Sunteți pe pagina 1din 200

[ david harvey

CONDITIA ' V

POSTMODERNITATII
'

editura amarcord N
Această ediţie a fost publicată cu sprijinul DAVID HARVEY
Central European University Translation Project, finanţat de OSI- Z~g
Foundation, şi cu contribuţia Center for Publishing Development dm
cadrul Open Society Institute - Budapesta, precum şi a Fundaţiei
pentru o Societate Deschisă - România.

CONDITIA
,
POSTMODERNITĂTII
,
O C E R C ETARE ASUPRA ORIGINILOR
SCHIMBĂRII CULTURALE

Traducere de
Cristina GYURCSIK
Irina MATEI

Titlul original: David Harvey, The Condition ofPostmodernity: An Enquiry •••


...... @ N
4
info the Origins o/Cultural Change, B lackwell Publishers, 1990 • CEC
© - 1990. David Harvey
© - 2002. Toate drepturile asupra acestei ediţi i sînt rezervate Editurii AMARCORO,
CEU FSD AMARCORD
(tel./fax : 056/ 146.645), Timişoara, ROM ÂNIA.
e-mail : office@amarcord. ro ROMÂNIA Timişoara
http://www.amarcord.ro 2 002
' 1224fh1, ,
Scria: CÎMP DESCHIS

Motivatie
'

Din 1972 încoace a avut loc un val de schimbări atît în practicile


politico-economice cît ş i în cele culturale.
Acest val de schimbări este strîns legat de naşterea unor noi modalităţi
dominante de percepere a spaţiului şi a timpului.
În vreme ce sim ultaneitatea în cadrul acestor dimensiuni aflate în
perpetuă schimbare, cum sînt spaţiul şi timpul, nu reprezintă dovada unei
legături necesare sau cauzale, trebuie aduse motivaţii a priori întemeiate
în sprijinul ipoteze i că exist5 o oarecare relatie necesară între ascensiunea
forţelor culturale postmoderniste, apariţia unor modalităţi mai flexibile de
acumulare a capitalului şi o nouă rundă a „compresiei timp-spaţiu" în
organizarea capital ismului.
Însă aceste schimbări, atunci cînd sînt proiectate pe fundalul regulilor
de bază ale acumulării capitaliste, par a fi mai degrabă modificări superfi-
ciale ale aspectului decît semne le naşterii unei societăţi postcapitaliste
sau mă car postindustriale cu totul noi.

Coperta : reproducere după lucrarea Lumi mici (I) de Wassily


Kandinsky
Consil ier editorial : Ion Nicolae Anghel
CONDIŢIA POSTMODERNITĂTII

c1111p~cxe ale producţiei şi


culturale transfonnarea ideologică A tfi Id .•
pm,1htl să dăm un sens unora dintre discursurile b . ~ e cvme
l

11riscul !n :urnea_ occidentală în ultimele decenii. a solul noi care s-au


I x1staastăz1scm nalecumcăhegemonia culturalăa od . .

im:cpc cedeze în Occident. Cînd înşişi
cei car postm A·em1smu_lu:
a:
111111i arhitect ca Moshe Safdie că s-au săturat d: creat-o_ 11 co_mu111c~
1•111d irea fi losofică nu poate li nici ea prea departe~/!unct ~~-1 aşa c~
l llntcază dacă postmodernismul este sau nu pe cale de.a ~lpur-nuen d~ ' nu mat
n: .se pot în va-i·a mu Ite d"mtr-o mcursiune
· , m moment
Prefată istorică la izvoa ·el
' I l"lllrc/e~tat o fazădestabilizatoare în dezvoltarea econo~icea- apcoel~t~ c_e ~
\'li turala. , 1 1ca ş1
Scriind această carte
tcurnjări
t d ·
Nu-mi amintesc exact cînd am întîlnit pentru întîia oară termenul de l rilice. Vicente Navarro: :i::~J1~!~b:~~:~~~~;~~\i1~1 ~ii~
postmodernism. Probabil însă că am reacţionat la auzul său cam în acelaşi '.'u ~vut numeroase comentarii fie cu privire la manuscris fi'e
ctc ~~lk~r
mod în care am reacţionat la diferite alte curente care au apărui şi au lt~c,Je '-~~le. Colectivul Roland Park s-a dovedit a fi un t'. ~ u privire a
dispărut pe durata ultimelor două decenii, sperînd că va colapsa sub
d1scuţ11 mtclectuale şi dezbateri Am avut d pre ,os orum pentru
greutatea propriei incoerenţe sau că-şi va pierde, pur şi simplu, alura de
l'Olab?ra ~li un d~osebil de talent~[ grup de ;tule~S~~~~~r~ no_r~c-~1 de 8
1,101pkmsş_1 aş să mulţumesc
don le lui Kevin Archert Patrick :~~~aţJM1
!o,hnsl
set modern de „idei noi". . o ms, Phil Schmandt şi Eri S d ' , 1c 1ae
Însă se pare că larma disputelor postmodeniste a crescut mai degrabă intelectuală de c wyn~c o~w_pen~ru extraordinara stimulare
decît s-a redus cu timpul. Asociat altădată cu poststructuralismul, care am avut parte m ult1m11 ani t .
m-a ini\iat în bucuria de a realiza procesarea tex~~ ~ecu\1 acolo. ~an Ba~k
postindustrialismul şi cu un întreg arsenal de alte „idei noi", postmodernismul
a fost văzut din ce în ce mai mult ca o configuraţie puternică de sentimente
bună, ~reluînd în acelaşitim~ în mare parte povar~,~~oa:~~:~~:J:~~ v~te
şi gînduri noi. Părea clar că va juca un rol crucial în definirea traiectoriei f
~~ : l~~~t ~anka de s ena~ d 1agra~ele, iar A Iison Dickens
1
8 ac we11, m1-au oferit nenumărat
şi
John 0 ;;~;-
dezvoltării sociale şi politice prin însuşi modul în care definea standardele .
~d1t~ria_le de marc ajutor. Iar Haydee a
·· · . '.
repreze:t:t;:~~~uş~a~:msuernsătadnt
criticii sociale şi ale practicii politice. În ultimii ani, a stabilit standardele
dezbaterilor, a definit maniera ,,discursului" şi a stabilit parametrii criticii
111sp1raţ1e. e

culturale, politice şi intelectuale.


Am considerat deci potrivită o incursiune mai atentă în natura
postmodernismului, nu atît ca set de idei ci din punct de vedere al condiţiei
istorice care necesită elucidare. A trebuit totuşi să realizez o trecere în
revistă a ideilor dominante şi, din moment ce postmodernismul s-a dovedit
a fi un cîmp minat de noţiuni contradictorii, această abordare n-a fost nici
pe departe una facilă. Rezultatele acestei incursiuni, realizate în Partea I,
au fost reduse la minimum necesar, deşi sper că într-un mod rezonabil.
Restul lucrării examinează fundalul politico-economic (din nou, într-un
mod oarecum simplificat) înainte de a privi mult mai atent experienţa
spaţiului şi a timpului ca unică importantă legătură mediatoare între
dinamismul dezvoltării istorico-geografice a capitalismului şi procesele
7
6
PARTEA!
TRECEREA DE LA MODERNITATE LA
POSTMODERNITATE "INCULTURA
CONTEMPORANĂ

Soarta unei epoci care a gustat din fructul cunoaşteri i este aceea
că trebuie ... să recunoască faptul că percepţia generală a vieţi i şi
a universului nu poate reprezenta în nici un caz rezultatul acumulării
cunoştinţelor empirice, şi că cele mai înalte idealuri, care ne animă
cel mai profund, se nasc întotdeauna în lupta cu alte idealuri, care
sînt la fel de sfinte pentru a l ţii cum sînt acestea pentru noi.

Max Weber
1

Introducere

Cartea lui Jonathan Raban, Soft city, o relatare deosebit de


personalizată a vieţii londoneze de la începutul anilor '70, a fost publicată
în 1974. La vremea respectivă a avut pa11e de destule critici favorabile.
Însă această lucrare este demnă de interes în ceea ce mă priveşte deoarece
reprezintă o piatră de hotar din punct de vedere istoric, fiind scrisă într-un
moment cînd poate fi detectată o anumită modificare în modu I de abordare
a vieţi i urbane atît în mediile populare cît şi în cele academice. Ea prefigura
un nou tip de discurs care urma să genereze mai tîrziu termeni precum
,,gentrificare" şi „yuppie", ca descriere curentă a modului de viaţă urban.
A fost de asemenea scri să la apogeul istoriei intelectuale şi culturale cînd
un curent numit „postmodernism " s-a născut din crisalida anti-
modernismului pentru a deveni un bun cultural în sine.
Spre deosebire de majoritatea scrierilor critice şi contrarii referitoare
la viaţa urbană în anii '60 (şi mă refer în primul rînd la Jane Jacobs, a cărei
carte despre Moartea şi viaţa marilor oraşe americane a apărut în I 96 I,
dar şi la Theodore Roszak), Raban descrie atît ca vibrant cît şi ca prezent
ceea ce numeroşi alţi autori înaintea sa au simţit ca o absenţă cronică.
Pentru a contracara teza conform căreia oraşele sînt victime ale unui
sistem raţi onalizat şi automatizat de producţie în masă şi de consum în
masă de bunuri materiale, Rabana replicat că în practică era vorba mai ales
despre producţia de semne şi imagini. El a respins teza unui oraş extrem
de stratificat în funcţie de ocupaţie şi clasă, descriind, în schimb, un ind ivi-
dualism ş i un antreprenorialism larg răspîndit, în care eticheta distincţiei
sociale era în mare măsu ră conferită de posesii şi de aparenţe. Presupusei
dominaţii a planificării raţionale, Raban i-a opus imaginea oraşului ca
„enciclopedie" sau „emporiu de stiluri", în care orice urmă de ierarhie sau
măcar omogenitate a valorilor era în curs de dizolvare. Orăşean u l nu

11
DAVID I IARVEY
CONDIŢIA POSTMODERNJT~I
era, argumenta el, o persoană cu în clinaţii spre calcule raţion ale (aşa cum
au presupus mulţi sociologi). Oraşul se asemăna mai degrabă cu un teatru,
Deşi afir~ ativ în acest sens, Raban nu pretindea că totul era în reg111a-
111 c:t·ca
. .cc pnveşt
. . e via · t·a urbana. Mult prea mulţi oameni s-au rătăcit în
v •

o serie de scene unde indivizii îş i puteau exercita fiecare magia proprie,


interpretînd multiple roluri. Ideologiei oraşului ca o comunitate pierdută, l,1h1r~1!t , pur ş~ s1m~lu ~ra mult prea uşor să ne rătăcim unul de celălalt cît
> _ .' mş111~. Ş1 daca e~ ista. un s~nlimcnt de Iibcrtate asociat cu posibilitatea
1 110
dar dorită, Raban i-a răspuns cu o imagine a oraş ului ca labirint, traversat
de reţele de interacţiuni sociale atît de diverse, orientate în scopuri atît de ill ,1.1u;i d_1~1erse rolun, exista ş1 un element stresant şi profund nclini titor
distincte, încît „enciclopedia llevine un album nebunesc, plin de irna~i11i 111 lcg.atu1a cu acest lucru. Dedesubtul acestora zace amenin ~uea
l lrn?l1.ndă av Vt0.lc1~_ţei i~1expi1cabilc, însoţind incvitaoil tendint.a 1;;eea
viu colorate, între care nu există nici o l egătură, nici un plan detem,inat,
raţional sau economic". '.'"11~1p1ezcnta a v1:111 sociale de a ceda haosului total. Crimele incxplica,bile
Scopul meu aici nu este de a critica această reprezentare anume ,1/1?l~n\a. urbana fără un scop anume alcătuiesc, de fapt, deschiderea
(deşi n-ar fi greu, cred eu, de demonstrat că reprezenta o perceptie l l .''.larn lut Rab~n. ~e pr~a ~oate ca oraşul să fi e un teatru. însă acest
pa11iculară a faptelor prin prisma unui tînăr profesionist ajuns de curînd la luu u oferă o~az1a raufacatonlor şi proştilor să păşească pe scenă . ă
Londra). Doresc însă să mă concentrez asupra modului în care o astfel lransformc viaţa socială în tragicomedie eh· . , . 1 d şi s
, lat 111 me o rama v io lentă
V •

· I d v .
de interpretare a putut fi statuată at ît de încrezător şi primită atît de bine. ina1 a es aca n~ reuşim să ?escifrăm codurile cu exactitate. Deşi sînten;
Pentru că există cîteva lucruri în Soft city care merită o atenţie deosebită. .. 111 mod necesar dependenţi de suprafa(ă şi aparen1e" nu ne-a fi t .
C: Iar cum dn .. - os me.reu
Pentru început, cartea oferă ceva mai multă lini şte celor care se . ." am i'.1v~ţat sa ne rapo11ăm la aceste aparcnfc cu sim atia
V ,

temeau că oraşul cădea v ictim ă totalitarismului planificatorilor, birocraţilor 11cccsa1ă ~1 cu seno:matc. Această îudatorirc a devenit de do V .P .
ş i elitelor co rporaţiil or. Oraşul, insistă Raban, este un loc mult prea grea dato11tă mod J · , ua on ma,
d . u u1111 care antrcprenorialismului creativ i-a fost atrib,uită
complicat pentru a fi vreodată disciplinat astfel. Un labirint, o enciclopedie, I~~ at~nrea. de a produce fantezie şi înşelăciune, în timp ce în s atele
un emporiu, un teatru, oraşui reprez1 mă un loc unde faptele şi imaginatia I1camatulu1 canoanel 0 r şi capriciilor modei· p',nd
.I I ." .
. P.
ca un anume „11,.,rcrialllsm
pur şi s implu trebuie să fuzioneze. Raban a apelat, de asemenea, fără ._1. gustu tu. , ~-avea menirea dea recrea în moduri noi însăşi ierarhia valorilor
teamă la noţiuni de individualism subiect iv, care fusese atît de adesea :;;1 a semn1ficapllor re care moda trecătoare Ic-ar fi subminat altfel :
împins în ilegalitate de retorica 1.:olectivistă a mişcărilor sociale ale anilor
'60. Căci oraşu l reprezenta totodată un Io" unde oamenii erau liberi sll se Semnale!~. stilur~le, sislen~elc de co_munica;e înalt convcntionalizată reprezintă
compo11e şi să devină ceea ce doreau. ,,Identitatea personală a devenit seva .man lor oiaşe. Abia atunci cînd aceste sisteme încetează să .
flexibilă, fluidă, deschisă la nesfirşit" exerciţiului voinţei şi im aginaţiei : fun<:_t1?nez~ - cînd pierdem controlul asupra gramatici i viet ii urbane. ::~
.~ tăpmire [v1olent?J. Oraş~I, măreaţa noastră formă modernă, este male!ilă
La bine şi la greu,) oraşul] te invită să-l recreezi, să- l consolidezi într-o formă m~uent~lă d~ v~netatca unnitoare şi lascivă de vieti. vise interpretări Nurn !
în care să poţi trăi. Şi tu. Decide-te cine eşti, iar oraşul îşi va relua forma fixă că mseş1 calităt1le plastice care fac din m~ile oraşe eliberatorul id~ntil.ă ~/
în jurul tău . Decide-te ce este, şi propria ta identitate va fi scoasă la iveală, ca o umane le fac, de asemenea, să fie deosebit de vulnerabile la psiho· ă .. \
hartă fixată prin triangulare. Oraşele, spre deosebire de sate şi de oraşele mici, coşmarul totalitarist. z Şif a
au o natură plastică. Le modelăm după imaginea noastră: ele, la rîndul lor, ne
formează prin rezistenţa oeusă atunci cînd încercăm să impunem asupra lor
. În acest pasaj recunoaştem influenţe nu neapărat subtile ale criticu lui
l1!~rar francez Rol~nd ~ar1hes, şi în mod cert textul clasic al autoru lui
fom,a noastră personală. ln acest sens, cu consider că a trăi într-un oraş
reprezintă o artă, şi ne este necesar vocabularul artei, al stilului, pentru a
G,adu/ zero al scrutum apare ca menţiune favorabilă nud d v i'
descrie relaţia particulară dintre om şi materialul care există în piesa petpetuu ,nr ,'
asura m care
·ir
st1 u
. de arh itectură al Ju,· Le c ·b oaro
modernist ·
ata. n
· v
creativă a vietii urbane. Oraşul, aşa cum ni-l imaginăm noi, oraşul maleabil al / b, · , . 01 us1cr reprezinta
iluziei, mitului, aspiraţiei, coşmarului, este la fel de real, poate chiar mai real, decît a el~ n~,re I~ pc~ccpţ1a lui Raban, Soft city înregistrează un moment
oraşul palpabil pe care îl putem localiza pe hărţi şi în statistici, în monografii de ext1ema tcnsnmc mtre unul dintre marii croi ai mişcării moden1. t . . .
ca Bart I y • • • • • 1s e ş1 cmeva
asupra sociologiei urbane şi demografiei şi arhitecturii (pp. 9- 10). 1es, caru1a putm
· 1-a l1ps1t pentru a deveni una d1'ntrc fi1gun·1e centra Ie
12
13
DAVID IIARVEY
CONDIŢIA POSTMODERNITĂ ŢII
ale postmodernismului. Cartea Soft city. scri să în acel moment, este un confuz. Criticu l literar Terry Eagleton ( 1987) încearcă să defi nească
text profetic, care trebuie ci îns u şi citit nu ca argument anti modernist ci termenul după cum urmează :
ca afirn1 a\ie v ital ă a faptului că sosise momentul postmodcrnist.
Recent mi-am amintit de descrierile evocative ale lui Raban în timp Exis~ă, P?at~, u~ anum(t c~nsens că artefactul postmodemist tipic estejucăuş,
cc vizitam o expoziţie de fotografii realizate de.Cindy Sherman. Fotografiile auto1ron1~ ş1 ch,_ar sch1zo1d ; şi că reprezintă o reacţie la autonomia austeră
redau femei aparent diferite, aparţinînd tuturor claselor sociale. După ceva a mod~m1smulu1 de vîrf, adoptîn.d_în mod imprudent limbajul comerţului şi al
timp realizezi, cu mare surprindere, că toate aceste portrete reprezintă o b_ununlor. Marşul său căt_re !1'ad1t1a cul_turală constituie O pastişă ireverentă,
aceeaşi femeie surprin să în diferite posturi. Doar catalogul dezvăluie că
ŞI pre~up~s~ sa superfic1ahtate subminează orice solemnitate metafizică
uneori prin intermediul esteticii brutale a imaginilor sordide şi şocante. '
femeia în cauză este însăşi artista. Paralela cu accentul pus de Raban pc
plasticitatea personalităţi i umane datorată maleabilităţii aparenţelor ş i Într-o abordare mai pozitivă, editorii revistei arhitecturale PRECIS 6
aspectelor de suprafaţă este izbitoare, ca şi poziţionarea ca autorcfcrinţă () 9_87,__7- ~4) văd postmodernismul ca o reacţie legitimă la „monotonia"
a autorilor ce devin propriul subiect artistic. Cindy Sherman este v1z1~~1~ universale a ~1o~ern~smu~ui asupra lumii. ,,Perceput, în general, ca
cons id.erată o figură majoră a mişcăr ii postmoderniste. poz1t1v1_st, t~hnocentnc ş,. raţ1onal1st, modernismul universal s-a identificat
Deci, ce reprezintă de fapt postmodernismul despre care se vorbeşte cu cr~d'.'.1ta 111_ pro~resul l1'.1ear, adev~rurile absolute, planificarea raţională
atît de mult acum? S-a schimbat viaţa socială atît de mult din anii '70 a ordm11 so~1ale ,d~le ş, standardizarea cunoştinţelor şi a producţiei."
încoace, încît putem într-ad evăr să spu nem că trăim într-o c ultură Postmoder~11smul, prm contrast, privilegiază „eterogenitatea şi diversitatea
postmodemă, o eră postmodemă? Sau pur şi simplu curentele înalt culturale ca forţe ~liberat~areA în redefinirea discursului cu ltural". Fragmentarea,
au luat, aşa cum Ic este caracteristic, o altă întorsătură, iar moda academică nedeterm,_narea ş1 nemcrcderea profundă a tuturor discursurilor universale
s-a schimbat şi ea, fără a afecta sau a se reflecta în v i aţa de zi cu zi a sau „totah7:_ato_a~~" (pentru a ~tiliza termentul preferat) reprezintă piatra
cetăten ilor de rînd? Cartea lui Raban sugerează că nu ar fi vorba doar de de hotar a gmd1ru postmoderrnste. Redescoperirea pragmatismului în filo-
ulti~ul moft intelectual impo1tat de la Paris sau de ultima senzaţie de pe ~o~e (spre .exemplu Rorty, 1979), schimbarea centrului de greutate al
piaţa operelor de artă din New York. Nu este vorba doar de schimbările 1de1lor refent?~re la filosofia ştiinţei avansate de Kuhn ( J962) şi Feyerabend
în sti lul arhitectural pe care le remarcă Jencks ( 1984), deşi aici abordăm ~ 197?), s_ubl_m!er~ de către Foucault a discontinuităţii şi a diferenţelor
un domeniu care are potenţialul de a transpune în viata de zi cu zi probleme istoric~ Ş~.p~1vtleg1erea de către acesta a „corelaţiilor polimorfice în locul
înalt culturale prin construirea de forme. Au intervenit, într-adevăr, schim- cazua.lttăţ11_ su~~le sau complexe", noile descoperiri în domeniul matematicii
bări majore în ceea ce priveşte calitatea vieţii urbane din 1970 încoace. ce ev1~enţ1aza mdeterminar:~ţteoria catastrofei şi a haosului, geometria
Dar dacă astfel de modificări sînt demne de apelativul „postmodern ism", frac~al~), re~~ş~er~a preocup3:11 pentru validitatea şi demnitatea „celuilalt"
aceasta este o altă întrebare. Răspunsul depinde, bineînţeles, în mod direct "! etica,yo~1t1c_a !~ antropologie, toate acestea indică o schimbare profundă
de ceea ce întelegem noi prin acest termen. Jar aici trebuie neapărat să ş, larg raspmd1ta m „structura sentimentelor''. Ceea ce au în comun toate
ne confruntă,~ cu ultimele mofturi intelectuale importate de la Paris şi cu aceste_ exemple este o wrcspingere ~ ,,metanaratiunilor" (interpretări
ultimele senzaţii de pe pia\a operelor de artă din New York, deoarece teoretice I~ ~cară larga ce se pretind a fi universal valabi le) ceea
chiar din aceste frămîntări s-a născut conceptu l de „postmodernism". ce- l detennma pe Eagleton să-şi încheie descrierea postmoderni; mului
Nu s-a căzut încă de acord asupra sem nificaţiei acestui termen, cu astfel :
exce pţia, poate. a faptului că „postmodernismul" reprezintă o reacţie la,
sau stadiul evolutiv următor „modernismului". Din moment ce înţelesul Postmode~ismul marchează trecerea în nefiinţă a acestor „metanara1iuni" a
termenului de „modernism" este, de asemenea, foarte confuz, reacţia sau căr~~ fun~t1e secretă de subminare rezida în a împămînteni şi legitima iluzia
stadiul cunoscut sub numele de „postmodernism" este de două ori mai unei 1st~ru ~-mane ,,~niversale". Sîntem acum pe calc de a ne trezi din coşmarul
modem1tăt11, cu rat1ooamentele sale manipulative şi cu fetişul totalitătii, spre
14
15
DAVID HARVEY
a descoperi pluralismul relaxat al postmodernului, acea ga~ă eterog~nă de
stiluri de viaţă şi de jocuri lingvistice, care a ren?nţat la ~evo1a nostalgică de
a se totaliza şi legitima ... Ştiinţa şi ftlosof,a trebuie să se le~ede d~
grandioasele lor aserţiuni metafizice şi să se privească într-o lumină mat 2
modestă doar ca alt set de naraţiuni.

Dacă aceste descrieri sînt corecte, atunci se pare că, într-adevăr, Modernitate şi modernism
lucrarea lui Raban, Soft city, este animată de sentimente postmodemiste.
însă impo1tanţa reală a acestui fapt nu a fost încă st~bilită._ Din mo~e~1t
ce singurul punct de plecare în înţelegerea post1,:1odem1smulu_1 asupra caru1a
s-a căzut de acord rezidă în presupusa sa relaţie cu modermsmu I, ne vom
ocupa de semnificaţia acestui din urmă termen. „Modernitatea", scria Baudelaire în eseul său de căpătîi „Pictorul vieţii
moderne" (publicat în 1863), ,,reprezintă ceea ce este tranzient, trecător,
neprevăzut; este o jumătate a attei, cealaltă fiind eternă şi imuabilă ."
Aş dori să acord o atenţie deosebită acestei alăturări a efemerului şi
trecătorului eternului şi imuabilului. Istoria modernismului ca mişcare
estetică a şovăit cînd de o parte cînd de cealaltă a acestei formulări duale,
adesea determinnd-o să pară că ar putea, aşa cum a observat odinioară
Lianei Trilling ( 1966), să-şi schimbe înţelesul pînă cînd ajunge să aibă
sensu l diametral opus. Înarmaţi cu sentimentul de tensiune experimentat
de Baudelaire, consider eu că putem înţelege mai bine o parte din sensurile
contradictorii atribuite modernismului, precum şi unele dintre extraordinar
de diversele curente artistice, ca şi raţionamentele estetice şi filosofice
reunite sub această denumire.
Voi lăsa la o parte, deocamdată, întrebarea de ce viaţa modernă poate
fi caracterizată atît de bine prin efemeritate şi schimbare. Însă faptu l că
această condiţie a modern ităţii este astfel caracterizată nu constituie subiect
de dispută. Spre exemplu, iată descrierea lui Berman ( I 982, I 5) :

Există un aspect al experienţei vitale - experienţa spaţiului şi a timpului, a


sinelui şi a celorlalţi, a posibilităţilor şi a pericolelor vieţii -care este comun
bărbaţilor şi femeilor de pretutindeni în ziua de azi. Voi numi totalitatea acestor
experienţe „modernitate". A fi modern înseamnă a ne regăsi într-un mediu
propice aventurii, puterii, bucuriei, creşterii şi transformării individuale şi a
lumii - şi care, în acelaşi timp, ameninţă să distrugă tot ceea ce avem, tot
ceea ce cunoaştem, tot ceea ce sîntem. Mediul şi experienţele moderne încalcă
orice hotare geografice sau etnice, de clasă sau naţionalitate, ale religiei sau

17
CON DIŢIA POSTMODbRNITĂŢII
DAVID HARVEY
ideologiei ; în acest sens, se poate spune despre modernitate că re~neşte o seric de consecinţe profunde. Pentru început, modernitatea nu-şi
întreaga omenire. Însă este vorba de o unitate parado~?!~, o u~1tat~ ~ respectă nici m ăcar propriul trecut, darămite pe cel al vreunei ordini sociale
dezbinării ; ne atrage pe to\i într-un vîrt_ej ~I d_~z,_nteg~rn ~1 al remno1rn premoderne. Calitatea lucrurilor de a fi tranzitorii face ca orice unnă de
perpetue, 0 bătălie a contradicţiilor, an:b1gu1tăţ11 ş1 sufermţe1. A fi m?dem continuitate i stor i că să fie greu de păstrat. Dacă istoria are vreun sens,
înseamnă a face parte dintr-un univers m care, după cum afirma Marx, ,,tot alunei acel înţeles trebuie descoperit şi definit dinlăuntrul furtunii schimbării,
ceea ce este solid se topeşte în aer". furtună ce afectează termenii discuţiei ca şi subiectul acesteia. Deci,
modernitatea nu numai că in11JUi1c o rupwră definitivă cu oricare sau cu
Berman continuă prin a demonstra cum o multitudine de a~tori ~i~
toate condiţi il e istorice precedente, ci este caracteri zată de un proces
diverse locuri şi diverse epoci (Goethe, Baudelairc, Marx, Dosto1e~sk1 ŞI
nesfirşit de rupturi interne ş i de fragmentări chiar în interiorul său. De
Biely, printre mulţi alţii) s-au confruntat şi au încer~at să_ în\eleaga a~e~t obicei, avangarda a jucat, după cum afirmă Poggioli (1968) şi Biirger
sentiment copleşitor de fragmentare, efcmeri~te ş1 schimbare h~ot1ca. (1984), un rol vital în istoria modernismului, întrerupînd orice sentiment de
Aceeaşi temă a fost recent reluată de către Frisby ( 1985), _care,_ mtr_-un continuitate prin modificări radicale, recuperări şi rcpresii. Interpretarea
studiu asupra a trei gînditori moderni - Simmel, Kracauer ş1 BenJan:m - acestui concept, descoperirea elementelor „eterne şi imuabile" în mijlocul
subl iniază faptul că „preocuparea lor centrală a reprezentat-o expe~1enţ~ unor acţiuni distructive atît de radicale, devine o problemă serioasă. Chiar
distinctivă a timpului, spatiului şi Acauzalităţii, caracterizate ca ~ranz1~on~, dacă modem ism uIar răm îne mereu fidel descoperirii, aşa cum s-a exprimat
trecătoare foituite şi arbitrare". In timp ce este perfect adevarat ca at1t pictorul Paul Klee. ,,caracterului esenţia l al accidentalului'·, ar trebui acum
Berman CI; şi Frisby găsesc în trecut o puternică sensibilitate contemporană să realiLeze acest lucru într-un domeniu în care sensurile se aOă într-o
la efemeritate şi fragmentare, şi de aceea,. poate, pt~n pre~ ~uit accentul co ntinuă schimbare, care adesea pare să „contraLică experienţa raţională
pe aceste aspecte ale formu l ării duale a lut Baudelaire, exista numeroase a zilei de ieri". Practicile esteticii şi ra\ionamentele sînt fragmentate în
dovezi care sugerează că majoritatea scriitorilor „mode':1i" au recunos~ut acel tip de „alb11111 nebunesc, plin de imagini viu colorate, între care nu
că singurul lucru sigur cu privire la modernitate este nesiguranţa acesteia, există nici o legătură, nici un plan determinat, raţional sau economic", pc
înclinaţia sa către un „haos totalizator". Istoricul Carl Schorske ( 1981 , care Raban le consideră aspecte esenţiale ale vieţii urbane.
xix) observă, spre exemplu, că 'in Viena sfîrşitului de secol : Unde, între toate acestea, am putea să găsim o oarecare coerenţă, ca
să nu mai vorbim de seriozitate în ceea ce priveşte „eternul şi imuabilul"
Cultura de vîrf a intrat într-un vîrtej de infinită inovaţie, fiecare domeniu care se presupune că se ascundea în spatele acestei furtuni de sch imbări
proclamîndu-şi independenţa fa\ă de într~g, fie~are comp?nentă sociale în spaţiu şi timp? Gînditorii il um inişti au dat un răspuns filosofie ş i
descompunîndu-se la rîndul ei în elemente: ln nemiloasa centrifugă a chiar şi unul practic la această întrebare. Din moment ce acest răspun s a
schimbării au fost atrase înseşi conceptele pnn care fenomenu ~cult~ra_l_ a~ dominat în marc măsură dezbaterile cc au urmat referitoare la sensul
putea fi fixat în gîndire. Nu num~i fabricanţi~ de cultură, dar ŞI anallşt11 ŞI
m odernităţii, m erită o observare mai ate ntă .
criticii săi au căzut victime acestei fragmentări.
Deşi termenul de „modern" are o istorie mai veche, ceea ce I labermas
Poetul w. 8. Yeats a surprins aceeaşi stare de spirit în versurile cc (1983, 9) num eşte proiectul modemită\ii a devenit centrul atenţiei în cursul
secolului al optsprezecelea. /\cel proiect era rodul unui extraordinar efort
urmează :
intelectual din partea gînd itori lor iluminişti „de a dezvolta şti inta obi ectivă,
Lucrurile se descompun ; centrul nu rezistă ; moralitatea şi legea universală. precum ş i arta autonomă conform logicii lor
Simpla anarhie se abate asupra lumii. interioare". Ideea era să fie utilizată acumularea de cunoştinţe generate
de numeroase persoane care lucrau independent şi creativ, avînd ca scop
Dacă viaţa modernă este, într-adevăr, cople~ită d~ sen.ti~entul emanciparea umană şi îmbogăţ irea vieţii de zi cu zi. Dominaţia ştiinţifi că
efemerită~i, instabilităţii, fragmentării ş1 neprevăzutului, atunci de a1c1 decurg asupra naturii promitea eliberarea de sărăcie, de nevoi şi de esenţa arbitrară a
19
18
DAVID HARVEY CONDIŢIA POSTMODERNITĂTII

calamităţilor naturale. Dezvoltarea unor forme raţionale de organizare duce în cele din urmă decît la „coşmarul condiţiei de autodominare"
socială şi a unor moduri raţionale de gîndire promitea eliberarea de (Bernstein, 1985, 9). Revolta naturii, care postulau ei că ar fi reprezentat
iraţionalitatea mitului, religiei, superstiţiei, dezlegarea de utilizarea arbitrară unicul mod de a ieşi din impas, trebuia atunci percepută ca o revoltă a
a puterii precum şi de latura întunecată a naturii umane. Doar printr-un ~1aturii umane împotriva puterii de opresiune a raţionamentului pur
astfel de proiect puteau fi relevate calităţile universale, eterne şi imuabile mstrumental asupra culturii şi personalităţii.
ale întregii umanităţi. Dacă proiectul iluminismului a fost sau nu sortit încă de la început să
Gîndirea iluministă (iar aici mă bazez pc descrierea lui Cassircr, 1951) ne introducă într-o lume kafkiană, dacă a fost sau nu predestinat să ducă
a îmbrăţişat ideea de progres şi a căutat activ ruptura cu istoria ş i cu la Auschwitz şi Hiroshima, dacă mai are sau nu puterea de a influenta
tradiţia, pe care le adoptă modernitatea. Era, mai presus de toate, o gîndirea şi acţiunea contemporană, acestea sînt întrebări cheie. Există
mişcare seculară care căuta demistificarea şi desacralizarea cunoştin\elor aut~ri,. ca spre exe_mplu Habennas, care continuă să susţină proiectul,
şi a organizării sociale, pentru a elibera fiinţele umane din lanţurile lor. A deş, pnvesc scopurile cu o doză semn ificativă de scepticism şi se frămîntă
luat obiecţia lui Alexander Pope, ,,cel mai potrivit studiu al umanităţii este mult asupra relaţiilor dintre sens şi scop, manifestînd un anume pesimism
omul", realmente în serios. A mers pînă acolo încît a lăudat creativitatea în c~~a ce. priveşte ~osibilitatea de a re~liza un astfel de proiect în condiţiile
umană, descoperirile ştiinţifice şi goana după excelenţa individuală în poltt1ce şt economice contemporane. Jnsă există şi autori - şi acesta este,
numele progresului umanităţii, gînditorii iluminişti aclamînd futtuna de după cum vom vedea, miezul gîndirii filosofice postrnoderniste - care
schimbări şi întrezărind efemeritatea, caractenil trecător şi fragmentar insistă, în numele emancipării umane, că ar trebui să abandonăm întru
ca o condiţie necesară prin care putea fi îndeplinit proiectul de modemi:zare. toh.11 proiectul iluminismului. Care dintre aceste poziţii o adoptăm depinde
Doctrinele de egalitate, libe11ate şi încredere în inteligenţa umană (o da}ă de modul în care explicăm „latura întunecată" a istoriei noastre recente şi
ce a beneficiat de educaţie) şi în raţionamentul universal abundau. In de măsura în care o atribuim defectelor raţionamentului iluminist mai
vîltoarea Revoluţiei Franceze, Condorcet susţinea că „o lege bună trebuie degrabă decît aplicării sale incorecte.
să fie bună pentru toată lumea, în acelaşi mod în care o premisă adevărată Gîndirea iluministă internaliza, bineînţeles, o întregă gamă de probleme
este adevărată pentru toată lumea". O astfel de viziune era exagerat de dificile şi ascundea nu doar cîteva contradicţii izbitoare. Pentru început,
optim istă. Autori precum Condorcet, notează llabermas (1983, 9), erau problema relaţiei dintre sens şi scop era omniprezentă, în timp ce scopurile
posedaţi de „expectativa extravagantă că arta şi ş1iinţa nu numai că vor în sine nu au putut fi specificate decît în termenii unui plan utopic care
permite controlul forţelor naturale, dar şi înţelegerea lumii ş i a sinelui, a unora le părea pe atît de opresiv pe cît le părea a ltora de emancipat. Mai
progresului moral, a justiţiei instituţiilor şi chiar a fericirii umane". mult decît atît, întrebarea referitoare la cine poseda, de fapt, drepturile
Secolul douăzeci - cu lagărele morţii şi plutoanele de execuţie, cu asupra raţionamentului superior şi în ce condiţii acel raţionament trebuia
militarismul său şi cu cele două războaie mondiale, cu ameninţarea anihilării exercitat sub forma puterii nu putea rămîne fără răspuns. Omenirea va
nucleare şi experienţa Hirosh imei şi Nagasaki-ului -a distrus cu siguranţă trebui forţată să devină liberă, spunea Rousseau ; iacobinii Revoluţiei
acest optimism. Chiar mai grav, există suspiciunea că proiectul Franceze au continuat în plan politic ceea ce începuse Rousseau prin
iluminismului era so1tit să se întoarcă împotriva propriilor idei şi să gîndirea sa filosofică. Francis Bacon, unul dintre precursorii gîndirii
transforme cursa pentru emanciparea umană într-un sistem universal de iluministe, prccon iza în lucrarea sa utopică Noua Atlant;dă o adunare de
opresiune în numele eliberării umanităţii. Această teză îndrăzneaţă a fost înţelepţi atotştiutori care să fie gardienii cunoaşterii,judecători ai eticii şi
avansată de către Horkheimer şi Adorno în lucrarea The dialectic of adevăraţi oameni de ştiinţă ; deşi trăiau departe de viaţa de zi cu zi a
Enlightenment ( 1972). Scriind prin prisma Germaniei hitleriste şi a Rusiei comunităţii, ei exercitau asupra acesteia o putere morală extraordinară.
staliniste, ei sustineau că logica ce se ascunde în spatele ra\ionamentului Acestei viziuni a unei înţelepciun i elitiste însă colective, masculine, albe,
iluminismului este o logică a dominaţiei şi opresiunii. Dorinţa de a domina alţii îi opuneau imaginea individualismului neîngrădit al marilor gînditori
natura a atras după sine dominarea fiinţe i umane, şi acest lucru nu putea marii binefăcători ai umanităţii, care considerau că eforturi le şi luptele Io;.

20 21
DAVID HARVEY CONDIŢIA POSTMODERN ITĂŢII
singulare vor propulsa raţiunea şi civilizaţia, vrînd-nevrînd, spre culmea de raţionament afectează şi infectează o întreagă gamă de activităţi sociale
realei emancipări. A l ţii argumentau fie că exista o anume teleologie în şi culturale ce cuprind structuri econom ice,judiciare, birocratic administrative
acţiune (poate chiar de inspiraţie divină), la care spiritul uman nu avea de şi chia_r arta. Dezvoltarea [raţionalismului oportunist- instrumental] nu duce
ales decît să reacţioneze, sau că exista un mecanism social, ca de exemplu la reahz.area concretă a libertăţii universale, ci la crearea unei „cuşti de otel"
mult aclamata mînă ascunsă a pieţei postulată de către Adam Smith, care a raţionalismului birocratic, din care nu există scăpare (Bernstein, 1985, 5).
ar putea converti chiar şi cele mai dubioase sentimente morale într-un
rezultat avantajos pentru toată lumea. M&rx, l:are din muite puncte de Dacă „avertismentul clar" al lui Weber oare un epitaf al motivatiei
vedere a fost un produs al gîndirii iluministe. a încercat să conve1iească iluministe, atunci atacul anterior al lui Nietzsche asupra înseşi premiselor
gîndirea utopică - străduinţa fiinţelor umane de a-şi realiza „fiinţa speciei" , sale poate fi privit ca nemesis-ul său. E ca şi cum Nietzsche a plonjat cu
aşa cum o numea el în operele sale de început- într-o ştiinţă materialistă totul asupra celeilalte părţi a formulării lui Baudelaire pentru a demonstra
prin demonstrarea modului în care emanciparea umană universală s-ar că modernul nu constituie altceva decît energia vitală, dori n ţa de a trăi şi
putea naşte din logica dezvoltării capitaliste, legată de clasă şi evident de a domina, înotînd într-o mare a dezordinii, anarhiei, distrugerii, alienării
represivă deşi contradictorie. În acest scop, el şi-a îndreptat atentia asupra individuale şi disperării. ,,În spatele aparenţelor vieţii moderne, dominate
clasei muncitoare ca agent al eliberării umane şi al emancipării exact de cu noaştere ş i ştiinţă, el discerne energiile vitale care erau dezlănţuite
pentru că reprezenta clasa dominantă a societăţii capitaliste moderne. primitive şi complet nemiloase" (Bradbury şi McFarlane, 1976, 446)'.
Numai atunci cînd producătorii direcţi se aflau la cîrma propriilor destine, lntreaga imagistică a iluminismului cu privire la civilizaţie, raţionament
afirma el, vom nutri speranţa înlocuirii dominaţiei şi a represiunii cu un drepturi universale şi moralitate era nulă. Esenţa eternă şi imuabilă ~
tărîm al libe11ăţii sociale. Dar dacă „tărîmul libertăţii începe doar cînd umanităţii îşi regăseşte reprezentarea de drept în figura mitică a lui
domeniul necesităţii este lăsat cu mult în urmă", atunci latura progresivă a Dionysos: ,,a fi în acelaşi timp <<distructiv creativ>> (adică a forma lumea
istoriei burgheziei (mai ales crearea de către aceasta a unei enorme puteri t~mpo1·a~ă a !•1div i~ualiză1_·ii şi a deve.. ;rii, un proLes de distrugere a un ităţii)
productive) trebuia pe deplin recunoscută, iar rezultatele pozitive ale ŞI «creativ d1struct1v» (adică a devora universul iluzoriu al individual izării.
ra\ionamentului iluminist pe de-a întregul însuşite. un proces ce implică reacţia unităţii)" (loc. cit.). Singura cale cătr~
Nu au lipsit niciodată criticii proiectului modernităţii. Edmund Burke afirniarea sinelui era aceea de a acţiona, de a manifesta voinţă, în acest
nu a făcut nici un efort de a ascunde dubiile şi dezgustul său cu privire la uragan de creaţie distructivă şi distrugere creativă, chiar dacă
excesele Revoluţiei Franceze. Malthus, respingînd optimismul lui Condorcet, deznodămîntu l se vădea a fi tragic.
argumenta imposibilitatea evadării din lanţurile sărăciei şi nevoii naturale. Imaginea „creaţiei distructive" este deosebit de i m portantă pentru
De Sade arăta, de asemenea, că eliberării umane îi poate fi atribuită o cu înţelegerea modernităţi i, mai ales datorită faptului că derivă din dilemele
totul altă dimensiune decît cea prevăzută în gîndirea iluministă practice ridicate de implementarea proiectului modernist. C um putea fi
conventională. Şi pînă la începutul secolului douăzeci, două critici majore, creată o lume nouă fără a distruge în mare măsură ceea ce existase
deşi de pe poziţii diferite, şi-au pus amprenta asupra acestor dezbateri. înainte? Pur şi simplu nu poţi face o omletă fără să spargi o uă l e, aşa cum
Mai întîi, a fost vorba de Max Weber, a cărui argumentare generală este au observat num eroşi gînditori modernişti de la Goethe pînă la Mao. După
însumată în spusele lui Bernstein, un protagonist major al dezbaterii asupra cum ne atrag aten ţia Berman ( 1982) şi Lukacs (1969), arhetipul literar al
modernităţii şi înţelesurilor sale, astfel: unei astfel de dileme îl reprezintă opera lu i Goethe, Faust. Un erou epic
pregăti t să dărîme mituri religioase, valori tradiţiona le şi moduri de viată
Weber argumenta că speranţele şi aşteptările gînditorilor iluminişti _nu
reprezentau decît o iluzie amară şi ironică. Ei menţineau o legătură puter111că obişnuite, pentru a clădi o lume cu totul şi cu tot ul nouă din cenuşa cel~i
şi necesară între dezvoltarea ştiinţei, raţionalism şi libertatea umană vechi, Faust este, în cele d in urmă, o figură tragică. Sintetizînd gîndul
universală. Dar atunci cînd este demascată şi înţeleasă, moşten irca iluminis- ş i acţi unea, Faust se ob l igă pe el însuşi şi pe toţi ceil a l ţi (pînă şi pe
mului era triumful. .. ra\ionalismului oportunist - instrumental. Această fotmă Mefistofel) să supo11e extreme ale organizări i, durerii ş i oboselii, pentru
22 23
DAVID HARVEY CONDIŢIA POSTMODERNITĂŢJI

a stăpîninatura şi a crea un nou peisaj, o reuşită spi ri tuală sublimă care Cuvinte profetice şi o concepţie profetică, atît din partea lui
nutreşte potenţialul eliberării umane de dorinţă şi nevoi. Pregătit să înlăture Schumpeter cît şi a lui Stein, în anii premergători celui mai semn ificativ
din calea sa orice şi pe oricine s-ar împotrivi realizării acestei viziuni sublime, eveniment din istoria creativ distructivă a capitalismului - cel de-al doilea
Faust, spre cumplita sa oroare, îl însărcinează pe Mefistofel să ucidă un război mondial.
mult iubit cuplu de bătrînei care trăi au într-o colibă mică la malul mării, La începutul secolului douăzeci, şi mai ales după intervenţia lui
pentru simplul motiv că nu se încadrau în planul său măreţ. ,,Se pare", Nietzsche, deja nu mai era posibil să-i fie acordat gîndirii iluministe statutul
spune Berman (1982), ,,că însuş i procesul de dezvoltare, chiar şi atunci privilegiat în definirea esenţei eterne şi imuabile a naturii umane. În măsura
cînd transformă deşertul într-un spaţiu fizic şi social înfloritor, recreează în care Nietzsche a deschis drumul în plasarea esteticii înaintea ştiinţei,
pustiul în sufletul proiectantului. Aşa se naşte tragedia dezvoltării". raţionalismului şi politicii, explorarea experienţei estetice - ,,dincolo de
Ex istă destule personaje moderne - Haussmann muncind în Parisul
bine şi de rău" - a devenit un mijloc puternic de a pune la punct o nouă
mitologie privitoare la ce ar putea însemna eternul şi imuabilul în centrul
celui de-al Doilea Imperiu şi Robert Moses lucrînd în New York după cel
efemerităţii, fragmentării şi haosului vieţii moderne. Acest lucru a conferit
de-al doilea război mondial - care să dovedească faptul că această
un nou rol, un nou impuls, modernismului cultural.
descriere a creaţiei distructive reprezintă mai mult decît un mit. Însă aici
Artiştii, scriitorii, arhitecţii, compozitorii, poeţii, gînditorii şi filosofii
observăm acea opoziţie dintre efemer şi etern într-o cu totul altă lumină.
ocupau o poziţie foa,te specială în cadrul acestui nou concept al proiectului
Dacă modernistul trebuie să distrugă pentru a putea crea, atunci singura
modernist. Dacă„etemul şi imuabilul" nu mai puteau fi presupuse automat,
cale de a reprezenta adevăruri eterne este printr-un proces de distrugere, atunci artistul modern avea de jucat un rol creativ în definirea esenţe i
pasibil, în cele din urmă, să eradicheze el însuşi acele adevăruri. Totuş i umane. Dacă „creaţia distructivă" reprezenta o condiţie esenţiaJă a
sîntem obligaţi, dacă ascedem la etern şi imuabil, să încercăm să ne punem modernităţii, atunci poate că artistul ca individ avea dejucat un rol eroic
amprenta asupra a ceea ce este haotic, efemer şi fragmentar. Imaginea (chiar dacă con secinţele puteau fi tragice). Artistul, susţinea Frank Lloyd
nietzscheană a creaţiei distructive şi a distrugerii creative realizează un Wright - unul dintre cei mai mari arhitecţi modernişti - nu trebuie doar să
nou pod de l egătură între cele două faţete ale formulării baudelairiene. înţeleagă spiritul epocii sale, dar şi să iniţieze procesul schimbării ei.
Interesant este faptul că economistul Schumpeter a ales aceeaşi imagine Aici întîlnim unul dintre aspectele cele mai contrariante, dar în acelaşi
pentru a explica procesele dezvoltării capitaliste. Antreprenornl, în viziunea timp tulburătoare pentru mulţi , aspecte ale istoriei modernismului.
lui Schumpeter o figură eroică, era prin excelenţă creatorul distructiv, Deoarece atunci cînd Rousseau a parafrazat faimoasa maximă a lui
deoarece acesta era dispus să împin gă consecinţele inovaţiei tehnice Descartes „Gîndesc deci exist" spunînd „Simt deci exist", e l a semnalat o
şi sociale pînă la extreme vitale. Şi doar prin intermediul unui astfel sch imbare radicală de la o strategie de îndeplinire a obiectivelor
de eroism creativ putea fi asigurat progresul uman. Creaţia distTuctivă, iluminismului bazată pe raţional şi instrumental la una conştient estetică.
pentru Schumpeter a reprezentat leitmotivul progresiv al dezvoltării Cam la aceeaşi vreme, şi Kant a recunoscut faptul că judecata artistică
trebuia percepută ca distinctă de raţionamentul practic Uudecata morală)
capitaliste benevole. Pentru alţii, era pur şi simplu condiţia necesară a
ş i de înţelegere (cunoaşterea ştiinţifică), şi că forma o legătură necesară
progresului secolului douăzeci. Iată ce scria Gertrude Stein despre Picasso
deşi problematică între cele două. Explorarea esteticii ca domeniu separat
în 1938:
al funcţiei cognitive îşi avea rădăcinile în secolul optsprezece. Se născuse
Cum totul se autodistruge în secolul douăzeci şi nimic nu continuă, la fel are în parte din nevoia de a ne împăca cu imensa varietate de artefacte
acest secol splendoarea sa unică, iar Picasso aparţine acestui secol, avînd culturale, produse în condiţii sociale foa1te diferite, care au fost scoase la
acea calitate ciudată a unui pămînt pe care nu 1-a mai văzut nimeni şi a iveală de dezvoltarea comerţu lui şi extinderea contactelor cu )turale. Oare
lucrurilor distruse aşa cum n-au mai fost distruse. Astfel, Picasso are vasele dinastiei Ming, urnele greceşti şi porţelanul de Dresda expri mă
splendoarea sa. toate acelaşi sentiment de frumos? Însă s-a născut şi din simpla rezistenţă
24 25
DAVID HARVEY CONDIŢIA POSTMODERNITĂŢLI

în~!m~inată la traducerea principiilor iluministe ale ra~onalului şi cunoaşterii Nu pot reda aici vasta şi contorsionata istorie a modernismului cultural
ştunţifice în pricipii morale şi politice aplicabile î n practică. În această din momentul iniţierii sale în Parisul anului 1848. Însă trebuie să subliniem
lacună avea să-şi insere mai tîrziu Nietzsche mesajul puternic şi cu efect cîteva aspecte generale dacă dorim să înţelegem reacţi a postmodernistă.
d~vastator, că sentimentele estetice şi artistice aveau puterea de a merge Dacă ne întoarcem la formularea lui Baudelaire, spre exemplu, observăm
dincolo de bine şi de rău. Urmărirea experienţei estetice ca un scop în că el defineşte artistul ca pe o persoană care poate să-şi concentreze
sine a d~venit, bineînţeles, piatra de hotar a mişcări i romantice viziunea asupra unor subiecte cotidiene ale vieţii oraşului , să le înţeleagă
(exe~1pl~fi~ate, sâ spunem, de Shelley şi tlyron). A general acei vai <lt cahtaţile trecătoare, dar în acela$i timp să extragă din acea clipă efemera
„subiectivism radical", de „individualism nestingherit" şi de „căutare a orice sugestie despre eternitate co nţinută de aceasta. A11istul modern de
aulorealizării individuale", care, în opin ia lui Daniel Bell (1978), a creat succes este acela care putea regăsi universalul şi eternul, ,,distila aroma
dei_n~lt o ruptură fundamentală între comportamentul cultural şi practicile amară sau ametitoare a sevei vietii" din „forma frumuseţii efemere şi
art1st1ce modem iste şi etica protestantă. I fodon ism u I nu se potriveşte deloc, trecătoare din zilele noastre" (Bau.delaire, I 981, 435). În măsura în care
cr~e l3ell, cu econolllia şi investiţia, presupuse a sta la baza capitalismului. a1ta modernistă a reuş it acest lucru, ea a devenit arta noastră , în special
Indiferent cum privirn teza lui Bell în mod cert este adevărat că romanticii datorită faptului că „este singura artă care corespunde scenariului haosului
'
au pavat drumul intervenţiilor estetice active în viaţa politică şi culturală. nostru" (Bradbu1y şi McFarlane, 1976, 27).
Astfel de intervenţii au fost anticipate de autori ca Saint- Simon sau Dar cum putem reprezenta etemul şi imuabilul în mijlocul acestui haos?
Condorcet. Primul dintre aceştia insistă, spre exemplu, că : În măsura în care naturalismui şi realismul s-au dovedit inadecvate (vezi
infra, p. 264), artistul, arhitectul şi scriitorul au trebuit să găsească o cale
~oi artiştii sîntein cei care v~ vom servi drept avangardă. Ce destin mai foarte specială de reprezentare. De aceea modernismul, încă de la
frur?os poate avea arta, decît acela de a exercita asupra societăţii o forţă începuturile sale, s-a preocupat de limbaj, de găsirea unei forme speciale
pozitiv~, o r~ală funcţie ecumenică, şi de a mărşălui neostoit în fruntea tuturor de reprezentare a adevărurilor eterne. Reuşita individuală depindea de
!acultăţ1lo~ mtelectuale în epoca celei mai măreţe dezvoltări a acestora! (citat inovaţia adusă limbajului şi modurilor de reprezentare, avînd ca rezultat
tn Bell, 1918, 35; cf. Poggioli, I968, 9)
faptul că lucrările moderniste, după cum observa Lunn ( 1985, 41 ), ,,relevă
~roblema în cazu) unor astfel de sentimente este aceea că văd legătura adesea cu bună ştiinţă propria realitate ca un construct sau un a,tificiu",
estetică dintre ştiinţă şi moralitate, dintre cunoaştere şi acţiu ne într-un transformînd astfel o mare pa11e a artei într-un „construct autoreferenţial
mod care face imposibil să fie „ameninţată de evoluţia istorică" (Raphael, mai degrabă decît o oglindire a societăţi i ". Scriitori ca James Joyce şi
198 I, 7). Judecata estetică, ca şi în cazurile lui Heidegger şi Pound, poate Proust, poeţi ca Mal larme şi Aragon, pictori ca Manet, Pissarro, Jackson
Pollock, toţi au dat dovadă de o imensă preocupare pentru crearea de noi
la fel de uşor să îndrume spre dreapta sau spre stînga spectrului politic.
coduri, sem nificaţii şi aluzii metaforice în limbajele construite de ei. Dar
Aşa cum bine a observat Baudelaire, dacă fluxul şi sch imbarea,
dacă cuvîntul era într-adevăr trecător, efemer şi haotic, atunci artistul
efemeritatea şi fragrnentarea formau baza materială a vieţi i moderne,
trebuia, din acest motiv, să reprezinte eternul printr-un efect instantaneu,
atunci definiţia modernismului estetic depinde crucia l de poziţia a,tistului
făcînd ca „strategia şocantului şi violarea continuităţi i aşteptate" să devină
în rapo,t cu astfel de procese. Artistul individual le poate contesta, adopta,
vitală pentru transmiterea mesajului pe care a11istu l dorea să- l exprime.
încerca să le domine, sau pur şi simplu să se afunde în ele, însă nu le
Modernismul se putea adresa eternului doar oprind în loc timpul şi
poate ignora niciodată. Efectul oricăreia dintre aceste pozitionări era, toate calităţi le sale trecătoare. Pentru arhitect, cu îndatorirea de a proiecta
b_ineî,~ţeles, alterarea modului în care producătorii culturali percepeau fluxu l ş i constru i o structură spaţial ă relativ permanentă, aceasta reprezenta o
Ş'. ~ch1m?area, precum şi termenii politici prin care ei reprezentau eternu l premisă destul de simp l ă. Arhitectura, notează Mies van cler Rphe în anii
ş, 11n uabilul. Meandrele modernismului ca estetică culturală pot fi în mare '20, ,,constituie voinţa unei epoci percepută în tennen i spaţial i". Insă pentru
pa,te înţelese pe fundalul unor asemenea opţi un i strategice. alţi i, ,,spaţ ia l izarea timpului" prin intennediul imaginii, gestului dramatic şi
26 27
DAVID HARVEY CONDIŢIA POSTMODERNITĂŢII

şocului instantaneu, sau pur şi simplu prin intermediul montajului/colajului Artiştii, cu toată predilecţia lor pentru retorica antistabilitate şi antibur-
era ceva mai problematică. T. S. El iot reflecta astfel pe marginea acestei ghezie, consumau mult mai multă energic luptîndu-se între ei şi cu propriile
probleme în Four Quartets : tradiţii pentru a-şi vinde produsele decît consumau angajîndu-se în reale
activităţi politice.
A fi conştiincios nu înseamnă a fi la timp Lupta de a produc~ o operă de artă, o creaţie realizată o dată pentru
Însă doar în timp pot momentul din grădina de trandafiri, totdeauna, care-şi putea găsi locul unic pc piaţă, trebuia să fie un efo1t
Momentul din pavilionul unde bătea bloaia, individual călit în circumstanţe competitive. Arta modernistă a fost deci
Fi rememorate; implicate în trecut şi prezent. mereu ceea ce Benjamin numeşte „artă auratică", în sensul că artistul
Doar prin timp poate fi timpul cucerit.
trebuia să-şi asume o aură a creativităţii, a dedicaţiei faţă de artă, de
dragul artei, pentru a produce un obiect cultural care urma să fie original,
Apelarea la tehnici de montaj/colaj oferea un mijloc de abordare a
unic şi de aici posihil de valorificat la un pre\ de monopol. Rezultatul era
acestei probleme, deoarece diferite efecte din diferite momente (ziare
adesea o perspectivă înalt individual i stă, aristocratică, dispreţuitoare (mai
vechi) şi spaţii ( uti Iizarea obiectelor corn une) puteau fi suprapuse pentru
ales la adresa culturii populare), şi chiar arogantă din partea producătorilor
a crea un efect simultan. Prin explorarea simultaneităţii în acest fel,
de cultură, însă care indica în acelaşi timp modul în care realitatea noastră
,moderniştii acceptau efemerul şi tranzitoriul ca lăcaşul a1tei lor" în acelaşi
putea fi construită şi re-construită prin activităţi informate estetic. Putea
;imp în care erau obligaţi colectiv să susţină potenţa chiar a acelor condiţii
fi, în cel mai bun caz, profund impresionantă, provocatoare, deranjantă
împotriva cărora reacţionau. Le Corbusicr recunoştea problema în lucrarea
sau povăţuitoare pentru mulţi dintre cei care au intrat în contact cu ea.
sa din 1924 The city of tomorrow. ,,Oamenii mă cataloghează cu prea
Recunoscînd aceste LTăsături, anumiţi avangardişti - dadaiştii, suprarealiştii
multă uşurinţă ca fiind un revoluţionar", se plîngeael, însă „echilibrul pe
de început - au încercat să-şi mobilizeze capacităţile estetice în scopuri
care încearcă ei din greu să-l menţină este vital doar din motive trecătoa­
revoluţionare realizînd o fuziune între arta lor şi cultura populară. Alţii,
re · este o batantă care trebuie mereu reechilibrată". Mai muli decît atît, precum Walter Gropius şi Le Corbusier, au încercat s-o impună de pe o
în;ăşi inventivitatea tuturor acelor „minţi agere predispuse la a altera" poziţie superioară din raţionamente revoluţionare. Şi nu numai Gropius
echilibrul produs de calităţile efemere şi trecătoare ale judecăţii estetice considera că este impo,tant să „readucem a1ta oamenilor producînd lucruri
în sine, accelerau schimbările în moda estetică, mai degrabă decît le frumoase". Modernismul internaliza propria furtună de ambiguităţi,
împiedicau: impresionismul, postimpresionismul, cubismul, fauvismul, contradicţii şi schimbări estetice pulsatorii în acelaşi timp în care căuta să
dadaismul, suprarealismul, expresionismul etc. ,,Avangarda", comenta influenţeze estetica vieţii cotidiene.
Poggioli în cel mai lucid studiu al său asupra istoriei, ,,este condamnată să Realităţile vieţii de zi cu zi au avut însă un impact ceva mai mare
cucerească, prin influenţa modei, chiar acea popularitate pe care odată o asupra sensibilităţii estetice create, indiferent cît şi-au proclamat artiştii
lua în derîdere -şi acesta reprezintă începutul sfirşitului său". dorinţa de „a face artă de amorul artei". Pentru început, după cum
Mai mult decît atît, comercializarea unei pieţe pentrn produse culturale sub l iniază Benjam in ( 1969) în lăudatul său eseu asupra „Operei de a1tă în
pe parcursul secolului al nouăsprezecelea (şi decl inul concomitent al epoca reproducerii mecanice", evoluţia în capacităţile tehn ice de a
patronajului aristocratic, de stat sau instituţional) i-a împins pe producătorii reproduce, disemina şi vinde cărţi şi imagini publicului larg, cuplată cu
culturali într-o formă de competiţie de piaţă care avea să întărească inventarea mai întîi a fotografiei şi mai apoi a cinematografului (la care
procesele de „distrugere creativă" în interiorul domeniului esteticului. am putea acum adăuga radioul şi televiziunea), au schimbat radical condiţia
Aceasta oglindea şi uneori se propulsa înaintea oricărei acţiun i ce avea materială a existenţei artistului, şi de aici, şi rolul lor politic şi social. Şi în
loc în sfera politico--economică. Fiecare a1tist căuta să schimbe bazele afara conştiinţei generale a fluxu lui şi a schimbării care decurgea din
judecăţi i estetice, fie numai şi pentru a-şi vinde produsele. Acest lucru toate operele moderniste, fascinaţia tehnicii, a vitezei şi a mişcării, a maşini i
depindea şi de formarea unei clase distinctive de „consumatori culturali". şi a sistemului fabrici lor, ca şi a lanţului de noi bunuri care îşi făceau loc în

28 29
DAVID HARVEY CONDIŢIA POSTMODERNITĂŢII

viaţa noastră cotidiană, a provocat o gamă largă de reacţii estetice care Acestea erau diversele reacţii care au făcut din modernism un curent
variază de la negare la imitaţie şi speculaţie asupra posibilităţilor utopice. atît de complex şi de contradictoriu. Era, după cum afirmă Bradbury şi
Astfel, aşa cum arată Reyner Banham ( 1984 ), primii arhitecţi modern işti McFarlane ( 1976, 46) :
ca Mies van der Rohe s-au inspirat în mare măsură din ascensoarele pur
o componentă extraordinară a futurismului şi nihilismului, a revoluţionarului
funcţionale pentru grîne care apăruseră la acea vreme pe tot cuprinsul
şi conservatorului, a naturalismului şi simbolismului, a romantismului şi
Vestului american.În planuri le şi scrieri le sa le, Le Corbusier a împrumutat clasicismului. Era celebrarea epocii tehnologice şi condamnarea ei ; o
ceea ce considera posibilităţile inerente ale epocii maşinii, fabricii şi acceptare grăitoare a credinţei că vechile regimuri culturale erau de domeniul
automobilu lui, pe care le-a proiectat într-un viitor utopic (Fishman, 1982). trecutului, şi o disperare cumplită în fata acestei temeri ; un amalgam de
Tichi (1987, 19) arată modul în care jurnalele americane populare ca convingeri că noile fonne reprezentau un refugiu din calea istoricismului şi
a presiunii timpului cu convingeri că acestea constituiau însăşi expresia vie
Good Housekeeping descriau încă din 191 O casa ca „nimic mai mult a lucrurilor.
decît o fabrică menită să producă fericire", cu mulţi ani înainte ca Le
Corbusier să lanseze celebrul său dicton (acum mult ponegrit) că o casă Astfel de elemente şi opoziţii diverse alcătuiau diferite mixturi
este „o maşină pentru un trai modern". de sentimente şi sensibilităţi moderniste aparţinînd unor epoci şi locuri
Deci este important să avem în vedere faptul că modernismul care s-a distincte:
dezvoltat înaintea primului război mondial a reprezentat mai multo reacţie
la noile condiţii de producţie (maşinile, fabrici le, urbanizarea), de circulaţie Putem desena hărţi care să arate centrele şi provinciile artistice, echilibrul
internaţional al puterii culturale - niciodată acelaşi , deşi indubitabil strîns
(noile sisteme de transport şi comunicare) şi consum (apariţia pieţelor şi legat de echilibrul puterii economice şi politice. Hărţile se modifică pe măsură
modei pentru mase, advertising-ul), decît un pionier în producerea acestor ce se modifică şi estetica: Parisul reprezintă fără îndoială, pentru Modernism,
schimbări. Totuşi , forma pe care a îmbrăcat-o reacţia avea să aibă o centrul dominant de drept, ca izvor al boemei, toleranţei şi stilului de viaţă al
semnificaţie deosebită. Nu numai că a promovat căi de a absorbi, reflecta expatriaţilor, însă putem observa declinul Romei şi Florenţei, ascensiunea şi

asupra şi de a codilica aceste schimbări rapide, însă sugerează şi evoluţia apoi căderea Londrei, faza dominantă a Berlinului şi Milnchenului, suflul
plin de viaţă al Norvegiei şi Finlandei, iradierea dinspre Viena, ca stadii
acţiunii care le poate modifica sau susţine. William Morris, spre exemplu, esenţiale în schimbarea geografiei Modernismului, marcat de mişcarea
reacţionînd împotriva pierderii meşteşugului muncitorilor prin introducerea artiştilor, fluxul valului de idei, explozia producţiilor artistice semnificative
maşinilor şi fabrici lor în producţie sub direcţia capitaliştilor, a căutat să (Bradbury şi McFarlane, 1976, 102).
promoveze o nouă cultură artizanală care combina forţa tradiţiei
Această complexă geografie istorică a modernismului (o poveste
meşteşugăreşti cu un îndemn puternic „la simplitatea designului, eliminarea
oricărei înşelătorii , pierderi şi autocompătimiri" (Relph, I987, 99-107).
care nu a fost încă pe de-a întregul scrisă şi explicată) face ca
interpretarea exactă a esenţei modernismului să fie de două ori mai dificilă.
Aşa cum ţine Relph să sublinieze, Bauhaus, şcoala de design germană
Tensiunile existente între internaţionalism şi naţionalism , între globalizare
fondată în 19 I 9 şi care a exercitat o influenţă deosebită , s-a inspirat iniţial
şi etnocentrismul parohialist, între universalism şi privilegiile de clasă nu
din Mişcarea Artei şi Meşteşugului pe care o fondase Morris, şi de abia
au fost niciodată ascunse. În zilele sale de glorie, modernismul a încercat
mai tîrziu ( 1923 ), şi-a îndreptat atenţia asupra ideii că „maşina reprezintă să se confrunte cu aceste tensiuni, însă în cele din urmă a înceLcat fie să
mijlocul nostru modem de design". Bauhaus a reuşit să-şi exercite influenţa le ascundă publicului, fie să le exploateze (aşa cum au făcut Statele Unite
asupra producţiei şi designului , chiar redefinind „meşteşugul" ca talentul însuşindu-şi arta modernistă după 1945) în vederea obţinerii unui avantaj ,,
de a produce în masă bunuri de o natură estetic plăcută cu eficienţa unei cinic, politic (Guilbaut, I 983). Modernismul poate părea diferit în funcţie
maşini. de unde şi cînd ne aflăm. Deoarece în timp ce mişcarea ca întrţg adopta ,
30 31
DAVID HARVEY CONDIŢIA POSTMODERNITĂŢII

o atitudine clar intemaţionalistă şi universalistă, adesea căutată şi falsificată, şi Planul vecin propuse pentru Paris în 1924), Frank Lloyd Wright (proiectul
ţinea foarte mult în acelaşi timp la ideea unei „arte elitiste internaţionale Broadacre din 1935) pînă la eforturile de reînnoire urbană la scară largă
avangardiste ce întreţinea o relaţie înfloritoare cu un sentiment puternic al depuse în anii 1950-1960 în spiritul modernismului de calitate. Oraşul,
apa11enenţei la un anumit loc" (ibid., pag. 157). Particularităţile locului- remarcă de Certeau (I 984, 95) ,,este simultan motorul şi eroul modernităţii".
şi aici mă refer nu numai la comunităţile asemănătoare celor rurale ci ş i la Georg Simmel a aruncat asupra acestei conexiuni o lumină mai
alte diferite condiţii sociale, economice, politice şi de mediu care, spre specială în eseul său intitulat „Metropola şi viaţa mentală", publicat în

exemplu, erau precumpănitoare în oraşe ca Chicago, New York, Paris, 19 I 1. Simmel contempla aici modalităţile în care am putea reacţiona la ş i
Viena, Copenhaga sau Berlin - punîndu-şi astfel amprenta distinctivă internaliza, din punct de vedere psihologic şi intelectual, incredibila
asupra diversităţii efortului modernist (vezi Partea a lJJ-a, mai jos). diversitate de experienţe şi stimuli la care ne expune viaţa urbană modernă.
Se pare, de asemenea, că modernismul, după 1848, a reprezentat prin Pe de-o parte, ne eliberam de lanţurile dependenţei subiective şi deci ne
exce lenţă un fenomen urban ş i că a existat într-o relaţie furtunoasă şi pem1iteam un grad mult mai mare de libertate individuală. Însă realizam
complicată cu experienţa dezvoltării urbane explozive (mai multe oraşe toate acestea cu preţul unei atitudini obiective şi instrumentale faţă de
depăşiseră deja cifra de un milion de locuitori la sfirşitul secolului), cu cei lal ţi. Nu aveam de ales şi trebuia să ne rapo,1ăm la personaje lipsite de
puternica migraţie dinspre mediul rural spre cel urban, cu industrializarea, chip prin intermediul calculelor lipsite de sentiment ale schimburilor
mecanizarea, reordonarea masivă a mediilor construite şi cu mişcările monetare, care puteau coordona o înfloritoare diviziune socială a muncii.
urbane cu substrat politic, al căror simbol clar, dar ameninţător, l-au Ne supunem, de asemenea, unei discipline riguroase în perceperea timpului
reprezentat revoltele din Paris din 1848 şi I 871. Nevoia urgentă de a se şi a spaţiului, şi cădem pradă hegemoniei raţionalismului economic calculat.

confrunta cu problemele psihologice, sociologice, tehnice, organizaţionale Mai mult decît atît, urbanizarea rapidă a produs ceea ce numim o „atitudine
şi politice ale urbanizării masive a reprezentat leagănul în care au crescut blazată", căci doar prin ecranarea stimulilor complecşi care derivă din

mişcările moderniste. Modernismul era „o a11ă a oraşelor" şi evident că-ş i agitaţia vieţii moderne îi puteam tolera extremele. Singurul nostru mod de

regăsea „habitatul natural în oraşe", iar Bradbury şi McFarlane au adunat a ne descărca, pare el să spună, este de a cultiva un fals individualism prin
o mare varietate de studii asupra unor oraşe separate pentru a susţine adoptarea unor simboluri ale statutului, modei sau amprentei excentricităţii
acest punct de vedere. Alte studii, ca de exemplu magnifica lucrare a lui individuale. Moda, spre exemplu, comb ină „atracţia diferenţierii şi a
T. J. Clark cu privire la opera lui Manet şi a discipolilor săi în Parisul celui schimbării cu cea a similarităţii şi a confonnităţii"; cu „cît este mai tensionată
de-al Doilea Imperiu, sau sinteza nu mai puţin sclipitoare a lui Schorske o anumită epocă, cu atît mai rapid se va schimba moda ei, deoarece nevoia
asupra mişcărilor culturale în Viena sfirşitului de secol, confirmă cît de pentru atracţia diferenţierii, unul dintre ingredientele esenţiale ale modei,
importantă a fost experienţa urbană în modelarea dinamicii culturale a merge mînă în mînă cu s lăbiciu nea energiilor nervoase" (citat în Frisby,
diverselor mişcări moderniste. Şi, la mma urmei, ca un răspuns la criza 1985, 98).
profundă a organizării urbane, a sărăciei şi a aglomerării, s-a desprins o Scopul meu aici nu este de a critica viziunea lui Simmel (deşi
întreagă aripă a practicii şi gîndirii modemiste (vezi Timms şi Kelley, 1985). paralelismul şi contrastul cu eseul postmodernist mai recent al lui Raban
Există o conexiune puternică între remodelarea Parisului de către sînt deosebit de instructive), ci să o înţelegem ca o reprezentare a conexiunii
Haussmann în anii 1860, continuată cu propunerea „oraşului grădină" de dintre experinţa urbană şi gîndirea şi practica modernistă. Calităţi le
către Ebenezer Howard ( 1898), apoi cu Daniel Bumham (,,Oraşul Alb" modernismului par să varieze, deşi într-un mod interactiv, de la un capăt la
construit pentru Expoziţia Mondială de la Chicago din 1893 şi Planul celălalt al spectrului oraşelor poliglote care au luat na ştere în a doua
Regional al oraşului Chicago din 1907), Garnier (oraşul industrial linear jumătate a secolului al nouăsprezecelea. Într-adevăr, anumite tipuri de
din 1903), Camillo Sitte şi Otto Wagner ( ce deţineau planuri foarte diferite modernism au avut o traiectorie particulară prin capitalele lumii, fiecare
de a transforma Viena sfîrşitu lui de secol), Le Corbusier (Oraşul de mîine înflorind ca arenă culturală aparţinînd unei anumite tipologii. Traiectoria

32 33
DAVlD HARVEY CONDI ŢlA POSTMODERNITĂŢll

geografică de la Paris la Berlin, Viena, Londra, Moscova, Chicago şi iluminismului, spre exemplu, a considerat axiomatic faptul că nu există
New .v~rk poate~ parcursă în sens invers sau scu11ată în funcţie de tipul dccît un singur răspuns posibil la orice întrebare. Din această afirmaţie
practicu moderniste la care ne referim. decurge concluzia că lumea poate fi controlată şi ordonată în m~d raţional
Dacă, spre exemplu, cercetăm doar difuzia acelor practici materiale dacă am putea să ne-o imaginăm şi să o reprezentăm exact. lnsă astfel
d in c.are s-a i?~pirat în c~a mai mare parte modernismul intelectual şi cel plecam de la premisa că există un singur mod corect de reprezentare,
care, dacă am reuşi să-l descoperim (şi aici îşi găsesc justificarea eforturi le
estet1~ -1~aş1.mle,_ no.ul ~1ste~1 de comunicaţii şi de transport, zgîrie-norii,
ştiinţifice şi matematice), ne-ar deschide calea către obiectivele
~odurrl~ ŞI mmm~le mgm~nei de orice tip, ca şi incredibila instabilitate şi
iluminismului. Acesta era un fel de a gîndi pe care îl aveau în comun
msecurrtate care msoţeau inovaţia rapidă şi schimbările sociale - atunci
scriitori atît de diverşi ca Voltaire, d' Alembert, Diderot, Condorcet, Hume,
S~t~le Unite (şi ?raşul Chicago în particular) ar trebui probabil să fie
Adam Smith, Saint-Simon, Auguste Comte, Matthew Arnold, Jeremy
pnv~e ~r~p~ catahz.atorul ?1odernismului după anii 1870. Totuşi, în acest
Bentham şi John Stuai1 Mill.
caz, msaş1 Irpsa rez1stenţe1 „tradiţionaliste" (feudale şi aristocratice) şi în
Însă după 1848, ideea că exista un singur mod posibil de reprezentare
paralel acceptarea la scară largă a unor sentimente în mare moderniste a început să piardă din greutate. Fixismul categoric al gîndirii iluministe
(~e genul.celo~· a~·ătate de Tichi) au făcut ca operele artiştilor şi intelectualilor era atacat din ce în ce mai adesea, fiind în cele din urmă înlocuit de
sa fie ma, puţ1111mportante ca avangardă a schimbărilor sociale. Romanul sublinierea sistemelor divergente de reprezentare. La Paris, scriitori ca
popul.ist al lui Edward Bellamy referitor la o utopie modernistă, intitulat Baudelaire şi Flaubert şi pictori ca Manet au început să exploreze
Lo~~mţ~bac~)ards, a fost rapid acceptat şi chiar a înflăcărat o mişcare posibilitatea diferitelor modele reprezentaţionale pe căi care se asemănau
polthca m anu 1890. Lucrările lui Edgar Allan Poe, pe de altă pa11e, au descoperirii geometriei non-euclidiene, care a distrus presupusa unitate a
avut part~ la început de puţine critici favorabile în ţara natală, deşi autorul limbajului matematic în secolul al nouăsprezecelea. Nesigură la început,
era cons.1derat ca unul dintre cei mai mari scriitori modernişti de către ideea a căpătat amploare după 1890, beneficiind de o incredibilă diversitate
B~udelaire. (ale cărui traduceri ale operelor lui Poe, populare şi în ziua de în gîndire şi experiment în diferite centre ca Berlin, Paris, MUnchen, Londra,
azi, ~u fos~ 1lustr~te încă din anii 1860 de către Manet). Şi geniul arhitectural New York, Chicago, Copenhaga şi Moscova, pentru a atinge apogeul cu
al Im Louis Sullivan s-a pierdut în mare parte în extraordinarele frămîntări puţin înainte de primul război mondial. Majoritatea criticilor au căzut de
ale 1~1odernizării oraşului Chicago. Concepţia profund modernistă a lui acord că această nebunie a experimentării a avut ca rezultat o transformare
Damei Burnham cu privire la planificarea urbană raţională avea tendinta calitativă privind însăşi natura modernismului între anii 1910 şi 1915.
de~ se răt~~i î1~ ~asiunea sa pentru ornamentarea clădirilor şi clasicism~al (Virginia Woolf prefera data iniţială, iar D. H. Lawrence pe cea de-a
des1~~~ulm md1v1dual al construcţiilor. Rezistenţa aprigă a claselor şi a doua.) Privind în retrospectivă, conform documentării lui Bradbury şi
~rad1ţ11lor ~n ~aţa mode~1i~r!i capitaliste în Europa, pe de altă parte, a McFarlane, nu este greu de observat că o anume transformare radicală a
~cut ca m1şcanle estetice ş1 mtelectuale ale modernismului să capete 0 avut într-adevăr loc în acei ani. În par/ea dinspre Swann a lui Proust
importanţă cu atît mai mare cu cît constituiau vîrful de lance al schimbării ( 1913), Dubliners a lui Joyce (1914), Fii şi îndrăgostiţi a lui Lawrence
sociale, conferind avangardei un rol politic şi social care îi fusese în mare ( 19 I 3), Moarte la Veneţia a lui Mann ( 1914), ,,Manifestul vorticist" al lui
pa11e reruzat î1~ .statele Unite pînă·după 1945. Deloc surprinzător, istoria Pound din 1914 (în care a asemănat limbajul pur eficienţei tehnologiei
~odem1smulu1mtel~tua~ şi estetic este centrată mai mult în Europa, unele unei maşini) sînt unele dintre textele publicate la acea vreme, care reprezintă
dm~·e oraşele ~le mai puţm progresiste sau divizate în clase (cade exemplu pietre de hotar într-un moment cînd a existat o înflorire extraordinară a
Parisul sau Viena) generînd cele mai mari frămîntări. artei (Matisse, Picasso, Brâncuşi, Duchamp, Braque, Klee, de Chirico,
.Ar. fi nedrep!, î~să t?tuşi util, să impunem acestei istorii complexe o Kandinsky, dintre care mulţi s-au regăsit în faimoasa expoziţie Armory de
penodt~re :el~t1v simplistă, fi.e doar şi pentru a ne fi mai uşor să înţelegem la New York din 1913, vizitată de peste I OOOO de oameni în fiecare zi), a.
1mpotnva caru, fel de modernism reacţionează postmodemiştii. Proiectul muzicii (Sărbătoarea primăverii a lui Stravinsky a creat controverse la

34 35
DAVID I IARVEY
CONDIŢIA POSTMODERNlTĂ ŢI I
premieră în 1913 şi a fost egalată de apariţia muzicii atonale a lui era greu de pus de acord cu canonul modernist al artei individualiste şi
Schoen_berg'. B:rg, ~a~ok şi al~ii), ca să nu mai vorbim despre schimbările intens „auratice". Cu siguranţă, ideea unei avangarde artistice putea. în
dramatice dm lmgv1shcă (teoria structurală a limbajului a lui Saussure în anumite circum stanţe, să se integreze unui partid politic avangardist. Din
car~ înţelesul cuvintelor este dat de relaţia în care se află cu alte cuvi~te cînd în cînd, partidele comuniste s-au străduit să mobilizeze „forţele
~a•. degr~~ă decît d~ denumirea unui obiect, a fost pusă la punct în 1911) cu lturale" ca parte integrantă a programului lor revoluţionar, în timp ce
şi_~·~. fizica, co~secmte ale generalizării de către Einstein a teoriei relati- unele d ina·e mişcăril e artistice şi unii artişti avangardişti (Leger, Picasso,
v1tăţ11, c~ a~a~ţ1a ei către şi care îşi găseşte suportul material în geometria Aragon etc.) au suţinut activ cauza comunismului. Chiar şi în absenţa
non-e~chd1ana. La fe l de semnificativă, după cum vom vedea mai tîrziu a unei agende politice explicite, produ cţi a culturală nu avea cum să nu aibă,
fost ŞI publicarea lucrării Principiile managementului ştiinţi.fie a lui 'F. totuş i , efecte politice. Arti ştii , la urma um1ei, se referă la even imentele şi
W: Taylor în 1911 , cu doi ani înainte ca Henry Ford să pună în practică problemele care îi înconjoară, ş i const~uiesc moduri de vizualizare şi
primul exemplu de produ~ţie pe linie de asamblare în Oearbom, M ichigan. reprezentare care au înţelesuri sociale. ln zilele de glorie ale inovaţiei
Cu greu__am pute~ evita concluzia că întreaga lume a reprezentării şi moderniste dinaintea primului război mondial, spre exemplu, tipul de artă
a. ~unoaş_te!11 a suferit ~ transf~rmare fu ndamentală de-a lungul a doar produsă celebra universalul chiar şi în mijlocul perspectivelor multiple.
~1ţ1va ana. lntrebarca ~!1mtesenţ1ală este cum şi de ce s-a întîmplat astfel. Reprezenta o expresie a a li enării , antagonică ori cărei ierarhii (chiar ş i a
ln Pa_rtea a_ JII-a a c~1111 vom explora teza conform căreia simultaneitatea subiectului, cum a demonstrat cubismul), şi adesea critică la adresa
a d~nv?t dmtr-o ~ch unba_re radicală în perceperea spaţiului şi a timpului în consumatorismului şi stilului de viaţă „burghez". În acea fază, modernismul
cap1taltsmul occidental. Insă există şi alte clemente caracteristice situaţiei era de prutea spiritului democratic şi u~iversalismului progresiv, chiar şi în
prezentate, demne de luat în seamă. concepţii le sale cele mai „auratice''. Intre cele două războaie mondiale,
. ~chi~bările au fost cu _si~ura!1tă influenţate de pierderea credinţei în pe de altă parte, artiştii erau din ce în ce mai mult constrînşi de evenimente
mev1ta~1lttat~ p~-~~~esul~•: ş1 p!·m ten~erea crescîndă legată de fixismul să-ş i exprime convingerile politice.
categ?nc a l gmd1ru 1_lumm1stc. femenle derivau în parte din meandrele Schimbările în tonul modernismului derivau şi din necesitatea de a se
lupt~, de cl~să, ~a, a!es după reyoluţiile de la 1848 şi publicarea confrunta cu sentimentul de anarhie, dezordine şi disperare pe care-l
Manifestu/111 P_a_r11.dulu! <;omzmisl. Jnainte de acea vreme, gînditorii ce sesizase Nietzsche într-un moment de uimitoare agitaţi e, nelinişte şi
resp.ectau !_rad!ţ~a ilumm~stă, ca Adam Smith sau Saint- Simon, puteau instabilitate a vieţii politico-economice -o instabilitate cu care mişcarea
susţme făra gru.a c~ o d~tă ce ~u fost lepădate lanţurile relaţiilor de clasă ana rhistă a sfirşitului de secol no uăsprezece s-a luptat ş i în acel aş i timp la
feuda_le, un cap1tahs1~ b111evo1tor (o:gan i~..at fie de m îna ascunsă a pieţei, care a contribuit din numeroase puncte de vedere. Articularea necesităţilor
fie prm forţa d~ asociere pe care Samt-S1mon punea mare preţ) putea să erotice, psihologice şi iraţionale (de genul celor identificate de Freud şi
reverse ava~taJe le modernităţii capitaliste asupra tuturor. Această teză reprezentate de Klimt în arta sa liberă) a adăugat o nouă dimensiune
~vea să ~e viguros co~bătută de către Marx şi Engels, şi a devenit din ce acestei confuzii. Acest val particular de modernism a trebuit deci să admită
11~ ce mai greu de susţmut pe măsură ce secolul se apropia de sfirşit, iar imposibilitatea de a reprezenta lwnea printr-un limbaj unic. Înţelegerea
d1~erenţele dec.las~ apărute în capitalism erau din ce în ce mai evidente. trebuia atinsă prin explorarea a multiple perspective. Pe scurt, modernismu I
M~şcarea soc.'.a li s!ă. pr?voca din cc în ce mai violent uni tatea adoptase perspectivismul ş i relativismu l ca epistemologie a sa cu scopul
raţ1onamentulu1 1lum1111st ş1 conferea o dimensiune de clasă modernismului. de a releva ceea ce era necesar naturii adevărate a realităţii subiacente,
~vea oare să fie burghezia sau mişcarea muncitorească aceea care unificate, dar complexe.
111fom1a şi direcţiona proiectul modernist? Şi de partea cui se aflau Ceea ce constituia, de fapt, natura si ngulară subiacen tă şi „prezenţa
producătorii cu lturali?
ei eternă" rămîne o necunoscută. Din acest punct de vedere, Lenin
Nu exi.st~ t~n :ă~puns si~plu la această întrebare. Pentru început, arta a protestat vehement împotriva erorilor relativismului şi perspecti-
propagandistica ş1 direct poht1că ce se integra mişcării politice revoluţionare vismului multiplu, în critici le sale cu privire la fizica „ id ea li stă" a
36
37
CONDlŢLA POSTMODERNITĂŢll
DAVID I IARVEY

lui Mach, ş i a încercat să evidenţieze pericolele politice, dar şi pc cele întrepătrunsă cu mitul. .. mitul reprezintă deja iluminarea, iar iluminarea
intelectuale, la care predispunea relativismul lipsit de formă. Într-un fel, revine la mitologie" (Huyssens, 1984).
izbucnirea primului război mondial, acea vastă luptă interimperialistă, valida Mitul fie că trebuia să ne izbăvească de „universul lipsit de formă al
afinnaţiile lui Lenin. Bineînţeles , putem argumenta că „subiectivitatea contingenţei", fie, mai programatic, trebuia să ne ofere impulsul necesar
m oderni stă ... pur şi simplu era incapabilă să facă faţă crizei în care s-a unui nou proiect al strădaniei umane. O aripă a modernismului apela la
adîncitEuropaanului 1914"(Taylor, 1987, 127). imaginea de raţionalitate încorporată în maşină, fabrică, în puterea
Trauma războiului mondial şi reacţiile sale politice şi economice(dintre tehnologiei contemporane, sau în oraşul văzut ca „maşină vie". Ezra Pound
care de uncie ne vom ocupa mai detaliat în Pa,tea a lll-a) au deschis avansase deja teza proprie conform căreia limbajul trebuia să respecte
drumul considera( iei asupra a ceea ce ar putea constitui calităţile esenţia le eficienţa maşinii şi, după cum a observat Tichi (1987), autorii modernişti
şi eterne ale modernităţii,
~
care compuneau partea neoativistă
o a formu lări i ca Dos Passos, Hemingway şi William Carlos Williams şi-au modelat
lui Baudelaire. Tn absen ţa certitudinilor ilum inismului cu privire la scrisu l conform acestei premise. Williams susţinea în mod particular, spre
perfectibi Iitatea omului, căutarea unui mit potrivit modernităţii a dcven it o exemplu, că un poem nu reprezintă altceva decît „o maşinărie alcătuită
prioritate. Scriitorul suprarealist Louis Aragon, spre exemplu, sugera că din cuvinte". Şi aceasta este tema pe care a reprezentat-o cu pasiune
ţelul său central în Ţi'lranul parizian (scris în anii 1920) era de a elabora Diego Rivera în extraordinarele sale fresce de la Detroit şi care a devenit
un roman „care să se prezinte sub formă de mitologie", adăugînd leitmotivul multor pictori murali progresişti din Statele Unite în perioada
„bineîn ţeles, o mitologie a modemului". Dar părea în acel aşi timp posibilă
depresiunii.
construirea de poduri metaforice între miturile antice şi cele moderne. „Adevărul este semnificaţia faptului", spunea Mies van der Rohe, şi o
Joyce 1-a ales pe Ulise, în timp ce Le Corbusier, potrivit spuselor lui parte a producătorilor de cultură, în special cei care lucrau în interiorul
Frampton ( 1980), a încercat întotdeauna să „găsească o rezolvare sau erau asociaţi mişcării Bauhaus, cu mare influentă în anii 1920, şi-au
dihotomiei dintre Estetica Inginerului şi Arhitectură, să infonneze utilitatea propus să impună ordinea raţională (termenul de „raţional" fiind definit de
de ierarhia mitului" ( o practică pc care a pus din ce în ce mai mult accentul eficienţa tehnologică şi de producţia automatizată) cu obiective utile din
în creaţiile sale de la Chandigarh şi Ronchamp în anii 1960). Însă cine sau punct de vedere social (emanciparea umană, emanciparea proletariatului
ce devenea mit? Aceasta era întrebarea centrală care caracteriza aşa-zi sa
şi altele). ,,Prin ordine aducem libertatea", era unul dintre sloganurile lui
perioadă „eroică" a modernismului.
Le Corbusier, el subliniind că libe,tatea în metropola contemporană
Se prea poate ca modernismul în perioada interbelică să fi fost eroic"
,. " ' depindea în mod crucial de impunerea ordinii raţionale. Modernismul a
însă era, de asem~nea, ameni nţat de dezastru. In mod clar era necesar să
se treacă la acţiune în econom iile sfişiatc de război ale ţărilor europene, luat, în perioada interbelică, o turnură accentuat pozitivistă şi, datorită
ca şi la rezolvarea tuturor nemulţumiril or politice asociate cu fonnele capitaliste eforturilor intense ale Cercului vienez, a stabilit un nou stil filosofie, care
ale înfloritoarei creşteri urbano-industriale. Convingerile iluminismului pe avea să devină centrul gîndirii sociale după cel de-al doilea război mondial.
cale de di spariţie şi apariţia perspectivismului au lăsat loc pentru înannarea Pozitivism ul logic era la fel de compatibil cu practicile arhitecturii
acţiunii sociale cu o oarecare viziune estetică, astfel încît luptele dintre moderniste, cum era şi cu evoluţia tuturor formelor de ştiinţă ca avataruri
diferitele curen1 e ale modernismului au reprezentat mai multdecît obiectul ale controlului tehnic. În această perioadă, casele şi oraşele puteau fi
unui interes trecător. Mai mult decît atît, prod ucători i cu lturali şti au acest concepute în mod deschis ca „maşini destinate traiului''. De-a lungul acestor
lucru. Modernismul estetic era important, iar mizele emu mari. Necesitatea ani, s-a constituit puternicul Congres Internaţional al Arhitecţilor Moderni
de a apela la mitul „etern" devenea din ce în ce mai stringentă. Însă acea (ClAM) pentru a adopta apreciata Cartă de la Atena din 1933, o cartă
căutare s-a dovedit a fi pe cît de confuză pe atît de periculoasă. ,,Atunci care avea să definea scă larg sensul practicii arhitecturale moderniste în
cînd raţiunea face pace cu originile sale mitice, şi devine uimitor de unnători i treizeci de ani.

