Verbul

Verbul este o parte de vorbire flexibilă, care exprimă în general acțiuni ale
persoanelor/obiectelor (Mihai mănâncă. Ioana citește.). Celelalte verbe pot indica: stări ale
obiectelor (Mașina stă în parcare), posesia unui obiect de către alt obiect (Vasile are o
carte. Cartea are multe pagini.), necesitatea acțiunilor sau a obiectelor (Trebuie să
mănânc. Îmi trebuie o mașină.), posibilitatea de face anumite acțiuni (Pot să cânt la pian.),
voința sau dorința unei persoane de a face o acțiune (Vreau să merg la film., Doresc o
prăjitură.).

Atunci când se dorește numirea unui verb se folosește forma verbală, nepersonală a acelui
verb, numită infinitiv. Prin urmare se spune verbul a fi, a mânca, a fi, a vedea, a merge etc.

Clasificarea verbelor

După capacitatea verbului de a forma singur predicatul, verbele se împart în: verbe
predicative – au înțeles de sine stătător și verbe nepredicative – nu au înțeles de sine
stătător. Verbele nepredicativ sunt de două feluri:verbe auxiliare și verbe copulative.

În funcție de persoană verbele pot fi: verbe personale – prezintă forme pentru toate
persoanele și verbe impersonale – acțiunea nu poate fi atribuită unei persoane.

După relația verb – complement direct, verbele pot fi: verbe tranzitive și verbe intranzitive.

 Expresii verbale impersonale

Conjugările verbelor

În funcție de sunetul sau grupul de sunete care alcătuiesc terminația verbului la infinitiv,
verbele pot fi: de conjugarea I, conjugarea a II-a, conjugarea a III-a, conjugarea a IV-a.

CONJUGAREA CONJUGAREA CONJUGAREA CONJUGAREA

I A II-A A III-A A IV-A

-a a mânca -ea a tăcea -e a face -i, - a citi

1
 a lucra a ședea a crede î a veni
a alerga a vedea a duce a hotărî
a cânta a plăcea a pune a coborî

! ATENȚIE ! Următoarele verbe sunt de conjugarea I: a crea, a procrea, a recrea, a agrea, a

veghea, a îngenunchea

Flexiunea verbului

Verbul își schimbă forma în funcție de următoarele categorii gramaticale: diateză, mod,
timp, persoană și număr. Categoriile gramaticale specifice verbului sunt: diateza, modul și
timpul.

În limba română verbul are trei diateze: activă, reflexivă și pasivă.

Modurile verbului se împart în moduri personale (predicative)

și nepersonale (nepredicative). Cele personale își schimbă forma după persoane și sunt
patru la număr: modul indicativ, modul conjunctiv, modul condițional-optativ, modul
imperativ. Modurile impersonale nu-și schimbă forma după persoane și sunt formate
din: modul infinitiv, modul participiu, modul gerunziu, modul supin.

Momentul în care se îndeplinește acțiunea este exprimată cu ajutorul timpurilor. Atunci

când acțiunea se petrece în momentul vorbirii verbul este la timpul prezent. Când acțiunea
se petrece înainte de momentul vorbirii, verbul este la timpul trecut. Atunci când acțiunea
se petrece după momentul vorbirii, verbul este la timpul viitor.

Funcțiile sintactice ale verbelor

predicat, subiect, nume predicativ, atribut verbal, atribut adjectival, complement direct,
complement indirect, complement circumstanțial de timp, complement circumstanțial de
scop, complement circumstanțial de mod, complement circumstanțial de cauză

Schimbarea valorii gramaticale a verbului

substantiv, valoare adjectivală, valoare substantivală, valoare adverbială, adjectiv

2
Modurile verbelor

Modul este forma pe care o ia verbul, prin care este arătat cum consideră vorbitorul
acțiunea: reală (merg), realizabilă (să merg), dorită sau condiționată (aș merge), poruncită
(mergi). Modurile verbului se împart în două categorii: moduri personale și moduri
nepersonale.

