PROTECȚIA PATRIMONIULUI CULTURAL NAȚIONAL

- MONUMENTE ISTORICE -

Patrimoniul cultural reprezintă o mărturie a valorilor, credințelor, cunoștințelor și

tradițiilor care au rezultat de-a lungul timpului, este o avere părintească pe care, consider că,
avem datoria de a avea grijă de ea, o ,, avere care nu este a noastră, ci a urmașilor, urmașilor
nostri”. Acesta se află într-o evoluție continuă și contribuie fundamental la dezvoltarea umană
și creșterea calității vieții colective. Acest domeniu este o resursă esențială pentru identitatea
României și pentru dezvoltarea unei societați. Participarea activă și gestionarea modernă a
acestei resurse adaugă comunității un plus de valoare economică, socială și culturală.

Patrimoniul cultural național este format din aceea ,,avere” identificată în mod special,
indiferent de forma de proprietate (proprietate a persoanelor fizice, a statului, a unei
comunități) aflate pe teritoriul țării nostre sau pe teritoriul altei țări. Făcând abstracție de
valoarea lor economică, cred că aceasta bogatie este o amintire a existenței și a evoluției
poporului român, a credințelor, tradițiilor. Este o memorare vesnica. In componenta acestuia
intra atat bunurile mobile, cat si bunurile imobile.

Patrimoniul cultural național mobil cuprinde documente privind viața economică,

religoioasă, științifică, militară, cărți rare și vechi, manuscrise, fotografii, unelte , vase
vechi, monezi, decorații și brevete militare, brevete și diplome științifice, picturi, desene,
tablouri, sculptură, ceramică, podoabe, icoane, mobilier, porturi populare, diferite realizări
tehnice recunoscute în lume, diferite obiecte de uz casnic , instrumente muzicale.

Astfel, având în vedere art. nr.4 din Legea nr.182 din 25 octombrei 2000( republicată)
privind protejarea patrimoniului cultural național mobil ,,Bunurile aparținînd și patrimoniul
cultural național mobil fac parte , în funcție de importanța sau semnificația lor istorică,
arheologică, documentară, etnografică, artistică, științifică și tehnică, literară,
cinematografică, numismatică, filatelică, heraldică, bibliofilă, cartografică, și epigrafică, de
vechime, unicitatea sau raritatea lor, din

a) Tezaurul patrimoniului cultural național mobil,denumit în continuare tezaur

alcătuit din bunuri culturale de valoare excepțională pentru umanitate
b) Fondul patrimoniului cultural național mobil, denumit în continuare fond, alcătuit
din bunuri culturale cu valoare deosebită pentru România.

Activitate coordonată de Ministerul Culturii și Cultelor și Comisia Națională a

Muzeelor și Colecțiilor .
 Patrimoniul cultural național imobil cuprinde monumentele istorice , construcții și terenuri
situate pe teritoriul României, sau pe teritoriul altui stat ( cu respectarea legislației acelui
stat) semnificative pentru istoria , cultura și civilizația națională și universală, iar legea care
reglementează regimul juridic al monumentelor istorice este Legea nr.422 din18 iulie
2001(republicată) privind protejarea monumentelor istorice.
Monumetele istorice pot fi situate la suprateran, subteran, subacvatic și cuprind
monumentele, ansamblurile și siturile, ce pot fi proprietatea statului domeniul public sau
privat, al diferitelor localității, proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice.
O construcție e declarată monument istoric în funcție de vechime, dacă e reprezentativă
pentru un stil, o perioada istorică, un curent artistic, dacă e o piesă rară în zona respectivă,
dacă este legată de o personalitate. Și se face în urma unei inventarierii , inventariere care se
realizează de un expert atestat de Ministerul Culturii și Cultelor care cercetează la fața locului
monumentul stabilând denumirea, data construirii , dacă există schițe, fotografii, dacă se
cunoaște ctitorul, a celor care au ajutat cu bani sau muncă la realizarea lui, dacă se cunoaște
regimul juridic. Inventarierea se finalizează prin realizarea unei fișe analitice și minimale
care se transmite către Direcția monumentelor istorice și arheologie, care la rândul lor o
transmit Institutului Național al Monumentelor Istorice în vederea verificării criteriilor de
clasare. Ea se aprobă prin ordin al ministerului culturii și cultelor și se publică în Monitorul
oficial al României, actualizându-se conform legislației în vigoare.