38 39
DAVID HARVEY CONDIŢlA POSTMODERNITĂŢl1

O viziune atît de limitată a calităţil or esenţiale ale modernismului era culminat prin contradicţii absolute şi instabile. E greu să rămîi indiferent
sortită să cadă cu uşurinţă victimă perversiunilor şi abuzului. Chiar şi din faţă de revoluţia bolşevică, faţă de ascensiunea la putere a mişcărilor
interiorul modernismului (să ne gîndim la Modern Times al lui Chaplin) se socialiste şi comuniste, colapsul guvernelor şi al economiilor şi naşterea
ridică obiecţii serioase la adresa ideii că maşina, fabrica şi oraşul raţionalizat fascismului. Arta dedicată politicului a acaparat una dintre aripile mişcării
oferă o concepţie destul de bogată pentru a defini calităţile eterne ale moderniste. Suprarealismul, constructivismul şi realismul socialist au căutat
vieţii moderne. Problema modernismului „eroic" a fost, pur şi simplu, aceea toate să mitologizeze proletariatul, fiecare în felul său caracteristic, iar
că o dată ce mitui 111aşinii a fost abandonat, orice mit putea 0cupa pozi\ia ruş ii s-au apucat să înscrie acest lucru in spaţiu, aşa cum a tăcut-o întreaga
centrală de „adevăr etern" presupusă de proiectul modernist. Spre exemplu, succesiune a guvernărilor socialiste din Europa, prin crearea unor clădiri
însuşi Baudelaire. şi-a dedicat eseul „Salonul anului 1846" burgheziei care ca apreciata Karl Marx- Hof din Viena (proiectată nu numai pentru a
încerca să „înţeleagă ideea de viitor în totalitatea diversităţii formelor sale, adăposti muncitorii, ci ş i ca un bastion militar defensiv în calea oric~ărui
politice, industriale şi artistice". Un economist ca Schumpeter ar fi apreciat asalt conservator rural îndreptat împotriva oraşului socialist). Jnsă
cu siguranţă acest lucru.
configuraţiile erau instabile. Doar ce fuseseră enunţate doctrinele realis-
Futuriştii italieni erau atît de fascinaţi de viteză şi de putere încît au
mului socialist ca alternativă la modernismul „decadent" al burgheziei şi la
adoptat distrugerea creativă şi militarismul violent pînă la punctul în care
Mussolini a devenit eroul lor naţional. De Chirico şi-a pierdut interesul naţionalismul fascist, că politica frontului popular din partea multor partide
faţă de experimentarea modernistă după primul război mondial şi a adoptat comuniste a dus la întoarcerea la arta şi cultura naţionalistă ca un mijloc
o artă comercializată, cu rădăcini în frumuseţea clasică amestecată cu de a uni proletariatul cu forţele şovăitoare ale clasei de mijloc pentru a
cai puternici şi reprezentări narcisiste ale propriei persoane îmbrăcate în crea un front comun în calea fascismului.
costume istorice (toate acestea avînd să-i cîştige admiraţia lui Mussolini). Mulţi artişti avangardişti au încercat să se opună unui arbitraj social
Şi Pound, cu pasiunea sa pentru eficienţa de robot a limbajului şi admiraţia atît de direct şi şi-au extins căutarea unor afirmaţii mi~ologice mai
sa pentru poetul luptător avangardist capabil să domine o „mulţime universale. T. S. El iot a creat un melanj virtual al imagisticii şi limbajului
ignorantă", s-a ataşat foarte tare de un regim politic (cel al lui Mussolini) d in fiecare colţ al lumii în The Waste Land, iar Picasso (printre alţii) a
care putea să garanteze că trenurile vor circula conform programului. explorat lumea artei primitive (în mod particular africane) pe parcursul
Albert Speer, arhitectul lui Hitler, se prea poate să li atacat principiile unora dintre fazele sale creative. În perioada interbelică a existat un
estetice ale modernismului în încercarea sa de a readuce la viaţă temele sentiment de disperare în căutarea unei mitologii care ar fi capabi lă într-un
clasiciste, însă avea să preia multe tehnici moderniste şi să le utilizeze în fel sau altul să întărească societatea în vremuri atît de tulburi. Raphael
scopuri naţionaliste cu aceeaşi lipsă de scrupulozitate cu care Hitler a ( 1981, xii) surprinde dilemele acestea în critica tranşantă, dar solidară cu
construit lagărele morţii (a se consulta, spre exemplu, elocventul studiu al Guernica lui Picasso :
lui Lane, din 1985, Architecture and politics in Germany, 1918- 1945).
S-a dovedit posibilă combinarea practicilor inginereşti de ultimă oră, aşa Motivele pentru care Picasso a fost nevoit să recurgă la simboluri şi alegorii
cum sînt ele încorporate în formele extreme ale raţiona l ităţii tehnico- ar trebui să ne fie deja clare: profunda sa neajutorare politică în faţa situaţiei
birocratice şi automate, cu un mit al superiorităţii ariene şi cu sîngele şi istorice pe care şi-a propus s-o înregistreze; efortul său titanic de a confrunta
pămîntul Patriei. Chiar aşa s-a întîmplat ca o formă virulentă a „moder- un anumit eveniment istoric cu un presupus adevăr etern ; dorinţa sa de a
nismului reacţionar" să ajungă să aibă priză în Germania nazistă, sugerînd oferi speranţă şi confort şi de a furniza un sfirşit fericit, care să compenseze
că toată această istorie, deşi modernistă din anumite puncte de vedere, se teroarea, distrugerea şi lipsa de umanitate ale evenimentului. Picasso nu
datora mai mult slăbiciunilor iluminismului decît regresului sau progresului înţelesese ceea ce Goya văzuse deja, mai exact faptul că poate fi schimbat
dialectic spre o concluzie „naturală" (Herf, 1984, 233). cursul istoriei prin mijloace istorice, şi numai dacă oamenii şi-ar modela
Aceasta a constituit o perioadă cînd inevitabilele tensiuni latente dintre propria istorie în loc să acţioneze ca nişte roboţi supuşi unei puteri pămînteşti
internaţionalism şi naţionalism , dintre universalism şi politica de c lasă au sau unei presupuse idei eterne.

40 41
DAVID HARVEY CONDITIA POSTMODERNITĂŢII

Din păcate, după cum sugera Georges Sorel în strălucita sa operă progresului şi al emancipării umane a luat avînt ca dominantă politico-
Rejlections on violence, publicată pentru întîia oară în 1908, era posibi I economică.
să fie inventate mituri care să exercite o putere distructivă asupra politicii Credinţa în „progresul linear, adevărurile absolute şi planificarea
de clasă. Sindicalismul de genul celui promovat de Sorel a început ca raţională a ordinii sociale ideale" în condiţii standardizate de cunoştinţe şi
mişcare participativă de stînga, profund contrară oricăror forme ale puterii producţie era deosebit de puternică. Modernismul rezultat era, ca urmare,
de stat, însă a evoluat spre o mişcare corporatistă (atractivă cuiva ca „pozitivist, tehnocentric şi raţionalist" în acelaşi timp în care se impunea
Le Corbusîer în anii 1930) care a devenit o puternică unealtă ca operă a unei eiire avangardiste de planificatori, arhitecţi, artişti, critic,
organizatoare a dreptei fasciste. AstfeJ a reuşit să apeleze la anumite ş i alţi apărători ai bunului gust. ,,Modernizarea" economiilor europene a
mituri ale unei comunităţi ordonate ierarhic, dar totuşi participatorie şi continuat în pas alert, în timp ce impulsionarea politicii şi a comerţului
exclusivistă, cu identitate clară şi strînse legături sociale, completată cu i nternaţional era justificată ca aducătoare a unui „proces de modernizare"
propriile mituri ale originii şi omnipotenţei. Este instructiv să observăm binefăcător şi progresiv într-o înapoiată Lume a Treia.
cît de mult s-a bazat fascismul pe referinţe clasice (din punct de vedere Spre exemplu, în arhitectură, ideile CJAM, ale lui Le Corbusier şi ale
arhitectural, politic şi istoric) şi cum a clădit concepţii mitologice în lui Mies van der Rohe, au stat la cîrma efortului de a revitaliza oraşele
consecinţă. Raphael (1981, 95) sugerează un motiv interesant: grecii distruse de război sau învechite (reconstrucţia şi reînnoirea urbană), de a
„au fost întotdeauna conştienţi de caracterul naţional al mitologiei lor, în reorganiza sistemele de transport, de a construi fabrici, spitale, şcoli, lucrări
timp ce creştinii au conferit mitologiei lor o valoare independentă a de stat de tol felul şi în ultimul rînd, dar nu şi în cel din urmă, de a construi
spaţiului şi timpului". Filosoful gennan Heidegger şi-a bazat de asemenea locuinţe adecvate pentru o clasă muncitoare potenţial neliniştită. Privind
în parte devotamentul faţă de principiile (dacă nu practicile) naziste pe în urmă, este uşor să susţinem că arhitectura rezultată nu a făcut altceva
rc:spingerea unei raţionalităţi universale a maşinii ca mitologie potrivită decît să producă impecabile ;magini ak puterii şi prestigiului corporaţiilor
a vieţii moderne. El a propus, în schimb, un contra-mit al înrădăcinării în şi guvernelor avide de publicitate, producînd în aceiaşi timp proiecte
spaţiu şi al tradiţiilor legate de mediu ca unic fundament pentru acţiunile moderniste de locuinţe pentru clasa muncitoare, care au devenit „simbolul
sociale şi politice într-o lume manifest tulburată (vezi Partea a HI-a). alienării şi dezumanizării" (Huyssens, 1984, 14; Frampton, 1980). Însă
Estetizarea politicii prin producerea unor mituri atît de copleşitoare este, de asemenea, discutabil faptul că era necesar un anumit grad de
(nazismul nefiind decît unul dintre ele) a reprezentat partea tragică a planificare şi industrializare a industriei de construcţii pe scară largă, cuplat
proiectului modernist, care a devenit din ce în ce mai frapantă pe măsură cu explorarea .tehnicilor de transport cu mare viteză şi cu dezvoltarea de
ce epoca „eroică" s-a prăbuşit o dată cu sfirşitul celui de-al doilea război înaltă densitate, dacă se dorea găsirea unor soluţii capitaliste pentru
mondial. dilemele dezvoltării şi stabilizării economice postbelice. Din multe dintre
Dacă modernismul perioadei interbelice a fost ,,eroic", dar sortit pieirii, punctele de vedere menţionate, modernismul de vîrf a reuşit extraordinar
modernismul „înalt" sau „universal" care a devenit predominant după 1945 de bine.
a demonstrat o relaţie mult mai confortabilă cu centrele dominante ale Realul său dezavantaj a constat, aş sugera eu, în celebrarea pe ascuns
puterii din societate. Contestata aventură a căutării unui mit potrivit a a puterii şi a raţionalităţii birocratice, sub masca reîntoarcerii la venerarea
părut să scadă în amploare, în parte, presupun, deoarece sistemul făţişă a 112aşinii eficiente ca mit suficient pentru a cuprinde toate aspiraţiile
internaţional al puterii - organizat, după cum vom vedea în Partea a ll-a, umane. In arhitectură şi planificare, aceasta a însemnat dezbărarea de
după principii ford ist-keynesiene sub privirea grijulie a hegemoniei Statelor ornament şi de designul personalizat (pînă în punctul în care chiriaşilor
Unite-a devenit el însuşi relativ stabil. Arta, arhitectura, literatura înaltului clădirilor publice nu le era permis să-şi modifice mediul pentru a corespunde
modernism au devenit arte şi practici de căpătîi într-o societate în care o nevoilor lor personale, iar studenţii care locuiau în Pavilionul Elveţian al lui
versiune corporat capitalistă a conceptului iluminist aJ dezvoltăriUn scopul Le Corbusier trebuiau să sufere de căldură în fiecare vară deoarece

42 43
DAVlD HARVEY CONDIŢIA POSTMODERNITĂŢII

arhitectul refuza, din motive estetice, instalarea jaluzelelor). A însemnat, şi Rothko în 1943, ,,este timpul să acceptăm valorile culturale pe plan
de asemenea, o pasiune prevalentă pentru spaţii masive şi pentru global". În acest scop, ei au pornit în căutarea unui mit „tragic şi fără
perspective, pentru uniformitatea şi tăria liniei drepte (mereu superioară vîrstă" . Ceea ce a permis în practică această recurgere la mit a fost o
curbei, enunţa Le Corbusier). Lucrarea Space, time and architecture a trecere rapidă de la „naţion~lism la internaţionalism şi universalism" ( citat
lui Giedion, publicată pentru întîia dată în 1941, a devenit Biblia estetică a în Guilbaut, 1983, p. 174). Insă pentru a fi uşor de distins de modernismul
acestei mişcări. Marea literatură modernistă a lui Joyce, Proust, Eliot, care exista în alte părţi ale lumii (în principal la Paris), trebuia creată o
Pound, Lawrence, Faulkner- considerate altădată subversive, de neînţeles ,,nouă estetică viabilă" care să fie celebrată ca esenţă a culturii occidentale.
sau şocante - a fost apropriată şi canonizată de către cercurile Ş i aşa s-a întîmplat cu expresionismul abstract, laolaltă cu liberalismul,
conducătoare (în universităţi şi în revistele literare importante). Coca-Cola şi Chevrolet-urile, şi casele din suburbii pline cu bunuri de
Descrierea lui Guilbaut (1983) a Modului în care New York-ul a consum. Artiştii avangardişti , concluzionează Guilbaut (p. 200), ,,acum
furat idea de artă modernă este instructivă în acest context, nu în ultimul i ndividualişti «neutri» din punct de vedere politic, au încorporat în operele
rînd datorită numeroaselor ironii pe care le dezvăluie acea poveste. lo r valori care au fost apoi asimilate şi cooptate de politicieni, avînd ca
Traumele celui de-al doilea război mondial ş i experienţa Hiroshimei şi rezultat faptul că rebeliunea artistică s-a transformat într-o ideologie liberală
agresivă".
Nagasaki-ului au fost, ca şi traumele primului război mondial, greu de
însuşit şi reprezentat într-un mod realist, şi apelarea la expresionismul
Consider foarte importantă, după cum insistă şi Jarneson (1984a) şi
abstract din partea unor pictori ca Rothko, Gottlieb şi Jackson Pollock Huyssens (1984), recunoaşterea semnificaţiei acestei absorbţii a unui tip
reflectă conştiincios acea nevoie. Însă operele lor au devenit importante particular de estetică modernistă în ideologia oficială şi a cercurilor puterii,
ş i utilizarea sa în relaţie cu puterea corporaţiilor şi a imperialismului cultural.
din cu totul alte motive. Pentru început, lupta împotriva fascismului a fost
Aceasta însemna că, pentru prima dată în istoria modernismului, atît revolta
descrisă ca lupta pentru apărarea culturii şi civilizaţiei occidentale de
art istică şi culturală cît şi cea politică „progresivă" au trebuit direcţionate
ameninţarea barbarismului. Respins în mod explicit de către fascism,
către o versiune puternică a în suşi modernismului. Modernismul şi-a pierdut
modernismul internaţional a fost, în Statele Unite, ,,confundat cu cultura
farmecul ca antidot revo luţionar la unele ideologii reacţionare şi „tradiţio­
într-un sens mai larg şi mai abstract definit". Problema era că modernismul
naliste". A11a cercurilor puterii şi cultura de vîrf au devenit apanajul exclusiv
internaţional a dat dovadă în anii 1930 de puternice tendinţe socialiste,
a l unei elite dominante într-o asemenea măsură încît experimentarea în
chiar propagandiste (prin intermediul suprarealismului, constructivismului
cadrul său (cu forme noi ale perspectivismului, spre exemplu) a devenit
şi realismului socialist). De-politizarea modernismului, care a avut loc o
din ce în ce mai dificilă, cu excepţia unor domenii estetice relativ noi ca
dată cu ascensiunea expresionismu lui abstract, a prefigurat în mod ironic
filmul (unde opere moderniste precum Cetăţeanul Kane a lui Orson
adoptarea sa de către cercurile conducătoare politice şi culturale. Arta Welles au devenit clasice). Chiar mai grav, se pare că arta cercuri lor
era şi aşa destul de saturată de alienare şi anxietate, şi destul de expresivă puterii şi cultura de vîrf nu au tăcut altceva decît să monumentalizeze
la adresa fragmentării şi distrugerii creative (toate acestea fiind cît se puterea de stat şi pe cea a corporaţiilor sau „visul american", ca mituri
poate de potrivite pentru era nucleară) pentru a fi folosită ca un minunat autoreferenţiale, proiectînd o anumită lipsă de sensibi litate asupra acelei
exemplu al dăruirii SUA faţă de libertatea de expresie, de individualismul laturi a formulării lui Baudelaire, care se baza pe aspiraţiile umane şi pe
necizelat şi libertatea de creaţie. Nu conta că represiunea McCarthyistă adevăruri le eterne.
era dominantă, că pînzele provocatoare ale lui Jackson Pollock dovedeau În acest context au luat fiinţă diversele mişcări contraculturale şi anti-
că Statele Unite reprezentau un bastion al ideilor liberale într-o lume moderniste din anii 1960. Antagoniste calităţilor opresive ale raţionalităţii
ameninţată de comunismul totalitarist. În această contradicţie sălăşluia o tehnico-birocratice cu baze ştiinţifice, alimentate de corporaţii le monolitice,
idee şi mai ameninţătoare. ,,Acum că America este recunoscută ca fiind de stat ş i de alte fonne ale puterii instituţionaliz.ate (inclusiv partidele politice
centrul în care trebuie să se întîlnească arta şi artiştii lumii ", scriau Gottlieb birocratizate şi uniunile sindicale), contraculturile explorau tărîmurile auto-
44 45
DAVID HARVEY

realizării individualizate printr-o distinctă „nouă" politică de stînga, prin


adoptarea de gesturi antiautoritate, a unor obiceiuri iconoclaste (în muzică,
limbaj, modă şi stil de viaţă) şi prin criticarea vieţii cotidiene. Cu centrul în 3
universităţi, institute de artă şi la graniţele culturale ale vieţii marilor oraşe,
mişcarea s-a revărsat pe străzi pentru a culmina printr-un mare val de
rebeliuni care au atins apogeul în Chicago, Paris, Praga, Mexico City,
Madrid, Tokyo şi Berlin în timpul turbulenţelor din 1968. Era aproape ca şi
Postmodernism
cum preten~ile universale ale modemită~i, combinate cu capitalismul liberal
şi imperialismul, au reuşit să ofere un fundament material şi politic pentru
o mişcare de rezistenţă cosmopolită, transnaţională şi deci globală,
îndreptată împotriva hegemoniei culturii moderniste de vîrf. Deşi nereuşită,
De-a lungul ultimelor două decenii, ,,postmodernismul" a devenit un
prin prisma obictivelor proprii cel puţin, mişcarea din 1968 trebuie
concept cu care ne confruntăm, şi cîmpul de luptă al unor opinii şi forţe
considerată, totuşi, mesagerul cultural şi politic al trecerii la postmodernism
politice atît de contradictorii încît nu mai poate fi ignorat. ,,Cultura societăţii
ce a urmat. Undeva între anii 1968 şi I 972, deci, se naşte din leagănul capitaliste avansate", proclamă editorii revistei PRECIS 6 (1987), ,,a suferit
mişcării antimoderne a anilor 1960 postmodernismul ca o mişcare matură,
o schimbare profundă în ceea ce priveşte structura sentimentului".
deşi încă incoerentă. Majoritatea criticilor, cred eu, ar fi acum de acord cu afirmaţia mai reţinută
a lui Huyssens (l 984) :

Ceea ce pare la un anumit nivel ca ultimul moft, tertip publicitar sau spectacol
superficial reprezintă parte a unei transfonnări culturale iminente în societăţile
occidentale, o schimbare de sensibilitate pentru care termenul de „post-
modem" este de fapt, cel puţin pentru moment, perfect adecvat. Natura şi
profunzimea acestei transformări sînt discutabile, însă transformarea există
într-adevăr. N-aş vrea să fiu prost înţeles şi să se creadă că susţin existenţa
unei schimbări totale de paradigmă a ordinii sociale, culturale sau
economice ; o astfel de afirmaţie ar fi în mod clar exagerată. Însă într-un
sector important al culturii noastre există o modificare observabilă a sensi-
bilităţii, practicilor şi formaţiei discursurilor, care distinge un set postmodem de
premise, experienţe şi propuneri de cele ale perioadei precedente.

În ceea ce priveşte arhitectura, spre exemplu, Charles Jencks datează


sfirş itul
simbolic al modernismului şi trecerea la postmodern la ora 3:32
postmeridian la 15 iulie 1972, cînd aşezarea de locuinţe Pruitt- lgoe din St
Louis (o versiune premiată a „maşinii pentru o viaţă modernă" a lui Le
Corbusier) a fost dinamitată, considerată fiind ca un mediu nepotrivit pentru
a fi locuit de către oamenii cu venituri mici pe care îi adăpostea. De
atunci, ideile CIAM, ale lui Le Corbusier şi ale altor apostoli ai
„modernismului de vîrf' au început din ce în ce mai mult să piardă teren
în faţa unui atac violent din partea unor posibilităţi diverse, dintre care
47
DAVID HARVEY CONDIŢIA POSTMODERNITĂŢII

cele avansate de lucrarea lui Venturi, Scott Brown şi Izenour Learning aforism la care un postmodemist ca Aldo Rossi poate răspunde azi cu
jrom Las Vegas (de asemenea publicată în 1972) s-au dovedit a fi doar mai multă modestie: ,,La ce altceva aş putea atunci aspira în meşteşugul
unul dintre nenumăratele vîrfuri de lance. Intenţia acestei opere, aşa cum meu? Cu sigu ranţă la realizări mici, avînd în vedere că posibilitatea celor
sugerează şi titlul, a fost de a introduce ideea că arhitecţii aveau mai mult mari a fost istoric exclusă".
de învăţat din studiul peisajelor populare şi vemaculare (ca de exemplu Schimbări de acest fel pot fi dovedite într-o gamă largă de domenii
cele ale suburbiilor şi străzi lor comerciale) decît din urmărirea unor idealuri diverse. Romanul postmodern, argumentează McHale (1987), este carac-
abstracte, teoretice şi doctrinare. Era timpul, spuneau ei, să construim terizat de o trecere de la un curent dominant „epistemiologic" la unul
pentru oameni mai degrabă decît pentru Om. Turnurile de sticlă, blocurile ,,ontologic". Prin aceasta, el se referă la o trecere de la tipul de perspec-
de beton şi lespezile de oţel care păreau predestinate a cuceri orice peisaj tivism care i-a permis modernistului să confere o mai mare încărcătură
urban de la Paris la Tokyo şi de la Rio la Montreal, denunţînd orice semantică unei realităţi complexe, dar totuşi singulare, la aducerea în prim
ornament drept o crimă, individualismul ca sentimentalism, romantismul plan a unor întrebări referitoare la măsura în care pot coexista, interacţiona
drept kitsch, au făcut loc în mod progresiv blocurilor turn, pieţelor în stil şi interpenetra realităţi ce diferă radical. Graniţa dintre ficţiune şi science--
medieval sau imitaţiilor satelor prescăreşti, locuinţelor construite la fiction a dispărut, practic, ca o consecin\ă a acestei concepţii cu privire la
comandă sau vernaculare, depozitelor ş i fabrici lor renovate, ş i peisajelor literatură, în timp ce personajele posimoderniste par nedumerite în care
reabilitate de toate tipurile, toate în numele creării unui mediu urban dintre aceste lumi se află şi cum ar trebui să reacţioneze faţă de ea. Chiar
„satisfăcător" . Atît de populară devenise această acţiune, încît figuri şi a reduce problema perspectivei la autobiografie, spune unul dintre
simbolice ca Prinţul Charles şi-au spus cuvîntul, denunţînd erorile personajele lui Borges, înseamnă a intra într-un labirint complicat: ,,Cine
redezvoltării urbane postbelice şi distrugerile provocate de urbaniştii care sînt eu? Eul de azi, uimit, cel de ieri, uitat; cel de mîine, neprevăzut?"
au adus Londrei, susţinea el, mai multe pagube decît atacurile aviaţiei Semnele de întrebare spun totul.
germane, Luftwaffe, în timpul celui de-al doilea război mondial. În filosofie, interacţiunea dintre pragmatismul american revigorat şi
Şi în cercurile proiectanţilor observăm o evoluţie similară. Un articol valul postmarxist şi poststructuralist care a lovit Parisul după 1968 a produs
cu un impact deosebit este cel al lui Douglas Lee „Recviem pentru modelele ceea ce Bernstein (I 985, 25) numeşte „o furie împotriva umanismului şi a
de planificare pe scară largă", apărut într-un număr din 1973 al Journal moştenirii iluminismului". Aceasta a continuat cu o denunţare viguroasă a
of the American Institute of Planners, şi care anticipa dispariţia a ceea raţionamentului abstract şi cu o aversiune profundă pentru orice proiect
ce el considera eforturile inutile ale anilor 1960 de a dezvolta modele de care urmărea emanciparea universală prin mobilizarea forţei tehnologiei,
planificare la scară mare, cuprinzătoare şi integrative (multe dintre ele ştiinţei şi gîndirii. Aici, nimeni altcineva decît Papa Ioan Paul al II-iea a
definite cu toată rigoarea impusă de modelarea matematică computerizată) intrat în dispută de partea postmodernismului. Papa „nu atacă marxismul
pentru regiunile metropolitane. La puţin timp după aceasta, ziarul New sau liberalismul secular pentru că reprezintă suflul viitorului", spune Rocco
York Times (13 iunie 1976) descria drept „importanţi" proiectanţii (inspiraţi Buttiglione, un teolog din anturajul Papei, ci pentru că „filosofiile secolului
de către Jane Jacobs) care au instrumentat un atac atît de violent împotriva douăzeci şi-au pierdut farmecul, iar vremea lor a trecut". Criza m orală a
păcatelor capitale ale proiectelor urbane moderniste ale anilor 1960. Astăzi vremuri lor noastre este o criză a gîndirii iluministe. Căci în timp ce aceasta
a fost acceptată ca normă adoptarea unor strategii „pluraliste" şi „organice" a permis într-adevăr individului să se emancipeze, eliberîndu-se „de
de abordare a dezvoltării urbane ca un „colaj" de mixturi şi spaţii bine comunitatea şi tradiţiile Evului Mediu în timpul căru ia libertatea sa
definite, mai degrabă decît încercarea de a pune în practică planuri individuală era sufocată", afirmaţiile iluministe privitoare la „sinele lipsit
grandioase bazate pe împărţirea funcţională în zone stricte de activitate. de Dumnezeu" se anulau ele însele deoarece raţiunea, un mijloc în sine,
„Oraşul colaj" reprezintă acum tema centrală, iar „revitalizarea urbană" a era lipsită, în absenţa adevărului lui Dumnezeu, de orice scop moral sau
luat locul mult contestatei „reînnoiri urbane" ca frază-cheie în lexiconul spiritual. Dacă dorinţa şi puterea sînt „singurele valori care nu necesită
proiectanţilor. ,,Nu gîndiţi planuri mici", scria Daniel Burnham în primul lumina raţionalului pentru a fi descoperite", atunci raţiunea a devenit un
val de euforie a proiectării moderniste la sfirşitul secolului nouăsprezece, simplu instrument de subjugare (Baltimore Sun, 9 septembrie 1987).

48 49
DAVlD HARVEY CONDIŢIA POSTMODERNITĂŢll

Proiectul teologic postmodern presupune reafirmarea adevărului lui modernism. Spun ..poate" deoarece consider că este peric~los (aşa cu~-d~
Dumnezeu fără a abandona puterea raţiunii. · altfel consideră şi Hassan) să descrii relaţii complexe_c~ ~impie polanzar!~
Avînd în vedere figurile atît de ilustre (şi d~ centru), ca Prinţul de cînd aproape cu siguranţă adevărata stare de sen~1b1 lttate, ,,structur~
Wales şi Papa Ioan Paul al II-iea, care apelează la retorica şi argumentele reală a sentimentului" atît în perioada modernă cît ş1 în cea postmodem~
postmoderniste, nu rămîne urmă de îndoială cu privire la amploarea rezidă în maniera în care aceste opoziţii stilistice sînt sintetizate. Totuşi,
schimbării care a avut loc în „structura sentimentului" în anii 1980. Totuşi, cred că schema tabelară a lui Hassan oferă un punct de plecare util.
există încă nenumărate confuzii legate de semnificaţia noii „structuri a
sentimentului". Sentimentele moderniste se poate să fi fost subminate, Tabelul J. l Diferenţele schematice dintre modernism şi postmodernism
dezbinate, întrecute sau scurtcircuitate, însă există puţine informaţii certe
cu privire la coerenţa sau înţelesul sistemelor de raţionament care le-au modernism postmodernism
înlocuit. O astfel de incertitudine determină ca evaluarea, interpretarea şi
romantism/Simbolism parafizică/Dadaism
explicarea schimbării (schimbare asupra căreia toată lumea a căzut de antiformă (disjunctivă, deschisă)
formă (conjunctivă, închisă)
acord că s-a produs) să devină deosebit de dificile. joc
scop
Reprezintă oare postmodernismul, spre exemplu, o separare clară de intenţie şansă
modernism, ori este doar o revoltă în cadrul modernismului împotriva unei ierarhie anarhie
anume forme de „înalt modernism", aşa cum este acesta reprezentat de, măiestrie/logos epuizare/linişte
să spunem, arhitectura lui Mies van der Robe şi de suprafeţele terne ale obiect al artei/operă finită proces/reprezentaţie/întîmplare
picturii expresioniste minimaliste abstracte? Reprezintă oare postmoder- distanţă participare
creaţie/totalizare/sinteză decreaţie/deconstrucţie/antiteză
nismul un stil (în care caz îi putem cu siguranţă recunoaşte începuturile absenţă
prezenţă
la Dada, N ietzsche, sau chiar, aşa cum preferau să susţină Kroker şi dispersie
centrare
Cook (l 986), în Confesiunile Sfintului Augustin din secolul al patrulea) gen literar/graniţă text/intertext
sau ar trebui să-l privim strict ca pe un concept caracteristic unei anumite semantică retorică
perioade (caz în care rămîne să dezbatem dacă s-a născut în anii '50, '60 paradigmă sintagmă
sau '70)? Posedă într-adevăr un potenţial revoluţionar prin virtutea opoziţiei hipotaxă parataxă

sale la orice formă de meta.naraţiune (inclusiv marxismul, freudismul şi metaforă metonimie


selecţie combinare
toate forn1ele gîndirii iluministe) şi atenţiei deosebite acordate „altor lumi" rizom/suprafaţă
rădăcină/profunzime
şi „altor voci" care fuseseră de mult timp înăbuşite (femeile, homosexualii, împotriva interpretării/confuz
interpretare/plin de înţeles
negrii, popoarele colonizate care îşi au propria istorie)? Sau reprezintă, semnificat semnificant
pur şi simplu, comercializarea şi introducerea în cotidian a modernismului lizibil scriptibil
şi o reducere a aspiraţiilor deja calomniate simbolizate de acesta la un narativ/grande histoire anti- narativ/petite histoire
eclectism de piaţă de tip laissez-faire, ,,orice este acceptabil"? Şi cod universal idiolect
dorinţă
considerăm a fi legată ascensiunea sa de o restructurare radicală a simptom
tip mutant
capitalismului, de naşterea unei societăţi „postindustriale", privindu-l drept polimorf/androgin
genital/falie
„arta unei ere inflaţioniste" sau drept „logica culturală a capitalismului schizofrenie
paranoia
tîrziu" (aşa cum ne-au sugerat Newman şi Jameson)? origine/cauză diferenţă-diferenţă/urmă
Putem începe, cred eu, să încercăm să găsim un răspuns la aceste Dumnezeu Tatăl Sfîntul Duh
întrebări dificile aruncînd o privire asupra diferenţelor schematice dintre metafizică ironie
modernism şi postmodernism aşa cum le-a enumerat Hassan ( I 975, 1985; hotărîre nehotărîre
vezi tabelul 1.1). Hassan stabileşte o serie de opoziţii stilistice pentru a transcendenţă imanenţă

sur:prinde modul în care postmodernismul poate fi portretizat ca o reacţie la Sursa: Hassan (1985, 123- 124)
50 51
DAVID HARVEY CONDITIA POSTMOD,ERNITĂTII

Există multe aspecte în această schemă pe care le putem analiza, din idei latente şi dominate într-o anumită perioadă devin explicite şi dominante
moment ce abordează domenii atît de diferite precum lingvistica, într-o altă perioadă. Totuşi, continuarea condiţiei efemerităţii, fragmentării,
antropologia, filosofia, retorica, ştiinţele politice şi teologia. Hassan atrage discontinuităţii şi schimbării haotice atîtîn gîndirea modemistăcît şi în cea
de la început atenţia cum că dihotomiile sînt ele însele nesigure şi echivoce. postmodernistă este importantă. Acestui fapt îi voi acorda o deosebită
Recunoaştem însă aici numeroase observaţii care surprind posibilele importanţă în cele ce urmează.
diferenţe. Proiectanţii „modernişti" ai oraşelor, spre exemplu, au 'într-adevăr Îmbrăţişarea fragmentării şi efemerităţii într-o manieră afirmativă
tendinţa de a căuta să creeze „măiestria" metropolei în „totalitate" gîndind implică numeroase consecinţe care se află în strînsă legătură cu opoziţiile
în mod deliberat o „formă închisă", în timp ce postmoderniştii tind să lui Hassan. Pentru început, observăm că scriitori ca Foucault şi Lyotard
viz11alizeze procesele urbane ca „haotice" şi incontrolabile, procese în care atacă explicit orice ~oţiune care ar putea reprezenta un metalimbaj, o
„anarhia" şi „schimbarea" pot avea roluri impo11ante în situaţii realmente metanara\iune sau o metateorie prin care toate lucrurile pot fi conectate
„deschise". Criticii literari „modernişti" tind să privească lucrările ca şi reprezentate. Adevărurile universale şi eterne, dacă ele există, nu pot fi
exemplificări ale unui „gen literar" şi să le judece conform unui „cod specificate. Condamnînd metanarapunile (scheme interpretative
universal" care are întîietate între graniţele genului respectiv, în timp ce atotcuprinzătoare, precum cele elaborate de către Marx sau Freud) ca
stilul „postmodern" constă în a considera pur şi simplu opera ca un „text" ,,totalizatoare", ei insistă asupra pluralităţii fonnaţiilor „discursurilor în forţă"
cu propria „retorică" şi propriul „idiolect", dar care poate fi comparat, în (Foucault), sau a ,,jocurilor de cuvinte" (Lyotard). Lyotard defineşte de
principiu, cu orice alt text, indiferent de ce tip. Se prea poate ca opoziţiile fapt postmodernul pur şi simplu ca „refuzul de a acorda credibilitate meta-
lui Hassan să fie nişte caricaturi, însă nu prea există vreun domeniu al naratiunilor".
practicii intelectuale actuale în care să nu le observăm implicarea. În cele ldeile lui Foucault - mai ales în maniera în care sînt dezvoltate în
ce urmează voi încerca să le detaliez pe unele dintre acestea, aşa cum operele sale de început - merită atenţie din moment ce au reprezentat o
merită cu siguranţă. sursă nesecată de discuţie postmodernistă. Tema centrală este aici relaţia
Voi începe cu ceea ce pare cel mai uimitor fapt legat de postmoder- dintre putere şi cunoaştere. Însă Foucault ( 1972, 159) se dezice de noţiunea
nism : acceptarea necondiţionată a efemerităţii, fragmentării, discontinuităţii că puterea este reprezentată în cele din urmă de stat, şi ne conjură să
şi haosului, care~alcătuiajumătate din concepţia lui Baudelaire cu privire realizăm o analiză ascendentă a puterii, adică începînd de la mecanismele
la modernitate. lnsă postmodernismul reacţionează la acest fapt într-un "sale intrinseci, care au fiecare istoria lor, o traiectorie proprie şi tehnici şi
fel anume. Nu încearcă să transceandă, să contracareze sau măcar să tactici apa11e, şi să determinăm cum au fost-şi continuă să fie - investite,
definească elementele „eterne şi imuabile" care rezidă în acest fapt. colonizate, utilizate, complicate, transformate, dislocate, extinse etc. aceste
Postmodernismul se cufundă, chiar se lăfăie, în curentele haotice şi mecanisme ale puterii de către mecanisme chiar mai generale şi de forme
fragmentare ale schimbării ca şi cum acesta ar fi singurul lucru de pe ale dominaţiei globale". Observarea atentă a relaţiilor micropolitice ale
lume. Foucault (1983, xiii) ne învaţă, spre exemplu, să „dezvoltăm acţiuni, puterii în diferite localizări, contexte şi situaţii sociale îl face să tragă
gînduri şi dorinţe prin proliferare, juxtapunere şi disjuncţie" şi „să preferăm concluzia că există o relaţie intimă între sistemele de cunoaştere
ceea ce este pozitiv şi multiplu, diferenţele asupra uniformităţii, fluxurile (,,discursurile") care codifică tehnici şi practici pentru ~xercitarea
înaintea unităţii, aranjamentele mobile înaintea sistemelor. Credeţi că ceea controlului şi dominaţiei sociale în contexte cu localizare aparte. lnchisoarea,
ce este productiv nu este sedentar ci nomad". În măsura în care încearcă azilul, spitalul, universitatea, şcoala, cabinetul psihiatrului, sînt cîteva
într-adevăr să se legitimeze făcînd referire la trecut, deci, postmodernismul exemple în care ierarhia puterii este clădită din piese dispersate,
se întoarce la acea gîndire, a lui Nietzsche în particular, care subliniază independent de orice strategie sistematică a dominaţiei de clasă. Ce se
haosul profund al vieţii moderne şi rezistenţa sa în faţa gîndirii raţionale. întîmplă în fiecare dintre aceste locuri nu poate fi înţeles apelînd la o
Acest lucru nu implică, însă, că postmodernismul este doar o versiune a teorie generală atotcuprinzătoare. Într-adevăr singurul termen ireductibil
modernismului; revoluţiile reale în sensibilitate pot avea loc atunci cînd din schema lui Foucault este corpul uman, căci este „situsul" în care se
52 53
DAVID HARVEY CONDIŢIA POSTMODERNITĂŢII

înregistrează în cele din urmă toate formele de represiune. Deci, în timp intersecţia multora dintre acestea" şi no i nu stabilim neapărat „com binaţii
ce nu există, în celebrul d icton al lui Foucault, ,,relaţi i de putere fără lingvistice stabile, iar proprietăţi le acelora pe care le stabilim nu sînt neapărat
rezistenţă", el insistă în aceeaşi măsură asupra faptulu i că nici o schemă comunicabile". În consecinţă, ,,însuşi subiectul social pare să se destrame
utopică nu poate spera vreodată să e ludeze în mod ne-represiv re laţia în această diseminare a j ocurilor de cuvinte". Interesant este că aici Lyotard
putere-cun oaştere. Aici afirmaţiile sale reiau pesimismul lui Max Weber utilizează o metaforă voluminoasă a lui Wittgenstein (pionierul teoriei
cu privire la capacitatea noastră de a evita „cuşca de fier" a raţional is1J1U lui jocuri lor de cuvinte), pentru a arunca lumi nă asupra condi ţiei cunoaşterii
represiv tehnico-birocratic. Mai exact, el in terpretează represiunea postmoderniste: ,,Limbajul nostru poate fi privit ca un oraş străvech i: un
sovietică drept un deznodămînt inevitabil al teoriei revolu ţionare utopice labirint de străzi ş i pieţe mici, de case vechi şi noi, şi de case cu elemente
(marxismul) care apela la aceleaşi tehnici şi sisteme de cunoştinţe ca şi adăugate în diferite perioade ; şi toate acestea sînt înconjurate de o
acelea consacrate de capital ismul pe care încerca să-l în locuiască. Singura multitudine de cătune noi cu străzi drepte, regulate şi cu case uniforme".
cale deschisă de a elimina „fascismul din gîndirea noastră" este de a ,,Atomizarea socialului în reţele flexibile de jocuri de cuvi nte"
explora şi a construi pe fundaţia calităţilor discursu lui uman, şi deci de a sugerează că fiecare dintre noi putem apela la un set foarte diferit de
interveni în modul în care sînt produse şi constituite cunoştinţele în anumite coduri în funcţie de situaţia în care ne găsim (acasă, la serviciu, la biserică,
situsuri în care preval ează discursu l în forţă . Munca lui Foucault cu pe stradă sau într-un bar, la o slujbă de pomenire etc.). Se ~junge pînă
homosexuali şi prizonieri nu era menită să producă reforme în practicile acolo încît Lyotard (ca şi Foucault) acceptă faptul că în ziua de azi
statului, ci era dedicată cul ti vări i şi su sţinerii rezistenţei localizate faţă de „principala forţă de producţie o reprezintă cunoaşterea", astfel încît
instituţiile, tehnicile şi discursurile represiunii organizate. problema devine definirea locului acelei puteri atunci cînd este în mod
Evident că Foucault considera că doar printr-un astfel de atac pluralist evident „dispersată în nori de elemente narative" în interiornl unei mulţimi
şi cu multiple va l enţe asupra practicilor localizate de represiune putea fi eterogene de jocuri de cuvinte. Lyotard (din nou ca şi Foucault) acceptă
organizată o provocare globală la adresa capitalismului fără a reproduce calităţile potenţia l deschise ale conversa~ilor obişnuite, în care regulile pot
numeroasele represiuni ale capitalismului în forme noi. Ideile sale au avut fi încălcate şi schimbate astfel încît „să incurajeze la maximum flexibilitatea
succes la diferitele mişcări sociale care au luat fiin ţă în anii 1960 (feministe, rostirii". El pune mare preţ pe aparenta contradicţie dintre deschiderea şi
homosexuale, grupări etnice şi religioase, pentru autonomie regională etc.) rigiditatea cu care instituţiile (,,domeniile non-discursive" a le lui Foucault)
ca şi la cei care erau de!-<lmăgiţi de practicile comunismului ş i de politica circumscriu ceea ce este sau nu adm isibil între graniţele lor. Domeniile
partidelor comuniste. Insă lasă fără răspun s, mai ales prin respingerea judiciar, academic, al şti inţei ş i guvernării birocratice, al controlului politic
deliberată a oricărei teorii holistice a capitalismului, întrebarea referitoare şi militar, al politicii electorale şi al puterii marilor corporaţii, circumscriu
la calea prin care astfel de lupte localizate ar putea avea o contribu ţie la toate ceea ce poate fi realizat şi ceea ce poate fi spus în maniere impor-
atacul progresiv, mai degrabă decît regresiv, asupra formelor centrale ale tante. Însă ,,limitele impuse de instituţii potenţialelor «mişcări» ale limbajului
exploatării ş i represiunii capitaliste. Luptele localizate pe care Foucault nu sînt niciodată stabilite o dată pentru totdeauna", e le fiind „ele însele
pare să le încurajeze nu au avut, în general, efectul scontat de provocare mizele şi rezultatele temporare ale strategii lor lingvistice, în cadrul instituţiilor
la adresa capitalismului, deşi Foucau lt ar putea argumenta că doar luptele sau în afara acestora". Nu trebuie, deci, să condamnăm prematur instituţii le,
duse în aşa fel încît să reprezinte o provocare pentru toate formele de ci să recunoaştem cum aplicarea diferenţiată a jocurilor de cuvinte creează
discurs în forţă ar putea avea un astfel de rezultat. puterea şi limbajele instituţionale. Dacă „există numeroase jocuri de
Lyotard, pe de altă parte, susţine acelaşi punct de vedere, deşi din altă cuvinte - o eterogenitate a elementelor", atunci trebuie să recunoaştem că
perspectivă. El preia preocuparea m odernistă pentru limbaj ş i o duce la ele pot doar „să dea naştere instituţiilor ici şi colo- determinism local".
extrema dispersie i. I n timp ce „legăturil e sociale sînt lingvistice", Astfel de „determinisme locale" au fost înţelese de alţii (spre exemplu
argumentează el, ,,nu sînt ţesute din acelaşi fir", ci dintr-un „număr de către Fish, în 1980) drept „comunităţi interpretative", alcătuite atît din
nedeterminat" de ,jocuri de cuvinte". Fiecare dintre noi trăieşte „ la producători cît ş i din consumatori ai unor tipuri particu lare de cu noştinţe,

54 55
DAVID HARVEY CONDJŢIA POSTMODERNITĂŢII
texte, adesea operînd într-un anume context instituţional (cade exemplu Interesant este faptul că putem detecta aceeaşi preocupare pentru
universitatea, sistemul legislativ, grupările religioase), într-o anume ramură „ceilalţi" şi „alte lumi" ş i în ficţiunea postmodernistă. McHale, subliniind
a vieţi i culturale (ca de exemplu arhitectura, pictura, teatrul, dansul) sau pluralismul lumilor care coexistă în ficţiunea postmodernistă, consideră
în spaţi i aparte (cartiere, naţiuni etc.). Indivizii şi grupurile se consideră că conceptul de heterotopie al lui Foucault o imagine deosebit de potrivită
ar controla mutual în interiorul acestor domenii ceea ce ei cons ideră a pentru a înregistra ceea ce ficţiunea încearcă să descrie. Prin heterotopie
constitui cunoştinţele valide. Foucault înţelege coexistenţa într-un „spaţiu imposibil" a „unui număr mare
În măsura în care pot fi identificate sursele multiple de opresiune din de posibile lumi fragmentare", sau, mai simplu, spaţii incomensurabile care
societate şi focarele multiple de rezistenţă la dominaţie, acest tip de gîndire sînt juxtapuse sau suprapuse unele peste altele. Personajele nu mai
a fost adoptat în politica radicală, constituind chiar ideea centrală a contemp lează modul în care ar putea să scoată la iveală un mister central,
marxismului.Astfel constatăm că Aronowitz, în lucrarea sa The crisis of ci sînt forţate în schimb să întrebe : ,,Care lume este aceasta? Ce trebuie
historical materialism, argumentează că „luptele multiple, locale şi să realizăm în ea? Care dintre alter-ego-urile mele trebuie s-o facă?"
autonome pentru eliberare, care au loc în toată lumea postmodernă, Aceeaşi modificare poate fi sesizată şi în cinema. Într-un film clasic
determină ca orice întrupare a discursurilor conducătoare să fie absolut modernist precum Cetăţeanul Kane, un reporter încearcă să descopere
nelegitimă" (Bove, 1986, 18). Aici Aronowitz este sedus, presupun, de misterul vieţii şi caracterului lui Kaneadunînd multiple amintiri şi perspective
aspectul cel mai liberal şi deci cel mai atrăgător al gîndirii postmoderne- de la cei care îl cunoscuseră. În formatul mai apropiat de postn,odernism
grija pentru',,ceilalţi". Huyssens ( 1984) condamnă în special imperialismul al cinema-ului contemporan, găsim, într-un film precum Catifeaua
unei modernităţi luminate, care se presupunea că vorbeşte în numele altora albastră, un personaj principal care pendulează între două lumi total
(popoarele colonizate, negrii şi minorităţile, grupurile religioase, femeile, incompatibile- aceea a unui orăşel american din anii 1950, cu liceul său,
clasa muncitoare) într-un singur glas. Însuşi titlul lucrării lui Carol Gilligan, cultura_ de bazar şi viaţa subterană bizară, vio lentă, ahtiată după sex, a
Ina different voice ( 1982) - o lucrare feministă care reprezintă o provo- drogurilor, demenţei şi perversiunii sexuale. Pare imposibil ca aceste două
care la adresa prejudecăţilor masculine prin fixarea unor stadii dinainte lumi să coexiste în acelaşi spaţiu, iar personajul principal oscilează între
stabilite ale dezvoltării morale a personalităţii-ilustrează procesul contra- ele, nesigur care dintre ele reprezintă realitatea, pînă cînd cele două lumi
atacului împotriva unor astfel de prezumţii universalizatoare. Ideea că se ciocnesc într-un final dramatic. Şi un pictor postmodernist ca David
toate grupurile au dreptul să se reprezinte singure, prin propria voce, şi că Salle tinde să „coleze materiale din surse incompatibile ca o alternativă la
acea voce trebuie acceptată drept autentică şi legitimă este esenţială pentru necesitatea de a alege între e le" (Taylor, 1987, 8). Pfeil ( 1988) merge
pînă într-acolo încît descrie totalitatea cîmpului de acţiune al postmo-
amprenta pluralistă a postmodernismului. Preocuparea lui Foucault faţă
dernismului ca pe o „reprezentare diluată a întregii lumi antagoniste şi
de grupuri marginalizate şi interstiţiale a influenţat numeroşi cercetători,
vorace a celorlalti".
din domenii diverse ca antropologia şi criminologia, stimulîndu-i să
reconstruiasă şi să reprezinte pe căi noi vocile şi experienţele sub iecţi lor
Însă accepta;·ea fragmentării, a pluralismului şi a autenticităţii altor
voci şi a altor lumi ridică problema acută a comunicării şi a mijloacelor
lor. În acest sens, Huyssens subliniază deschiderea în vremea postmoder-
exercitării puterii. Majoritatea gînditorilor postmodernişti sînt fascinaţi de
nismului pentru înţelegerea diferenţelor şi a individualităţii celorlalţi, ca şi
noi le posibilităţi de informare ş i de producere, analiză şi transfer al
potenţialul eliberator pe care îl are pentru o mulţime de noi mişcări sociale
cunoştinţelor. Lyotard (1984), spre exemplu, îşi localizează precis argu-
(femei, homosexuali, negri, ecologişti , cei ce reclamă autonom ia regională .
mentele în contextul noilor tehnologii ale comunicaţiilor şi, inspirîndu-se
etc.). Curios este că majoritatea mişcărilor de acest tip, deşi au contribuit în din tezele lui Bell şi Touraine cu privire la evoluţia spre o societate „post-
mod semnificativ laschimbarea „structurii sentimentului", acordă prea puţină industrială" bazată pe infonnaţie, situează ascensiunea gîndirii postmo-
atenţie argumentelor postmoderniste, iar unele feministe (spre exemplu
derniste în centrul a ceea ce el consideră o dramatică tranziţie socială şi
Hartsock, 1987) le sînt ostile din motive pe care le vom analiza mai tîrziu. politică în limbajele de comunicare din societăţile capitaliste avansate. El

56 57
DAVlO HARVEY CONDITIA POSTMODERNITĂTH

acordă o deosebită atenţie noilor tehnologii de producere, diseminare şi pus de Hassan pe „proces", ,,reprezentaţie", ,,întîmplare" şi „participare"
utilizare a acelor cunoştinţe, ca „principala forţă de producţie". Problema în descrierea stilului postmodem ist). Minimizarea autorităţii producătorului
este însă că informaţia poate fi codificată astăzi în numeroase moduri, dintre cultural conferă posibil itatea partic i pării populare şi a determinării
care unele sînt mai accesibile decît altele. Deci Lyotard nu putea fi mai democratice a valorilor culturale, însă cu preţul unei incoerenţe sau, chiar
subtil şi totodată mai explicit în a susţine ideea că modernismul s-a schimbat mai problematic, al vulnerabilităţii la manipularea economiei de piaţă.
deoarece condiţiile tehnice şi sociale ale comunicării s-au schimbat. Indiferent de aceste considerente, producătorul cultural creează materiale
Totodată, postmoderniştii tind să accep!e o cu totul altă teorie cu privire brute (fragmente şi elemente), lăsînd la latitudinea consumatorului
la semnificaţia limbajului şi a comunicării. In timp ce moderniştii plecaseră recombinarea acelor elemente oricum doresc. Efectul este acela de
de la premisa că exista o strînsă şi demonstrabilă relaţie înte ceea ce se dezbinare (deconstrucţie) a puterii autorului de a impune înţelesuri sau de
spunea (semnificatul sau „mesajul") şi modalitatea de exprimare a oferi o naraţiune continuă. Fiecare element citat, spune Derrida, ,,rupe
(semnificantul sau „mijlocul"), gîndirea poststructuralistă vede toate acestea continuitatea sau linearitatea discursului şi duce în mod necesar la un
ca „distrugîndu-se şi rcasamblîndu-se în mod constant, sub forma unor dublu sens: cel al fragmentului perceput în relaţie cu textul său de origine;
noi combinatii". ,,Deconstrucţionismul" (o mişcare iniţiată prin interpretarea cel al fragmentului încorporat într-un nou întreg, o totalitate diferită" .
de către Der~ida a lucrărilor lui Martin Heidegger la sfirşitul anilor şaizeci) Continu itatea poate fi remarcată doar prin „urmărirea" fragmentului pe
măsură ce acesta avansează de la producţie la consum. Efectul este acela
intră în scenă ca un stimul puternic al manierei postmoderniste de a gîndi.
Deconstrucţionismul reprezintă în mai mică măsură o poziţie filosofică
de a aduce în discuţie toate iluziile sistemelor fixe de reprezentare (Foster,
1983, 142).
decît un mod de gîndire şi de „interpretare" a unor texte. Scriitorii care
Există ceva mai mult decît o aluzie la acest mod de a gîndi în tradiţia
pun texte pe hîrtie sau utilizează cuvinte o fac pe baza tuturo~· celorlalt~
modernistă (direct din suprarealism, spre exemplu) şi aici ne pîndeşte
texte şi cuvinte pe care Ic-au întîlnit, în timp ce cititorii aplică aceeaşi
pericolul de a considera metanaraţiunile în tradiţia iluministă ca mai fixe şi
metodă. Viaţa culturală este atunci văzută ca o serie de texte care se
mai stabile decît erau ele în realitate. Marx, observă Ollman (1971), îşi
intersectează cu alte texte, producînd texte noi (incluzîndu-Je pe cele ale
susţine conceptele în relaţie unele cu celelalte, astfel încît termeni ca
criticului literar, al cărui scop este de a produce o altă operă literară, în
valoare, capital, 111 uncă „se despart şi se re-ataşea?Ji continuu în noi combi-
care textele luate în considerare interacţionează în mod liber cu alte texte, naţii" într-o luptă mereu deschisă, care are ca scop pacea cu pro~esele
care se întîmplă să-i fi influenţat modalitatea de a gîndi). Această ţesătură totalizatoare ale capitalismului. Benjamin, un gînditor complex în tradiţia
inte1textuală are o viaţă proprie. Indiferent ce scriem, transmitem mesaje marxistă, a adus ideea colajului/montajului la perfecţiune, în încercarea
pe care nu putem sau nu intenţionăm să le trimiter~, şi propriile noastre de a surpri nde relaţiile multistratificate şi fragmentate dintre economie,
cuvinte nu pot exprima ceea ce dorim să spunem. In deşe1t încercăm să politică şi cultură fără a abandona vreodată punctul de vedere al totalităţii
stăpînim un text, deoarece interconexiunile perpetue dintre texte şi înţelesuri practicilor care constituie capitalismul. Taylor( 1987, 53-65) a concluzionat
ne scapă de sub control. Limbajul îşi îndeplineşte funcţia prin noi. de asemenea, după ce a revizuit dovezile istorice ale utilizării sale (în mod
Recunoscînd acest lucru, impulsul deconstrucţionist este de a căuta într-un special de către Picasso), că montajul/colajul este departe de a fi un
text un altul, dizolvînd un text într-altul sau construind un text din altul. indicator al diferenţei dintre pictura modernistă şi cea postmodernistă.
De aceea Dcrrida consideră colajul/montajul ca forma primară a Însă dacă, aşa cum insistă postmoderniştii, nu putem aspira la vreo
discursului postmodem. Eterogenitatea inerentă a acestuia (fie ea în pictură, reprezentare unificată a lumii, şi nici nu ne-o putem închipui ca o totalitate
scrieri sau arhitectură) ne stimulează pe noi, cititorii textului sau privitorii plină de conexiuni şi diferenţieri mai degrabă decît ca o multitudine de
imaginii, ,,să-i conferim o semnificaţie care nu poate fi nici univocă nici fragmente aflate în perpetuă mişcare, cum putem aspira să acţionăm în
stab i lă". Atît producătorii cît şi consumatorii de „texte" (artefacte culturale) mod coerent în raport cu lumea? Răspunsul simplu, postrnodernist este că
participă la producerea semnificaţiilor şi înţelesurilor (de aici şi accentul din moment ce reprezentarea şi acţiunea coerentă sînt fie represive, fie

58 59
DAVID HARVEY CONDJTIA POSTMODERNITĂTII

iluzorii (şi de aceea condamnate să se autodizolve şi să se autoan ihileze), experimenta, a interpreta şi a trăi în lume. Aceasta ne aduce mai aproape
nici nu ar trebui să încercăm a ne implica într-un proiect g lobal. de ceea ce constituie, probabil, cea mai problematică latură a
Pragmatismu I ( de tipul Dewey) devine atunci singura filosofie de acţiune postmodernismului, presupunerile psihologice pe care le face cu privire la
posibilă. Astfel constatăm că Rorty ( 1985, 173 ), unul dintre cei mai persona litate, motivaţie şi comporta me nt. Preocuparea pentru
importanţi fi losofi americani ai mişcării postmoderniste, con sideră fragmentarea şi instabilitatea limbajului şi a discursurilor se răsfi-înge direct,
„succesiunea canonică a filosofilor de la Decartes la N ietzsche ca o spre exemplu, asupra concepţie i cu privire la personalitate. Înch i stată
distragere a atenţiei de la istoria ingineriei sociale concrete, care a îacut această concepţie se concentrează asupra schizofreniei (trebuie subl inia;
din cultura nord-ameri cană contemporană ceea ce este ea acum, cu toată în~ă ~~. n~ în ac~epţiu.n~a clin ică restrînsă), mai degrabă decît asupra
gloria ş i cu toate pericolele sale". Acţiun ea poate fi concepută şi decisă ahenarn ş1 parano1e1 (vezi schema lui Hassan). Jameson (1984b) explorează
doarîntrc graniţele dete1minismului local, ale unei com unităţi interpretative, această temă cu un efect deosebit de grăitor. El utilizează descrierea lui
iar presupusele sale înţelesuri şi efectele sale anticipate sînt sortite să dea ~can cu privi~·e la s_chiz?frenie ca ?oală ce afectează limbajul, ca o ruptură
greş atunci cînd sînt retrase d in aceste domenii izolate, chiar şi atunci cînd m lanţul sem111~cat1~ al m ţel esu lu1 care creează o propoziţie si mplă. Cînd
sînt coerente cu acestea. În acelaşi sens argumentează Lyotard ( 1984, lanţul de semn1ficaţ11 se rupe, atunci „avem de-a face cu schizofrenia sub
66): ,,consensul devine o valoare demodată şi suspectă", pentru a adăuga forma unui amestec de semnificanţi distincţi şi fără legătură între ei".
mai apoi, în mod relativ surprinzător, că din moment ce ,justiţia ca valoare Dacă identitatea perso n a l ă este întărită printr-o „an umită unificare
nu este nici demodată, nici su spectă" (cum de a rămas atît de universală, temforală a ~r~cutului şi viitorului, cu prezentul situat înaintea mea", şi
neatinsă de diversitatea de jocuri de cuvinte, nu se precizează), ,,trebuie da~a propoz1 ţ11le parcurg aceeaşi traiectorie, atunci o incapacitate de a
să ajungem la o idee şi o practică a justiţiei care nu este legată de cea de u111~ca trecutul, prezentul şi viitorul în propoziţie i ndică o incapacitate de a
consens". „u111fic~ tr~cutul, preze~~! şi viitorul propriei noastre experienţe biografice
Exact acest tip de relativism şi de defetism încearcă să-l combată sau a v1eţ11 noastre pstluce". Aceste observaţii sînt, desigur, în acord cu
Habermas prin argumentele aduse în apărarea proiectului iluminist. În preoc~par~a postmoden~i~tă pentru semnificanţi mai degrabă decît p~ntru
timp ce Habermas este mai mult decît dispus să accepte ceea ce el numeşte sem111ficaţ1, pentru participare, reprezentaţie şi întîmplare mai degrabă
„realizarea deformată a gîndirii în istorie" şi pericolele care sînt legate de dec!t pentru ob_ie~t~ I a~istic finit ~i autoritar, .pentru aparenţe mai degrabă
impuoerea sim plificată a metanaraţiu nii asupra relaţiilor ş i evenimentelor dec1t pentru orrgm, (dm nou, vezi schema lui Hassan). Efectul unei astfel
complexe, el insistă de asemenea că „teoria poate localiza o chemare la de într~ruperi în lanţu l de semnificaţi i îl constituie reducerea experien ţei la
raţiune, blîndă, deşi neînduplecată, niciodată redusă la tăcere, deşi arareori o „sen e de prezenturi pure şi independente în timp". Fără a oferi o
mîntuitoare, o chemare care trebuie recunoscută de facto ori de cîte ori alternati vă, con~epţia lui Derrida cu privire Ia Jimbaj contează pe
este necesară exi stenţa unei acţi uni consensuale". Ş i el se întoarce la produc~rea unui anum~ ~f~ct schizofrenic, explicînd astfel, poate,
întrebarea cu privire la limbaj, iar în lucrarea The theory ofcommunicative caract~n ~ea artefact~lu I tipic postmodernist de către Eagleton şi Hassan
action insistă asupra calităţi lor dialogice a le comunicării umane, în care ca sch1zo1d. Deleuze ş1 Guattarr ( 1984, 245), în lucrarea lor presupusă a fi
vorbitorul şi ascultătorul sînt orientaţi în mod necesar căt re îndatorirea de lud~că inti~ula!ă An.ti-(!edip, propun ipoteza existenţei unei relaţii între
a se înţelege reciproc. Din aceste evenimente, argumentează Habermas, se sch1zofre111e ş1 captlaltsm, care preval ează „la cel mai profund nivel al
nasc afirmaţi i consensuale şi normative, împămînten ind rolul raţiunii uneia şi. ac:leia~i eco1!om ii, al unuia şi acelui aşi proces de producţie",
universale în v iaţa de zi cu zi. Aceste calităţi permit „raţiunii comunicative" ~oncluz1on md ca „societatea noastră produce schizofren ici în acelaş i fel
să opereze „în deru larea istoriei ca o forţă răzbunătoare". Cei care îl m care produce şampon Pre ll şi maşini Ford, cu unica difcrentă că
critică pc Habermas sînt însă mai numeroşi decît susţinători i săi. schizofrenicii sînt imposibil de comercializat". ·
Validitatea portretului postmodernismului pe care l-am schiţat pînă Dit~ dominaţia_acestui concept în postmodernism decurg mai multe
acum pare să depindă în mare măsură de un mod particular de a consecm ţe. Nu mat putem concepe alienarea individului în sensul clasic

60 61
DAVID HARVEY
marxist, deoarece a fi alienat presupune o conştiinţă a sinelui mai degrabă ------...___ CONDIŢIA POSTMOOERNITĂTII
coerentă decît fragmentată, de care să fii alienat. Doar în tem1enii unui
postmoderni,mul abandonează . . . . _ .. . •
istorice dezvoltînd în 1 . . orice senzaţie a contmu1taţu ş, memoriei
sentiment al identităţii personale atît de centrat pot indivizii să urmărească si de a 'absorl:Jt. once . ace • aşi tunpoca paci·tate .mc1e . d'b·1-d
1 1a ea prada - 1stona
. .
obiecte de-a lungul timpului sau să gîndească raţional la crearea unui ·· • gaseşte acolo . .
Postmodernista,.spreexemp 1u •irupruca aspect 1
a prezentului. Arhitectura
viitor semnificativ îmbunătăţit faţă de timpul prezent şi timpul trecut. trecut şi Ie c0 r,ibmă du - b • • mu t·a d'c. 11ente· e1emente disparate . .
d 111
Modernismul a fost în mare măsură legat de căutarea unui viitor mai bun, . p• pa 1
de data aceasta dm t •unu sau piac (vezi· Cap1to · 1u14) . Un alt exemplu
chiar dacă frustrarea perpetuă indusă de acest ţel ducea la paranoia. În să . 1cura, esteofe 'td C · ( 198 4 .'
fui Manet un~ dmtre1u - .1 d n e nmp 3, 4-45). Olymp,a
postmodernismul tipic înlătură acea posibilitate, concentrîndu-se asupra , cran e e ba • 1 · - .. d .
circumstanţelor schizofrenice induse de fragmentare şi de toate acele
fost modelat~ dupa· Yenus r,-
a lu,. r·za.a e mişcam mo ermste timpurii a
semnalează O ruptură c . _, itian. lnsă maniera modelării sale
A • '

instabilităţi (inclusiv cele lingvistice) care ne împiedică să ne formăm o . onşt1enta mtrem d ·t · d.. fi' d .
intervenţia activă a arf t
imagine coerentă, nicidecum să punem la punct strategii de producere a 1 . , . . o ern, ate ŞI tra 1ţ1e, un evidentă
Rauschenberg unuldihtrts u_ui .m !.eaf,zarea acestei tranziţii (Clark, 1985).
un viitor radical diferit. Modernismul, bineînţeles, nu a fost lipsit de propriile , ,, e p1orneru m· - .. . .. . . .
din Rokeby Venus a Iu·" 1 J~campostmodem1ste,aut1hzat1magm1
momente schizoide - mai ales în încercarea de a combina mitul cu . anii ' ve azquez ş, Toa/ ' u: . I .R b ,
serie de picturi dm 1960. r' nsaef
• • . e,a renerez a u1 u ens mtr-o
modernitatea eroică - şi a existat o istorie suficientă a „defon11ării raţiunii" foarte diferită, suprapu 11111 , d utihze - t ·
. . azaaces e 1magm1 mtr-o manieră · . , .
şi a „modernismelor reacţionare" pentru a sugera că circumstanţele suprafată care contine P~r şi snnplu o fotografie originală peste o
schizofrenice, deşi în cea mai mare pa1ie dominate, s-au găsit întotdeauna , . · omu 1tJme d I · . d .
elicoptere che• de "' . ') · R ea te tipun e caractere (camioane
în formă latentă în interiorul mişcării moderniste. Totuşi, există motive ' . •,1aş111, . aus h b . f: , :
reproducă în timp ce M c en e, g nu ace altceva dec,t sa
serioase pentru a considera că „alienarea subiectu lui este dislocată de , . anet produ · - .
care spune cnmp, l'e bi. • ce, ş, aceasta m 1şcare este aceea
fragmentarea subiectului" în estetica postmodernă (Jameson, I 984a, 63 ). ' '' , o 1ga să 1 · ·
modernist" Aura" Post d . · pnvun pe Rauschenberg ca post-
Dacă într-adevăr, aşa cum insista Marx, e nevoie de individul alienat pentru .,, mo ern,stăa 11 · 1 I· d - .
Ficţiunea subiectului cr· t c. a is u u1 ca pro ucator este pierdută.
"acumu lării şi repetrţ1ej .. ueaor1acelocc fi ··"fă.
a da curs proiectului iluminist cu o tenacitate şi coerenţă suficiente pentru . . . on 1sca111 aţişe, c1tatulu1, extrasului.
. .
a ne asigura un viitor mai bun, atunci pierderea subiectului alienat ar părea Acest tip de schm1b . nor _ , 1deJa
1111agrn · existente
. ". '
să premeargă construcţia conş1ientă a unui viitor social alternativ. , are se raspinde t , d „ . . ..
deosebite. Avîrid m ved ş e m toate omemr 1e, cu 1mpltcaţ11
Reducerea experienţei la „o serie de prezenturi pure şi independente" ere evaporare · - · .
Ş i memorie a istoriei ş 1• • a oncaru1 sent11nent de continuitate
implică în continuare că „experienţa prezentului devine copleşitor, deosebit ' respingerea I t · .1 .
Ş i-l mai poate asumai~ · 1 ne anaraţ1un1 or, smgurul rol pe care
de vivace şi «palpabilă»: lumea se prezintă schizofrenicului cu o intensitate u,oncu spre e . I d
cum insista Foucault , t ' xemp u, este ea se transfonna aşa
crescută, purtînd încărcătura misterioasă şi apăsătoare a afectivităţii, , 111 r-un arhe OI 1 . . • ' .
rămăş iţele aşa cum o"'
strălucind de o energie halucinantă" (Jameson, 1984b, 120). Imaginea, , ,ace B orges ' og fi a· t1ecutulu1, dezgropmdu-ş1
mai apoi, bucăţică cu btrea·ţ·rea- expurn, dicţnrnea sa, pentru a le• asambla
aspectul, spectacolul, toate acestea pot fi experimentate cu o intensitate cunoaşterii moden!e. Rorty (I nm u- 1e ,"} cel_e dm .
un11ă 111 muze~!
(bucurie sau teroare) care devine posibilă doar dacă sînt apreciate ca 979 3
filosofia poate nutn vre"d t· ' 71 ), atacmd ideea conform căreia
momente pure şi independente în timp. Şi ce mai contează „dacă lumea entru anchetă sfirşeşte
v a a speran•-- d
· . . \Q. ea
defi1111. un cad ru ep1stem1olog1c . . .
îşi pierde astfel pentru moment profunzimea şi ameninţă să se transforme
P , ş1 e 1pnn a ms t - · . .
în miilocul cacofoniei d ,saca smgura menirea unui filosof
într-o piele strălucitoare, o iluzie stereoscopică, o succesiune rapidă de 'J e conversar·.11 '
este de a deplînge notiu d suprapuse care alcătuiesc cultura,
imagini filmice lipsite de densitate?" (Jameson, 1984b). Realitatea imediată " nea e a avea 0 - , .. , . • ..
să ai o părere despre a ave . " . parere m timp ce I ncerc, sa ev1ţ1
a evenimentelor, senzaţionalul spectacolului (politic, ştiinţific, militar, ca şi ni se comunică de către s a.? p~r.ere · ,,Figura de stil esenţială a ficţiunii"
al celui de divertisment), devin materia din care este creată conştiinţa. . crutom posti d · . , . '
o tehnică ce necesită sus d no ern,ştJ care o pun pe h1rt1e,.este
O asemenea alterare a ordinii temporale a lucrurilor dă naştere şi " pen area cr d' · ·
1987 27-33) în postrnod . .e mţe1 ca ŞI a necredinţei" (McHale,
unei atitudini aparte faţă de trecut. Ocolind ideea de progres, , · ern1sm exise t; rt . , •.
susţine continuitatea valorii . . a oa e puţme rncercan clare de a
62 or, c,edmţelor sau necredintelor . .
63
DAVID HARVEY CONDIŢIA POSTMODERNITĂŢII

Această pierdere a continuităţii istorice a valorilor şi credinţei, laolaltă


cu reducerea operei de a11ă la un text care subliniază discontinuitatea şi Adevărul este că niciodată nu a fost mai uşor de recunoscut în literatura
alegoria, pune diferite probleme judecăţii estetice şi critice. Refuzînd (şi noastră un sentiment de scăpare de sub control, de pierdere a autonomiei
„deconstruind" activ) toate standardele autoritare şi presupus imuabile individuale şi de neajutorare generalizată-cele mai terne personaje în cele
ale judecăţii estetice, postmodernismul poate judeca spectacolul doar în mai teme peisaje redate prin cea mai temă dicţie posibilă. Prezumţia pare a fi
aceea că romanul american este un vast deşert fibros, în care totuşi cîteva
termenii gradului de spectaculozitate. Barthes propune o versiune deosebit buruieni anemice reuşesc să se strecoare printre crăpături.
de sofist icată a acestei strategii. El face distincţia dintre plăcere şi
,jouissance" (poate o traducere mai exactă a termenului ar fi „extaz fizic „Lipsa de profunzime născocită" este termenul prin care descrie
şi mental sublim") şi ne sugerează să încercăm să atingem cea de-a doua Jameson arhitectura postmodemistă, şi este dificil să nu dai importanţa
stare, cu un efect orgasm ic (observaţi conexiunea cu descrierea realizată cuvenită acestei sensibilităţi ca motivul dominant al postmodernismului,
de Jameson schizofreniei) printr-un tip pa11icular de întîlnire cu artefacte pus în umbră doar de încercarea lui Barthes de a ne atrage atenţia asupra
culturale de altfel neînsufleţite, care se găsesc împrăştiate în peisajul nostru mo~entuluijouissance. Atenţia pentru suprafeţe a fost, bineînţeles, mereu
social. Din moment ce majoritatea dintre noi nu sîntem schizoizi în sens de o importanţă deosebită pentru gîndirea şi practica modernistă (în special
clinic, Barthes defineşte un fel de „practică mandarină" care ne permite
de la cubişti încoace), însă a fost întotdeauna dublată de genul de întrebare
să atingem starea de ,jouissance" şi să utilizăm acea experienţă ca o
pe care a pus-o Raban referitor la viaţa urbană : cum putem noi construi,
bază pentru judecăţile estetice şi critice. Aceasta presupune identificarea
reprezenta şi avea grijă de aceste suprafeţe cu simpatia şi seriozitatea
cu actul scrierii (creaţiei) mai degrabă decît cu cel al citirii (recepţiei).
necesară pentru a trece dincolo de ele şi a le desluşi înţelesurile esenţiale?
Huyssens (1984, 38--45) rezervă cea mai tăioasă ironie de care este capabil
Postmodernismul, cu resemnarea sa la fragmentarea nesfirşită şi Ia
pentru Barthes, argumentînd că reinstituie una dintre cele mai demodate
efemeritate, refuză în general să răspundă la această întrebare.
distincţii moderniste şi burgheze : că „pe de-o parte, există plăceri mai
Colapsul orizonturilor temporale şi preocuparea pentru instantaneu
ieftine pentru gloată, i.e. cultura maselor, şi pe de alta există nouvelle
s-au născut în parte ca urmare a accentului pus în perioada contemporană
cuisine a plăcerii textului,jouissance". Această reintroducere a disjuncţiei
superior/inferior evită întreaga problemă a potenţialei înjosiri a fonnelor în producţia culturală pe evenimente, spectacole, întîmplări şi imagini
culturale m_oderne prin asimilarea lor de către cultura pop prin intermediul mediatice. Producătorii culturali au învăţat să exploreze şi să utilizeze noi
artei pop. ,,lnsnşirea euforică de către americani a termenului de jouissance tehnologii, posibilităţile media şi în cele din unnă multimedia. Efectul, însă,
folosit de Ba11hes este menită a ignora asemenea probleme şi a se înfrupta, a fost sublinierea calitătilor trecătoare ale vieţii modeme şi chiar celebrarea
ca şi «yuppies» în 1984, din plăceri le connoisseurismului scriitoricesc şi ale lor. A pem1is însă, totodată, o reapropiere, în ciuda intervenţiilor lui Barthes
gentrificării textuale." Imaginea descrisă de Huyssens, aşa cum sugerează între cultura populară şi ceea ce altădată rămăsese izolat sub denumire~
Raban în lucrarea Soft city, se prea poate să fie foatte aproape de realitate. de „cultură de vîrf". O astfel de reapropiere a fost experimen-tată şi în
Cealaltă latură a acestei pierderi a temporalităţii şi a căutării impactului trecut, deşi aproape de fiecare dată într-o manieră din ce în ce mai
instantaneu este reprezentată de o pierdere paralelă în profunzime. revoluţionară, cînd mişcări ca dadaismul şi suprarealismul timpuriu,
Jameson ( 1984a ; 1984b) a fost deosebit de ferm cînd constata „1ipsa de constructivismul şi expresionismul au încercat să-şi prezinte arta poporului
profunzime" a unei mari păt1i a producţiei culturale contemporane, fixaţia ca parte integrantă a proiectului modernist al transformării sociale. Astfel
sa cu privire la aparenţe, suprafeţe şi impact instantaneu, lucruri care nu de mişcări avangardiste posedau o imensă încredere în ţelurile proprii
rezistă în timp. Succesiunile de imagini din fotografiile lui Sherman deţin precum şi în noile tehnologii. Micşorarea prăpastiei dintre cultura populară
exact această calitate, şi după cum remarca Charles Newman într-un şi producţia culturală în perioada contemporană, deşi dependentă în mare
ruticol din New York Times referitor la stadiul romanului american (NYT, măsură de noile tehnologii de comunicaţie, pare să nu aibă vreun impuls
17 iulie 1987): avangardist sau revoluţionar, determinîndu-i pe unii critici să acuze
64 65
DAVID HARVEY CONDITIA POSTMODERNITĂT!l
11 largă audienţă a culturii în masă). Degenerarea autorităţii superioare
postmodernismul de o capitulare directă în faţa comercializării şi a pieţei
(Foster, 1985). Indiferent de validitatea acestor afinnaţii , o mare parte a 11•,upra gustului cultural în anii 1960, şi înlocuirea ei cu arta pop, cultura
posa:no~emismului este antiauratic şi antiavangardist, căutînd să exploreze pop, moda trecătoare şi gustul maselor este considerată un semn al
media ş1 arenele culturale accesibile tuturor. Nu este o simplă întîmplare lwdonismului inconştient al consumatorismului capitalist.
faptul că_ Sherman, spre exemplu, utilizează fotografia şi evocă imagini fain Chambers ( 1986 ; 1987) interpretează un proces similar într-un
pop, ca ş1 cum ar fi extrase din instantanee cinematografice în ipostazele 1110d mai diferit. Tineretul muncitor din Marea Britanie a găsit destui bani
în care pozează. 111 buzunar în perioada exploziei capitaliste de după cel de-al doilea război