Moduri personale (predicative)

Modurile personale își schimbă forma după persoană. Totodată în aceste moduri verbele
au funcția sintactică de predicat, motiv pentru care sunt numite și moduri predicative.
Modurile personale sunt: indicativ, conjunctiv, condițional-optativ, imperativ (pentru
detalii vezi legăturile anterioare).

MODUL
MODUL MODUL MODUL
PERS CONDIȚIONAL-
INDICATIV CONJUNCTIV IMPERATIV
OPTATIV

eu mănânc să mănânc aș mânca –

tu mănânci să mănânci ai mânca mănâncă
el/ea mănâncă să mănânce ar mânca tu!
noi mâncăm să mâncăm am mânca –
voi mâncați să mâncați ați mânca –
ei/ele mănâncă să mănânce ar mânca mâncați
voi!
–

Modurile nepersonale (nepredicative)

Modurile nepersonale nu-și schimbă forma după persoane și nu pot avea funcția
sintactică de predicat. Mai sunt numite și moduri nepredicative. Modurile nepersonale
sunt: infinitiv, participiu, gerunziu, supin (pentru detalii vezi legăturile anterioare).

MODUL MODUL MODUL MODUL

3
INFINITIV PARTICIPIU GERUNZIU SUPIN

a mânca mâncat mâncând de

a părea părut părând mâncat
a scrie scris scriind de părut
a veni venit venind de scris
de venit

Timpurile verbelor

Timpul este o categorie gramaticală specifică verbului care exprimă momentul în care se
îndeplinește acțiunea. Prin forma verbului este indicată acțiunea ca petrecându-se în
prezent, trecut sau viitor.

Timpurile
verbului sunt
prezentate pe
larg, în funcție
de moduri, în
cadrul
articolelor
despre
modurile
verbului

modul
indicativ, modul
conjunctiv, modul
condițional-

4
optativ, modul
imperativ, modul
infinitiv, modul
participiu, modul
gerunziu, modul
supin

Timpul prezent

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvârșită în momentul vorbirii.

 Maria învață să meargă pe bicicletă.

 Vasile culege mure.

Timpul trecut

Un verb la timpul trecut arată că acțiunea este efectuată înainte de momentul vorbirii.

 Maria a învățat să meargă pe bicicletă.

 Vasile a cules mure.

La modul indicativ, timpul trecut prezintă nuanțe exprimate prin: imperfect, perfect
compus, perfect simplu, mai mult ca perfect.

Imperfect

Imperfectul arată o acțiune petrecută în trecut față de momentul vorbirii, dar neterminată.

 Așteptam tramvaiul zgribulit de frig.

Perfect compus

Perfectul compus arată o acțiune realizată și terminată în trecut.

 Am așteptat tramvaiul zgribulit de frig.

Perfect simplu

5
Perfectul simplu exprimă o acțiune realizată în trecut și terminată de curând.

 Așteptai tramvaiul zgribulit de frig.

Mai mult ca perfect

Mai mult ca perfectul exprimă o acțiune trecută, terminată înaintea altei acțiuni trecute.

 Așteptasem tramvaiul zgribulit de frig.

Timpul viitor

Un verb la timpul viitor arată că acțiunea este făcută după momentul vorbirii.

 Maria va învăța să meargă pe bicicletă.

 Vasile va culege mure.

O nuanță a timpului viitor este exprimată prin viitorul anterior.

Există și o altă formă a viitorului, mai des întâlnită în limba vorbită, cunoscută sub numele
de viitor popular.

 Ai să mă vezi?

 O să faci exact ce-ți spun.

 Om face cum o vrea Dumnezeu!

Viitor anterior

Viitorul anterior exprimă o acțiune care se va înfăptui înaintea altei acțiuni viitoare.

 Maria va fi învățat să meargă pe bicicletă.

 Vasile va fi cules mure.