O enigma pentru stiinta, un miracol pentru cei mai multi dintre oameni

si o Minune Dumnezeiasca pentru crestinii ortodocsi, Focul Sfînt care apare

la Ierusalim în Sîmbata Pastelui este cunoscut ca cel mai mare dintre toate
miracolele lumii.
Aparitia acestuia are loc o singura data pe an, în acelasi timp si în
acelasi fel si în aceasi forma de sute de ani.
Sîmbata mare a Pastelui. E ziua în care de la primele ore ale diminetii
în Biserica Învierii Domnului din Ierusalim si mai cu seama în Sfîntul
Mormînt se sting, rînd pe rînd, toate candelele. Pe piatra de deasupra
Sfîntului Mormînt se asaza vata curata, apoi în prezenta paznicilor, cîtiva
politisti civili necrestini - un arab, un turc si o persoana din partea statului
Israel, se sigileaza usa Sfîntului Mormînt. Aceasta nu înainte de a se fi
cercetat fiecare coltisor pentru a înlatura orice sursa ce ar putea produce
sau întretine focul. Începînd de acum usa pecetluita cu ceara si panglici
puse în forma de X este pazita cu strasnicie, paza schimbîndu-se la fiecare
trei ore. Credinciosi meditativi alaturi de fanatici zgomotosi încep sa umple
biserica ce devine neîncapatoare. Emotiile tuturor celor prezenti cresc clipa
de clipa. Genunchi plecati ori mîini miscate frenetic însotesc rugaciuni
tacute ale crestinilor de pretutindeni sau zgomotoasele manifestari ale
crestinilor arabi. Un amestec de evlavie si fanatism umple biserica.
La miezul zilei începe procesiunea, în biserica se asterne linistea.
Tensiunea devine maxima la aparitia Patriarhului Bisericii Ortodoxe din
Ierusalim. Însotit de numerosi mitropoliti, preoti si diaconi, acesta se
opreste în fata Sfîntului Mormînt, unde se dezbraca de hainele preotesti
ramînînd doar într-un stihar alb, ce simbolizeaza Giulgiurile cu care Iisus a
fost înmormîntat. Patriarhul este perchezitionat apoi de garzi asfel încît
niciun chibrit nu poate trece cu acesta. Sfîntul Mormînt este desigilat, iar
Patriarhul paseste înauntru. În jurul Sfîntului Mormînt totul zace în
întuneric, Patriarhul se roaga profund pret de cîteva minute, credinciosii
asteptînd emotionati savîrsirea minunii.
La un moment dat, de sus, din marea cupola a bisericii se coboara o
lumina alb-albastruie, foarte puternica. În multime se aud rugaciuni si
strigate de emotie în toate limbile. E imposibil de descris ce se întîmpla în
aceste momente în biserica. Lumina intra în Sfîntul Mormînt, iar pe
lespedea de piatra se formeaza o roua de lumina alb-albastruie care
aprinde vata. Desi arata ca si lumina unui foc, totusi timp de cîteva minute
nu arde ca o flacara obisnuita. Patriarhul pune vata aprinsa în cupe de aur
dupa care aprinde doua buchete mari de cîte 33 de lumînari. Iesind cu
ochii scaldati în lacrimi în fata multimii extaziate si nerabdatoare ce
asteapta cu mîinile întinse, Patriarhul striga de trei ori catre aceasta “Veniti
de luati lumina”. În chip minunat se aprind singure si candelele de argint
aflate deasupra Sfîntului Mormînt. Lumina se întinde ca un val, dintr-o data
întreaga biserica fiind scaldata în lumina. Clopotele încep sa bata, iar
credinciosii se bucura de Dumnezeiasca Lumina primita, într-o traire
fantastica.
Lumea a primit lumina din cer, Lumina cea Adevarata. Toti se bucura,
se închina sau striga fascinati de marea minune. Multi îsi ating cu lumina
flacarii fetele si fruntile transpirate de emotie, aceasta neproducîndu-le
nicio arsura, ci o intensa stare de pace interioara. O bucurie de nedescris le
umple sufletul, iar lucrurile încep sa capete alt sens, lumea este vazuta
altfel, Lumina Dumnezeului celui Viu EXISTA. Hristos a înviat si e vesnic
viu. Cuvintele tîsnesc parca singure: am atins lumina, am trait-o. Am fost
martorul unei minuni dumnezeiesti. Minunea s-a întîmplat aici, acum, în
mod real.
SUTE DE LUMINI APRINSE SINGURE
Un lucru semnificativ este ca miracolul nu se întîmpla doar în camera
unde se afla mormîntul, ci este vazut manifestîndu-se în toata biserica. În
fiecare an multi credinciosi povestesc cum lumina miraculoasa aprinde si
lumînarile din mîinile lor. Chiar si candelele cu ulei de la balcoanele bisericii
se aprind singure în fata pelerinilor. Multi asteapta cu lumînarile pregatite
în speranta ca vor fi aprinse de Focul Sfînt. Flacara albastra este vazuta
miscîndu-se în diferite locuri din biserica. Numarul mare de pelerini care
marturisesc despre aprinderea spontana a lumînarilor atesta realitatea
acestui fapt. Persoanele care asista la aceasta minune de la o distanta
apropiata parasesc Biserica si Tara Sfînta schimbati. Viata lor se împarte în
doua: înainte si dupa minunea Focului Sfînt.