Aceasta.dă naştere celei mai dificile întrebări cu privire la mişcarea


mondial, pentru a participa la cultura de consum capitalistă, şi a utilizat
posti:noder~ustă, respectiv rela~a sa cu, şi integrarea în cultura vieţii de zi
.idiv moda pentru a-şi construi propriul sentiment de identitate publică,
cu z1. Deşi mare parte a discuţiei cu privire la acest aspect are loc la de finindu-şi chiar propria formă de artă pop, în faţa unei industrii a modei
modul abstract, şi deci în termenii nu foarte accesibili pe care am fost cure căuta să-şi impună gusturile prin presiuni publicitare sau media.
nevoit să-i adopt aici, există nenumărate puncte de contact între producătorii Democratizarea consecutivă a gustului în cadrul unor subculturi (de la
bărbaţii macho din oraşe la campusurile universitare) a fost interpretată
de artefacte culturale şi publicul general : arhitectura, publicitatea, moda,
filmul, punerea în scenă a evenimentelor multimedia, marile spectacole, ca rezultatul unei lupte vitale, care a făcut ca drepturile celor relativ
campaniile politice, ca şi ubicua televiziune. Nu ne este întotdeauna clar nepriv ilegiaţi să confere o formă propriilor identităţi în faţa unui
cine pe cine influenţează în acest proces. comercialism foarte bine organizat. Frămîntările culturale născute în oraşe
Venturi şi colaboratorii (1972, 155) ne recomandă să ne familiarizăm care au avut loc începînd cu anii I 960 şi care continuă şi în ziua de azi,
cu estetica arhitecturală a bulevardelor din Las Vegas sau cu cea a mult stau, în viziunea lui Chambers, la baza trecerii la postmodernism :
hulitelor suburbii ca Levittown, pur şi simplu pentru motivul că oan1enilor
Postmodernismul, indiferent de forma pe care o ia intelectualizarea sa, a fost
le plac astfel de medii. ,,Nu este nevoie să fim de acord cu politica de anticipat în mod fundamental în culturile metropolitane ale ultimilor douăzeci
clas~\cont~nuă ei, :_,Pe~tru a susţine dreptul clasei de mijloc Ia propria de ani: prin indicatoarele electronice ale cinematografului, televiziunii şi video-
estetica arhitecturala, ş1 am observat că estetica de tip Levittown este ului, în studiourile de înregistrări şi casetofoane, în moda şi stilurile celor
~omun_ă celor mai mulţi membri ai clasei de mijloc, atît albi cît şi negri, tineri, în toate acele sunete, imagini şi istorii diverse care sînt zilnic amestecate,
hberah sau cons:rvatori." Nu este nimic în neregulă, insistă ei, cu dorinţa reciclate şi aduse în contact pe acel ecran imens care este oraşul contemporan.
de a le da oamenilor ceea ce vor, şi însuşi Venturi a fost citat în ziarul New
York Times (22 octombrie 1972), într-un articol pe bună dreptate numit De asemenea, este greu să nu atribuim un rol modelator proliferării
„Mickey Mouse îi învaţă pe arhitecţi", spunînd că „Disney World este mai utilizării televiziunii.La urma urmei, se ştie că americanul de rînd se uită
aproape de dezideratul oamenilor decît orice le-a fost vreodată oferit de la televizor timp de peste şapte ore pe zi, iar deţinerea de televizoare şi
către arhitecţi". Disneyland, susţine el, reprezintă „simbolul utopiei videouri (acestea din urmă fiind răspîndite în peste jumătate din totalul
americane". gospodăriilor americane) este atît de larg răspîndită în toată lumea
capitalistă, încît cu siguranţă trebuie să se înregistreze anumite efecte.
Există însă şi aceia care văd o asemenea concesie făcută de cultura
de v!rf esteticii Disney land ca o necesitate mai degrabă decît ca o alegere. Preocuparea postmodernistă pentru suprafeţe, spre exemplu, poate proveni
Dan tel Bell (1978, 20), spre exemplu, descrie postmodernismul ca o epuizare din formatul necesar al imaginilor de televiziune. Televiziunea este de
a modernismului prin instituţionalizarea impulsurilor creative şi rebele de asemenea, aşa cum remarcă Taylor ( I 987, I 03- 105), ,,primul mediu
către ceea ce el numeşte „masa culturală" (milioanele de oameni care cultural din întreaga istorie care prezintă realizările artistice ale trecutului
lucrează în industria media, a filmului, în teatru, în universităţi, edituri, ca pe un colaj de imagini puse cap la cap, un colaj de fenomene
publicitate şi comunicaţii etc., care procesează şi influenţează receptarea echiimportante şi simultane, despărţite în mare parte de geografie şi de
unor produse culturale serioase şi care produc materiale populare pentru istoria materială şi transportate în sufrageriile şi studiourile occidentale

66 67
DAVID HARVEY CONDIŢIA POSTMODERNITĂŢII

într-o curgere mai mult sau mai puţin continuă". Mai multdecîtatît, acest ,·1111111 lează atunci o extindere logică a puterii pieţei asupra întregii game
lucru presupune existenţa unui privitor „care împărtăşeşte percepţia , pioducţi e i culturale. Crimp (1987, 85) insistă acerb asupra acestui punct
mediului despre istorie ca o rezervă nesfirşită de evenimente egale" . Nu d, vedere:
ne mai surprinde deci faptul că relaţia a1tistului cu istoria (cu istoricismul
aparte pe care l-am observat deja) s-a schimbat, că în era televiziunii de Ceea ce am văzut în ultimii ani reprezintă, pur şi simplu, preluarea artei de
masă s-a format un ataşament faţă de suprafaţă şi nu faţă de rădăcini, către interesele marilor corporaţii. Deoarece indiferent de rolul jucat de capital

faţă de colaj şi nu faţă de profunzimi, faţă de imaginile suprapuse şi nu în arta modernismului, fenomenul actual este cu totul nou exact datorită
scopului său. Corporaţiile au devenit patronii majori ai artelor din toate
faţă de suprafeţele prelucrate, faţă de o percepţie a timpului şi a spaţiului
punctele de vedere. Ele alcătuiesc colecţii imense. Finanţează fiecare expoziţie
slăbită şi nu faţă de un artefact cultural solid obţinut.
muzeală majoră ... Casele de licitaţie au devenit instituţii de împrumut, dînd
Pentru a scoate în evidenţă potenţa acestei forţe în modelarea culturii o cu totul nouă valenţă artei ca garanţie. Şi toate acestea nu afectează doar
ca un mod de viaţă total nu înseamnă neapărat a cădea într-un determinism in tl aţia valorii marilor maeştri, ci şi producţia de artă în sine ... [Corporaţiile]
tehnologic simplist de tipul „televiziunea duce la apariţia postmoder- cu mpără ieftin şi în cantităţi mari, continuînd să escaladeze valoarea artiştilor
nismului". Căci însăşi televiziunea reprezintă produsul capitalismului tîrziu tineri .. . Întoarcerea la pictura şi sculptura breslei tradiţionale este întoarcerea
şi , deci, trebuie privită în contextul promovării unei culturi a consuma- la producţia de mărfuri, şi aş sugera că, în timp ce arta în mod tradiţional
torismului. Acest fapt ne atrage atenţia asupra producţiei nevoilor şi avea un statut ambiguu de bun de consum, acum a căpătat un astfel de
dorinţelor, a mobilizării dorinţei şi fantez iei, a politicii de distragere ca
statut de netăgăduit.
parte integrantă a efortului de a menţine o cerere cît mai mare pe pieţele
Dezvoltarea unei culturi de muzeu (în Marea Britanie se deschide
de consum, pentru a asigura profitul producţiei capitaliste. Charles
Lile un muzeu nou la fiecare trei săptămîni, iar în Japonia s-au deschis
Newman (I 984, 9) consideră că o mare parte a esteticii capitaliste
peste 500 doar în ultimii cincisprezece ani) şi înfloritoarea „industrie a
reprezintă o reacţie la nevoile arzătoare ale capitalismului tîrziu. ,,Inflaţia",
111oştenirii culturale", care a luat amploare în anii 1970, adaugă un alt
argumentează ci, ,,afectează schimbul de idei la fel de clar cum afectează
şi pieţele comerciale". Astfel „sîntem martorii unor continue războaie
.ispect populist (deşi de această dată caracteristic clasei de mijloc)
1.:omercializării istoriei şi formelor culturale. ,,Postmodernismul şi industria
fratricide şi ai unor schimbări spasmodice în modă , ai unei expuneri
moştenirii culturale sînt strîns legate", spune Hewison (1987, 135), din
simultane a tuturor stilurilor apuse sub forma mutaţiilor lor subtile şi ai
unei circulaţii continue a elitelor intelectuale diverse şi contradictorii, care moment ce „ambele conspiră pentru a crea un ecran subţire care să se
semnalează domnia cultului creativităţii în orice arie de compo,tament, a interpună între vieţile noastre actuale şi istoria noastră". Istoria devine „o
unei receptivităţi necritice, fără precedent, pentru Artă, o toleranţă care creaţie contemporană, mai mult un carnaval şi o reconstituire decît un
duce în cele din urmă la indiferenţă". Cu acest punct de vedere, Newman discurs critic". Sîntem, concluzionează el, citîndu-1 pe Jameson,
concluzionează că „mult lăudata fragmentare a artei nu mai reprezintă o „condamnaţi să privim Istoria prin prisma propriilor noastre imagini pop şi
alegere estetică: este doar un aspect cultural al materialului economic şi simulacrelor acelei istorii, care ea însăşi rămîne pentru totdeauna
social". i ntangibilă" . Casa nu mai este vizualizată ca o maşină ci ca „o antichitate
Această opinie ar putea explica într-o oarecare măsură avîntul în care să trăim".
postmodernist de a se integra în cultura populară prin comercializarea Invocarea lui Jameson ne atrage atenţia, în cele din urmă, asupra
deschisă, poate chiar crasă, pe care moderniştii au tins să o evite, îndrăzneţei sale teze că postmodernismul nu reprezintă altceva decît logica
opunîndu-se vehement acestei idei (deşi nu şi faptului) de transformare a 1.:ulturală a capitalismului tîrziu. Urmînd concepţiile lui Mandel ( 1975), el
producţiei lor în marfă. Totuşi, există şi aceia care atribuie stingerea a rgumentează că am trecut într-o nouă eră după anii 1960, eră în care
înaltului modernism exact acestei absorbtii ca estetică formală a producerea culturii „a devenit parte integrantă a producerii bunurilor de
capitalismului marilor corporaţii şi a statului birocratic. Postmodernismul 1.:onsum la modul general: nevoia nestăvilită de a produce valuri noi de
68 69
DAVID HARVEY CONDITIA POSTMODERNITĂTII
bunuri aparent din ce în ce mai performante (de la haine pînă la avioane), l11tl'I pretare a ceea ce ar putea însemna pentru viitorul nostru. Oricum,
care sînt înlocuite din ce în ce mai rapid de versiunile lor mai moderne, , 1l'IIcă este util să completez acest portret cu o privire mai atentă asupra
conferă acum o funcţie structurală din ce în ce mai importantă inovaţiei 11111d11lui în care se manifestă postmodernismul în designul urban, deoarece
şi experimentului estetic". Luptele care erau purtate odinioară exclusiv l.1 o inspecţie mai atentă s-ar putea evidenţia texturile fin gr~nulate ~~i
în arena producţiei se răsfrîng acum în consecinţă şi asupra altor domenii, ,kgrabă decît trăsăturile largi de penel din care este construttă cond1ţ1a
tăcînd din producţia culturală un cîmp de bătălie pentru un conflict social 1u,,tmodernismului în viaţa de zi cu zi. Aceasta este, deci, îndatorirea pe
acerb. O astfel de schimbare presupune o modificare definitivă a \ 111 c mi-o asum în următorul capitol.
tabieturilor şi atitudinii consumatorului, ca şi un nou rol pentru definiţiile şi
intervenţiile estetice. În timp ce unii ar putea argumenta că mişcările
contraculturale ale anilor 1960 au creat un mediu caracterizat de nevoi
neîmplinite şi dorinţe reprimate, pe care cultura populară postmodemistă
pur şi simplu şi-a propus să le satisfacă sub forma unor mărfuri, aşa cum
poate ea mai bine, al~i ar sugera că, pentru a-şi susţine pieţele, capitalismul
a fost silit să producă dorinţe şi astfel să incite sensibilităţile individuale
pentru a crea o nouă estetică situată deasupra şi împotriva formelor
tradiţionale de cultură de vîrf. În orice caz, cred că este important să
acceptăm premisa că evoluţia culturală care a avut loc din anii 1960
încoace şi care şi-a revendicat poziţia de hegemonie la începutul anilor
1970, nu s-a întîmplat într-un vacuum social, economic sau politic.
Încoronarea publicităţii ca „arta oficială a capitalismului" aduce agenţiile
de publicitate în domeniul artei şi arta în strategii le publicitare (aşa cum
demonstrează o comparaţie între pictura lui David Salle şi o reclamă la
ceasurile Citizen). Este interesant, deci, să medităm la schimbarea stilistică
pe care Hassan o evidenţiază în relaţie cu forţele care emană din cultura
consumatorului în masă: mobilizarea modei, a artei pop, a televiziunii şi a
altor forme de imagini media, şi varietatea stilurilor de viaţă urbane care
devin parte integrantă a vieţii cotidiene în capitalism. Indiferent ce altceva
facem cu acest concept, nu trebuie să interpretăm postmodernismul ca
un curent artistic autonom. Faptul că rădăcinile sale se găsesc în viaţa de
zi cu zi reprezintă una dintre trăsăturile sale cele mai evidente.
Portretul postmodernismului pe care l-am construit aici, cu ajutorul
schemei lui Hassan, este în mod cert incomplet. De asemenea, este la fel
de sigur că descrierea tăcută este fragmentară şi efemeră datorită însăşi
pluralităţii şi evazivităţii fotmelor culturale îmbrăcate în misterele fluxului
şi schimbărilor rapide. Însă consider că m-am referit destul la ceea ce
constituie cadrul general al acelei „schimbări profunde în structura
sentimentului" care separă modernitatea de postmodernitate, pentru a
mă referi la originile sale şi pentru a încerca să construiesc speculativ o

70
DAVID HARVEY CONDITIA POSTMODERNITĂTIJ
bunuri aparent din ce în ce mai performante (de la haine pînă la avioane), interpretare a ceea ce ar putea însemna pentru viitorul nostru. Oricum,
care sînt înlocuite din ce în ce mai rapid de versiunile lor mai moderne, cred că este util să completez acest portret cu o privire mai atentă asupra
conferă acum o funcţie structurală din ce în ce mai importantă inovaţiei modului în care se manifestă postmodernismul în designul urban, deoarece
şi experimentului estetic". Luptele care erau purtate odinioară exclusiv la o inspecţie mai atentă s-ar putea evidenţia texturile fin granulate mai
în arena producţiei se răsfrîng acum în consecinţă şi asupra altor domenii, degrabă decît trăsăturile largi de penel din care este construită condiţia
făcînd din producţia culturală un cîmp de bătălie pentru un conflict social postmodernismului în viaţa de zi cu zi. Aceasta este, deci, îndatorirea pe
acerb. O astfel de schimbare presupune o modificare definitivă a care mi-o asum în următorul capitol.
tabieturilor şi atitudinii consumatorului, ca şi un nou rol pentru definiţiile şi
intervenţiile estetice. În timp ce unii ar putea argumenta că mişcările
contraculturale ale anilor 1960 au creat un mediu caracterizat de nevoi
neîmplinite şi dorinţe reprimate, pe care cultura populară postmodernistă
pur şi simplu şi-a propus să le satisfacă sub forma unor mărfuri, aşa cum
poate ea mai bine, alţii ar sugera că, pentru a-şi susţine pieţele, capitalismul
a fost silit să producă dorinţe şi astfel să incite sensibilităţile individuale
pentru a crea o nouă estetică situată deasupra şi împotriva formelor
tradiţionale de cultură de vîrf. În orice caz, cred că este important să
acceptăm premisa că evoluţia culturală care a avut loc din anii 1960
încoace şi care şi-a revendicat poziţia de hegemonie la începutul anilor
1970, nu s-a întîmplat într-un vacuum social, economic sau politic.
Încoronarea publicităţii ca „arta oficială a capitalismului" aduce agenţiile
de publicitate în domeniul artei şi arta în strategii le publicitare (aşa cum
demonstrează o comparaţie între pictura lui David Salle şi o reclamă la
ceasurile Citizen). Este interesant, deci, să medităm la schimbarea stilistică
pe care Hassan o evidenţiază în relaţie cu forţele care emană din cultura
consumatorului în masă: mobilizarea modei, a artei pop, a televiziunii şi a
altor forme de imagini media, şi varietatea stilurilor de viaţă urbane care
devin parte integrantă a vieţii cotidiene în capitalism. Indiferent ce altceva
facem cu acest concept, nu trebuie să interpretăm postmodernismul ca
un curent artistic autonom. Faptul că rădăcinile sale se găsesc în viaţa de
zi cu zi reprezintă una dintre trăsăturile sale cele mai evidente.
Portretul postmodernismului pe care l-am construit aici, cu ajutorul
schemei lui Hassan, este în mod ce1t incomplet. De asemenea, este la fel
de sigur că descrierea făcută este fragmentară şi efemeră datorită însăşi
pluralităţii şi evazivităţii fonnelor culturale îmbrăcate în misterele fluxului
şi schimbărilor rapide. Însă consider că m-am referit destul la ceea ce
constituie cadrul general al acelei „schimbări profunde în structura
sentimentului" care separă modernitatea de postmodernitate, pentru a
mă referi la originile sale şi pentru a încerca să construiesc speculativ o

70
CONOITIA POSTMOOERNITĂTII
Este util să luăm în considerare înţelesul unei astfel de schimbări din
varii motive. Pentru început, mediul construit constituie unul dintre
c lementele experienţei urbane complexe, care reprezintă de multă vreme
un creuzet vital pentru crearea de noi sensibilităţi culturale. Modul în care
4 arată un oraş şi modul în care sînt organizate spaţiile sale formează
fundamentul material pe baza căruia pot fi analizate, eva luate şi realizate
o gamă largă de posibile senzaţii şi practici sociale. Una dintre dimensiunile
Postmodernism urban: oraşului din lucrareaSoftcitya lui Raban poate deveni mai puternică sau

arhitectură şi design urban mai slabă în fonetic de modelarea mediului construit. La rîndul său,
arhitectura şi designul urban s-au aflat în centrul unor considerabile
dezbateri polemice cu privire la felul în care ar putea şi ar trebui încorporate
judecăţ ile estetice în forma fixată în spaţiu , şi ce efecte ar avea acest
în domeniul arhitecturii şi designului urban, consider că post- lucru asupra vieţii cotidiene. Dacă privim arhitectura ca pe o modalitate
modernismul semnifică, în sens larg, o ruptură de ideea modernistă că de comunicare, dacă, aşa cum insi stă Barthes ( I 975, 92), ,,oraşu l reprezintă
planificarea şi dezvoltarea trebuie să se axe~e pe planuri ur~ane r~ţionale un discurs, iar acest discurs este în realitate un limbaj", atunci ar trebui să
şi eficiente din punct de vedere tenholog1c, care să c~pnnd_ă mtreaga acordăm o atenţie deosebită celor spuse, în special din moment ce de
metropolă şi care să fie gîndite la scară mare, planuri susţmute de o obicei înregistrăm astfel de mesaje din mulţimea de alte distracţii ale v ieţii
arhitectură total lipsită de decoraţiuni (suprafeţele ,,~uncţional_ist:" aus!ere urbane.
ale modernismului „în stil internaţional"). Postmodernismul cultivăm schimb „Cabinetul neoficial" deconsilieri pe probleme de arhitectură şi design
0 concepţie a materialului urban ca fragmentat în m~? abso_l~t n~cesar, un urban ai Prinţului Charles include şi un arhitect pe nume Leon Krier.
,,palimpsest" de fonne vechi suprapuse şi un „colaJ. de ut~h_zăn curente'. Criticile aduse de Krier modernismului, aşa cum au fost ele publicate
dintre care multe pot fi efemere. Din moment ce este 1mpos1b1l să comanzi (scrise de mînă pentru a asigura un efect special) în 1987 în Architectural
metropola în totalitate, designul urban (şi trebuie să menţionăm c~ Design Profile (nr. 65), sînt de mare interes din moment ce constituie
postmoderniştii preferă să creeze şi_ nu ~-ă planifice) n~-şi p~opune d~t! sursa de informaţie a dezbaterii publice în Marea Britanie atît la nivel înalt
să fie sensibil la tradi~i vemaculare, ,storu locale, anum 1te dormţe, ~evo1 ş 1 cît şi la modul general. Problema centrală ridicată de Krier este aceea că
fantezii, generînd astfel fonne arhitecturale specializate, f~arte pa~1~ular~, planificarea urbană modernistă acţionează în principal prin zonarea
care variază de la spaţii intime, personale, la monumentalitate trad1ţ1onala, funcţională. Ca urmare, circulaţia oamenilor între diferitele zone prin

mergînd pînă ta bucuria spectacolului. Toate acestea înfloresc deoarece mtennediul arterelor artificiale devine preocuparea centra lă a proiectantului,
fac apel la un eclectism remarcabil al stilurilor arhitecturale. . gcncrînd un pattern urban care este, în concepfia lui Krier, ,,antiecologic"
Mai presus de orice, postmodţrnişti i se îndepă.rtează în mod rad~c~~ deoarece iroseşte energie, timp şi spaţiu :
de la concepţiile moderniste de definire a spaţiului. ln timp ce ~ode~mştt~
Sărăcia simbolică a arhitecturii curente şi a peisajului urban reprezintă
vizualizează spaţiul ca fiind ceva ce poate fi modelat în scopuri soc,al_e ~~ r6zultatul direct şi expresia monotoniei funcţionaliste, aşa cum este ea
deci aflat mereu în slujba construcţiei unui proiect social, postmodermş~11 legiuită de practicile zonării funcţionale. Tipurile principale de clădiri
consideră spaţiul ca fiind autonom şi independent, gata de a fi ":odelat m moderne şi modele de planificare, ca Zgîrie- norii, Centrul de afaceri,
funcţie de ţelurile şi principiile estetice, care nu au neapă_rat ceva 1~ ~omun Bulevardul comercial şi Suburbiile rezidenţiale etc., constituie în mod
cu un obiectiv social atotcuprinzător, poate cu excepţia cazului m care invariabil supracon centrări orizontale sau verticale de utilităţi unice într-o
s ingură zonă urbană, într-un singur program de construcţie sau sub un
atingerea frumuseţii atemporale şi „dezinteresate" reprezintă în sine un
singur acoperiş.
obiectiv.
73
72
DAVlD HARVEY CONDIŢIA POSTMODERNITĂŢII

Krier compară această situaţie cu „oraşul bun" (prin natura sa ecologic~ avea ~ă rămînă democratică şi capitalistă, trebuia să se ocupe de problema
în care totalitatea funcţiilor urbane" sînt asigurate la „distanţe plăcute ŞI loc~nlo~ de mt!ncă, a lo~ui~1ţelor decente, a garanţiilor sociale, a ajutorului
adecva~~ mersului pe jos". Admiţînd că o astfel de formă urbană „nu ~e social ş1 a unei oportu111tăţ1 de a construi un viitor mai bun (vezi Partea a
poate dezvqlta prin extensie în lărgime şi înălţim~" ~i doar ,,~r!~ IJ-a).
multiplicare", Krier se află în căutarea unui oraş alcă~1t dm „co~unataţ1 În timp ce tactici le şi condiţiile erau diferite în funcţie de regiune
urbane complete şi finite", fiecare dintre acestea alcătumd un cartier ~rban (spre exe.mplu, ampl~area ~istrugerilor din timpul războiului, gradul
independent în mijlocul unei mari familii de ca1tiere urban~,-~are la nn?~l acceptabil de centralizare m controiul politic sau nivelul realizării
lor constituie „oraşe într-un oraş". Numai în astfel de cond_1ţ_11 va fi pos1b1l progr~melor de aj~t~r ~ocial de stat), tendinţa era peste tot de a privi
să recuperăm „bogăţia simbol ică" a formelor urbane tra~1ţ1o~ale, baza!e expene~.ta producţiei ş1 a planificării în masă din timpu l războiului ca
pe ,,similitudinea şi dialogul celei mai mari varietăţi posibil~ ş1 dec:pe exp1~1a pe un m~Jloc de a lansa un vast program de reconstrucţie şi reorganizare.
realei varietăţi aşa cum este ea dovedită de articularea phnă de mţeles şa de Era ca ş1 cum o versiune nouă şi îmbunătăţită a proiectului ilum inist se
adevăr a spaţiiior publice, a materialului urban şi a liniei orizontului". . V • născ use , c~ pasărea Phoe~1ix, di n cenuşa conflictu lu i g lobal.
Krier, ca ş i alţi postmodernişti europeni, doreşte restaurarea activa Ş! Reconstrucţia, remodelarea ş1 reînnoirea materialului urban a devenit
recrearea valorilor urbane tradiţionale „clasice". Acest lucru înseamna un ingredient esenţial al proiectului. Acesta a fost contextul în care ideile
fie restaurarea unui material urban mai vechi şi reabilitarea sa cu scopul CIAM, ale lui Le Corbusier, ale lui Mies van der Rohe ale lui Frank
de a-i conferi utilizări noi, fie crearea de noi spaţii ce exprimă viz.i.unil~ Llo~d Wright şi al~ a (tora ca ei şi-au cîştigat popularitate;, mai puţin ca
tradiţionale cu toat~ inventivitatea pe car~ o _permit te~nologule ş1 f~rţa _de control a tde~lor asupra producţiei decît ca un cadru teoretic şi
materialele actuale. In timp ce proiectul Im Kr1er reprezmtă doar ~n~ ?Ju.st1fi~are pentr~ actJvită~le în care erau implica~ în majoritatea cazurilor
dintre numeroasele direcţii posibile pe care le pot cultiva_ postmo~ern1şt11 mg~ern c~ gîndare pra~ti~ă, po.litici~nii, constructorii şi urbanişti i, din
- în întregime diferite de, spre exemplu, admiraţia lut Ventun pent~ pura necesitate economica, socială ş1 politică.
Disney land, bulevardele din Las Vegas şi ornamentaţia su?urbană-tot~ş1 Acest~ est_e cadrul general în care au fost explorate tot felu l de solu~i.
se bazează pe o anumită concepţie modernist~, ce rep~ezmtă ~un<:_tu~ s~u Marea Bntame, de exemplu, a adoptat o legislaţie destul de strictă a
de plecare. De aceea este util să luăm în_co~s1der~re m ce _masura ş! du~ P_lani~cării _urbane şi rurale. Efectul a fost de restrîngere a suburbanizării
ce motiv genul de modernism pe care Kr1er ii deplmge devme o trăsatura ş1 de mlocmre a sa cu dezvoltarea planificată a noilor oraşe (după modelul
atît de dominantă a organizării urbane postbelice. Ebe~e~~ How~rd) sau cu reînnoirea sau umplerea spaţi ilor prin creşterea
d<;_ns1tăţ11 (dupa mo.delul Le Corbusier). Sub privirea atentă şi uneori sub
Problemele politice, sociale şi economice cu care se c~nfrun~~ ţării~ mma forte a statu Im, s-au pus la punct metode de a elimina mahalalele de
capitaliste avansa~e în p~rioada ime?iat pre?'ergătoa:e 1zbuc111rn celm a_ construi locuinţe m~d~lare, ş~o~i, spit~le, fabrici etc. prin adop~rea
de-al doilea război mondial erau pe cit de extmse pe attt de severe. Pacea s1stemet.or d~. constru~ţ1~ mdustnahzate ş1 a procedurilor de proiectare pe
şi prosperitatea internaţională trebuiau cumva să fie ~o~~tru!te ~upă ~n care a~h1tecţu modermşt1 le propuseseră demult. Şi toate acestea se bazau
program ce corespundea aspiraţiilor.po~<:arelor care ~ş1 1ros1~era masiv pe o preocupar~ real~ reit~rată mereu în legislaţie, pentru raţionalizarea
vieţi le şi energii le într-o luptă portretizată m general (ş1 pe ~~na dre~tate) mod_e~e!?r spaţiale ş! a sistemelor de circulaţie în scopul promovării
ca O luptă pentru o lume mai sigură, mai bună, pentru un v11tor ~a1 bun. egalttaţ1! (sau cel puţm a şanselor egale), a ajutorujyj_ social şi a creşterii
Indiferent ce alte semn ificaţii mai avea acest lucru, în mod cert·nu msem~a economice.
o reîntoarcere la condiţiile antebelice de mizerie şi şomaj, la marşunl~ . În_ timp ce mult~ a lte ţări europene au ales variante a le strategiei
foamei şi la cantinele pentru săraci, la mahalalele în descompunere ş1 bntamce, Statele Umte au căutat să realizeze reconstruc~a urbană într-un
penurie, şi la neliniştile sociale şi instabilitat~a. politi~~ la care put~~u duc~ n~od rel~t~v ~iferit. Suburba!1jzarea rapidă şi slab controlată (răspunsul Ia
cu atîta uşurinţă oricare dintre aceste cond1ţ11. Politica postbelica, daca visul oncarm soldat demobilizat, aşa cum se exprima retorica vremii) se

74 75
DAVID HARVEY CONDIŢIA POSTMODERNITĂŢII

dezvolta privat, însă era puternic subvenţionată de guvern prin finanţarea ~u aplicat p~oiecte moderniste în Anglia postbelică, deşi stînga este astăzi
locuinţelor şi prin investiţii publice directe în construcţia de şosele. şi de m mod curios acuzată pentru realizarea lor, deşi conservatorii fuseseră
alte infrastructuri. Deteriorarea centrului oraşelor datorată exodului spre aceia care, î~ special p~in artificii realizate în scopul de a micşora costurile
suburbii atît a slujbelor cît şi a oamenilor a provocat atunci o strategie pentru l?cumţele destmate celor cu venituri mici, s-au făcut vinovaţi de
puternică şi din nou subvenţionată de guvern de reînn~ire ur_b~nă prin m~l~e dmtre ex~mplele cele mai nereuşite de mahalale şi de condiţii de
curăţarea masivă şi reconstrucţia centrelor oraşelor mat vechl. 1n ac.~~t trai mumane. D ictatele costurilor şi ale eficienţei (importante mai ales în
context a reuşit cineva ca Robert Moses - ,,agentul de bursă al putem", r~laţie cu populatiile mai sărace), cuplate cu constrîngerile organizatorice
aşa cum îl descria Caro (1974), al redezvoltării metropolitane în New ş 1 tehnologi~e, au jucat în mod cert un rol Ia fel de important ca şi
York - să se infiltreze între sursele de fonduri publice şi cererile urbaniştilor preocuparea ideologică pentru stil.
privaţi, cu un efect atît de puternic, şi să dea o nouă formă întregii regiu~i O!·ic~m, în anii 1950 a existat într-adevăr o modă de a exagera în
metropolitane a New Yorkului prin construire~ de au~ostr~i, d~ P?du_n~ aprec,_er, la adresa virtuţilor stilului internaţional, de a-i ridica în slăvi
crearea de parcuri şi reînnoirea urbană. Soluţia amencana, deşi dtfen!a capacitatea de a crea o nouă specie de fiinţe . umane, de a-l considera ca
ca fonnă, se baza şi ea tot pe producţia de masă, sistemele de construcţie braţul scump al aparatului birocratic intervenţionist de stat, care, în
industrializate şi o concepţie radicală asupra modului în care ar pute~ fi colaborare cu capitalul corporaţiilor, era catalogat drept gardianul viitoru lui
valorificat spaţiul urban raţionalizat atunci cînd este legat, după cum Şt-a a~an~ al bunăstării umane. Însă transfonnările radicale în peisajele sociale
imaginat Frank Lloyd Wright în proiectul Broadacre în anii 1930, prin ş1 fizice ale oraşelor capitaliste nu aveau în majoritatea cazurilor nimic de-a
mijloace individualiz.ate de transport, utilizînd infrastruc~ri publice. .. face cu aceste concepţii. Pentru început, speculaţiile asupra pămîntului şi
Ar fi, consider eu, atît eronat cît şi nedrept să descriem aceste soluţ11 dezvoltarea proprietăţii (pentru a cîştiga chiria pe pămînt şi pentru a
moderniste" Ia dilemele dezvoltării şi redezvoltării urbane postbelice ca construi profitabil, ieftin şi rapid) erau forţele dominante într-o industrie a
~ereuşite clare. Oraşele sfişiate de război au fost rapid reco~struit~, iar constru~ţiilor şi a dezvoltării care reprezenta o ramură majoră a acumulării
populaţiile au fost adăpostite în condiţii mult superioare celor d1? pe~1~ada de c_ap1tal. Chiar şi atunci cînd era restricţionat de regulamente de
interbelică. Date fiind tehnologiile disponibile la vremea respect1văş1 hpsa pla~11fic~re sau orientat în jurul investiţiilor publice, capitalul corporaţiilor
resurselor, este greu să discernem ce proporţie din aceste lucruri ar fi deţmea mcă o pute:e nebă~uit~. Iar acolo un~e capitalul marilor corporaţii
putut fi realiz.ate însă în altă variantă a ceea ce s-a făcut. Şi_ î.~ timp. ce ~e a~a I~ pute~e (~n special m Statele Untte), avea capacitatea de a-şi
unele soluţii s-au dovedit mai viabile (în sensul mulţumim publice 111suş1 onc.e ~rtrfic,u cu_n~scut arhitecţilor moderniş!i pentru a continua
generalizate, aşa cum s-a întîmplat cu Unite d'Habitation din Marsilia a acea practica a construim de monumente care se ridrcau tot mai sus ca
lui Le Corbusier) decît altele (şi observ înclinaţia postmoderniştilor de a le si1:1boluri al~ puterii marilor corporaţii. Monumente precum clădirea ce
menţiona mereu doar pe cele nereuşite), efortul global a avut un succes adaposteşte ziarul Chicago Tribune (construită după un design ales printr-un
rezonabil în a reconstrui materialul urban în moduri care să ofere concurs la care au participat mulţi dinti:e marii arhitecţi modernişti ai vremii)
posibilitatea unor locuri de muncă, care să îmbunătăţească situaţia materială sau Centrul Rockefeller (care reprezmtă un extraordinar altar al crezului
şi socială, care să contribuie la ajutorul social şi, în general, Ia păstrarea lui John D. Rockefeller) reprezintă parte constitutivă a istoriei continue
unei ordini sociale capitaliste, în mod explicit ameninţată în 1945. Nu este de celebrare a puterii de clasă presupus sacrosancte, care ne duce cu
adevărat nici că stilurile moderniste căpătaseră hegemonie din motive pur gîndul, în perioade mai recente, la Turnul Trump sau la monumentalismul
ideologice. Standardizarea şi uniformitatea conferită de liniile de asamblare posti:i-iodernis~ ~I c!ăd!rii AT & Ţ a l~i P~ilip Johnson. Ar fi total deplasat,
de care aveau să se plîngă mai tîrziu postmodemiştii erau la fel de prezente consider eu, sa mvmmm exclusiv mişcarea modernă pentru toate greşelile
pe bulevardele Las Vegasului sau în Levittown (despre care nu se po~te urbane aJe dezvoltării postbelice, fără a acorda atenţie influenţelor politico-
spune că au fost construite după indicaţii moderniste) ca şi în construcţ11le eco~om 1ce pe car~ se baza urbanizarea postbelică. Valul postbelic de
lui Mies van der Rohe. Atît guvernele laburiste cît şi cele conservatoare sentiment modernist a fost, totuşi, foarte întins, şi se prea poate să fi fost

76 77
CONDIŢIA POSTMODERNITĂŢII
DAVID HARVEY neprevăzute în ~od cr~ativ, însă controlat. ,,O dată ce te gîndeşti la
astfel măcar în parte datorită varietăţii considerabile a constructelor neo- procesele oraşului, trebuie să te gîndeşti şi la catalizatorii acestor procese
moderniste cărora le-a dat naştere reconstrucţia postbelică. ceea ce este, _de asemenea, de o importanţă vitală". Aveau loc unei;
Cred că ar fi util aici să ne întoarcem şi să analizăm atacul lui Jane proc~se de piaţă, spunea ea, care aveau tendinţa de a contrabalansa
Jacobs la adresa acestor lucruri, atac materializat în The death and /ife afin1tat~a urna~~ ,,natural_ă'.' _P~.ntru diversitate şi de a produce 0
of great American cities, publicată în 1961, nu numai pentru că a conform1ta~e oripilantă a u!1hzam pămîntului. Însă această problemă a
reprezentat una dintre primele, cele mai bine articulate şi cele mai pline fost co~pl_1cat~ m_?1od senos de felul în care proiectanţii s-au declarat
de influenţă scrieri antimodemiste, ci şi pentru că a în~ercat să definească duşmanu d1vers1tăţ11, temîndu-se de haos şi complexitate deoarece ed
. tă
o abordare cu totul nouă a înţelegerii vieţii urbane. ln timp ce „ţintele"
ca de o v eau
zorgani~.. , untă ŞI ~en:1~diabil _iraţională. ,,Este curios", se plînge
A • •

principale ale mîniei ei erau Ebenezer Howard şi Le Corbusier, ea şi-a ea, ,,că ur?~1şt11 nu resp~tă ~1c1 autod1versificarea spontană a populaţiilor
direcţionat de fapt atacurile de la proiectanţi urbanişti, responsabili cu urban~, nici nu concep să-1 asigure strictul necesar. Este curios că designerii
politica federală şi finanţişti pînă la editorii suplimentelor de duminică şi urba1~1 nu par să recunoas~ă această forţă a autodiversificării şi nici să fie
cei ai revistelor pentru femei. Aruncînd o privire de ansamblu asupra atraşi de problemele estetice ale exprimării sale".
scenei urbane aşa cum a fost ea reconstituită din 1945 încoace, ea a _Cel puţin la su~r~f~ţă se pare că postmodernismul se referă exact Ja
găsirea un~r modahtăţ1 de a exprima această estetică a diversităţii. Însă
văzut:
e~te foarte_1mportant să luăm în considerare mijloacele prin intem,ediul
Proiectele destinate populaţiei cu venituri reduse, care devin într-o măsură carora realizează aces! l~_cru. ~~tfel putem scoate la iveală limitele stricte
şi mai mare centre ale delincvenţei, vandalismului şi ale unui sentiment (pe ca~e postmode_rmşt11 mai mclinaţi spre reflexie le recunosc) ca şi
general de inutilitate decît mahalalele pe care se presupune că trebuiau să le
avantaJele superficiale ale multora dintre eforturile postmodemiste
înlocuiască. Proiectele destinate populaţiei cu venituri medii, care sînt cu
adevărat minuni ale stereotipiei şi înregimentării, protejate de pătrunderea . Je_n~ks ( I ~84 ),_s~re exemplu, argumentează că_yhitectura pos~oder-
voioşiei şi a vitalităţii vieţii urbane. Proiectele pentru locuinţe de lux, care le m~tă 1ş1 are radăcm1le în două schimbări tehnologice semnificative î
diminuează superficialitatea sau cel puţin încearcă s-o facă. Centrele culturale pnm.ul rînd,.~muni_cati!!~ c:ontemporane au înlăturat „graniţele
cunos~ut:
incapabile să menţină o librărie decentă. Centrele civice ocolite de toată a~e t1mp_u l ~1.ş1 spaţtulu1 ş1 au produs atît un nou internaţionalism cît şi
lumea cu excepţia vagabonzilor, care au mai pu~ne variante în privinţa alegerii d1fer~nţ1cn mte~ne -~utemice în sînul oraşelor şi societăţilor bazate e
spaţiului în care să-şi petrecă timpul liber decît alţii. Centrele comerciale,
care reprezintă imitaţii ieftine ale reţelelor de magazine suburbane
~ocal,zare, funcţie ş,
mteres s?c.ial. Această „fragmentare produsă" exis~
standardiz.ate. Promenadele care duc de nicăieri niciunde şi nu au nici un mtr-u~ context al ~~~portulu_1 ş1 tehnologiilor comunicaţiilor, care prezintă
vizitator. Autostrăzile ce eviscerează marile oraşe. Toate acestea nu reprezintă cap~1tatea_de_a dmJ~ mteracţ1unile sociale în spaţiu într-o manieră deosebit
un mod de a reconstrui oraşele. Aceasta este o modalitate de a distruge de d1ferenţ1ată. Arhitectura şi designul urban au avut deci Jad. ·ţ·
gamă m . I - d .b T . ispoz1 ie o
oraşele.
• A a1 arga . e po~1 1 1tăţ1 cu totul noi de a diversifica forma spaţială
dec1t m cazul peno~de1imediat următoare celui de-al doilea război mondial.
Această mare „Mare tară a monotoniei" şi-a găsit loc în consideraţiile Form_e!e urban~ dispersate, descentralizate şi deconcentrate au devenit
ei, dintr-o profundă neînţelegere a ceea ce constituie de fapt oraşul. ast8:21 mtr-o ma, mare m~sură realizabile din punct de vedere tehnolo ic
„Procesele reprezintă esenţa", argumenta ea, şi ne vom concentra chiar dec1t fuseseră altăda_tă.
ln al doilea rînd, noile tehnologii (în princi:al
asupra proceselor sociale de interacţiune. Şi atunci cînd le privim de la modela:ea compu_t~nzată) au înlăturat necesitatea combinării producţiei
nivelul solului, în medii urbane „sănătoase", observăm un sistem elaborat de mas~ cu __repetiţia de masă şi au permis flexibilizarea producţiei de
de complexitate organizată mai degrabă decîtdezorganizată, o vitalitate şi masă, aJ~ngmdu-se_ la ,_,produse aproape personalizate", care exprimă 0
o energie a interacţiunilor sociale care depind în mod crucial de diversitate, mare varietate de stiluri. ,,Rezultatele se apropie mai mult de meşteşugul
de gradul de complexitate şi de capacitatea de a reacţiona în situaţii
79
78
DAVID HARVEY CON DIŢIA POSTMODERNITĂTCl

secolului al nouăsprezecelea decîtde superblocurile înregimentate ale anului Această problemă este compl icată de gradul în care diferitele „culturi
1984." În aceeaşi ordine de idei, astăzi pot fi procurate la preţuri destul de ale gustului" ş i diversele comunităţi îşi exprim ă dorinţele în funcţie de
rezonabile o gamă l argă de noi materiale de con strucţie, dintre care unele variatele influenţe politice ş i de puterea p ieţei. Jencks conchide, spre
permit imitarea aproape exactă a unor stiluri mult mai vechi (de la bîrne exemplu, că postmodernismul tinde să fie în mod neruşi nat orientat de
de stejar la cărămizi uzate de vreme). A da importanţă în acest fel noilor piaţă deoarece acesta este principalul limbaj de comunicare în societatea
tehno logii nu în seamnă a interpreta mi şcarea postmodernistă ca noastră. Deşi integrarea în econom ia de piaţă aduce cu sine riscul de a-i
detenninată de avansul tehno logic. Însă foncks sugerează, înlr-adevăr, favoriza pe cei bogaţi şi pe consumatorui privat mai degrabă decît pe cei
că în realitate contextul în care operează acum arhitecţii şi urbaniştii s-a săraci şi nevoile publice, aceasta reprezintă la urma urmei, susţine Jencks,
schimbat în moduri ce-i eliberează de puternicele constrîngeri din perioada o situaţie a cărei schimbare nu stă în puterea arhitectului.
postbelică. O astfel de reacţie arogantă faţă de puterea unei pieţe inegale nu se
Arhitectul şi urbanistul postrnodem îşi pennit, în consecinţă, să accepte prea constituie în favoarea unui efect care să corespundă obiectivelor lui
cu uşurinţă provocarea de a comunica în maniere personalizate cu diferite Jacobs. Pentru început, este la fel de posi bilă înlocuirea planificării zonale
grupuri de clienţi, ajustînd produsele în funcţie de diferitele situaţii , funcţii cu o zonare detem1 in ată de capacitatea de a plăti , indusă de piaţă, o alocare
ş i „culturi ale gustu lui". Ei sînt, spune Jencks, deosebit de preocupaţi de a terenurilor bazată pe principiile închirierii acestora, mai degrabă decît
,,însemnele statutului, istoriei, com erţului, confortului, domeniului etnic, pe genul de principii ale designului urban pe care le are în gînd cineva
însemne ale bunei vecinătăţi" şi dispuşi să se pi ieze pe orice gust, precum precum Krier. Pe tennen scurt, o tranziţie de la mecanismele planificate
acelea ale Las Vegasului sau Levittown - gusturi pe care moderniştii au la cele de piaţă ar putea amesteca utilizările în configuraţii ciudate, în să
avut tendinţa să le ignore ca banale şi comune. Deci, în principiu cel puţin, rapiditateagentrificării şi monotonia rezultatului sugerează că, în majoritatea
arhitectura postmodernă este antiavangardistă (nu este dispusă să impună cazurilor, termenul este într-adevăr foarte scu11. Alocarea de pi aţă ş i
soluţii, aşa cum se întîmpla -şi încă se mai întîmplă- în cazul modemiştilor, închirierea terenurilor de acest tip au remodelat deja numeroase peisaje
al proiectanţilor birocratici şi al celor autoritari). urbane în noi modele de confonnitate. Populismul pieţei libere, spre exemplu,
N u ne este însă deloc clar dacă o si mplă întoarcere la populism s ituează clasa de mijloc în spaţi il e închise şi protejate ale marilor complexe
reprezintă un răspuns suficient la nemulţumirile lui Jane Jacobs. În lucrarea comerciale şi atrii, însă nu reu şeşte să facă nimic pentru cei sărac i , în
lorCollage city(al cărei titlu ne indică simpatia pentru valul postmodemist), afară probabil de a-i arunca într-un nou şi de coşmar peisaj postmodem al
Rowe şi Koetter îşi exprimă îngrijorarea că „cei ce susţin populismul în celor rară case.
arhitectură sînt total în favoarea democraţiei şi a libertăţii : însă sînt în Goana după dolarii de consum ai celor bogaţi a dus, însă, la punerea
mod caracteristic refractari la a specula cu privire la conflictele necesare accentului pe diferenţierea produselor în designul urban. Prin explorarea
ale democraţiei cu legea, la coliz iunile necesare ale libertăţi i cu justiţia". tărîmuri lor gusturilor diferenţiate şi ale preferinţelor estetice (şi tăcînd tot
Predîndu-se unei entităţi abstracte numită generic „popor", populiştii nu ceea ce le stătea în putere pentru a stimula aceste îndatoriri), arhitecţii şi
pot recunoaşte cît de mulţi sînt, de fapt, oamenii, şi în conseci nţă, ,,cît de urbaniştii au subliniat din nou un aspect deosebit de important al acumulării
mare este necesitatea de a-i proteja unii de alţii". Probleme le minorităţilor capitaliste : producţia şi consumul a ceea ce Bourdieu (1977 ; 1984)
şi ale celor nepri v ilegiaţi, sau ale diverselor e lemente contraculturale care numeşte „capitalul simbolic". Acesta poate fi descris ca „o co l ecţie de
o intrigau atît de mult pe Jane Jacobs, rămîn ascunse ochiului liber dacă bunuri de lux care sînt relevante pentru gustul şi distincţia proprietarului".
nu este pus la punct un sistem egalitarist şi democratic de planificare, Un astfel de capital este, bineînţeles, capital monetar transformat, ce
care să aibă la bază comunitatea şi care să răspundă atît nevoilor celor ,,produce efectul scontat în măsura în care - şi doar în măsu ra în care -
bogaţi cît şi ale celor săraci . Aceasta presupune însă existenţa unei serii maschează faptul că îşi are originea în forme «materiale» ale capitalului".
de comunităţi urbane unite şi coerente ca punct de plecare într-o lume Fetişismul (procuparea directă pentru aparenţele care ascund subînţelesuri)
urbană care se află mereu în schimbare şi în tranziţie. este evident, însă aici este utilizat pentru a masca, prin intermediul culturii

80 81
DAVID HARVEY
CONDITIA
I
POSTMODERNITĂŢII
şi al gustului, baza reală a diferenţierii economice. Din moment ce „cele
mai reuşite efecte ideologice sînt cele care nu au cuvinte şi care nu necesită
gustu lui în artă ca şi în viaţa urbană, şi au _profi~t serio.s de pe urm~
amîndorura. Alăturarea ideii de capital s1111bolic cele, ce mcearc~
nimic mai mult decît o tăcere complice", producerea capitalului simbolic
valorificarea pe piaţă a bogăţiei simbolice a lui Krier ne. spune, ~:c~'.
serveşte unor funcţii ideologice, deoarece mecanismele prin care contribuie
multe cu privire la fenomene urbane ca gentrificarea, producţia comu111tăţ11
„la reproducerea ordinii stabilite şi la perpetuarea dominaţiei rămîn
(reală, imaginară sau pur şi simplu amba.lată pentru ~înz~r~ d~ către
obscure".
producători), reabilitarea peisajelor urbane ş, recuperarea 1stone1 (?1~ n~u,
Este instructiv să privim căutarea de către Krier a bogăţiei simbolice
reală imaginară sau pur ş i simp1u reprodusă sub formă de pastişa). iJe
în contextul tezei lui Bourdieu. Încercarea de a comunica diferenţele de
asem'enea, ne ajută să înţelegem fascinaţia curentă pentru înfrumuseţare,
statut social prin intermediul achiziţiei diverselor simboluri ale statutului
ornamentare şi decoraţiune ca tot atîtea coduri şi s~mbol~ri de recunoaştere
este demult o faţetă centrală a vieţii urbane. Simmel a realizat nişte analize
socia lă. Nu sînt foarte sigur că la aceste lucruri se gmdea Jane _Jacobs
geniale ale acestui fenomen la începutul secolului, şi o serie întreagă de
atunci cînd şi-a lansat critica la adresa proiectării ~rb.~ne m.od~rn1ste. .
cercetători (ca, de exemplu, Firey în I 945 şi Jager în 1986) au revenit de
Însă faptul că acordă atenţie nevoilor „eteroge111tăţ11 loc~1tonlo_r urb~n~
nenumărate ori asupra lor spre a le lua în considerare. Însă trebuie să
şi culturilor gusturilor" detaşe~ arhit~ctura~e idealul unu, metaltmbaJ ş,
menţionez că mişcarea modernistă, în parte din motive practice, tehnice
0 împarte în discursuri deosebit de d1ferenţ1~te. ,~Langi:_e ~set~l total de
şi economice, dar nu în ultimul rînd ideologice, a încercat din răsputeri să
surse comunicaţionale) este atît de eterogen ş, de divers, mc1t once parole
reprime semnificaţia simbolismului capitalului în viaţa urbană.
singulară (selecţie individuală) va reflecta acest lucru." ~eşi ~I nu f~loseşt~
Inconsecvenţa unei asemenea egalizări şi democratizări forţate a gustului
aceeaş i frază, şi Jencks putea la fel de bine să fi s~u~ că hmbaJul arl11t~c~u~11
cu diferenţieri sociale tipice pehtru ceea ce rămînea, la urma urmei, o
se destramă în jocuri de cuvinte extrem de spec,altzate, fiecare potnv1t m
societate capitalistă devotată claselor, a creat fără putinţă de tăgadă un
felul său unei comunităţi interpretative relativ diferite. ~. .
climat de cerere reprimată, dacă nu de dorinţă reprimată (o parte fiind
Rezultatul îl reprezintă fragmen.tarea, adesea adop!3tă ~n mod conşt_1e~t.
exprimată prin mişcările culturale din anii l 960). Această dorinţă reprimată
Grupul numit Oficiul pentru Arhitectura Metropolitana este ~escns. m
a jucat, probabil, un rol important în stimularea pieţei pentru a produce
catalogul Postmodern visions (Klotz, _198~), spr~ ex~mplu.' c~ mţelegm~
peisaje urbane şi stiluri arhitecturale mai diverse. Acesta este dezideratul
„percepţiile şi experienţele prezentu lut c~ s!mboltce ş1 asoc1~tt~~: un colaJ
pe care încearcă să-l atingă mulţi dintre postmodemişti, iar dacă nu reuşesc,
fragmentar, în care Marele Oraş const1tu1e m~tafora ~ubltm~ . Gr~p~l
măcar să se apropie de el. ,,Pentru locuitorul suburban ce aparţine clasei
produce opere grafice şi arhitecturale „caractenzate pnn ~olaJul alca.tu1t
mijlocii", observă Venturi şi colaboratorii, ,,şi trăieşte nu într-un conac
din fragmente ale realităţii şi frînturi de experienţe îmbogăţite ~e _refermţ~
antebelic ci într-o versiune mai mică a acestuia pierdută într-un spaţiu
istorice". Metropola este concepută ca „un sistem de semne şi s1mbolun
imens, identitatea trebuie să vină din tratarea simbolică a formei casei, fie
anarhice şi arhaice, care este în mod const~nt şi in_depen~~n~ auto~e~e~e-
prin stilizarea pusă la dispoziţie de către proiectant (spre exemplu, stilul
rator". Alţi arhitecţi încearcă din răsputen să cultive calttaţ.ile labmnt1ce
colonial cu niveluri individuale), fie printr-o varietate de ornamentaţii
ale mediilor urbane prin alternarea interioarelor cu exte~1o~r~le (ca !n
simbolice aplicate ulterior de către proprietar".
planurile iniţiale ale noilor zgîrie-nori dintre Bulevar~ele Cmc1 ş1 Şas~ dm
Problema în acest caz este că gustul nu reprezintă nici pe departe o
mijlocul Manhattanului sau ale complexelor AT~ T ş, !BM d~ pe !'4ad1son
categorie statică. Capitalul simbolic rămîne capital doar în măsura în care
Avenue), sau pur şi simplu prin crearea unui sentiment ~ntrmsec d~
există mofturi ale modei care să le susţină. Există şi lupte între cei ce
complexitate inexplicabilă, un labirint interior asemănător celui al muzeului
stabilesc gusturile, aşa cum arată Zukin într-o lucrare excelentă, Lofl
din remodelata Gare d'Orsay din Paris, al noii Clădiri Lloyds din Londra sau
living, care examinează rolurile „capitalului şi ale culturii în schimbarea al hotelului Bonaventure din Los Angeles, ale căror confuzii au fost descifrate
urbană", studiind evoluţia pieţei valorilor imobiliare în districtul Soho din
de către Jameson (1984b). Mediile arhitecturale clădite în perioada
New York. Forţe puternice, demonstreză ea, au stabilit noi criterii ale
postmodernistă caută în mod specific şi redau deliberat temele pe care
82 83
DAVID HARVEY CONDIŢIA POSTMODERNITĂŢII

Raban le-a subliniat cu insistenţă în Soft city : un emporiu de stiluri, o ceea ce constituie un monument este în sine un mister care „are să fie
enciclopedie, ,,un album nebunesc, plin de imagini viu colorate". găs it mai presus de toate în voinţa secretă şi continuă a manifestărilor
Multivalenţa arhitecturii astfel create generează la rîndul său o tensiune sale colective". Rossi îşi fundamentează înţelegerea acestuia pe conceptul
care o face să devină „radical schizofrenică din necesitate". Este deosebit de genre de vie - acel mod ce viaţă relativ permanent pe care oamenii
de interesant de observat cum Jencks, pricipalul cronicar al mişcării de rînd şi-l construiesc pentru ei înşişi în anumite circumstanţe ecologice,
postmoderniste în arhitectură, in:vocă schizofrenia pe care mulţi alţii o tehnologice şi sociale. Acest concept, izvorît din opera unui geograf francez
id entifică drept o caracteristică generală a gîndirii postmoderniste. pe nume Vidai de la Blache, îi oferă lui Rossi o idee despre ceea ce
Arhitectura, argumentează el, trebuie să întrupeze o dublă semnificaţie, reprezintă memoria co lectivă. Faptul că Vidai a considerat conceptul de
„una tradiţional populară, care, ca şi limba vorbită, suferă încet procesul genre de vie potrivit pentru a interpreta societăţile ţărăneşti relativ
de schimbare, plină de clişee şi care îşi are rădăcinile în viaţa de familie", rezistente la schimbare, însă a început să se îndoiască spre sfirşitul vieţi i
şi una modernă, care se trage dintr-o „societate aflată în rapidă schimbare, sa le de aplicabilitatea sa în cazul peisajelor aflate în rapidă schimbare ale
cu noile sale îndatoriri funcţionale, noile materiale, noile tehnologii şi i ndustrializării capitaliste (vezi Geographie de I 'est publicată în 1961 ),
ideologii" ca şi arta şi moda aflate în rapidă schimbare. Aici reîntîlnim este scăpat din vedere de către Rossi. Problema, în cond iţiile schimbării
formularea lui Baudelaire, însă într-o nouă formă istoricistă. Postmoder- industriale care se derula cu viteză mare, este de a preveni ca postura sa
nismul abandonează căutarea modernistă a subînţelesului în frămîntările teoretică să interfereze cu producerea estetică a mitului prin intermediul
prezentului şi stabileşte o bază mai largă pentru etern într-o viziune arhitecturii, căzînd astfel chiar în capcana modernismului „eroic" întîlnit
construită a continu ităţii istorice şi a memoriei colective. Din nou, este în anii 1930. Deloc surprinzător este faptul că arhitectura lui Rossi a fost
foarte important de văzut cum e realizat acest lucru. îndelung criticată. Umberto Eco o descrie ca „înfricoşătoare", în timp ce
Krier, după cum am văzut, caută să recupereze valorile urbane clasice alţii atrag atenţia asupra aspectelor pe care ei le consideră drept accente
în mod direct. Arhitectul italian Aldo Rossi oferă un argument diferit: fasciste.
Rossi deţine cel puţin calitatea de a lua în serios problema referinţelor
Distrugerea şi demolarea, exproprierea şi schimbările rapide în uzanţe ca istorice. Alţi postmodernişti fac unele gesturi de legitimare i storică prin
unnare a speculaţiilor şi a învechirii, sînt semnele cele mai uşor de recunoscut citarea pe larg şi adesea eclectică a stilurilor din trecut. Prin intermediul
ale dinamicii urbane. Însă dincolo de toate acestea, imaginile sugerează filmelor, al televiziunii, al cărţilor etc., istoria şi experienţele din trecut sînt
destinul întrerupt al individului, participarea sa adesea tristă şi dificilă la
transformate în vaste arhive „accesibile instantaneu şi capabile de a fi
destinul colectiv. Această viziune în totalitatea sa pare să se reflecte în
permanenţă în monumentele urbane. Monumentele, semne ale voinţei
consumate iar şi iar prin apăsarea pe un buton". Dacă, aşa cum se exprimă
colective aşa cum este aceasta exprimată în principiile arhitecturale, se oferă Taylor (1987, 105), istoria poate fi privită „ca o nesfirşită rezervă de
ele însele ca elemente primare, ca puncte fixe în dinamica urbană (Rossi, evenimente egale", atunci arhitecţii şi urbaniştii se pot s imţi liberi să o
1982,22). citeze în orice ordine doresc. Înclinaţia postmodernistă de a aduna la un
loc tot soiul de referinţe la stiluri trecute reprezintă una dintre cele mai
Aici întîlnim încă o dată tragedia modernităţi, însă de această dată persistente caracteristici ale sale. Se pare că realitatea este modelată
stabilizată de punctele fixe ale monumentelor care încorporează şi păstreză pentru a mima imaginile media.
un sentiment „misterios" de memorie colectivă. Prezervarea mitului prin Însă rezultatul introducerii unei astfel de practici în contextu) socio-
ritual „constituie o cheie pentru înţelegerea sensului monumentelor şi, economic şi politic contemporan este nu doar puţin capricios. Incă din
mai mult decît atît, a implicaţiilor oraşelor fondatoare şi a transmiterii jurul anului 1972, spre exemplu, ceea ce Hewison (1987) numeşte
ideilor într-un context urban". Menirea arhitectului, în viziunea lui Rossi, „industria moştenirii" a devenit deodată o industrie importantă în Marea
este de a participa în mod „liber" la producerea de „monumente" care să Britanie. Muzeele, conacele de ţară, peisajele urbane reconstruite şi
fie reprezentative pentru memoria colectivă, admiţînd în acelaşi timp că reabilitate care reproduc forme trecute, copiile directe ale fostelor
84 85
DAVID HARVEY CONDJTIA POSTMODERNITĂTII

infrastructuri urbane, au devenit parte integrantă a vastei transformări a (adesea turistică) altor locuri şi din cun.oşti~ţe a~unate din filme, televiziune,
peisajului ~rita,~ic, mergînd pînă într-acolo încît, în opinia lui Hewison, expoziţii, reviste populare et~. Este mev~tab.11,vspvune e~, ca !o~te acestea
Marea Britanie transformă rapid manufacturarea bunurilor în să se suprapună. Şi este atît mteresant cit ş, san~to.s sa se .m!tm~le aşa.
~anufactu~area moştenirii ca principală industrie a sa. Hewison explică De ce dacă cineva îşi permite să trăiască în epoci ş1 cultun dr fente, ar fi
rmpulsul drn spatele tuturor acestor evenimente în termeni care amintesc ~bligat să se limiteze Ia prezent, la l~cul în care ~e a_flă?" Lyotard exprim~
de Rossi: şi el exact acelaşi sentiment. ,,Eclectismul re~r~z1~ta gradul zero .al c~lt~m
generale contemporane: ascultăm reggae, v1Z1ona~ western:un, mmca~
lr1:1pulsu I de a păstra trecutul face parte din instinctul de conservare. Fără să meniuri McDonald's la prînz şi bucătărie locală la cmă, folosim parfum un
ştim u?de am fost, este dificil să cunoaştem încotro ne îndreptăm. Trecutul pariziene la Tokyo şi haine «retr?» la ~ong ~ong." V A
reprezmtă fundamentul identităţii individuale şi colective, obiectele din trecut Geografia gusturilor şi culturilor d1ferenţ1~te este transfonnată mtr-un
~md sursa de semnificaţie ca simboluri culturale. Continuitatea dintre trecut potpuriu al internaţionalismului, care este dm mul~: p~n~te deA vedere
Ş! pr~zent creează un ~entiment de continuitate în haosul altminteri aleator, mult mai uimitor, poate din cauză că este mult mar mc1Jc1t de.cit a !ost
ş1, dm moment ce sch,~~a:ea este inevitabilă, un sistem stabil de înţelesuri
ordonate ne oferă pos1b1lr~atea de .a ne împăca atît cu inova\ia cît şi cu vreodată internaţionalismul de vîrf. Cînd este însoţit de valun man de
decăderea. Impulsul nostal?1c reprezmtă o forţă importantă în ceea ce priveşte migrare (nu doar a forţelor de muncă ci şi a capitalu~ui), a~ea~ta duce I~
aco.modarea cu ~ta~ea ~e cnză, fiind un balsam social care întăreşte identitatea apariţia unei multitudini de „M ici" Italii, Hav~e, Toky~un, Kore1, Kingston-u~
naţională atunci cmd mcrederea scade sau este ameninţată. şi Karachis ca şi de Chinatown, barrios latme, cartiere arabe, zo.ne turceşti
etc. Totuşi efectul, chiar şi într-un oraş cum este San Francisco, unde
H~w~son sco~te aici la iveală, cred eu, un fapt cu o importanţă minorităţile la un loc alcătuiesc majoritatea, este de a trag~.un văl p~s!e
potenţ,a~a ~e?s.ebrtă, deoarece într-adevăr preocuparea pentru identitate, geografia reală prin construirea de imagini şi reconstrucţn, tragedn m
pentru radac1mle personale sau colective a devenit universală din anii costume de epocă, festivaluri etnice etc.
I ~70 î~coace datori~ă nesig~ranţei larg răspîndite a pieţelor de muncă, a Mascarea nu se naşte doar din înclinaţia postmodernistă pentru
tnt~tunlor tehno_lo_g1ce, a sistemelor de credit etc. (vezi Partea a fi-a). reproducerea eclectică, ci şi dintr-o fascinaţie evident~ pe1~tr~ suprafeţ~.
Sena!ul ~e telev1z~u~e Roots, c~re urmărea istoria unei familii de negri Jameson (1984b ), spre exemplu, priveşte suprafeţe~e dm sticla. reflectori-
aim~ncant de la ong_mea lor africană pînă în ziua de azi, a incitat un val zantă ale Hotelu lui Bonaventure ca servind scopu lut de a „respmge oraşu 1
de ~nteres pentru ş1 de cercetare a istoriei familiale în toată lumea în exterior" cam în acelaşi mod în care ochelarii de soare cu lentile mate
occidentală. nu permit ca privitorul să fie văzut, conferind astfel hotelului „o s_peci~lă
Din păcate s-a dovedit imposibil de separat înclinaţia postmodemistă capacitate de disociere spaţială'.' de ve~ină~atea s~. C_?IAoa~ele r~suc1~e,
pentr.u repr?ducer~le istorice şi populism de simpla menire de a acorda ornamentaţia, reproducerile masive ale drfentelor stilu~, (m timp ŞI spaţiu)
atenţie, daca nu chiar de a se conforma impulsurilor nostalgice. Hewison dau în mare parte arhitecturii postmoderne acel ~ent1ment de „superfi-
vede ?!elaţie între industria moştenirii şi postmodernism. ,,Ambele cialitate născocită" de care se plînge Jameson. Insă mascarea nu face
conspira pentru.~ ere~ un ecran subţire care se interpune între vieţile decît să restrîngă conflictul, spre exemplu, între i_storicismu.I cu r~dăciAni în
n?astre ac~uale ş, rstona noas~ră. Nu înţelegem în profunzime istoria, însă spaţiu şi internaţionalismul stilului pr?venin~ dm muzeul 1m~g11~ar, ·~~e
111 se vofera ca o compensaţie o creaţie contemporană, mai degrabă 0 funcţie şi fantezie, între ţelul producatorulu1 de a semnala ş1 d1spoz1ţ1a
drama cu c_ostum.e de epocă şi o reconstituire decît un discurs critic." consumatorului de a recepţiona mesajul.
.Acelaşi verdict p.oate fi dat şi pentru modul în care arhitectura şi În spatele acestui eclectism ( mai ales ~e reproduce~e i~t~rică şi geo~-
designul postmode~n!st ~ep~od~c o ,?a!nă largă de informaţii şi imagini fică) este greu de decelat un design particular care s~ atba ~n scop ~me
urbavne ce pot fi reg~s1te ~n d1!ente parţi ale lumii. Noi toţi, spune Jencks, definit. Însă se pare că există, într-adevăr, efecte~ smt el~ m~elevafit de
purtam un muzeu rmagmar m mintea noastră, desenat din experienţa pline de sens şi de răspîndite, încît în retrospectivă este d1fic1l sa nu le
86 87
DAVID HARVEY CONDIŢIA POSTMODERNITĂŢil

atribuim un set de principii care să le orchestreze. Permiteţi-mi să ilustrez Tîrgul avea ca scop celebrarea diversităţii etnice şi a cartierelor oraşului,
cu un exemplu. tăcînd chiar tot ceea ce-i stătea în putinţă pentru a promova identitatea
„Pîine şi circ" este o veche formulă mult uzată de control social. A etnică (în contrast cu cea rasială). ln primul an (1970) tîrgul a numărat
fost adesea implementată în mod conştient pentru a pacifica elemente 340 OOO de vizitatori, însă pînă în anul 1973 această cifră a crescut
nelinişti~ sau nemulţumite dintr-o populaţie dată. Însă spectacolul poate fantastic, atingînd aproape două milioane. Din ce în ce mai mare, însă
reprezenta, de asemenea, un aspect esenţial al mişcării revoluţionare ( vezi, pas cu pas inexorabil din ce în ce mai puţin un simbol al „bunei vecinătăţi"
spre exemplu, studiul lui Ozouf, din 1988, referitor la festivaluri ca mijloc şi din ce în ce mai comercial i.PÎna şi grupurile etnice au început să profite
de exprimare a voinţei revoluţionare în timpul Revoluţiei rranceze). Nu de pe urma vînzării etnicităţii), tîrgul a devenit motorul atragerii în mod
se referise pînă şi Lenin, la urma urmei, la revoluţie ca la un ,,festival al regulat în centrul oraşului a unor mulţimi din ce în ce mai mari, pentru a
poporului"? Spectacolul a reprezentat dintotdeauna o puternică armă urmări diversele tipuri de spectacole puse în scenă. Nu mai era decît un
politică. Cum a fost însă utilizat spectacolul urban în ultimii ani? pas pînă la comercializarea instituţionalizată a unui spectacol mai mult
În oraşele din Statele Unite, spectacolul urban în anii 1960 era sau mai puţin permanent prin construirea Harbor Place (un aşezămînt
constituit din mişcările în masă de opoziţie ce aveau loc la acea vreme. situat pe malul apei, care deţine acum reputaţia că ar atrage mai mulţi
Demonstraţii pentru drepturile civile, răzmeriţe de stradă, răscoale în vizitatori decît parcul Disneyland), a unui Centru pentru Ştiinţă, a unui
centrul oraşelor, vaste demonstraţii antirăzboinice şi evenimente contra- Acvariu, a unui Centru pentru Convenţii, a unui po1t, a nenumărate hoteluri
culturale (în special concertele rock) reprezentau grînele ce alimentau şi citadele ale plăcerii de toate felurile. Considerat de către unii un succes
moara neobosită a nemulţumirii urbane, care se învî11ea în jurul bazei i eşit din comun ( deşi impactul asupra sărăciei oraşului, a lipsei locuinţelor,
reînnoirii urbane moderniste şi al proiectelor pentru locuinţe. lnsă cam de a asigurărilor de sănătate, a grijii pentru educaţie, a fost neglijabil şi poate
prin jurul anului 1972 încoace, spectacolul a fost acaparat de forţe total chiar negativ), o astfel de formă de dezvoltare a necesitat o arhitectură
diferite şi i s-au atribuit utilizări relativ diverse. Evoluţia spectacolului cu totul diferită de modernismul auster al reînnoirii centrului oraşului, care
urban într-un oraş ca Baltimore este pe cît de tipică pe atît de instructivă. fusese dominant în anii 1960. O arhitectură a spectacolului, cu simţul ei
În perioada imediat premergătoare răzmeriţelor care au erupt după pentru strălucirea de suprafaţă şi pentru plăcerea participativă tranzitorie,
asasinarea lui Martin Luther King în 1968, un mic grup de politicieni pentru expunere şi efemeritate, pentru jouissance, a devenit esenţială
importanţi, de profesionişti şi de proeminenţi oameni de afaceri s-au întîlnit pentru asigurarea succesului unui proiect de acest gen.
pentru a analiza posibilitatea găsirii unei modalităţi de a unifica oraşul. Efortul Baltimore nu a fost singurul oraş care a construit astfel de spaţii
reînnoirii urbane din anii 1960 crease un centru de afaceri înalt funcţional urbane. Faneuil Hali din Boston, Fisherman's Warf din San Francisco
şi deosebit de modernist alcătuit din birouri, pieţe şi, în mod ocazional, de (cu Piaţa Ghirardelli), South Street Seaport din New York, Riverwa lk din
elemente arhitecturale spectaculoase, ca spre exemplu clădirea One San Antonio, Covent Garden din Londra (căreia i-a urmat în scurt timp
Charles Center proiectată de M ies van der Rohe. Însă revoltele amen inţa.u Docklands), Metrocentre din Gateshead, ca să nu mai spunem nimic
vitalitatea centrului şi viabilitatea investiţiilor deja tăcute. Conducătorii despre legendarul West Edmonton Mall, reprezintă doar aspectele fixe
au căutat un simbol în jurul căruia să clădească ideea oraşului ca o ale spectacolelor, care includ evenimente mai tranzitorii, ca Jocurile
comunitate, a oraşului care manifesta suficientă încredere în sine pentru Olimpice de la Los Angeles, Festivalul Grădinii de la Liverpool şi re-
a depăşi diviziunile şi mentalitatea de asalt cu care cetăţeanul de rînd punerea în scenă a aproape oricărui eveniment istoric pe care ni-l putem
aborda spaţiile centrului, precum şi pe cele publice. ,,Promovat de imagina (de Ia bătălia de la Hastings la aceea de la Yorktown). Oraşele şi
necesitatea de a stopa teama şi proasta utilizare a zonelor centrale cauzată locurile de astăzi, se pare, depun mult mai mult efort pentru a crea o
de neliniştea civică de la sfirşitul anilor 1960", spunea un raport ulterior al imagine pozitivă şi de bună calitate a locului, şi au căutat o arhitectură şi
Departamentului pentru Locuinţe şi Dezvoltare Urbană, ,,Tîrgul Oraşului fo rme de design urban care să răspundă unor astfel de cerinţe. Este de
Baltimore s-a născut ... ca o modalitate de a stimula dezvoltarea urbană". anţe les faptul că s-au arătat atît de presate şi că rezultatul s-a dovedit a

88 89
DAVID HARVEY CONDIŢIA POSTMODERNITĂŢfl

reprezenta nimic altceva decît o repetiţie serială a unor modele de succes Arcadele, situate înaintea faţadelor convexe ale clădirii ce înconjoară piaţa,
reprezintă o referinţă ironică la adresa celor cinci stiluri de coloane clasice
(aşa cum a fost Harbor Place din Baltimore), mai ales avînd în vedere
(doric, ionic, corintic, toscan şi compus) prin plasarea lor într-un continuum
sumbra istorie a dezindustrializării şi a restructurării, care a lăsat puţine subti I colorat, îndatorat oarecum Artei Pop. Bazele coloanelor canelate sînt
alternative majorităţii oraşelor importante ale lumii capitaliste avansate, reprezentate în fonna pieselor unei arhitrave fragmentate, mai degrabă o
cu excepţia competiţiei între ele, mai ales sub forma centrelor financiare, fonnă negativă decît un detaliu arhitectural tridimensional. Elevaţia lor este
de consum şi de distractie. A descrie imaginea unui oraş prin intermediul acoperită cu marmură şi în secţiune transversală se prezintă ca o felie de
organizării spaţiilor urbane spectaculoase a devenit un mijloc de a atrage tort. Coloanele sînt separate de capitoliile lor corintiene prin cercuri de neon,
capital şi oameni (de calitate) într-o perioadă (din 1973 încoace) a care le conferă colorate coliere luminate noaptea. Arcada curbată din vîrful
competiţiei interurbane acerbe şi a antreprenorialismului urban (vezi
cizmei italieneşti are, de asemenea, neoane care îi luminează faţada. Alte
capitolii iau o formă precisă, angulară şi sînt plasate ca nişte broşe în stil Art
Harvey, 1989).
Deco sub arhitravă, în timp ce alte coloane prezintă şi alte variaţii, canelarea
În timp ce ne vom întoarce pentru a examina mai îndeaproape acest lor fiind creată de jeturi de apă.
fenomen în Partea a III-a, este important de menţionat aici modalitatea Toate acestea aduc la zi vocabularul demn al arhitecturii clasice pentru a
prin care arhitectura şi designul urban au reacţionat la aceste noi nevoi prinde din urmă tehnicile Artei Pop, paleta şi teatralitatea postmoderniste.
urbane. Proiectarea unei imagini bine definite a unui loc binecuvîntat cu Istoria este privită ca un continuum de accesorii portabile, ce reflectă modul
anumite calităţi, organizarea spectacolului şi teatralitatea, au fost obţinute în care au fost „transplantaţi" italienii înşişi în Lumea Nouă. Prezintă o
printr-un amestec eclectic de stiluri, reproduceri istorice, ornamentaţii şi imagine nostalgică a renaşterii italiene şi a palatelor baroce cu pieţele lor,
prin diversificarea suprafeţelor (în Baltimore, Scarlett Place exemplifică reflectînd în acelaşi timp un sentiment de dislocare. La urma urmei, aici nu
este vorba de realism, ci de o faţadă, o scenă, un fragment inserat într-un
această idee într-o formă întrucîtva bizară). Toate aceste tendinţe sînt
context nou şi modern. Piazza d'ltalia nu este numai o operă arhitectonică ci
exprimate în Piazza d ' ltalia a lui Moore din New Orleans. Aici observăm şi o operă teatrală. În tradiţia „res publica" italiene, este un loc în ca.re se
o combinaţie de multiple elemente care au fost pînă acum descrise în adună publicul ; şi totuşi , în acelaşi timp, nu se ia prea în serios, putînd
cadrul unui proiect singular şi destul de spectaculos. Descrierea din constitui şi un loc potrivit pentru jocuri şi amuzamente. Trăsăturile alienate
catalogul Postmodern visions (Klotz, 1985) este deosebit de grăitoare : ale ţării de baştină , Italia, acţionează ca ambasadori în Lumea Nouă,
reafirmînd astfel identitatea populaţiei din vecinătate într-un district al New
Într-o anumită zonă a New Orleans-ului, care necesita dezvoltare, Charles Orleans-ului, care ameninţă să se transforme într-o mahala. Această piazza
Moore a creat aria publică Piazza d' Italia pentru populaţia locală de origine trebuie să fie considerată unul dintre cele mai importante şi uimitoare exemple
italiană. Forma sa şi limbajul său arhitectonic au adus funcţiile sociale şi ale clădirilor postmoderniste din întreaga lume. Greşeala a numeroase
comunicative ale unei pieţe europene şi, chiar mai specific, ale unei pieţe publicaţii a fost aceea de a prezenta piaţa în izolare; însă modelul ilustrează
italieneşti, în sudul Statelor Unite. integrarea cu succes a acestui eveniment teatral în contextul său de clădiri
În contextul unui nou complex de clădiri ca.re acoperea o arie de dimensiuni moderne.
substanţiale şi care prezenta ferestre relativ regulate, angulare, cu suprafeţe
line, Moore a introdus o piaţă circulară mare, care reprezintă o formă negativă Totuşi, dacă arhitectura este o formă de comunicare, oraşul un
şi care este cu atît mai surprin7..ătoare cu cît accesul în ea se realizează printr-o discurs, atunci ce poate spune sau însemna o asemenea structură, o dată
barieră de construcţii înconjurătoare. La intrare se ridică un mic templu ce introdusă în contextul materialului urban al New Orleans-ului? Postmoder-
simbolizează limbajul istoric formal al pieţei, care este încadrată de coloane. niştii înşişi vă vor răspunde, probabil, că depinde, cel puţin la fel de mult,
În centrul aranjamentului există o fintînă, ,,Mediterana", scăldînd cizma Italiei, dacă nu chiar mai mult, de percepţia privitorului, ca şi de intenţia pro-
ce se extinde în jos dinspre „Alpi". Plasarea Siciliei în centrul pieţei reprezintă ducătorului. Şi cu toate acestea, există o undă de naivitate facilă în acest
un tribut plătit faptului că populaţia de origine italiană din această arie este răspuns. Deoarece există o prea mare coerenţă între imagistica vieţii urbane
dominată de imigranţii din acea insulă.

90 91
DAVID HARVEY CONDITIA POSTMODERNITĂTII

prezentată în cărţ i , cum este spre exemplu Soft city a lui Raban şi sistemul unei logici proprii. Are în comun cu modernismul o preocupare pentru
de producţie arhitecturală şi de design urban descrise aici pentru a nu se explorarea formei pure şi a spaţiul ui , însă realizează acest lucru în aşa fel
afla nimic sub strălucirea de suprafaţă. Exemplul spectacolului sugerează încît concepe o clădire nu ca pe un întreg unificat, ci ca ,,«texte» disparate
anumite dimensiuni ale semnificaţiilor sociale, iar Piazza d' Italia a lui Moore şi părţi care rămîn distincte şi nealiniate, rară a atinge un sentiment de
nu este nici pe depa1te inocentă în ceea ce-şi propune să comunice şi unitate", ş i care sînt, deci, susceptibile de „interpretări asimetrice şi
modul în care transmite acest mesaj. Observăm aici înclinaţia spre ireconciliabile". Ceea ce are în comun deconstructivismul cu o mare parte
fragmentare, eclectismul stilurilor, tratamentul pa1ticular aplicat spaţiului a postmodernismuiui, 1nsă, este încercarea de a reflecta „o iume rebelă,
şi timpului (,,istoria ca un continuum de accesorii portabile"). Alienarea supusă unui sistem moral, politic şi economic decadent". Dar realizează
este (superficial) înţeleasă în termenii emigrării şi ai formării mahalalelor, acest lucru în aşa fel încît să fie „dezorientantă, chiar creeînd confuzii" şi
pe care arhitectu I încearcă să le recupereze pentru populaţie prin înlăturînd astfel „forma nostră uzuală de a percepe timpul şi spaţiul".
construirea unui loc în care identitatea să poată fi revendicată chiar şi în Fragmentarea, haosul, dezordinea, chiar şi în cadrul unei ordini aparente,
mijlocul comercialismului, al artei pop şi al tuturor echipamentelor vieţii rămîn teme centrale (Goldberger, 1988; Giovannini, 1988).
moderne. Teatralitatea efectului, căutarea nesăbuită a jouissance şi Ficţiunea, fragmentarea, colajul şi eclectismul, toate infuzate cu un
efectul schizofrenic (în accepţiunea lui Jencks) sînt toate prezente în mod sentiment de efemeritate ş i haos, sînt, poate, temele dominante în practicile
conşti ent. Mai presus de toate, arhitectura postmodernistă ş i designul arhitecturale şi de design urban contemporane. Şi ex i stă, în mod evident,
urban de acest tip comunică un sentiment al căutării unei lumi fantastice, multe puncte comune cu uzanţele şi gîndirea clin multe alte domenii, ca
„beţia" iluzorie care ne duce dincolo de realităţile curente pe tărîmul spre exemplu arta, literatura, teoria socială, psihologia şi filosofia. Cum
imaginaţiei pure. Problema postmodernismului, declară sus şi tare catalogu I se face atunci că starea de spirit predom inantă ia forma pe care o are?
expoziţiei Postmodern visions (Klotz, 1985), ,,nu reprezintă doar funcţie Pentru a răspunde la această întrebare în cunoştinţă de cauză, este necesar
ci şi ficţiune". să luăm mai întîi în considerare realităţile cotidiene ale modernităţii şi
Charles Moore reprezintă doar un curent al practicii sub umbrela postmodernităţii capitaliste, şi să descoperim ce indicii ascund cu privire
eclectică a postmodernismului. Piazza d' Italia ar cîştiga cu greu aprobarea la funcţiile posibile ale unor astfel de ficţiuni şi fragmentări în reproducerea
lui Leon Krier, ale cărui instincte pentru revigorarea clasicismului sînt atît vieţii sociale.
de puternice, încît îl situează uneori în afara mişcării postmoderniste, o
imagine destul de ciudată atunci cînd este su prapusă peste un design
semnat Aldo Rossi. Mai mult decît atît, eclectismul şi imagistica pop,
care reprezintă sufletul liniei de gîndire al cărei reprezentat este Moore,
au avut parte de critici acerbe, exact din cauza lipsei lor de rigoare
teoretică şi a concepţiilor lor populiste. Cel mai puternic raţionament este
acela ce argumentează prin ceea ce se numeşte acum „deconstructivism".
Ca element al unei reacţii la modul în care mare parte din mişcarea
postmodernistă a intrat în practica curentă şi a generat arhitectura
popularizată care este lascivă şi indulgentă, ~econstructivismul caută să
recîştigc superioritatea elitei şi a practicii arhitecturale avangardiste prin
deconstrucţia activă a modernismului constructiv iştilor ruşi din anii 1930.
Mişcarea suscitează în parte interes datorită încercării deliberate de a
fuziona gîndirea deconstructivistă din teoria literară cu practici le
arhitecturale postmoderniste, care par adesea a se fi dezvoltat conform
92 93
CONDIŢI A POSTMODERNITĂŢI1

Revoluţionarea neîncetă a producţiei, ~dr~nc!narea neîntreruptă a tuturor


relaţiilor sociale, veşnica nesiguranţă ~~ ag__1taţ1e d~osebe~c ~poca burghe.ză
de toate epocile anterioare.Toate relaţ11le. mţep~mte, rug1~1te, cu corteg~ul
5 lor de reprezentări şi concepţii, venerate dm mo~1-strămoş1, se. destramă, iar
cele nou create se învechesc înainte de a avea timpul să se osific~. Tot ce~
feudal şi static se risip~şte ca fumul, !o! ce e sfi~t. este ~rof~nat, ş1 o~en11
Modernizare sînt în sfirşit s i liţi să pnvească cu luc1d1tate poziţia lor m viaţă, relaţ11le lor
reciproce (Marx şi Engels, 1952, 25 ; ed. rom. p. 40).