Clasarea unui monumemt se face în funcție de vechime, de valoarea arhitecturală-

artistică- urbanistică, în funcție de raritate și unicitate, în funcție de valoarea memorială-
simbolică. Clasarea este însoțită de calificativ. Monumentele istorice la propunerea Comisiei
Naționale a Monumentelor Istorice , conform unei proceduri de clasare stabilite de Legea nr.
422 din18 iulie 2001(republicată) privind protejarea monumentelor istorice, se clasifică în
două grupe

-grupa A-monumente istorice de valoare națională și universală

- grupa B- monumente istorice reprezentative pentru patrimoniul cultural local

Conform art.12 alin.(1)lit.a), b), c) și ale alin.(2) din Ordinul 2260 din 18 aprilie 2008
privind aprobarea Normelor metodoligice de clasarea și inventariere a monumentelor istorice
în vedera clasării unui imobil în grupa A a monumentelor istorice este necesar
a) acordarea cel puțin un calificativ excepțional, cu excepția imobilelor incluse în Lista
patrimoniului mondial și a celor din Lista indicativă de includere în Lista patrimoniului
mondial
b) acordarea cel puțin a calificativului mare la toate criteriile de clasare, cu excepția
criteriului referitor la valoarea simbolică
c) acordarea cel puțin a unui calificativ foarte mare, a unui calificativ mare și a unu
calificativ medie.
și ale alin.(2) în vederea clasării unui imobil în grupa B a monumentelor istorice este
necesară acordarea a cel puțin 3 calificative medie, cu excepția cazurilor în care, în funcție
de zona istoricogeografică, la criteriu vechime se acordă calificativul mică.
Procedura de clasare se poate declanșa de către serviciile publice deconcetrate ale
Ministerul Culturii și Cultelor din oficiu (pentru bunurile aflate în proprietatea statului sau a
localităților, pentru cele aflate în proprietatea cultelor religioase, pentru alte bunuri aflate
întâmplător) la cerere ( la propunerea proprietarului, a conducătorului localității, a diferitelor
asociați –instituții publice.)
Dosarul de clasare conține documentația tehnică, documentația istorică, documentația situației
juridice, acte administrative. Clasarea poate fi contestată, iar la data rămânerii definitive
calitatea de monument istoric se înscrie de către proprietar în cartea funciară în termen de 30
zile de la data publicării ordinului de clasare în Monitorul Oficial.Deasemenea în cartea
funciară se înscriu orice alte obligații, servituți, folosință.
În cazul în care un imobil se află în pericol iminent de distrugere se poate realiza procedura
de clasare în regim de urgență , în maxim 3 zile.
Procedura de clasare sau declasare se poate relua numai după 3 ani , în cazul în care nu există
elemente noi.
Calitatea de monument istoric trebuie în mod obligatoriu să poarte un semn distinctiv, să
existe indicatoare care să indice monumentele istorice de pe teritoriul unei localități.
Monumentele istorice proprietatea publică a statului sau a localităților nu pot fi
înstrăinate (sunt inalienabile) , nu pot fi dobândite de alte persoane prin uzucapiune sau prin
efectul posesie de bună credință (sunt imprescriptibile) nu pot fi supuse executării silite și nu
pot fi instituite garanții reale( sunt insesizabile) , dar pot fi date cu avizul Ministerului Culturii
și Cultelor spre folosință gratuită, închiriate, concesionate către instutuțiile de utilitate publică.
Ele devin de interes național sau local, prin hotărâre a Guvernului ,a consiliilor locale,
județene, cu avizul Ministerul Culturii și Cultelor.

Monumentele istorice proprietatea persoanelor fizice / juridice private pot fi vândute

numai după ce statul român și a execitat dreptul de preemțiune prin Ministerul Culturii și
Cultelor, pentru monumentele istorice grupa A. Pentru cele din grupa B se ia avizul de la
serviciile publice deconcentrare ale Ministerului Culturii și Cultelor.
Zona de protecție a monumentelor istorice este o zonă delimitată, care ar trebui să fie
și în realitate o parte componentă a strategiilor de dezvoltare durabilă economico-socială,
turistică, urbanistică şi de amenajare a teritoriului, la nivel naţional şi local, parte a siguranţei
şi securităţii naţional. Zonele de protecție sunt zone tampon între monumentul istoric și restul
zonei. Zonele de protecție din jurul monumentelor sunt de 100 m în localitățile urbane , 200
m în localitățile rurale , 500 m în exteriorul localității.
Zonele protejate , zone ce cuprind o suprafață de teren cu o anumită densitate de
construcții de interes patrimonial , delimitarea zonei urmărind păstrarea specificului zonei, cât
mai bine și mai mult posibil.

În zonele cu monumente istorice la obținerea unei autorizații de construire este necesar să

se obțină avizul Ministerului Culturii și Cultelor.
Proprietarii sau persoanele care dețin un alt drept real asupra monumentelor istorice
- au voie să intervină cu lucrări de conservare,cercetare, construire, consolidare,
obligația să întrețină, să creeze căi de acces numai cu avizul Ministerului Culturii și Cultelor.
 - sunt obligați să asigure paza, integritatea ,protecția, să ia măsuri de prevenire și
stingerea incediilor
- să înștiințeze instituțiile abilitatea atunci când survin degradări asigurând accesul
specialiștilor și să asigure efectuarea lucrărilor corespunzătoare.
Încălcarea dispozițiilor Legii Legea nr.422 din18 iulie 2001(republicată) privind
protejarea monumentelor istorice. , atrage răspunderea civilă, administrativă, materială,
disciplinară, contravențională și penală.
Constituie infracțiune desființarea neautorizată , distrugerea parțială-totală, exproprierea
fară avizul Ministerului Culturii și Cultelor, degradarea, profanarea .
Constituie contravenție executarea de lucrări asupra monumemtului istoric după ce el
a fost clasat, neprecizarea în certificatului de urbanism a necesitîții obținerii avizului de la și
implicit eliberarea autorizațților, nerespectarea asigure paza, integritatea ,protecția, să ia
măsuri de prevenire și stingerea incediilor, înștiințeze instituțiile abilitatea atunci când survin
degradări asigurând accesul specialiștilor și să asigure efectuarea lucrărilor corespunzătoare.