Aceste sentimente sînt, cu siguranţă, în con cordanţă c~ cel~ n~tr_ite


de Baudelaire, şi, aşa cum sub liniază Berman, Marx dezlanţu.1e a1c1 o
· ă ce defineşte dedesubturile esteticii moden1iste în totalitatea sa.
Modernismul reprezintă un răspuns estetic fluctuant şi tulburat la ret onc A d' -
Însă ceea ce este special în legătură cu Marx este modu I m care 1seca
cond iţiile modernităţii produse de un proces particular de modernizare. O
interpretare potrivită a apariţiei postmodernismului, deci, ar trebui să ia în origin ile acestei condiţii generale. . _ _ .
Marx începe Capitalul, spre exemplu, cu o analiza a marfunlor, acele
considerare în primul rînd modernizarea. Doar în acest fel vom putea
I cruri cotidiene (mîncarea, adăpostu l , îmbrăcămintea etc.) pe .care le
hotărî dacă postmodernismul reprezintă oreacţie diferită la un proces de
u ma-m zi de zi în procesul reproducerii noastre. lnsă mărfurile sînt,
modernizare rămas neschimbat sau dacă reflectă sau precede o schimbare consu . . . " A - A ·
radicală în natura modernizării în sine, în ceea ce priveşte, spre exemplu, ne averti zează el, ,,lucruri m1stenoase deoar~ce mtru~eaza m. act 1~ş)1
timp valoarea de întrebuinţare (îndeplinesc~ nevoie sau dorm~ part1cu ara ,
un tip de societate „postindustrială" sau chiar „postcapitalistă".
dar şi valoarea de sch imb (le putem fo los, ca mone~ă d~ schimb pentru a
Marx ne oferă una dintre primele şi cele mai complete descrieri ale
modernizării capitaliste. Consider că ne este util să începem cu aceasta procura a lte măt·furi). Această. dualitate conferă marfunlorcaracterul
_ _ A .de
nu numai pentru că Marx a fost, aşa curn argumentează Berman, unul ambiguitate pe care no i îl percepem; s~ le consumam sau sa 1.e tb1rg~11n
dintre cei mai mari scriitori ai modernismului timpuriu, combinînd întreaga mai· depa rte?. Dar pe măsură ce proliferează ratele . de - . . ş 1 seb
. se111m
,:, eaza- pieţele ce fixează preţuri le, o marfă se cnsta 11zeaza t1p1c su
răspîndire şi vigoare a iluminismului cu sentimentul nuanţat al paradoxurilor ,orm I . I - fi ·1
forma banilor. O dată cu apariţia banilor, întregu ~11ster a m~r un or
şi contradicţii lor pentru care capitalismul demonstrează o încl inaţie
deosebită, dar şi pentru că teoria modernizării capitaliste pe care ne-o capa-t-a o noua- turnură , deoarece valoarea de întrebumţare
. a banilor
· b Beste „

prezintă devine o lectură uimitor de atractivă atunci cînd este proiectată aceea că reprezintă lumea muncii sociale ş i a v~lon~or d~ sch un : an11
pe fundalul tezelor culturale ale postmodernităţii. uşurează schimbul, însă, mai ~r~sus de toate, e1 dev1~ m1J.locul ~r~n ~are
com parăm şi cîntărim în mod t1p1c valoarea tu~uror mărfun(or, attt mamte
În Manifestul Partidului Comunist, Marx şi Engels argumentează
că burghezia a creat un nou tip de internaţionalism prin intermediul pieţei
cît ş i după producerea efectivă a schimbul~1. Pe scu1t, dm ~~mfient c~
mondiale, laolaltă cu „subjugarea forţelor naturii, maşinismul , aplicarea modul în care acordăm valoare lucrurilor ~ste 11:11.portant, o a1~a 11: a ~nne~
banilor şi a consecinţelor care decurg dm utilizarea lor smt e ce mai
chimiei în industrie şi agricultură, navigaţia cu aburi, căile ferate, telegraful
electric, desţelenirea unor întregi continente, fluvii făcute navigabile, mare interes pentru noi. _ . _
popul aţii întregi ieşite ca din pămînt''. S-a plătit un preţ foarte mare pentru Apariţia unei economii ~~netare, ~rţ~mente~~a Ma,~x, d1z?lvAa
legăturile şi relaţiile care consttture comunrta\tle „trad1ţ1on~I~ as~el ~n~rt
realizarea acestor lucruri : violenţa, distrugerea tradiţiilor, opresiunea,
reducerea valorii puse pe orice activitate la un calcul rece al banilor şi
„ d
,, ban11 ev 1•11 adevărata comunitate".
. Trecem de la o cond rţre sociala, m
A •

profitului. Mai mult decît atît: care depindem direct de ce, ce ne cunosc personal, 1a una m ca1e.~e
bazăm pe relaţii impersonale şi obiective cu ceilalţi. Pe măsură ce relaţ11Je
94 95
DAVID HARVEY CONDIŢIA POSTMODERNITĂŢII

de schimb proliferează, banii apar din ce în ce mai mult ca „o putere Puterea magică a banilor este alcătuită din modul în care proprietarii
externă şi independentă de producători", astfel încît „ceea ce pare iniţial „îşi împrumută limbajul" mărfurilo1~ ataşîndu-le o etichetă cu un preţ apelînd
un mijloc de a promova producţia devine o relaţie străină" lor. Preocuparea la „semne cabalistice" cu nume ca lire, dolari şi franci. Deci, deşi banii
pentru bani îi domină pe producători. Banii şi schimburile de piaţă trag o sînt semnificantul valorii muncii sociale, există permanent pericolul ca
co1tină peste, ,,maschează" relaţiile sociale dintre lucruri. Marx denumeşte semnificantul în sine să devină obiectul lăcomiei umane şi al dorinţei umane
această stare de fapt „fetişismul mărfii". Aceasta este una dintre (strîngătorul, zgîrcitul etc.). Această posibilitate se transformă în
aprecierile cele mai reuşite aie lui Marx, deoarece ridică problema modului certitudine o dată ce acceptăm faptul că banii, pe de o parte un „instrument
de interpretare a re laţiilor reale, însă totodată superficiale, pe care le radical de echilibrare" a tuturor celorlalte forme de distincţie socială,
putem observa cu uşurinţă pe piaţă în termenii sociali adecvaţi. reprezintă ei înşişi o formă a puterii sociale, care poate fi însuşită. ca
Condiţiile de muncă şi de viaţă, sentimentul de bucurie, mînie sau ,, puterea socială a persoanelor private". Societatea modernă ,
frustrare care se ascund în spatele producerii mărfurilor, starea mentală co ncluzionează Marx, ,,care încă din copilărie îl scoate pe Plutus de păr
a producătorilor, toate sînt ascunse de privirile noastre atunci cînd din măruntaiele pămîntului, salută în «gral»-ul de aur încarnarea
schimbăm un obiect (banii) pentru altul (marfa). Ne luăm în fiecare strălucitoare a propriului său principiu de viaţă". Oare semnalează
dimineaţă micul dejun fără să ne gîndim măcar la miile de oameni care au postmodernismul o reinterpretare sau reinstaurare a rolului banilor ca
fost angajaţi în producerea lui. Orice urmă de exploatare este ştearsă în
obiectul potrivit al dorinţelor noastre? Baudrillard descrie cultura
obiect (nu există amprente ale exploatării pe pîinea noastră cea de toate
postmodernă drept o ,,cultură excrement", iar banii= excrement atît în
zilele). Nu putem spune prin simpla contemplare a unui obiect din
opinia lui Baudrillard cît şi în cea a lui Freud (cîteva indicaţii cu privire la
supermarket care au fost condiţiile de muncă în care a fost produs.
acest sentiment pot fi întîlnite şi la Marx). Preocuparea postmodernă
Conceptul fetişismului explică modul în care, în condiţiile modernizării
pentru semnificant mai c!egrabă decît pentru semnificat, pentru :nijloc
capitaliste, putem să fim în mod atît de obiectiv dependenţi de „ceilalţi",
(banii) mai degrabă decît pentru mesaj (munca socială), accentul pus pe
ale căror vieţi şi aspiraţ.ii ne rămîn total necunoscute. Metateoria lui Marx
ficţiune mai degrabă decît pe funcţie, pe semne decît pe lucruri, pe estetică
încearcă să smulgă acea mască fetişistă şi să înţeleagă relaţiile sociale
decît pe etică, sugerează o reinstalare în drepturi mai degrabă decît o
care se ascund în spatele ei. El i-ar acuza cu siguranţă pe aceia dintre
postmodernişti care proclamă „impenetrabilitatea celorlalţi" drept crezul
transformare a rolului banilor aşa cum îi descrie Marx.
lor suprem, de complicitate deschisă la fetişism şi indiferenţă faţă de Ca producători de mărfuri aflaţi în căutarea banilor, însă, sîntem
semnificaţiile sociale subînţelese. Interesul trezit de fotografiile lui Cindy d ependenţi de nevoia şi de capacitatea altora de a cumpăra. Producătorii
Sherman (sau de orice roman postmodern la um1a urmei) este datorat manifestă, în consecinţă, un interes permanent pentru cultivarea „lipsei
faptului că ele sînt centrate pe aceste măşti fără a comenta în mod direct de măsură şi a necumpătării" altora, pentru hrănirea „poftelor închipuite"
înţetesurile sociale în afara activităţii de mascare în sine. pînă în punctul în care ideea a ceea ce constituie nevoia socială e înlocuită
Insă putem ajunge chiar mai departe cu analiza banilor. Dacă este de „închipuire, arbitrar, capriciu". Producătorul capitalist „face pe codoşul"
vorba ca banii să-şi exercite funcţiile eficient, argumentează Marx, ei intre consumator şi sentimentul lui de trebuinţă, şi îi stîrneşte „pofte
trebuie înlocuiţi de simple simboluri ale lor (monede,jetoane, bancnote, morbide, pîndindu-i orice slăbiciune, pentru ca să-i ceară apoi plată pentru
credite), care fac ca ei să fie consideraţi un simplu simbol, o „ficţiune acest prietenesc serviciu". Plăcerea, petrecerea, seducţia şi viaţa eroti~ă
arbitrară" sancţionată de „acceptul universal al omenirii". Şi totuşi, prin sînt aduse toate în zona puterii banilor şi a producţiei de mărfuri. ln
intermediul acestor „ficţiuni arbitrare", sînt reprezcntaţe întreaga lume a concluzie, capitalismul „pe de o parte, produce rafinarea trebuinţelor şi a
muncii sociale, a producţiei şi a muncii grele de zi cu zi. ln absenţa muncii inijloacelor pentru satisfacerea lor, iar pe de altă pa11e o sălbăticire
sociale, toţi banii ar fi lipsiţi de valoare. Însă doar prin bani capătă munca an imalică, simplificarea totală, bruscă, abstractă a trebuinţelor" (Marx,
socială o reprezentare. 1964, I 02; ed. rom. p. I 02). Publicitatea şi comercializarea distrug orice
96 97
DAVfD HARVEY CONDlŢlA POSTMODERN ITĂŢII

urmă a producţiei în imagistica lor, întărind fetişismul care se naşte automat 111odemizării capitaliste. Aceasta formează o pîrghie puternică pentru
în cursul schimbului de piaţă. promovarea creşterii economice şi a acumulări i de capital, mai ales în
Mai mult decît atît, banii, ca reprezentare supremă a puterii sociale în 1.'0nd iţiile schimbului de piaţă în care producătorii individuali de bunuri de
societatea capitalistă, devin ei înşişi un obiect al dorinţei, al lăcomiei şi l'Onsum (protejaţi de legile proprietăţii private) pot explora pos ibilităţile
pasiunii. Însă pînă şi aici întîlnim un dublu înţeles. Banii conferă privilegiul ,;pecializării în cadrul unui sistem economic deschis. Aceasta explică
exercitării puterii asupra celorlalţi - le putem cumpăra timpul de muncă puterea liberalismului economic (piaţa liberă) ca o doctrină fondatoare
sau servicii le pe care le oferă, putem eh iar să construim relaţii sistematice pentru capitalism. Exact într-un astfel de context au putut înflor;
de dominare a claselor exploatate prin simplul control asupra puterii banilor. mdividualismul posesiv şi antreprenorialismul creativ, inovaţia şi speculaţia,
De fapt, banii fuzionează politicul şi economicul într-o reală economie deşi aceasta înseamnă în acelaşi timp o fragmentare a îndatoririlor şi a
politică a relaţiilor copleşitoare de putere (o problemă pe care micro- responsabilităţilor, şi o transformare necesară a relaţiilor sociale pînă la
teoreticienii puterii, ca Foucault, au evitat-o în mod sistematic şi pe care punctul în care producătorii sînt forţaţi să-i privească pe ceilalţi în termeni
teoreticienii macrosociali, ca Giddens - cu diviziunea strictă pe care o pur instrumentali.
impune între sursele alocante şi autoritare ale puterii-nu o pot înţelege). Însă capitalismul nu înseamnă doar producerea bunurilor de consum
Limbajele materiale comune ale banilor şi ale mărfurilor reprezintă baza ~i piaţa de schimb. Anumite condiţii istorice - mai ales existenţa muncii
un iversa lă intrinsecă a pieţei capitaliste, care uneşte toată lumea într-un salariate - sînt necesare şi suficiente înainte ca goana după profit ···
sistem identic al valorizării de piaţă şi deci al procurării reproducerii vieţii lansarea banilor în circulaţie cu scopul de a cîştiga şi mai mulţi bani- să
devină mijlocul de bază prin care să poată fi reprodusă v i aţa socială.
sociale printr-un sistem obiectiv de legături sociale. Însă în aceste limite
llazată pe separarea violentă a marii mase a producătorilor direcţi de
largi, sîntem „liberi" să ne dezvoltăm propria personalitate şi propriile
controlul asupra mij loacelor de producţie, apariţia muncii salariate - a
relaţii în felul nostru unic, propria noastră conştiinţă a „celorla lţi", chiar să
persoanelor care trebuie să-şi vîndă forţa de rnuncă pentru a supravieţui
ne creăm jocuri de cuvinte de grup, cu condiţia, bineînţeles, să posedăm
reprezintă „rezultatul unei dezvoltări istorice anterioare, produsul multor
destui bani pentru a continua să trăim în mod satisfăcător. Banii constituie
Ir ansfom1ări economice, al dispariţiei unei serii întregi de formaţiuni mai vechi
„un grozav instrument de nivelare şi sînt cinici", un subminator puternic al
ale producţiei sociale" (Capitalul, I : I66-167; ed. rom. voi. J, p. I 78).
relaţiilor sociale fixe şi un mare „democratizator". Ca putere socială care
Sentimentul unei rupturi totale, radicale şi violente cu trecutul - un alt
poate aparţine unor persoane individuale, ei formează fundamentul unei
dement de bază al sensibilităţii moderniste-este omniprezent în descrierea
libertăţi individuale cu limite foa1te largi, o libertate ce poate fi utilizată
făcu tă de Marx originilor capitalismului.
pentru a ne dezvolta noi înşine ca indivizi liber-cugetători fără a ne raporta Însă Marx merge chiar mai departe cu raţionamentul său. Conversia
la al~i. Banii unifică exactprin capacitatea lor de a accepta individualismul muncii în muncă salariată înseam n ă „separarea muncii de produsul său, a
şi extraordinara fragmentare socială. puterii subiective a muncii de cond iţiile obiective ale acesteia" (Capitalul,
Însă prin ce proces se transformă oare capacitatea pentru I : 3). Acesta este un schimb de piaţă foarte diferit. Capitaliştii, atunci
fragmentare, latentă în forma monetară , într-o trăsătură necesară a l.'înd cumpără forţă de muncă, o tratează în mod necesar în termeni
modernizării capitaliste? 111strumentali. Muncitorul este privit ca „mînă de lucru" în loc să fie
Pa1ticiparea la schimburile de piaţă presupune o anumită diviziune a rnnsiderat ca persoană (pentru a utiliza comentariul satiric al lui Dickens
muncii ca şi o capacitate de a te separa (aliena) de propriul tău produs. din Hard limes), iar munca prestată este un „factor" (a se observa
Rezultatul îl constituie o înstrăinare de produsul propriei experienţe, o , cificarea) al producţiei. Achiziţionarea forţei de producţie cu ajutorul
fragmentare a îndatoririlor sociale şi o separare de înţelesul subiectiv al hanilor oferă capitalistului anumite drepturi de a dispune de munca celorlalţi
unui proces de producţie de evaluarea obiectivă pe piaţă a produsului. O IT,ră a-i păsa de ceea ce gîndesc, necesită sau simt ei. Omn i prezen ţa
diviziune socială a muncii înalt organizată şi tehnică, deş i în nici un caz a~estei relaţii de cl asă de dominanţă, tulburată doar în măsura în care
unică pentru capitalism, reprezintă unul dintre principiile fondatoare ale 111uncitorii l uptă activ pentru a-şi impune drepturile şi pentru a-şi exprima
98 99
DAVID HARVEY CONDIŢIA POSTMODERNITĂŢll

sentimentele, sugerează unul dintre principiile de bază ale producerii şi i nteligenţă din partea producătorilor direcţi. Din toate aceste puncte de
reproducerii a înseşi ideii de „ceilalţi" în mod continuu în societatea vedere, muncitorul individual este „sărăcit'' de forţele productive individuale
capitalistă. Lumea clasei muncitoare devine domeniul acelui "celălalt", „cu scopul de a-l îmbogăţi pe muncitorul colectiv şi, prin el, capitalul, cu
care ajunge să fie în mod necesar opac şi potenţial necunoscut prin prisma forţă productivă socială" (Capitalul, 1 : 341 ; ed. rom. voi. r, p. 338).
fetişismului schimbului de piaţă. Şi trebuie să adaug, făcînd o parant~ză.: Acest proces nu se opreşte la nivelul producătorilor direcţi, al ţăranilor
că dacă există deja membrii ai societăţii care pot fi cu uşu_rtnta a lungaţi de pe pămînturile lor, al femeilor şi copiilor obligaţi să-şi vîndă
conceptualizaţi drept ceilalţi (femeile, negrii, popoarele coloniz_?te, forţa de muncă în fabrici şi mine. Burghezia „a rupt fără milă pestriţele
minorităţile de toate felurile), atunci combinarea exploatării de clasa cu legături feudale care-l legau pe om de «superiorul său firesc» şi nu a
sexismul, rasismul, colonialismul, xenofobia etc. poate lua avans cu ~o~ lăsat altă legătură între om şi om decît interesul gol, decît neîndurătoarea
felul de rezultate nedorite. Capitalismul nu a inventat segregarea în not şi «p lată în bani peşin» ... [Ea] a despuiat de aureola lor toate activităţile
„ceilalţi", însă cu siguranţă a utilizat-o şi a promovat-o prin mijloace extrem pînă atunci venerabile şi privite cu smerenie. Ea a transformat pe medic,
de structurate. j urist, poet, om de ştiinţă în muncitorii ci salariaţi" (Manifestul Partidului
Capitaliştii îşi pot folosi drepturile în mod strategic pentru a i111pune Comunist, 45 ; ed. rom. pp. 39-40).
tot felul de condiţii muncitorului. Acesta din unnă este tipic aliena_t de Cum se face atunci că „burghezia nu poate exista fără a revoluţiona
produs, de comanda asupra proceselor de producţie, precum şi ~~ constant instrumentele de producţie, şi deci implicit şi relaţiile de
capacitatea de a realiza valoarea fructului efo1tului său - capitalistul 1şi . producţie?" Răspunsul pe care ni-l oferă Marx în Capitalul este pe cît
însuşeşte toate acestea sub formă de profit. Capitalistul deţine puter~~ de cuprinzător pe atît de convingător. ,,Legile restrictive" ale competiţiei
(deşi nici pe departe arbitrară sau totală) de a mobiliza puterile cooperăm, de piaţă îi obligă pe toţi capitaliştii să unnărească schimbările tehnologice
diviziunea muncii şi utilajele ca forţe ale capitalului ce domină munca. şi organizatorice care să le îmbunătăţească profitul vizavi de media socială,
Rezultatul îl reprezintă o detaliată diviziune a muncii în fabrică, care red~ce antrenînd astfel toţi capitaliştii în salturi ale proceselor de inovaţie care îşi
muncitorul la w1 fragmentai unei persoane. ,,Fabula absurdă a lui Menen1us ating limitele în condiţiile unor surplusuri masive de forţă de muncă.
Agrippa, care reprezintă pe om ca simplu fragment al propriului său corp, Necesitatea de a menţine muncitorul sub control la locul de muncă şi de
este transformată în realitate" (Capitalul, 1 : 340 ; ed. rom. voi. l, P· a submina puterea de negociere a muncitorului pe piaţă (în special în
337). Aici ţntîlnim principiul diviziunii muncii care se manifestă sub o al~ condiţiile unei relative lipse a forţei de muncă şi ale unei rezistenţe de
înfăţişare. In timp ce „diviziunea socială a muncii pune unul în faţa altuia cl asă active), îi stimulează, de asemenea, pe capitalişti să fie inventivi.
producători de mărfuri independenţi, care nu recunosc altă autoritate_decît Capitalismul este în mod necesar dinamic din punct de vedere tehnologic,
aceea a concurenţei, a constrîngcrii pe care o exercită asupra lor presiunea nu datorită puterilor mitologice ale antreprenorului inovator (aşa cum avea
intereselor lor reciproce", ,,diviziunea manufacturieră a muncii presupune să argumenteze Schumpeter mai tîrziu) ci datorită legilor restrictive ale
autoritatea neconditionată a capitalistului asupra unor oameni care nu competiţiei şi condiţiilor luptei de clasă endemice pentru capitalism.
sînt decît membre' ale unui mecanism de ansamblu care îi aparţine". Efectul inovaţiei continue, însă, îl constituie devalorizarea, dacă nu
Anarhia în diviziunea socială a muncii este înlocuită de despotism - imp_us chiar distrugerea investiţiilor mai vechi şi a calificării muncitorilor.
prin ierarhizarea autorităţii şi supervizarea atentă a îndatoririlor - în atelier Distrugerea creativă este încorporată în însăşi circulaţia capitalului.
şi în fabrici. . I n ovaţia exacerbează instabilitatea, insecuritatea şi, în cele din urmă,
Această fragmentare pronunţată, care este atît socială cît şi tehmcă devine forţa principală în propulsarea capitalismului în perioade de criză
în cadrul unui proces de muncă unic, este evidenţiată şi mai mult d~ raroxistică. Nu numai că viaţa industriei moderne se compune dintr-o
pierderea controlului asupra instrumentelor de producţie. Acest lu~ru ~I serie de perioade de activitate moderată, de prosperitate, de supra-
transformă în mod eficient pe muncitor într-un „apendice" al utilaJu_lu~. producţie, de criză şi de stagnare, ,,însă incertitudinea şi instabilitatea la
Inteligenţa (cunoştintele, ştiinţa, tehnica) este obiectificată în maJma, l:are maşinile supun angajaţii, şi în consecinţă şi condiţiile de existenţă ale
separînd astfel munca mentală de cea materială şi diminuînd nevoia de 1ipcratorilor, devin normale". Mai mult decît atît:
100 101
CONDITIA POSTMODERNITĂŢII
DAVID HARVEY

Toate mijloacele pentru dezvoltarea producţiei se transformă în mijloace de


1 1t se poate de abstract, ,,valoarea aflată în mişcare" sau, pur şi simplu,
dominare şi exploatare a producătorilor ; ele îl mutilează pe muncitor, t II culaţia neobosită şi perpetuă a capitalului în căutarea unor noi modalităţi
transformîndu-1 într-un fragment de om, degradîndu-1 pînă într-acolo încît dl' creştere a profitului. În aceeaşi manieră, există sisteme de coordonare
devine un apendice al maşinii, distrugînd orice rămăşiţ.ă de farmec al muncii .11pcrioare, care se pare că posedă aceeaşi putere - deşi în cele din urmă
sale şi făcînd din aceasta un obiect al urii; ele îl înstrăinează de potenţialul l\1arx va insista că însăşi această putere este tranzitorie şi iluzorie - pentru
intelectual al procesului muncii în aceeaşi proporţie în care ştiinţa este în- ,, aduce ordinea în acest haos şi pentru a croi drum modernizării capitaliste
corporată în aceasta ca o forţă independentă ; distorsionează condiţiile în pl un teren mai stabil. Sistemul de credit, spre exemplu, intrupează o
care el munceşte, supunîndu-1 în cursul procesului muncii unui despotism ,11 111111 ită putere de a regulariza utilizarea banilor; fluxurile monetare pot
demn de ură pentru meschinăria sa ; ele îi transfonnă viaţa în timp de lucru şi îi
! 1M.:himbate astfel încît să stabilizeze relaţiile dintre producţie şi consum,
tîrăsc soţia şi copiii sub roţile Juggernaut-ului capitalului (Capitalul, I : 604).
-.,) arbitreze între cheltuielile curente şi utilizările viitoare, şi să mute
111 plusurile de capital de la o linie de producţie sau de la o regiuna la alta
Lupta pentru a menţine profitabilitatea îi înscrie pe capitalişti într-o
pl o bază raţională. Însă şi aici întîlnim imediat o contradicţie centrală,
cursă în care explorează o multitudine de alte posibilităţi. Noile linii de
produse sînt elaborate, şi acest lucru semnifică crearea de noi dorinţe şi 1koarece crearea de credite şi rambursări nu poate fi niciodată separată
1k ideea de speculaţie. Creditul trebuie, conform părerii lui Marx, să fie
nevoi. Capitaliştii sînt obligaţi să-şi dubleze eforturile de a genera noi
1wmţit întotdeauna de specificaţia „capital fictiv", ca un tip de bani alocaţi
nevoi pentru ceilalţi, subliniind astfel cultivarea poftelor imaginare şi rolul
11111..: i producţii care deocamdată nu există. Rezultatul este o tensiune
fanteziei, capriciilor şi toanelor. Rezultatul îl constituie exacerbarea perm a nentă între ceea ce Marx numeşte „sistemul financiar" (credite pe
insecurităţii şi instabilităţii , în timp ce mase de capital şi de muncitori se
h11tie, capital fictiv, instrumente financiare de toate genurile) şi „baza
mută de la o linie de producţie la alta, lăsînd întregi sectoare devastate,
monetară" (care pînă de curînd se confunda cu un bun tangibil ca aurul
fluxul continuu în dorinţele, gusturile şi nevoile consumatorului devine o ,11u argintul). Această contradicţie este fundamentată pe un paradox
incertitudine şi o luptă permanentă. Este necesară deschiderea de noi 11pa1te : banii trebuie să ia o formă tangibilă (aur, monedă, bancnote,
spaţii pe măsură ce capital işti i se află în căutare de noi pieţe de desfacere, 111cntiuni într-un registru etc.) deşi sînt o reprezentare generală a întregii
de noi surse de material brut, de forţă de muncă proaspătă şi de locuri noi 111unci sociale. Problema care dintre aceste diverse forme de repezentare
şi profitabile pentru operaţiile de producţie. Goana pentru locuri mai ta ngibile este „reală" se naşte din cînd în cînd în momente de criză. Ce
avantajoase (mişcarea geografică a forţei de muncă şi a capitalului) l'Slc mai bine să deţii: acţiuni sau obligaţiuni, bancnote, aur sau cutii de
revoluţionează periodic diviziunea internaţională şi teritorială a muncii, 1011, în perioade de depresiune? Reiese de asemenea că acela ce
adăugînd o dimensiune geografică vitală insecurităţii. Transformarea ce lO ntrolează forma tangibilă (producătorii de aur, statul, băncile care
rezultă în ceea ce priveşte experienţa spaţiului şi locului este egalată de dtberează credite) care este cea mai „reală" la un moment dat, are o
revoluţii în dimensiunea timpului, avînd în vedere faptul că investitorii l'llormă influenţă socială, chiar dacă, în ultimă instanţă, producătorii şi
capitalişti caută mereu să reducă timpul de rulaj al capitalului lor la „a distribuitorii de bunuri de consum în totalitatea lor sînt aceia ce definesc
clipi din ochi" (vezi infra, Partea a Ill-a). Pe scurt, capitalismul este un 111 mod efectiv „valoarea banilor" (un tem1en paradoxal pe care îl înţelegem
sistem social ce asimilează reguli care asigură că va rămîne permanent o 111 toţii, însă care în sens strict tehnic înseamnă „valoarea valorii").
forţă revoluţionară şi distructivă în propria istorie mondială. Deci, dacă < 'ontrolul asupra regulilor formării banilor reprezintă, ca o consecinţă, un
„singurul aspect sigur al modernităţii este insecuritatea", atunci nu este ll.:rcn mult contestat al luptei care generează o insecuritate şi o nesiguranţă
dificil de observat de unde provine acea insecuritate. l ons iderabilă cu privire la „valoarea valorii". Cu ocazia exploziilor

Şi totuşi, insistă Marx, există un singur principiu unitar care acţionea?li ,pcculativc, un sistem financiar care începe prin a părea un mijloc sănătos
în sensul stabilizării şi încadrării acestui val revoluţionar, a fragmentării şi dt.: a regulariza tendinţele incoerente ale producţiei capitaliste, ajunge să
a nesiguranţei perpetue. Principiul rezidă în ceea ce el numeşte, în mod dt·vi nă „principala pîrghie pentru supraproducţie şi supraspeculaţie".

103
102
DAVID BARVEY CONDIŢIA POSTMODERNITĂŢII

Faptul că arhitectura postmodernistă se ~onsid_eră ca avî~? drept tră~ă!ură realitate, pentru a regăsi spiritul revoluţiei, nu pentru a evoca fantoma
definitorieficţiunea şi nu funcţia, apare, m luinma reputaţ11lor finanţ1şt1lor, <.:i". Invocarea mitului se poate să fi jucat un rol central în revolutiile din
investitorilor şi speculatorilor ce organizează construcţia, ca doar puţin trecut, însă aici Marx face tot posibilul pentru a contrazice ceea ce avea
mai mult decît adevărat. să afirme Sorel ceva mai tîrziu. ,,Revo luţia socială din secolul al XIX-lea
Statul constituit ca sistem autoritar de constrîngere care deţine nu poate să-şi soarbă poezia din trecut", argumentează Marx ci numai
monopoluÎ asupra violenţei instituţionalizate, form~ u~ al.~oilea p!inc!piu din viitor". Trebuie să „lepede orice superstiţie cu privire la t;~ut" sau
organizator prin care clasa conducătoare poate c~uta sa-.ş1 1mpu~1a vo1_i:iţ~ cl.i_că.~u „tra?iţi~ tuv~r~r generaţiilor mo~ea apasă ca un coşmar asupra
nu doar asupra oponenţilor săi ci şi asupra fluxului anarhic, a schimbăm şi m m ţ11 celor m viaţă ş1 converteşte tragedia catartică a revolutiei într-o
a nesiguranţei spre care tinde întotdeauna 1,:i_oder~itate~ ~apitalistă. Iarsă rituală. Atacînd atît de nemilos puterea mitului şi estetizare~ politicii,
MUloacele vari~ă de I~ ~egle~entare~_garanţ11lor baneşt1 ş1 legal~ al~ Marx reafirmă, de fapt, remarcabilele lor puteri de a sufoca în faşă
contractelor de piaţă, pina la mtervenţ11le fiscale, crearea de credite ş1 1cvo luţiile clasei muncitoare progresive. Bonapa1tismul a reprezentat
redistribuirea taxelor, precum şi construirea de infrastructuri sociale şi pentru Marx o formă de „cezarism" (cu toate aluziile sale clasice), ce
fizice controlul direct asupra capitalului şi alocaţiilor de muncă şi a salariilor putea, prin persoana lui Ludovic Bonaparte, care-şi asuma mantia unchiului
şi pr;ţtJrilor, naţionalizarea unor sectoare che!~· restri~ţii asupra forţe! <,f1u, ~ă opre~scă aspiraţiile revoluţionare ale burgheziei progresive şi ale
clasei muncitoare, supravegherea de către poliţie, repnmarea armată ş 1 rlase1muncitoare. Astfel s-a împăcat Marx cu ideea de estetizare a politicii
multe altele. Şi totuşi , statu l este o entitate teritorială care se luptă pent!~ pc care fascismul a atins-o mai tîrziu într-o formă mult mai virulentă.
a-şi impune voinţa asupra unui proces fluid şi d~~chis în s~aţiu al circulaţ1e1 Tensiunea dintre fixismul (şi deci stabilitatea) impus de reglementările
capitalu lui. Trebuie să lupte în cadrul p~op!1~Jor ~ramţe _ct~ fo~rţe~e de ,lntale şi mişcarea fluidă a fluxului de capital, rămîne o problemă crucială
facţiune şi cu efectele de fragmentare ale md1v1duahsmulu1 raspmd1t, cu pentru organizarea politică şi socială a capitalismului. Această dificultate
schimbările sociale rapide şi cu toată efemeritatea care este în mod tipic ( la care ne vom întoarce în Partea a IJ-a) este modificată de modul în
ataşată circulaţiei capitalu!ui. De asemenea, depin.de.şi de impozite şi de lare statul pennite să fie disciplinat de către forţe interne (pe care se
pieţele de credit, astf~I ~nc1t ~tatele să poată fi ~1s~1plmate de procesul d~ 11111:ează pentru putere) şi de către cond i ţii externe - competiţie în economia
circu laţie în acelaşi timp m care ele cauta sa promoveze strategu 111ond ială, ratele de schimb, mişcările de capital, migraţia sau, ocazional
partictJlare de acumulare a capitalului: . . . V
i111c1venţiile politice directe din partea puterilor superioare. Relaţia dintr;
Pentru a realiza toate acestea cit mai eficient, statul trebuie sa dezvoltarea capitalistă şi stat trebuie văzută, deci, ca determinată mutual
construiască un sentiment alternativ al comunităţii, pe lîngă cel bazat pe 111ai degrabă decît unilateral. Puterea de stat poate, în cele din urmă să
bani ca şi o definire a intereselor publice situate deasupra intereselor ~i 1111 fie mai stabilă decît îi permite econom ia politică a modem ităţi i capital i~te.
lupt;lor de clasă care se desfăşoa~ă între ~ran!tel~ sale. Pe scurt, tr:bu1e Exi stă însă şi aspecte deosebit de pozitive ale modernităţii capitaliste.
să se Jegitimeze. Astfel, este sortit să se unplice mtr-o oarecare mas~ră l'oten ţiala dominare a naturii, care se naşte din capitalism pe măsură ce
în estetizarea politicii. Această problemă este tratată de Marx în studml 11·cst~ ,,trag~ cortina" peste misterele producţiei , deţine un potenţial
său clasic intitulat 18 brumar al lui Ludovic Bonaţarte. Cum s~ fac~! 11c11~~1pome111t de a reduce p.uterea necesităţilor impuse de natură asupra
se întrebă el acolo, că şi în culmea frămîntărilor revoluţionare, revoluţionam \ ,c111 noastre. Crearea de noi dorinţe şi necesităţi ne poate stîrni interesul
înşişi ,,cheamă cu teamă în ajutorul lor spiritele trecutulu.i, împ:umută d: l li privire la noi posibilităţi culturale (de tipul celor pe care aveau să le

ta ele numele, lozincile de luptă, costumul, pentru a Juca, m ~cea~t~ 1 ,ploreze mai tîrziu artiştii avangardişti). Chiar şi „variaţia forţei de muncă,

travestire venerabilă şi cu acest Jimbaj împrumutat, noul act al 1stone1 Il11c 11ţa funcţiei, mobilitatea univerală a muncitorului" cerute de o industrie
universale"? ,,Învierea morţilor a servit deci în acele revoluţii pentru a 111ndemă, deţin potenţialul de a înlocui muncitorul fragmentat „cu individul
1 11111plet dezvoltat, pregătit pentru o varietate de munci, gata să facă fată
glorifica noile lupte, nu pentru a le parodia p~e cele. ~echi, pentru ave~.ag_e~a
în imiginaţie sarcina dată, nu pentru a da mapo, m faţa rezolvam e1 m , ,, idrei schimbări în producţie şi pentru care diferitele funcţii pe care Îe

104 105
CONDIŢIA POSTMODERNlTĂŢJI
DAVID HARVEY
I l:cunoscute ca esenţiale pentru viaţa noastră intelectuală, artistică şi
îndeplineşte nu sînt decît tot atîtea moduri de a da curs puterilor proprii
~t ii nţifică.
native sau dobîndite'' (Capitalul, I : 458). Reducerea barierelor spaţiale
Din tensiunea între tr~săturile pozitive şi negative ale capitalismului
şi formarea pieţelor mondiale nu numai că permite accesul generalizat la
, au fom1at noi moduri de a defini existenţa spedei noastre :
produse diversificate din diferite regiuni şi climate, însă ne şi aduce în
contact direct cu toţi locuitorii planetei. Mai presus de toate, revoluţiile în Astfel capitalul creează societatea burgheză, însuşirea universală a naturii
for\ele de producţie, în tehnologie şi ştiinţă, deschid noi căi dezvoltării precum _şi a 1.egăturii s?c.i~le între men:1brii societăţii . De aici derivă şi
umane şi autorealizării. extraordinara mtluenţă c1v1hzatoare a capitalului; producerea de către acesta
Este deosebit de util să aruncăm o privire asupra acestor concepţii a unui stadiu al societăţii în comparaţie cu care toate cele ce l-au precedat
în relaţie cu modernismul „eroic" ce musteşte de mitologie. Acesta din apar ca simple dezvoltări locale ale umanităţii şi ca idolatrizări ale naturii.
urmă, argumentează Marx, ,,controlează şi modelează forţele naturii în Pentru întîia dată, natura devine doar un obiect pentru omenire, pur şi simplu
imaginaţie şi prin intermediul imaginaţiei ; dispare deci cînd se stabileşte o problemă de calitate; încetează să mai fie recunoscută ca o fortă în sine·
un control real asupra acestor forţe". Cu alte cuvinte, mitologia este un
şi descoperirea teoretic~ a legilor sale autonome apare doar ca o' încercar;
îndrăzneaţă de a o subjuga nevoilor umane ... Capitalul trece dincolo de
artefact uman, o legătură intermediară şi determinată istoric, care dispare barierele şi prejudecăţile naţionale ca şi dincolo de adorarea naturii precum
atunci cînd fiinţele umane dobîndesc capacitatea de a-şi crea propria şi [dincolo de) satisfacerea tradiţională, limitată, a nevoilor preze~te şi de
istorie în funcţie de intenţia şi alegerea conştientă (Raphael, 1981, 89). reproduc~rea vechilor stiluri de viaţă. Are un efect distructiv asupra tuturor
Revoluţiile în tehnologie, devenite posibile în urma diviziunii muncii şi a acestora ş1 le revoluţionează constant, dărîmînd toate barierele care constrîng
naşterii ştiinţelor materialiste, au avut ca efect demistificarea proceselor d_ezvoltarea forţelor de producţie şi exploatarea şi schimbul de forţe naturale
de producţie (numite pe bună dreptate „mistere" şi „arte" în perioada ş1 mentale (Grundrisse, 41 O).
premodernă) şi promovarea capacităţii de a elibera societatea de sărăcie
şi de aspectele mai opresive ale necesităţilor impuse de natură. Aceasta Există mai multe indicii la adresa proiectului iluminist în pasajele de
era partea bună a modernizării capitaliste. Însă problema o constituia acest ~en. Jar Marx ne oferă numeroase sfaturi în privinţa modalităţilor
eliberarea noastră de fetişismul schimbului de piaţă şi demistificarea (şi de fu zionare a tuturor rezistenţelor, nemulţumirilor şi luptelor sporadice
prin extensie demitologizarea) lumii sociale şi istorice exact în acelaşi un potriva aspectelor opresive, distructive, fragmentare şi destabilizatoare
mod. Aces!a a fost obiectivul ştiinţific pe care şi 1-a propus Marx în ule v ieţii în capitalism, pentru a învinge furtuna şi a deveni creatori colectivi
Capitalul. Insă este întotdeauna posibil, mai ales atunci cînd ne aflăm :ii propriei noastre istorii conform planului conştient. ,,Tărîmul libertăţii
în faţa unor incertitudini şi fragmentări la care este predispus capitalismul 1ncepe, _de faP.t, aco!o. und: munca_ ce e~te determinată de necesitate şi
( spre exemplu crize economice), să re-mitologizăm, să căutăm din nou de cons1deraţ11le cot1d1ene mceteaza... Dmcolo de această graniţă începe
să controlăm şi să modelăm forţele sociale în imaginaţie şi prin
dezvoltarea energiei uma11e care reprezintă un scop în sine, un adevărat
imaginaţie, în condiţii în care orice urmă de control asupra acestor forţe
l.lrîm al libertăţii."
pare a fi pierdută. Lupta pentru crearea unei arte şi a unei ştiinţe istorice .ce.ea ce descrie Mar~ s!n!, de. fapt, ~rocesele sociale în acţiune în
,,de-mitologizate" (ambele privite de Marx drept proiecte realizabile) i·~-1p1tahsm, care conduc la 1nd1v1duahsm, alienare, fragmentare, efemeritate,
trebuie văzută ca parte integrantă a unei lupte sociale mai largi. Însă distrugere creativă, dezvoltare speculativă şi modificări imprevizibile ale
acea luptă (pentru care Marx considera că a pregătit un fundament mc~ode~or de produ_cţie_ şi_ co~sum ( ~orinţ~ şi nevoi), la o experienţă
solid) putea fi cîştigată doar prin tranziţia la socialismul atotputernic şi sch1mbatoare a spaţiului ş1 a t1mpulut, ca Şt la o dinamică a schimbării
o,;o~iale determinată de criză. Da~ă aceste condiţii ale modernizării capi-
atotcuprinzător, care putea face redundantă şi irelevantă cîştigarea lumii
1al_1ste formează contextul material în care atît gînditorii modernişti cîtşi
sociale şi naturale prin mit. Între timp, tensiunile dintre mistificări,
1 c1 postmodemişti îşi const:rtJiesc sensibilităţile, principiile şi practicile estetice
fetişisme şi construcţiile mitologice ale ordinii vechi, şi înclinaţia spre
pare rezonabil să concluzionăm că trecerea la postmodernism nu reflectă
revoluţionalizarea concepţiilor noastre despre lume trebuie să fie
107
106
DAVID HARVEY

o modificare fundamentală a condiţiei sociale. Naşterea postmodernis-


mului fie reprezintă o deviere (dacă aceasta există) în modul de gîndire
cu privire la ceea ce ar putea sau ar trebui să fie făcut în legătură cu
acea condiţie socială, fie, dacă nu (şi aceasta este ipoteza pe care o vom 6
explora destul de amănunţit în Partea a II-a), reflectă o schimbare a
modului în care acţionează capitalismul în zilele noastre. În orice caz,
descrierea făcută de Marx capitaiismului, dacă se dovedeşte a fi corectă, POSTmodernISM sau postMODERNism?
ne oferă o bază foarte solidă pentru luarea în considerare a relaţiilor
generale dintre modernizare, modernitate şi mişcările estetice a căror
energie izvorăşte din astfel de condiţii.

Cum ar trebui atunci evaluat postmodernismul în general? Aprecierea


mea preliminară ar fi următoarea. Că prin preocuparea sa pentru diferenţe,
pentru dificultăţile de comunicare, pentru complexitatea şi nuanţele
intereselor, culturilor, Jocurilor şi ale altor asemenea lucruri, exercită o
influenţă pozitivă. Metalimbajele, metateoriile şi metanaraţiunile
modernismului (în special în modurile sale de manifestare tîrzii) au
manifestat, într-adevăr, tendinţa de a trece cu vederea diferenţe importante
şi nu au reuşit să acorde atenţia cuvenită disjuncţiilor şi detaliilor importante.
Postmodernismul a avut o deosebită importanţă în ceea ce priveşte
recunoaşterea „formelor multiple ale existenţei celorlalţi aşa cum se nasc
ele din diferenţele de subiectivitate, gen şi sexualitate, de rasă şi clasă, de
locaţii şi dislocaţii spaţiale geografice şi temporale (configuraţiile
sensibilităţii)" (Huyssens, 1984, 50). Chiar acest aspect al gîndirii
postmoderniste este cel care îi conferă caracterul radical, într-o astfel de
măsură, încît neoconservatorii tradiţionali, ca Daniel Bell, se tem mai
degrabă decît să întîmpine cu bucurie convieţuirea sa cu individualismul,
comercialismul şi antreprenorialismul. Astfel de neoconservatori nu ar fi
de acord, la urma urmei, cu aserţiunea lui Lyotard ( 1980, 66) că „un
contract temporar supt ineşte în practică instituţiile permanente în domeniile
profesional, emoţional, sexual, cultural, familial şi internaţional, ca şi în
problemele politice". Daniel Bell regretă, pur şi simplu, colapsul valorilor
solide ale burgheziei, erodarea eticii muncii la clasa muncitoare şi vede
curentele contemporane mai puţin ca pe o întoarcere spre un vibrant viitor
postmodernist şi mai mult ca pe o încheiere a modernismului, care va da
n aştere, cu siguranţă, unei crize sociale şi politice în anii ce vor urma.
Postmodernismul ar trebui, de asemenea, privit ca uri mimetism al
practicilor sociale, politice şi economice în societate. Însă din moment ce
109
DAVID HARVEY CONDIŢIA POSTMODERNlTĂŢII

mimează diferite faţete ale acelor practici, apare sub numeroase şi diver:-.c ,k•scriere este cu siguranţă incompletă deoarece nu am reuşit încă să
întruchipări. Suprapunerea diferitelor lumi în multe dintre romanck ,Iubii im - şi acesta va constitui subiectul anchetelor din Partea a II-a şi a
postmoderniste, lumi între care prevalează un sentiment necomunicativ al IJl-a a acestui studiu - exact ce ar putea mima postmodernismul. Mai
conştiinţei „celorlalţi" într-un spaţiu al coexistenţei, poartă o relaţie anormalo 111 ult decît atît, este cu certitudine la fel de periculos să presupunem că
cu creşterea ghetoizării, lipsirea de putere şi izolarea populaţiilor minoritak postmodernismul este în întregime mimetic şi nu o intervenţie estetică în
şi a celor sărace în interiorul oraşelor atît în Marea Britanie cît şi în Statele viaţa politică, economică şi socială, o intervenţie cu drepturi depline. Infuzia
unite. Nu este greu să interpretăm un roman postmodemist ca pe o pu ternică de.ficţiune ca ş1 dejuncţie în l>ensibiiitatea comună, spre exemplu,
secţionare metaforică a peisajului social fragmentat, a subculturilor şi a trebuie să aibă consecinţe, poate chiar neprevăzute, asupra acţiunilor
modurilor locale de comunicare în Londra, Chicago, New York şi Los sociale. Chiar şi Marx a insistat, la urma urmei, că ceea ce-i diferenţiază
Angeles. Şi din moment ce majoritatea indicatorilor sociali sugerează o pe cei mai proşti dintre arhitecţi de cele mai bune albine este că arhitectul
creştere puternică a ghetoizării reale din 1970 încoace, este util să privim r id ică structurile în imaginaţia sa înainte de a le da o formă materială.
ficţiunea postmodernistă ca pe un mimetism al acestui fapt. Schimbările în modul în care ne imaginăm , gîndim, plănuim şi raţionalizăm
Însă afluenţa, puterea şi autoritatea în continuă creştere, care ies la sînt sortite să aibă consecinţe materiale. Doar în aceşti termeni foarte
suprafaţă la celălalt capăt al scării sociale, produc un etos cu totul diferit. largi ai combinării mimetismului cu intervenţia artistică poate avea un
Căci , în timp ce este greu de observat că a lucra în clădirea postmodernistă sens gama largă a manifestărilor postmodemiste.
AT & T creată de Philip Johnson, ar diferi de a lucra în clădirea modernistă Şi totuşi postmodernismul se descrie el însuşi în termeni ceva mai
Seagram proiectată de Mies van der Rohe, imaginea proiectată în exterior simpli : în cea mai mare parte, ca o mişcare cu o voinţă puternică şi mai
este distinctă. ,,AT & T au insitat asupra dorinţei de a se construi altceva degrabă haotică, ~vînd ca scop depăşirea tuturor presupuselor greşeli ale
decît o nouă cutie de sticlă", a spus arhitectul. ,,Căutam ceva care să m~dernismului. lnsă în aceastti privinţă, consider că postmoderniştii
proiecteze imaginea de nobilitate şi de forţă a companiei. Nici un material exagerează cînd descriu modernul atît de grosier cum o fac, fie
de construcţie nu realizează acest lucru mai bine d~cît granitul" (chiar caricaturizînd întreaga mişcare modernistă pînă la punctul în care, aşa
dacă a costat de două ori mai mult decît sticla). In ceea ce priveşte
cum admite pînă şi Jencks, ,,insultarea arhitecturii modeme a ajuns o formă
locuinţele de lux şi sediile marilor corporaţii, inovaţiile estetice devin o
de sadism care devine mult prea facilă", fie izolînd o ramură a
expresie a puterii de clasă. Crimp ( 1987) merge chiar mai departe : modernismului pentru a o critica aspru (althusserianismul, brutalismul
Condiţia actuală a arhitecturii este una în care arhitecţii dezbat esteticile
modem etc.) ca şi cum doar aceasta ar fi existat la acea vreme. Au
academice, abstracte, în timp ce ei se află de fapt sub stăpînirea investitorilor existat, la urma urmei, numeroase curente în cadrul modernismului, iar
în proprietăţi , care ne distrug oraşele şi care îi aruncă afară din casă pe postmoderniştii le reiau pe unele dintre acestea într-un mod destul de
membrii clasei muncitoare .. . Noul zgîrie- nori al lui Philip Johnson ... explicit (Jericks, spre exemplu, se referă la perioada 1870-1914, chiar la
reprezintă o clădire pentru aceşti investitori, cu cîteva decoraţiuni uimitoare confuziile anilor 1920, incluzînd chiar mănăstirea lui Le Corbusier de la
aplicate, aruncată într-un cartier care nu are deosebită nevoie de încă un Ronchamp ca un precursor important al unuia dintre aspectele
zgîri6-nori. postmodernismului). Metanaraţiunile pe care le deplîng postmodemiştii
Invocînd imaginea arhitectului lui Hitler, Albert Speer, Crimp continuă (Marx, Freud şi chiar figuri mai tîrzii ca Althusser) erau mult mai deschise,
să atace masca postmodernistă a ceea ce el consideră un nou autoritarism mai nuanţate şi mai sofisticate decît vor să admită criticii. Marx şi mulţi
în direcţia formelor urbane. dintre marxişti (şi mă gîndesc în principal la Benjamin, Thompson,
Am ales aceste două exemple pentru a ilustra cît de important este să Anderson, ca exemple diverse) au ochiul format pentru detaliu,
ne gîndim serios prin ce tipuri exacte de practici sociale, seturile de relaţii fragmentare şi disjuncţie, calitate adesea caricaturizată pînă la extincţie
sociale sînt reflectate de diferitele mişcări estetice. Şi totuşi această de polemicile postmoderniste. Descrierea tăcută de Marx modernizării

110 111
DAVID HARVEY CONDIŢIA POSTMODERNITĂTII

este deosebit de plină de incursiuni în esenţa sensibilităţii moderniste ca şi ev idenţiază latura fragmentară, efemeră şi haotică a formulării lui
postmodern iste. Baudelaire (acea latură pe care Marx o disecă atît de admirabil ca parte
Este la fel de greşit să marginalizăm cu atîta uşurinţă realizările integrantă a modului de productie capitalist), exprimînd în acelaşi timp un
materiale ale practicilor moderniste. Moderniştii au găsit o cale de a controla scepticism profund la adresa oricărei prescripţii pa,ticulare cu privire la
şi de a limita condiţia explozivă a capitalismului. Au fost foarte eficienţi! mă s ura în care ar trebui reprezentat sau exprimat eternul şi imuabilul.
spre exemplu, în organizarea vieţii urbane şi în capacitatea de a construi Însă postmodernismul, cu accentul pe care îl pune asupra efemerităţii
spaţiul în aşa fel îndt să restrîngă proceseie interferente l:art: au reprezentat aceleijouissanc:e, cu insistenţa asupra im penetranţei celuilalt, cu concen-
motorul schimbării urbane rapide din capitalismul secolului al douăzecilea. trarea asupra textului şi nu a operei, cu predilecţia sa pentru distrugerea
Şi dacă toate acestea implică o criză, nu este nici pe departe clar că vecină cu nihilismul, cu preferinţa sa pentru estetică mai degrabă decît
moderniştii , mai degrabă decît capitalişii, poartă vina. Există într-adevăr pentru etică, împinge lucrurile prea departe. Le duce dincolo de punctul în
succese extraordinare în panteonul modernist (şi notez construcţia de şcoli care mai există vreo coerenţă în politică, în timp ce acea aripă a sa care
şi punerea la punct de programe la începutul anilor 1960, care a~. rezol~at caută acomodarea cu neruşinare la exigenţele pieţei o aşază sigur pe
unele dintre problemele acute cu privire la acordarea de spaţu propice urmele unei culturi antreprenoriale, care este piatra de hotar a neo-
educaţiei în condiţiile unor constrîngeri bugetare semnificative în Marea
conservatorismului reacţionar. Filosofii postmodernişti ne îndeamnă nu
Britanie). În timp ce unele proiecte de locuinţe au fost, într-adevăr, ?işte numai să acceptăm, dar să ne şi bucurăm de fragmentările şi cacofonia
esecuri, cu altele nu s-a întîmplat acelaşi lucru, mai ales în comparaţie cu de voci prin intermediul cărora sînt înţelese dilemele lumii moderne. Obse-
c~ndiţiile mahalalelor din care proveneau mulţi oameni. Şi constată~ î~ daţi cu deconstrucţia şi delegitimarea oricărei forme de argumentare întâl-
cele din urmă că în Pruitt- Igoo - acel simbol suprem al nereuş1te1
nite, ei pot sfirşi doar prin a condamna propriile pretenţii de validitate, pînă
moderniste-condiţiile sociale constituiau miezul problemei într-o mai mare
la un punct în care nu mai rămîne nimic care să justifice acţiunile raţionale.
măsură decît forma arhitecturală. A arunca asupra fonnei fizice vina
Postmodernismul ne obligă să acceptăm reificarea şi partiţionarea, celebrând
pentru problemele sociale reprezintă o extensie a unui vulgar determinism
de fapt activităţile de mascare şi de ascundere, toate fetişism ele localizării ,
al mediului, pe care puţini sînt pregătiti să-l accepte în alte circumstanţe
spaţiului sau grupării sociale, negînd în acelaşi timp acel tip de metateorie
(deşi constat cu un sentiment de nelinişte că un alt membru al „cabinetului
care poate cuprinde procesele politico-economice (fluxul monetar,
neoficial" al Prinţului Charles este geograful Alice Coleman, care confundă
diviziunile internaţionale ale muncii, pieţele fianciare şi aşa mai departe)
în mod regulat corelaţia dintre designul nereuşit şi comportamentul ant.i-
social cu cauzalitatea). Este interesant să observăm, deci, cum populaţia care devin din ce în ce mai universalizatoare în profunzimea, intensitatea
chiriaşilor din „habitatul pentru locuit" al lui Le Corbusier de la Finniny-
~i puterea pe care o posedă asupra vieţii cotidiene.
Şi cel mai grav este că, în timp ce deschide calea unui viitor radical
le-Vert s-a organizat într-o mişcare socială pentru a împiedica distrugerea
acestuia (ar trebui menţionat că nu au tăcut acest gest dintr-o loialitate spec}ală r,rin acceptarea autenticităţii altor voci, gîndirea postmodernistă reduce
pentru Le Corbusier, ci pur şi simplu deoarece se întîmpla să fie căminul imediat la tăcere acele alte voci, nepermiţându-le accederea la surse mai
lor). Aşa cum pînă şi Jencks admite, postmodemiştii au pus stăpânire pe un iversale ale puterii, ghetoizîndu-le într-un univers opac al „celorlalţi", în
toate marile realizări ale designului arhitectural modernist, deşi au alterat specificitatea acestui joc de cuvinte sau a altuia. Astfel lipseşte de putere
cu certitudine estetica şi aparenţele acestora cel puţin în moduri acele voci (ale femeilor, minorităţilor etnice şi rasiale, ale popoarelor
superficiale. . . • colonizate, ale şomerilor, tineretului etc.) într-o lume în care relaţiile puterii
De asemenea, concluzionez că există mai multă contmuitate dec1t ,;înt unilaterale. Jocul limbajului cabalei bancherilor internaţionali poate fi
diferenţă între întinsa istorie a modernismului şi mişcarea numită pos.t- un penetrabil pentru noi, însă acest lucru nu-l situează pe aceeaşi treaptă
modemism. Mi se pare mult mai de bun-simţ s-o pri'\L.im pe aceasta dm cu limbajul la fel de inaccesibil al negrilor din interiorul oraşelor, din punctul
urmă ca pe un tip particular de criz~ apărută în cadrul celei dintîi, una ce de vedere al relaţiilor puterii.

112 113
DAVID HARVEY

Retorica postmodernismului este periculoasă deoarece evit/\


confruntarea realităţilor economiei politice şi a circumstanţelor pute, 11
globale. Invaliditatea „propunerii radicale" a lui Lyotard de deschidere 11
băncilor de date pentru toată lumea, ca un prolog al reformei radicale (1:11
şi cum am avea toţi puteri egale de a uza de această oportunitate) este
instructivă, deoare~e indică modul în care pînă şi cel mai raţional dintre
postmodernişti este pus, în cele din urmă, in situaţia fie de ·a face un gcsl
universalizator (precum apelul lui Lyotard la un concept primar al justiţiei) PARTEA A li-A
sau de a cădea, precum s-a întîmplat cu Derrida, într-o tăcere polilicl\
totală. Metateoria nu poate fi considerată dispensabilă. Postmoderniştii
pur şi simplu o împing în ilegalitate, acolo unde continuă să funcţioneze TRANSFORMAREA
,,cu o eficienţă inconştientă acum" (Jameson, 1984b).
POLITICO-ECONOMICĂ
Constat deci că sînt de acord cu repudierea lui Lyotard de către
Eagleton, pentru care „nu poate exista o diferenţă între adevăr, autoritate A CAPITALISMULUI CELEI
şi seducţia retorică; cel care posedă limbajul cel mai atractiv sau povestea DE-A DOUA JUMĂT ĂTI
cea mai palpitantă deţine puterea". Domnia timp de opt ani a unui povestitor
carismatic la Casa Albă sugerează că există destulă continuitate în acea
ASECOLULUIXX '
problemă politică şi că postmodernismul se apropie periculos de mult de
condiţia de complicitate cu estetizarea politicii pe care se bazează. Aceasta
ne determină să revenim asupra unei probleme de fond. Dacă atît
modernitatea cît şi postmodernitatea îşi derivă estetica dintr-o luptă cu
realitatea fragmentării, efemerităţii şi fluxului haotic, este, sugerez eu, Intervalul dintre decăderea ordinii vechi şi formarea şi stabilirea
foarte impo,tant să stabilim de ce un astfel de fapt s-a constituit într-un aspect celei noi constituie o perioadă de tranziţie, care trebuie în mod
dominant al experienţei modeme pentru o perioadă atît de lungă de timp şi absolut necesar să fie mereu una de incertitudine, confuzie, eroare
ş i sălbatic şi neostoit fanatism.
de ce intensitatea acelei experienţe pare să se fi accentuat atît de mult
după anii 1970. Dacă unica certitudine a modernităţii o reprezintă
incertitudinea, atunci ar trebui mai mult ca sigur să fim deosebit de atenţi John Calhoun
la forţele sociale care dau naştere unei astfel de condiţii. Şi la aceste forţe
sociale mă voi referi în cele ce urmează.

114
DAVID HARVEY

Retorica postmodernismului este periculoasă deoarece cv 1I A


confruntarea realităţilor econom iei politice şi a circumstanţelor puici 11
globale. Invaliditatea „propunerii radicale" a lui Lyotard de deschidere 11
băncilor de date pentru toată lumea, ca un prolog al reformei radicale (cn
şi cum am avea toţi puteri egale de a uza de această oportunitate) este
i n structivă, deoare.c e indică modul în care pînă şi cel mai ~aţional dintn:
postmodernişti este pus, în cele din urmă, în situaţia fie de a fa\;e un gc~t
universalizator(precum apelul lui Lyotard la un concept primar al justiţiei)
PARTEA A li-A
sau de a cădea, precum s-a întîmplat cu Derrida, într-o tăcere politicii
totală. Metateoria nu poate fi considerată dispensabilă. Postmoderniştii
pur şi simplu o împing în ilegalitate, acolo unde continu ă să funcţioneze TRANSFORMAREA
,,cu o efic ienţă inconştientă acum" (Jameson, 1984b). POLITICO-ECONOMICĂ
Constat deci că sînt de acord cu repudierea lui Lyotard de către
Eagleton, pentru care „nu poate exista o diferenţă între adevăr, autoritate A CAPITALISMULUI CELEI
şi seducţia retorică; cel care posedă limbajul cel mai atractiv sau povestea DE-A DOUA JUMĂTĂŢI
cea mai palpitantă deţine puterea". Domnia timp de opt ani a unui povestitor ASECOLULUIXX
carismatic la Casa Albă sugerează că există destulă continuitate în acea
prob lem ă politică şi că postmodernismul se apropie periculos de mult de
condiţia de complicitate cu estetizarea politicii pe care se bazeaz.ă. Aceasta
ne determină să revenim asupra unei probleme de fond. Dacă atît
modernitatea cît şi postmodernitatea îşi derivă estetica dintr-o luptă cu
Intervalul dintre decăderea ordinii vechi şi formarea şi stabilirea
realitatea fragmentării, efemerităţii şi fluxului haotic, este, sugerez eu,
celei noi constituie o perioadă de tranziţie, care trebuie în mod
foarte important să stabilim de ce un astfel de fapt s-a constituit într-un aspect
absolut necesar să fie mereu una de incertitudine, confuzie, eroare
dominant al experienţei modeme pentru o perioadă atît de lungă de timp şi
şi sălbatic şi neostoit fanatism.
de ce intensitatea acelei experienţe pare să se fi accentuat atît de mult
după anii 1970. Dacă unica certitudine a modernităţii o reprezintă
John Calhoun
incertitudinea, atunci ar trebui mai mult ca sigur să fim deosebit de atenţi
la forţele sociale care dau naştere unei astfel de condiţii. Şi la aceste forţe
sociale mă voi referi în cele ce urmeaz.ă.

114
7

Introducere

Dacă a existat vreo transformare în economia politică a capitalismului


s firşitului de secol douăzeci , atunci se cuvine ca noi să stabilim cit de
profundă şi fundamentală poate fi acea schimbare. Abundă semnele şi
simbolurile schimbărilor radicale în procesele de muncă, în obiceiurile
consumatorilor, în configuraţiile geografice şi geopolitice, în puterile şi
practicile de stat. Şi, totuşi, în Occident continuăm să trăim într-o societate
în care producţia cu scopul obţinerii unui profit rămîne principiul de bază
organizator al vieţii economice. Avem nevoie de o soluţie, deci, pentru a
facilita reprezentarea modului în care a continuat schimbarea şi frămîntarea
de la prima recesiune majoră postbelică, deci din 1973 încoace, fără a
pierde din vedere faptul că regulile de bază ale modului de producţie
capitalist continuă să opereze ca forţe invariabile de modelare în dezvoltarea
istorico-geografică.
Limbajul (şi deci şi ipoteza) pe care îl vom explora este unul prin
prisma căruia vizualizăm evenimente recente ca tranziţii în regimul
acumulării şi în modalităţile de reglementare politică şi socială asociate.
Reprezentînd astfel problema, apelez la limbajul unui anumit curent de
gîndire cunoscut sub denumirea de „curentul reglementării". Argumentul
lor de bază, al cărui pionier a fost Aglietta ( 1979) şi care a fost avansat de
către Lipietz ( 1986), Boyer ( 1986a ; 1986b) şi alţii, poate fi rezumat astfel.
Un regim de acumulare „descrie stabilizarea pentru o perioadă lungă a
ulocării produsului net între consum şi acumulare; implică o corespondenţă
între transfonnarea atît a condiţiilor de producţie cît şi a condiţiilor de
reproducere a celor ce cîştigă un salariu". Existenţa unui anume sistem
de acumulare devine posibilă deoarece „schema sa de reproducere este
coerentă". Problema o constituie însă aducerea comportamentelor
diferitelor tipuri de indivizi-capitalişti, muncitori, angajaţi de stat, finanţişti
117
DAVID HARVEY
CONDIŢIA POSTMODERNITĂŢII
şi tot felul de alţi agenţi
politico-economici - într-o configuraţie care sfi 111 frastructuri le sociale şi fizice) care nu pot fi produse şi vîndute pe piaţă,
permită menţinerea în funcţiune a regimului de acumulare. Trebuie deci ~i pentru a asigura protecţia împotriva falimentelor rapide în urma
să existe „o materializare a regimului de acumulare care să ia formil speculaţiilor, a semnalelor aberante ale pieţei şi a interacţiunii potenţial
normelor, cutumelor, reţelelor de reglementare şi aşa mai departe, care si\ negative dintre aşteptările antreprenoriale şi semnalele pieţei (problema
asigure unitatea procesului, adică consistenţa potrivită a comportamentelor profeţiilor care se îndeplinesc singure în privinţa performanţelor pe piaţă).
individuale în cadrul schemei de reproducere. Acest corp de reguli ln practică, presiunile colective exercitate de către stat sau de către alte
interioare şi de procese sociale poartă numele de modalitate de· instituţii (organizaţii ;eligioase, politice, sindicale, ale comunităţii oamenilor
reglementare" (Lipietz, 1986, 19). de afaceri şi culturale) laolaltă cu exercitarea puterii pieţei dominante prin
Acest tip de limbaj este util, cel puţin la început, ca mijloc euristic. Ne 111termediul marilor corporaţii şi al altor instituţii puternice, afectează în
canalizează atenţia asupra interrelaţiilor şi obiceiurilor complexe, a mod vital dinamica sistemului capitalist. Presiunile pot fi directe (precum
practicilor politice şi a formelor culturale, care permit unui sistem capitalist controlul mandatat al salariilor şi al preţurilor) sau indirecte (ca publicitatea
deosebit de dinamic şi în consecinţă instabil să ajungă să pară îndeajuns su bliminală ce ne convinge să adoptăm concepte noi ale nevoilor şi
de ordonat pentru a funcţiona coerent cel puţin pentru o anumită perioadă dorinţelor noastre de bază în viaţă), însă efectul net este de a modela
de timp. traiectoria şi forma dezvoltării capitaliste în moduri care nu pot fi înţelese
Există două mari arii în care economia capitalistă întîmpină dificultăţi doar în urma analizei tranzacţiilor efectuate pe piaţă. Mai mult decît atît,
tendinţele sociale şi psihologice, ca individualismul şi cursa penhu afirmarea
şi care trebuie negociate cu succes dacă dorim ca sistemul respectiv să-şi
rersonală pe calea exprimării sinelui, căutarea securităţii şi a identităţii
păstreze viabilitatea. Prima este generată de calităţile anarhice ale pieţelor
colective, nevoia atingerii respectului de sine, a statutului sau a unui alt
ce fixează preţurile, iar cea de-a doua derivă din nevoia de a exercita un
simbol al identităţii individuale, toate acestea joacă un rol în modelarea
control suficient asupra felului în care este utilizată forţa de muncă pentru
stilurilor de viaţă şi a consumului. Nu trebuie decît să contemplăm întregul
a garanta adiţia de valoare la producţie şi, de aici, profituri pozitive pentru
complex de fo11e implicate în proliferarea produc~ei de masă de automobile,
cît mai mulţi capitalişti cu putinţă. precum şi a posesiei şi utilizării acestora, pentru a recunoaşte gama vastă
Pieţele ce fixează preţurile, pentru a ne ocupa de prima problemă,
de semnificaţii sociale, psihologice, politice, precum şi economice, mai
oferă în mod tipic nenumărate semnale extrem de descentralizate, care le uşor de înţeles, care sînt legate de unul dintre sectoarele cheie de creştere
permit producătorilor să coordoneze deciziile cu nevoile, dorinţele şi u capitalismului secolului douăzeci. Virtutea gîndirii proprii „curentului de regle-
necesităţile consumatorilor (care sînt, bineînţeles, subordonate constrîn- mentare" este aceea că insistă să privim totalitatea relaţiilor şi a aranjamen-
gerilor bugetare şi de cost ce afectează ambele părţi implicate într-o tran- telor ce contribuie la stabilizarea creşterii producţiei şi a distribuirii totale
zacţie de piaţă). Însă „mîna ascunsă" a pieţei, postulate de către Adam a venitului şi a consumului într-o anume perioadă istorică şi un anume loc.
Smith, nu a fost niciodată suficie.ntă în sine pentru a garanta creşterea A doua zonă de dificultate generală în societăţile capitaliste priveşte
stabilă a capitalismului, chiar şi atunci cînd instituţiile de bază (proprietatea conversia capacităţii bărbaţilor şi femeilor de a presta o muncă activă
privată, contractele obligatorii, managementul corespunzător al banilor) 111tr-un proces al muncii ale cărui roade pot fi însuşite de către capitalişti.
au funcţionat normal. Un anumit grad de activitate colectivă - de obicei Munca de orice fel necesită o oarecare concentrare, autodisciplină,
reglementările şi intervenţiile statului - este necesar pentru a compensa o bi şnuinţă cu diferite instrumente de producţie şi cunoştinţe cu privire la
eşecurile pieţei (precum în cazul pagubelor nepreţuite aduse mediului potenţialul variatelor materiale brute de a fi convertite în produse utile.
natural şi social), pentru a preveni concentrarea excesivă a puterii pieţei Producţia de bunuri de consum în condiţiile muncii salariate, însă,
sau pentru a controla abuzul în ceea ce priveşte privilegiul monopolului localizează o mare parte a cunoştinţelor, deciziilor cu privire la tehnica
acolo unde acesta nu poate fi evitat (în domenii ca transporturile şi u tilizată, ca şi aparatul de disciplinare, în afara controlului persoanei care
prestează de fapt munca respectivă. Acomodarea muncitorilor salariaţi
comunicaţiile), pentru a asigura bunurile colective (apărarea, educaţia,
cu capitalismul a fost un proces istoric tergiversat (şi nu foarte fericit),
118 119
DAVID HARVEY CONDIŢIA POSTMODERNITĂŢII

care trebuie înnoit o dată cu adăugarea fiecărei n9i generaţii de muncitori putea fi numit regimul „flexibil" de acumulare un mod grăitor de a
la forţa de muncă. Disciplinarea forţei de muncă în scopurile acumulării caracteriza istoria recentă. Şi, deşi voi sublinia în cele ce urmează, în
de capital - un proces la care mă voi referi în general sub denumirea de scopuri didactice, contrastele menţionate, mă voi întoarce la întrebarea
„control al muncii" - este o problemă foarte complicată. Aceasta de evaluare referitoare la cît de fundamentale sînt, de fapt, schimbările în
presupune, în primul rînd, un amestec de represiune, obişnuinţă, cooptare concluziile generale.
ş i cooperare, toate acestea trebuind să fie organizate nu numai la locul de
muncă ci şi în societate în totalitatea ei. Socializarea muncitorului cu
condiţiile producţiei capitaliste presupune controlul social al forţelor fizice
şi sociale pe o bază foarte largă . Educaţia, training-ul, convingerea,
mobilizarea unor anumite sentimente sociale(etica muncii, loialitatea faţă
de o companie, mîndria naţională şi locală) şi înclinaţiile psihologice
(căutarea identităţii prin muncă, iniţiativă individuală sau solidaritate socială),
toate acestea joacă un rol şi sînt implicate în mod clar în formarea
ideologiilor dominante cultivate de către mass- media, de către instituţiile
religioase şi educaţionale, de diferitele ramuri ale aparatului de stat, şi
manifestate prin simpla articulare a experienţei lor din pa11ea celor care
realizează munca. Şi aici, ,,modalitatea de reglementare" devine o cale
utilă de conceptualizare a modului în care problemele organizării forţei de
muncă în vederea acumulării de capital pot fi rezolvate în locuri şi momente
particulare.
Eu accept, în mare, concepţia că marea explozie postbelică, ce a
durat o perioadă lungă de timp, din 1945 pînă în I 973 , s-a bazat pe un
anumit set de practici de control al muncii, pe amestecuri tehnologice,
obiceiuri de consum şi configuraţii ale puterii politic~conomice, şi că
această configuraţie poate fi numită, în mod rezonabil, ford ist-keynesiană.
Destrămarea acestui sistem din I973 încoace a inaugurat o perioadă de
schimbări rapide, de flux şi nesiguranţă. Dacă noile sisteme de producţie
şi marketing, caracterizate de procese ale muncii şi de pieţe mai flexibile,
de mobilitate geografică şi de modificări rapide în practicile de consum,
justi fică sau nu titlul unui nou regim de acumulare, şi dacă revigorarea
antreprenorialismului şi a neoconservatorismului, cuplată cu trecerea
culturală la postmodernism, justifică sau nu titlul unei noi modal ităţi de
reglementare, nu ne este absolut deloc clar. Există întotdeauna pericolul
confundării tranzitoriului şi efemeritătii cu transformări le fundamentale
din viaţa politico-economică. Însă co~1lrastul dintre practicile politico-
economice actuale şi cele din timpul boom-ului postbelic este suficient de
pregnant pentru a face din ipoteza trecerii de la fordism la ceea ce ar
120
CONDIŢIA POSTMODERN fTĂŢII

ierarhice şi ai înlăturării necesităţii calificării din procesul muncii) prinsese


,kja avînt îrt numeroase industrii. Ceea ce era cu adevărat special în
l egătură cu Ford (şi acesta este, în cele din urmă , aspectul ce separă
8
f1.)rd ismul de taylorism), a fost viziunea sa, recunoaşterea explicită că
producţia de masă reprezenta consum de masă, un nou sistem de
Fordism reproducere a forţei de muncă, o nouă politică a controlului muncii şi
managementului, o nouă estetică şi psihologie, pe scurt, un nou tip de
societate democratică raţionalizată, modernistă şi populistă.
Conducâtoml comunist italian, Antonio Gramsci, suferind în una dintre
111 chisorile lui Mussolini vreo douăzeci de ani mai tîrziu, a ajuns exact la
Data ce marchează iniţierea simbolică a fordismului trebuie să fie, cu ucceaş i concluzie. Americanismul şi fordismul , nota el în Prison
s iguranţă, anul 1914, cînd Henry Ford a introdus ziua de lucru de opt ore, 1101ebooks, constituiau „cel mai mare efort colectiv pînă în prezent de a
plătită cu cinci dolari, ca recompensă pentru muncitorii ce lucrau la linia crea, cu o viteză nemaiîntîlnită şi cu o conştiinţă a scopului urmărit fără
~utomată de asamblare stabilită cu un an înainte în Dearborn, Michigan. precedent în istorie, un nou tip de muncitor şi un nou tip de om" . Noile
lnsă maniera implementării generale a fordismului a fost cu mult mai metode de I ucru „sînt inseparabile de un mod specific de viaţă şi de gîndire
complicată decît atît. 1;,i sentimertt al vieţii" . Problemele legate de sexualitate, de familie, de
Inovaţiile organizatorice şi tehnologice ale lui Ford au reprezentat, din formele de constrîngere morală, de consumatorism şi de acţiunea statului
multe puncte de vedere, o simplă extensie a unor curente bine stabilite. erau strîns legate, în viziunea lui Gramsci, de încercarea de a crea un anu-
Forma corporată a organizării afacerilor, spre exemplu, a fost pusă la lll it tip de rJ1uncitor „potrivit noului gen de muncă şi noului proces de pro-
punct de către căile ferate pe parcursul întregului secol al nouăsprezecelea, ducţ ie". Şi totuşi, chiar şi la două decenii după pasul înainte realizat de Ford,
şi se răspîndise deja, mai ales în urma valului de fuziuni , de constituiri de
( ,ramsci considera că ,,această elaborare nu se află decît în faza iniţială şi
carteluri şi de trusturi de la sfirşitul secolului, în multe dintre sectoarele
deci (aparent) idilică" . Atunci de ce oare i-a trebuit atît de mult timp
industriale (o treime dintre proprietăţile de producţie din Statele Unite au
fordismuhJi pentru a se maturiza într-un regim de acumulare în plină putere?
fost supuse fuziunilor doar în perioada dintre anii 1898 şi 1902). Şi Ford a
realizat mai mult decît o simplă raţionalizare a vechilor tehnologii şi a Ford era convins că noul tip de societate putea fi construit, pur şi
diviziunii muncii deja existente, deşi, prin direcţionarea fluxului muncii către ... impiu, prin aplicarea corespunzătoare a puterii corporaţiilor. Scopul zilei
un muncitor staţionar, el a atins înalte culmi ale productivităţii. The de lucru de opt ore, plătită cu cinci dolari, era, în parte, de a asigura patro-
principles ofscientific management a lui F. W. Taylor- un tratat deosebit nul că muncitorul se va conforma disciplinei necesare pentru ca sistemul
de grăitor ce descria modul în care productivitatea muncii putea fi crescută extrem d~ productiv al liniei de asamblare să func~oneze. În acelaşi timp,
radical prin divizarea procesului muncii în mişcările componente şi prin printr-o coincidenţă, acest lucru avea menirea de a oferi muncitorilor un
organizarea îndatoririlor fragmentate conform unor standarde riguroase venit suficient şi destul timp liber pentru a consuma bunurile produse în
ale studiului timpului şi mişcării - a fost publicat, la urma urmei, în 1911. lar 111 asă pe care corporaţijle se pregăteau să le scoată pe piaţă în cantităţi
raţionamentul lui Taylor avea o istorie bogată, care mergea pînă la experimentele din ce în ce mai mari. lnsă acest lucru presupunea ca muncitorii să ştie
lui Gilbreth din anii 1890 şi operele scriitorilor de la mijlocul secolului cum să-şi cheltuiască banii în mod corespunzător. Astfel, în 1916, Ford a
nouăsprezece, ca Ure şi Babbage, pe care Marx le găsea atît de 1rim is O îritreagă armată de asistenţi sociali în casele muncitori lor săi „pri vi-
revelatoare. Separarea dintre management, concepţie, control şi execuţie kgiaţ i" ( şi, în mare pa1te, imigranţi) pentru a se asigura că „omul nou" al
(şi tot ceea ce însemnau aceste lucruri în termenii relaţiilor sociale producţiei de masă avea probitatea morală necesară, viaţa de familie şi
122 123
DAVID HARVEY CONDIŢIA POSTMODERNITĂŢII

capacitatea de consum „pnident" (adică nealcoolic) şi „raţional" carl' "" I lnsl deosebit de greu atît pentru capitalişti cît şi pentru muncitori să refuze
permită să se ridice la înălţimea aşteptări lor şi nevoi lor corporaţiei. Al"l'"I 1111onalizările care îmbunătăţeau eficienţa într-un moment în care toate
experiment nu a avut o viaţă foarte lungă, dar însăşi exis.tenţa s~ a con~t,11111 • torturile erau îndreptate spre cîştigarea războiului. Mai mult decît atît
un semnal premonitoriu al profundelor probleme sociale, ps1holog1cl' ,1 ' 1
1
nfu~iile ~reate în practicile ideologice şi intelectuale au complica;
politice pe care avea să le pună fordismul. ... l11crn~ile. At1~ aripa dreaptă cît şi cea stîngă a spectrului politic au dezvoltat
Atît de neclintită era credinţa lui Ford în puterea corporaţ11lor tk 11 pm1.ma versiune cu privire la planificarea raţionalizată de stat (cu tot
reglementa econom ia în totalitatea sa, încît a crescut salarii le la încep11111 I • 1 h1pa~entul ei modernist) ca o soluţie pentru toate defectele pe care le

marii depresiuni în credinţa că această măsură va creşte cererea concr\'11\ 111o~ten1se capitalismul, mai ales aşa cum s-au manifestat acestea în anii
va revigora piaţa şi va reinstaura încrederea în mediul de afaceri ..111„tt I1> 10. Era genul de istorie politică şi intelectuală confuză care l-a determinat
legile restrictive ale concurenţei s-au dovedit a fi mult prea aspre chuu ~I 1'1' I,.cnin să laude tehnologia producţiei fordiste şi tayloriste, în timp ce
pentru atotputernicul Ford, iar el s-a văzut obligat să concedieze mum:11<111 111thcatele Europei occidentale o refuzau, care a făcut ca Le Corbusier
şi să reducă salariile. Au fost necesare intervenţia lui Roosevelt şi Nl'\li ,1np~ ră ca un apostol al modemismului în timp ce se asocia cu regime
Deal pentru a încerca să salveze capitalismul, realizînd prin implic:111.:11 111 lontare (cu Mussolini pentru o vreme, apoi cu regimul de la Vichy în
statului ceea ce Ford încercase să facă de unul singur. Ford a încercai \A I 111111~), ca Ebenezer Howard să închipuie planuri utopice inspirate de
anticipeze acel rezultat în anii 1930, încurajîndu-şi muncitorii să-şi asi11,11n 1
1111rh1~m~! lui Geddes şi Kropotkin, pentru a fi în cele din urmă însuşit de
cea mai mare parte a propriilor mijloace de subzistenţă. Ei ar tn.:h111 111vcstitorn capitalişti , şi ca Robert Moses să deschidă noul secol ca
argumenta el, să cultive legume în timpul liber în propriile grădini (o pral'l ll I\ 11111gresiv" din punct de vedere politic (inspirat de socialismul utopic descris
aplicată cu mare succes în Marea Britanie în timpul celui de-al dodl'II d1 I·dward Bellamy în Looking backwards) pentru a sfirşi ca ,,agent de
război mondial). lnsitînd că „ajutorul pe care \i-l acorzi singur este unil 111 lt11rsă al puterii" care „a dus cuţitul măcelarului" în Bronx în numele
mijloc de a combate depresiunea economică", Ford a instaurat aici nn I 111tnm obilizării Americii (vezi, de exemplu, Caro, 1974).
tip de utopism controlat, al întoarcerii la natură, ca!e ~ara~teri~_P~ant11 li( Exi~tă, se pare, două impedimente majore în ceea ce priveşte
lui Frank Lloyd Wright pentru oraşul Broadacre. lnsa chiar ş1 a1c1 pull'III ' '' P'.'.1d1rea fordismului în perioada interbelică. Pentru început, starea
detecta semnale interesante ale configuraţiilor viitorului, din moment l l '' l11ţ11lor de clasă în toată lumea capitalistă cu greu putea conduce la o
suburbani?.area şi deconcentrarea populaţiei şi industriei (mai degrabă dl'l 11 11 l up!are facilă a sistemului de productie, care se baza atît de mult pe
ajutorul acordat sieşi) implicate de concepţia modernistă a lui Wright 1111 rn 111 hzar~a m~ncitorului la ore lungi de muncă de rutină pură, avînd puţine
fost acelea care au constituit elementul major al stimulării cererii efectiv, 1
1g~nţ~ m privinţa calificării tradiţionale şi oferind un control aproape
pentru produsele lui Ford în timpul lungului boom postbelic de după I 'M' 111 gl11abil al. muncitorului asupra scopului, ritmului şi planificării procesului
Cum a fost pus în practică sistemul fordist este, de fapt, o povc,1, 11 1
produ_cţ1e. Ford s-a bazat aproape în întregime pe forţa de muncă a
lungă şi complicată, care se întinde pe aproape jumătate de secol. A dcpi11, 1111 1p.ranţ1lor pentru a-şi pune la punct sistemul de producţie constituit din
de O mulţime de decizii individuale, ale marilor corporaţii, ale unor instit11111 111111 tlc a~mblare, însă imigranţii erau dispuşi să înveţe, în timp ce muncitorii
şi ale statului, multe dintre ele fiind decizii politice neinspirate sau r~!lc,.,, 11m·ncan~ 1~ativi erau ostili. Fluctuaţia în forţa de muncă angajată de Ford
la tendinţele de criză ale capitalismului, mai ales aşa cum s-au ma111fost111 'dovedit impresionant de ridicată. Şi taylorismul a întîmpinat o rezistenţă
acestea în timpul marii depresiuni din anii 1930. Mobilizarea pe vrenw 1h 1 1 mănătoare în anii 1920, iar unii comentatori, ca spre exemplu Richard
război ce a urmat a implicat, de asemenea, şi o planificare la scară lar~II I ilwnrds ( 1979), insistă asupra faptului că opoziţia muncitorilor împiedica
precum şi o raţionalizare completă a procesului de muncă în ci111ln 111 111n r_~ pa~te .implementarea unor astfel de tehnici în majoritatea
rezistentei ridicate de muncitori la introducerea producţiei bazate pe lin11lr 111tl11strnlor, m ciuda dominaţiei capitaliste asupra pieţei muncii, a fluxului
de asam.blare şi a temerilor capitaliste cu privire la controlul ccntrali1„al I\ • 11 111,nuu de forţă de muncă imigrantă şi a capacităţii de a mobiliza rezerve

124 125
DAVID HARVBY CONDIŢIA POSTMODERNITĂŢU

de muncă dit1 America rurală (şi uneori chiar neagră). În restul lumii absorbită în parte de cheltuieli productive pentru infrastructurile atît de
capitaliste, orianizarea muncii ş i tradiţiile meşteşugăreşti erau, pur şi simplu, necesare atît pentru producţie cît şi pentru consum (restul fiind alocat
mult prea puternice, iar imigrarea prea slabă, pentru a permite fordismu lui cheltuielilor militare inutile). Nu puţini au fost politicienii şi intelectualii (şi
sau taylorismvlui să pună cu uşurinţă stăpînire pe producţie, deşi principiile îl citez pe economistul Schumpeter ca exempl u) care au considerat că
generale ale rt1anagementului ştiinţific erau larg acceptate ş i aplicate. Din so luţiile analizate în Japonia, Italia şi Germania în anii 1930 (dezbărate de
acest punct ele vedere, L 'Administrat ion industrielle et generale a lui apelul lor la mito logie, militarism şi rasism) se aflau pe drumul cel bun, ş i
Henri Fayol (publicată în 1916) s-a dovedit a fi un text cu mult m ai multă care au susţin ut New Deal al lui Roosevelt tocmai pentru că îl priveau în
influenţă în E,uropa decît cel al lui Taylor. Cu accentul pus pe structurile acea lumină. Stagnarea democraţiei în anii 1920 (fie ea şi legată de clasele
organizaţion::1 l e şi pe ordonarea ierarhică a autorităţii şi a fluxului de sociale) trebuia depăşită, erau mulţi de părere, printr-un minim de autoritate
informatie a dat naştere unei versiuni relativ diferite a managementului şi de intervenţionism al statului, pentru care era greu de găsit un precedent
raţionaliza~ îl"I comparaţie cu preocuparea lui Taylor pentru simplificarea (cu excepţia industial izării Japoniei sau a intervenţiilor bonapartiste în timpul
fluxului orizontal al procesului producţiei. Producţia de masă a tehnologiei celui de-al Doilea Imperiu francez). Deziluzionat de incapacitatea
liniei de asamblare, implementată pe alocuri în Statele Unite, a rămas slab guvernelor democratice de a-şi asuma îndatoriri le modernizării considerate
dezvoltată în Europa înainte de mijlocul anilor 1930. Industria europeană
de el esenţfale, Le Cobusier s-a îndreptat mai întîi către sindicalism şi mai
de automobi le, cu excepţia fabricii Fiat din Torino, a rămas în mare parte tîrziu către regimurile autoritate, ca unica formă politică capabilă de a
0 industrie întilt calificată (deşi organizată sub form ă de corporaţii ), care face faţă crizei. Problema, aşa cum o vedea un economist precum Keynes,
producea maşini de lux pentru o el ită a consumatorilor, şi a fost doar puţin
era de a atinge un set de strategii manageriale şi de puteri de stat care ar
atinsă de procedurile liniilor de asamblare pentru producţia de masă a
stabi liza capita lismul, evitînd în acelaşi timp represiunile şi iraţiona l itatea
modelelor m~i ieftine înainte de cel de-al doilea război mond ial. A fost
evidente, naţionalismul îngust şi demagogic pe care îl implicau soluţii le
necesară O revoluţie majoră în ceea ce priveşte relaţiile de cl asă - o
naţional-socialiste. Într-un astfel de context confuz trebuie să percepem
revolutie care a izbucnit în anii 1930 şi care s-a fructificat abia în anii 1950
încercările atît de d iversificate ale diferitelor state naţi onale de a ajunge la ·
- pent,:u a oferi o şansă răspîndirii fordismului în Europa.
Cea de-a doua barieră majoră care trebuia doborîtă consta în modurile compromi suri politice, instituţionale ş i sociale, care să permită
incapacităţilor cronice ale capitalismului de a reglementa condiţiile esenţiale
şi mecanismele intervenţiei de stat. Trebuia imaginat un nou mijloc de
ale propriei reproduceri.
reglementare, care să corespundă cerinţelor producţiei fordiste şi a fost
necesar şocul unei depresiuni distructive şi apropierea de colaps a Problema config urării ş i utilizării corespu n zătoare a puterii de stat a
capitalismului din anii 1930 pentru a împinge societăţile capitaliste spre o fost rezo l vată de abia după I 945. Aceste evenimente au maturizat
nouă concepţie în ceea ce priveşte modul în care trebuie percepută ş i ford ismul, recunoscut acum ca regim de acumulare distinct şi cu drepturi
utilizată puterea statului. Criza a părut a fi fundamental determinată de o depl ine. Ca atare, a format atunci baza exploziei economice postbelice,
lipsă a cererii efective pentru produse, şi în aceşti termen i a demarat care a rămas în mare parte intactă pînă în anul 1973. În tot acest timp,
căutarea soluţiil or. Beneficiind de privilegiul de a privi înapoi, bineînţeles, capitalismul, în ţările capitaliste avansate, a atins rate puternice şi relativ
putem observa acum în mod rpult mai clar toate pericolele ridicate de stabile ale creşterii economice (vezi tabelul 2.1 şi figura 2.1). Standardele
mişcările naţional-sociali ste. lnsă prin prisma incapacităţi i evidente a de v iaţă au crescut (figura 2.2), te ndinţele de cri ză au fost limitate,
guvernăril or democratice de a face altceva decît să complice dificultăţile democraţia de masă a fost conservată, iar amenin\area războaielor inter-
unui colaps econom ic total, este greu să nu înţelegem atracţia exercitată ~:apitaliste a fost ţinută la distanţă.
de O soluţie politică ce-i disciplina pe muncitori pentru a se încadra în sisteme
de producţie noi şi mult mai eficiente, în timp ce capacitatea în exces era

126 127
DAVID HARVEY CONDIŢIA POSTMODERNITĂTII

360
STATELE UNITE 350
340
330
:.a
Q) 320
E
Q)
.;; ,...._ 300
c._
,_ ~

E- 290
>«l o
o. "O 280
·-~,5
.... .._,
:3
1:)1)
270
·.:; 260
,_
r/)<

u 250
240

·p~·,F.iI'l.
·' · · . . ., . . ,. ,. ~-~=··
FRANŢA
h
'-~-. . J: 1 . 1 "I<>
-~ · ..,....l54%

s"
30
29 -
28 11
l

,...._ 27
:3 \O 26
MAREA BRITANIE · - 00

i
1960 8 "O O\ 25
......,...,....._,.,.,..,...,.......,.,.,.. 3.1%
-: :/,::-::::::'<:·;;:;..L a 2 %
1968 73
Q) -
.§ -~ 24 --
19 73. 9 ~o
·- "O
23
l . 5% 22
l,k , ! ~ ' - '
.' ]-8
TOATE ŢĂRI LE OECD*
1 97 9 - 85
-·-
·a ·s
21
20
~ G5 19 -
. - - ] 5 . i% 18 I
~_.·
::::;;}:P-?]47% l7
7.6% t6
. . 2% 15
14 C) 1 I I ,I , , ,l,, ,,l ,~ ,1 ,,,,1,,, ,J
1950 1955 1960 1965 1970 1975 1980 1!9a5
Figura 2.1 Ratele anuale ale creşterii ec~nomice în cîteva _ţări c~pitaliste
avansate anume selectate şi în OECD în totalitate pentru anumite penoade de An
timp, 1960-1985 Figura 2.2 Salariile reale şi veniturile familiale în SUA, 1947- 1986
(Sursa: OECD) (Surse: Statisticile istorice ale State lor Unite şi Rapoartele economice către
* OECD - Organizaţia de Cooperare şi Dezvoltare Economică (n. t.). Preşedinte)

128 Jl29
DAVID HARVEY CONDITIA POSTMODERNITĂTII
___,__

Fordismul a devenit strîns asociat keynesianismului, iar capitalismul Ruhr- Rhinelands, West Midlands în Marea Britanie şi regiunea de
p roducţie Tokyo- Yokohama. Forţele de muncă privilegiate din aceste
s-a lansat într-o cursă de expansiune internaţionalistă pe întreg cuprinsu I
regiuni au format un pilon al cererii efective care se extindea din c.e în ce
globului, care a atras o mul~me de naţiuni decolonizate în plasa sa. Cum s-a
mai mult. Celălalt pilon avea ca fundaţie reconstrucţia sponsorizată de
născut un astfel de sistem este o poveste dramatică ce merită măcar stl
'ilat a economiilor distruse de război, suburbanizarea specifică mai ales
fie expusă pe scurt dacă dorim să înţelegem mai bine tranziţiile care au
Statelor Unite, reînnoirea urbană, expansiunea geografică a sistemelor
avut loc din anul 1973 încoace.
de transport şi comunicaţii, dezvoltarea infrastructurii atît în interiorul cît
~i în exteriorul lumii capitaliste avansate. Coordonate prin intermediul
Tabelul 2. I Ratele medii ale creşterii pentru unor centre financiare interconectate - cu Statele Unite şi New York-ul
ţările capitaliste avansate pe perioade variate de timp din 111 vîrful ierarhiei - aceste regiuni centrale ale economiei mondiale au
1820 încoace
ntras rezerve masive de materiale brute din restul lumii necomu111iste şi
~i-au întins supremaţia pentru a domina o piaţă mondială de masă din ce
Ratele anuale de schimb în procente în ce mai omogenă prin intem1ediul produselor lor.
Creşterea fenomenală care a avut loc în perioada exploziei economice
Producţie Producţie Exporturi postbelice a depins însă de o serie de compromisuri şi repoziţioniiri din
pe cap de pa1tea actorilor principali ai procesului dezvoltării capitaliste. Statul a
locuitor trebuit să-şi asume noi roluri (keynesiene) şi să creeze noi puteri
instituţionale ; capitalul corporal a trebuit să se tempereze în a111umite
1820-1870 2,2 1,0 4,0
privinţe pentru a merge mai sigur pe calea profitabilităţii lipsite de riscuri ;
1870-1913 2,5 1,4 3,9 iar munca organizată a trebuit să-şi asume şi ea noi roluri şi funcţii în ceea
1913-1950 l,9 1,2 1,0 ce priveşte performanţele pe piaţa muncii şi în procesele de producţie.
1950-1973 4,9 3,8 8,6 Echilibrul tensionat, dar de altfel stabil al puterii care a prevalat între munca
1973-1979 2,6 1,8 5,6 organizată, capitalul marilor corporaţii şi statul naţional, şi care a constituit
1979-1985 2,2 1,3 3,8 fo ndamentul puterii în explozia economică postbelică, nu a fos1t atins
accidental, ci a reprezentat rezultatul a ani şi ani de lupte.
Surse: Maddison, 1982 (1820-1973)şi OECD(l973- 1985) Spre exemplu, înfrîngerea mişcărilor radicale renăscute ale clasei
muncitoare apărute în perioada imediat postbelică, a pregătit din punct de
vedere politic terenul pentru tipul de control al muncii şi de compiromis
Perioada postbelică a fost martoră a ascensiunii unei serii de industrii care a făcut posibilă aplicarea fordismului. Armstrong, Glyn şi Harrison
bazate pe tehnologii care s-au maturizat în anii dintre cele două războaie ( 1984, capitolul 4) oferă o descriere detaliată a modului în care a fost pus
mondiale şi care au fost împinse la extremă de raţionalizarea din timpul la cale atacul direcţionat împotriva organizării formelor de muncă
celui de-al doilea război mondial. Automobilele, construcţia de nave şi tradiţionale ( orientate spre meşteşuguri) şi radicale atît în teritoriile ocupate
transportul de echipament, oţelul, produsele din petrol, cauciucul, bunurile ale Japoniei, Germaniei de Vest şi Italiei, cît şi !n teritoriile presupus J ibere"
de consum electrice şi construcţiile au devenit motoarele propulsoare ale ale Marii Britanii, Franţei şi 'fărilor de Jos. In Statele Unite, unde Actul
creşterii economice, focalizate asupra unei serii de regiuni cu producţie Wagner din 1933 a conferit sindicatelor putere pe piaţa forţei de nriuncă
uriaşă în economia mondială - Vestul Mijlociu al Statelor Unite, zona ( cu recunoaşterea explicită a faptului că drepturile colective de negociere
f

130 ( 131
DAVID HARVEY CONDIŢI A POSTMODERNITĂŢII

erau esenţiale pentru rezolvarea problemei cererii efective) în schimbul cu adevărat depăşită. Totuşi, organizaţiile birocratizate ale uniunilor sindicale
sacrificării puterii în domeniul producţiei, uniunile sindicale s-au trezit virulent au fost din ce în ce mai pregnant împinse (uneori prin intennediul exercitării
atacate în perioada postbelică, fiind acuzate de infiltrarea unor elemente puterii de stat represive) spre a oferi creşteri salariale reaJe în schimbul
comuniste, şi au fost, în cele din unnă, supuse unei discipline legale stricte cooperării la disciplinarea muncitorilor pentru a accepta sistemul de
prin Actul Taft- Hartley din 1952 (un act promovat în ani i de glorie ai producţie ford ist.
perioadei McCarthyiste) (Tom lins, 1985). Avîndu-şi principalul adversar Rolurile ce l orlal ţi parteneri în contractul social general, adesea tacit,
sub control, interesele clasei capitaliste puteau acum rezolva ceea cc care domnea peste explozia econom i că postbelică erau la fel de bine
Gramsci numise mai devreme problema „hegemon iei" şi puteau instaura conturate. Puterea marilor corporaţii a fost utilizată pentru a asigura o
creştere const.antă a investiţiilor care îmbunătăţeau producţia, care garantau
o nouă bază pentru acele relaţii de cl asă ce conduceau la fordism.
dezvoltarea şt care duceau la creşterea standardelor de viaţă, reprezentînd,
Cît de adînc înrădăcinate erau aceste relaţii de c l asă reprezintă
m acelaşi timp, o garanţie a unei baze stabile pentru cîştigarea profiturilor.
subiectul unei dispute şi, în orice caz, a constituit o variabilă considerabilă
Toate acestea implicau asumarea unui angajament al marilor corporaţii în
de la o tară la alta sau chiar de la o regiune la alta. Spre exemplu, în
sensu I promovării unor sch imbări tehnologice constante, dar puternice ale
Statele Unite, uniunile sindicale au cîştigat o putere considerabilă în ceea proceselor tehnologice, al investiţiilor în masă de capital fix, al creşterii
ce priveşte negocierea colectivă în industriile de producţie de masă din cxperi~ţ~i ~n~nageriate.~tît în domeniul producţiei cît şi al marketingului, şi
Vestul Mij lociu şi Nord-Est, au păstrat un control minim asupra cerinţelor ni mob1ltzar11 econom u lor de scară mare prin standardizarea produsului.
posturilor, a si guranţei acestora şi a promovărilor, exercitînd în acela şi C'entralizarea puternică a capitalului, care a constituit o trăsătură atît de
timp o importantă (deşi ni ciodată determinantă) putere politică asupra pregnantă a capitalismului american din 1900 încoace, a permis controlul
unor aspecte ca beneficiile asigurărilor sociale, salariul minim şi alte faţete concurenţei intercapitaliste în cadrul unei atotputernice economii americane
ale politicii sociale. Însă ele au dobîndit şi au menţinut aceste drepturi în şi apariţia practici ~?r ?e estimare şi planificare oligopoliste şi de monopol.
schimbul adoptări i unei atitudini colaboraţion iste în ceea ce priveşte tehnicile Managementul şt11nţ1fic a l tuturor faţetel or activităti i marilor corporaţii
de producţie fordiste şi strategiile corporaţiilor pentru a creşte productivi- (nu numai producţia, ci şi relaţiile cu personalul, instruirea la locul de muncă,
tatea. Burawoy, în ca1tea sa Manujacturing consent, ilustrează cît de marketingul, designul produsului, strategi ile de stabilire a preţurilor,
profunde erau sentimente le cooperării în sînul forţei de muncă, deşi demodarea planifi cată a echipamentelor ş i produselor) a devenit piatra de
modificate de tot felul de ,jocuri" de rezistenţă în faţa oricărei incursiuni hotar a raţional ităţii birocratice a marilor corporaţii. Deciziile corporaţii lor
capitaliste excesive la nivelul atelierului (spre exemplu, cu privire la ritmul nu devenit hegemonice în ceea ce priveşte definirea căi l or de creştere a
1 nnsumului de masă, plecînd bineînţeles de la premisa că cei lalti doi
muncii). Astfel el confomă în mare măsură prin datele americane obţinute
parteneri în marea coaliţie făceau tot ceea ce era necesar pentru a m ~n ţine
profilul atitudinii de cooperare din The affluent worker al lu~ Goldt~~rpc
l'Crerea efecti vă la niveluri suficient de ridicate pentru a absorbi creşterea
în Marea Britan ie. Ş i totuşi s-au înregistrat numeroase tzbucnm de
rnnstantă a producţiei capitaliste. Adunarea în masă a muncitorilor în
nemulţumire, chiar şi în rîndurile muncitorilor înstăriţi ( cum s-a întîm~lat.
lubrici mari năştea însă întotdeauna amenin ţarea unei mai puternice
spre exemplu, în cazul uzinei General Motors din Lordst?w~'. ~ se~~ !11~p organizări a forţei de muncă şi a unei creşteri a puterii c lasei muncitoare
după ce aceasta ş i -a deschis porţile, sau printre munc1tont 111stănţ1 dm de aici reiese şi importanţa atacului politic la adresa elementelor radicale
industria automobilelor, pe care îi studiase Goldthorpe) pentru a sugera cil din cadrul mişcării muncitoreşti de după 1945. Totuşi, corporaţiile nu au
aceasta ar putea reprezenta mai degrabă o adaptare de suprafaţă decît o ornt de ales şi au acceptat puterea uniunilor sindicale, mai ales atunci
reconstrucţie din temelie a atitudinii muncitorilor cu privire la producţia pc 1 111d sindicatele s-au angajat să-şi controleze membrii şi să colaboreze cu
linii de asamblare. Problema perpetuă a obişnuirii muncitorului cu astfel 1111111agerii, în scopul creşterii producţiei în schimbul creşterilor salariale
de sisteme de muncă încărcate de rutină, lipsite de calificare şi degradate. 1T -;timulau cererea efectivă în modul în care îşi închipuise Ford că o va
aşa cum argumentează pasionat Braverman (1974), nu poate fi niciodată I urc.

132 133
DAVID HARVEY
. . CONDIŢIA POSTMODERNITĂŢII
În ceea ce priveşte statul, acesta şi-a asumat variate obl igaţii . În
măsu ra în care producţia de masă ce necesita investiţii masive de capital ~::~::~u~~r~~:~J;~?a7:t, ~e asem~ne~, şi a contribuit la estetica
fix avea nevoie, la rîndul său, de condiţii ale cererii relativ stabile pentru a mc mapa acestUJa dm unnă pentru funcţionalitate
~· efic1e~ţă .- m moduri cit se poate de explicite în tim
• • A •

fi profitabilă, şi statul s-a străduit să controleze ciclurile afacerilor printr-un .


amestec echilibrat de politici fiscale ş i monetate în perioada postbelică. t crveny)on_1smului de ~tal (ghidate de principiile raţi~nameniul~~ t:~:~:~
Astfel de strategii erau direcţionate către acele arii ale investiţiilor publice ~iroc~atr~ ş1 configuraţia put~rii politice care conferea coerenţă sistemului
în sectoare ca iransport:ui, utilităţile publice etc. - care erau vitale atît c.:rau un ~mentale pe not1un1 ale unei democraţii economice de masă car~
pentru creşterea producţiei de m asă şi a consumulu i de masă, cît şi pentru erau menţinute laolaltă într-un echilibru al unor ror1,e . ,,
• • • t cu 1merese aparte.
garantarea ocupării tuturor locurilor de muncă. Şi guvernele au efectuat
paşi în direcţia asigurării unei baze solide salariului social prin cheltuieli Tabelul 2.2
care acopereau asigurarea socială, sănătatea, educaţia , locuinţele şi aşa Organizare~ negoci~rii salariale in patru ţări,
mai departe. În plus, puterea statului a fost util izată, fie direct, fie indirect, mtre anii 1950 şi /975
pentru a afecta acordurile sa lariale ş i drepturi le muncitorilor în producţie.
Formele intervenţionismului de stat au variat în mare măsură de la o Franţa Marea Britanie Italia Germania de Vest
ţară capita listă avansată la alta. Tabelul 2.2 ilustrează, spre exemplu.
diferitele poziţii adoptate de diverse guverne din Europa occidentală în Aparte nenţa
crescută printre
ceea cc priveşte negocierile contractelor sa lariale. D i ferenţe similare, atît la un sindicat scăzută muncitori variabilă moderată
calitative cît şi cantitative, se pot observa şi în modelele cheltuielilor publ ice.
ale organizării sistemelor de ajutor social (păstrate în mare măsură în <lrganizarea s labă cu fragmentată periodică, s tructurată şi
cadrul corporaţii lor în cazul Japoniei, spre exemplu) şi ale gradului de factionalism între industrii cu mişcări
implicare acti vă, în opoziţi e cu cca tacită a statului în luarea deciziilor politic unificata,
şi meserii de masă
econom ice. Modelele de agi taţie muncitorească, de organizare la nivelu l
atelierelor şi de activism sindical variază ş i ele considerabil în funcţie de l'rnprietarii divizaţi între organizare rivalitate putemicp
stat (Lash şi Urry, 1987). Însă ceea ce este cu adevărat remarcabil este diferite colectivă între sectorul şi
moduIîn care guvernele naţionale cu complexităţi ideologice relativ diferite tendinfe şi slabă privat şi cel
organizaţii
organizat i
- gaullist în Franţa, Partidul Laburist în Marea Britanic, creştin-democraţ i i public
în Germania etc. - au asigurat atît creşterea economică constantă cît şi
ridicarea standardelor materiale de viaţă printr-o combinaţie de etatism al 'latu l intervenţii negociere intervenţii rol
bunăstării, de management economic kcynesian şi de control asupra frecvente şi voluntară legislative
reglementarea colectivă deosebit
relaţiilor salariale. Fordismul a depins, în mod evident, de asumarea de periodice în de slab
către statul naţional a unui rol deosebit de special - în mare măsurii
muncii şi a cu nonne funcţie de lupta
salariilor prin stabilite de clasă
conform previziunilor lui Gramsci - în cadrul sistemu lui general de acorduri
reglementare social ă. de către stat
tripartite după mijlocul
Fordismu l postbelic trebuie deci privit mai puţin ca un simplu sistem anilor 1960
de producţie de masă şi mai mult ca un mod de viaţă complet. Productia
de masă a însemnat standardizarea produsului ca şi a consumului de masă ; iar
acest lucru a însemnat o estetică cu totul nouă şi o comercializare a culturi,
pe care mulţi neoconservatori, ca Daniel Bell, aveau să o considere mai tîmu
ca fiind în detrimentul păstrării eticii muncii şi a altor presupuse virt1111 ' 1111•11 : după Boyer, 1986b, tabelul J

134
135
DAVlD HARVEY
fordismul s-a răspîndit inegal, căci fiecare stat a căutat să-şi stabi llească
Fordismul postbelic a reprezentat în mare măsură o afacere propriul mod de management al relaţiilor de muncă, politica fiscală şi
internaţională. Lunga explozie economică postbelică a depins în mod cmcial monetară, ajutorul social şi strategiile de investiţii publice, limitate intern
de expansiunea masivă a comerţului internaţional şi de fluxurile de investiţii doar de relaţiile de clasă existente în stat, iar extern numai de poziţia sa
internaţionale. Dezvoltîndu-se foarte încet în afara graniţelor Statelor Unite ierarhică în economia mondială şi de rata fixă de schimb a dolarului.
înainte de I 939, fordismul a devenit mai adînc înrădăcinat atît în Europa Răspîndirea la nivel internaţional a fordismului a avut loc, deci, în cadrul
cît şi în Japonia după anul 1940, ca parte integrantă a efortului pentru special al reglementărilor politico-economice şi al configuraţiei geopolitice
război. A fost consolidat şi s-a extins în perioada postbelică, fie direct prin în care Statele Unite erau dominante printr-un sistem distinctiv de alianţe
strategii impuse în timpul ocupaţiei ( ori, în mod paradoxal, în cazul Franţei, mi litare şi de relaţii de putere.
deoarece sindicatele comuniste priveau fordismul ca pe unica soluţie ce Nu toată lumea a beneficiat de pe urma fordismului, şi au exisltat, cu
putea asigura autonom ia economică naţională în faţa provocării americane), siguranţă, numeroase semne de nemulţumire chiar şi în perioada de ajpogeu
fie indirect prin Planul Mar~hall şi investiţiile directe ale Statelor Unite a sistemului. Pentru început, negocierea salarială proprie fordismullui s-a
care au urmat. Acestea din urmă, care au apărut sporadic în perioada restrîns la anumite sectoare ale economiei şi la anumite state naţiionale
interbelică în timp ce corporaţiile americane căutau noi pieţe de desfacere unde creşterea constantă a cererii putea fi egalată de investiţiile la scară
peste ocean, pentni a depăşi limitele cererii efective interne, au căpătat largă în tehnologia producţiei de masă. Alte sectoare ale producţiei cu
amploare după 1945. Această deschidere a investiţiilor străine (în principal risc crescut au depins în continuare de salarii mici şi de o siguranţă scăzută
în Europa) şi a comerţului a permis absorbţia unui surplus al capacităţii a locurilor de muncă. Şi chiar sectoarele fordiste se puteau baza pe un
productive a Statelor Unite în alte părţi , în timp ce fordismul la nivel fu ndament non-fordist al subcontractării. Pieţele forţei de muncă
internaţional însemna formarea pieţelor de masă globale şi acapararea manifestau deci tendinţa de ase diviza în ceea ce O'Connor (1973) rnumea
marii mase a populaţiei globului, în afara lumii comuniste, în dinamica un sector de „monopol" şi un sector mult mai diversificat şi mai
globală a unui nou tip de capitalism. Mai mult decît atît, dezvoltarea inegală „competitiv", în care munca nu era nici pe departe privilegiată.Inechităţile
în economia mondială a însemnat experimentarea unor cicluri de afaceri ce rezultau conduceau la serioase tensiuni sociale şi la puternice mişcări
ca numeroase oscilaţii locale şi, în mare măsură, compensatorii în cadrul sociale din pa1tea celor excluşi - mişcări care erau complicate de modul
unei creşteri relativ stabile a cererii mondiale. La capătul celălalt, în care rasa, sexul şi etnicitatea determinau adesea cine avea s:au nu
liberalizarea comerţului internaţional a însemnat globalizarea rezervelor acces la locurile de muncă privilegiate. Inechităţile erau în special gireu de
susţinut prin prisma speranţelor mereu crescînde, alimentate în parte de
de materiale bmte adesea mai ieftine (în special rezervele energetice).
Noul internaţionalism a adus cu sine şi o gamă întreagă de alte activităţi­ artificiile aplicate creării de nevoi şi producerii unei noi societăţi de tip
activităţile bancare, asigurările, serviciile, hotelurile, aeroporturile şi, în
0onsumatorist. Refuzîndu-li-se accesul la munca privilegiată în producţia
de masă unor largi segmente ale forţei de muncă, li se refuza accesul şi la
cele din urmă , turismul. A purtat cu sine o nouă cultură internaţională şi
mult mediatizatele bucurii ale consumului de masă. Aceasta reprev~nta o
s-a bazat deosebit de mult pe capacitatea de culegere, evaluare şi
formulă sigură de a stîmi nemulţumirea. Mişcările pentru drepturile civile
diseminare a informaţiei.
di n Statele Unite s-au transformat într-o furie revoluţionară ce a zg;uduit
Toate acestea au fost asigurate sub umbrela hegemoniei puterii
marile oraşe. Acceptarea de către femei a unor slujbe prost plătite a fost
economice şi financiare a Statelor Unite, sprijinită bineînţeles de dominaţia
însoţită de o mişcare feministă la fel de viguroasă. Iar şocul descoperirii
militară. Acordul de la Bretton Woods din 1944 a transformat dolarul
unei sărăcii uluitoare în mijlocul îmbogăţirii crescînde (aşa cum .a fost
în moneda de rezervă a întregii lumi şi a legat strîns dezvoltarea economică
dezvăluită de către Michael Harrington în cartea sa The other America)
mondială de politica fiscală şi monetară americană. Statele Unite au
a incitat puternice contramişcări de nemulţumire la adresa presupuselor
jucat rolul de bancher mondial în schimbul deschiderii pieţelor mondiale beneficii aduse de fordism.
de mărfuri şi de capital către marile corporaţii. Sub această umbrelă,
137
136
DAVID HARVEY CONDIŢIA POSTMODERNITĂTll

În timp ce diviziunea dintre o forţă de muncă predominant albă, serviciilor oferite de un sistem nediscriminatoriu al administraţiei de stat
masculină şi înalt organizată sub formă de sindicate şi „restul" era utilă (bazat pe raţionalitate birocratică tehnico-ştiinţifică) a fost şi ea aspru
din anumite puncte de vedere în ceea ce priveşte controlul muncii, avea şi criticată. Managerialismul de stat fordist şi keynesiana ajuns astfel să fie
dezavantajele ei. A însemnat o rigiditate a pieţelor de muncă ce a făcut asociat unei estetici funcţionaliste austere (modernismul de nivel înalt) în
domeniul designului raţionalizat. Criticii monotoniei suburbame şi ai
ca realocarea acesteia de la o linie de producţie la alta să fie dificilă.
monumentalităţii monolitice a centrelor oraşelor (ca, spre exemplu, Jane
Puterea exclusivistă a uniunilor sindicale le-a întărit capacitatea de a
Jacobs) au devenit, după cum am observat deja, o minoritate găUigioasă
rezista autoritarismului, ierarhiei, lipsei nevoii de calificare, precum şi care a dat glas unei game întregi de nemulţumiri culturale. Criticile şi
pierderii controlului la locul de muncă. Tendinţa de a utiliza aceste puteri practicile contraculturale din anii 1960 au mers în paralel, deci, cu mişcările
depindea de tradiţiile politice, de modurile de organizare (mişcarea minorităţilor excluse şi cu critica raţionalităţii birocratice depersonalizate.
delegaţilor sindicali din Marea Britanie fiind deosebit de puternică) şi de Toate aceste curente de opoziţie au început să fuzioneze într-o puternică
disponibilitatea muncitorilor de a-şi oferi la schimb drepturile în ceea ce mişcare cultural-politică, exact în momentul în care fordismul ca sistem
priveşte producţia pentru o putere mai mare pe piaţă. Luptele sindicale nu economic părea să se afle la apogeul său.
au dispărut, iar uniunile sindicale s-au văzut nevoite să reacţioneze la La toate acestea trebuie să adăugăm nemulţumirile lumii a 1treia în
nemulţumiri justificate. Însă uniunile sindicale s-au trezit atacate şi djn faţa unui proces de modernizare care promitea dezvoltarea, emanciparea

exterior, de către minorităţile excluse, de femei şi de neprivilegiaţi. In ş i integrarea totală în fordism, însă care nu a cauzat decît distrugerea

măsura în care serveau intereselor înguste ale membrilor lor şi renunţau


culturilor locale, o mare opresiune şi variate forme de dominaţie captitalistă
în schimbul unor cîştiguri meschine în ceea ce priveşte standardele de
la preocupări socialiste mai radicale, se aflau în pericol de a fi reduse în
viaţă şi serviciile (de exemplu sănătatea publică) pentru marea maj1oritate,
ochii publicului la imaginea de grupuri fragmentate cu interese speciale,
cu excepţia unei elite indigene extrem de bogate, care a ales să colaboreze
care urmăresc scopuri mai degrabă personale decît generale. activ cu capitalul internaţional. Mişcările de eliberare naţională- uneori
Statul a purtat vina agravării acestor nemulţumiri , care culminează socia liste, însă mai adesea burghezo-naţionaliste - au concentrat o mare
uneori prin revolte civile din partea celor excluşi. Cel puţin statul trebuia parte dintre aceste nemulţumiri în modud care în unele cazuri par să
să încerce să garanteze un anumit salariu social adecvat pentru toţi sau ameninţe fordismul global. Hegemonia geopolitică a Statelor Unit1e a fost
să se angajeze în politici de redistribuire sau în acţiuni legislative care să ameninţată, iar SUA, care au debutat în era postbelică prin utilizarea
remedieze activ inechităţile, să se preocupe de relativa sărăcire şi excludere anticomunismului şi a militarismului drept vehicul pentru stabilizarea
a minorităţilor. Legitimarea puterii de stat depindea din ce în ce mai mult geopolitică şi economică, s-au trezit curînd în faţa unei probleme de~ genul
de capacitatea sa de a răspîndi beneficiile aduse de fordism în general şi ,,armele sau untul" în propria politică fiscală.
de a găsi modalităţi de a oferi asigurări de sănătate, servicii de locuinţe şi Însă în ciuda tuturor nemulţumirilor şi tensiunilor manifestate, JPiesele
de educaţie adecvate la scară largă, însă într-un mod uman şi plin de centrale ale regimului fordist au rezistat pînă în 1973, iar pe durata acestui
proces a reuşit, într-adevăr, să menţină intactă explozia econiomică
compasiune. Lipsa de calitate în aceste privinţe a reprezentat ţinta a
postbelică ce a favorizat organizarea sindicală, iar într-o anumită măsură
numeroase critici, însă în cele din urmă, probabil, cantitatea insuficientă a
a răspîndit ,,beneficiile" producţiei şi consumului de masă chiar mai departe.
fost aceea care a provocat dilemele cele mai serioase. Capacitatea de a Standardele materiale de viaţă au crescut pentru mare parte din pojpulaţia
asigura bunuri colective depindea de accelerarea continuă în productivitatea ţărilor capitaliste avansate, şi a fost creat un mediu relativ stabil pentru
muncii din sectorul marilor corporaţii. Numai în acest fel putea etatismul obţinerea de profituri de către marile corporaţii. De abia în timpul puternicei
keynesian al bunăstării să devină viabil din punct de vedere fiscal. recesiuni din 1973, care a distrus acest cadru economic, s-a născut un
În ceea ce priveşte consumatorul, existau critici serioase la adresa proces rapid şi încă nu foarte bine înţeles, de tranziţie la regimul de
calităţii vieţii sub un regim de consum de masă standardizat. Calitatea acumulare.
138 139
CONDIŢIA POSTMODERNITĂTII

moment au înlocuit ratele de schimb fixe ce au um1at exploziei economice


postbelice (figura 2.5).
9
Implicare SUA în comcrtul OECD
Importurile ca parte din PIB în SUA

De la fordism la acumularea flexibilă ::>O •


,o -
12
.···· ...... .
8
4 . . . . . . . . . . . . . . . . "' . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

.,. o -.--.- - .- ' - - ---y---.- ......,


1948 1950 1955 1960 1965 1970 1975 1980 19115 1987
Privind în retrospectivă, se pare că puteau fi decelate semne ale Figura 2.3 Implicarea Statelor Unite în comerţul OECD şi importurile exprimate
ex(stenţei unor probleme serioase în cadrul fordismului încă de la mijlocul ca procent din PIB în SUA, 1948- 1987
anilo~ 19~60. La ace~ dată, ţ~ri l e vest- europene şi Japonia deja îş i (Surse: OECD, Statisticile istorice ale Statelor Unite şi Rapoa,1ele economice
revemser~ ~.ompl~t, pieţe l e lor mterne erau saturate şi trebuia să înceapă către Preşedinte)
cursa cream de pieţe de export pentru surplusul lor de producţie (figura
2.3). Iar acest lucru s-a petrecut exact în momentul în care succesul
raţionalizării fordiste însemna destituirea relativă a unui număr din ce în
În termeni chiar mai generali, perioada dintre anii 1965 şi 1973 a fost
ce mai mare de muncitori din domeniul producţiei. Scăderea cererii una în care incapacitatea fordismului şi keynesianismului de a limita
efective ce a urmat în consecinţă a fost compensată în Statele Unite de inerentele contradicţii ale capitalismului a devenit din ce în ce mai ev identă.
războiul declanşat împotriva sărăciei şi de războiul din Vietnam. Însă La suprafaţă, aceste dificultăţi puteau fi descrise cel mai bine printr-un
scăderea productivită~ i şi profi tabii ită~ i mari lor corpora~ i după 1966 (figura singur cuvînt: rigiditate. Existau probleme create de rigiditatea investiţii lor
2.4) a î~semnat începutul problemei fiscale în Statele Unite, problemă ce de capital fixe efectuate pe termen lung şi la scară largă, investiţii în
nu a ~1spărut decît cu preţul accelerării inflaţiei, care a început să sistemele de producţie de masă, care împiedicau prezenţa unei flexiibilităţi
submineze rolul dolarului ca val ută stabilă de rezervă internaţională. a planificării şi a presupusei creşteri stabile pe pieţele de consum invariabile.
Formarea pieţei eurodolarului şi prăbuşirea creditelor din anii 1966-1967 Existau probleme în ceea ce priveşte rigiditatea pe pieţele de muncă, în
au reprezentat, într-adevăr, semnale premonitorii ale puterii din ce în ce alocarea forţei de muncă şi în contra'ctele cu aceasta (în special fo aşa­
mai scăzute a Statelor Unite de a reglementa sistemul fi nanciar zisul sector de „monopol"). Şi orice încercare de a depăşi aceste rigidităţi
i~temaţional. Cam tot în acelaşi timp, strategii le de substituţie a importurilor se lovea de forţa de neclintita puterii adînc înrădăcinate a clasei muncitoare
dm numeroa~e ţă:i aparţinînd lumii a treia (în special din America Latină), - de aici rezultînd şi valurile de greve şi de conflicte de muncă din perioada
cuplate cu pnma mcercare a concernelor multi naţionale de producţie off- 1968-1972. Rigidităţile angajamentelor asumate de către stat au devenit
shore (în special în Asia de Sud-Est), au adus primul val de industrializare mai problematice pe măsură ce programele sociale (asigurarea socială,
fordistă competitivă în medii complet noi, unde contractul social cu forţa drepturile de pensionare etc.) au căzut pradă presiunii de a-şi păstra
?e mun~ă er~ sla~ pus ÎŢI aplicare sau chiar inexistent. Apoi concuren ţa legitimitatea într-un moment în care rigidită~le în prod ucţie restricţionau
1~ternaţ1?nala s-a mtens1ficat pe măsură ce Europa occidentală şi Japonia, orice expansiune în baza fiscală a cheltuielilor de stat. Singurul mijloc de
carora IJ s-au alăturat numeroase ţări nou industrializate, au atacat răspuns flexibil era reprezentat de politica monetară, de capacitatea de a
hegemonia Statelor Unite în cadrul curentului fordist pînă într-acolo încît ti pări bani la orice rată părea necesar pentru a asigura stabiilitatea
Acordul de la Bretton Woods a căzut, iar dolarul s-a devalorizat. Ratele economiei. Şi astfel s-a declanşat valul inflaţionist care avea în cele din
de schimb fluctuante şi adesea foarte instabile care au existat după acest urmă să oprească explozia economică postbelică. În spatele tuturor :acestor

140 141
DAVID HARVEY
rigidităţi exista o configuraţie relativ stîngace şi aparent fixă a puterii politice iN o o
~ ~ ~ ~ ...
o
şia relaţiilor reciproce dintre marea forţă de muncă, marele capital şi
~ ~ 8 o
Q) ~ .,o o
N o 'Y
marile guverne în ceea ce semăna din ce în ce mai mult cu o familie
disfuncţională de interese legale atît de strict definite încît subminau mai
degrabă decît susţineau acumularea de capital.

26
- - Rata de acumulare .sol
~
• • • • • Rata de profit
20 e~.,
c'~
iS'/
...
u 15
"'
:5
/~
/
E tEO
...
'
::, 1<)
o C.
"'u u
-o
-o 6'<,
5 6'.(
"'...
~
iS
..."' 61<,
6',..
$. ~
<<6}
'9<,
6}
(b) ~6}
..
{ ) 45 ~
6<,

vv' . . .
14 40 - - Pre-impozit - 6'.(
12 3S \ producţie e<-6',1
30 P,o.,mpo,io -
10

W"\)
c"<,
$

a j 25 . ••
10
16
.. ·...... .
. ··.:. ...··... .
companiile
6'/
"c-:6}
o<-e,..
·.......... ···.···...•
~ o~
4

I ,-... ,--.-·-,--,--r-1
%1~1 .... 6',2
~
~~ I.I). l(j_ I {}. ;@(!.,,'~ 19.> ..,p~ I ~ '9a!
~~ii'~~
~...
.,..,;$'.,,<$-q~

~
N
~
N
8N ~ i ~ ~ 8 o
(I)
g ~ ~ o
~
I
,.
o o
~ 'Y
Figura2.4 Acumularea în afaceri şi ratele de profit în ţările capitaliste avansate,
1950-1982 (după Armstrong, Glyn şi Harrison) şi ratele profitului ca (a) procent
din costul de înlocuire al capitalului fix şi (b) ca procent din venitul naţional în
SUA, 1948-1984 Figura 2.5 Ratele de schimb faţă de dolar ale principalelor valute
(Sursa: Pollin, 1986) (Sursa: OECD, Economic Outlook, iunie 1988)

142 143
DAVID HARVEY CONDITlA POSTMOOERNlTĂŢII

(Fig. 2.5) Deviatii procentuale fată de dolar în octombrie 1967 organizatorice, şi (2) reciclarea surplusului de petro-dolari, care a
medii lunare ale cifrelor zilnice• exacerbat instabilitatea deja ex i stentă pe pieţele fi nanciare ale lumii .
Deflaţia puternică din anii 1973-1 975 a constituit în continuare un indlicator
I. f devalorizată ( 18.11.67); 2. Francul francez devalorizat ( l 0.8.69); 3. DM Ouctuantă
(30.9.69) şi revalorizată (26.10.69) ; 4. Dolarul canadian fluctuant ( 1.6.70); 5. OM şi că finanţe le de stat erau depăş ite în re l aţie cu resursele, creînd o profundă
guldenul olandez fluctuante; francul elveţian revalorizat (9.5.71); 6. Convertibilitatea aur c riză fiscală şi de legitimitate. Falimentul tehnic al oraşu lui New York în
dolar suspendată (15.8. 71); valutele majore fluctuante de facto; 7. Realiniere sm ithsoniană ; anul 1975 - unul dintre oraşel e cu cele mai mari bugete publice din lume
dolarul oficial devalori z.~I ; yenul, DM şi alte valute revalorizate ( 18. 12.71); 8. { fluctuantă
(23.6.72); 9. Francul elvetian fluctuant (23.1.73) ; dolarul devalorizat, yenul şi lira Ouctuantc 60 --
(13.2. 73); 10. Pic(clc închise (2.3.73) ; OM revalorizată,jluctuaţie co1111mă ( 19.3. 73); 0/o !i(l Rata anual ă de schimb în datorie
11 . DM revalorizată (29.6. 73); 12. Guldenul olandez revalorizat ( 17.9.73); 13. Francul ipotecară în SUA {Dep. de Comeq)
francez a părăsit fluctuaţia comună ( 19.1. 74) ; 14. Francul francez a revenit la fluctuaţia
comună (IO. 7. 75) ; 15. Francul francez a părăsit fluctuaţia comună (15.3.76) ; 16. OM
revalorizată (jumătatea lui octombrie 1976) ; 17. OM revalorizată (jumătatea lui octombrie
1978) ; 18. Pachet de susţinere a dolarului (1.11.1978) ; 19. EMS (sistemul monetar
european) introdus (jumătatea lui martie 1979) ; 20. Prima realiniere a EMS ; OM
revalorizată (sfirşilul lui septembrie 1979); 21. Realinierea EMS ; lira devalorizată (martie 197S
1981) ; 22. Realinierea EMS ; OM şi guldenul olandez revalorizate, francul francez şi lira .,
"O
devalorii.ate (octombrie 1981) ; 23. Realinierea EMS ; DM şi guldenul olandez revalorizate, -~ ]
francul francez şi lira devalorizate (iunie 1982) ; 24. Realinierea EMS ; OM, guldenul "'2 :;;o
olandez şi francul belgian revalorizate, francul francez, lira şi lira irlandeză devalorizate 1--
.. .§
(slirşitul lui martie 1983) ; 25. Realinierea EMS ; lira devalorizată (jumătatea lui iulie
1985) ; 26. Realinierea EMS ; OM, guldenul olandez şi francul belgian revalorizate, francul
francez devalorizat (începutul lui aprilie 1986); 27. Realinierea EMS; OM, guldenul
~
...
~

·a
·c:
o
.:! > .200
u .!:
olandez şi francul belgian revalorizate(începutul lui ianuarie 1987)
.,
'i:
a :i>
e
• Cenţi SUA per unitate "" .s 1961 1970 1974

Inerţia exploziei econom ice postbelice a fost menţinută în perioada .,


1969-1 973 cu ajutorul unei politici monetare extrem de laxe atît din partea ~C
'i:
!l
:, ·c 300
·.::.,:o
Statelor Unite cît şi a Marii Britanii. Lumea capita li stă a fost inundată de ~ :
fonduri în exces, cu puţine debu şeuri productive, şi acestea diminuate, 2l
pentru realizarea de i nvestiţii, ceea ce a dus, în consecinţă, la o creştere 'i„ .!.o 200

alarmantă a inflaţiei. Încercarea de a frîna inflaţia galopantă din 1973 a .,as.,


'!l
dat la iveală o supracapacitate în economiile occidentale, declanşînd prima ] '§. 100
:;;
cădere a pieţel or propri etăţilor din econom ia mondială ( vezi fi gura 2.6) şi .= e Q.

1970 1974
dificultăţi severe pentru instituţiile financiare. La aceasta s-au adăugat 1962 1966

efectele deciziei OPEC de a creşte preţurile petrolului ş i decizia arabi lor


Figura 2.6 Cîţiva indici ai boom-ului şi ai prăbuşirii proprietăţii în Marea
de a pune un embargo asupra exporturilor de petrol către Occident în
Britanie şi Statele Unite, 1955- 1975. Sus: Rata anuală de schimb în datorie ipotecară
război ul arabo-israelian din I 973. Aceste decizii au provocat : (I) în Statele Unite (lnfonnafii oferite de către Departamentul de Comerţ). Centru :
schimbarea dramat i că a costului relativ al energ iei consumate şi Preţurile acţiunilor trusturi lor de investiţii_ în valori i?1obili?re_ în Statei~: U~ite
împingerea tuturor sectoare lor econom iei în cursa pentru căutarea unor (Sursa : revista Fortune Magazine). Jos : lnd1cele preţurilor acţmmlor propnietăţ1 lor
moduri de a economisi resursele energetice prin modificări tehnologice ş i în Marea Britanie (Sursa: lnvestors Chronicle).
144 145
CONDIŢI A POSTMODERNITĂŢII

12
100 - P1Qduc1,c totală

- - - Utilitlt•
90 ~ 10
.,'•·~./w, ~• \'
" /c . \} ,-.
80 "'" ' '$.
._,
:,
8
70 3
'(U'
E 6
' o ~------~./ir-r-r--r-~-,--,---r--,-~--,--,.--, o
V>-
1970 1972 1974 1916 1978 1980 1982 1984 1986 1988 5
~ 4
Figura 2.7 Utilizarea capa~it_ăţii în Statele Unite, 1970-1988
(Sursa: Comisia Trezoreriei Federale)
2
- reprezintă o ilustrare a grtJVÎtăţii problemei. În acelaşi timp, corporaţiile
s-au văzut în situaţia de a cf eţine o capacitate uriaşă de producţie în exces
(fabrici şi echipamente ce nv funcţionau) de altfel inutilizabilă, în condiţiile o
intensificării concurenţei (figura 2. 7). Aceasta le-a obligat să intre într-o
periodă de raţionalizare restructurare şi intensificare a controlului forţei de 14
muncă (dacă puteau depăşi sau s~urtcirc•Jita puterea uniunilor sindicale).
Europa
Schimbarea tehnologică, avtomattzarea, căutarea unor noi linii de produse 12
şi a unor nişe de piaţă, dispersa.rea_ ge~gra~~ spre zone cu un control al
muncii mai uşor de efectuat, fuz1u111le ş1 paş11 către accelerarea timpului de
rulaj al capitalului au devenite_l~~entul central al strategii lor de supravieţuire ,-.
10
ale marilor corporaţii în co11d1ţ11le generale ale deflaţiei. ~
~
Puternica recesiune din 1973, exacerbată de şocul petrolului, a zguduit ·o
·.::.
8
în mod evident lumea capitalistă, eliberînd-o din strînsoarea sufocantă a "'
c;::::
„stagflaţiei" (o producţie 5tagnantă în condiţiile unei inflaţii crescute a .8
6
preţurilor) şi a pus în mişcare un ~ntreg set de procese care au subminat 5
"'
comprom isul fordist. Anii 1970 ş1 1980 au reprezentat, în consecinţă, o
Q::;
4
periodă de frămîntări , de restruc!urare .economică şi socială şi de
reajustare politică (figura i.8). Spaţiul social creat de tot acest flux şi de
această ince1titudine O serie de experimente inovatoare în domeniul 2
organizării industriei' precLI~ şi în viaţa politică şi socială au început să
prindă contur. Aceste expenmente ar putea constitui primele semne ale o
trecerii la un nou regim de i~umulare, cuplat cu un sistem de reglementare 1965 1970 1975 1980 1985.
politică şi socială total difeflt.
Acumulareaflexibilă, llŞ~ ~u':n ~oi înce~ca s-o. numesc, este marcată Figura 2.8 Rata şomajului şi a inflaţiei în Europa şi în SUA J961 - 1987
de o confruntare directă cil ng1d1tăţ1le ford1smulu1. Se bazează pe flexi- (Sursa : OECD) '

146 147
DAVID HARVEY CONDITIA POSTMODERNI~

, 02 bilitate în ceea ce priveşte procesele muncii, pieţele muncii, produsele şi


modelele de consum. Este caracterizată de apariţia unor sectoare de pro-
':JO
ducţie cu totul şi cu totul noi, a unor noi moduri de a asigura serviciile fi-
98 nanciare, a unor noi pieţe, ş i, mai presus de toate, a unor rate mult inten-
a) 96 sificate ale inovaţiilor comerciale, tehnologice şi organizatorice. A antrenat
94 modificări rapide în tiparul dezvoltării inegale, atît între diferite sectoare cît
li)
u 92
ş i între diferite regiuni geografice, dînd naştere, spre exemplu, unei accelerări
~
,!:; a angajărilor în aşa-numitul „sector al serviciilor", ca şi unor ansambluri
o - industriale cu totul noi, în regiuni nedezvoltate în prealabil (precum „A Treia
tO
!talie", Flandra, ca să nu mai vorbim de vasta infuzie de activităţi în ţările
nou industrializate). De asemenea, a atras după sine o nouă rundă a ceea
9
ce eu numesc „compresia timp-spaţiu" (vezi Partea a III-a) în lumea
8
cap italistă - orizonturile temporale ale luării de decizii s-au comprimat, atît
7 în sectorul privat cît şi în cel de stat, în timp ce comunicaţii le prin satelit şi
6 scăderea costurilor transporturi lor au 'făcut să devină posibilă răspînd i rea
b)
5 imediată a acelor decizii într-un spa~u din ce în ce mai larg şi mai variat.
% o Aceste puteri nebănuite ale flexibilităţii şi mobilităţii au pem1is patronilor
să exercite presiuni din ce în ce mai mari în ceea ce priveşte contl'Olul asupra
forţei de muncă, în orice caz sleită de două izbucniri necontrolate ale deflaţiei,
80 ş i care a fost martoră a unei creşteri a şomaj u lui fără precedent în perioada
60 postbelică în ţările capitaliste avansate (poate cu excepţia Japoniei).

40
Organizarea muncii a fost submi nată de reconstrucţi a unor focare de
acumulare flexibilă în regiuni lipsite de o tradiţie industrială preexistentă şi de
20
importarea înapoi în vechile centre a nonnelor regresive şi a practicilor stabilite
c) % o în aceste noi arii. Acumularea flexi bilă pare să implice niveluri relativ crescute
ale şomajului „structural" (în contrast cu cel „de fricţiune"), distrugerea rapidă
~ 31 şi reconstrucţia calificări lor, cîştiguri modeste (dacă au existat şi acelea) în
::>
(/)
·;::
30 salariile reale (vezi figuri le2.2 şi 2.9) şi detronarea puterii uniunilor sindicale
«S
o"O 29 de ramură - unul dintre stîlpii politici ai regimului ford ist.
li)
28 Piaţa muncii, spre exemplu, a suferit o restructurare rad icală. Văzîndu-se
"O
puş i faţă în faţă cu o volatilitate crescută a pieţei, cu o competiţie din ce în
·e._, 27

d)
-
·2
li)
>
o
1974 1976 1978 1980 1982 1984 1986
ce mai rid icată şi cu marje ale profitului aflate în scădere, patronii au
profitat de pierderea puterii sindicatelor şi de surplusul de muncitori (angajaţi
sau şomeri), pentru a promova regimuri de lucru şi contracte de muncă
Figura 2.9 (a) Indicele cîştigurilor pe oră în afara dome~i~lui agriC?l, ~) pr<:><:ent mult mai flexibi le. Este dific il să ne formăm o imagine de ansamblu,
şomaj, (c) procentul şomerilor ce primesc ajutor de şomaJ ş1 (d) venituri fam1hale
deoarece însuşi scopul flexi bilităţii îl constituie satisfacerea nevoilor adesea
medii în SUA, 1974-1987
(Surse: Biroul statisticilor privind forţa de muncă şi Rapoartele economice deosebit de specifice ale fiecărei fi rme. Chiar şi pentru patronii obişnu iţi ,
către Preşedinte) sistemele ca „două săptămîni cu nouă zile lucrătoare" sau programele de

148 149
DAVID HARVEY CONDIŢlA POSTMODERNITĂŢII

Rezultatul a constat într-o structurare a pieţei muncii de genul celei


descrise în figura 2.1 O, preluată, ca şi citatele ce urmează, din lucrarea
/•'/exible patterns ofwork a Institutului pentru Managementul Personalu lui
( 1986). Centrul - un grup din ce în ce mai restrîns, dacă este să ne
~ h idăm după păreri exprimate de ambele părţi ale Atlanticului - este
PRIMUL GRUP PERIFERIC 1.'0llStituit din angajaţi „cu normă întreagă şi statut permanent şi este esenţial
PIAŢA DE MUN CĂ SECUNDARĂ
FLEXIBILITATE NUMERICĂ pentru viitorul pe termen lung al organizaţiei". Bucurîndu-se de o mai
mare s iguranţă a slujbei, de perspective de promovare şi recalificare mai
bune, şi de o pensie precum şi de o asigurare relativ generoasă, ca să nu mai
vorbim despre alte drepturi la beneficii adiţionale, din partea acestui grup
se aşteaptă o atitudine adaptabilă, flexibilă şi , dacă este necesară, o
GRUP CENTRAL mobilitate geografică. Costurile potenţiale ale concedierii angajaţilor din centru
PIAŢA DE MUNCĂ PRIMARĂ în vremuri de ananghie pot conduce, totuşi, o companie să subcontracteze
FLEXIBILl'D\TE
FUNCŢIONALĂ chiar şi funcţii de nivel înalt (variind de la design la publicitate şi la
managementul financiar), reducînd numărul managerilor ce fac parte din
grupul centrnl. Periferia cuprinde două subgrupuri relativ diferite. Primul
constă din „angajaţi cu normă întreagă, cu calificări care sînt uşor de
contractat pe piaţa muncii, ca de exemplu funcţionarii , secretarele şi
muncitorii ce efectuează operaţii manuale de rutină şi care nu necesită
o calificare deosebită" . Avînd un acces limitat la oportunităţile de
avansare, acest grup tinde să fie caracterizat printr-o fluctuaţie mare a
forţei de muncă „ce face ca reducerea de personal să se realizeze relativ
uşor prin selecţie naturală". Cel de-al doilea grup periferic „oferă o
flexibilitate numerică mai mare şi include angajaţi cu jumătate de normă,
temporari, personal cu contract fix, subcontractori şi ucenici subvenţionaţi
de stat, cu o siguranţă şi mai mică a locului de muncă decît primul grup
Figura 2.1O Structura pieţei de muncă în condiţiile acumulării flexibile periferic". Toate datele demonstrează o creştere semnificativă a acestei
(Sursa : Flexible Patterns of Work, ed. C. Curson, Institute for Personnel categorii de angajaţi în ultimii ani.
Management) Astfel de aranjamente de angajare deosebit de flexibile nu generează
prin simpla lor existenţă o insatisfacţie crescută din partea muncitori lor,
lucru care au în medie patruzeci de ore de muncă pe săptămînă pe durata din moment ce flexibilitatea poate fi uneori benefică pentru ambele părţi
anului, însă care îl obligă pe angajat să lucreze cu mult peste program în implicate. Însă efectele cumulate, atunci cînd sînt privite din punctul de
perioadele de vîrf şi să compenseze printr-un program redus în perioadele vedere al drepturilor de pensionare şi al valorii asigurării, precum şi al
de relaxare a activităţii, devin din ce în ce mai comune. Însă mult mai nivelurilor salariale şi al siguranţei locului de muncă, nu apar nici pe
importantă a fost distanţarea aparentă de angajarea obişnuită şi apropierea departe într-o lumină pozitivă din punctul de vedere al populaţiei
de aranjamente de muncă cu jumătate de normă, temporare sau muncitoare ca întreg. Cea mai radicală schimbare a fost 'fie în sensul
subcontractuale. creşterii subcontractării (70 la sută dintre firmele britanice luate în

150 151
DAVID HARVEY
CONDITLA POSTMODERNITĂTII
considerare de către Consiliul Naţional pentru Dezvoltare Economil'n
au rap?rtat o creştere în ceea ce pri veşte subcontractarea între a 1111 de exploatare" în oraşe ca New York şi Los Angeles, Paris şi Londra, a
_198~ ş1 1985), fi: în sensul angajării temporare mai degrabă decît c 11 devenit subiect de comentariu pe la mijlocul anilor 1970 şi a proliferat în
Im: să scadă în anii 1980. Dezvoltarea rapidă a economi ilor „neagră",
{umatat~ de norma. Aceste constatări urmează un niodel de mult uti li:,ut
m Japoma~ unde'. ~hiar şi în perioada de glorie a fordismului , subcontrru: „neoficială" sau „subterană" a fost, de asemenea, dovedită în toată lumea
tar~~ de catre m-~~ile co~panii acţiona ca un tampon de protecţie pentru capitalistă avansată, determ inîndu-i pe unii să sugereze că există o
ma, •_le corporaţ1 !_1mpotr1va costului fluctuaţi i lor pieţei. Tendinţa curenlfl convergenţă din ce în ce mai mare între sistemele de muncă ale „lumii a
pe pieţele mm~c11 e~te de a r~duce număru l muncitorilor „din centru'' ~i treia·' şi cele ale lumii capitaiiste avansate. Însă naşterea unor forme noi
de a se ba:'1 ?111 ce m ce ~a, ~nult pe o forţă de muncă ce poate fi rapid de organizar~ industrială şi revigorarea celor vechi (adesea dominate de
cont~acta!a ŞI la fel de rapid ş1 fără consecinţe concediată în vremuri de noile grupuri de imigranţi din marile oraşe, ca de exemplu filipinezii, sud-
restrişte. ln Marea Britanie, numărul „muncitorilor flexibili" a crescu t coreeni i, vietnamezii şi taiwanezii din Los Angeles, sau indienii şi
cu _16 la sută la 8, I milioane între anii 1981 şi 1985, în timp ce numărul bangladezienii din estul Londrei) reprezintă lucruri diferite în locuri distincte.
sluJbelor P:m1anente a scăzut cu 6 la sută la 15,6 milioane (Financial Times, Uneori pot indica dezvoltarea unor noi strategii de supravieţuire pentru
27 feb1:u_ane 1987). Cam în aceeaşi perioadă, aproape o treime din cele şomeri sau pentru cei total discriminaţi (precum imigranţii haitieni din Miami
!ece milto'."1c de locuri de muncă nou create în Statele Unite au fost incluse sau New York), în timp ce în alte cazuri nu constituie decît grupuri de
m cate?ona celor „temporare" (New fork Times, I 7 martie 1988). imigranţi care caută să pătrundă în sistemul capitalist, evitarea în mod
~ Evi~ent, -~ceste Iucr~i nu au schimbat radical datele problemelor organizat a plăţii impozitelor sau atracţia unui profit mare din comerţul
aparute rn an11 1960 ale pi eţelor de mu ncă segmentate sau „duale" însă ilegal care stă la baza sa. Însă în toate aceste cazuri, efectul este acela al
le:au remo~elat c~nfor?1 u_nei logici relativ diferite. În timp ce este ad:vărat transformări i modalităţii de control al munci i şi al angajării.
ca ~uterea 111 decl111 _a smdicatelor a redus puterea si ngulară a muncitori lor Formele de organizare a clasei muncitoare (aşa cum sînt uniunile
albi d~ sex _m_as~uli~ în sec~o~rele pieţei ce constituie un monopol, nu sindicale), spre exemplu, depindeau masiv, pentru viabilitate, de adunarea
rezul~a de ~1c1 ~~ ~e1 ex~luş, dm aceste pieţe ale muncii, precum negrii, în masă a muncitorilor în cadrul fabric ii, şi au constatat că era destul de
femeile, m_montaţ1 le etrnce de toate felurile, au ajuns deodată la egalitate dificil să obţină vreun cîştig din sistemele de muncă în cadrul famil iei sau
(cu ex~e~ţ~a sensului în ~ai:e mulţi m~nc!tori albi, bărbaţi, privJlegiaţi în d in cele domestice. Sistemele paternaliste constituie teritorii periculoase
mod ttad1ţ'.01_1al, au fost ş1 e, margmahzaţ1 Ia un loc cu cei lalţi). Jn timp ce pentru organizarea muncii, deoarece ele au şanse mai mari de a corupe
unele_ f~me, ş,_ ~n~Je minorită~i- au cîştig~t ~ccesul spre poziţii mai privilegiate, puterea sindicală (dacă aceasta există) decît are puterea sin~dicală de a
cond1ţ11 l~ ~011 pieţe a ~unc11 au subh~1at din nou, în cea mai mare parte, e libera angajaţii de dominaţia şi grija paternală a „naşului". Intr-adevăr,
v~ lner!b~litatea ~grupun lor dezavantaJate (aşa cum vom observa imediat unul dintre avantajele principale ale adoptării unor astfel de fonne învechite
ca s-a 111t1mplat 111 cazul femeilor). de proces al muncii şi de producţie capital istă meschină este acela că ele
Transfo~ăril: ~are au avut l?c în structura pieţei muncii au fost egalate subminează organizarea clasei muncitoare şi transformă baza obiectivă
doar de sch1mban la fel de importante în organizarea i ndustrială. pentru lupta de clasă. Conştiinţa de clasă nu mai derivă din relaţi i le clare
Subcontracta~ea ?~g~ni:'1tă, spre exen~plu, deschide oportunităţi de iniţiere de clasă dintre capital şi forţa de muncă, ci trece pe un teren nesigur al
a u~or af~cen mic~, tar 111 unele cazun permite chiar sistemelor de muncă conflictelor interfamiliale şi al luptelor pentru putere între rude sau în cadrul
1~a1 vecl,~1, domestice, ~~izanale_, familia le (patriarhale) şi paternaliste (de unor sisteme de tip clan ale relaţiilor sociale ordonate ierarhic. Lupta
!•P „naş , :,guvernat~r sa~ chiar mafiot) să revină la viaţă ş i chiar să împotriva exploatării capitaliste din fabrici este cît se poate de diferită de
1~floreasc_a sub forma de piese centrale mai degrabă decît apendice ale lupta împotriva unui unchi sau a tatălui care organizează munca fami liei
s1stemulu1 de producţie. Revigorarea fonne lor de producţie de tip „atelier într-un atelier de exploatare extrem de disciplinat ş i competitiv, care
lucrează pentru ordonarea capitalului multinaţional (vezi tabelu l 2.3).
152
153
DAVfD HARVEY CONDITIA POSTMODERNITĂTII

Efectele sînt de două ori mai evidente atunci cînd luăm în considerare deci promovează substituirea forţei de muncă masculine, plătită mai bine
modificarea rolului femeilor în producţie şi pe piaţa muncii. Noile structuri şi mai greu de concediat, cu aceea a femeilor, plătite mai prost, însă
ale p!eţei muncii nu numai că permit într-o mai mare măsură exploatarea revigorarea subcontractării şi a sistemelor de muncă familiale şi domestice
forţei de muncă a femeilor prin angajarea lor cu jumătate de normă, şi permite renaşterea practicilor patriarhale şi a conceptului de muncă
casnică. Această revigorare egalează capacitatea îmbunătăţită a capitalului
Tabelul 2.3 Diferite forme ale procesului muncii m ultinaţional de a exporta sistemele fordiste de producţie de masă peste
şi organizării producţiei hotare şi de a exploata acolo forţa de muncă extrem de vulnerabilă a
temei lor în condiţiile unui salariu extrem de redus şi ale unor măsuri de
Tipul de producţie Forma Baza Politica siguranţă a muncii ca şi inexistente (vezi Nash şi Fernandez-Kelly, 1983).
exploatării de producţie Programul Maquiladora, care permite managerilor americani şi posesorilor
Auloangajare consultanţi, schimb de antimonopolul de capital să rămînă la nord de graniţa mexicană, în timp ce construiesc
meşteşugari şi bunuri şi individualist şi fabrici ce angajează în cea mai mare pa1te tinere femei la sud de graniţă,
sectorul neoficial servicii condus de piată reprezintă un exemplu dramatic al unei practici ce a devenit deosebit de
sau reglementări răspîndită în multe dintre ţările mai slab dezvoltate sau nou industrializate
de stat (Filipine, Coreea de Sud, Brazilia etc.). Tranziţia la acumularea flexibilă a
Cooperativă colective şi fost marcată, de fapt, de o revoluţie (în nici un caz progresivă) a rolului
contracte interne negociere
cooperative schimburi externe femeii pe piaţa muncii şi în procesul muncii pe perioada cînd mişcările
feministe au luptat atît pentru o conştientizare mai acută cît şi pentru
Patriarhat firme mici de familie rudenie bazată pe politică condiţii mai bune pentru cele ce reprezintă acum peste 40 la sută din forţa
(ateliere de exploatare) vîrstă şi sex neoficială de muncă a multora dintre ţările capitaliste avansate.
Paternalism firme domestice comunitate bazată politica Noile tehnici şi forme organizatorice în productie au început să
comun mari (muncă exploatată) pe norme, cutume onoarei şi constituie un pericol pentru firmele organizate în mod tradiţional, dînd
şi forţă a statutului naştere la un val de falimente, închideri de fabrici, dezindustrializare şi
restructurare, care au devenit riscante chiar şi pentru marile corporaţii.
Patemalism sisteme manageriale raţionalitate scara carierei
birocratic Forma organizatorică şi tehnica managerială adecvată producţiei
corporate şi de stat calculată, loialitate şi concurenţa
standardizate de masă, de mare volum, nu au fost întotdeauna uşor de
şi senioritatc în cadrul
organizaţiilor
convertit într-un sistem flexibil de producţie, care să pună accentul pe
rezolvarea problemei, pe reacţii rapide şi adesea foarte specializate şi pe
Patrimonială imperii ordonate rela\ii de putere negociere, adaptabilitatea calificării în anumite scopuri aparte. Acolo unde producţia
ierarhic în producţie, şischimburi de cîştig reciproc putea fi standardizată, s-a dovedit greu de oprit pentru a profita de avantajul
comert sau finanţe favoruri (privilegii şi lupte
forţei de muncă prost plătite din lumea a treia, creînd ceea ce Lipietz
tradiţionale) dinastice
(1986) numeşte „fordism periferic" . Falimentul Penn Central din 1976 şi
Proletară sistemul fabricilor şi cumpărarea şi vînzarea concurenta de dificultăţile companiei Chrysler din 1981 au oferit indicii asupra gravităţii
firmelor capitaliste forţei de muncă şi piaţă, acţiunea problemei în Statele Unite. Nu numai că lista primelor 500 de corporaţii
controlul asupra colectivă, americane publicată de revistaFortune a suferit modificări considerabile,
procesului muncii şi a negocierea şi ci s-a schimbat şi rolul lor în economie - angajarea globală a rămas
mijloacelor de producţie lupta de clasă staţionară după anul 1970 (cu o pierdere netă în Statele Unite) comparată
Sursa: după Deyo, 1987 cu dublarea angajării de personal care avusese Joc în fabricile lor între
154 155
DAVID HARVEY CONDIŢlA POSTMODERNITĂŢII

anii 1954 şi 1970. Pe de altă parte, înfiinţarea de noi firme în Statele Unite în timp ce în altele - precum în cazul jocurile video şi al programele de
a crescut_dramatic, dublîndu-se în perioada dintre anii 1975 şi 1981 (un an software destinate computerelor - durata de viaţă este de mai puţin de
de recesiune profundă). Multe dintre noile mici afaceri şi-au asumat optsprezece luni. De aici reiese că acumularea flexibi l ă a fost însoţită, în
răspunderea de a intra în matricea subcontractării îndeletnicirilor calificate ceea ce priveşte consumul, de o atenţi e mult mai mare acordată modei,
sau consultanţei. care suferă schimbări atît de rapide, şi de mobilizarea tuturor artificiilor
~conomiil: la sc~ră mare căutate în perioada fordistă a producţiei de inducerii necesităţilor şi transfo1111ărilor culturale pe care le i mplică aceasta.
masa se pare ca au fost detronate de o capacitate din ce în ce mai marc Estetica relativ stabilă a modernismului ford ist a lăsat loc frămîntări lor,
de a P;Od~ce_o varietate~~ bunuri ieftine în serii mici. Economiile cu scop instabilităţii şi cal i tăţilor trecătoare a le estetici i postmoderniste, care
par.sa fi mvms economule la scară mare. Spre exemplu, în anul 1983, celebrează diferenţele, efemeritatea, spectacolul, moda şi comercializarea
revista Fortune raporta deja că „şaptezeci şi cinci la sută din totalitatea formelor culturale.
pieselor utilajelor de astăzi sînt produse în serii de cîte cincizeci sau mai Aceste schimbări survenite la nivelul consumului, cuplate cu
pu~in". Întreprinderile.'.ordiste puteau adopta, bineînţeles, noi tehnologii şi schimbările în producţie, cu acumularea de informaţii şi cu finanţarea,
~01-~rocese ale m~nc11 ţo ~ractică poreclită „neofordistă" de către unii), păreau să ascundă o creştere P!·oporţională a angajări lor în servicii de la
msa m multe cazun pres1untle competitive şi luptele pentru un control mai începutul anilor 1970 încoace. lntr-o anumită măsură, acest curent a putut
bun al muncii au dus fie la clădirea de forme industriale cu totul noi fie la fi detectat cu mult înainte, poate ca o consecinţă a creşterilor rapide în
~ntegrar~a fordismului într-o reţea completă de subcontractare şi „căutare eficienţă în mare parte a industriei manufacturiere prin raţionalizarea
111 exter_i~r _a r~surs~lor" pen~ru a conf~ri o _mai n~are flexibilitate în faţa
fordistă şi a dificultăţii evidente de realizare~ cîştigurilor în ceea ce priveşte
co~pet1.ţ1:• ~m ce 111 ce mat acerbe ş 1 a nsculu1 crescut. Producţia de productivitatea în asigurarea de servicii. l n să reducerea rapidă a forţei
se~1~ ~11~a. ~· s~1bco~1tractarea au benefic;at cu siguranţă de avantajul de muncă angajate în producţie după 1972 (vezi tabelu I 2.4) a scos în
ev1t~·11 ng1d1tăţ1lor sistemului ford ist ş i al satisfacerii unei game mult mai evidenţă o creştere rapidă a angajării în domen iul serviciilor, nu atît în
largi de necesităţi ale pieţii, inclusiv ale celor care sufereau modificări vînzare, distribuţie, transpo11 şi servicii personale (care au rămas relativ
rapide. stabile sau chiar au pierdut teren), cît în serviciile oferite de producător, fi-
As_tfel de sisteme de producţie flexibile au permis, şi în mare măsură nanţe, asigurări şi afaceri imobiliare, precum şi în alte cîteva sectoare,
au depms de accelerarea ritmului inovaţiei în domeniul produselor, laolaltă precum sănătatea şi educaţia (vezi Walker, 1985 ; ca şi Noyelle şi Stanback,
~u explorarea unor nişe ale pieţei deosebit de specializate şi la scară redusă. 1984 ; Daniels, 1985). Interpretarea exactă (sau măcar defi n iţii le de bază
In condiţiile recesiunii economice şi ale competiţiei crescînde motivatia a ceea ce se înţelege prin servicii) reprez i ntă o problemă deosebit de
explor~rii. uno~ astfel de posibilităţi a devenit fundament;lă pentru controversată. O bună parte a expansiunii poate fi atribuită, spre exemplu,
suprav1eţu1re. Timpul de rulaj al mărfurilor - care a reprezentat întotdeauna creşterii subcontractării şi consu ltanţei, care permit unor activităţi odinioară
unul dintre factorii cheie ai profit.abilităţii capitaliste - era amen inţat cu desfăşurate în cadrul firmelor de producţie (avocatură, ma1·keting,
reducerea ~rastică din _cauza implementării noilor tehnologii de producţie publicitate, dactilografiere etc.) să fie preluate de întreprinderi separate.
(precum s1stcnH~I de livrare bazat pe fluxul inventarului „exacl la timp", Aşa cum vom vedea în Partea a III-a, se prea poate ca una din cauze să
care re?uce rad1ca_l st9curile necesare pentru a menţine continuitatea o constituie necesitatea de a accelera timpul de rulaj în consum, care a
flux~1lm ~: pro~u~ţ1e). lnsă ac~elerarea timpului de rulaj în producţie ar fi dus la rîndul său la o schimbare a accentului de pe producţia de bunuri
fost mutila daca timpul de rulaJ al consumului ar fi fost şi el redus. Durata (dintre care majoritatea, precum cuţi tele şi furculiţele, au o durată de
de viaţă. a unui produs ford ist tipic era, spre exemplu, de cinci pînă ta viaţă deloc neglijabilă, substanţia l ă) pe producţi a de evenimente (aşa cum
şapte ani, însă acumularea flexibi lă a redus la mai puţi n de jumătate acest sînt spectacolele care au un timp de rulaj aproape instantaneu). Indiferent
termen în anumite sectoare (precum industria textilelor şi a confecţiilor), care este exp l icaţia completă, orice descriere a transformării economiei

156 157
DAVID HARVEY CONDIŢIA POSTMODERNITĂ'fl l
Tabelul 2.4 Structura angajării populaţiei civile în anumite capetele scării afacerilor, acumularea flexibilă a condus la fuziuni masive
ţări capitaliste avansate, anume selectate, între anii 1960 şi 1981, ş i la diversificarea corporaţiilor. Companiile americane au cheltuit 22 de
ilustrînd creşterea înregistrată în economia serviciilor miliarde de dolari achiziţionîndu-se unele pe celelalte în 1977, însă în 1981
această cifră crescuse Ia 82 de miliarde de dolari, pentru a atinge în 1985
Procentul populaţiei angajate în: cxtraord inara cifră de 180 de miliarde de dolari. Deşi fuziunile şi achiziţii le
Agricultură Industrie Servicii au intrat în declin în 1987, în parte ca răspuns la prăbuşirea pieţei ac~unilor,
valoarea totală a rămas totuşi cantonală la cifra de 165,8 miiiardc de
/960 1973 1981 1960 1973 1981 1960 1973 1981 clolari pentru 2 052 de tranzacţii (conform afirmaţii lor lui W. T. Grimm, un
grup de consultanţă pentru fuziuni). Şi totuşi în 1988 mania fuziunilor a
Australia 10,3 7,4 6,5 39,9 35,5 30,6 49,8 57,1 62,8
continuat. În Statele Unite, în primele trei trimestre ale anului au fost
Canada 13,3 6,5 5,5 33,2 30,6 28,3 53,5 62,8 (i6,2
încheiate tranzacţii de fuziune care valorau peste 198 de miliarde de dolari,
Franţa 22,4 11,4 8,6 37,8 39,7 35,2 39,8 48,9 56,2 în timp ce în Europa, încercarea lui de Benedetti de la O livetti de a prelua
Gennania 14,0 7,5 5,9 48,8 47,5 44,J 37,3 45,0 49,9 Un ion Generale din Belgia, o bancă ce controla aproximativ o treime din
Italia 32,8 18,3 13,4 36,9 39,2 37,5 30,2 42,5 49,2 proprietăţile productive ale acelei ţări, indica o globalizare a man iei fuziunilor.
Japonia 30,2 13,4 10,0 28,5 37,2 35,3 41,3 49„1 54,7 Majoritatea angajaţilor primelor 500 de companii din Statele Unite, conform
Spania 42,3 24,3 18,2 32,0 36,7 35,2 25,7 39,0 46,6 revistei Fortune, lucrează acum în domenii de activitate ce nu au nimic în
Suedia 13,1 7,1 5,6 42,0 36,8 31 ,3 45,0 56,0 63,1 comun cu domeniul de afaceri iniţial cu care este identificată compania
UK 4,1 2,9 2,8 48,8 42,6 36,3 47,0 54,5 60,9 respectivă. ,,Datoria managerilor este de a face bani, nu oţel", anunţa
SUA 8,3 4,2 3,5 33,6 33,2 30,1 58,1 62,6 (i6,4 James Roderick, Preşedintele companiei US Steel, în 1979, şi imediat s-a
lansat într-o campanie de achiziţi i şi expansiun i pentru a diversifica
OECD 21,7 12,1 10,0 35,3 36,4 33,7 43,0 51 ,5 56,3 activităţile companiei. La celălalt capăt al scării, micile afaceri, structurile
organizatorice patriarhale şi a1tizanale au înflorit şi ele. Pînă şi auto-
Sursa: Statisticile OECD privind foiţa de muncă
angajarea, care a suferit un declin constant în Statele Unite după 1950, a
urmat, conform relatării lui Reich ( 1983), o revigorare substanţială ?upă
capitaliste avansate din 1970 încoace trebuie să analizeze cu atenţie această
1972, extinzîndu-se cu peste 25 la sută în mai puţin de un decentu (?
schimbare marcantă în structura ocupaţională.
tendinţă care cuprinde orice de la munca ocazională prestată de şomeri,
Toate acestea au conferit o valoare specială antreprenorialismului
pînă Ia consultan ţi extrem de bine plătiţi, designe~i~ meşteşug~ri şi
„inteligent" şi inovator, ajutat şi sprijinit de tot arsenalul luării de decizii
specialişt i). Noile sisteme de coordonare au fost stab1hzate fie printr-o
rapide, sigure şi în condiţiile unei bune infonnări. Capacitatea îmbunătăţită varietate complicată de aranjamente subcontractuale (care leagă micile
de dispersare geografică, producţia la scară mică şi goana după pieţele de firme de operaţiuni la scară largă, adesea multinaţionale) prin intermediul
lux nu au dus totuşi, în mod absolut necesar, la diminuarea puterii marilor formării de noi ansambluri de producţie în care aglomerarea econom iilor
corporaţii. Într-adevăr, în măsura în care infonnaţia şi capacitatea de a a căpătat o semnificaţie deosebită, sau prin dom inru·ea şi integrarea mici lor
lua decizii rapide şi ferme într-un mediu foru1e nesigur, efemer şi competitiv afaceri sub egida unor organizaţii financiare sau de marketing puternice
devine crucială pentru realizarea de profituri, corporaţia bine organ izată (Benetton, spre exemplu, nu se angajează direct în producţie, ci operează
are avantaje competitive ce11e asupra micilor firme. ,,Deregularizarea" pur şi simplu ca o puternică maşină de marketing, care transmite comenzi
( un alt cuvînt cheie în politica epocii acumu lării flexibile) a însemnat adesea unei vaste reţele de producători independenţi).
o monopolizare crescută (după o fază iniţială de intensificare a concurenţei) Ceea ce sugerează acest lucru este că tensiunea care a prevalat
în sectoare ca liniile aeriene, energia şi servicii le financiare. La unul din mereu în cadrul capitalismului între monopol şi compet iţi e, între
158 159
DAVID HARVEY CONDIŢlA POSTMODERNITĂŢJ I

centralizarea şi descentralizarea puterii econom ice, începe să fie înlăturnlO unui avantaj competitiv important. Înseşi cunoştinţele devin un bun cheie
prin mijloace fundamental diferite. Totuşi, aceasta nu implică în mod produs şi vîndut celui ce oferă cel mai bun preţ, în condiţii care sînt el;
necesar ca regimul capitalist să devină mai „dezorganizat", aşa cu m însele organizate pe o bază competitivă. Universităţile ş i institutele de
sugerează Offe ( 1985) şi Lash şi Urry ( 1987). Deoarece lucrul cel mai cerce~re sînt angajate într-o competiţie acerbă pentru personal ca şi pentru
interesant în legătură cu situaţia actuală este modul în care capitalismul a fi primele care patentează noi descoperiri şti inţifice (cel care va ajunge
devine din ce în ce mai organ izat tocmai prin dispersare, mobilitate primul la antidotul pentru virusul SlDA va avea cu siguranţă numai de
geografică şi reacţii flexibile la piaţa muncii, procesele muncii şi pieţele ele pro~tat, aşa cum recunoaşte şi înţelegerea dintre cercetătorii americani ş i
consum, toate acestea fiind însoţite de mari inovaţii instituţionale, ale Institutul Pasteur din Franţa cu privire la împărtăşirea informaţiilor şi
produselor şi tehnologice. împărţirea drepturilor rezultate). Producerea organizată de cunoştinţe s-a
Organizarea mai serioasă ş i centralizarea implozivă au fost, de fapt, extins remarcabil în ultimele decenii, însă în acelaşi timp a căpătat o tendintă
realizate prin dezvoltarea paralelă a două evenimente de importantă comercială din ce în ce mai pronunţată (a se observa tranzitiîie
crucială. În primul rînd, astăzi informaţia exactă şi la zi reprezintă un bu11 neconfortabile din sistemele multor universităţi din lumea capitaiistă
de mare preţ. Accesul la şi controlul asupra informaţiei , cuplat cu o avansată de la statutul de păzitoare ale cunoştinţelor şi ale în ţe lepciunii la
capacitate 111.are de analiză instantanee a datelor, au devenit esenţia le producţia de cunoştin ţe subordonată capita lului marilor corporaţii).
pentru coordonarea pînă şi a intereselor celor mai obscure ale corporaţiilor. Celebrele legături Stanford- Silicon Valley sau MIT-Boston Route J 28
Abilitatea de a răspunde instantaneu la modificările ratei de schimb, ale sînt exempl~ rela~iv noi şi ~specifice erei acumulării flexibile (deşi, după
modei şi gusturilor, precum şi la mişcări le competitorilor este mai importanu'\ cum remarca David Noble m America by design, multe dintre universităţie
pentru supravieţuirea corporaţiilor decît a fost vreodată sub regimul ford ist. americane au fost înfiinţate şi promovate de către capitalul marilor
At.centul pus asupra informaţiei a promovat, de asemenea, o gamă largă corporaţii încă de la început).