Ovidiu: "Natura se reînnoieşte în mod constant - a crea noul din vechi este, de aceea, propriu omului"1

Argument al lui Piranesi din Parer su l'Archittetura, 1765

“Monumentum” < monere (lat.) = a aminti, a avertiza

“A restaura un edificiu înseamnă a-l restabili într-o stare ce poate să nu fi existat niciodată.”

E.E.Viollet-le-Duc: Dictionnaire Raisonné de l’Architecture, Paris 1868-74

O multitudine de monumente istorice se situeaza chiar in orasul in care locuiesc,

in aproprierea Brasovului, unde prima mențiune oficială datează din 16 mai 1366. Potrivit
Monitorului Oficial nr.113 bis din 15.11.2016, un numar de 46 de registre sunt ocupate de
monumentele din Sacele. Printre acestea, la pozitia 774, se regasete „Ansamblul Mocanime”
,V-II-a-A-11777 , in componenta caruia intra case mocanesti si porti mocanesti din secolul
XIX-XX. Din pacate, din acest ansamblu mai există doar doua case monument istoric și un
exemplar de poartă. „Ansamblul bisericii Adormirea Maicii Domnului” se situeaza in
imediata apropiere.(ANEXA 1)
În timpul regimului comunist si dupa acesta, autoritățile locale, instituțiile
acreditate cu impunerea și respectarea normelor ce implică existența unui monument istoric,
nu au urmărit și nu au respectat legislația în vigoare. S-a intervenit fără a se ține cont de zona
de protecție. Marea majoritate a caselor din zonă au fost modificate, s-au distrus pridvoarele
vechi și s-au lărgit casele, s-au pus pe foc porțile vechi mocănești și s-au înlocuit cu porți din
fier.
 Tot in aceasta zona, ar mai exista o a treia casa cu semnificatii culturale asupra căreia au
intervenit o serie de proprietari. Totul a inceput cand ultimul proprietarul, descendent dintr-o
familie autentica, a decedat. Noul proprietar nu a realizat multe modificari, exceptand
tamplaria ferestrelor, ba chiar a respectat ceea ce a spus odata Serban Cantacuzino: „Stăviliţi
ruinarea prin întreţinere zilnică.” Constient de valoarea acestei marturii, a fost de acord sa
doneze poarta mocaneasca autentica, in vederea expunerii ei in muzeu. La scurt timp insa,
casa a fost confiscata de catre banca si a urmat „masacrul” facut de cel de-al treilea proprietar.
Fara a detine vreo autorizație a intervenit asupra ei dupa bunul plac: a schimbat acoperisul cu
unul de tabla, a inlaturat poarta, a daramt partial pridvorul, a izolat termic cu polistiren. S-a
facut o sesizare la adresa autorităților locale, s-au sistat lucrările și l-au obligat să demareze
procedura legală. Se zvoneste ca ar fi fost sanctionat cu o amenda de 6.000 lei. Ca urmare a
acestui fapt, s-a reușit inlocuirea acoperișului cu unul realizat din țiglă-solzi, au reușit să
refaca pridvorul (ai carui stalpi au fost captusiti ulterior cu gresie) dar, din păcate, poartă
veche mocănească a fost înlocuită cu o replica care într-o anumită măsură respectă specificul
celei vechi. (ANEXA 2)
In Dictionnaire Raisonné de l’Architecture, le-Duc spunea ca “A restaura un
edificiu înseamnă a-l restabili într-o stare ce poate să nu fi existat niciodată.”, lucru realizat
in urma unui studiu istoric al zonei, cu un personal avizat si in edplina legalitate
E.E.Viollet-le-Duc: Dictionnaire Raisonné de l’Architecture, Paris 1868-74

Un alt exemplu care, din nefericire, demonstrează nepăsarea celor care il au în

folosință este „Ansamblul bisericii Adormirea Maicii Domnului” ce cuprinde biserica, zidul
care împrejmuia biserica si casa de citire. O buna parte din zidul de împrejmuire este
daramata, urmand apoi o actiune de imprejmuire dupa un alt contur, care integreaza si
ramasitele celui vechi, lăsat pradă intemperiilor. Casa de citire cred ca a fost cel mai puternic
afectata, astfel observam prezenta unui aparat de aer conditionat ancorat de un perete, in timp
de in partea opusa sta placuta care aminteste tuturor ca este un monument istoric. S-a
schimbat acoperisul s-au realizat picturi exterioare. (ANEXA 3 SI 4)

In acest caz, la fel ca si in multe altele, nu a intervenit nicio autoritate avizata.