de servicii şi consultanţe de afaceri deosebit de specializate, capabile să Controlul asupra fluxului de informaţie şi asupra mijloacelor de
ofere informaţii la minut asupra tendinţelor pieţei şi acele analize instantanee propag~r~ ~ gu~tu.lui şi a culturii populare au devenit arme vitale în lupta
ale datelor, atît de utile în luarea de decizii de către marile corporaţii. A compettt1va. U1m1toarea concentrare a puterii economice spre publicarea
creat, în acelaşi timp, o situaţie în care pot fi realizate profituri vaste doar de cărţi (în condiţiile în care 2 la sută dintre editori controlează 75 la sută
pe baza accesului privilegiat la informaţie, mai ales pe pieţele financiare ş i dintre cărţile publicate în Statele Unite), spre media şi presă nu poate fi
valutare (căci sîntem martorii scandalurilor din anii 1980 cu privire la explicată doar în terme~ii condiţiilor de producţie ce conduc la fuziuni în
„comerţul ilicit cu informaţii din interior", scandaluri care au zguduit atît domeniile respective. Jn schimb, are o mare legătură cu puterea altor
bursa din New York cît şi pc cea din Londra). Însă acesta este, ca să mari c.orporaţii , exprimată în controlul exercitat de acestea asupra
spunem aşa, doar vîrful ilegal al unui iceberg în care accesul privilegiat la meca111smelor de distribuţie şi a cheltuielilor pentru publicitate. Acestea
informaţii de orice tip (ca, spre exemplu, cunoştinţele ştiinţifice şi tehnice, din urmă au crescut neîncetat din anii 1960 încoace şi înghit părţi din ce în
politicile guvernamentale şi schimbările politice) devine un aspect esenţial ce mai mari din bugetele marilor corporaţii deoarece, într-o lume înalt
al luării de decizii profitabile şi de succes. com~eti ti vă, nu n~mai produsele ci şi însăşi imaginea corporaţiei devine
Accesul la cunoştinţele tehnice şi ştiinţifice a fost întotdeauna important esenţială, nu numai în scopul marketingului ci şi pentru creşterea capitalului
în lupta competitivă, însă şi aici, putem observa reînnoirea interesului ş i a urmărirea fuziunilor şi cîştigarea unui avans în domeniul producerii d;
accentului, deoarece într-o lume în care gusturile, necesităţile şi sistemele cunoştinţe, al politicii guvernamentale şi al promovării valorilor culturale.
de producţie flexibile se schimbă cu viteza luminii (spre deosebire de lumea Spo'.1sori_~~ea d~ cătr~ corporaţii a artelor ( expoziţie sponsorizată de - ),
relativ stab ilă a fordismului standardizat), accesul la ultima tehnică, la a un1v~rs1tăţ1lor ş1 ~ p~·o1~ctel.or filantropice reprezintă vîrful plin de prestigiu
ultimul produs, la ultima descoperire ştiin~fică implică posibilitatea cîştigării al unei scale de act1v1tăţ1 ce mclude absolut orice, de la broşuri cu o grafică

160 161
DAVID HARVEY
COND1ŢIA POSTMODERNITĂTII
superbă la rapoarte ale companiei, manevre ale departamentului pentru
ore GMT
relaţii cu publicul şi chiar scandaluri care menţin în permanenţă numele 2 4- 2 1 18 15 12 9 8 3
valută străină
corporaţiei în atenţia publicului. NEW YORK
Cea de-a doua realizare - iar aceasta a fost cu mult mai importantă
decît prima - a reprezentat-o reorganizarea completă a sistemului financiar
global şi apariţia unor puteri de coordonare a finanţelor mult mai mari.
Oin nou , mişcarea a fost duală, pe de-o parte în sensul formă rii
conglomeratelor financiare şi a unor burse cu extraordinară putere globală,
şi, pe de altă parte, o proliferare şi o descentralizare a activităţilor şi fluxurilor
financiare prin crearea unor instrumente şi pieţe financiare cu totul şi c11
totul noi. În Statele Unite, aceasta a însemnat dereglementarea unui sistem
financiar care a fost riguros delimitat încă de Ia realizarea reformelor din
anii 1930. Raportul Comisiei !Junt din 1971 a fost prima recunoaştere orc G Mr
15 12 9
explicită de către Statele Unite a necesităţii reformelor ca o condiţie pentru 6 3 o
suprav ieţuirea şi dezvoltarea sistemului economic capitalist. După traumek TOKYO. m
din 1973, presiunea pentru dereglementarea financiară a iuţit pasul în anii
1970 ş i a cuprins toate centrele financiare ale lumii pînă în 1986 (mult
lăudatele reforme de tip „big bang" ale Londrei din acel an au făcut
înţeles acest lucru). Dereglementarea şi inovaţiile financiare - t111
proces nu numai lung ci şi complicat - deveniseră deja o condiţi e a
supravieţuirii oricărui centru financiar din lume în cadrul unui sistem global,
înalt integrat, coordonat prin intermediul telecomunicaţiilor instantanee.
Formarea unei pieţe globale de acţiuni, a pieţelor globale de mărfuri cu
Iivrare la termen (şi eh iar de datorii), a schimburilor valutare sau ale ratelo1
ore GMT
dobînzilor, laolaltă cu o mobilitate geografică accelerată a fondurilor, n 15 12 9 8 3 o
însemnat, pentru întîia dată, crearea unei pieţe mondiale unice pentru
rezervele monetare şi de credit (figura 2.11 ).
Structura acestui sistem financiar global este acum atît de complicam
încît depăşeşte puterea de înţelegere a marii majorităţi a oamenilor. Limitck
dintre funcţiile distincte cum sînt serviciile bancare, bursiere, financia1\· ,
finanţarea locuinţelor, creditele pentru consumatori şi altele au devenit din
ce în ce mai puţin concrete, în acelaşi timp în care au apărut noi pieţe dl·
mărfuri, de acţiuni, de valute sau de datorii la termen, aducînd timpul viit111
în prezent prin intermediul unor acţiuni surprinzătoare. Comu nicaţiill·
computerizate şi electronice au dezvăluit semnifi caţia coordonării
internaţionale instantanee a fluxurilor financiare. ,,Domeniul bancar," afim111
Figura 2. ! 1 Modelele comerţului pe o perioadă de douăzeci i a .
ziarul Financial Times (8 mai 1978), ,,devine rapid din ce în ce mai indiferent ptL'\cle financiare (prin bunăvoinţa lui Nigel Thrift) ş p trude Ote pe
162
163
CONDIŢI A POSTMODERN ITĂŢII
DAVID I lARVtY
faţă de constrîngcrile timpului, spaţiului şi valutelor"_. S-a ajur~s pînă într:acolo
încît „un cumpărător englez poate achiziţiona o ipotecă Ja~o,~eză, tar ~lll
american îşi poate goli contul dintr-o bancă newyorkeză prm mtermed~ul
1,000 l [D Datorii nominale pe tennen lung din

Surse oficiale
unui automat bancar din 1long Kong, iar un investitor japonez poate cumpam tillJ Surse private
acţiuni la o bancă scandinavă cu sediul la Londra, ale cărei fonduri pot fi
exorimate în lire sterline, dolari. mărci g.c1mane şifranci francezi" . Această
„uim itoare" lume a finanţelor de vîrf cuprinde o varietate la fel ~e uim itoarc
750

500
1
de activităţi de intermediere, în care băncile împrumută masiv pc termen
scurt de la alte bănci, companiile de asigurări şi fondurile de pensii adun.1
sume mari destinate investiţiilor pentru a funcţiona drept „creatori dominanţi 250
. . . . .... .... ......
. . . . . .' . ..
ai pieţei", în timp ce capitalul industrial, comercial şi f ~nciar dcv_ine ~art: . ............................. ..... ................ ... ..
r:;.......;.~~~-:-·· ......... . ................
'

integrantă atîtde semnificativă a operaţiunilor şi structurilor financiare? mei~ o .... . . .· ·.·.·.-'. ·.<< :-: :-:-: :-:-:-:-:-:-:-:-:-:-:-:.:-:-:-..·.·
este din ce în cc mai difici l să delimităm unde încep interesele comerciale ş1 .l,9 l'.9 ",9 .l.9 -', 9 -'& ".s> -'& .l,9
>o :.>-2 >,;;, :.>6 ' :.>& <9o <9~ <9v i:96,
industriale şi unde se termină interesele strict financiare.
Această confuzie a fost asociată mai ales cu creşterea a ceea cc
Figura 2.12 Creşterea datoriilor tării or în curs de dezvoltare, 1970 1987
astăzi num im „antreprenorialism pe hîrtie". În ultimii an_i s-a pus de?seb!t (Sursa: Tabelele datoriilor alcătuite de Banca Mondială)
de marcant accentul asupra găsirii altor metode de a rea~,za profituri ~ec1t
simpla producţie de bunuri şi servicii. Tehnicile pot v~na de_ la sofis_t1cata Inundat de lichidităţi şi perturbat -:le datoriile care au scăpat de sub
contabilitate creativă" pînă la monitorizarea atentă a pieţelor 111ternaţ1onalc rnntrol din 1973 încoace, sistemul financiar mondial a eludat, totuşi, orice
~ia condiţiilor politice de către companiile multinaţionale, astfel încî~ ele (Ontrol colectiv chiar şi din partea celor mai puternice state capitaliste
să poată profita de pe urma relativelor modifică~i ale ratelor de scl~1~nh avansate. Formarea aşa-n u m i tei pieţe fi nanciare a „eurodolarulu i" di n
valutar sau ale ratelor dobînzilor, ajungînd chiar la atacarea făţişa a ,urplusul de dolari americani de la mij locul anilor l 960 este simptomatică
corporaţiilor şi la preluarea totală a bunurilor un?r corporaţi! rival~ sa~~ pentru această problemă. Relativ necontrolată de nici un guvern naţional,
chiar a unora ce nu au nici o legătură cu cele menţionate. Mama „fuz1un11 a(eastă piaţă reprezentată de bani „fără de stat" s-a extins de la 50 de
şi a preluării" din anii 1980 a constituit pa11e integrantă a acestui acccn~ 111 iliardc de dolari în 1973 la aproape 2 trilioane de dolari în 1987, apro-
pus asupra antreprcnorialismului pe h!rti~, căci ~eşi exis~~ u~ele c~zu_~' pi indu-se deci de agregatele finaciare din Statele Un ite. Volumu l
în care astfel de activităţi puteau avea Justificare 111 termen11raţ1o~altză111 t·11rodolarilor a crescut conform unei rate de aproximativ 25 la sută pe an
şi diversificării intereselor corporaţiilor, scopul urmărit era cel ma, adesea 111 anii 1970, comparată cu o creştere de I O la sută în rezerva valutară din
obtinerea de profituri pe hîrtie, fără a interveni în vreun fel ~n procesul d~ \late le Unite şi o rată a creşterii de4 Ja sută în volumul comerţului exterior.
producţie. Nu este de mirare, după cum ~bserva R~bcrt Re,ch \19~3), ~a I >atoria ţări lor lumii a treia a scăpat şi ea de sub contro l (vezi figura 2.12).
„antreprenorialismul pc hîrtie ocupă gîndunle unor~. d1~1trc cel~ ma•.straluc1tc Nu este nevoie de o imaginaţie deosebită pentru a constata că astfel de
minţi ale Americii la ora actuală, îi atrage pe un11 dmtre ce, ma, ~alenta\1 dc1cchilibre prevestesc tensiuni serioase în cadrul sistemului capitalist
absolvenţi, uzează de strategi~e cele mai originale şi cre~toa~e ş, ~ucc la plobal. Profeţ i i unui viitor sumbru (precum Felix Rohatyn, un bancher de
cele mai energice tranzacţii". ln ultimii cincis~rez~ce an!, ~cr~e el 111tr-~1n p1.. Wali Street) sînt acum din cc în ce mai n umeroşi, şi pîn ă şi The
raport, cele mai căutate şi cele mai lucrative sluJbe d1spomb1le •.n domen'.u~ I, ,momist şi Wal/ Street Journal au dat g las unor avc11ismentc asupra
afacerilor în Statele Unite nu au fost în sfera managementului produc\1c1 1111ui iminent dezastru financiar cu mult înainte de prăbuşirea pieţei acţiun i lor
ci în cea legală şi financiară a marilor corporaţi i. d111 octombrie 1987.

165
164
DAVID HARVEY
CONDIŢIA POSTMODERNfTĂ ŢI r
Noile sisteme financiare instituite după 1972 au schimbat balanţa n~m~nic~ţiilo~, car~ s~ bazau pe containerizare, transportul cu avioane
fo1ţelorc21pitalismului global, oferind o autonomie mult mai mare sistemelor
p~nt1 ~1 mar~un de tip J~mbo-jet şi pe comunicaţiile prin satelit care au
financiar şi bancar faţă de finanţarea corporală, de stat şi personaht permis ca mstruc(1un1le de produc(ic şi design să fi , .
Acumularea flexib il ă consideră capitalul financiar ca fiind puterea sa rn~tantaneu oriunde în lume. Industria care fusese le ată în ie comu~~cate
coordonatoare într-o mai mare măsură decît a făcut-o fordismul. Acest pnn constrîngeri locationale de sursele sau de pictgele de m maotd t~~d1~1onal
lucru înseamnă că potenţialul penh·u apariţia unor crize financiare şi 1 t ·b·1· t ern prime a
,H1 acumpos, ,1tateadeadevcnimult111aimobilă De la ··1 I ·1
monetare independente şi autonome este mult mai marc decît era odinioară. I '>70 în . · mu ocu ani or
deşi sistemul financiar este mult mai capabil să răspîndească riscurile pc
.. d. ~~ac~,. s-a năs_cut o vastă literatură care încerca să ţină evidenţa
111111_ 1v1z1u111 m~ernaţ1onale a muncii, modilicînd princi iile de I . .
un front rnai larg şi să mute fondurile din sectoare, regiuni sau întreprinderi duc rnd _l_a proliferarea mecan ismelor de coordonar~ " "ocaţJe ş1
falimentare într-unele profitabile. O mare parte a fluxului , instabilitătii ~i
rotaţiei p,oate fi atribu ită direct acestei capacităţi de a muta fluxu rile de
<o111 pan11lor transnaţionale cît şi între diferite pieţe sectori:~~ d1~1
~1de produse. Ţările nou industrializate (TIC) . .
::!u!
u~'.
capital în moduri care par să nu ţină deloc seama de constrîngerile timpului din Asia de Sud- Est (H K s· ' pi :c_um „gt upul celor patru
şi spaţiu l u i care restrîng, de obicei, act i vităţi l e materiale ale producţiei ~i - _. ~ng ong, mgapore, 1 a,wan şi Coreea de Sud)
consumului.
Puterrile din ce în ce mai mari de coordonare aflate la dispozi ţia
sistemu hui financiar s-au născut într-o oarecare măsură şi pe seama puterii
;';~~~;~~~·~·~·)~;'.~~~~:·~~;~~~~:
11
: .~: ~~;:;~~"::~;~~~~=~ ~\~:~;~;
'. ~undn. ~ a tăa sen~ de TIC-uri (Ungaria, India şi Eg,iptul) ca şi acele t.sr·,
statului 1naţional de a controla fluxul de capital şi, deci, propria putere
<a 1c o 1111oar aJJltcase·ă
. • 1 s tra teg11„ su bst1tut1vc
· . prin import (Braziliat" ·
fiscală şi1 monetară. Încălcarea, în 1971, a Acordului de la Bretton Woods l\tc, icul) m~r-un rear~njament local al producţiei industria le a I ·· şi
de fixare: a preţului aurului şi a ratei de schimb a dolarului a reprezentat o u.~:le dmtre sch11nbările în ceea ce priveşte centrul de :'.m u.
recunoaştere a faptului că Statele Unite nu mai deţi neau , ele singure, p11~ern m economia politică globală a capitalismului avansatg ;.utate al
puterea de a controla politica monetară şi fiscală a lumii. Adoptarea unui llll:Oace, au fo~t realm~nte remarcabile. Dependenţa Statclo; ~~itl:~;
sistem Oiexibil al ratei de sch imb în 1973 (ca răspuns la masivele m işcări ;oni:~~- 1exterior (relativ mic din punct de vedere istoric - în jurul a 4-5
speculative ale valutelor contra dolarului) a semnalat abolirea defin itivă 11 u -;u a 111 produsul rntern brut) s-a dublat în perioada 1973- J980 ( .
Acordului de la Bretton Woods. De atunci încoace, toate statele naţionale l,1hclul 2.5). Importurile din (ărilc în curs de dezvolt vezi
11,r<lape zece ori,· .iar .importurile (mai ales din Japonia) are au crescut de
au a· ă
au fost la dispozitia discipl inării financiare, fie datorită efectelor fluxurilor
,ll:tJ1arezeoJJart · ă · . J Uns s
de capital (de observat schimbarea radicală în politica guvernului socialist . . . . ~ ~na.Jor a p,eielor americane în arii atît de dive
francez 'în faţa retragerii masive a capitalului după 1981 ), fie prin discipli- i l111 r unle dm s1ltc1u, televizoarele şi video-ur1·1e ect1· l rse precum
· r . . , 1pamente e cu comandă
narea directă i nstitu\ională. Concesiile Marii Britanii sub guvernarea labu 1111111_e~1.ca, pant~fir, textt le.le şi automobilele. Balanţa plăti lor în bunuri i
ristă în ceea ce priveşte m ăsu ri l e de austeritate dictate de Fondul Monetar ,l t v ici I pentru Statele Unt te a transfonnat ra id . -. . ş.
lnternational pentru a cîştiga acces la credite în 1976 a reprezentat doar 11111rc creditor net al I ·· ( . fi P aceasta ţară dm cel mat
I .. Î u_m11 vczr tgura2.13)încelmai maredatornical
recunoaşterea puterii financiare externe asupra politici lor interne 1111111. n tot acest timp, puterea financiară a Ja o ..
(bineînţe l es că problema era mult mai complicată decît aparenta [1a11sformînd oraşul Tokyo într-unul dintre cele . . ~ n1e1 a crescut,
„conspiraţie a gnomilor de la Ztirich", care fuse~e atît de vehement acuzat ă l111.1nciarc ale lumii (întrecînd New York-til pentrna, ~mpodrta~1~e centre
· · I d · ru pruna ata m 1987)
de guvernul Wi lson cu un deceniu în u rmă). ln capitalism a existat, i11 p111 ş 1 s1mp u atontă vastelor canti tăţi de fonduri în c I
mod evident, un echilibru delicat între puterile financiare şi cele de stat. i ,Irc băncile japon~ze. ~cestea din urmă i-au detrona~ce: ~~;~;f at: de
însă cădlerea regimului fordismulu i- keynesianismulu i a însemnat o trecere l'l piedestalul de c~1 mar mari deţinători de valori intern:rion I cant de A

,';':1;:;~:~~:i~~! d:::~::r~~:ţr~:t~,:;~~~~::~:it~~::~!~
1
clară la creşterea puterii capitalului financiar vizavi de statul naţi ona l
Sem n i ficaţia acestor evenimente devine chiar mai ev i dentă atunci cînd ~:;pa~;;~:~ ~!ţ;
este plllsă în contextul reducerii rapide a costuri lor transporturi lor ~i 1111111: ( 111 ceea ce priveşte valorile şi bunurile deţinute) sînt a!:~~;~~~~~~
166
167
DAVID HARVEY CONDIŢIA POSTMODERNITĂŢII

Tabelul 2.5 Dependenţa de comerţul exterior pentru ţări Datorii federale Datorii ale corporaţiilor
capitaliste avansate anume selectate 44 1 44

/
40 40
36 36
Exporturi şi importuri ca procent din PIB
32 32
E9 E9
a.. 28
j986 o.. 28
1960 1970 1980 o
o '$.
SUA 24
Exporturi 4,37 5,35 10,0 7,0 o
Importuri 4,36 5,00 10,5 10,2 /,S> / / / / I I I
:> '1>..> J>> .s>..> .s>c9 J><I' J><S\ ,9d!>
v.t>o>., ~ ~
UK Datorii personale
Exporturi 20,9 23,1 27,7 26,2 Deficit/surplus comercial
60 !>U
Importuri 22,3 22,2 25,3 27,0
62 O-r-~~~~~~~­

Japonia se - 50

Exporturi 10,8 10,8 13,7 11,7 54 Q) - 100


Importuri 10,3 9,5 14,6 7,6 E9
o.. 50 ] · 1&0
0'
o
46 ~ - 200
Gennania
Exporturi 17,9 21,2 26,3 30,0
Importuri 16,4 19,1 27,0 24,9

Italia
Exporturi 12,1 15,4 21,7 20,4 . . Figura_ 2.1 ~ Creş~erea datoriilor federale, personale şi ale marilor corporaţii în
Importuri 12,4 15,0 24,4 18,7 Statele Unite ş, deteriorarea balanţei comerciale a SUA, 1973- 1987
(Sursa: Departamentul de Comerţ şi Comitetul Rezervei Federale)
Sursa:OECD
a rep~e~entat întotde~~na o parte integrantă a consensului politic ford ist,
Aceste schimbăr i au fost însoţite şi în parte accelerate de un neo- 111cetm1rea d:z~o!!ăr! t ~ însemnat ~n mod inevitabil un dezastru pentru
conservatorism agresiv ce pusese stăpînire pe America de Nord şi pc 'ilatutul bunastarn ş1 aJutorul social. Guvernările Nixon şi Heath au
mare parte din Europa occ iden tal ă. Victoriile electorale ale lui Margarc1 recunoscut amîndouă această problemă existentă în perioada 1970-1974
Thatcher ( 1979) şi Reagan ( 1980) sînt adesea privite ca o rupturll
dcclanşînd lupte cu sindicatele şi reducerea cheltuielilor de stat. Guvernării;
distinctivă în politica perioadei postbelice. Eu le privesc însă mai mult ca
'. lcmocr~te şi laburiste care le-au urmat la putere s-au supus aceloraşi
pe n işte conso l idări a ceea ce începuse deja să se petreacă pe toaHI
11nperat1ve, deşi predispoziţii le lor ideologice le îndrumau în direcţi i total
durata anilor 1970. Criza din anii 1973- 1975 s-a ivit în parte ş i din cauza
unei confruntări cu rigidităţile politicilor şi practicilor guvemelorîn perioada 1lpuse. Abordarea marilor corporaţii pentru a rezolva problema se prea
fordist-keynesiană. Politicile keynesiene au apărut ca inflaţioniste pc poate să fi fost difer ită (bazîndu-se pe supunerea vo l untară şi sprijinirea
măsură ce au crescut împropietăririle, iar capacităţile financiare au stagnat. de către sindicate a politicilor salariale şi de preţuri), însă obiectivele
Din moment ce concepţia că redistribuirea trebuie finanţată din dezvoltare trebuiau să fie aceleaşi. De îndată ce alegerile politice au fost percepute

168 169
DAVID HARVEY CONDIŢIA POSTMODERNITĂŢII

ca un schimb între dezvoltare sau echitate, nu s-a mai pus problema 200
direcţiei din care bătea vîntul nici pentru cel mai reformist dintre guverne.
180
Retragerea treptată a sprijinul pentru statul bunăstării (vezi figura 2.9) ş i
atacul asupra salariului real ş i a puterii sindicale organizate, ~are a începu~ 160 -
ca o necesitate economică în timpul crizei din l 973- 1975, au fost pur ş 1
140
simplu transformate într-o virtute guvernamentală de către neocon-
se, vatori. Imaginea unor guverne puternice care adm inistrau doze mari 120
de medicamente neplăcute la gust pentru a reinstaura starea de sănătate
a unor economii aflate în suferinţă a devenit deosebit de răspîndită. 100
În măsura în care competiţia internaţională din ce în ce mai acerbă în 80
cond iţiil e unei dezvoltări încetinite obliga toate statele să devină mai
,,antreprenoriale'' ş i să se preocupe mai mult de menţinerea unui clima~ 60
de afaceri favorabi I, şi puterea forţei de muncă organizate şi a altor mişcări 40
sociale trebuia redusă. Deşi politicile de rezistenţă au variat- cu rezultate
tangibile, aşa după cum demonstrază stud iul comparativ realizat de 20
Therborn (1984) pentru statele europene - austeritatea, reducerea
cheltuielilor fiscale şi eroziunea compromisului social între marile uniuni
sindicale şi marile guverne au devenit cuvintele la ordinea zilei în fiecare
dintre statele lumii capitaliste avansate. Deşi, ca urmare a acestui fapt,
statele menţin o putere considerabilă de intervenţie în contractele de Figura 2. J4 Falimentele bancare în Statele Unite, 1970- 1987
muncă, ceea ce Jessop ( 1982, 1983) numeşte „strategia acumulării" fiecărui (Sursa: Corporaţia de Asigurări şi Depozit Federal)
stat national capitalist a devenit din ce în ce mai strict delimitată.
Re~ersul medal iei îl reprezintă guvernele dedicate non-intervenţie şi
Asigurări pentru Economiile Federale şi Credite care a necesitat un efort
conservatorismului fiscal, forţate de evenimente să devină mai
de recapitalizare de 10 miliarde de dolari în 1987 pentru a o proteja de
intervenţioniste decît şi-ar fi dorit. Lăsînd la o parte gradul în care
fap~ul -~ă în jur de 20 la sută dintre cele 3 I 00 de instituţii prospere ale
nesiguranţa evidentă a acumulării flexibile a creat un climat propice
11aţ1un 11 erau, de fapt, nesolvabile din punct de vedere tehnic, ilustrează
autoritarismului de tip Thatcher-Reagan, instabi litatea financiară şi gravitatea problemei (suma estimată ca necesară pentru ieşirea din criza
numeroasele probleme ridicate de datoriile interne şi externe au obligat c.:c.:onomiilor şi împrumuturilor se ridica la 50 pînă la 100 de miliarde de
statul să intervină periodic pe pieţele financiare instabile. Utilizarea puterii dolari în septembrie 1988). Atît de sol icitat a fost William lsaacs
Rezervei Federale în vederea ameliorării crizei datoriei mexicane din 1982 Preşedintele FDIC, încît s-a simţit obligat să avertizeze Asociati~
şi înţelegerea Trezoreriei Statelor Unite de a _media anularea unei d~t?rii a Ba ncherilor Americani încă de la începutul lui octombrie 1987 că Stat~le
statului mexican către bănci americane, datone în valoare de 20 de m I l1ardc l ln ite „s-ar putea îndrepta către naţionalizarea sistemului bancar" dacă
de dolari în 1987, sînt două exemple ale acestui nou tip de intervenţionism 1111 reu şeau să-ş i limiteze pierderile. Operaţiunile pe pieţele valutare
pe pieţele internaţionale. Decizia de a naţionaliza Banca Continental Illin_ois 111ternaţionale menite să stabilizeze ratele de schimb nu au fost nici ele
în 1984, bancă aflată în pragul falimentului, şi infuziile masive de capita l mai puţin costisitoare - Rezerva Federală din New York a raportat că a
ale Corporaţiei de Asigurări şi Depozit Federal a Statelor Unite (FDIC). c(1clt~it ~est~ 4 m_iliarde de ~olari în cele două luni ce au urmat prăbuşirii
menite să absoarbă costurile crescînde ale falimentelor bancare (vezi figura p1cfe1acţrnnilor drn octombrie 1987, doar pentru a menţine rata de schimb
2.14) şi presiunea similară exercitată asupra resurselor Corporaţiei de 11 dolarului relativ stabilă, în timp ce Banca Angliei a vîndut 24 de miliarde

170 171
DAVID HARVEY CON DITIA POSTMODERNITĂŢII
de lire sterline în 1987 pentru a împiedica lira sterlină să crească prea corporat în interesul naţional , fiind obligat în acelaşi timp, tot în interesul
mult şi prea repede. Rolul statului ca operator sau creditor de ultim resort naţiunii, să creeze „un climat propice afacerilor" care să acţioneze ca un
a devenit, evident, din ce în ce mai crucial. cat~lizator a_l_ capitalul~i financiar transnaţional şi global, şi să împiedice
Însă în aceeaşi ordine de idei, constatăm acum că este posibil, de (pn~ alte tntJloace dec1t acelea ale controlului schimburilor) deplasarea
asemenea, ca statele naţionale (Africa de Sud, Peru, Brazilia etc.) să-şi cap1Jalului către regiuni mai atractive şi mai profitabile.
evite obligaţiile financiare internaţionale, forţînd negocierea interstatală ln timp ce istoria se prea poate să fi variat considerabil de la o ţară la
pe tema returnării datoriilor externe. De asemenea, cred eu că nu este nita,.totuşi ~xistă dovezi importante care atestă că modaiităţiie şi ţintele,
tocmai un accident faptul că primul summit economic ce a beneficiat de ca ş 1 capacitatea necesară pentru intervenţia de stat s-au schimbat în
participarea principalelor puteri capitaliste în 1975, şi urmărirea coordo- mod fundamental din 1972 în toată lumea capitalistă, indiferent de
nărilor intema~onale- fie prin intennediul FMI, fie prin încheierea de convenţii complexitatea ideologică a guvernului aflat la putere (experienţa recentă
colective de a interveni pe pieţele valutare - s-a intensificat de atunci a socialiştilor francezi şi spanioli reprezintă un argument în favoarea
încoace, devenind din ce în ce mai hotărît, în preajma prăbuşirii din 1987 acestei constatări). Nu înseamnă însă că intervenţia statului s-a redus în
a pieţei de valori. Pe scurt, a existat o luptă a statelor capitaliste de a general, căci din anurn ite puncte de vedere - mai ales în ceea ce priveşte
redobîndi pentru colectivitatea ce o formau măcar om ică pa,te din puterea controlul asupra muncii - intervenţia de stat deţine un rol mai important
pe care o pierduseră fiecare în ultimele două decenii. Acest curent a fos1 acum decît a deţinut vreodată.
instituţiona lizat în 1982, cînd FMI şi Banca Mondială au fost desemnate Aceasta ne aduce, în cele din urmă, la problema deosebit de sp in oasă
ca autorităţi centrale pentru exercitarea puterii colective a statelor a modului în care normele, cutumele şi atitudinile politice şi culturale s-au
naţionale capitaliste asupra negocierilor financiare internaţionale. O astfel mod ificat din anii 1970 încoace, precum şi la cea a gradului în care astfel
de putere este utilizată, de obicei, pentru a controla reducerea cheltuielilor de schi mbări se integrează în tranziţia de la fordism la acumularea flexibilă.
publice, pentru a scădea salariile reale şi pentru a impune austeritatea în Di~, m.ome,~t ~e.succesul politic al neoconservatorismului nu prea poate fi
politicile fiscale şi monetare, pînă într-acolo încît să provoace un val de atnbu,t realizanlor sale generale în domeniul economic (punctele negative
aşa--numite „revolte FMI" de la Sao Paolo la Kingston, Jamaica, ş i din constituindu-se în creşterea şomajului, dezvoltarea lentă, dislocarea rapidă
Peru pînă în Sudan sau Egipt încă din 1976 (vezi Walton, 1987, pentru o şi cercul vicios al datoriilor, acestea fiind puse în umbră doar de controlul
listă completă). asupra inflaţiei), mai mulţi comentatori au atribuit avîntul său unei treceri
Există multe alte semne ce atestă continuarea mai degrabă decît generale de la normele şi valorile colective, care erau hegemonice cel
stingerea erei fordiste. Masivele deficite guvernamentale din Statele Unite, puţin în organizaţiile muncitoreşti şi în cadrul altor mişcări sociale ale
atribuibile în mare parte investiţiilor în domeniul apărării, au fost ani lor 1950 şi 1960, către un individualism mult mai competitiv, ca valoare
fundamentale pentru orice creştere economică realizată în capitalismul ce ntrală într-o cultură antreprenorială ce a penetrat toate straturile sociale.
mondial în anii I 980, sugerînd că practicile keynesiene nu sînt nici pc Această competiţie acerbă (atît pe pieţele forţei de muncă cît şi printre
departe de domeniul trecutului. Nici devotamentul faţă de competiţia şi antreprenori) s-a dovedit, bineînţeles, distructivă şi nocivă pentru unii,
dereglementarea „p ieţei libere" nu se potriveşte cu valul de fuziuni. 111~ă a ~en~rat, ~ră putinţă de tăgadă, o explozie de energie pe care alţii,
consolidări ale corporaţiilor şi cu dezvoltarea extraordinară a legăturilor duar ş1 cei de stmga, au comparat-o favorabil cu ortodoxia şi birocraţia
dintre finne de origini naţionale diferite presupuse a fi rivale. Arenele sufocantă a controlu lui de stat şi cu puterea corporată monopolizatoare.
conflictelor dintre statul naţional şi capitalul transnaţional au fost declarate l}e a.semenea, a p~rmis redistribuirea substanţială a venitului care putea
însă deschise, subminînd acomodarea uşoară între marele capital şi marile I 1.at.ms,. c~ea ce 1-a ava.nt~jat, în cea mai mare parte, tot pe cei deja
guverne, atît de tipică pentru era fordistă. Statul se află acum într-o pozi\it.· pnvtleg1aţ1. Antreprenonal,smul caracterizează acum nu numai măsurile
mult mai problematică. Lui i se cere să reglementeze activităţile capitalului luate în afaceri, ci şi în domenii ale vieţii atît de diverse precum guvernarea

172 173
DAVID HARVEY

urbană, creşterea sectorului producţiei neoficiale, organizarea pi eţe lor


muncii, cercetarea ş i dezvoltarea, ajungînd pîn ă ş i în colţu rile îndepărtate
ale v i eţii academ ice, literare ş i artistice.
În vreme ce rădăcinile acestei tradiţii sînt adînci şi, evident, complicate, 10
compatibilitatea lor cu tran ziţia de la fordism la acumularea flex ibilă este
relativ clară chiar dacă nu ex i stă motivaţia cau za l ităţii (dacă ar exista
într-adevăr o motivaţie). Pentru început, mişcarea mult mai flexibi lă a Teoretizarea tranzitiei
capitalului sub lini ază nou l, efemerul, fugitivu l şi contingentul d in v iaţa '
modernă, mai degrabă decît valorile mai solide implementate pc timpul
fordismu lui. În măsura în care acţiunea colectivă a devenit din ce în ce mai
dificilă - ceea ce a reprezentat, într-adevăr, un scop central al străda ni e i
pentru un control mai aspru al muncii - la fel şi individualismul agresiv îşi În aceeaşi măsură în care sîntem martorii unei tranziţii istorice, încă
găseşte aici un Joc ca o condi ţie necesară, deşi nu şi suficientă, pentru ((ep~1te de a fi completă şi în orice caz, asemeni fordismu lui menită a fi
tranziţia de la fordism la acumu larea flexibilă. La urma urmei, în marc l rpst!ă de obiccti~itate în anumite _aspecte esenţiale, am întîl~it şi o serie
pa1te datorită exploziei de noi firme datorită i novaţiei şi antreprenoria- de dtl~me t~o-~et!ce. Putem teoret11.a oare logica, dacă nu şi necesitatea
lismului, au putut fi puse la punct atîtea sisteme noi de producţie. Însă. ace_ste1tranzrţ11? Jn ce măsură trebuie oare modificate formu lările teoretice
aşa cum sugera Simmel ( 1978) cu mult timp în urmă, tot în aceste vremuri n~a, vechi şi ~1~i noi al~ dinamicii capitalismului în lumina reorganizărilor
de fragmentare şi nesiguranţă econom i că, dorinţa de găs ire a unor valori ş r re~_tructu~·arrlor _rad 1cale c_e au loc atît în forţele de producţie cît şi în
stabile duce la punerea accentului asupra autorităţii i nstituţiilor de bază - relaţule so~r~le? Şi putem no, oare reprezenta destul de clar regimul curent
familia, religia şi statul. Şi ex i stă numeroase dovezi cu privire la revigorarea pentru a gas1cursul probabil şi implicaţiile a ceea ce pare a fi o revoluţie
111 c urs de desfăşurare?
susţineri i acestor instituţii şi a valorilor pe care le reprezintă în toată lumea
. . Tranziţia de la ford ism la acumularea flexibilă a ridicat, de fapt,
occidentală din 1970 încoace. Astfel de conexiuni sînt cel puţin plauzibile
scrroas~ P~?bleme m punerea la punct a unor teorii, oricare ar fi ele.
şi ar trebui, deci, să li se acorde o mai mare atenţie. Următoarea îndatorire
k..eynes1en11, m~netar(ştii, teoreticienii echilibrului parţial neoclasic, par a
este aceea de a sch iţa o interpretare a izvoarelor unei astfel de tranziţii ~ la fel de dcz~n~ntaţ1 ca tot r~stul lumii. Tranziţia a creat dileme serioase
majore în regimul dominant al capitalismului, cel de acumulare. şr pentru marx1şt1. Confruntaţi cu asemenea dificultăţi, mulţi comentatori
au a~ando~at pretenţia oricărei teorii şi s-au mulţumit, pur şi simplu, să
ur~ar~a~c~ d~te~e pentru a se păstra la curent cu modificările rapide.
lnsa Şt a1c1 exista probleme - care date reprezintă indicatori cheie mai
degrabă decît serii conti ngente? Singurul element genera l asupra căruia
,HI că_zut de acord este că s-a schimbat ceva semnificativ în modul de
I11n cţ1onare a capitalismului din 1970 încoace.
Prima di~~ultaJe constă în încercarea de a rezuma natura schimbărilor
pc care le prrvun. In tabelele 2.6, 2.7 şi 2.8 prezint trei descrieri recente
''.Ic acestei .tra~ziţii. ~ri~1~, o colecţie de date relativ măgulitoare privitoare
I., noul caprtaltsm alcatuată de Halal (1986), subliniază elementele pozitive şi
l ltbcratoare a~e no~lui antreprenorialism. A doua, alcătuită de Lash şi Uny
( 1987), pune 111 ev idenţă relaţiile de putere şi politica legată de economie
':- cultură. A treia, alcătuită de Swyngedouw ( 1986), oferă mai multe detalii
1

174
175
DAVID HARVEY CONDITIA POSTMODERNITĂŢII
Tabelul 2.6 Noul capUalism, după Halal Tabelul 2. 7 Contrastul dintre capitalismul organizat şi cel
dezorganizat, după lash şi Urry

Vechiul capitalism Noul capitalism


(Paradigma industrială) (Paradigma postindustrială) Capitalism organizat Capitalism dezorganizat
Frontiera progresului dezvoltare dificilă dezvoltare inteligentă concentrarea şi centralizarea deconcentrarea puterii corporate aflată în
sistemului bancar industrial şi creşrere rapidă departe de pieţele naţionale.
Organizare structură mecanistică reţele de piaţă a capitalului comercial pe pieţele lnternalizarea crescută a capitalului şi, în
naţionale reglementate unele cazuri, separarea capitalului indus-
Luarea de decizii conducere autoritară conducere participativă trial de cel bancar

Valori institutionale scopuri financiare scopuri multiple separarea din ce în ce mai preg- expansiunea continuă an ivelurilor mana-
nantă a proprietăţii de control şi geriale ce-şi sus\in propriile planuri indivi-
Tipul de management management operaţional management strategic apariţia unor ierarhii manageriale duale şi politice, destul de diferite de
complexe politica de clasă
Macrosistem afaceri mari, concentrate pe întreprinderi libere,
economic obţinerea de profit bazate pe derqocraţie dezvoltarea unor noi sectoare ale declinul relativ/absolut al clasei muncitoare
inteligenţei manageriale, ştiinţifice
Sistemul mondial capitalism I socialism hibrizi între capitalism şi ş i tehnologice şi ale birocraţiei clasei
socialism de mijloc
Sursa : Halal, 1986
dezvoltarea organizaţii lor colective scăderea eficienţei negocierii colective
şi a negocierilor în cadrul regiunilor naţionale
ş i al statelor naţionale
asupra transformărilor în tehnologie şi în procesul munci i, apreciind în
acelaşi timp modul în care regimul de acumulare şi mijloacele sale de articularea strînsă a intereselor independenţa din ce în ce mai mare a
reglementare s-au modificat. În fiecare dintre cazuri, bineînţeles, opoziţia de stat şi ale capitalului marilor marilor monopoluri de reglementarea de
este utilizată ca modalitate didactică de a sublinia diferenţele mai degrabă monopoluri şi naşterea etatismului stat şi diversele provocări la adresa
bunăstării bazat pe apartenenţa birocraţiei şi a puterii centralizate de stat
decît conti nuităţile, şi nici unul dintre autorii men ţionaţi nu susţine undeva
de clasă
că problemele sînt atît de clare precum ne-o sugerează schemele lor.
Schemele indică, însă, unele suprapuneri, dar şi unele diferenţe care sînl expansiunea imperiilor economice industrializarea ţărilor lumii a treia şi
instructive, din moment ce ele sugerează mecanisme relativ diferite ale şi controlul asupra producţiei şi dezindustrializarea competitivă a
cauzal ităţii. Halal pare să favorizeze teoria lui Schumpeter referitoare la pieţelor de peste hotare ţărilor centrale, care, în schimb, se
inovaţi a antreprenori ală ca forţa motoare a capitalismului şi tinde să concentrază asupra specializării

interpreteze fordismul şi keynesianismul ca un interludiu nefericit în calea în servicii


progresului capitalist. Lash şi Urry văd evo luţia în parte ca pe un colaps încorporarea diverselor interese declinul evident al politicilor şi instituţiilor
a l cond i ţii lor materiale pentru o politică efic i entă co lecti vă a c lasei de clasă în agenda naţională bazate pe apartenenţa de clasă
muncitoare ş i încearcă să studieze rădăcinile econom ice, culturale şi realizată prin compromisuri
politice ale acelui colaps. Prin însăşi utilizarea termenilor de „organ izată" uegociative şi reglementare birocratică

176 177
DAVID HARVEY CONDITIA POSTMODERNJTĂTII

Tabelul 2. 7 continuare Tabelul 2.8 Contrastele dintre fordism şi acumularea flexibilă,


după Swyngedouw

Capitalism organizat Capitalism dezorganizat Producţia fordistă Producţia „ chiar la timp"


(bazată pe economii la (bazată pe economu cu scop)
hegemonia raţionalităţii fragmentare culturală şi pluralism scară largă)
tehnico-ştiinţifice asociate cu subminarea identităţilor
tr:idiţionale de clasă sau naţionale A. PROCESUL DE PRODUCŢIE
producţie de masă de bunuri producţie în serii mici
concentrnrea relaţiilor capitaliste dispersarea relaţiilor capitaliste în
omogene
în cadrul cîtorva industrii şi regiuni numeroase sectoare şi regiuni
uniformitate şi standardizare producţie flexibilă şi în serii mici a unei
mari varietăţi de tipuri de produse
industriile extractive-manufacturiere declinul industriilor extractive-manufac-
reprezintă surse dominante de turiere şi dezvoltarea industriilor mari stocuri şi inventare fără stocuri
locuri de muncă organizatorice şi deservicii tampon

concentrare şi specializare dispersia şi diversificarea diviziunii testarea calităţii ex-post controlul calităţii reprezintă parte
regională puternică în sectoarele teritoriale şi spaţiale a muncii (inad vertenţele şi erorile integrantă a procesului (detectarea
extractive-manufacturiere detectate tîrziu) imediată a erorilor)

căutarea unor economii la scară scăderea dimensiunilor uzinelor prin dis- inadvertenţele sînt ascunse în respingerea imediată a componentelor
mare prin creşterea dimensiunilor persia geografică, creşterea continuă a stocurile tampon defecte
fabrici lor (a foiţei de muncă) subcontractării şi sistemele globale de
producţie pierderea de timp de producţie reducerea pierderilor de timp, minimali-
datorită timpilor prea mari de punere zarea „porozităţii zilei de muncă"
dezvoltarea marilor oraşe indu, triak declinul oraşelor industriale şi decon- în funcţiune, pieselor defecte,
care domină regiunea prin ofe11a de centrarea din centre de oraşe în zone întîrzierii la inventariere etc.
servicii centralizate (comerciale şi peri ferice sau sem irurale care duc la
condus în funcţie de resurse condus în funcţie de cerere
financiare) apariţia unor probleme acute în interio-
rul oraşelor integrare verticală şi (în unele cazuri) integrare (cvasi) verticală, sub-
orizontală contractare
configuraţia cultural-idţologică a configuraţiile cultural- ideologice ale
,,modernismului" ,,postmodernismului" reducerea costuri lor prin instruirea la locul de muncă integrată
controlul salariilor în planificarea pe termen lung

Sursa: după Lash şi Urry ( 1987) B. FORŢA DE MUNCĂ


efectuarea unei singure îndatoriri multiple
şi „dezorganizată" pentru a caracteriza tranziţia, ei sublin iază dezintegrarea
operaţiuni de către muncitor
ş i nu coerenţa cap italism ului contem poran, evitînd astfel con fruntarea cu
posibilitatea unei tranziţii în regimul de acumu lare. Swyngedouw, pe de salarizare în funcţie de normă (bazată salarizare personală (sistem detaliat
altă parte, prin punerea în evidenţă a sch im bărilor în modul de producţie şi în pe criteriile scopului muncii) de bonificaţii)

178 179
DAVID HARVEY CONDIŢIA POSTMODERNITĂŢII

Tabelul 2.8 continuare Tabelul 2.8 continuare


Producţia fordistă Producţia „chiar la timp " Producţia fordistă Producţia „ chiar la timp"
(bazată pe economii la (bazată pe economii cu scop) (bazată pe economii la (bazată pe economii cu scop)
scară largă) scară largă)
grad înalt de specializare a muncii eliminarea demarcaţiei muncii negociere colectivă diviziune/individualizare, negocieri
Iipsa totală sau o instruire la locul instruire prelungită la locul de muncă locale sau conduse de firme
de muncă redusă
socializarea bunăstării privatizarea nevoilor colective şi a
organizare verticală a muncii organizare a muncii orientată (statul bunăstării) asigurăriisociale
mai mult spre orizontală
stabilitate internaţională prin destabilizare internaţională ;
experienţa învăţării inexistentă instruire la locul de muncă acorduri multilaterale tensiuni geopolitice crescute

accentul pus pe reducerea sublinierea coresponsabilităţii centralizare descentralizare şi o concurenţă crescută


responsabilităţii muncitorului salariatului interregională/ interorăşenească
(disciplinarea forţei de muncă)
statu I/oraşul „subvenţie" statul/oraşul „antreprenorial"
siguranţa locului de muncă siguranţă crescută a locului de
inexistentă muncă pentru angajaţii cheie (angajare intervenţia indirectă pe pieţe prin intervenţia directă a statului pe pieţe
pe toată durata vieţii). Lipsa siguranţei intermediul politicilor de venit şi de prin intennediere
locului de muncă şi condiţii proaste de preţuri
muncă pentru angajaţii temporari
pol itici regionale naţionale politici regionale „teritoriale"
C. SPAŢIUL (de forma terţei persoane)

specializare spaţială funcţională grupare şi aglomerare spaţială cercetare şi dezvoltare cercetare şi dezvoltare finanţate de
(centralizare/descentrai izare) finanţate de firme stat

diviziunea spaţială a muncii integrarea spaţială inovaţie promovată de industrie inovaţie promovată de stat

omogenizarea pieţelor regionale diversificarea pieţei forţei de muncă E. IDEOLOGIA


ale muncii (pieţe ale forţei de (segmentarea pieţei muncii la
muncă segmentate în spaţiu) la locul respectiv) consum de masă al mărfurilor consum individualizat: cultura
de consum îndelungat : societate de „yuppie"
aprovizionare cu componente proximitate spaţială a unor firme consum
şi subcontractare din întreaga lume cvasi integrate pe verticală
modernism postmodernism
D. STATUL totalitate/reformă structurală specificitate/adaptare
reglementare dereglementare/ re-reglementare
socializare individualizare
rigiditate flexibilitate societate „spectacol"
Sursa: Swyngedouw ( 1986)
180 181
DAVID HARVEY CONDIŢIA POSTMODERNITĂŢII
organizarea industrială, localizează tranziţia în centrul economiei politice susţine că dezvoltarea nu e numai inevitabilă ci şi benefică. Criza este, în
marxiste, acceptînd în acelaşi timp reglementarea limbajului şcolii acest caz, definită ca stagnarea dezvoltării.
respective.
Eu sînt înclinat să fiu de acord cu interpretarea lui Swyngedouw. 2. Creşterea valorilor reale se bazează pe exploatarea forţei de mun că
Însă dacă limbajul curentului reglementării a supravieţuit mai mult decît în producţie. Aceasta nu înseamnă că munca nu este retribuită, ci că
majoritatea celorlalte limbaje, acesta este, presupun, rezultatul unei această creştere se bazează întotdeauna pe prăpastia dintre răsplata
orientări mai pragmatice. Nu există, în cadrul şcolii reglementării, decît pentru muncă ş, ceea ce produce ea. Acest lucru implică faptui că, atît în
puţine sau chiar nici o încercare de a oferi o explicaţie detaliată a producţie cît şi pe piaţă, controlul muncii este esenţial pentru perpetuarea
mecanismelor şi logicii tranziţiei. Acesta eu îl consider a fi un defect capitalismului. Pe scurt, capitalismul este fondat pe relaţia de clasă existentă
major. Pentru a acoperi golul lăsat trebuie să ne întoarcem din nou la între capital şi muncă. Din moment ce controlul muncii este vital pentru
noţiunile de bază şi să ne ocupăm de logica subt ilă a capitalismului în obţinerea profitului în capitalism, la fel se întîrnplă şi cu dinamica luptei de
general. Şi a fost, bineînţeles, meritul deosebit al lui Marx acela de a fi clasă pentru dobîndirea controlului asupra muncii şi a pieţei salariilor,
clădit o teorie a capitalismului în general, analizînd capitalismul ca mod de acestea deţinînd un rol fundamental pentru definirea traiectoriei dezvoltării
reglementare larg competitiv şi de tip laissez-:faire, aşa cum exista el în capitaliste.
Anglia de la jumătatea secolului nouăsprezece. Haid eţi să ne întoarcem,
deci, la „elementele şi relaţiile invariabile" ale unui mod de producţie 3. Capitalismul este în mod necesar dinamic din punct de vedere
capital ist, aşa cum le descrie Marx, şi să vedem în ce măsură sînt ele tehnologic şi organizatoric. Lucrurile stau astfel în pa11e şi din cauza legilor
omniprezente sub toată acea frămîntare şi evanescenţă de suprafaţă, limitative ale competiţiei, care îi împing pe capitaliştii individuali să realizeze
dincolo de fragmentare şi întrerupere, atît de caracteristice econom ici inovaţii revoluţionare în încercarea de a cîştiga un profit mai mare. În::;ă
politice actuale. schimbările organizatorice ş i tehnologice joacă şi ele un rol central în
Din moment ce acumularea nexibilă încă mai constituie o formă a modificarea dinamicii luptei de clasă, iniţiată de ambele părţi, în domeniul
capitalismului, ne putem aştepta ca o serie de premise să rămînă valabile. pieţelor de muncă şi al controlului muncii. Mai mult decît atît, dacă controlul
Am încercat să rezum aceste premise altundeva şi de aceea nu voi face asupra muncii reprezintă un aspect fundamental al producerii profiturilor
altceva decît să extrag pur şi simplu cîteva elemente de bază ale şi devine o problemă mai largă pentru modalităţile de reglementare, atunci
argumentării susţinute în The limits to capital (Harvey, 1982). Mă voi inovaţi ile tehnologice şi organizatorice în sistemul de reglementare (precum
referi în specia l la trei dintre trăsăturile de bază ale oricărui mod de aparatul de stat, sistemul politic de încorporare ş i reprezentare etc.) devin
producţie capitalist. cruciale pentru perpetuarea capitalismu lui. Ideologia ce afirmă că
„progresul" este atît inevitabil cît şi benefic derivă, în parte, din această
I. Capitalismul are ca principal scop dezvoltarea. O rată constantă a necesitate.
dezvoltării este esenţială pentru bunul mers al sistemu lui econom ic
capitalist, din moment ce doar prin intermediul creşterii economice poate Ceea ce a reuşit Marx să demonstreze a fost că aceste trei condiţii
fi asigurată obţinerea profitului şi poate fi susţinută acumularea de capital. necesare ale modului de producţie capitalist sînt inconsecvente şi
Aceste lucruri implică faptul că sistemul capitalist trebuie să pregătească contradictorii, în timp cc dinamica sistemului capitalist era, deci, neapărat
terenul pentru, şi să realizeze cu adevărat expansiunea producţiei şi o predispusă la criză. În analiza sa nu exista nici un mod de a combina
creştere a valorilor reale, indiferent de consecinţele sociale, politice, aceste trei condiţii pentru a produce o creştere constantă şi neproblema-
geopolitice sau ecologice. În măsura în care virtutea apare ca urmare a tică. De fapt, predispoziţia către crize a capitalismulu i urma să producă
necesităţii , ea reprezintă o piatră de hotar a ideo logiei capitaliste care faze periodice de supraacumulare, definite drept o conditie în care capitalul
182 183
DAVID HARVEY CONDIŢIA POSTMODERNITĂTII
neutilizat şi forţa de muncă neutilizată puteau exista concomitent fără ar, 111să falimentele necontrolate şi devalorizarea rapidă expun latura iraţională
vreo soluţie de a pune în contact aceste forţe în scopul îndepl inirii de a raţionalităţi i capital iste într-un mod mult prea brutal pentru a fi susţi nut
îndatoriri utile din punct de vedere social. O condiţie generalizată dl· prea mult timp fără a provoca o reacţie revoluţionară (de dreapta sau de
supraacumulare ar putea fi i ndicată de către capacitatea de produc\it stînga). Oricum, devalorizarea controlată prin politici deflaţioniste bine
neutilizată, de stocarea produselor şi un exces de stocuri, un surplus de gîndite reprezintă o opţiune foarte i mportantă, însă în nici un caz
capital lichid (poate deţinut sub formă de fond) şi o rată crescută n neobişn uită, de rezolvare a problemei supraacumulării.
şom ajuiu1. Conditiile dominante 111 anii 1930 ~i care au reapărut periodi~
din I 973 încoace trebuie privite ca manifestări tipice ale tendinţei de.· 2. Controlul macroeconomic, prin i nstituţionalizarea unui sistem de
supraacumulare. reglementare, poate limita problema supraacumulăr ii , poate chiar pentru
Argumentul marxist este, prin urmare, acela că tendinţa de supraacu n perioadă însemnată de timp. Bineînţeles că instituirea unui echilibru al
mulare nu poate fi niciodată eliminată în capitalism. Ea reprezintă o forţelor a reprezentat o virtute a regimu lui fordist-keynesian, indiferent
problemă eternă, fără sfirşit, a oricărui mod de producţie capitalist. Singura cît de fragil ar fi fost acest echilibru, prin care mecanismele de acumu lare
întrebare, deci, este cum poate fi expr i mată, limitată, absorbită sa u care cauzau problema supraacumulării - ritmul alert al schimbări i
rezolvată tendinţa de supraacumulare, astfel încît să nu mai constituie o tehnologice şi organizatorice laolaltă cu lupta pentru controlul muncii -
ameninţare la adresa ordinii sociale capitaliste. Aici reîntîlnim latura eroic[, puteau fi ~enţinute sub control în vederea asigurării unei dezvoltări
a vieţii şi politicii burgheze, în cadrul căreia trebuie luate decizii reak constante. lnsă a fost necesară o criză majoră a supraacumulării pentru
pentru ca ordinea socială să nu se dizolve în haos. Haideţi să aruncăm o a realiza conexiunea dintre producţia fordistă şi modalitatea keynesiană
privire asupra acestor decizii. de reglementare de către stat înainte de a putea fi asigurată o creştere
macroeconomică constantă pe o periodă prelungită de timp. Naşterea
l. Devalorizarea mărfuri lor, a capacităţi i de producţie, a valorii banilor, unui anume regim de acumulare trebuia percepută, atunci ca şi acum, ca
poate cuplată şi cu distrugerea totală, oferă un mod de a ne ocupa de rezultatul unei întregi serii de decizii politice şi economice, care nu sînt în
surplusurile de capital. În tenneni mai accesibili, devalorizarea înseamni'I nici un caz direcţionate în mod conştient spre atingerea unui anumit scop,
,,deprecierea" sau „anularea" valorii echipamentului capital (în special~ provocat de manifestările persistente ale problemei supraacumulării.
fabrici lor şi a maşinilor}, debarasarea în pierdere de stocurile de bunuri
(sau, pur şi simplu, distrugerea acestora, ca în cazul faimosu lui episod al 3. Absorbţia supraacumulării prin intermediul dislocării temporale
arderii cafelei braziliene din anii 1930) sau eroziunea inflaţionistă a puterii şi spaţiale oferă, cel pu\in în opinia mea, un teren mult mai fe11il şi mai
banilor cup l ată cu nerespectarea spectaculoasă a obligaţiilor împrumu- rezistent, însă în acelaşi timp şi mu lt mai problematic, pe care se poate
turilor. Forţa de muncă se poate devaloriza şi ea, putînd chiar să fie distrusă ,ncerca menţinerea sub control a problemei supraacumulării. Argumentul ·
(creşterea ratelor exploatării, scăderea alarmantă a ven iturilor reale, aplicat aici este destul de complicat în detaliu, astfel încît voi apela d in
şomajul, creşterea numărului de morţi I~ locul de muncă , sănătate nou la descrieri publicate altădată (Harvey, 1982, 1985c).
ameninţată şi speranţă de viaţă redusă etc). ln timpul marii depresiuni, a (a) Dislocarea temporală presupune fie o trecere a resurselor de la
avut loc o depreciere masivă atît a capitalu lui cît şi a foiţei de mu ncă, iar nevoile curente la explorarea unor uti Iizări viitoare, fie accelerarea timpului
în timpul celui de-al doilea război mondial, aceste probleme s-au acutizat. de c irculaţie (viteza cu care investiţiile financiare se reîntorc la investitor
Există numeroase exemple şi nen umărate dovezi în sprijinul devalorizării sub formă de profit) astfel încît accelerarea d in anul în curs să absoarbă
ca urmare a supraacumulării după 1973. Însă devalorizarea reclamă un capacitatea în exces a anului trecut. Capitalul în exces şi surplusul de
preţ pol itic şi dăunează unor largi segmente ale clasei capitaliste ca şi ale forţă de muncă pot, spre exemplu, să fie absorbite prin trecerea de la
celei muncitoreşti şi ale celorlalte clase sociale care compun complex11 consumul curent la investiţii publice şi private pe termen lung în uzin_e, în
societate capita l istă modernă. Trezirea la realitate pare a fi o idee bună , infrastructurile sociale şi fizice. Astfel de investiţii absorb surplusurile din
184 185
DAVID HARVEY CON DIŢIA POSTMODERNITĂJJJ
prezent doar pentru a reîntoarce echivalentul _val_or_ii lor du~ă o lungă continua (prin investiţii în infrastructură, spre exemplu), dezvoltarea
perioadă de timp în viitor (acesta a fost pnnc1pml aflat m_ ~~ate!e comerţu l ui şi a investiţiilor directe şi explorarea de noi posibilităţi în vederea
programelor de muncă publice utiliz~te pen~r~ a corn.bat~ cond1ţ11le d 111 exp loatării forţei de muncă. Şi aici, sistemul de credit şi fo,marea capitalului
mahalalele anilor 1930 în multe dmtre ţanle capitaliste avansate). fictiv, susţinut de puterea fisca l ă, monetară şi, acolo unde este nevoie,
Capacitatea de a efectua această trecere depin~e îns~ de ~i~ponibi litat~a mi litară, a statului, devin influenţe mediatoare deosebit de impo1tante. De
creditelor şi de capacitatea de „formare a cap1talulu1 fictiv . Ac~sta ~1~ asemenea, de aici reiese şi faptul că maniera ocupării anterioare a spaţiilor
urmă este definit ca un capital care are o valoare monetară nominala ş 1 în care se extinde capitalismul şi gradul de rezistenţă 1ntîmpinat acolo pot
care există pe hîrtie, însă care la un moment dat în timp nu are o susţiner~ avea consecinţe profunde. În unele spaţii a existat o tradiţie a rezistenţei
în termenii activităţii productive reale sau ai bunurilor fizice care pot servi neclintite la implementarea capitalului occidental (spre exemplu, China),
drept garanţie. Capitalul fictiv este convertit în capital real~î1~ măsura_în în timp ce în alte spaţii (e.g. Japonia sau cazurile mai recente ale Hong
care sînt efectuate investiţii ce duc la o creştere adecvata in bunun lc Kongului, Singaporelui sau Taiwanului), clasele dominante sau chiar cele
t1tile ( e.g. uzine şi instalaţii care pot fi utilizate în mod profitabil) sau_ bunu_ri subordonate s-au insinuat agresiv în ceea ce ele au perceput ca fiind un
de consum (bunuri şi servicii care pot fi vîndute în mod ~rofitabtl). _D~n sistem economic superior. Dacă expansiunea geografică continuă a
acest motiv, dislocarea temporală în utilităţi viitoare reprezmtă un pal1at1v capitalismului ar constitui o realitate, ar putea reprezenta o solutie relativ
pe termen scurt pentru problema supra~cumulării dacă c~n~~a ar_e loc~ permanentă la problema supraacumulării. Însă în măsur~ în care
dislocare continuă prin accelerarea conturnă a ratelor fomrnrn cap1talulu 1 implantarea progresivă a capitalismului de-a lungul mapamondului extinde
fictiv şi prin creşterea volumului investiţii lor pe te~en lu1_1g. Toate ac~~tea spaţ i ul în care se poate naşte problema supraacumulării, în aceeaşi măsură
depind de o dezvoltare dinamică susţinută de stat ş1 continua a datomlor. expansiunea geografică nu poate fi decît o soluţie pe termen scurt.
Politicile keynesiene de după 1945 din ţările capitaliste avansate au avut Deznodămîntul pe termen lung va fi acela al acutizării competiţiei
în pa1te un astfel de efect. . . . . internaţionale şi interregionale, iar ţările cele mai puţin avantajate vor
Absorbţia surplusurilor prin accelerarea t1mpulu1 de c1~c~l~ţ1e - o s uferi consecinţele cele mai severe.
trăsătură fundamentală a perioadei recente de acumulare flex1b1la - pune (c) Bineînţeles că dislocările timp-spaţiu au o dublă putere în ceea
0 problemă teoretică relativ diferită. Competiţia din ce în ce mai acerbă ce pr iveşte absorbţia problemei supraacumulării, şi în practică, mai ales
provoacă mai mult ca sigur fi_rmele_ individ~ale s~-şi r~ducă_ tim~ul d: în măsura în care formarea capitalului fictiv (şi, de obicei, şi implicarea
circulatie (acele fi rme care obţm un timp de c1rculaţ1e mai susţinut tn~d sa statului) este esen ţială atît pentru dislocarea temporală cît şi pentru cea
cîştige profituri sup limentare şi deci să supravieţuiască mai uşor). Ins~
0

~paţială, combinarea strategii lor temporale şi spaţiale contează realmente.


doar în anumite condiţii acest fenomen poate genera o accelerare globala lmprumutarea de bani (adesea adunaţi , se spune, pe pieţele de capital din
a timpului de c irculaţie, astfel încît să perm _i tă_ a~sorbţia î_n masă a Londra sau New York prin formarea capitalului fictiv) către America
surplusurilor. Chiar şi atunci, acesta nu reprezmta, 111 cel ma, bun caz, Latină pentru a construi infrastrucutri pe termen lung sau pentru a
decît un paliativ pe lem1en scurt, cu excepţia cazului î n care se dovedeş~c achiziţiona echipament capital care să poată ajuta la generarea producţiei
capabil de a accelera timpul de circulaţie social ît! fiecare an ~o soluţ1~ pentru mu l ţi ani de atunci înainte, reprezintă o formă tipică şi puternică de
care ar implica mai mult ca sigur debarasarea rapidă de bununle vech~: absorbţie a supraacumulării.
din moment cc accelerarea presupune, de obicei, apariţia unor noi tehnologu
care să le înlocuiască pe cele vechi). Cum a reuşit atunci fordismul să rezolve tendinţa inerentă spre
(b) Dislocarea spaţială ~resupune absor~ţia capit~lului şi_ a forţ~i ~~ supraacumulare a capitalismului? Înainte de cel de-al doilea război mondial
muncă în exces prin expanswnea geografica. Aceasta „so luţie spaţ1a!a.. nu dispunea de aparatul de reglementare potrivit pentru a face mai mult
(aşa cum am denumit-o în alt capitol) la probl~ma s~pr~a~u1~ula r1~ decît să se angajeze în nişte încercări timide de dislocare temporală şi
presupune producerea de n~i spaţii în care producţia capitalista sa poala s paţială (în marea lor majoritate chiar în interiorul ţării, deşi investiţiile
186 187
DAVID HARVEY CONDIŢIA POSTMODERN ITĂŢII

directe peste hotare ale corporaţi il or americane au început încă din anii celui de-al doilea război mondial a scos în eviden ţă necesitatea existenţei
1920), şi s-a văzut deci obligat, în cea mai mare parte, să suporte o unei strategi i globale de acumulare a capitalului într-o lume în care
devalorizare necontro lată de tipul celor din anii 1930 şi 1940. Din I 94 'i barierele comerciale şi de investiţii aveau să fie constant reduse, iar
încoace - şi în mare pa11e ca o con secinţă a planificării detaliate din aservirea colonial ă avea să fie înlocuită de un sistem deschis de dezvoltare,
timpul războiu lui de a stabiliza situaţia economică postbelică - a fost pus,'i avansare şi cooperare în cadrul unui sistem capitalist mondial decolonizat.
la punct o strategie de acumulare destul de coerentă, centrată pe controlul Deşi unele laturi ale acestui program aveau să se dovedească ideologice
deprecierii şi absorbţia supraacumulării prin alte mijloace. Devalorizarea şi iluzorii, o parte sufici entă a con ţinutului său a fost dusă la bun sfirş it
prin fluctuaţii violente ale ciclulu i de afaceri a fost controlată şi redusă la pentru a face posibilă o revoluţie spaţială în comerţu l global şi în investiţii.
un tip de devalorizare constantă printr-o învechire planificată care a ridicat Regimul de acumulare fordist a rezolvat problema supraacumu lări i
relativ puţine probleme. Pe de altă parte, a fost instituit un sistem puternic pe perioada lungii explozii economice postbelice în special prin d islocarea
de control macroeconomic care supraveghea ritmul schimbării tehnologice s paţială şi temporală. Ca urmare, criza fordism ului poate fi interpretată
ş i organizatorice (în special prin intermediul monopolului puterii marilo, într-o oarecare măsură ca o epuizare a opţiun ilor de management al
corporaţii), care menţinea între anumite limite lupta de clasă (prin problemei supraacumulării. Dislocarea temporală aduna datorii peste
negocierea colectivă şi intervenţia statul ui) ş i care ţinea producţia de datorii pînă s-a ajuns la punctul în care unica strategie viabil ă a guvernului
masă şi consumul de masă într-un oarecare ech ilibru prin managementul
a fost de a o monetiza oricum. Acest lucru a fost realizat, de fart, prin
de stat. Însă această modalitate de reglementare nu ar fi avut nici pc tipărirea atît de multor bani, încît a declanşat un puseu inflaţionist, care a
departe succesul de care s-a bucurat, dacă nu ar fi existat atît d islocarea redus în mod radical valoarea reală a datoriilor anterioare (o mie de dolari
tempora l ă cît ş i cea spaţială, realizate însă sub privirea atentă a statului
împrumutaţi acum zece ani nu prea mai aveau mare va loare după o fază
intervenţionist.
crescută a inflaţiei). Timpu I de circulaţie nu a putut fi accelerat cu uşurin(ă
Deja în anul 1972, spre exemplu, constatăm că jurnalul Business Week
fără a distruge valoarea capitală a bunurilor imobile. Au luat fiinţă noi
se plîngea că econom ia Statelor Unite era c l ădită pe un munte de datorii
centre geografice ale acumulării - Sudul şi Vestul Statelor Unite, Europa
(deş i de la înălţi mile la care s-a ajuns acum, acesta pare mai degrabă un
occidentală şi Japonia, şi apoi o serie de ('ări nou industrializate. Pe măsură
muşuroi; vezi figura 2.13). Finanţarea keynesiană a datoriilor, intenţionată
ce aceste sisteme de producţie fordiste s-au maturizat, au devenit noi ş i
a fi iniţial un mijloc de management pe termen scurt care să controleze
adesea deosebit de competitive centre de supraacumu lare. Competiţia
ciclurile de afaceri, a colapsat, în mod previzibil, în încercarea de a absorbi
spaţială dintre sistemele fordiste distincte din punct de vedere geografic
supraacumularea, fiind înghi ţită de expansiunea con tinu ă a form ă ri,
s-a intensificat, iar regimuri Ic cele mai eficiente (precum cel japonez) şi
capitalului fictiv şi de mărirea în consecinţă a poverii datoriei. Expansiunea
constantă a investiţiilor pe termen lung, orchestrată de puterea de stat, s-a
regimurile cu costuri mai reduse ale muncii (aşa cum sînt cele care se
regăsesc în ţările lumii a tre ia, unde noţiunile de întocm ire a unui contract
dovedit a fi o modalitate utilă de a absorbi orice exces de capital sau de
forţă de muncă, cel puţin pînă la mijlocul anilor 1960. Dislocarea spaţial ă social cu forţa de muncă fie erau inexistente, fie erau rar aplicate) au
(bineînţeles, în combinaţi e cu înglodarea Jn datorii pe termen lung) 11 î mpins cele lalte centre în stări paroxistice de devalorizare prin
constitu it o influenţă şi mai puternică. ln interioru l Statelor Unite, dezindustrializare. Competiţia spaţială s-a intensificat, mai ales după 1973,
transformarea radicală a economiilor metropolitane (prin suburbanizarca pe măsură ce capacitatea de a rezolva problema supraacumulări i prin
atît a industriei cît şi a rezidenţelor), ca şi expansiunea către sud şi către dislocare geografi că înceta a mai constitui o so luţie. Criza fordismului
vest, a absorbit vaste cantităţi de capital şi de forţă de mun că în exces. era, deci, deopotrivă o cr i ză geografică ş i geopo litică precum şi una a
Pe plan internaţional , reconstrucţia economiilor Europei occidentale ~i datoriilor, a luptei de clasă ş i a stagnării marilor corporaţi i în oricare dintre
Japoniei, fluxurile accelerate ale in vestiţiilor străi ne directe şi enormu statele naţionale date. Pur şi simplu, mecan ismele dezvoltate pentru
dezvoltare a comerţu lui mondial au jucat roluri critice în absorbţi11 controlarea tendinţelor de criză au fost, în cele din urmă, cop leş ite de
surplusurilor. Planificarea „păc ii ş i prosperităţii" postbelice în perioada forţa contrad icţiil or intrinseci capitalismului. Nu părea să existe altă sol uţi e

188 189
DAVID HARVEY CONDITIA POSTMODERNITĂTII
decît recăderea într-o devalorizare de genul celei care avusese loc în ~ineî~ţ.cles că în cele_ din urmă ceea ce conlează este maniera
perioada 1973-1975 sau 1980- 1982 ca modalitate imediată de rezolvare partrcu la_ra rn care se combină strategii le relative şi absolute şi modul în
a predispoziţiei spre supraacumulare. Dacă nu cumva putea fi creat un care deprnd una de cealaltă. Interesant este faptul că dezvoltarea de noi
alt regim capitalist de producţie, superior celor anterioare, şi care să asigure tehno~o~ii ~ eliberat într-o_ asemenea măsură surplusurile de fartă de
o bază solidă pentru acumularea în continuare la scară gl obală. munca, 11~~·~ a fa~u~l ~a revigorarea stratcgiilor absolute de procurare a
Acumularea flexibilă pare aici să se potrivească simplei recombi nări plusvalorrr Ja ~evrna drn ce în cc mai realizabilă chiar şi în ţările capitaliste
mtre două strategii de biuă , pe care Ma,>.. Ic Jefim:a pentru procurarea avansate. lnsa ceea cc nu era de aşteptat este modul în care noile
profitu lui (plusvaloare). Prima, desemnată plusvaloare absolută, este teh~ologii de_productic şi formele coordinative de organizare au permis
fundamentată pe extensia zi lei de lucru raportată la salariul necesar pentru revigorarea s1stem~lor de muncă domest ice, familiale ş i paternalistice,
a garanta reproducerea clasei muncitoare la un anumit standard de viaţă. despr~ car~ Marx tinsese să creadă că ori vor fi excluse din mediul de
Trecerea la programe de lucru mai lungi, coroborată cu o reducere per afaceri, ~n vor fi reduse la condiţii de exploatare nemiloasă şi trudă
total a standardelor de v i aţă, fie prin eroziunea salariului real, fie prin dezumanrzantă, care vor_face să fie considerate intolerabile în capita lismul
deplasarea capitalului corporal de la regiuni cu salarii mai mari cătrn avansat_._ Renaşt~r~~ at~lrcrelor de exploatare în New York şi Los Angeles,
regiuni cu salarii mici redă doar o anumită latură a acumulării flexib ile a a munc11 la dom1c1lru şr a „telenavctiştilor", ca şi dezvoltarea înfloritoare a
capitalului. sectorului prac~ic~lo_r de muncă neoficiale în toată lumea capitalistă
O mare parte a sistemelor de producţie standardizate construite în ~van~at~ rcpre~rntă, _rntr:adevăr, o viziune a istori~i presupus progresive
perioada fordistă au fost, din acest motiv, marginalizate, dînd naştere unui a ca~1~al1smulu1 m:111_tă sa ne trezească la realitate. ln condiţiile acumulării
„fordism periferic". Chiar şi noile sisteme de produc~e au prezentat tcndin)a nex~br!e. se par: ca.sistemele_ de muncă alternative pol coexista în acelaşi
de a trece, o dată standardizate, de la intenţiile lor inovatoare la local izări spaţiu rn aşa fel rnc1t ~ă permită antreprenorilor capitalişti să aleagă după
în lumea a treia (mutarea lui Atari din 1984, din Silicon Valley în Asia de b~n~I !or plac unul drr~tre ac~s!ea (vezi tabelul 2.3). Aceleaşi modele de
Sud- Est, unde forţa de muncă era plătită cu salarii considerabi l ma i mici, camaşr P?t fi ~roduse rn_ fabnc r la scară marc în India, de către producţia
reprezintă un exemplu care susţine acest punct de vedere). Conform cooperativă drn „A Treia Italic", de atelierele din Londra ş i New York
celei de-a doua strategii, num itc generic plusvaloare relativă, schimbările sau ~e. sisteme!~ de muncă familiale din llong Kong. Eclectismul îi;
organizatorice şi tehnologice sînt puse în mişcare pentru a aduce cîşliguri practr~rle munc11 ~arc ~ fi la fel de pronuntal în aceste vremuri ca şi
temporare firmelor inovatoare şi profiturile mai generalizate sub fo rma cclcct1smul filosofiilor şr al gusturilor postmodcrniste.
costurilor mărfuri l or care definesc standardele de v i aţă ale muncitori lor Şi totuşi ,. î!1 ciuda. diferenţelor de context şi de specificitate ale
sînt reduse. Şi în acest caz, proliferarea violenţei investiţiilor, care au cx_er~plelor utr(rzate, exr_stă un aspect deosebit de uimitor şi de relevant cu
redus numărul de angajaţi şi costuri le forţei de muncă în loate domeniik pnv~r~ la descn~re_~ rcalrza_tă de Marx organizării şi acumulării capitaliste.
industriale, de la cel minier şi de la producţia de oţel pînă la scrvicii k· R_ec1tirea de~c.neru sale drn Capitalul atinge punctu l sensibil fără mare
bancare şi cele financiare, a reprezentat un aspect evident al acum ul ării ~1ficultate. C111~ acolo despre modurile în care s istemul fabrici lor se poate
de capital în anii 1980. Şi totuşi, implementarea acestei strategii readuCl' rnt~rsecta cu sistemele de manufacturare domestice, de tip atelier şi
în prim plan importanţa for1ei de mu ncă înalt calificate, care poseda artr~~al:, despre modul în care o armată de rezerve industriale este
capacitatea de a în1elege, pune în apl icare şi aborda noi, dar mult mai 111ob1 lizată ca o contragreutate menită să contrabalanseze forţa muncitorească
flexibile modele ale inovaţiei tehnologice şi ale orientării pieţei. la astfel 111 cee~ _c~ p~iveşte atît con!rolul muncii cît şi ratele sa lariilor, despre
naştere în cadrul forţei de muncă un strat social deosebit de privilegiat, ~1 modal1taple 111 care puterea intelectuală şi noile tehnologii sînt utilil'ate
într-o anumită măsură mai putern ic, în timp ce capita lismu l se bazca,11 pentru a de~on~e~~8,. for1a organizată a clasei muncitoare, despre modul
din ce în ce mai mult pe puterile mobilizatoare ale muncii intelectuale c11 111 ca~e ~aprta!rş~r 1~1ccarcă _s~ trczeas~ă. spiritul de competiţie printre
un motor al acumulării continue. 111unc1torr, pretrnzmd 111 acelaşi trmp o ncx1b1 lrtatc a disponibilităţii , a loca1iei
190 191
DAVID HARVEY
şi a abordării îndatoririlor. Sîntem, de asemenea, nevoiţi să luăm în
considerare modul în care toate acestea dau naştere atît la oportunităţi
cît şi la pericole şi dificultăţi pentru clasa muncitoare, exact deoarece
educaţia, flexibilitatea şi mobilitatea geografică, o dată dobîndite, sînt 11
menţinute din ce în ce mai greu sub control de către capita l işti. . .
Deşi condiţiile actuale diferă sub multe aspecte, nu este dificil d~
constatat cum elementele şi relaţiile invariabile pe care Marx le-a definit Acumularea flexibilă-transformare durabilă
ca fundamentale pentru orice mod de producţie capitalist încă mai
strălucesc, în unele cazuri chiar mai tare decît înainte, dincolo de orice sau stabilizare temporară?
tulburare sau eva.nescenţă de suprafaţă atît de caracteristice acum u lării
flexibile. Reprezintă, deci, aceasta din urmă ceva mai mult decît o versiune
cosmetizată a aceleiaşi poveşti capitaliste dintotdeauna? Ar fi un Mi-am susţinut deja ideea că a existat, într-adevăr, un val de schimbări
raţionament mult prea simplist. Ar trata capitalismul ca anistoric, ca un în imaginea capitalismului din 1973 încoace, deşi logica intrinsecă a
mod de producţie non-dinamic, atunci cînd toate dovezile (inclusiv acelea acumulării capitaliste şi predispoziţia sa către criză au rămas neschimbate.
expuse atît de elocvent de Marx) ne arată că regimul capitalist reprezintă Trebuie însă să luăm în considerare dacă aceste schimbări superficiale
o constantă forţă revoluţionară în istoria mondială. O forţă care prevestesc naşterea unui nou regim de acumulare, capabil să limiteze
remodelează perpetuu lumea în configuraţii mereu noi şi adesea contradicţiile capitalismului pentru următoarea generaţie, sau dacă ele
neaşteptate. Acumularea flexibilă pare, cel puţin, a constitui o con~guraţic constituie doar semnele unei serii de stabilizări temporare, constituind
nouă şi, ca atare, este necesar ca manifestările sale să fie analtzate cu deci un moment de tranziţie al crizei crescînde existente în configurarea
desăvîrşită grijă şi seriozitate, folosindu-ne, totuşi, de instrumentele capitalismului de sfirşit de secol douăzeci. Problema flexibilităţii a
teoretice pe care ni le-a pus la dispoziţie Marx. reprezentat deja subiectul a numeroase dezbateri. Astfel au fost exprimate
trei mari puncte de vedere.
Prima luare de poziţie, susţinută iniţia l de Piore şi Sabel (1984) şi
acceptată în principiu de a·lţi cîţiva autori ce le-au urmat, este aceea că
noile tehnologii oferă posibilitatea reconstrucţi ei relaţiilor de muncă şi a
sistemelor de producţie pe o bază socială, economică şi geografică total
diferită. Piare şi Sabel văd o paralelă între conjunctura actuală şi şansa
ivită la mijlocul secolului al nouăsprezecelea şi pierdută, atunci cînd capitalul
la scară largă şi în cele din urmă şi monopolurile au eliminat micile firme
~i n enumăratele întreprinderi cooperative la scară m ică, ce prezentau
potenţialul de a rezolva problema organizării industriale pe baza directivelor
descentralizării şi democratizării (se ridică ameninţătoare fantoma
anarhismului lui Proudhon). Exemplul „celei de-a Treia !talii" este adesea
uti lizat pentru a ilustra aceste forme noi de organizare cooperativă, care,
111armate cu noi tehnologii de comandă şi control, pot integra cu succes,
·~ i c hiar submina, formele dominante represive ale o r ganizării
,nuncii caracteristice capitalului corporat şi multinaţional. Este la
Ici de adevărat că nu toată lumea împă,tăşeşte această viziune fericită
192 193
DAVID HARVEY CONDIŢIA POSTMODERNITĂJII

a formelor organizării industriale (vezi, spre exempl~, Mur~a~, 1987): Exist~ i,~s!gnifiante. Pollert, Gordon şi Sayer argumentează cu toţii că nu există
multe aspecte regresive şi represive în aceste no, pract1c1. Totu~•,. n:iulţ1 111c1. u~1. elemen_t de noutate în încercarea capitalismului de a-şi crea 0
autori împărtăşesc sentimentul că ne aflăm la „o a doua ~1v~zm~1e flex1b_,1t!at~ ma~ ma:e.sau ~n av~ntaj locaţional, şi că dovezile substanţiale
industrială" (pentru a ne însuşi titlul cărţii lui Piore şi Sabel), ş, ~a n~tlc ale oncare1 schunban radicale m modul de operare al capitalismului sînt
forme de organizare a muncii şi noile principii Jocaţionale transfor~a rad1ca~ fie necon~i~gătoar~, fi~ vici~te. Aceia car~ promovează ideea flexibilităţii,
imaginea capitalismului de sfirşit de secol do.uăzec_i. Re~ig~rarea 11~~eresulu1 sugereaza e1, contnbu1e fie m mod conştient, fie fără să vrea la un climat
pentru rolul micilor afaceri (un sector deosebit de dmamtc du~ 1970 ~n~<:_a~e), de opinii - o condiţie ideoiogică-care face ca mişcările clas;i muncitoare
redescoperirea atelierelor cu condiţii grele de mut~c~ şt a act,_v,ta!tlor să fie nu mai puternice ci mai slabe.
neoficiale de toate felurile, şi recunoaşterea faptului ca acestea Joaca un Eu unul nu accept această poziţie. Dovezile în favoarea flexibilităţii
rol important în dezvoltarea economică co~1temporană chiar.şi în ţările crescute (subcontractarea, autoangajarea şi angajarea temporară de
industrializate cele mai avansate, precum ş, încercarea de a ţme cont de person.al etc.) în toată lumea capitalistă sînt, pur şi simplu, mult pre~
modificările geografice rapide în angajarea de personal şi în_ tendinţei: copleşitoare pentru ca acel contraexemplu oferit de către Pollert să fie
economice, au produs o mare masă de informaţii ce par a susţme_ aceast~ credibil. Mi se pare, de asemenea, surprin1.ător faptul că Gordon care
viziune a unei transformări majore în modul în care funcţ1oneaza mai devreme susţinuse relativ puternic cauza că suburbanizarea ind~striei
capitalismul sfirşitului de secol douăzeci. Ce_ea ce a dat naşte:e unei vast~ şi~îndepă1tarea ei de centrul oraşelor era în parte motivată de o dorinţă de
literaturi, provenind atît de la aripa stîngă cît ş1 de la cea dreapta a s~ectr~lm a mteţ1 :ontrolul as~pra muncii, ar trebui să reducă problema mobilităţii
politic, care tinde să descrie lumea ca şi cum acea~ta ar:' am~~mţa!a dAe ~eogr~t,ce la o che~t~u'.1e de volum şi de direcţie a comerţului internaţional.
0 asemenea schimbare a vieţii socio- econom1ce ş1 poltt1ce, mc1t fotuş1, astfel de cnttc1 aduc în discuţie un număr important de variabile.
raţionamentele mai vechi nu ar mai fi apl~cab~I~. . .. Observaţia pertinentă refer;toare la faptul că nu există nimic într-adevăr .
Cel de-al doilea punct de vedere considera ideea de flex1b1lttate ca~~ nou în goana după flexibilitate, şi că regimul capitalist a mai urmat astfel
un te1men extrem de puternic, care legitimizează o vastă gamă de pract1c1 de direcţii periodic în trecut, este cu siguranţă corectă (o lecturare atentă
poiitice" (în primul rînd reacţionare şi antimuncitoreşti!, însă fără a_a~e~ a Capi!alu~ui_lui Marx ne convinge de acest lucru). Argumentul că există
vreun temei empiric sau materialist puternic în realttatea organizam un pe~1c?! nnm~nt de a exagera semnificaţia oricărui curent preocupat de
capitalismului sfirşitului de secol douăzeci. Polle11 (1988), spre exemp~u, o_flex1b1ltt~te ş, de o mobilitate geografică mai mari, şi care ne face să
atacă efectiv ideea flexibilităţii pe pieţele muncii şi în organizarea acesteia, pierdem dm vedere cît de adînc înrădăcinate sînt încă sistemele de
şi concluzionează că „descoperirea «forţei de muncă flexi~ile?> r~~rezint~ p_rod~~ţie fordiste, me.~i~ă o analiză mai atentă. Iar consecinţele ideologice
parte integrantă a unei ofensive ideologice care celebreaza phab1lttat:a J' ş1 pol 1ttce ale exagerăm importanţei flexibilităţii în sensul restrîns al tehnicii
cazualitatea făcîndu-le să pară inevitabile". Gordon (1988) contesta 111 de pr<:_d~cţie şi al_ relaţii lor de muncă s!'nt destul de serioase pentru a realiza
mod simita/ideea mobilităţii hipergeografice a capitalului ca situîndu-.sc evaluan at~nte ş, competente ale necesităţii imperioase a flexibilităţii. La
dincolo de ceea ce confirmă realităţile comerţului internaţional (în special urm~ u_rme1, dacă muncitorii sînt convinşi că doar capitaliştii pot trece la
între tările capitaliste avansate şi cele mai puţin dezvoltate). Gordon este practic~ ~e muncă_mai fl_exibile chiar şi în cazul cînd aceştia nu deţin puterea
preo~upat, în principal, de combatere~ ideii_ de presupu~~ neajutorare a de dec~1e, atunci apetitul pentru luptă le va fi cu siguranţă considerabil
statului naţional (şi a mişcărilor munc1toreşt1 ce opereaza m acest c_a?~u) red~s. Insă cred că este la fel de periculos să pretindem că nimic nu s-a
în ceea ce priveşte exercitarea unui anumit grad de control asupra mob1htăţ11 sch~mbat, ~tu~':_Î .~!n? miţjori~a:e~ m~ncitorilor sînt c?~fruntaţi cu realităţile
capitalului. Şi Sayer ( 1989) contrazice descrierile noilor fo1:ne de acumulare d~zmdustt tal ~~a111 ş1 re!ocal_1~ru uzmelor, ale pracflctlor de angajare şi ale
în noile spaţii industriale aşa cum sînt ele av~nsat~ de ca~re ~cot~ ( l 98~) pieţelor muncn muit ma, flex1b1 le, ale automatizării şi ale inovati ilor privitoare
şi de alţii pe motivul că scot în evidenţă sch1mbănle penfence ş, relativ la produse.

194 195
CON DIŢIA POSTMODERNITĂŢTI

Nu consider această trecere la sisteme alternative de control asupra


Cel de-al treilea punct de vedere, ce defineşte sensul_î~ care ~u 11zc~
muncii (cu toate implicaţiile sale politice) ca ireversibil ă, însă o interpretez
aici de ideea unei tranziţii de la fordism la acumul.~rea nc~1b_tlă, s~ ~1tuca7~ ca pe un răspu ns relativ tradiţionalist la criză. Devalorizarea forţei de
undeva între aceste două extreme. Tchnolog11le fl ex1b1le şi_ ormc c mu n că a reprezentat întotdeauna un răspuns instinctiv al capitalişti lor la
or anizatorice nu au ajuns hegemonice peste tot (dar daca punem scăderea profiturilor. Generalitatea acestei constatări ascunde, totuşi, unele
pr~blema astfel, nu s-a întîmplat aşa nic i cu fordismul care le-a pr~c~aJ~ mişcări contradictorii. Noile tehnologii au împuternicit anumite straturi
Con·unctura actuală este caracterizată de un amestec de modalttă\ . sociale privilegiate, în acelaşi timp în care sistemele alternative de produc{ie
proJucţie fordiste deosebit de eficiente (~desea nuanţ~te d_c t~hn~logia ş i de control al muncii au deschis drumul către remunerarea cu sume
flexibilă şi de nive lul producţiei) în anumite sectoare ş1 reg1~n~ (p1ccum. mari a ca l ificării tehnice, manageriale ş i antreprenoriale. Curentul ,
tomobilelc în Statele Un ite , Japonia sau Corcea de Sud) ş1 sisteme de exacerbat de trecerea la servicii şi de lărgirea „masei culturale", a fost
:~oducţie mai tradiţionalc(precum acelea din Singapo1:c,~faiwan sa~ 1~
Kong) bazate pe relaţii de muncă „artizanale", patcmalisttce sau pa~~'~' I a. c
~in mdreptat către accentuarea inegalităţi lor între venituri ( figura 2. 15), poate
prevestind naşterea unei noi aristocraţii a muncii ca ş i formarea unei
familiale) care alcătuiesc un mecanism de control asupra mu1~c!11e aAt1v, subclase prost remunerate şi, în mare parte, l ipsită de putere (Dahrendorf,
(
d .fi ·t Aceste' din urma- sisteme
· s-au dezvo lta t fără
a ' de tăgada mccpmc
... 1987 ; WiJson, 1987). Aceasta, însă, ridică serioase probleme de susţinere
1 cn . . . . . ) d baza 111111\or a crizei cererii efective şi anunţă o criză a reducerii consumului - genul
.. 1970 (chiar şi în ţănle capitaliste avansate ' a esea pc
cu an11 . - I · bare arc de manifestare a crizei pc care fordism- keynesianismul s-a dovedit cel
de asamblare caracteristice fabrici lor ford1ste. Ace.asta se 11m . - ..
implicaţii importante. Coordonarea pieţei (ad_csca d: tipul sub~ont1a~t~r~~ mai abil în a o evita. Deci nu consider monetarismul neoconscrvator, care
este legat de fonnele flexibile de acumulare, ş i devalorizarea per total a
s-a dezvoltat pe baza planificării corporate dll'ccte m cadrul s~stemu_u, .1:.
fo rţei de muncă prin creşterea controlului asupra muncii ca pc o so luţi e,
producere şi însuşire a plusvalorii. Natura şi compon~~11a cla~?1 m_un~1to~1~
r,e ea şi tem porară, pentru pred i spoziţia spre criză a capitalismului. Deficitul
lobale s-a modificat şi ea, ca şi condi\i_ile f~r~nărn conş~1~n!e1 sa ~ ş1 :~ bugetar al Statelor Unite a fost, cred eu, esenţial pentru stabilizarea
fuării de poziţie politică. Sindicalizarea ş1 trad1\1on~la „pol1t1ca de stg~. capitalismului în ultimii ani, şi dacă acesta se dovedeşte imposibil de menţinut,
au devenit, spre exemplu, greu de susţin~t.în faţa s1s~cmelor de proil~~~~ ,tunci drumul acumulării capitaliste pe tot cuprinsul globului se va dovedi
atriarhalc (familiale) caracteristice As1e1 de Sud,:-bst sau_ g~upur ... accidentat.
~11n1grant1
• i· d" Los A1-gelcs New York sau Londra. lu mod s1m1lar, relaţ11k
111 • , _ A Ceea ce pare a fi într-ade\'ăr caracteristic pentru perioada de timp
1
dintre sexe au devenit şi ele mult mai complicate, pe masură ~ea m~~pu ,c ursă din 1972 încoace este extraordinara în fl orire şi transformare a
- I - din ce în ce mai largă la forţa de munca femmma. p i eţe l or financiare (vezi fi gurile 2. 12, 2. 13 şi 2. 14 ). Au existat momente
sa se ape eze pc scara . - ·d I ·i rccum
. acelaşi motiv a crescut baza sociala a unor I co og1 p tic istoriei capitalismului - din 1890 pînă în 1929, spre exemplu - cînd
D 111 . · · 1
antre renorialismul, patemalismul ş1 pnvati~mu . . - . . . ,capitalu I financiar" (ind ifcrent de modu I în care este definit acest termen)
pt ma-ri cred eu istoria multora dmtre sch1mbanle de sup1a!a\1i pă rea să ocupe o poziţie de importanţă cruc ială în cadrul capitalismului,
Pu em ur , ' . . . -· I prunu
A comportamentul economic şi în at1tud1111le po1it1ce , ~ma a
A -

doar pentru a pierde acea poziţie în prăbu ş irile speculative cc au urmat.


d"ficare a echilibrului dintre sistemele fordi ste şi non-for~1ste d_e contr~)I
111
111 faza actuală, însă, nu concentrarea puterii în instituţiil e financiare este
::p•r~ procesului muncii, cuplate cu o disciplinare a prn~ulu_1 fie/~11 n.:a care contează, ci explozia de noi pieţe şi instrumente financiare, cuplată
. t d"1ul compet·11iei cu cel de-al doilea (restructurări ş, raţiona iz n rn dezvoltarea unor sisteme extrem de sofisticate de coordonare financ iară
merme t . •
forţate) prin răspîndirca şomajului sau prin rcpres1~ne ~~ itJcaA p1es~ .
r· -c · ·u111 l.1scară globa lă. Chiar prin acest sistem financ iar a fost realizată cea mai
asu ra , uterii sindicale) şi relocalizare geogra~c~ 111 ţ~n sau i_n reg1u11'. 111are par1e a n ex ibilităţii geografice şi temporale a acumulării de capital.
P_fi ~ce" şi înapoi în inima ţinuturilor industnahz.ate mtr-o mişcare „dt: Statul naţiona l , deşi semnificativ s lăbit ca putere a uton omă, deţine totuşi
,,pen en . S . I 1984) 111 continuare o putere importantă de disciplinare a muncii ca şi de intervenţie
balans" al dezvoltării geografice mcgale ( mit,, .
197
196
CONDITIA POSTMODERNITĂ TII
DAVID HARVEY

j
Proprietăţi
procent de proprietăţi din SUA
38 deţinute de popu laţia cea mai Brazilia
36 bogată ( I % din populaţia totală)
· 34 70
32
30
60
28
26
24
22
20
50

_ _.
Polonia
.. ,,,r-·-· ~
·•
...
... _•':..
% O _.(_.,......,c--r-,-,-r""T-r-.-ro-r--.--,-,r.-,--,
„ '5"o
,9 „..9
.s>o
40 ••
•. .. . f ....

Venituri
30

Peru
1
,
•.. ..
Argentina

2.l indicele inegalităţii salarii or în SUA


20
2 .0
.....- ·. .....
1 .9 10
\
1 .8
%
.
.... '.-- .... . ....
o+--.--....---,...-...--.,--.---,-....--.-......---,~.---.-J---.,
1.7 J AS O N D J F MA M J J AS
1987 1988
1.6
Figura 2.16 Valoarea de piaţă secundară fluctuantă a obligaţiilor datoriei unor
1nri anume alese
(Sursa : The Economist)

.,~upra flux urilor şi pieţelor financiare, în timp ce devine el însuşi din ce în


l c mai vulnerabil la criza fiscală şi la d isciplina monetară internaţională.
( ·onstat, deci, că sînt tentat să privesc flexibilitatea dobîndită în producţie,
Figura 2.15 Inegalitatea în ceea :e priveşte ~roprietatea asupra bunurilor pt piaţa muncii şi în consum mai degrabă ca pe un rez ultat al căutării de
(I 8I0-1987)şi veniturile(J963- 1985) m Statele Unite . ,Dl uţii financiare la tendinţa de criză a capitalismului, decît viceversa. Acest
(Surse: Statisticile istorice ale Statelor Unite, Rapoartele economice către lucru ar implica faptul că sistemul financiar a ajuns la un grad de autonomie
Preşedinte, Harrison şi Bluestone, 1988)
199
198
DAVID IIARVEY
CONDIŢIA POSTMOOERNITĂ Trl
faţă de producţia reală fără precedent în istoria capitalismului, purtînd Tabelul 2.9 Datoria I - • ,
. ex erna a c1torva ţări aparţinind lumii
capitalismul într-o eră a pericolelor financiare cel puţin la fel de lipsite de a I reia. anume selectate ş· .·
' t o estm,_are a devalorizării, măsurată prin
precedent. valoarea secundară de piaţă a datoriei la sfirşitul
Accentul pus asupra soluţiilor financiare şi monetare derivă, bineînţeles, anului 1987
din natura inflaţionistă mai degrabă decît deflaţionistă a modului în care
s-a manifestat criza de la mijlocul anilor 1960 încoace. Ceea ce este lara .Dat~ria exter:7ă la Valoarea secundară de Devalorizarea
surprinzător cu privire la modalitatea în care îndatorirea şi formarea :;_(tr~t~ul anulw /Q87 piaţă, la sfirşitu/ anului estimată(miliarde
(111t!1arde
S de dolari
. 1987 (%.o al vaI oru..
capitalului fictiv au devenit din ce în ce mai accelerate de atunci, în acelaşi de dolari SUA)
VA) nominale)
timp în care au fost absorbite greşeli şi devalori7ări masive în cadru l
aparatului financiar de reglementare globală, cu siguranţă nu fără a crea \rgentina 49,4 34 22,5
traume (vezi figurile 2.12 şi 2.13). Spre exemplu, în Statele Unite, sistemul fltwilia 114,5 45 63,2
bancar a intrat în alertă, pentru întîia dată din 1934 încoace, în prima c hife 20,5 62 11 ,8
jumătate a anului 1987, îară a stîmi prea multă rumoare cauzată de panică. ~lc\ic 105,0
52
]67 50,4
Ritmul falimentelor bancare s-a accelerat şi ci în mod dramatic după anii f'l'l'U
, 96 16,0
1980 (figura 2.14). Şi nu trebuie să luăm în considerare decît va loarea Măsura totală a devalorizării (5 ţări, miliarde de dolari SUA)
174,0
secundară de piaţă a datoriei ţărilor lumii a treia şi să o înmulţim cu obligaţiile
aferente, pentru a obţine o estimare aproximativă a volumului devaloriză~ii Sursa: Tabelele datoriilor ex teme întocmite de Banca Mondială . 7'1 E .
ŞI , r1e conom,st
curente din cadrul sistemului financiar (vezi figura 2.16 şi tabelul 2.9). ln
comparaţie cu toate acestea, extraordinarele fluctuaţii manifestate pc
pieţele de acţiuni şi pe cele valutare apar mai degrabă drept un epifenomen De aici reies două concluzii de b - (d · .. .
l I dacă ar fi să ca-uta-m azad _eş, e~pmce). Prima este aceea
decît ca probleme structurale fundamentale. ceva cu a evarat d1st' f (A
Bineînţeles că am fi tentaţi să privim toate aceste evenimente ca pc 'l'IIJ~italismul uzual") în situaHa actuală atunci t '.ni '.v - rn contrast _cu
un preludiu al prăbu şi rii finale care avea să transforme anul 1929 într-o pt 1\ ,rea asupra aspectelor financiare aÎe r ~ ,~ u, s~ n~ con~entram
,nlului creditului. În al doilea rînd dac: e~~;1zăru ~ap1tahstc ~'. asupra
piatră de hotar în istoria economiei mondiale. Deşi ar fi lipsit de înţelepciune
,, rmcn mediu a prezentului reg1·,n d'e I să existe o stabilitate pe
să excludem acest fenomen ca pe o posibilitate foarte reală, mai ales în . acumu are atunci a t fi
lumina pierderilor masive de pe pieţele mondiale de valori din octombrie
111.ir mult ca sigur regăsită în domeniile noilor ru
ll r11porală şi spatială Pe t
d . ceas a p~~te I
n e ş, forme de stabilizare
1987 (ve7i tabelul 2.1 O), circumstanţele par a diferi radical de aceastit t . scu1 , s-ar putea să se d d - . .
"·programare a crizei" prin re ove easca posibilă o
dată. Datoriile consumatorilor, corporaţiilor şi guvernelor sînt legate unele 111111 ii a treia şi a altor datorii ppreo,1gt.ramareal (sl pdre e:empl~) plăţii datoriilor
de celelalte într-o mai mare măsură (vezi figura 2.13), pcrmiţînd ru seco u ouazec1 şi un Ad
111111ltan o reconstrucţie radicală a co fi ··1 . u, provoc111
reglementarea simultană atît a parametrilor producţiei cît şi ai consumului. 111111c cuvîntul o diversitate de s'st n igduraţ11 or spaţiale în care îşi vor
1 eme e control al m
prin intermediul finanţării speculative şi fictive. Este, de asemenea, mult • .. · ·
p111dusc ş1 ,_1oi modele de diviziune interna•ională a .~nc11, ca şi no,
mai uşor să utilizăm strategii de dislocare tempora lă şi geografică în acela~i I\" do ă bi' . t munc11.
~ n s su miez natura empirică a acestor I „ A - ·
timp cu modificarea anumitor sectoare sub hegemonia pieţelor financiare I'·'"· totuşi importantdesubliniatîn cemăsură conc uz11: I~sa mi se
înOoritoare. Inovaţia în cadrul sistemelor financiare pare să fi constituit o 111,vilă ca o combinaţie particulară ş· t h~cumularea flexibilă trebuie
premisă obligatorie necesară pentru depăşirea rigidităţilor generale ca ~1 """l pa11e vechi în contextul I . ~poa e c iar nouă a unor elemente în
a crizelor temporale, geografice şi chiar geopolitice distinctive, cărora Ic ~ 1111 mult decît atît dacă am dreopgta,ct11 Agen~r~le ac.acumulării capitalului.
· ' e 111 privinţa ,aptului c- ·
căzuse deja pradă fordismul la sfirşitul anilor 1960. 'l111drsm ului a reprezentat în mare măsură o 'ză d c. ~ marea cnz~
cri e 1orma temporală şi
200
201
DAVID HARVEY
Tabelul 2. I O Pierderile de pe pieţele mondiale de valori,
octombrie I 987

Modificarea exprimată în procente


Ţara faţă de valorile maxime ale acţiunilor în 1987

A frica de Sud -18


Australia -29
Austria -6 PARTEA A III-A
Belgia -16
Canada -25
Danemarca -11 EXPERIENŢA SPAŢIULUI
Elveţia -20
Fran ta -25 ŞI A TIMPULUI
Germania de Vest -17
Hong Kong -16
Irlanda -25
Italia -23 Aud ruina ce cuprinde întregul · ·
Japonia -15 prăbuşindu-se, şi socotesc ~t si'aţ1u, strcl~ spul~erîndu-sc şi zidăria
Malaezia -29 cr rmp va arde ult11na flacără palidă.
Marea Britanie -23
Mexic -30
Noua Zee l andă -22 James Joyce
Norvegia -25
Olanda -24
Singapore -28
Spania -12
Suedia -15
SUA -26

Sursa: Financial Times, 24 octombrie 1987

spaţi a l ă, atunci ar trebui să acordăm ceva mai multă atenţi e acelor


d imensiuni ale problemei decît se ob i şnu ieşte în modal ităţi l e de analizl
radicale sau conven\ionale. Le vom studia mai îndeaproape în Partea 11
III-a din moment cc reiese, de asemenea, că experien ţa schi m bătoare a
spaţi u l u i şi a timpului stă, măcar în parte, la baza întoarcerii impulsive
către practicile culturale şi d iscursurile filosofice postmodem iste.

202
12

Introducere

Marshall Berman (1982) echi v alează modern itatea (printre altele)


1·u o anumită modalitate de experimentare a spatiului şi a timpului. Dan iel
lkll (1978, 107- 111) argumentează că variatele m i şcări care au condus
modernismul către apogeul său trebuiau să pună la punct o nouă logică în
rnnceperea spaţiului şi a mişcăr ii. Mai mult decît atît, el sugerează că
organizarea spaţiului a „devenit problema principală a estetici i culturi i
111ijlocului de secol douăzeci aşa cum problema timpului (la Bergson; Proust
~1 Joyce) a reprezentat problema princ i pală a esteticii primelor decenii
ulu acestui secol". Frederic Jameson (1984b) atribuie trecerea la post-
111udcrnism unei crize petrecute în modalitatea noastră de a experimenta
,pn\iu l ş i timpul, o criză în care categori ile spaţiale ajung să le domine pe
, du ale timpului, care su feră ele însele o astfel de mutaţie, încît no i nu
ll'U!;iim să tinem pasul cu ele. ,,Nu beneficiem încă de echipamentu l
p1·11.:cptual care să fie potrivit acestu i nou tip de hiperspaţi u", scrie el, ,,în
pmtc pentru că obiceiurile noastre perceptuale au fost formate într-un tip
111111 vechi de spaţi u , pe care l-am denum it spaţi u l înaltu lui modernism".
În cele ce urmează, voi considera aceste afi rmaţii drept axiome. Însă
tl111 moment ce puţini sînt aceia care se deranjează să explice exact ce
111\l'icg ei prin afirmaţi i le făcute, voi descrie spaţiul şi timpul aşa cum sînt
1h• percepute în v iaţa socia l ă pentru a subl inia legătu r i le materiale d intre
p1m·cscle politico-econom ice ş i cele culturale. Acest lucru îmi va perm ite
1 1111alizez legătu ra dintre postmodern ism şi tranzi ţi a de la ford ism la
111111lalităţi mai flexibile de acumu lare a capitalului pe calea medierii de
li I l' exp erienţe le spaţiale şi temporale .
Spaţiul ş i timpu l sînt categorii de bază ale ex istenţei umane. Şi totuş i
11,11l·ori am dezbătut semn i ficaţi a lor ; avem tendinţa să le consideră m
1 111arc şi să le conferim atribu ţii de bun-simt sau mu lt prea evidente.

205
DAVID HARVEY CONDIŢIA POSTMODERNITĂŢII
Înregistrăm trecerea timpului în secunde, minute, ore, zile, luni, ani, d~ce1_1i~ care să _asi~ure perp~tuarea condiţiilor ecologice potrivite pentru a permite
secole şi ere, ca şi cum orice şi-ar găsi locul pe o scală temporală ob1ect1va suprav 1eţu1rea rase, umane într-un viitor indefinit? Astfel de întrebări nu
unică. Deşi timpul reprezintă în fizică un concept dificil şi discutabil, de sîntnici pe departe inutile. Orizontul temporal implicat în luarea unei decizii
obicei nu lăsăm acest aspect să se interpună în calea bunului -simţ în jurul afectează material genu l de decizie pe care o luăm. Dacă dorim să lăsăm
căruia ne organizăm rutina ziln ică. Recunoaştem, bineînţeles, că procesele ceva _în urm~ noa~tră sau să construim un viitor mai bun pentru copiii
şi percepţiile noastre mentale ne pot juca feste, făcînd ca secundele să noştri, atunci realizăm lucruri relativ diferite decît cele pe care le-am
pară ani, sau ca orele plăcute să se scurgă atît de repede, "i~c!t a~1~ dac! face dacă am fi preocupati doar de satisfacerea instantanee a plăceriior
observăm cînd a trecut timpul. Putem, de asemenea, sa mvaţam sa proprii. Din acest motiv, timpul este utilizat în retorica politică într-un mod
apreciem modul în care diferite societăţi (sau chiar diferite subgrupuri) menit să creeze confuzii. Nereuşita în a conferi gratificaţii este adesea
cultivă un simţ al scurgerii timpului foarte divers (vezi tabelul 3.2). folosită de către criticii conservatori, spre exemplu, pentru a explica
În societatea modernă, diferite percepţii ale timpului sînt aruncate la persistenţa sărăciei într-o societate bogată, chiar dacă acea societate
un loc.' Mişcările ciclice şi repetitive (orice de la micul _dejun_ ziln!c şi promove~ză sistematic finanţarea pe datorie a gratificaţiilor din prezent
mersul la muncă pînă la ritualurile sezoniere precum festival unie, zilele ca u!uJI dmtre motoarele principale ale creşterii economice.
de naştere, vacanţele, deschiderea sezonului de baseball sau cricket) ofer~ ln ci~da (sa~ poate chiar din cauza) acestei diversităţi de concepţii şi
un sentiment de securitate într-o lume în care ritmul general al progresului de_ c?n~1cte sociale care reies de aici, există în continuare o tendinţă de a
pare să fie mereu direcţionat către· firmamentul nec~noscutului. A~unci pnv, diferenţel e ca unele de percepţie sau de interpretare a ceea ce ar
cînd percepţia progresului este amendată de depres1~me sau recesiune, trebui să fie înţeles în mod fundamental ca o unitate de măsură unică şi
de război sau de tulburări sociale, ne putem consola (111 vreun fel) fie cu obiectivă a traiectoriei de neoprit a săgeţii timpului. Voi comenta imediat
ideea de ciclicitate a timpului (,,valuri lu,1gi", ,,cicluri kondratieff" etc.) ca această concepţie.
un fenomen natural la care trebuie să ne adaptăm în prealabil, fie putem Spaţiul este şi el tratat. ca un fapt al naturii, ,,naturalizat " prin atribuirea
scoate la iveală o imagine şi mai grăitoare a unei predispoziţii universale de înţelesuri de bun-simţ în viaţa de zi cu zi. În anumite privinţe mai
stabile (precum calitatea înnăscută a omului de a se contrazice) ca un complex decît timpul - are drept atribute cheie direcţia, aria, forma,
perpetuu contrapunct al progresului. La un alt nivel putem vedea ~urn modelul şi volumul, precum şi distanţa- noi îl considerăm ca un atribut
ceea ce Hareven (1982) numeşte „timp al familiei" (timpul ded_1cat obiectiv al unor lucruri care pot fi măsurate şi deci care sînt palpabile.
creşterii copiilor şi transferului de cunoştinţe şi bunuri de la o generaţie la Recunoaştem, bineînţeles, că experienţa noastră subiectivă ne poate purta
alta prin reţele de rudenie) poate fi mobiliz_at pent~u a corespund: pe t~~îmuri ale _pe~-c~pţiei, imaginaţiei, fanteziei şi ficţiunii, care produc
exigenţelor „timpului industrial", care a~ocă ş1 re~loc~ ~orţa de rnu~ca spaţ11 mentale ş1 ha111 ca nenumărate miraje ale presupusului obiect „real".
unor îndatoriri conforme ritmurilor puternice ale sch1mbanlor tehnologice Descoperim , de asemenea, că diferite societăţi şi subgrupuri au diferite
şi locaţionale născute din căutarea neînc~tată a unor ~_ij l?ace de ~cumulare concepţii. Amerindienii din teritoriul care alcătuieşte acum Statele Unite
de capital. Şi în momente de disperare ş, exaltare, ~1ţ1 dmtre not ne putem nu aveau deloc aceeaşi concepţie despre spaţiu precum coloniştii albi
abţine să invocăm timpul sorţii, al mitului şi al zeilor7 Aşa cum an~ aflat care i-au înlocuit; înţelegerile „teritoriale" dintre grupuri erau bazate pe
deja, astrologii îşi vindeau previziunile chiar şi pe coridoarele Casei Albe sensuri atît de diferite, încît conflictul era inevitabil. Într-adevăr, conflictul
în perioada administraţiei Reagan. . . s-a iscat în parte datorită percepţiei corespunzătoare a spaţiului care ar
Ca urmare a acestor diferenţe în modurile de percepere a t1mpulu1, trebui utilizată pentru a reglementa viaţa socială şi pentru a da sens unor
pot lua naştere conflicte grave : ar trebui oare c~ _rata optimă de_ exploa!arc concepte precum acela de drepturi teritoriale. Consemnările istorice şi
a unei resurse să fie stabilită de rata dobînrn sau ar trebui ca 1101 să antropologice sînt pline de exemple de cît de variat poate fi conceptul de
căutăm, aşa cum insistă ecologii, o dezvoltare care să poată fi susţinută şi spaţiu, în timp ce investigaţiile cu privire la lumea spaţială a copiilor, a

206 207
DAVID HARVEY CONDIŢIA POSTMODERNITĂŢII

celor suferinzi de boli m intale (în special schizofrenicii), a min orităţi lor punct de vedere geografic sau istoric, constatăm că timpul social şi spaţiul
oprimate, a bărbaţilor şi femeilor aparţinînd unor clase sociale diferite, a social sînt construite în moduri diferite. Cu alte cuvinte, fiecare mod de
locuitorilor din mediul rural şi cel urban etc. ilustrează o diversitate similară producţie sau fonnaţie socială particulară va reprezenta o serie distinctivă
în cadrul unor populaţii omogene din alte puncte de vedere. Însă predomină, de practici şi concepte referitoare la spaţiu şi timp.
într-adevăr, un înţeles al spaţi ul ui ca obiectiv şi atotcu prinzător pe care, la Din moment ce capitalismul a constituit (şi continuă să constituie)un
urma urmei, trebuie să-l recunoaştem cu toţi i. mod de producţie revoluţionar în cadru I căruia practicile şi procesele mate-
Consider că este important să combat ideea unei percepţii singuiare ria le ale reproducerii sociale sînt mereu în schimbare, rezultă că acele
şi obiective a timpului şi a spaţiului , în funcţie de care putem măsura calităţi obiective, ca şi semnificaţi ile spaţi ului ş i ale timpului, pot constitui
diversitatea concepţiilor şi a percepţiilor umane. Nu voi căuta argumente obiectul unor modificări. Pc de altă parte, dacă avansul cun oştinţelor
în favoarea dizolvării totale a di stincţiei obiectiv-subiectiv, ci voi insista (ştiinţifice, tehnice, admin istrative, birocratice şi raţion al e) este vital
mai degrabă asupra necesităţii recunoaşterii multiplicităţii calităti l or progresului producţiei şi consumului capitalist, atunci schimbările suferite
obiective pe care le pot exprima timpul ş i spaţiul, şi asupra rolu lui de aparatul nostru conceptual (inclusiv reprezentările spaţiului şi ale timpu-
practicilorumane în construirea acestora. Nici timpul şi nici spaţiul, propun lui) pot avea consecinţe materiale asupra vieţ ii noastre cotidiene. Spre
acum majoritatea fizicienilor, nu au existat (ca să nu mai vorbim că nu exemplu, atunci cînd un arhitect precum Le Corbusier sau un administrator
aveau vreun sens) înainte de apari ţi a materiei ; calităţil e obiective ale precum Haussmann creează un mediu construit în care predomină tirania
dimensiunii fizice timp-spaţiu nu pot fi, deci, înţelese independent de liniilor drepte, atunci trebuie să ne ajustăm neapărat practicile cotidiene.
calităţil e proceselor materiale. Nu este însă în nici un caz necesar să Acest lucru nu înseamnă că practicile sînt determinate de forma
subordonăm toate concepţiile obiective cu privire la timp şi spaţiu acestei construită (indiferent cît de mult se străduiesc proiectanţii); deoarece au
concepţii fizice aparte~ din moment ce şi ea reprezintă un construct care un obicei ciudat de a eluda constrîngerile impuse în orice schemă de
se bazează pe o anu mită versiune a constituirii materiei şi a originii reprezentare fixă. Materializărilor mai vechi ale spaţiului şi timpului le pot
universului. Istoria existenţei conceptelor de timp, spaţiu şi timi:rspaţiu în fi atribuite noi înţe lesuri. Noi ne însuşim spaţii străvechi în moduri cît se
fizică, a fost, de fapt, marcată de puternice rupturi şi reconstrucţii episte- poate de moderne, tratăm timpul şi istoria ca pe ceva ce putem crea mai
mologice. Concluzia pe care trebuie să o tragem este aceea că nici timpu lui degra bă decît ca pe un fapt consumat ce trebuie acceptat. Acelaşi
ş i nici spaţiului nu li se pot aloca semn ificaţii obiective independent de concept, să spunem, al „comunităţii" ( ca entitate social ă ce a luat fiinlă în
procesele materiale, iar acest lucru se poate întîmpla doar în urma spaţiu de-a lungul timpului ) poate ascunde diferenţe radicale în ceea ce
investigării acestora din urm ă pentru a ne putea baza pe asemenea priveşte înţe l esul deoarece însuşi procesu l naşterii comunităţii diferă
observaţii conceptele cu privire la primele. Bineînţeles că nu e o concluzie considerabil în funcţie de interesele şi capac it.ă\i l e grupului . Ş i toluşi
nou ă. Ea confirmă raţionamentul mai multor gînditori mai vechi, dintre tratamentul aplicat comu ni tăţi lor, considerate comparabile (de către, să
care cei mai de vază sînt Dilthey şi Durkheim. spunem, o agen ţie de planificare) are implicaţii materiale la care practicile
Din această perspectivă materi al i stă, putem argumenta că astfel de sociale ale oamenilor ce trăiesc în e le trebuie să reacţioneze.
concepţi i obiective despre spaţiu şi timp sînt create în mod necesar prin Dincolo de faţada bunului-simţ şi de ideile aparent „naturale"
practici şi procese materiale care servesc la reproducerea v i eţi i sociale. referitoare la spaţ iu şi timp, se ascund terenuril e periculoase ale
Amerindienii sau populaţia africană Nuer obi ectivează calităţile timpului ambi guităţi i , contradicţiei ş i luptei. Conflictele nu se nasc numai în urma
ş i ale spaţi ului , care sînt pe cît de separate unele de altele, pe atît de dis- unor aprecieri recunoscute ca sub iective, ci şi deoarece diferite calită\i
tante de cele înrădăcinate în modul de producţie capitalist. Obiectivitatea materiale obiective ale spaţiului şi timpului sînt socotite ca relevante pentru
timpului şi a spaţiului este dată în fi ecare caz de practicile materiale ale viaţa socială în diferite s ituaţii. Bătălii importante se dau şi pe tărîrnul
reproducerii sociale, şi în măsura în care acestea din unnă variază din teori ilor ştiinţifi ce, sociale şi estetice, ca de altfel şi în practică. Modul în

208 209
DAVlD HARVEY CONDITIA POSTMODERNITĂŢII
care reprezentăm spaţiul şi timpul în teorie este esenţial, pentru că Chiar şi cuvîntul scris extrage proprietăţi din fluxul experienţei şi le fixează
afectează felu l în care atît noi cît şi ce il al ţi interpretăm ş i acţionăm în într-o formă spaţială. ,,Inventarea tiparului a creat un loc cuvîntului în
raport cu lu mea. spafiu", s-a spus, iar scrisul - ,,un set de simboluri minuscule care
Spre exemplu, să luăm în considerare una dintre cele mai uimitoare mărşăluiesc aliniate, ca nişte armate de insecte, de-a lungul a pagini şi
schisme din moşteni rea noastră intelectuală privitoare la concepţiile despre pagini de hîrtie albă" - reprezintă, deci, o spaţializare în adevăratul sens
spaţiu şi timp. Teoriile sociale (şi aici mă refer la trad iţi ile emanate de a l cuvîntului (citat în McHale, 1987, 179- 181). Orice sistem de
l ucrări l e lui Marx, Weber, Adam Sm ith şi Marshall) tratează timpul, tipic reprezentare, de fapt, nu este altceva decît un 1ip de spaţializare care
pentru form u lările lor, am putea spune, ca deţinînd un statut privilegiat îngheaţă automat fluxul experienţei şi astfel distorsionează chiar realitatea
faţă de spaţiu. În sens larg, ei pleacă de la prem isa existenţei unei ordini pe care încearcă să o reprezinte. ,,Scrisul", spune Bourdieu ( 1977, 156)
spaţiale preexistente, în cadru l căreia operează procesele temporale, sau
,,smulge practica şi discursul din scurgerea timpului" . Din acest motiv,
de la cea a reducerii barierelor spaţi a le atît de mult încît spaţiul devine un Bergson, marele teoretician al devenirii, al timpului ca flux , a fost contrariat
aspect contingent mai degrabă decît fundamental al acţiuni lor umane.
de faptul că era necesară spaţializarea ceasului pentru a putea reda timpul.
Teoria estetică, pe de altă parte, este profund preocupată de „spaţiali zarea
Filosoful Karsten Harries ( l 982, 59- 69) dezvoltă mult această idee.
timpului".
Arhitectura, s u sţin e el, nu arc ca scop exclusiv domesticirea spaţiului ,
Faptul că această disjuncţie a trecut pentru o perioadă atît de lungă
construirea şi modelarea unui loc potrivit vieţuirii din spaţiul disponibil. Ci
neobservată es1e tributar compartimentării existente în gîn di rea
reprezintă şi un puternic zid de apărare împotriva „terorii timpului" .
occidentală. La suprafaţă, diferenţele nu sînt difici l de sesizat. Teoria
.,Limbajul frumuseţii'' este „limbajul unei realităţi eterne". A crea un obiect
socia l ă s-a concentrat întotdeauna asupra proceselor schimbăr il or
frumos înseamnă „a uni timpul cu eterni1atea" într-un asemenea chip
survenite în societate, asuprn modernizării şi revoluţiei (tehnice, sociale şi
politice). Progresul nu este altceva decît obiectul ei teoretic, iar timpul încît ne izbăvim de tirania timpului. Dorinţa arzătoare de a „devaloriza
istoric constituie dimensiunea sa primară. Într-adevăr, progresul presupune timpul" reapare ca voinţa a1tis1ului de a se izbăvi prin intermediul creaţiei
cucerirea spaţiu l u i , doborîrea tuturor barierelor spaţiale şi , în cele din um1 ă, unei opere „destul de puternice pentru a opri timpul în loc". O marc parte
„an ih ilarea spaţiu lu i prin timp". Reducerea spaţiu l ui la o categoric a avîntului modernismului, aşa cum am văzut în Partea I, a constat 111 a
contingentă este implicită în însăş i noţi u nea de progres. Din moment cc căuta acest sentiment al eternităţii în mijlocul fluxului. Însă sprijinindu-ne
sensul modernităţii este dat de experimentarea progresului prin intermediu l teoria pe latura eternă a formu l ării lui Baudelairc, aceasta scoate în
modernizăr ii, scrierile pe această temă au prezentat tendi n ţa de a ev idenţă spaţiul mai degrabă decît timpul. Scopul constructelor spaţiale
supraevalua temporalitatea, procesul devenirii, mai d egrabă decît este „nu de a ilumina realitatea temporală astfel încît [noi] să ne putem
existenţa în spaţi u şi timp. Pînă ş i F oucau lt ( 1984, 70), recunoscînd u-şi s imţi mai confortabil în ea, ci să ne izbăvească de aceasta : de a aboli
obsesia pentru metaforele şi m iracolele spaţiale, se întreabă, atunci cînd timpul în cadrul timpului, chiar şi numai pentru un timp" . Harries reia aici
se i nsistă asupra subiectului, de ce ş i cum s-a întîmplat ca „spaţiu l să fit- acele faimoase formulări moderniste ale lui Baudelaire, ,,omul nu poate
tratat ca inert, fix, nedialectic, imobil", iar „timpul, din contră, reprezent11 da uitării timpul decît utilizîndu-1", şi ale lui T. S. El iot, ,,doar prin intermediul
bogăţi a, fecu nditatea, viaţa, dialectica". timpului, poate fi timpul cucerit" .
Pe de altă parte, teoria estetică preferă acele regul i care permit Însă de aici se naşte paradoxul. Noi învăţăm să gîndim şi să
adevărurilor eterne şi imuabile să fie transmise în mij locul uraganului dt· co nceptualizăm prin experimentarea activă a spaţializării cuvîntului scris,
fluxuri şi sch imbări. Arhitectul, pentru a aborda exemplul cel mai evident. prin studiul şi producţia de hărţi , grafice, diagrame, fotografii , modele,
încearcă să comunice anum ite valori prin construirea unei forme spaţiale. picturi, simboluri matematice şi aşa mai depa11e. Cît de adecvate sînt
Pictorii, sculptorii, poeţii şi scriitorii de toate genuri le fac acel aşi lucru. oare aceste modalităţi de gîndire şi aceste con cepţii în faţa fluxului
210 211
DAVID HARVEY CONDITlA POSTMODERNlTĂŢll

experienţei umane şi a puternicelor procese ale schimbării socink'.' practicile at1istice „salvatoare") au fost adoptate drept criterii putt::rnice
Analizînd cealaltă faţă a monedei, cum poate spaţializarea în general. ~1 ale acţiunii politice, şi deci şi sociale şi economice. Dacă judecata estetică
practica estetică în special, să reprezinte fluxul şi schimbarea, mai aln o feră prioritate spaţiului asupra timpului, atunci reiese că practicile şi
dacă acestea din urmă sînt adevăruri esenţiale, cu valoare de axio111l· conceptele spaţiale pot, în anumite circumstanţe, să devină crnciale pentru
care trebuie transmise mai departe? Aceasta era dilema care nu-i dădl'II actiunile sociale.
pace lui Bergson. A devenit o problemă centrală atît a artei futuriste cil ~1 ' În această privinţă, filosoful german lleidegger reprezintă o
a curentului dadaist. Futurismul a căutat să modeleze spaţiul prin mij loun· personalitate aparte. Respingînd dihotomiile kantiene referitoare ia subiect
care puteau reprezenta viteza şi mişcarea. Dadaiştii considerau a11a rn ş i la obiect, el a proclamat permanenţa Fiinţei în raport cu tranzitivitatea
efemeră şi, renunţînd la orice fel de spa\ializare pennanentă, au pornit 111 Devenirii (Metafizica, 202). Investigaţiile sale asupra Fiinţei l-au îndepărtai
căutarea eternităţii prin întruparea credinţelor lor în mişcarea revoluţionan) de universalitatea modernismului şi a tradiţiei iudeo-creştine şi l-au purtat
Probabil ca răspuns la această dilemă a afirmat Walter Pater că ,,orit'l' înapoi către naţionalismul profund şi creativ al gîndirii greceşti
domeniu al a1tei aspiră la statutul muzicii" - efectul artistic al muzicii, la presocratice. Întreaga metafizică şi filosofie, declara el, capătă sens doar
urma urmei, rezidă exact în mişcarea sa temporală. Însă cel mai evidc111 în raport cu destinul poporului (Blitz, 1981 ). Poziţia geopolitică a Germaniei
mod de reprezentare al timpului a fost prin film. Tînărul Sartre a fo-.t în perioada interbelică - prinsă ca între „ciocan şi nicovală" între Rusia şi
deosebit de impresionat de posibilitătile aces1uia. ,,Este o artă ce reflct•lfl America - a dat naştere următoarelor reflexii :
civilizaţia epocii noastre", spunea el; ,,ea vă va învăţa despre frumusCll'II
lumii în care trăim, despre poezia vite7ci, a maşinilor şi despre splendida Din punct de vedere metafizic, Rusia şi America sînt identice; aceeaşi jalnică
inevital,il itate a industriei" (Cohen-Soiai, 1987). Combinarea filmului cu frenezie tehnologică, aceeaşi organizare lipsită de restricţii a omului de rînd.
muzica oferă un i-JUtern ic antidot pentru pasivitatea spaţ:ală a artei ~1 într-un moment al istoriei în care şi cel mai îndepărtat colţ al lumii a fost
cucerit de tehnologie şi deschis exploatării economice, cînd orice intident,
arhitecturii. Totuşi însăşi iimitarea filmului la un ecran lipsit de adîncillll' indiferent unde şi cînd ar avea el loc, poate fi comunicat restului lumii cu
şi la o sală de teatru constituie un semnal ce ne reaminteşte faptul că şi ,·I viteza pe care o dorim, cînd asasinarea unui Rege în Franţa şi o simfonie la
are graniţele sale curioase. Tokyo pot fi ,,experimentate" simultan, cînd timpul nu mai reprezintă altc_eva
Avem multe de învă\at de la teoria esteticii cu privire la modul în caH· decît viteză, instantaneu şi simultaneitate, iar timpul ca înţeles 1s1tonc a
diferiteleforme de spaţializare inhibă sau facilitează procesele schimbări Io, dispărut din vie\ile tuturor popoarelor. .. atunci, da, atunci, în tot acest vacarm
sociale. ln mod similar, avem multe de învăţat de la teoria soc ial ă cu ne urmăreşte ca o fantomă o întrebare: Pentru ce? Încotro? Şi apoi?
privire la fluxul şi schimbarea la care trebuie să se acomodeze teo1111
esteticii. Prin punerea în antiteză a acestor două curente de gîndire, putem. Această percepţie a transformării timp-spaţiu şi suferinţa provocată
poate, să înţelegem mai bine modalităţile prin care schimbarea politico de ea, nu era cu putinţă să fie mai mari. Replica lui Heidegger este explicită :
economică afectează practici le culturale.
Însă, mai întîi, permiteţi-mi să ilustrez unde s-ar putea regils1 Toate acestea implică faptul că această naţiune, ca naţiune istorică, trebuie
să se propulseze pe ea însăşi, şi deci şi istor(a Oc~identului ?inco(o d~
semnificaţia politică a unui astfel de argument. Realizînd acest lucru, mr,
centrul viitoarei lor „împliniri" şi pe tărîmul pnmord1al al puterilor fi111ţe1.
voi întoarce la conceptul pe care l-a avansat Kant (vezi. supra, p. 25 ). Dacă marea decizie cu privire la soarta Europei este de a evita anihilarea,
acela al judecăţii estetice pe post de potenţial mediator între tărîmurik acea decizie trebuie luată în termenii noilor energii spirituale c:are se
ştiinţei obiective şi ale judecăţii morale subiective (rară a conchide i11 desfăşoară în mod istoric din acel centru.
mod necesar în favoarea diviziunii tripartite a cunoaşterii pe care u
propunea Kant sau în favoarea satisfacţiei total dezinteresate cu can· Pentru Heidegger, în aceste cuvinte se ascundea „adevărul intrinsec
este asociat conceptul său de frumuseţe). Judecăţile estetice (ca ~1 ş i măreţia mişcării naţional-socialiste" (înţeleasă ca „întîlnirea dintre

212 213
DAVID llARVEY CONDIŢIA POSTMO~ĂŢLL ;

tehnologia globală şi omul modern"). Pentru a susţine retragerea Gennaniei Exemplul nazist nu este nici pe departe unic .. Estetizarea polit~cii ~re
din Liga Naţiunilor, el a căutat exrlicaţii în cunoştinţe care nu „divid clasele" 0 tradiţie lungă şi ridică probleme profunde doctrmelor proţ~es~lu1 social
ci le leagă şi le unesc „în marea voinţă a statului". Prin aceste mijloace, el nestingherit. Există versiuni de stînga ş i de dreapta (sand1111şt11, la urma
spera că poporul german ar putea „creşte în unitate ca un popor ~1Uncitor, urmei, estetizau politica în jurul figurii lui Sandino pentru a promov~
regăsindu-şi valoarea s im plă şi puterea reală, şi ajungînd să fie durabil şi aderarea la programul naţional de eliberare şi justiţie socială). Cea mai
măreţ ca stat muncitoresc. Omului cu această voinţă nemaiauzită, limpede formă pe care o adoptă problema este trecerea de la punerea
Fiihrer-ului nostru Adolf Hitler, de trei ori Sieg- Heil!" (citat în Blitz, 1981. accentului pe schimbarea istorică ia ~ublinierea destin~lor şi _a c~lturil~~
217). naţionale, ducînd la declanşarea confl1ctelor geografice mtre d1fente spaţ11
Faptul că un mare filosof al secolului douăzeci (care, din întîmplare, a ale economiei mondiale. Conflictele geopolitice implică, în mod invariabil,
fost şi sursa de inspiraţie pentru deconstrucfionismul lui Derrida) s-a o anumită estetizare a politicii, în care apelul la mitologia locului şi a
compromis politic într-o asemenea măsură a constituit tema unei îngrijorări persoanei are de jucat un rol foarte important. Retorica miş~ărilor naţiot~ale
generale (o preocupare ce a erupt din nou, bucurîndu-se de statutul de pentru eliberare este aici la fel de puternică p1:ecu~ es!e ŞI contrareton~a!
„scandal" în Franţa ca rezultat al dovezilor aduse de Farias ( 1987) în impusă prin colonialism şi imperialism, a destmulu1 evident, a supremaţ1e1
sprijinul afirmaţiilor cu privire la legăturile de durată ale lui Heidegger cu rasiale sau culturale, a paternalismului (povara omului alb, spre exemplu)
naziştii). Eu consider, însă, că din cazul lui Heidegger pot fi trase o serie şi a doctrinelor superiorităţii naţionale.
de concluzii importante. El era în mod evident tulburat de universalismul Cum şi de ce se dizolvă oare istoria mondială (deznodămîntul luptelor
afabil al telmologiei, de colapsul distincţiei şi identităţii spa\iale şi de aparent dintre clase în versiunea marxistă) în conflicte geopolitice care sînt de
necontrolata accelerare a proceselor temporale. Prin prisma acestor cele mai multe ori de tipul cel mai distructiv posibil, nu constituie o problemă
consideraţii, el exemplifică t...>ate dilemt:le modernităţii aşa cum le exprimă care să poată fi privită doar ca un accident. Poate să-şi aibă rădăcinile î~~
Baudclaire. Este profund influenţat de intervenţiile lui Nietzschc (vezi procesele politico-economice care ob)igă ca~italismul ~ă-ad~pte ~nfigu~ţ11
supra, pp. 22-25), însă le priveşte ca urmărind drumul unui nihilism total de dezvoltare geografică inegală ş1 care 11 determma sa urmareasca o
şi inacceptabil. De o astfel de soa1iă încearcă el să salveze civilizatia. serie de metode de stabilizare spaţială pentru a combate problema
Încercarea sa de a găsi permanenţa (filosofia Fiinţei) este legată de ·un supraacumulării. Însă estetizarea politi?ii care însoţeşte.~ceas~ă turnur~
sentiment al geopoliticii şi destinului, influenţat de loc, care este atît geopo litică trebuie şi ea luată în serios. ln aceste ~oncluz1_1 cons_ider eu_ ca
revoluţionar (adică priveşte înainte) cît şi deosebit de naţionalist. Dintr-un se găseşte semnificaţia perspectivelor teo~eti_ce sociale_ ş,. e~tet1c~
punct de vedere metafizic, aceasta a presupus pornirea de la valorile convergente cu privire la natura şi înţelesul noţm111lor de spaţtu ş1 timp. Ş~
clasice (în special cele ale civ ili zaţi ei presocratice), subliniind astfel o exact din această perspectivă îşi lansează Eagleton (1987) cea mai
orientare paralelă către clasicism în retorica nazistă în general şi în arhitec- virulentă polemică a sa împotriva postmodernismului lui Lyotard:
tură în principal. Respingerea valorilor platonice şi iudeo-creştine, a
„mitului" raţionalităţii maşinii şi a internaţionalismului a fost totală, chiar Modernitatea lui Lyotard ar părea nimic altceva decît o poveste a raţiunii
dacă latura revoluţionară a gândirii sale l-a obligat să ajungă la un compro- teroriste iar nazismul n-ar însemna decît un letal punct terminus al gîndirii
mis cu avansul tehnologiei şi al ştiinţei în afacerile practice. Modernismul totalizat~are. Acest travesti neglijent ignoră faptul că lagărele morţii au
reprezentat, printre altele, culminarea iraţionalităţii barbare, care, ca multe
reacţionar de tip nazist a scos simultan în evidenţă şi puterea mitului (a
alte aspecte ale postmodernismului însuşi, a batjocori~ istoria, a refuzat
sîngelui şi pămîntului, a rasei şi patriei, a destinului şi locului) mobilizînd în argumentarea, a estetizat politica şi a mizat totul pe carisma celor care au
acelaşi timp toate anexele progresului social în vederea împlinirii proiectului spus povestea.
unei realizări naţionale sublime. Punerea în aplicare în politică a acestei
percepţii estetice particulare a modificat evoluţia istoriei.

214 215
CONDITIA POSTMODERNITĂŢII

13

Timpul şi spaţiul individual în ,iaţa socială

Practicile materiale din care decurg conceptele noastre asupra o.


spaţiu lui şi timpului sînt la fel de variate ca şi gama de experienţe individuale E
..,
şi colective. Provocarea constă în a crea un cadru interpretativ general
în care să fie cuprinse, în ideea că astfel se va micşora prăpastia dintre
schimbarea culturală şi dinamica politicii economice.
Perm iteţi-mi să încep prin a descrie pe scurt practicile z ilnice aşa
cum sînt e le înfăţişate în geografia timpului al cărei pionier a fost
Hăgerstrand. Indivizii sînt priviţi aici ca agenţi hotărîţi angajaţi în proiecte
care abordează timpul prin mişcarea în spaţiu. Biografiile individuale pot
fi unnărite drept „că i ale vieţi i în spaţi u-timp", începînd cu rutina zilnică a
mişcării (de acasă la fabrică, la magazin, la şcoală ş i din nou acasă), şi
extinzîndu-se pînă la mişcările migratoare pe parcursul unor faze ale duratei
de v i aţă (spre exemplu, tineretul la ţară, formarea profesională în marile
__ ,,
oraşe, căsătoria şi mutarea în suburbi i şi retragerea la ţară). Astfel de
t
ţ

.w-~
cale domeniu
cursuri ale vieţi i pot fi reprezentate sub forma unei diagrame (vezi figura I I
y---;
..... __
t
3.1). Ideea este aceea de a studia principiile comportamentu lui în timp-
spaţiu prin examinarea atentă a unor astfe l de biografii. Resursele
temporale finite şi „fricţiunea distanţei " (măsurată în timp sau în costul
f~l
~
grup • staţie

depăşirii sale) impun constrîngeri asupra v ieţii de zi cu zi. Trebuie găsi t


timpul necesar pentru a mînca, a dormi etc., iar proiectele sociale întîlnesc Figura 3.1 Reprezentarea sub formă de diagramă a căilor timp-spaţiu în
întotdeauna „constrîngerile cuplului", specificate ca nevoia ca drumurile viziunea lui Hăgerstrand ( 1970)
timp-spaţiu a doi sau mai mulţi indivizi să se intersecteze pentru a duce la
bun sfirşi t orice tranzacţie social ă. Astfel de tranzacţii sociale au loc de utilă a modu l~i în
obicei în cadrul unui model geografic al unor „staţi i" disponibile (locuri în ScI1ema 1u1· 1-1a··gerstrand constituie o reprezentare
. . - · d. · ·1 I -
care se desfăşoară în timp şi spaţiu _viaţ~ c?tid1an~ a 111 1v1z1 o~...ns~
care se întîmplă anum ite activităţi precum munca, cum părăturil e etc.) ş i aceasta nu ne lămureşte asupra modalităţii p~111 _ca1~e iau n~ştere ,,~taţ11le
al unor „domenii" în care prevalează anumite interacţiu ni sociale. · domeniile" sau a motivului pentru care vanaza at1t de evident ,,fncţ1unea
ŞI " '
216 217
DAVID HARVEY CONDIŢIA POSTMODERNITĂŢI I

distanţei". D~ a~emenea, nu ia în considerare problema motivaţiei şi a Sechestrarea populaţiilor sărace în spaţii le din interiorul oraşelor reprezintă,
mecams':1u.lm prm care anumite proiecte sociale şi „constrîngerile cuplului" spre exemplu, o temă care a captat îndelung atenţia geografilor urbani.
cara~t.enst1ce lor devin hegemonice (de ce, spre exemplu, sistemu l Însă concentrarea exclusivă a lui Foucault asupra spaţiilor represiunii
fabnc1lor d?1~1in~ sau este dominat de către formele artizanale dispersate organizate (închisorile, ,,panopticul", spitalele şi alte instituţii de exercitare
ale P:.oduc.t1e1), ş1 n~ face nici un demers pentru a înţelege de ce anumite a controlului social) reduce din puterea de generalizare a argumentării
relaţ1.1 social~ do~nmă. alte relaţii sociale sau cum unele locuri, spaţii, sa le. De Certeau oferă o corecţie interesantă. El tratează spaţiile sociale
evenimente istorice Ş t momente capătă un înţeles aparte. Din păcate, ca fiind ceva mai deschise creativităţii şi acţiunii umane. Mersul, sugerează
asan:iblarea. de numeroase date empirice cu privire la biografiile timp- el, defineste un „spaţiu de enunţare" . Ca şi Hăgerstand, el îşi începe
spaţiu nu aJunge să răspundă la toate aceste întrebări, deşi înregistrarea istoria de la nivelul de bază, însă în acest caz „cu incursiuni" în oraş.
unor astfel de forme biografice alcătuieşte un noian folositor de date ,,Masa lor ce viermuieşte reprezintă o colecţie de nenumărate singularităţi.
pentru analiza dimensiunii timir-spaţiu a practicilor sociale. Drumurile lor ce se intersectează îşi împrumută forma spaţiilor. Ei ţes
Să luăm î~1 consi~erare, în antiteză, abordările socio-psihologice şi locurile laolaltă", dînd astfel naştere oraşului prin intermediul activităţilor
fenomenologice ale timpului şi spaţi ului care au fost avansate de autori şi mişcărilor lor zilnice. ,,Ei nu prezintă o localizare strictă, ci mai degrabă
precu1~ de ~e1teau, Bachelard, Bourdicu şi Foucault. Acesta din urmă sînt răspîndiţi în spaţiu" ( observaţi cît de diferit este sentimentul transmis
trat~a~ spaţiul trupului ca pe un element ireductibil în planul nostru social, de cel din operele lui Hăgcrstand). Spaţiile pa11iculare ale oraşului sînt
c~c1 .ch~ar asu~ra acelui spaţiu acţionează forţele de represiune, social iz.arc, create printr-o miriadă de acţiuni, dintre care toate poartă amprenta
d1sc1~~'~?re ş1 pedeapsă. Trupul există în spaţiu şi trebuie fie să se supună intenţiei umane. Răspunzîndu-i lui Foucault, de Certeau vede o substituire
auto~·1taţ11 (sp_re exemplu, prin încarcerare sau punere sub unnărire într-un zilnică a „sistemului tehnologic al unui spaţiu coerent şi totalizator" de
s.paţiu organizat), fie să-şi croiască spaţi i particulare de rezistenţă sau către „o retorică pietonală" a traiectoriilor, care prezintă „o structură mitică"
I1bcrtate - ,,heterotop}ce'.' - într-o lume altfel represivă din toate punctele înţeleasă ca „o poveste construită în grabă din elemente împrumutate din
de v~dere. Acea lupta, piesa centrală a istoriei sociale a lui Foucault 1111 zicale comune, o poveste aluzivă şi fragmentară, ale cărei lacune se
~rezmtă o logică temporală necesară. Însă Foucault consideră' cn suprapun practicilor sociale pe care le simbolizează".
1111por.tante anumite tranziţii istorice şi acordă o mare atenţie periodizării De Certeau defineşte aici baza necesară înţelegerii fermentului
~xpe.n~nţelor. Puterea ancien regime-ului a fost subminată de către
culturilor de stradă, localizate şi populare, chiar şi aşa cum sînt ele
exprimate în cadrul impus de o anumită ordine represivă atotcuprinzătoare.
tlum.111.1sm doar pentru a-i lua locul o nouă organizare a spaţiu lui dedicată
„Scopul", scrie el, ,,nu este acela de a clarifica modul în care este
teh1!1c1lor co~1trolului social, supravegherii şi represiei sinelui şi a lumii
transmutată într-o tehnologie disciplinară violenţa ordinii, ci mai degrabă
donnţ~lor. D.1fere~ţa ~onstă în m?dul în care puterea de stat devine lipsim
de a clarifica formele clandestine însuşite de creativitatea dispersată,
d.e chip,. raţ1on~la ş1 tehnocratică în era modernă (şi deci mult mai
tactică şi improvizată a grupurilor sau a indivizilor deja prizonieri în plasele
s1stema~1că), mai degrabă decît personalizată ş i arbitrară. [reductibilitatea
«d isciplinei»". ,,Renaşterea practici lor «popu lare» în cadrul modernităţii
corpului uman (în ceea ce ne priveşte) înseamnă că doar din acea poziţie
industriale şi şti inţifice", scrie el, ,,nu se poate limita la trecut, la peisajul
de putere po~te fi mobilizată rezistenţa în lupta pentru eliberarea dorinţei
rural sau la popoarele primitive", ci „ex i stă în chiar inima economiei
umane. ~paţ,ul, pentru Foucault, constituie o metaforă pentru un loc sau contemporane". Spatiile pot fi „eliberate" cu mai multă uşurinţă decît îşi
u1~ contame~ al puterii, care, de obicei, constrînge, dar în acelaşi timp şi închipuise Foucault, exact pentru că practicile sociale spaţializează mai
eliberează, rntr-o oarecare măsură procesele Devenirii.
degrabă decît devin localizate în cadrul unei grile represive a controlu lu i
.Accentu.I p~s de Fouca~lt asupra captivitătii în spatii ale controlului
social.
social P.rezmta doar o m 1că relevanţă practică (în antiteză cu cca De Certeau, aşa cum vom vedea mai departe, admite faptul că
metaforică) pentru modul de organ izare a v ieţii sociale moderne. practicile vieţii cotidiene pot fi şi chiar sînt convertite în „totalizări" ale
218 219
DAVID HARVEY CONDIŢIA POSTMODERNITĂTII

spaţiului şi timpului ordonate şi controlate în mod raţional. Însă nu ne STAALUCJ'l'OR., PIJ;R~l~'l'E


spune aproape nimic despre modu IAîn care aceste raţionalizări împrumută M!ISCt'i.tll, EX'tRRlOR
SU!'.iRZO:I
~orm_el~ pc c~re le în~prumută. ln unele cazuri, se pare că proiectul
ilumm1smulu1 (sau chiar capitalismul) are o legătură cu aceste lucruri .
deşi în anumite momente el atrage atenţia asupra ordonării simbolice a
spaţiului şi a timpului, care oferea o continuitate mai profundă (însă în nici
un caz neapărat el iberatoare) practicilor sociale. Din acest punct ck
BXTll!lXOR
vedere, de Ce1teau îşi fundamentează raţionamentul pe ideile lui Bourdieu . ~"TBRIOR
\:-SCh'r 115<:A1'
Ordonarea simbolică a spaţiului ş i a timpului oferă cadrul necesar
experienţelor din care învăţăm cine sau ce sîntcm în societate. ,,Motivul
pentru care este cerută atît de imperativ supunerea la ritmurile colective"
scrie Bourdieu ( I 977, 163 ), ,,este acela că formele temporale sa,;
structuri le spaţiale structurează nu numai reprezentarea lumii în percep\ia
grupului ci şi grupu l însuşi, care se ordonează în concordantă cu această
repr~~entare". Noţiunea de bun-simţ că „există un loc şi un moment ~ ~•"'9 <I<! .,.u,ca
potrivit pentru fiecare lucru" ajunge să fie inclusă într-un set de prcscrip\ii tl1?1U'tl01t
c:::::J d.•.:9 da p.<'.O<\ucc le

care reproduce ordinea socială prin conferirea de semnificatii sociale F!N!lflN, JllI:;:Rl~ c:::J t.unţl t,Y,.1)'':;
i«-ru«llCM', RECR
~paţiil~r şi mo1~1cntelor. Acesta era genul de fenomen pe care H'all (1966)
ii .co1~s1dera ca ,_zvorul tuturor conflictelor interculturale, tocmai pentru că Figura 3.2 Calendarul anual Kabyle, după Bourdieu (1977)
diferite grupun semnalau înţelesuri relativ diferite prin modul lor de a (reprodus cu permisiunea Cambridge University Press)
utiliza spaţiul şi timpul. Prin efectuarea de studii asupra lumii interne a
ce se ridică se referă la măsura în care tipuri similare de semnificaţii
cas~i Kabyle şi a lumilor externe ale cîmpurilor, pieţelor, grădinilor şi aşa
sociale pot fi semnalate prin intermediul organizării temporale şi spaţiale
1~a1 depa~te, în raport cu calendarul şi diviziunile anuale dintre noapte şi
a culturii capitaliste contemporane. Cu siguranţă, nu sînt dificil de găsit
z1, Bourd1eu arată cum „toate diviziunile grupului sînt proiectate în fiecare
exemple de astfel de procese în funcţiune. Organizarea spaţii lor în cadrul
mome~t.într-o org~n_izar~ ?paţio-t_emp.oral~, care conferă fiecărei categorii
unei gospodării, spre exemplu, încă mai spune multe cu privire la relaţiile
locul ş1 timpul potrivit: a1c1face mmun1 logica obscură a practicii, penniţînd
dintre sexe şi dintre diferitele vîrste. Ritmurile spaţio-temporale organizate
grup~lui ~ă ajun~ă la maximum de integrare logică şi socială, compatibi lă
ale capitalismului oferă numeroase oportunităţi pentru socializarea
cu d1ver~1tatea impusă de diviziunea muncii în funcţie de sex, vîrstă şi
«ocu1~aţ11~> (m~c:la1:, fierar etc.)". Bourdieu sugerează că tocmai prin
.
indivizilor în anumite roluri. Noţiunea de bun-simt că ,,există un moment
şi un spaţiu potrivit pentru fiecare lucru" încă mai are greutate şi există
,telaţ1a .d~alect1ca ~mtrc trup şi organizarea structurată a spaţiului şi a
speranţe.sociale ataşate locului şi momentului în care se petrec anumite
timpului s mt determmate practicile şi experienţele uzuale". Şi exact datorită
acţiuni. ln să în timp ce mecanismele pe care le indică Bourdieu pot fi
unor astfel de experienţe (în special cele de acasă) sînt impuse schemc ll'
considerate omniprezente în societatea capitalistă, ele nu se conformează
durabil~ ale perc:epţiei, !?:în~irii şi acţiunii (vezi figura 3.2). Chiar mai profund,
cu uşurinţă tabloului static, în cca mai mare parte, al reproducerii sociale
„orga111zarea t1mpulu1 ş1 cea a grupului conform structurilor mitice
pe care el îl evocă în cazul Kabyle. Modernizarea atrage, la urma urmei,
coordonează practica colectivă pentru a părea un «mit realizat»".
după sine destrămarea perpetuă a ritmurilor temporale şi spaţiale, iar
Observaţiile de acest tip au fost reluate în numeroase studii
modernismul îşi asumă ca una din misiunile principale producerea de noi
antropologice în ultimii ani (deşi fără a accepta în mod absolut necesnr
semnificaţii pentru spaţiu şi timp într-o lume a efemerităţii şi a fragmentării.
tot aparatul interpretativ al lui Bourdicu). Însă problema ceva mai generală
220 221
DAVID l lARVEY COND IŢIA POSTMODERNITĂŢI I

Bourdieu nu oferă decît vagi indicii asupra modului în care goana maşinii) ca provocări viguroase la adresa schimbări lor istorico-geografice.
după puterea banilor ar putea submina practicile tradiţionale. Moore (1986), Mai mult decît atît, mitologia este reprezentată în forme destul de inofensive
în studiul ei despre populaţia Endo, dezvoltă această idee şi astfel clarifică (evocarea tradiţiei, memoria co l ectivă, a locului şi spaţiului, a identităţii
relaţiile complexe existente între spaţializări şi reproducerea socială. culturale) pentru a face din aceasta o abordare mult mai subtilă decît
Valoarea şi semnificaţia „nu sînt inerente oricărei ordini spaţiale", insistă pretenţiile necizelate ale nazismului. Însă este greu să găsim exemple ale
ea, ,,ci trebuie invocate". ideea că ar exista un anumit „limbaj" universal modului lor de operare în societatea contemporană, care nu evocă într-un fel
al spaţiului, o semantică a spaţiului independentă de activităţile practice ş, deosebit de specific sentimentul a ceea ce înseamnă „momentui şi iocui
de personajele situate istoric, trebuie respinsă categoric. Şi totuşi în potrivit fiecărui lucru". De aici decurge şi semnificaţia practicilor de
contextul unor practici specifice, organizarea spaţiului poate, într-adevăr, spaţializare din arhitectură şi design, a evocării istorice, a luptelor de idei
defini relaţiile dintre oameni, activităţi, lucruri şi concepte. ,,Organizarea care se dau cu privire la definiţia a ceea ce reprezintă, de fapt, momentul
spaţi ului printre membrii populaţiei Endo poate fi percepută ca un text; şi locul potrivit pentru diferite aspecte ale practicii sociale.
ca atare, «vorbeşte» sau «trece în revistă» stări de fapt imaginare", însă În opinia lui Bachelard ( I 964), atenţia nosh·ă trebuie să se îndrepte
nici pe depa11e lipsite de importanţă, deoarece ele reprezintă preocupări asu pa spaţiului imaginaţiei - ,,spaţiu l poetic". Spaţiul „care a fost cucerit
sociale. Astfel de reprezentări spaţiale constituie „atît produsul cît şi de imaginaţie nu poate rămîne spaţiu indiferent, supus măsurătorilor şi
producătorul". Sub presiunea monetizării şi a introducerii muncii salariate, estimărilor celui ce realizează analiza" mai mult decît poate fi reprezentat
reprezentările se modifică. În cazul populaţiei Endo, ,,modernismul" se exclusiv ca „spaţiul afectiv" al psihologilor. ,,În timp, avem impresia că ne
manifestă prin înlocuirea casei tradiţionale rotunde cu o casă pătrată, cunoaştem pe noi înşine", spune el, ,,cînd, de fapt, tot ceea cc ştim sînt o
cuplată cu o demonstrare făţişă a bogăţiei, cu separarea ariei în care se
serie de fixări în spaţiile stabilităţii fiinţei". Amintirile „sînt nemişcate, şi
găteşte de restul casei principale şi alte reorganizări spaţiale cc
cu cît sînt mai bine fixate în spaţiu, cu atît sînt mai sigure". Ecourile
semnalează o modificare a relaţiilor sociale.
teoriilor lui Heidegger sînt puternice aici. ,,Spaţiul conţine timpul comprimat.
Potenţialul acestor procese de a ajunge să fie învăluite de mit şi ritualuri
Aceasta este menirea spaţiului." Iar spaţiul cc are o importanţă vitală
ne spune multe despre dilemele modernismului şi postmodernismului. Am
pentru memorie este casa -- ,,una dintre cele mai mari forţe de integrare
semnalat deja, atît în Partea I cît şi în introducerea Părţii a IH-a, modul în
a gîndurilor, amintirilor şi visurilor omenirii". Căci în cadrul acestui spaţiu
care modernismul a flirtat atît de des cu mitologia. Aici constatăm faptul
am învăţat noi să visăm şi să ne imaginăm. Acolo
că practicile spaţiale şi temporale pot ele însele să apară ca un „mit realizat"
şi să devină astfel un ingredient ideologic esenţial al reproducerii sociale.
Fiinţa are deja o valoare. Viata începe cu bine, începe delimitată, protejată,
Dificultatea care ia naştere în capitalism, avînd în vedere înclinaţia sa încălzită în sînul casei ... Acesta este mediul unde trăiesc fiinţele care ne
pentru fragmentare şi efemeritate în mijlocul universalizării monetizării, protejează ... În această regiune îndepărtată, memoria şi imagina(ia rămîn
al schimburilor de piaţă şi al inerentei circu laţii a capitalului, este de a asociate, fiecare acţionînd în sensul dependenţei lor mutuale ... Prin
găsi o mitologie stabilă, care să exprime valorile şi înţelesurile sale inerente. intermediul viselor, diferitele locuinţe pe care le avem pe parcursul vieţii co-
Practicile sociale pot invoca anumite mituri şi pot exercita presiuni în penetrează şi reţin comorile zilelor ce-au trecut. Şi după ce am ajuns în noua
vederea obţinerii unor reprezentări spaţiale şi temporale ca parte casă, atunci cînd ne năpădesc amintirile altor locuri unde am trăit, călătorim
integrantă a necesităţii lor de a implementa şi de a întări dominaţia asupra în ţara Copilăriei Nemişcate, nemişcată în sensul în care sînt toate lucrurile
societăţii. Însă realizează acest lucru într-o manieră atît de ec lectică şi Imemoriale.
de efemeră, încît este dificil să vorbim despre un „mit realizat" sub panoplia
capitalismului, cu aceeaşi certitudine cu care Bourdieu reuşeşte să facă Fiinţa, scăldată de memoria spaţială imemorială, transcede Devenirea.
acest lucru pentru Kabyle. Aceasta nu împied ică însă utilizarea unor Ea fundamentează toate acele amintiri nostalgice ale unei lumi pierdute
mitologii puternice (cum s-a întîmplat în cazul nazismului sau al mitului a cop il ăriei. Oare este aceasta baza memoriei colective, a tuturor acelor

222 223
DAVID HARVEY CONDIŢIA POSTMODERNITĂŢII

manifestări ale nostalgiilor legate de anumite locuri care ne infectează Lefebvre caracterizează aceste trei dimensiuni ca fiind ceea ce
imaginile despre mediul rural şi oraş, despre regiune, anturaj şi localitate, expe.~ime~tăm , .ceea_ ce percepem şi ceea ce ne imaginăm. El priveşte
despre cartier şi comunitate? Şi dacă este adevărat că timpul se relaţ11Ie dtalecttce dmtre ele ca pe un pivot al tensiunii dramatice prin
memorează nu sub formă de flux, ci ca amintiri ale unor locuri şi spaţii din intermediul căreia poate fi interpretată istoria practicilor spaţiale. Spaţiile
experienţa proprie, atunci istoria trebuie, într-adevăr, să cedeze locul de r~pre~e~ta~e, deci, ~u nu numai potenţialul de a afecta reprezentarea
poeziei, iar timpul să lase loc liber spaţiului, ca material fundamental al spaţ1~l~1 , c, ş •. de ~ acţiona ca fo11ă producătoare materială în raport cu
expresiei sociale. Imaginea spaţială (mai ales dovada fotografică) exercită pract1ctle spaţiale. lnsă a susţi ne că relaţi il e dintre ceea cc experimentăm,
atunci o importantă putere asupra istoriei (vezi capitolul 18). ceea ce percepem şi ceea ce ne imaginăm au un determinism dialectic
Practicile spaţiale şi temporale, în orice societate, abundă în subtil ităţi mai d~grabă decît cauzal ar însemna să ev ităm clarificarea situaţiei reale.
şi complexităţi. Şi din moment ce sînt intim implicate în procesul B0urd1~u ( 1977) rezolvă această dilemă. El explică modalitatea prin care
rep, l ,ducerii şi transformării relaţiilor sociale, trebuie găsit un mijloc de a ,,~ ~at~1ce ~e.percepţii, aprecieri şi acţiuni" poate, în acelaşi timp, să fie
le descrie şi cie a le generaliza utilitatea. Istoria schimbărilor sociale este, uhh~ta fl~x1b1_l pen~~ ,,îndeplini îndatoriri infi~it de diverse", dar şi pentrn
în pa11e, surprinsă de istoria concepţi ilor spaţiulu i şi timpului, şi de foloasele a fi „m ultima 111stanţa (celebra formulare a lui Engels) e liminată dintr-o
ideologice ale acestora. Mai mult decît atît, orice proiect de transformare experie~ţă materială a „structurilor obiective" şi deci din „fundamentul
n societăţii trebuie să cuprindă reţeaua complexă a transformării economic al formaţiei sociale aflate în discuţie". Legătura mediatoare
concepţiilor ş i practicilor spaţiale şi temporale. ~ste of~rit~. de conceptul „habitusu lui" - ,,un principiu generator al
Voi în cerca să surprind întrucîtva complexitatea aceasta prin 1m~rov1zaţ11lo_r reglementate, durabil instalat", ce „produce practici" care,
construirea unei „grile" a practicilor spatiale (tabelul 3. l ). În partea stîngă la rmdul lor, tmd să conducă la reproducerea condiţiilor obiective ce au
a acestuia am înscris cele trei dimensiuni identificate în La production dat iniţial naştere principiului generator al habitusului. Cauzalitatea circul ară
de l'espace a lui Lefebvre: (chiar cumulativă?) este evidentă. Concluzia lui Bourdieu constă însă
într-o descrie~e u in~ itoare a constrîngerilor exercitate de puterea imaginaţiei
1. Practicile spaţiale materiale se referă la fluxurile, transferurile şi asupra experienţei :
interacţiunile fizice şi materiale care au loc în interiorul şi pe tot cuprinsul
D~torită fa~tului_ că habit~sul con~!itui~ o ~apacitate nesfîrşită de a genera
spaţiului în aşa fe l încît să asigure producţia şi reproducerea soc ială.
p, oduse - gmdun, percepţ11, expres, 1, acţmn1 - ale căror limite sînt stabilite de
c_ondiţiile situ~t~ istoric şi social ale producţiei proprii, condiţionarea şi
2. Reprezentările spaţiului cuprind toate semnele şi semnificaţii le, libe~atea c~~d1ţ1on~t~ ~e care~ asigură e:te pe atît de îndepărtată de crearea
codurile şi cunoştinţele care permit unor astfel de practici să fie comentate unei noutăţi 1mprev1Z1b1le pe cit este de mdepărtată de simpla reproducere
şi înţelese, indiferent dacă acest lucru se întîm pl ă în termen ii bunului mecanică a condiţiilor iniţiale (Bourdieu, 1977, 95).
simţ de zi cu zi sau uneori prin jargonul rigid al disciplinelor academice
care se preocupă de practicile spaţiale (ingineria, arhitectura, geografia, ~ceast~ teoretizare, deşi incompletă în sine, prezintă un interes
planificarea, ecologia socia lă şi aşa mai depa1te). ~ons!de~~b1I. M~ ~oi reîntoarce mai tîrziu asupra ei pentru a-i analiza
1mp!1caţ11le cu privire la producţia culturală.
3. Spaţiile de reprezentare constituie invenţii mentale (coduri, semne, I~ ~apui d~ tabel (tabelul 3.1) am enumerat alte patru aspecte ale
„discursuri spaţiale", planuri utopice, peisaje imaginare şi chiar constructc practicilor spaţiale, care decurg din interpretări ceva mai convenţionale:
materiale precum spaţiil e simbol ice, anumite medii construite, picturi,
muzee şi aşa mai departe) care imaginează noi înţelesuri sau posibilităţi " I. Accesibi!!tatea şi distanţ~rea ev id enţiază rolul „frictiunii distanţei"
pentru practicile spaţiale. 111 cadrul relaţ11lor umane. Distanţa reprezintă atît o barieră în calea

224 225
Tabelul 3.1 O „grilă" a practicilor spaţiale

Accesibilitate şi Apropriere şi Dominaţie şi Producerea spaţiului


distanţare u.rilizare a control asupra
spaţiului spaţiului

Practici spaţiale fluxuri de produse, utilizări ale proprietate privată producţie de infrastructuri
materiale bani, oameni, forţă de ten!nului şi ale asupra pămîntului ; fizice (transpo1t şi
(experienţă) muncă, informaţie etc; mediului constmit; diviziuni statale şi comunicaţii; medii
sisteme de transport şi spatţii sociale şi cu administrative ale construite; defrişare etc.) ;
comunicaţie; ierarhii alte destinaţii spaţiului; comunităţi organizare teritorială a
urbane şi comerciale ; ,,verzi" ; şi cartiere exclusiviste; infrastructuri lor sociale
aglomerări reţt!le sociale de zone cu interdicţii şi (oficiale şi neoficiale)
comunicare şi alte forme de control
ajutor reciproc social (supravegere şi
control poliţienesc)

Reprezentări ale dimensiuni sociale, spatţiu personal ; spaţii interzise ; sisteme noi de
spaţiului psihologice şi fizice ale hărţi mentale ale „imperative teritoriale" ; cartografiere, reprezentare
· (percepţie) distanţei ; cartografiere ; spatţiului ocupat ; comunitate; vizuală, comunicare etc;
teorii ale „fricţiunii iemrhii spaţiale; cultură regională ; ,,discursuri" arhitecturale
distanţei" (principiu I reprezentări naţionalism ; şi artistice noi ;
minimului efort, fizica simbolice ale geopolitică; ierarhii semiotică
socială, specificaţia spaţiului ;
dimensională a unui loc

bun, central şi alte „dis,cursuri" spatiale


forme al teoriei
localizării)

Spaţii reprezentate atracţie/repulsie; familiaritate ; necunoscut ; planuri utopice ;


(imaginaţie) distanţare/dorinţă ; cămin şi vatră; spaţii ale spaimei ; peisaje imaginare ;
acces/interdicţie ; locuri deschise ; proprietate şi spaţiu şi ontologii
transcendenţă locuri ale posesiune ; ştiinţifico-fantastice;
„mesajul e mijlocul de spectacolului popular monumentalitate şi schiţe ale !\rtiştilor;
comunicare" (străzi, pieţe, publice, spaţii rituale mitologii ale locului şi
pieţe comerciale) ; construite ; spaţiului;
iconografie şi bariere simbolice şi poetici ale spaţiului
graflflti; capital simbolic; spaţiiale dorinţei
reclamă construcţia „tradiţiei" ;
spaţii de represiune

Sursa : inspirată, în parte, de Lefebvre ( 1974)


DAVID HARVEY CONDITIA POSTMODERNITĂŢII
interacţiunilor umane, cît şi un mijloc de apărare împotriva acestora. Ea Grila practicilor spaţiale în sine nu ne poate spune nimic important.
impune costuri de tranzacţionare oricărui sistem de producţie şi reprodu- Altfel ar trebui să acceptăm ideea că există un limbaj spaţial universal,
cere (în special acelora bazate pe orice formă elaborată de diviziune socială independent de practicile sociale. Eficienţa practicilor sociale în v iaţa
a muncii, comerţ şi pe diferenţierea socială a funcţiilor reproductive). socială decurge doar din structura relaţiilor sociale în cadrul cărora intră
Distantarea (cf. Giddens, 1984, 258- 259) nu e decît un indicator al gradului în în joc. În cadrul relaţiilor sociale ale capitalismului, de exemplu, practicile
care a fost depăşită fricţiunea spaţiului pentru a pem1ite interacţiunea socială. sociale prezentate în grilă au fost impregnate cu semnificaţi i de clasă. Nu
în seamnă, în să, că practicile sociale derivă din capitalism. Acestea capătă
2. Aproprierea spaţiulu i se referă la modul în care e ocupat spaţiul de
d iferite sensuri în cadrul relaţiilor sociale specifice de clasă, gen, comunitate,
obiecte(case, fabrici, străzi etc.), activităţi (utilizări ale pămîntului), indivizi,
etnicitate sau rasă şi sînt „utilizate" şi „tratate" pe durata acţiunii sociale.
clase sau alte grupuri sociale. Aproprierea sistematizată şi instiru~onalizată poate
Plasînd grila în contextul relaţiilor şi al imperativelor sociale capitaliste
detem1 ina producerea unor fonne de solidaritate socială delimitate teritorial.
(vezi capitolul 14), putem lămuri o parte din confuzia care primează în
în ţelegerea transformărilor experi enţei spaţiale, asociate cu trecerea de
3. Dominarea spaţiului reflectă modul în care anumiţi indivizi sau
la modul de gîndire modern la cel postmodern.
anumite grupuri puternice domină organizarea şi producerea spaţiului , prin
mijloace legale ş i nelegale, pentru a avea,un cît mai mare control asupra Gurvitch ( 1964) sugerează un cadru asemănător pentru înţel egerea
fricţiunii distanţei sau asupra modului de apropriere a spaţiului de către ei semnificaţiei timpului în viaţa socială. Dar, deşi se referă direct la problema
conţinutului social al practicilor temporale, el ev i tă să trateze problemele
sau alţii.
materialităţii, reprezentării şi imaginaţiei, asupra cărora insistă Lefebvre.
4. Producerea spaţiului exami nează modul în care se produc noile Teza sa principală este că anumitor formaţiuni sociale (enumerate în
sisteme (reale sau imaginare) de folosire a pămîntului , de transport şi coloana din dreapa a tabelului 3.2) le corespunde o anumită semnificaţie
comunicaţii, de organizare teritorială etc. şi modul în care se ivesc noi a timpului. Din acest studiu rezultă o clasificare pe opt niveluri a tipurilor
tipuri de reprezentare (de exemplu tehnologia informaţiei, cartografierea de timp social care au existat în istorie. Această tipologie duce la concluzii
sau proiectarea computerizată).. interesante.
În primul rînd, inversează propoziţia care spune că există un moment
Aceste patru dimensiuni ale practicii spaţiale nu sînt independente potrivit pentru orice lucru şi ne propune să considerăm că fiecare relatie
una de cea l altă. Orice dominare şi apropriere a spaţiului impli că fricţiunea socială conţine propria semnificaţie a timpului. De exemplu, e tentant 'să
distanţei, iar aproprierea invariabilă a spaţiului de către un anumit grup ne gîndim că momentul 1968 reprezi ntă un timp „exploziv" (în care
(gaşca de la colţul străz~, să zicem) se constituie într-~ d~minare .defact~> comportamente destul de diferite au fost brusc considerate acceptabile),
a spaţiului respectiv. ln măsura în care reduce fncţm nea d1stanţe1, ieş ind din timpul „înşelător" al fordismului- keynesianismului şi cedînd locul,
producerea spaţiulu i (,,anihilarea de către capitalism a spaţiului prin timp", la sfirşitul anilor '70, unei lumi în care „timpul se autodepăşeşte", populată
de exemplu) modifică distanţarea şi cond i ţiile aproprierii şi dominării. de investitori, oameni de afaceri care fac specu laţii cu bunuri şi capitalişti
Nu am realizat acestă grilă cu scopul de a încerca să anal izez i mplicaţi în specu laţii financiare. Totodată, putem folosi această tipologie
sistematic elementele pe care le conţine, deşi o astfel de anali ză ar fi de pentru a urmări cum acţionează concomitent diverse sensuri ale timpului,
un real interes (am introdus în grilă, cu scop ilustrativ, cîteva elemente cu academicienii şi alţi profesionişti condamnaţi perpetuu (s-ar părea) să
controversate şi aş vrea să sugerez că fiecare autor studiat pînă acum se existe într-un „timp întîrziat", avînd, poate, misiunea de a contracara
concentrează asupra altui aspect al acesteia). Scopul meu este să găsesc ti mpurile „explozive" şi „nestatornice" şi de a ne readuce sentimentul
un punct de plecare care mi-ar permite o discuţie mai profundă referitoare timpului „statornic" (o lume populată, de asemenea, de ecologişti şi teologi).
la experi enţa schimbătoare a spaţiului în istoria modernismu lui ş i a Combinaţiile potenţiale sînt interesante şi voi reveni la ele mai tîrziu,
postmodernismului. deoarece aruncă o lumină, cred eu, asupra tranziţiei confuze care a
228 229
CONDIŢIA POSTMODERNITĂŢII
DAVID HARVEY
Tabelul 3.2 continuare
Tabelul 3.2 Tipologia Limpurilor sociale realizată de Gurvitch
Tipul Nivelul Forma Formaţiile sociale
Tipul Nivelul Forma Formaţiile sociale
T imp întîrziat simboluri sociale viitorul devine comunitate şi simbolurile
Timp statornic ecologic timp continuu în familii şi grupări locale
prezent atît de sociale ale acesteia ;
care trecutul e (în special societăţile
tîrziu încît c bresle, profesii etc.
proiectat în rurale şi structurile
depăşit de îndată feudalism
prezent şi în patriarhale) ce se
viitor ; uşor de
cristalizează
cuantificat
Timp alternativ reguli, semnale, trecutul şi grupuri economice
Timp înşelător societate durată lungă şi oraşe mari şi
semne şi viitorul dinamice;
organizată încetinită, organizaţii politice; conduite concurează în epoci de tranziţie
mascînd crize societăţi carismatice şi
colective prezent; (începuturile
bruşte şi teocratice d iscon tin uitate capitalismului)
neaşteptate şi
fără contingenţă
rupturi între
trecut şi prezent
Timpul care se acţiune şi discontinuitate, capitalism competitiv ;
autodepăşeşte inovaţie contingenţă ; speculaţie
Timp roluri sociale, timp al organizaţii apolitice
(goneşte înainte) transformatoare triumful
nestatornic atitudini incertitudinii şi al (mişcări sociale şi adepţi
colectivă schimbării
colective (moda) contingenţei ai unei mode); calitative;
şi combinaţii accentuate în clase în curs de formare viitorul devine
tehnice care prezentu I prezent
domină asupra
trecutului şi fimp exploziv ferment prezentul şi revoluţii şi transformări
viitorului revoluţionar şi trecutul se radicale ale structurilor
creaţie colectivă dizolvă într-un globale
Timp ciclic asociaţii mistice trecutul, adepţi ai astrologiei ; viitor transcen-
prezentul şi societăţi arhaice în care dent
viitorul proiectate predomină credinţele
una în cealaltă, mitologice, mistice şi
,\'ursa : Gurvitch (1964)
accentuînd magice
continuitatea în intervenit în semnificaţi a timpului prin trecerea de la practicile cultura le
interiorul 111odeme la cele postmoderne.
schimbării ;
Dacă ar exista un lim baj (sau o semiotică) /ndependent(ă) a
diminuarea
1im pului sau a spaţi ului (sau a timp-spaţiului), am· putea, în acest
contingenţei
moment, să abandonăm în mod justificat probJematica sociată şi să ne

fJ//11 •• •ll ~. . 231


230 \.. . )Jr ·tel.
' . (. i
DAVID HARVEY
ocupăm mai direct de proprietăţile limbajelor spaţio--tempor~le ca m_ij toace
de comunicare de sine stătătoare. Dar, din moment ce una dmtre axiomele
fundamentale ale studiului meu este aceea că timpul şi spaţiul (şi limba,
de fapt), nu pot fi înţelese independent de acţiunea socială, mă voi co~~centra
14
în continuare asupra unei analize a implicării permanente a relaţ11lor de
putere în practicile sociale, ceea ce ne va permite, mai apoi, să pla~_ăm
aceste tipologii oarecum pasive în cadrul mai dinamic al concepţ11lor
Timpul şi spaţiul ca surse de putere socială
materialist- istorice referitoare la modernizarea capitali stă.

Henri Lefebvre a exprimat pentru prima dată ideea că una dintre


sursele fundamentale şi penetrante ale puterii sociale în şi asupra vieţii
cotidiene este controlul asupra spaţi ului . Rămîne de precizat modul în
care această fo1mă de putere socială se îmbină cu controlul asupra timpului,
precum şi cu banii şi cu alte fom1e de putere socială. Principalul argu-
ment pe care îl voi dezvolta este acela că, în economiile bazate pe bani, în
general, şi în societăţile capitaliste, în particular, controlul combinat asupra
banilor, timpului şi spaţiului constituie un impo1tant nucleu de putere socială
pe care nu ne putem permite să îl ignorăm. ,,Măsurarea timpului", declară
I ,andes ( 1983, 12) într-un studiu de referinţă dedicat acestui subiect, ,,a
reprezentat o dovadă de creativitate inedită, dar, în acelaşi timp, şi un
agent şi un catalizator în utilizarea cunoaşterii cu scopul de a obţine bogăţie
ş i putere". Instrumentele de precizie pentru măsurarea timpului şi hărţile
exacte valorează de mult cît greutatea lor în aur, iar controlul asupra spaţiului
ş i timpului este un element crucial în orice formă de căutare a profitului.
De exemplu, cel care face speculaţii cu valori imobiliare şi are bani
-;uficienţi pentru a aştepta, controlînd între timp dezvoltarea spaţiilor din
vecinătate, are o şansă mult mai mare de a obţine cîştiguri financiare
dccît un altul, care nu are aceeaşi putere într-una din aceste dimensiuni.
1n plus, banii pot fi folosiţi pentru a deţine controlul asupra timpului (propriu
sau al altora) şi asupra spaţi ului . Şi reciproca e valabi lă: controlul asupra
ti mpului şi spaţiului poate fi din nou transformat în control asupra banilor.
În acest context, apar două probleme foarte generale. În primul rînd,
cei care definesc practicile, formele şi semnificaţiile materiale ale banilor
stabilesc anumite reguli pentru jocul social. Nu vreau să sugerez prin
aceasta că cei care definesc regulile cîştigă întotdeauna orice competiţie.
Această afirmaţie nu poate fi credibilă din moment ce există atît de multe

233
DAVID HARVEY CONDITIA POSTMODERNITĂŢII

exemple de con seci nţe neintenţionate (pri~ care cei ce d~ţin putere~ sferei de circulaţie monetară şi organizării reţelelor comerciale în spaţiu,
definesc nişte reguli care ajung să le subm1~1eze putere~)A ş1 ?e grupur~ comercianţii au fost constrînşi să găsească o „măsură mai adecvată şi
aflate în opoziţie, care învaţă şi folosesc regulile pentru a-1 mfnng.e ~e cei mai previzibilă a timpului pentru buna desfăşurare a afacerilor''. Observaţi
ce te-au conceput. Cu toate acestea, în orice societate, supremaţia 1d~- modu l în care este implicat spaţiul în această afirmaţie. Comerciantul
logică ş i politică depinde de capacitatea de a controla context~! ~n~t~na~ medieval a descoperit ideea fundamentală că ,.ti mpul are preţ" doar pe
al experienţelor personale şi social~. Din ~ce.astă c~u~, 1~atenahzar!le ş1 durata explorării spaţiului. Comerţul şi schimburile comerciale implică
semnificaţii le atribuite banilor, t11npulm ş 1 spaţiului smt d_eose~~t d~ deplasare în spaţiu, iar comerciantul a învăiat să fixeze preţuri şi, în
importante pentru menţinerea puterii politice. Proble~a ce re~~I~ nen:iu1~1t consecinţă, forma monetară însăşi, pentru timpul de lucru, tocmai datorită
este să înţelegem procesele sociale prin care se stabilesc calităţii~ obiectiv~ timpului pe care îl necesită această mişcare în spaţiu (cf. Landes, 1983, 72).
ale acestora. Astfel, putem evalua mai bine afirmaţia că, începmd cu ~111~ Acest lucru arc două implicaţii generale. În primul rînd, trecerea
'70 a avut loc o schimbare majoră în experienţa noastră temporala ş1 progresivă la exprimarea relaţiilorvieţii sociale prin intenncdiul sistemului
spaţială, care a provocat trecerea la postmodernism. monetar transformă calităţile timpului şi ale spaţiului. Definiţia „locului şi
în interiorul acestei probleme generale se ascunde ce-a de-a doua a momentului potrivit" se schimbă în mod necesar şi se constituie într-un
problemă şi anume ~rcetarea ~~dul~i î~ care sî~t ;;utili~te" ~i „tratate", nou cadru de promovare a unor tipuri noi de relaţii sociale. De exemplu,
în cadrul acţiunii sociale, practicile ş1 „discursurile spaţiale ş 1 t~mporale creînd o metodă mai bună de măsurare a timpului .,pentru buna desfăşurare
bine stabilite. De exemplu, în ce mod se atribuie, într-un an.u'!11t con~ext a afacerilor", comercianţii medievali au determinat „o modificare
istoric, o clasă, un gen sau un alt conţinut social grilei pra.c~1c1.tor.soc~ale fundamentală a modului de măsurare a timpului, care a fost, în realitate, o
sau tipologiei timpului social? Pentru a ajunge. ta o an~m1tă d1stnbuţ1e ~ modificare a timpului însuşi". Comercianţii şi patronii au creat o nouă
puterii sociale şi pentru a o multiplica sînt folosite, cu sm~u~a2ţă, ac~l:aş~ .,reţea cronolot;ică'', simboli,1ată prin orologiile şi clopotele care chemau
reguli de bun-sim\ care definesc „momentul şi locul ~otnv1t al oncaru1 muncitorii la muncă şi comerciantii în piaţă, ruptă de ritmurile „naturale''
lucru. Totuşi, această problemă nu e indepe.ndentă ?e ~nma. Luptele ~ntru ale vieţii agrare şi ruptă de orice semnificaţie religioasă. Întreaga viaţă
putere purtate de cei lipsiţi de putere (femei, mu11~1ton, popoar~ colonizate: cotidiană era prinsă în această reţea. Noua definiţie a timpului a fost
minorităţi etnice, imigranţi etc.) în cadrul ~nm _s~~ de re~uh genere.aza contestată, inevitabil, atît de autoritatea religioasă cit şi de muncitorii cărora
mare parte din energia socia lă necesară sch1mban_1 re?u!,l?r resp~cttve. li se cerea să accepte noile reguli dedisiciplină temporală. ,,Aceste structuri
Pe scurt, modificările calităţilor obiective ale spaţ1~lu1 Şt tt'!'pul_u, pot fi mentale evolutive şi expresia lor materială", conchide Le Goff, ,,erau im-
realizate şi adesea chiar se realizea~ă prin ~1terme~~ul luptei sociale: _ plicate profund în mecanismele luptei de clasă". În mod ironic, cercetările
Pe acest fundal voi analiza succmt (bazmdu-ma m foarte mare masurd în domen iul calendarului şi al măsurării timpului, sustinute de ordinele
pe materialele apă.rute anterior în H~rv~y,_ 1985a, capi~olul 2_ şi 1985b, monahale în vederea impunerii disciplinei religioase, au fost preluate de
capitolul I) relaţiile dintre bani, sp~ţiu şt timp e~ s~rse mtrep~!ru~se a~c hurghezia în formare şi folosite ca mijloc de ordonare şi disciplinare a
puterii sociale. Voi începe cu conexiunea cea mat s i mplă. Banu_ maso~,~ populaţiei din oraşele medievale conform unei noi şi foarte laice discipline
valoarea, dar dacă ne întrebăm ce este, de fapt, valoarea, ne va~ 1mp_os1b1I de muncă. ,,Orele egale" în oraş. comentează Landes ( 1983, 78), ,,anunţau
să O definim fără a spune ceva despre modul în care este orga111zat timpul , 1ctoria unei noi ordini culturale şi economice".
de muncă. Economia timpului", spune Marx ( 1973, 173), ,,la a~easta s~ În plus, cartografierea lumii a făcut posibilă o nouă viziune asupra
reduce în ;,e din urmă întreaga economie". Şi reciproca e valabilă: deşi ,;paliului, ca bun ce poate fi însuşit pentru a fi utilizat în scopuri particulare.
banii sînt O expresie a timpul~i de ~uncă, _apari.\ia _formei.monetare a adus De asemenea, cartografierea s-a dovedit departe de a fi neutră. Helgerson
modificări importante şi specifice m sem nificaţia t1mpulu1. Le G?ff ( 19~~~ ( 1986), de exemplu, susţine că atlasul de hărţi ale districtelor Marii Britanii,
arată că în perioada Evului Mediu timpuriu, de exemplu, datorită lărgm1 publicat de Christopher Saxton în 1579, nu numai că a permis englezilor,

234 235
DAVID HARVEY CONDIŢIA POSTMODERNITĂ Jll

pentru prima dată, ,,să ia efectiv în stăpîni re, vizual şi conceptual, regatul media societăţii şi, în acest fel, să determine un curent social orientat spre
fizic în care locuiau", dar a şi întărit percepţia puterilor individuale şi lo- timpi de circula\ic mai acceleraţi. Din acest motiv, capitalismul a fost
cak în cadrul mai amplu al loi alităţilor nationale, toate acestea „în caracterizat, după cum vom vedea, de un efort continuu de a scurta timpu l
detrimentul identităţii bazate pe loialitate dinastică". Dar, pentru că priveau de circulaţie, accelerînd astfel procesele sociale şi reducînd, în acelaşi
~omerţul ca pe o sursă de putere financiară, necesară pentru atingerea timp, orizontul temporal al proceselor decizionale semnificative. Totuşi,
obiectivelor politice şi militare (precum şi pentru a-şi satisface pasiunea această tendinţă se confruntă cu cîteva obstacole, cum ar fi rigiditatea
pentru consum), puterile dinastice se vedeau obligate să pună bazele unei producţiei şi a calificării forţei de muncă, necesitatea amo1tizării capitalului
reprezentări raţionale a timpului şi a spaţi ului, ce întărea tocmai puterea imobi I, conflictele de marketing, încetinirea consumului, blocajele
acelei clase (a comercianţilor) care, în cele din urmă, le va înlătura. Pînă financiare ş.a. Istoria e plină de exemple de inovaţi i tehnice şi
la u rmă, desigur, autorităţile statale nu prea aveau de ales. Ignoranţa organizaţionale menite să înlăture aceste obstacole, de la producţia pe
cartografică - m ilitară, precum şi comercia l ă - era atît de costisitoa1~, bandă rulantă (a maşinilor sau a găini lor) şi accelerarea proceselor fizice
încît necesitatea de a procura h ărţi fidele a înlăturat toate rezervele. ,,In (fermentarea, ingineria genetică), pînă la scoaterea din uz în mod artifi-
competiţia internaţională pentru acces la bogăţiilelndi i lor", remarcăLandes cial a anumitor bunuri de consum (mobilizarea modei şi a reclamei pentru
( 1983, 11 O), ,,hărţile însemnau bani şi agenţii secre~ ai puterilor aspirante a accelera schimbarea), la sistemul de cred itare, la băncile electron ice
plăteau în aur copiile după straşnic păzitele hărţi po1tugheze". ş.a. În acest context, flexibilitatea şi puterea de adaptare a muncitori lor
A doua i m plicaţie generală, în anumite privinţe mai dificil de explorat dev ine vitală pentru dezvoltarea capitalistă. În loc să obţină o calificare
decît prima, e aceea că spaţiul ş i timpul îşi pot schimba calităţile din cauza pe viaţă, muncitorii trebuie să se aştepte acum la un tur, sau chiar cîteva
urm ăririi unor obiective financiare. Din moment ce banii nu au sens în tururi de des-calificare şi re-calificare pe parcursul unei vieţi. Accelerata
afara timpului şi a spaţiului, profitul (sau orice altă formă de avantaj) se distrugere şi reconstruire a calificării muncitorilor a fost, după cum am
poate obţine modificînd modul în care se definesc şi se util!zează spaţiul Ji văzut în Pa1tea a 11-a, o trăsătură centrală a trecerii de la modul ford ist la
timpul. Această teză poate fi stud i ată în modu l cel ma , concludent m modurile flexibile de acumulare a capitalului.
contextul căutări i profitului, care apare în forma standard de circulaţie a Prin urmare, concluzia generală este că modernizarea capitalistă
capitalului. Schimbul de bunuri materiale presupune schimbarea locaţi ei î nseam n ă, în mare măsură, grăbirea şi accelerarea ritmului proceselor
şi deplasare în spaţiu. Orice sistem complicat de producţie presupune economice şi, în consecinţă, a v ieţii sociale. Dar acest curente discontinuu,
organizarea spaţiului ( chiar dacă e vorba doar de organizarea magazinului întrerupt de crize periodice, deoarece investiţi i le imobile în fabrici şi utilaje,
sau a biroului). Depăşirea acestor bariere spaţi ale necesită timp ş i bani. precum şi în formele de organizare şi în calificarea forţei de muncă, sînt
De aceea, efic ien ţa organ izări i şi a dep lasării în spaţiu este o problemă greu de modificat. Introducerea unor sisteme noi trebuie fie să aştepte
importantă pentru orice capitalist. Timpul de produc~e împreună cu timpul încetarea vieţi i „naturale" a fabricii şi a muncitorului, fie să se implice în
circu laţiei şi al schimbului de produse stau la baza conceptului de „timp de procesu l de „distrugere creativă" bazat pe devalorizarea sau distrugerea
circulaţie a capitalului", care este, de asemenea, o dimensiune extrem de bunurilor trecutului pentru a face loc celor noi. Deoarece a doua modalitate
im portantă. Cu cît mai repede se poate recupera capitalul pus în ci rcu laţie, i mplică pierderi, chiar şi pentru capitalist, ea se loveşte de opoziţi a unor
cu atît mai mare va fi profitul. Defi niţia „organizării spaţiale eficiente" şi a puternice forţe sociale. Cînd există condiţi i relativ favorabile acumulării
,,timpului de circulaţie necesar din punct de vedere social" sînt n~rm~ de capital, ten dinţa de a aplica astfel de i novaţi i e relativ slabă. Dar în
fundamentale în funcţi e de care se m ăsoară căutarea profitului. Ş1 momentele de impas economic şi de creştere a concurenţei, capitalistul
amîndouă sînt supuse schi mbării. este forţat să accelereze circu laţia capitalului. Cei care reuşesc cel mai
Să luăm, mai întîi, timpul de circulaţie a capitalului. Orice capitalist bine să intensifice sau să grăbească producţia, marketingul etc. au cele
are tend inţa să accelereze timpul de circulaţie a capitalului în raport cu mai mari şanse de suprav i eţuire. De aceea, modern i zări le care afectează

236 237
DAVID HARVEY CONDIŢIA POSTMODERNITĂŢII

timpul de circu laţie a capitalului m1 sînt utilizate într-un ritm constant. Ele Este foarte adevărat că încercările de a grăbi sau intensifica procesele
tind să se acumuleze în perioadele de criză. Voi analiza mai tîrziu ( capitolul de muncă generează cele mai puternice şi crîncene lupte între muncitori
17) această teză în contextul accelerării ca reacţie la criza capitali stă şi conducere. Stratageme precum munca în acord sau bonusurile de
care a început în 1972. producţie sînt doar succese parţiale pentru conducere, deoarece muncitorii
Dacă „momentele" sînt „elemente de profit'' (Marx, 1967, voi. I, 233), îş i stabilesc adesea norme proprii care reglementează, la rîndul lor, ritmul
puterea iniţială a capitalistului de a-şi atribui profitule conferită de controlu! muncii. Conflictele deschise legate de accelerare şi intensitate, de lungimea
asupra timpului de lucru al altora. Conflicteie dintre forţa de muncă ş1 pauzelor şi de orare nu sînt uşor de abordat, deoarece cauzează adesea
capital privind modul de fo losire a timpului şi a intensităţii muncii sînt pagube mult prea mari. Viteza de mişcare a liniei de asamblare, robotizarea,
endem ice. Ele îşi au începuturile, după cum remarcă atît Le Goff cît ş i sistemele de control automatizat al producţiei pun la dispoziţie mijloace
E. P. Thompson ( 1967), cel tîrziu în perioada medievală. Marx observă că mai insidioase, de control indirect, dar modificarea lor în profunzime
lupta pentru durata zilei de muncă a început în Anglia elizabetană, cînd stîrneşte, cel mai adesea, protestele muncitorilor. Totuşi, în ciuda acestei
statul a legiferat o creştere a timpului normal de lucru pentru muncitorii rezistenţe, majoritatea orarelor muncitorilor sînt extrem de încărcate, iar
recent alungaţi de pe pămînturi în urma exproprierilor violei:te şi care, în intensitatea şi viteza producţiei sînt organizate în moduri care favorizează
consec inţă, puteau fi indisciplinaţi, instabili şi nestatornici. lncarcerarea capitalul mai degrabă decît forţa de muncă. Operatorilor telefonici de la
celor lips iţi de ocupaţie laolaltă cu nebunii (pe care o evidenţiază Marx şi AT & T li se cere, prin contract, să facă faţă unui apel la fiecare 28 de
căreia Foucault îi dedică o ca1te întreagă) a fost doar unul din numeroasele secunde, şoferii de camioane îşi forţează limitele de rezistenţă şi cochetează
mijloace folosite pentru a supune forţa de muncă. Thompson confirmă cu moartea luînd medicamente care să îi împiedice să adoarmă, controlorii
că, pe durata cîtorva generaţii, ,,s-au format noi obiceiuri de muncă ş_i a de trafic aerian ajung la limita extremă a stresului, muncitorii la bandă
fost impusă o nouă disciplină a timpului", datorită necesităţii de a sincromza cons umă droguri şi alcool, toate acestea fiind consecinţe inerente ale
diviziunea socială a muncii şi diviziunea în detaliu şi de a maximaliza ritmului de muncă cotidian impus de obţinerea profitului mai degrabă decît
extragerea surplusului de timp al muncitorilor (baza profitului). Astfel a de elaborarea unor orare de muncă umane. Compensaţiile, sub forma
apărut„peisajul familiar al capitalismului industrial, cu fişe de ponaj, pontatori'. concediilor plătite, a salariilor mai mari, a săptămînii de lucru mai scurte, a
informatori şi penalizări". Lupta pentru minute şi secunde, pentru ritmul ş~ pens ionării mai rapide, sînt adesea recuperate de către capital, după cum
intensitatea orarelor de muncă, pentru condiţiile la locul de muncă (ş1 observa deja Marx, prin creşterea intensităţii şi a vitezei la locul de muncă.
dreptul la pensie), pentru săptămîna şi ziua de lucru (şi dreptul la „timp Totuşi, nu e uşor să se ajungă la un echilibru între forţele de clasă. La
liber"), pentru anul de lucru (şi dreptul la concedii plătite) a fost şi continuă începutul anilor '70, cînd s-a înfiinţat fabrica din Lordstown a societăţi i
să fie foarte strînsă. Muncitorii au învăţat să riposteze în limitele recent General Motors, muncitorii, tineri şi energici, au luptat cu toate forţele
interiorizatului sens al timpului : împotriva controlului automatizat al producţiei. Pînă la sfirşitul deceniului,
totuşi, o mare parte din forţa de rezistenţă s-a dizolvat datorită cotei mari
Muncitorii din fabrici din prima generaţie au învăţat de la patronii lor a şomajul ui pe plan local, a temerii că fabrica s-ar putea închide şi datorită
impo11anţa timpului ; cei din a doua generaţie şi-au o~g~nizat ~omitete ~e atracţiei unor noi ritmuri de muncă.
actiune pentru reducerea zilei de muncă la zece ore; ce, dm a treia generaţie
Putem să descoperim procese similare şi să ajungem la concluzii
au.făcut grevă pentru ca orele de muncă suplimentare să fie p~~tite cuj_umă~atc
mai mult decît orele de lucru normale. Au acceptat categornle angaJatonlor asemănătoare şi în ceea ce priveşte experienţa spaţiului. Pretutindeni se
lor şi au învăţat să riposteze folosindu-se de ele. Au învăţat lecţia, că timpul regăseşte aceeaşi tendinţă de a crea o piaţă mondială, de a reduce barierele
înseamnă bani, cum nu se poate mai bine (Thompson, 1967, 90). spaţiale şi de a anihila spaţiul prin timp, precum şi de a raţionaliza
organizarea spaţiului în structuri eficiente de producţie (organizarea în
serie a diviziunii muncii în detaliu, a stmcturii fabricii, a liniei de asamblare,

238 239
DAVID HARVEY CONDIŢIA POSTMODERNITĂŢI I

diviziunea teritorială a muncii şi aglomerarea în mari le oraşe), de circulaţie suficiente exemple ale acestei practici, iar Tarbell (I 904, 146) îl prezintă
(sistemele de transport şi comunicaţie) şi de consum (amplasarea pe Rockefeller „aplecat asupra unei hăni şi plănuind, cu precizie militară
locuinţelor şi a gospodăriilor, organizaţiile comunitare şi diferenţierea în capturarea unei poziţii strategice pe harta rafinăriilor de petrol de pe Coas~
funcţie de domiciliu, consumul colectiv la oraşe). Inovaţiile menite să de Est". Dominarea reţelei şi a spaţiilor pieţei rămîne un obiectiv funda-
înlăture barierele spaţiale din toate aceste puncte de vedere au avut o im- n~e,~tal al_ oricărei soci~tăţi. Infonnaţia geografică precisă(incluzînd infonnaţii
portanţă covîrşitoare pentru evoluţia capitalismului, transformînd-o într-o dm mtenor despre once, de la dezvoltarea politică la recolte şi la conflictele
simplă problemă de geografie - calea forată şi telegraful, automobilul,
de muncă) devine un bun vital în astfel de confruntări.
Şi din aceste motive, capacitatea de a influenţa producerea spaţiului
radiou I şi telefonul, avioanele cu reacţie şi televiziunea şi recenta revoluţie
e un mod important de a spori puterea socială. În termeni materiali aceasta
în telecomunicaţii exemplifică această idee.
înseamnă că cei care pot influenţa distribuţia spaţială a investitiilor în
Dar şi în acest caz capitalismul se loveşte de o mulţime de contradicţii.
lra~1sp?rt_şi comu~icaţii, î,~ i~fras~ructuri fizice şi sociale, sau distribuţia
Barierele spaţiale nu pot fi înlăturate fără producerea unor spaţii specifice
tentoriala a puterilor adm1111strattve, politice şi economice, sînt adesea
(căi ferate, autostrăzi, aeroporturi etc.). Mai mult chiar, o organizare
recompensaţi prin obţinerea unui cîştig material. Sfera fenomenelor care
spaţială a producţiei, a circulaţiei şi a consumului eficientă la un anumit
pot fi luate în considerare din acest punct de vedere este foa11e vastă. Ea
moment s-ar putea dovedi ineficientă pentru acumularea suplimentară a include de la fenomene simple, cum ar fi faptul că un vecin îl îndeamnă
capitalului într-un moment ulterior. Structurarea, restructurarea şi dezvol- pc celălalt să participe la ridicarea valorii proprietăţii şi să îşi vopsească
tarea organizării spaţiului constituie o întreprindere dificilă şi costisitoare, faţada, sau fenomene cum ar fi presiunile sistematice ale investitorilor de
îngreunată de faptul că necesită investiţii mari în infrastructuri fizice care a canaliza şi a_ racorda la reţeaua de apă terenurile pe care le deţin
nu pot fi mişcate şi în infrastructuri sociale care se schimbă întotdeauna pentru a le spori valoarea, pînă la fenomene complexe cum ar fi interesul
foarte lent. Tendinţa continuă a capitaliştilor individuali de a se muta în contractanţilor militari de a spori tensiunile geopolitice (ca în cazul
locuri mai puţin costisitoare şi cu un profit mai mare e, de asemenea, Războiului Rece), pentru a obţine contracte mai bune şi mai profitabile
stînjenită de costurile inerente mutării. În consecinţă, intensificarea pentru armamente. De asemenea, puterea de a influenţa modul de
competiţiei şi apariţia crizelor tind să accelereze ritmul restructurării spa~ului ~·eprezentare ~- spaţiului poate fi la fel de importantă ca puterea de a
prin devalorizarea selectivă, localizată a capitalului investit. mflue,~ţa spaţ11le reprezentate. De exemplu, capitalistul cîştigă un mare
Aceste curente şi tensiuni generale trebuie privite, totuşi, pe fundalul avan~J dacă reuşe~te să convi~gă muncitorii că spaţiul e un teren de joc
intereselor divergente ale luptei de clasă, deoarece, aproape invariabil, desei~,~ pe,~tru cap1tal,_dar închis p~ntru ei. Muncitorii sînt mai dispuşi să
modificările de ritm sau de organizare a spaţiului redistribuie puterea per~1t~ o l~bcf1;at: mai_ mare de m1~~are ~ capitalului (vezi Partea a II-a)
socială prin modificarea condiţiilor de cîştig financiar (sub fo,ma saJariilor, claca ştm ca exista pericolul trecem capitalului în străinătate decît dacă
a profiturilor, a beneficiilor etc.). Obţinerea unui control superior asupra ar fi convinşi că posesorii capitalului nu se pot mişca. Şi pentru a da un
exemplu din sfera reprezentării spaţiului , dacă ameninţările geopolitice
spaţiului a fost întotdeauna un aspect vital al luptei între clase (şi în interiorul
pot fi create artificial folosind anum itc proiecţii cartografice (care combină
aceleiaşi clase). În 1815, de exemplu, Nathan Rothschild şi-a folosit
imagi_nea „imperiului ~nal~fic", cum ar fi Rusia, cu o poziţie geopolitică
inegalabila reţea de informaţii pentru a vinde prompt primele ştiri despre
a menmţătoare), atunci cei care stăpînesc aceste tehnici de reprezentare
victoria lui Wellington asupra lui Napoleon la Waterloo, generînd o obţin o putere considerabilă. Dacă o imagine sau o hartă valoarează cît 0
asemenea panică, încît a reuşit ulterior să pătrundă pe piaţă şi să încheie mi~ de cuvinte, atunci puterea în sfera reprezentării se poate dovedi la fel
diverse tranzacţii profitabile, cîştigînd astfel „cea mai rapidă avere de importantă ca pu~rea asupra l~tu~ii materiale a organizării spaţiale.
nemuncită din istorie" (Davidson şi Rees- Mogg, 1988). În plus, capitaliştii Asemenea considerente const1tu1e de mult timp elemente cruciale în
nu se dau înapoi de la a folosi strategii le spaţiale şi în competiţia dintre ei. di nami~a luptei de clasă. Cred că putem enunţa aici o regulă simplă :
Lupta dintre diverse societăţi de căi ferate în secolul al XIX-iea ne oferă aceea ca cel ce are controlul asupra spaţiului poate oricînd să controleze

240 241
CONDITIA POSTMODERNITĂŢll
DAVID HARVEY I

politica spaţiu lui deşi-şi aceasta e o consecinţă vitală- pentru a controla implică aglomerarea cau~tă _de extind~rea .P~ locul ini_ţial. D~ asem~ne~
spaţiul în generale necesar, de la bun început, controlul unui anumit spaţiu. şi concurenţa dintrecapi1?hşt_1 precum ~1 f1~1~1tatea cap1tal.ulu1 financ~~r '.~
Puterile relative ale mişcărilor muncitorimii şi ale burgezici de a controla spaţiu obligă la raţional1zăn ale sp~~1ulu1 111 _c~~a cc priveşte stab1h~ea
spaţiul a fost multă vreme un element important al relaţiilor de putere amplasamentului, ca parte a dinam1c11 acumulam. Asemenea procese smt
dintre acestea. John Foster, în Class struggle in the industrial revolution, adesea implicate în dinamic? lupte! de cla.s~.AGordon ( 1978) n~tează, de
de exemplu, povesteşte cîtcva incidente în care proprietarii de fabrici din exemplu, cazuri de suburba111zare a mdustn~1 11\Ne~ E1~gland I~ mcepu~ul
zonă au avut dificultăţi în a-şi ţine sub control muncitorii deoarece forţele secolului, av111d ca scop direct evitarea organiza\11lor s111d1cale _m~1 puternice
de ordine locale erau înclinate să simpatizeze cu militanţii (chiar dacă din oraşele mai mari. Mai recent, în con~iţiile ~oncurenţe'. ridicate, a~e
numai datorită legăturilor de rudenie) şi pentru că era dificil să cheme schimbărilor tehnologice şi ale restructurărilor r~p1de, pot fi citate_ ncnuma~
ajutor din exterior în timp util. Alta a fost situaţia, însă, în timpul grevei rate cazuri de decizii de reamplasare luate c~ mt~nt1_a d~ a obţ~ne o mai
generale a muncitorilor de la căile ferate care a zguduit Coasta de Est a bună disciplină a muncii. Dacă doresc să evite s111d1cah_zar~a„m Statei~
Statelor Unite. Proprietarii căilor ferate s-au trezit şi ei în faţa unei miliţii Unite, sfătuieşte un consultant într-un rapo11 recc~t,. ca!J1ta~1şt11 ar tr~bu~
care ezita să acţioneze. Dar telegraful nu numai că le-a permis să solicite să împartă producţia în unităţi care să nu depăşeasca cmc1zec1 de munc_t~~n
urgent ajutorul forţelor federale, dar a şi facilitat transmiterea de mesaje şi să le amplaseze la cel puţin două mile distanţă una de cealaltă. <?on.d1ţ11lc
false care anunţau că greviştii s-au întors la lucru în St Louis sau Baltimore, acumulării flexibile de capital facilitează explo~area ~cesto~· opţ1u111.
sau chiar că greva a încetat în diverse puncte de-a lungul liniei. Deşi înainte de apariţia căii ferate şi a telegrafulu1, capitalul ş1 munca av~au
presa a jucat un important rol progresist în acest incident (fiind pe atunci puteri similare în ceea cc priveşte capac!tatea de a co.ntrol! spaţtul:
mult mai apropiată de cauza muncitorilor decît acum), superioritatea în Burghezia se temea în mod evident de amenmţarea revoluţionara a acestei
puterea de a controla spaţiu l le-a oferit capitaliştilor un avantaj într-o luptă puteri. De exemplu, cînd munc!to~ii cond.uşi de Ludd Aau recu~s I~
pentru putere care a fost inegală, dar strînsă. distrugerea utilajelor, în mai multe mc1dent~ d1sp?mte, sau cmd munc1torn
Capacitatea diferită de mobilitate geografică a capitalului şi a forţelor din agricultură au recurs la arderea stogunlor ş1 la alt~ forme d~ protest
de muncă nu s-a menţinut constantă de-a lungul timpului şi nici nu a fost în mai multe părţi ale Angliei în anul 1830, burgh~z1~ a ~evemt foarte
accesibilă în mod egal diverselor facţiuni ale acestora. În momentul în dispusă să accepte teoria conform căreia cît~va fig_un m1stenoas~, p~ec~m
care muncitorii sau capitaliştii au bunuri importante fixe şi imobile în spaţiu, Ned Ludd sau Căpitanul Swing, traversau \mutunle n~o_bscrvaţ1, s~1rn11!d
nici una dintre părţi nu e avantajată să folosească puterile mobilităţii în calea tor sentimentele revoluţionare şi nemulţu1,:iir~le oa~e111lor. ln
geografice împotriva celeilalte. Îndemînaticii muncitori itineranţi din, să curînd, burghezia a învăţat să îşi fo l osească supcnon~ate? 111 ceea c~
zicem, industria fierului de la începuturile revoluţi ei industriale se mişcau priveşte legăturile comercjale şi controlul asupra spa\m.lu1 pentru_a-ş1
de-a lungul şi de-a latul Europei şi îşi foloseau capacitatea superioară de consolida poziţia socială. ln 1848, de exemplu, bu~gJ1ei.1a fr?~~eza ~-a
mobilitate geografică în propriul avantaj financiar. În contextul unei pieţe folosit de legăturile sale economice pentru a mo~th~a o ~1lt\1c m1~-
imobiliare slabe, proprietarii de locuinţe din epoca modemă, care sînt burgheză din provincie cu scopul de~ înă.b~şi r:voluţ1? dm Pans (o stat_eg~e
acoperiţi de datorii şi au interese sociale puternice de a rămîne într-un
care va reapărea, chiar cu efecte mai ten bile, m ~upnmarea C?mune1 dm
anumit mediu, sînt mult mai vulnerabili. Deşi unii capitalişti sînt, în mod Paris). Controlul selectiv asupra mij Joacelor rapide de comu111c~re ~ ad~s
evident, mai mobili decît alţii, cu toţii sînt obligaţi într-o anumită măsură mari avantaje în contracararea mişcării cartiste .d in M~rea Bn~an~e dm
„să-şi fixeze rădăcinile" şi, în consecinţă , mulţi dintre ei nu îşi pot permite
anii J 840 şi în suprimarea nemulţumirilor clasei muncitoare dt~, I· ran!-3
să se mute în alt loc. Totuşi , alte aspecte ale condiţiei de capitalist îi obligă
după lovitura de stat din 1851 . ,,Pentru Napoleon al 111-.le_a , scn a
adesea să facă acest lucru. Acumularea le oferă mijloacele necesare
Baudelaire, ,,gloria supremă ar li fost să demonstreze că onc.m~ poate
pentru extindere şi există, invariabil, două op~uni : fie să se extindă in
guverna O mare naţiune dacă deţine controlu I asupra telegrafu lu I ş1 asupra
situ, fie să înfiinţeze o filială în altă parte. Tendinţa de a alege cea de-a
doua variantă creşte cu timpul fie şi numai din cauza costurilor pe care le presei naţionale".
243
242
DAVID HARVEY CONDIŢIA POSTMODERNITĂŢII

Mişcarea de protest a clasei muncitoare a ajuns şi ea la concluzii De fapt, mişcările muncitoreşti reuşesc mai bine să organizeze şi să
asemănătoare. Internaţionala I a unit într-o cauză comună muncitori din domine locul decît să controleze spaţiul. Acest fapt a fost demonstrat de
mai multe regiuni şi industrii, care lucrau în cadrul unor relaţii sociale diversele revoluţii care au izbucnit în Paris în secolul al XIX-iea şi care au
diferite. Mai mult chiar, în anii 1860 a început să transfere fonduri şi ajutoare eşuat din cauza incapacităţii de a consolida puterea naţională printr-o
materiale în diverse locuri unde se ducea lupta de clasă. Dacă burghezia strategie spaţială capabilă să controleze spaţiul naţional. Mişcări precum
era capabilă să controleze spaţiul pentru propriile interese, atunci şi greva generală din Seattle din 1918 (cînd muncitorii au cucerit efectiv
muncitorimea putea face acelaşi lucru. Şi, 111 măsura în care Internaţio­ controlul asupra oraşului timp de aproape o săptămînă), revolta din St.
nala I părea să deţină o putere reală, burghezia avea toate motivele să se Petersburg din 1905, alături de lunga ş i bogata istorie a socialismulu i mu-
teamă de ea (ceea ce s-a şi întîmplat), în acelaşi mod în care se temuse, nicipal, a organizării comunităţii în jurul acţiunii greviste (cum a fost greva
în urmă cu cîteva decenii, de peregrinările misterioase ale Căpitanulu i Flint din 1933) şi pînă la revoltele urbane din Statele Unite din anii '60
demonstrează şi e le acest lucru. Pe de altă pa1te, sincronizarea mişcărilor
'
Swing. Capacitatea de a lega muncitorii printr-o acţiune comună, indiferent
de spaţiu, a fost permanent o variabilă importantă în lupta de clasă. Într-o revoluţionare din diverse locuri, ca, de exemplu, în 1848 sau 1968, poate
anumită măsură, Marx părea să creadă că o comasare a muncitorilor în
înspăimînta orice clasă aflată la putere, deoarece îi amenintă controlul
fabrici le şi oraşele capitalismului industrial va oferi o bază suficientă de asupra spaţiului. În aceste situaţii, capitalismul internaţional 'apelează la
putere geopolitică pentru acţiunea de clasă. Dar întreaga intervenţie în spectrul conspiraţiei internaţionale, care contravine profund intereselor
naţionale şi adesea invocă interesele naţionale pentru a-şi menţine puterea
forţă a geopoliticii Internaţionalei I avea să lărgească această bază în cel
de a controla spaţiul
mai sistematic mod.
Şi mai interesantă e reacţia politică la această putere latentă de
Cel mai adesea, lupta de clasă e nevoită să facă faţă constrîngerilor
mobilizare într-un singur loc am işcării revoluţionare şi muncitoreşti. Una
geografice specifice. În prelungita grevă a minerilor din Marea Britanie,
dintre sarcini le principale ale statu lui capitalist este să amplaseze puterea
din 1984, de exemplu, aşa-numitele „pichete mobile" ce se mişcau rapid
în spaţii aflate sub controlul burgheziei şi să slăbească puterea acelor
de la o mină la alta, au ridicat probleme grave puterilor statale, care au
spaţi i care pot fi cel mai bine controlate de mişcările opoziţioniste. Acest
fost nevoite să pună la cale, drept răspuns, tactici la fel de mobile.
principiu a stat la baza faptului că Franţa a refuzat să acorde Parisului
Legislaţia care scoate în afara legii acţiunile industriale secundare şi
dreptul la autoguvernare pînă în momentul în care îmburghezirea totală a
pichetele mobile a fost menită să submineze puterea muncitorilor asupra
oraşului i-a pennis să devină fieful politicii de dreapta a lui Chirac. Aceeaşi
spaţiu lui şi să micşoreze posibilitatea unei acţiuni coerente, restrîngînd-o
strategie a stat la baza abolirii de către Thatcher a organismelor de
într-un singur loc. guvernare metropolitane, cum ar fi Greater London Council* (controlat
Înfrîngerea Comunei din Paris şi greva muncitorilor de la căile ferate de stînga marxistă în perioada 1981-1985). Tot această strategie s-a
din 1877 din Statele Unite demonstraseră, totuşi, că un control superior man ifestat şi în lenta erodare a puterilor municipale şi urbane în Statele
asupra spaţiului va fi, de obicei, de pattea burgheziei. Totuşi, mişcarea Unite în perioada „erei progresive", cînd socialismul municipal părea cu
muncitorească şi-a menţinut viziunea internaţionalistă (deşi cu foarte slabe
adevărat posibil, făcînd astfel ca federalizarea puterilor statului să pară
acţiuni efective) pînă în pragul celui de-al doilea război mondial, cînd
mai acceptabilă marilor capitalişti. ln acest context, lupta de clasă îşi asumă
Internaţionala a 11-a s-a divizat din cauza conflictului dintre loialitatea faţă
un rol global. Henri Lefebvre exprimă ideea în felul următor:
de naţiune (spaţială) şi cea faţă de interesele clasei (istorică). Victoria
celei dintîi nu numai că a făcut ca muncitorii să lupte de ambele părţi în Astăzi, mai mult ca oricînd, lupta de clasă se înscrie în spaţiu. Doar această
ceea ce majoritatea recunoştea a fi un război între capitalişti, dar a şi luptă împiedică spaţiul abstract să preia controlul planetei şi să facă să dispară
iniţiat o fază în istoria mişcării muncitoreşti în care interesele proletare
sfirşesc întotdeauna, indiferent de retorica folosită, prin a se supune
intereselor naţionale. * Consiliul Londrei şi al suburbiilor acesteia (n. t.).
244 245
DAVID HARVEY
CONDIŢIA POSTMODERNITĂŢII
diferenţele. Doar lupta de clasă are capacitatea de a diferenţia, de a genera
diferenţe care nu sînt intrinseci creşterii economice ..., adică, diferenţe care Totuşi, oricît de bine şi-ar fixa obiectivele, toate aceste mişcări se
nu sînt nici induse de această creştere şi nici nu pot fi acceptate în cadrul ei. confruntă cu un paradox aparent de neclintit. În primul rînd, aceste mişcări
se autodefinesc ca opoziţii la comunitatea banilor, căreia i se adaugă un
Întreaga istorie a organizării teritoriului (vezi Sack, 1987), a colonizării spaţiu şi un timp raţionalizat. Pe deasupra, ele trebuie să se confrunte cu
şi a imperialismului, a dezvoltării geografice inegale, a contradicţiilor ur- problema valorii şi a exprimării sale, precum şi cu necesitatea de a organ iz.a
bane şi rurale, precum şi a conflictelor geopolitice dovedesc importanţa spaţiul şi timpul în virtutea propriilor concepţii. În acest fel, ele devin
acestei lupte în istoria capitalismului. vulnerabile în faţa puterii disolutive a banilor, precum ş i în faţa definiţiilor
Dacă spaţiul trebuie considerat un sistem de „rezervoare" de putere schimbătoare ale spaţiulu i şi timpului, la care s-a ajuns prin dinamica
socială (pentru a folosi metafora lui Foucault), atunci rezultă că acumularea circulaţiei capitalului. Pe SClllt, capitalul continuă să domine, şi o face, în
capitalului deconstruieşte perpetuu această putere socială prin remodelarea parte, prin controlul superior asupra spaţiului şi timpului, chiar ş i atunci
bazelor sale geografice. Sau, invers, orice efort de a reconsidera relaţiile cînd mişcările de opoziţie cîştigă controlul asupra unui anumit loc, pentru
de putere reprezintă un efort de reorganizare a bazelor spaţiale ale un anumit timp. ,,A lteritatea" şi „opoziţiile regionale", pe care le subliniază
acestora. Astfel, putem înţelege mai bine „de ce capitalismul teritorializează politica postmodernă, pot prospera într-un anumit loc, dar sînt adesea
spaţiul cu o mînă, în timp ce cu cealaltă îl deteritorializcază" (Deleuze şi supuse puterii capitalului de a coordona spaţiul universal fragmentat ş i
Guattari, 1984). mersului timpului istoric global al capitalismului, aflat în afara orizontului
Există nenumărate mişcări de opoziţie faţă de destrămarea familiei, a oricăreia dintre ele.
comunităţii, a teritoriului şi a naţiunii, generată de neîncetatul flux al Ne putem permite acum să tragem cîteva concluzii generale. Practicile
capitalui. Dar la fel de numeroase sînt şi mişcările orientate împotriva temporale şi spaţiale nu sînt neutre din punct de vedere social. Ele exprimă
constrîngerilor generate de o expresie pur monetară a valorii şi de întotdeauna o clasă sau un alt fel de conţinut social şi sînt cel mai adesea
sistematizarea spaţiu lui şi a timpului. Da chiar mai mult, aceste mişcări se ţinta unei intense lupte socia le. Acest lucru e dovedit fără nici un dubiu
întind dincolo de limitele luptei de clasă în sens restrîns. Disciplina rigidă a de modalităţile în care spaţiul şi timpul sînt legate de bani şi de faptul că
orarelor, a drepturilor de proprietare strict delimitate şi a altor forme de această legătură devine tot mai strînsă pe parcursul dezvoltării
determinare spaţială generează o rezistenţă amplă din partea indivizilor capital ismului. Atît timpul cît şi spaţiul se definesc prin organizarea
care încearcă să se plaseze în afara acestor constrîngeri hegemonice practicilor sociale fundamental necesare producţiei de bunuri. Dar forţa
exact în acelaşi mod în care alţi i refuză disciplina banilor. Şi din cînd în dinamică a acumulării (şi a acumulării excesive) de capital, alături de
cînd, aceste rezistenţe individuale se pot constitui în mişcări sociale cu existenta luptei sociale, fac ca aceste relaţii să fie instabile. În consecinţă,
scopul de a elibera spaţiul şi timpul de materializările lor actuale şi de a nimeni nu ştie exact care ar putea fi „locul şi momentul potrivit" al oricărui
construi o altfel de societate, în care valoarea, timpul şi banii să fie înţelese lucru. O parte din nesiguranţa de care suferă capitalismul ca formă socială
în moduri diferite. Diverse tipuri de mi şcări - religioase, mistice, sociale, provine din această instabilitate a principiilor spaţiale şi temporale în jurul
comunitare, umanitare etc. - se definesc deschis în termenii unui antago- cărora s-ar putea organiza (şi chiar ritualiza, în maniera societăţilor
nism faţă de puterea banilor şi ai concepţiilor raţionalizate ale spaţiu lui şi tradiţionale) viaţa socială. În perioadele de schimbări radicale, bazele
timpului în viaţa cotid iană. Evoluţia unor astfel de mişcări utopic~, religioase spaţiale şi temporale de reproducere a ordinii sociale sînt supuse unei
şi comunitare dovedeşte cît de puternic este acest antagonism. lntr-adevăr, dezbinări serioase. În capitolele următoare, voi arăta că exact în astfel de
mare parte din fervoarea şi culoarea mişcărilor sociale, ale vieţii stradale momente au loc schimbările majore ale sistemelor de reprezentare, ale
şi ale culturii, precum şi ale practicilor artistice şi ale altor practici culturale, fonne lor culturale şi ale sentimentului filosofie.
derivă tocmai din textura infinit de variată a opoziţiilor faţă de materializările
banilor, spaţiului şi timpului în condiţiile hegemoniei capitaliste.

246 247
CONDITIA POSTMODERNITĂTII

În lumile relativ izolate ale feudalismului (folosesc pluralul cu bună


şti inţă), locul avea un sens legal, politic ş i social precis, care indica o
15 relativă autonomie a relaţiilor sociale şi a comunităţi i în interiorul unor
graniţe teritoriale nu foarte strict precizate. În cadrul fiecărei lumi
cognoscibile, organizarea spaţială reflecta o suprapu nere confuză a
obligaţiilor şi a drepturilor economice, politice şi legale. S paţiul exterior
Timpul şi spaţiul în proiectul iluminismului
era perceput doar vag şi era conceptualizat, în general, sub forma unei
cosmogonii populate de o autoritate externă, de fiinţe cereşti sau de figurile
mai sumbre ale mitului ş i ale imaginatiei. Calităţile finite ş i centrate a le
spaţiului (un !eritoriu combinat al interdependenţei, obligaţiei, supravegherii
ş1 controlului) corespundeau rutinelor temporale ale vietii cotidiene fixate
În cele cc urmează, mă voi referi adesea la conceptul de „compresie
spaţi u-timp". Prin acest termen vreau să semnalez procesele care
în infinitatea şi necunoscutul „timpului statornic" (pentr~ a fo losi te;menul
lui Gurvitch). Parohialismului şi superstitiei medievale le corespundea o
revoluţionează într-o asemenea măsură calităţile obiective ale spaţiu l u i şi
abo!·dare psil~o-fizi ologică lejeră ş i hedoni stă a reprezentării spaţiale.
ale timpului, încît sîntem nevoiţi să ne schimbăm, uneori destul de radical,
Artistu l medieval „credea că poate reda mai convingător lucrurile din
modul în care ne reprezentăm lumea. Folosesc termenul de „compresie"
fata sa dacă reprezenta senzaţiile pe care le resimţea în preajma lor,
deoarece se poate demonstra convingător faptu l că istoria capitalismului
abordînd structurile aproape tactil, din mai multe părţi mai degrabă decît
s-a caracterizat printr-o accelerare a ritmului vieţii şi o depăşire a barierelor
dintr-o singură poziţie cuprinzătoare" (Edgerton, 1976). E interesant că
spaţiale atît de intense, încît lumea pare uneori să se prăbuşească asupra
arta şi cartografia medievală par să corespundă sensibilităţii prezente în
noastră, strîngîndu-ne în interiorul ci. Fenomenele la care mă refer sînt
,,povestirile spaţiale" ale lui de Ce1teau.
~xemplificate în mod util de timpul necesar traversării spaţiu l ui şi de modul
Desigur, în această lume feudală acţionau forţe de dezbinare -
111 care ne reprezentăm acest lucru. Pe măsură ce spaţiu l. pare să se
con~ict~ de clasă, ~i~pute asupra drepturilor, instabilităţi ecologice şi
strîmteze, luînd forma unui „sat planetar" al telecomunicaţiilor şi a unei
pres1um ale popu l aţ1e1, conflicte de doctrină, invazii sarazine şi cruciade
„nave spaţiale Pămînt", caracterizată prin interdependenţe economice şi
ş. a. Evo luţi a monetizării (cu efectul său dezbinător asupra comun itătii
ecologice (pentru a folosi doar două imagini familiare cotidiene) ş i pe
tradiţionale) şi a schimbului de mărfuri, la început doar între comunităti
măsură ce orizonturile temporale se îngustează într-atît încît nu mai există
dar.ulterior prf n fo_rme mai independente de comerţ individual, sugerează:
decît prezentul (lumea schizofrenicului), trebuie să învăţăm să facem faţă
mai mu lt dec1t once altceva, o concepţie a timpului ş i a spaţiului (vezi
unei senzaţii cop l eşitoare că lumile noastre spaţiale şi temporale se
supra, pp. 234- 237) complet diferită de cea care a dominat ordinea feudal ă.
comprimă.
Totuşi, în Renaştere s-a produs o reconstrucţie radi cală a modului în
Experienţa compresiei spaţiu-timp e provocatoare, palpitantă, stresantă
care lumea occidentală privea timpul şi spaţiul. Dintr-o perspectivă
şiuneori adînc tulburătoare ş i de aceea capab il ă de a stîrni o diversitate
etnocentrică, expediiţi l e geografice au produs o abundenţă de cu noştinţe
de reacţii sociale, culturale şi politice. ,,Compresia" trebuie înţe leasă în
legate de o lume mai largă, care trebuiau, într-un fel sau altul, absorbite şi
raport c u orice situaţie anterioară. În cele ce urmează voi lua în discutie
' ' reprezentate. Acestea arătau că pămîntul e lim itat ş i cognoscibil.
această problemă din punct de vedere istoric, folosind ca exemplu
Cunoştinţele geografice au devenit un bun de preţ într-o societate care
(oarecum etnocentric) cazul Europei. În acest capitol, voi examina succint
începea să se axeze, din ce în ce mai mult, pe profit. Acumularea de
lunga perioadă de tranziţie care a netezit drumul către modul de gîndire a
averi, putere şi capital începea să fie legată de cu noaşterea personală a
spaţiului şi a timpului caracteristic iluminismului.
spaţiului şi de controlul individual asupra acestuia. Prin urmare, orice loc

248 249
DAVID HARVEY CONDIŢIA POSTMODERNITĂŢII
devenea vulnerabil în faţa acestei lumi mai largi datorită comerţului, adevăruri supraimpuse, perspectivismul pune accentul pe ştiinţa opticii şi
concurenţei intc1teritoriale, acţiunilor militare, influxului de noi bunuri,
pe abilitatea individului de a reprezenta ceea ce vede ca fiind, într-un
lingourilor etc. Însă revoluţia concepţiilor asupra spaţiului şi timpului s-a anumit sens, ,,adevărat". E importantă legătura dintre individualism şi
desfăşurat lent din cauz.a dezvoltării treptate a proceselor care ~u.modela!-o. perspectivism. Ea a oferit un fundament material eficient pentru principiile
La mijlocul secolului al XV-iea, la Florenţa, Brunellesch1 ş1 Albert1 au carteziene ale raţiunii , care au devenit o parte integrantă a proiectului
elaborat regulile fundamentale ale perspectivei, care nu mai aveau nici o iluminist. De asemenea, a marcat un moment de tranziţie în practica
legătură cu practici le artei şi ale arhitecturii mediev~le şi care vor dom ~1a
artistică şi arhitecturală, de la tradiţiile a11izanale şi vernaculare la activitatea
pînă la sfirşitului secolului al XX-iea. Această realizare fundamentala a
intelectuală şi la „aura" <le individualitate creativă a a11istului, a omului de
Renaşterii a modelat gîndirea umană, vreme de patru secole. Punctul fix
ştiinţă sau a antreprenorului. De asemenea, există dovezi care să susţină
de vedere al hărţilor şi al picturilor în spaţiu „este superior şi depărtat, legătura dintre fonnularea regulilor perspectiviste şi practicile raţionaliz.ate
complet inabordabil din punct de vedere plastic sau senzorial". El genere~ care au apărut în comerţ, finanţe, contabilitate şi în producţia agricolă ba-
o percepţie „geometrică, rece" şi „s istematică" a spaţiului, care dă,.t~tuş , , zată pc administrnrea centralizată a pămîntului (Kostof: 1985, 403-41 O).
„o senz.aţie de armonie cu legea naturii, subliniind, astfel, responsab1htatea Din acest punct de vedere, e relevant cazul hărţilor renascentiste,
morală a omului în universul geometric organizat al lui Dumnezeu"
care au dobîndit calităţi complet noi : obiectivitate, caracter practic şi
(Edgerton, 1976, 114). Concepţia infinităţii spaţiului i-a permis omului să funcţionalitate. Obiectivitatea a devenit o trăsătură importantă a
perceapă pămîntul ca fiind o totalit~te fi~ită, '.ară a. p~~e ~~1b sem1~ul reprezentării spaţiului deoarece, atît din punct de vedere economic cît şi
întrebării , cel puţin în teorie, înţelepciunea 111fi111tă a d1v1111tăţ11. ,,Spaţi ul
politic, precizia navigaţiei , determinarea clară a drepturilor proprietăţii
infinite înzestrat cu proprietăţi infinite", scria Giordano Bruno la sfirş1tul asupra pămîntului (în antiteză cu sistemul confuz al drepturilor şi obligaţiilor
Renaşterii , ,,iar proprietăţile infinite preamăresc infinitul existenţei" ( citat
legale ce caracterizaseră feudalismul), a graniţelor politice, a drepturilor
în Kostof, 1985, 53 7). Atribuirea unor calităţi infinite timpului, analoage de trecere şi de transport ş.a.m.d. deveniseră o necesitate. Importarea
cu cele atribuite spaţiului, a făcut ca şi ceasul precis, care dădea forţă şi hărţii ptolemeice din Alexandria la Florenţa, în jurul anului 1400, pare să fi
măsură ideii de săgeată a timpului, să devină compatibil, din punct de
jucat un rol crucial în descoperirea şi utilizarea perspectivismului în
vedere teoretic, cu infinita înţelepciune a lui Dumnezeu. Această atribuire Renaştere, deşi , desigur, existau d~ja numeroase hărţi şi reprezentări multi-
a fost deosebit de importantă. Ea demonstrează că ideea timpului ca funcţionale, cum ar fi hărţile portulane utilizate de navigatori şi hărţile
devenire" - un sens foa1te uman al timpului, implicat, de asemenea, şi în terenuri lor folosite de proprietarii de păln înt :
ideea de săgeată a timpului - se diferenţia de semnificaţia analitică şi
,,ştiinţifică" a timpului, care se sprijinea pe o concepţie~ infini~ului p~e~erată, Hărţile portulane nu ofereau un cadru geometric pentru înţelegerea lumii
în general (nu şi de către autorităţile de la Roma), dm motive religioase. întregi. Grila ptolemeică, pe de altă parte, prezenta o unitate matematică
Renaşterea separa sensul ştiinţific şi presupus faptic al timpului de nemijlocită. Locurile cele mai îndepă11ate puteau fi fixate precis în relaţie unul
concepţiile mai fluide care pot apărea pe cale experimen.~ală. . . .. fată de celălalt prin coordonate stabile, astfel încît să reiasă distanţa lor
Concepţiile lui Giordano Bruno, prefigurînd concepţ11le lui Gahle1 ş 1 pr~poqională, precum şi relaţiile lor direcţionale... Sistemul ptolemeic le-a
Newton, aveau, de fapt, un caracter atît de panteistic, încît Roma 1-a ars oferit florentinilor o unealtă cartografică perfectă, extens)bilă, pentru
colecţionarea, îmbinarea şi corectarea cunoştinţelor geografice. ln plus, acesta
pe rug, considerîndu-1 o ameninţare la adresa autorit~ţii şi a.dog~ei
oferea geografiei aceleaşi principii estetice ale annoniei geometrice pe care
centralizate. Procedînd astfel, biserica recunoştea că timpul ş1 spaţiul
florentinii le impuneau artei (Edgerton, 1976).
indefinit puneau sub semnul întrebării sistemele ierarhice de autoritate şi
putere, concentrate într-un anumit loc.(Roma). . ... Legătura cu perpectivismul constă în următorul fapt: în conceperea
Perspectivismul concepe lumea dm punctul de vedere al „ochmlu1 grilei de amplasare a locurilor, Ptolemeu şi-a imaginat cum s-ar prezenta
individului. Spre deosebire de mitologie şi religie, care pun accentul pe
globul pămîntesc unui ochi uman care l-ar privi din exterior. Acest fapt
250 251
DAVID HARVEY CONDITIA POSTMODERNITĂŢII

implică mai multe lucruri. Primule capacitatea de a vedea globul terestru teatru numit „The Globe") îşi găsea replica în titlurile date în mod curent
ca totalitate cognoscibilă. După cum s-a exprimat Ptolemeu însuşi, scopu I atlaselor şi hărţilor (cum ar fi atlasul lui John Speed, intitulat Theatre of
„corografiei* este acela de a trata separat o parte a întregului", pe cînd the Empire o/Great Britain şi atlasul francez Theâtrefram;ais din 1594).
,,sarcina geografiei este de a cerceta întregul la adevărata sa dimensiune". Construirea peisajelor (atît rurale cît şi urbane) conform principiilor
Misiunea Renaşterii a fost mai degrabă geografia decît corografia. O a scenografice a urmat şi ea exemplul cartografiei.
Dacă principalele vehicule a le codificării şi reproducerii relaţii lor sociale
doua implicaţie este că, în problema reprezentării globului terestru pe o
suprafaţă plană, puteau fi aplicate, ca în optică, principiile matematice.
sînt (după cum sugerează Bourdieu) experienţele spaţiale şi temporale,
Prin urmare, spaţiul, deşi infinit, putea fi cucerit şi stăpînit pentru a fi atunci o schimbare a modului în care sînt reprezentate acestea din urmă
ocupat de către oameni şi pentru a se supune acţiunii lor. Putea fi apropriat va produce aproape inevitabil o oarecare modificare a celor dintîi. Acest
în imaginaţie pe baza principiilor matematice. Şi exact în acest context principiu ne ajută să înţelegem modul în care hărţile Angliei din Renaştere
urma să se producă revoluţia în filosofia naturii, descrisă într-un mod au venit în sprijinul individualismului, naţionalismu lu i şi al democraţiei
strălucit de Koyre ( 1957), care a dus de la Copernic la Galilei şi, în cele
parlamentare în detrimentul privilegiilor dinastice. Dar, după cum subliniază
din urmă, la Newton. Helgerson, hărţi le pot să funqioneze la fel de uşor în sprijinul „nestînjenit
Perspectivismul a avut ~couri în toate aspectele vieţii sociale şi în al unui regim monarhic puternic centralizat", deşi Filip li al Spaniei şi-a
toate domeniile reprezentării. ln arhitectură, de exemplu, a pe1111is înlocuirea considerat hărţile suficient de subversive pentru a le tine sub cheie,
stru~turilor gotice „concepute pe baza unor formule geometrice tainice, considerîndu-le secret de stat. Planurile realizate de Colbert în vederea
integrării spaţiale raţionale a statului-naţiune francez (vizînd, în egală
păzite cu gelozie de iniţiaţi" cu o construcţie concepută şi realizată „pe
măsură, întărirea comerţului şi a sch imburilor comerciale, precum şi
baza unui plan unitar proiectat la scară" (Kostof, 1985, 405). Acest mod
eficienţa administrativă) sînt exemple tipice de utilizare a ratiunii reci" a
de gîndire poate fi extins pentru a cuprinde proiectarea şi construirea
unor întregi oraşe (ca Fe1nra) pe baza unui plan unitar asemănător. hărţilor folosite ca instrumente în sprijinul unei puteri stat;'le ~entralizate.
Perspectivismul putea fi prelucrat în nenumărate feluri, cum a fost, de La urma urmei, Colbert a fost cel care, în epoca Absolutismului francez,
exemplu, cazul arhitecturii baroce din secolul al XVH-lea, care exprima a încurajat Academia Franceză de Ştiinţe (înfiinţată în 1666) şi pe primul
„o fascinaţie generală faţă de ideea de infinit, de mişcare şi forţă şi de din marea familie de ca,tografi, Jean Dominique Cassini, să realizeze o
hartă coerentă şi bine structurată a Franţei.
unitate atotcuprinzătoare, dar extensibilă, a tuturor lucrurilor". Deşi, prin
Revoluţionarea conceptelor spaţiului şi timpului în Renaştere a pus
ambiţii şi intenţii, această arhitectură era încă o arhitectură religioasă, ,,ar
fi fost de neconceput în epoca anterioară, mai simplă, de dinaintea bazele conceptuale ale proiectului iluminist din mai multe puncte de vedere.
geometriei proiective, a calculului, a ceasurilor de precizie şi a opticii Acest proiect, considerat de mulţi primul mare salt al gîndirii moderne,
newtoniene" (Kostof, 1985, 523). Atît arhitectura barocă cît şi fugile lui considera că dominarea naturii este o condiţie necesară pentru
Bach exprimă conceptele infinităţii spaţiului şi a timpului, pe care ştiinţa emanciparea omului . Deoarece spaţiul e un „fapt" al naturii, cucerirea şi
postrenasccnt i stă le-a prelucrat cu atîta zel. Forţa extraordinară a
ordonarea raţională a acestuia devenea o parte integrantă a proiectului de
imagisticii spaţiale şi temporale în literatura eng l eză renascentistă modernizare. Doar că, în acest caz, spaţiul şi timpul trebuiau organizate
dovedeşte, de asemenea, impactul acestei noi semnificaţii a spaţiului şi a
nu pentru a reflecta g loria divină, ci pentru a susţine şi a faci lita eliberarea
timpului asupra modalităţilor literare de reprezentare. Limba lui „Omului" ca individ liber şi activ, dotat cu conşti i nţă şi voinţă. Această
Shakespeare sau a unor poeţi precum John Donne sau Andrew Marvell imagine avea să dea naştere unui nou peisaj. Perspectivele întortocheate
şi imensele cîmpuri de forţă construite spre gloria divină în arhitectura
abundă în astfel de imagini. Mai mult chiar, e interesant de remarcat modul
barocă erau obligate să cedeze locul structurilor raţionale ale unui arhitect
în care imaginea lumii ca teatru (,,întreaga lume e o scenă" jucată într-un
precum Boulee (al cărui proiect de cenotaf închinat lui Isaac Newton
* Descrierea geografică a unei regiuni (n. t.). reprezintă o operă vizionară modernă). Un fir neîntrerupt traversează

252 253
DAVID HARVEY CONDITIA POSTMODERNITĂŢII

gîndirea europeană, legînd preocuparea lui Voltaire pentru planificarea al identităţii naţionale, locale şi personale în mijlocul diferenţelor geografice.
urbană raţională, visul lui Saint- Simon de a vedea pămîntul unificat prin Oare acestea din urmă nu erau perfect compatibile cu diviziunea muncii,
investiţia capitalurilor asociate în transporturi şi comunicaţii, invocaţia cu comerţul şi cu alte forme de schimb? Oare nu puteau fi explicate în
eroică a lui Faust din opera lui Goethe - ,,Un spaţiu voi deschide multor termenii diferenţei de condiţii de mediu? Nu vreau să idealizez calităţile
milioane/Să locuiasc-aici, nu sigur, dar în libertate"* - de realizarea, în gîndirii care a rezultat de aici. Explicaţiile diferenţei prin condiţiile de
cele din urmă, a tuturor acestor proiecte ca parte integrantă a procesului mediu, avansate de Montesguieu şi Rousseau, nu par să fie prea luminate,
de modernizare capitalistă 111 secolul al XIX-iea. În mod similar, gînd1torii iar realitatea sordidă a comerţului cu sciavi şi subjugarea femeilor nu a
iluminişti încercau să controleze viitorul cu ajutorul forţelor predic~ei stîrnit din partea gînditorilor iluminişti nici măcar un murmur de protest.
ştiinţifice, al ingineriei sociale şi planificării raţionale, al sistemelor raţionale Totuşi, vreau să insist că problema gîndirii iluministe nu consta în faptul că
de reglementare şi control social. De fapt, ei şi-au însuşit concepţiile nu avea nici o concepţie a „celuilalt'', ci că îl percepea pe „celălalt" ca
renascentiste ale spaţiului şi timpului şi le-au împins pînă la limitele extreme, avînd, în mod necesar, un loc (şi uneori „aparţinînd" acestuia) în ordinea
în încercarea de a construi o societate mai democrată, mai sănătoasă, s paţială care era concepută etnocentric pentru a avea calităţi absolute şi
mai bogată. Hărţile şi instrumentele de măsurare a timpului erau unelte omogene.
esenţiale în viziunea iluministă asupra modu lui în care ar trebui organizată Măsurarea timpului cu ~jutorul ceasului avea consecinţe la fel de
lumea. totalizatoare asupra gîndirii şi acţiunii. Văzută din ce în ce mai mult ca o
Hărţile, eliberate de toate elementele fanteziei şi ale religiei, precum diviziune mecanică fixată de legănarea pendulului, săgeata timpului a fost
şi de orice semn al experienţelor implicate în producerea lor, deveniseră concepută ca fiind lineară atît înainte cît şi înapoi. Concepţia trecutului şi
sisteme abstracte şi strict funcţionale de ordonare în spaţiu a fenomenelor. a viitorului ca legate linear de ticăitul ceasului a permis înflorirea tuturor
Ştiinţa proiectării şi tehnicile de expe11iză cadastrală au transformat hărţile tipurilor de concepţii ştiinţifice şi istorice. Pe baza unei astfel de scheme
în prezentări riguroase din punct de vedere matematic. Ele defineau cu o temporale, supoziţiile asupra trecutului şi predicţiile puteau fi considerate
acurateţe sporită drepturile de proprietate asupra pămîntului, hotarele propoziţii simetrice şi se putea naşte un puternic sentiment că viitorul e
teritoriale, domeniile administrative şi de control social, căile de comunicaţie controlabil. Şi, cu toate că avea să mai treacă multă vreme pînă la accep-
etc. De asemenea, ele au făcut posibilă, pentru prima dată în istorie, tarea existenţei unei gradări geologice şi evoluţioniste a timpului, această
amplasarea într-un singur cadru spaţial a întregii populaţii terestre. Grila gradare exista deja, implicit, în acceptarea ceasului ca modalitate de citire
oferită de sistemul ptolemeic pentru absorbirea infuziei de informaţii noi a timpului. Poate că aceste concepte ale omogenităţii şi universalităţii
fusese deja corectată şi completată, astfel încît un lung şir de gînditori, de timpului au avut o importanţă şi mai semnificativă în apariţia conceptelor
la Montesquieu la Rousseau, puteau începe să speculeze asupra principiilor de rată a profitului (beneficiul adus de stocurile de capital în timp, spunea
materiale şi raţionale care ar putea sta la baza distribuţiei populaţiilor, a Adam Smith), de dobîndă, de retribuţie pe oră şi a altor dimensiuni funda-
~nodurilor de viaţă şi a sistemelor politice de pe întreaga suprafaţă a globului. mentale ale procesului decizional capitalist. Toate acestea se reduc la faptul,
ln cadrul acestei viziuni totalizatoare a globului au putut apărea şi chiar general acceptat astăzi, că gîndirea iluministă a operat în limitele unei
înflori determinismul mediului înconjurător şi o anumită concepţie a perspective „newtoniene", oarecum mecanice, asupra universului, în care
,,alterităţii". Acum putea· fi cîntărită şi analizată diversitatea popoarelor, valorile, considerate absolute, ale timpul şi spaţiului omogen constituiau,
avînd siguranţa că „Jocul" lor în ordinea spaţială e cunoscut cu precizie. În modelau şi Jim itau gîndirea şi acţiunea. Demolarea acestor concepţii absolute,
aceeaşi măsură în care gînditorii iluminişti credeau că traducerea dintr-o sub apăsarea compresiei timp-spaţiu, a stat la baza apariţiei formelor de
limbă în alta e posibilă fără a distruge integritatea vreuneia din cele două modernism din secolul al XIX-iea şi de la începutul secolului al XX-iea.
limbi, viziunea totalizatoare a hărţii a permis construirea unui simţ puternic Cu toate acestea, consider că, pentru a înţelege mai uşor trecerea
bruscă la modernism, după 1848, e util să analizăm tensiuni le din interiorul
* J. W. Goethe, Faust, trad. de Lucian Blaga, Bucureşti , ESJ>LA, 1955, p. 532 (n. t.). concepţiilor iluministe despre spaţiu. Dilemele teoretice, reprezentaţionale

254 255
DAVID HARVEY CONDIŢIA POSTMODERNITĂŢIJ

şi practice sînt, de asemenea, instructive pentru interpretarea trecerii ciuda rigorii sale matematice, construieşte lumea dintr-un punct de vedere
ulterioare la postmodernism. individual, atunci pentru care dintre perspectivele individuale trebuie modelat
Să luăm în considerare, pentru început, criticarea contemporană a peisajul? Arhitectul, designerul şi proiectantul nu pot reproduce caracterul
hărţilor ca „instrument totalizator" de către de Certeau. Aplicarea tactil al reprezentărilor medievale. Chiar dacă nu e dominat direct de
principiilor matematice produce „un ansamblu formal de locuri abstracte" interese de clasă, producătorul spaţiului nu poate decît să producă o „artă
şi „pune alături , în acelaşi plan, locuri eterogene, dintre care unele sînt străină" din punctul de vedere al locuitorilor acestuia. Reîncorporînd aceste
moştenite prin tradiţie şi altele sînt rezultatui observaţiei·'. De fapt, ha~a e elemente în aplicaţiile sale prac1:ice, planificarea socială a modernismului
o omogenizare şi o materializare a diversităţii bogate de itinerarii spaţiale avansat s-a supus de asemenea acuzaţ i ei de a avea o „viziune
şi de poveşti spaţiale. Ea „elimină, încetul cu încetul", toate u~·mele totalizatoare" asupra spaţiului şi asupra timpului, datorată unei gîndiri de
„practicilor care i-au dat naştere". Calităţile tactile ale hă11ilor medievale tip iluminist. Din acest punct de vedere, unităţile matematice oferite de
păstrau astfel de urme, în timp ce hărţile riguros matematice ale perspectivismul renascentist pot fi considerate la fe l de totalizatoare şi
iluminismului aveau cu totul alte calităţi. Şi Bourdieu are un argument în represive ca hărţile.
acest sens. Din moment ce orice sistem de reprezentare e în sine un Voi merge mai departe pe această linie de argumentaţie, pentru a
construct spaţial fix, el conve11eşte automat într-o schemă fixă locurile şi identifica dilema centrală a definirii unui cadru spaţial potrivit pentru
timpul de muncă şi reproducere socială fluide, neclare şi totuşi obiective. acţiunea socială.
„Aşa cum harta înlocuieşte spaţiu l discontinuu, peticit cu spatiul linear De exemplu, pentru a cuceri şi a controla spaţi ul , trebuie în primul
omogen, continuu al geometriei, tot aşa şi calendarul substituie prit~tr-un rînd să îl concepem ca fiind util, maleabil şi capabil, prin urmare, să se
timp continuu, linear, omogen, timpul practic, fonnat din nenumărate msule supună acţiunii umane. Perspectivismul şi cartografierea matematică au
de durată fiecare cu ritmul său propriu." Deşi analistul, continuă Bourdieu, făcut acest lucru printr-o concepţie a spaţiulu i ca abstract, omogen şi
cîştigă ,,;rivilegiul totalizării" şi obţine „un mijloc de a înţelege logica universal, un cadru de gîndire şi acţiune stabil şi cognoscibil. Discursul se
sistemului, inaccesibilă unei priviri parţiale şi discrete", există„toate şansele baza pe limbajul geometriei euclidiene. Constructorii, inginerii, arhitecţii,
ca el să treacă cu vederea schimbarea de statut pe care o imprimă practicii administratorii pămîntului au demonstrat că reprezentări le euclidiene ale
şi produsului acesteia" şi, în consecinţă, ,,să încerce să răspundă unor spaţiului obiectiv pot fi materializate într-un peisaj fizic ordonat spaţial.
înt rebări la care practica nu are şi nu poate să dea un răspuns". Considerînd Comercianţii şi proprietarii de pămînturi foloseau aceste practici pentru
că anumite concepţii idealizate ale spaţiului şi timpului sînt, de fapt, reale, a-şi atinge propriile scopuri de clasă, iar statul absolutist (preocupat să
gînditorii iluminişti sînt în pericolul de a constrînge fluxul liber al experienţei fixeze impozite pentru pămînt şi să îşi definească propria zonă de dominaţie
şi al practicii umane în limitele unor configuraţ(i raţionali~~te. '_focn!a_i în şi control social) era satisfăcut de posibilitatea definirii şi producerii unor
acest contcx identifică Foucault înclinaţia represivă a pract1c1lor 1lum1111ste spaţii cu coordonate spaţiale fixe. Dar acestea erau doar practici izolate
spre supraveghere şi control. în mijlocul oceanului de activităţi sociale, în care continuau să funcţioneze,
Aceste afirmaţii sînt un exemplu util pentru m od ul în care netulburate, şi alte modalităţi de concepere a spaţiu lui şi a locului: sacre şi
„postmodernismu l" critică „tirania" perspectivismului şi „c_a lităţile profane, simbolice, personale, animiste. Mai lipsea ceva pentru a consolida
totalizatoare" ale gîndirii iluministe. De asemenea, scot în evidenţă o utilizarea ef~ctivă, în practica socială, a spaţiului universal, omogen, obiectiv
problemă recurentă. Dacă viaţa socială trebuie planificată şi controlată şi abstract. ln ciuda supraabundenţei de planuri utopice, acel „ceva" care
raţional pentru a promova egalitatea socială şi bunăstarea col~ctivă, atunci a ajuns să predomine a fost proprietatea privată asupra pămîntului şi
cum altfel ar putea fi planificate şi organizate eficient producţia, consumul cumpărarea şi vînzarea spaţiului ca bun de consum.
şi interacţiunea socială dacă nu prin încorporarea abstractizări~or ideale Astfel am ajuns în centrul problemelor de care s-a lovit politica spaţiului
ale spaţiului şi timpului reprezentate prin hartă, ceas şi calendar? In spatele în fiecare proiect de transformare a societăţii. Lefebvre (1974, 385)
acestei întrebări se ascunde o altă problemă. Dacă perspectivismul, în observă, de exemplu, că unul din mijloacele prin care se poate obţine

256 257
CONDIŢI A POSTMODERNITĂŢ11
DAVlD HARVEY
omogenitatea spaţiului este „pulverizarea" şi fragmentar~a sa totală sub de transport şi de comunicaţi i. La urma urmei, orice schimbare a rel aţi ilor
forma unor parcele cu proprietate pri~ată, uş?r ~e înstŢămat, care pot fi spaţiale generate de astfel de investiţii afecta în mod inegal profitabilitatea
cumpărate şi tranzacţionate după voi~ ~e piaţă, 1?es1g~r, a~east~ este activităţii economice şi, prin urmare, ducea la redistribuirea puterii şi averii.
exact strategia care a transformat pe1saJul bntan1c, prm. m1şcănle d~ Orice încercare de a democratiza şi dispersa puterea pol itică implica, de
îngrădire în secolul al XVlll-lea şi de la începutul s~colulu1. al XlX-lea ş1 asemenea, o anumită strategie spaţială. Una din primele iniţiative ale
care a făcut necesară, implicit, o cartografiere s1stemat~că. L~feb~re Revoluţiei Franceze a fost să pună la punct un sistem raţi on al de
sugerează că există o tensiune permanentă î~tre ~propnerea. ltb~ra. a admi n istraţie prin împărţi rea foarte raţiona lă şi egalitaristă a spaţiului
spaţiului pentru scopuri sociale şi individuale ş1 dom marea spa~ulu1 ~nn naţional francez în „departamente". Poate cel mai clar exemplu a I acestei
proprietate privată, statală, sau orice alte forme. de. putere socială .ş•. d~ politici de acţiune este proiectarea sistemului gospodăresc şi grila spaţială
clasă. Din afirmaţia lui Lefebvre putem extrage cmc1probleme explicite. de populare a pămîntului din Statele Unite (un produs al gîndirii
jeffersoniene, democratice şi iluministe). Pulverizarea şi fragmentarea
J. Dacă e adevărat că singurul mod în care poate fi con.trolat şi spaţi u l u i Statelor Unite prin astfel de linii raţionale era men ită să ofere
organizat spaţiul este prin „pulverizare" şi ~ragmentar_e,. atunci este. de individului (şi, în anumite privinţe, chiar a oferit) cca mai mare libertate de
datoria noastră să stabilim principiile acestei frag~~ntăn. Dac~. spapul, a se mişca şi de a se stabi li într-un loc, într-un mod egalitar rezonabil, în
după cum ar spune Foucaul.t, es!e întotd~a~n~ un rec1p1ent al putem ~oc1ale, spiritul unei democraţii agrare bazate pe proprietate. Viziuncajeffersoniană
atunci reorganizarea spaţ1ulu1 reprezinta •~totdeauna o ~e~~gam.~r~ ~ a fost în cele din urmă coruptă, dar cel puţin pînă la Războiul Civil, se
cadrului prin care se exprimă puterea socială. Econom1şt11 p~lt~1c1 ai găsea destul adevăr în intenţia sa practică de a da credibilitate ideii că,
perioadei iluministe au dezbătut această problemă în mod exphc1~, sub tocmai datorită organ izării spaţiale deschise, Statele Unite erau ţara unde
forma doctrinelor opuse ale mercantilismului (în care st~t~I era u~1tate~ viziunile utopice ale iluminismului puteau deveni realitate.
geografică relevantă în jurul căreia trebuia ~o~~~la~ă pol_1t1~a ~paţ1~lă) ŞI
liberalismu lui (unde primau drepturile proprietaţ11 private md~v1duahzate!: 3. Politica spaţiulu i nu poate exista independent de relaţiile sociale,
Turgot, ministru francez de stat şi un eminent economist .cu stud1~ care îi con foră un conţinut şi o semnificaţie. Aceasta este piatra de temelie
fiziocratice şi liberale, a cerut cartografierea cadastrală pr~1să a u~e1 a unui marc număr de planuri utopice. Pulverizarea spaţiului, care, conform
mari părţi din Franţa, tocmai din cauză că ~nce~ca s.ă. sus~1~ă re!~ţnle politicii teritoriale jeffersoniene, ar fi deschis calea democraţiei egalitare,
proprietăţii private, dispersarea puterii :~nom.1ce ş1 ~?httce ş~ sa fac1ltte~ a sfirş