UN MIRACOL ÎN PLINA ZI
Pe mormîntul lui Hristos este ridicata o capela cu doua camere: una
mica înaintea mormîntului si una în care se afla locul unde a fost depus
trupul rastignit al lui Hristos. Acest loc este centrul evenimentelor
miraculoase. În Sîmbata Mare, ziua eveni-mentului, Biserica este asaltata
de credinciosi ca în nicio alta zi a anului, în fiecare an sute de oameni
nereusind sa intre înauntru, datorita numarului mare de pelerini. Acestia
vin din întreaga lume, dar mai cu seama din Grecia si, în ultimii ani, din
Rusia si fostele tari comuniste din Estul Europei. Pentru a reusi sa patrunda
în Biserica, multi vin si asteapta sa intre înca din Vinerea Mare. Miracolul
are loc în Sîmbata Mare, dar nu la miezul noptii dupa cum se celebreaza de
obicei Slujba Învierii si primirea Luminii în celelalte biserici, ci în plina
amiaza, la ora 14.
UN MIRACOL NECUNOSCUT ÎN VEST
Interesant este ca miracolul Focului Sfant este putin cunoscut în vest.
De ce se întîmpla asa? În bisericile protestante s-ar putea explica ca nu
exista o traditie a miracolelor, iar credinciosii nu stiu cum sa abordeze
astfel de lucruri, acordînd o atentie scazuta acestui eveniment în propriile
mijloace de comunicare. Dar în Biserica Catolica exista o traditie si un larg
interes pentru miracole. Însasi Papa Urban al II-lea (1054) mentiona la
cîtiva zeci de ani dupa marea schisma, într-una din scrierile sale, despre
aprinderea miraculoasa a cande-lelor ca la o “Porunca Divina”. Totusi de ce
în catolicism nu este cunoscut mai mult acest miracol? Explicatia cea mai
des vehiculata este: Politica Bisericii. Miracolul se întîmpla doar la data în
care Sfintele Pasti sînt sarbatorite de catre Biserica Orto-doxa si fara
prezenta autoritatilor de la Vatican, lucru privit în mod firesc cu retinere în
cercurile catolice.
ÎNTREBARI ASUPRA AUTENTICITATII MIRACOLULUI
Ca la orice miracol sînt si voci care se îndoiesc de autenti-citatea
acestuia. Unii cred ca Patri-arhul are o sursa de foc ascunsa. Altii cred ca
într-un fel sau altul este totul doar o forma de propaganda Ortodoxa. Dar
aceste critici se confrunta cu numeroase probleme. Una dintre acestea este
ca sursele portabile de foc, chibriturile sau brichetele, sînt inventii relativ
recente. Pe lînga aceasta uneori lumina pogorîta în Sfîntul Mormînt dureaza
mai mult de cîteva minute. Unii ar putea spune ca acolo se afla o lampa,
dar se uita ca, în toate cazurile, atît incinta Sfîntului Mormînt cît si
Patriarhul fac obiectul unei perchezitii amanuntite, facuta de persoane ce
au o alta religie decît cea crestina. Totusi cel mai mare argument împotriva
criticilor nu este marturia Patriarhului, ci a sutelor de pelerini care vad si ei
lumina pogorîndu-se în Biserica si a caror lumînari se aprind singure în fata
ochilor lor.
O EXPERIENTA CARE SCHIMBA ÎNTREAGA VIATA
Nu se cunoaste în lume niciun alt miracol care sa se întîmple atît de
constant si într-o perioada atît de îndelungata de timp precum pogorîrea
Focului Sfînt la Ierusalim în Sîmbata Mare a Pastelui Ortodox. Marturii ale
manifestarii acestuia se gasesc chiar si în scrieri ale secolului patru. Aparitia
miracolului poate fi urmarita de-a lungul secolelor, relatari amanuntite
aparînd în multe din jurnalele de calatorie în Tara Sfînta. El este descris la
fel în tot acest timp, manifestîndu-se în zilele noastre identic ca în primele
secole.
Miracolul apare doar în Biserica Învierii Domnului din Ierusalim, asa
cum este numita de catre ortodocsi sau Biserica Sfîntului Mormînt, cum
este denumita de catolici si protestanti, locul considerat de catre toti
credinciosii crestini ca fiind cel mai sfînt loc de pe pamînt. Biserica Învierii
Domnului este ea însasi un loc enigmatic. Teologi, istorici si arheologi
considera ca marea biserica se întinde pe un spatiu care acopera locul
mormîntului, loc unde s-a petrecut si minunea învierii si o parte a dealului
Golgota, pe care a avut loc crucificarea. În Biserica Învierii Domnului se
gasesc altarele a sapte denominatiuni crestine diferite. Aceasta biserica a
fost construita de Constatin cel Mare la mijlocul secolului al patrulea, fiind
distrusa de mai multe ori de-a lungul timpului, constructia pe care o vedem
astazi fiind cea lasata de cruciati.
PUTEREA FOCULUI SFÎNT
Cel mai tuburator si inedit moment legat de Focul Sfînt, ce a ramas de-
a lungul timpului în memoria credinciosilor s-a petrecut în timpul ocupatiei
otomane, cînd crestinilor ortodocsi nu li s-a permis sa intre în Biserica
Învierii. Semnele acestui eveniment se vad si astazi pe una din coloanele
de marmura a Sfîntului Mormînt. Legenda spune ca armenii monofiziti, ce
doreau ca ei sa fie primitorii Focului Sfînt, i-au mituit pe pazitorii turci
pentru a nu-i mai lasa pe ortodocsii greci sa intre în biserica. În timp ce
grecii plîngeau lînga zidurile Bisericii, armenii asteptau încrezatori pogorîrea
luminii si primirea Focului Sfînt. Dar Focul Sfînt nu este o minune produsa
de o forta oarba, ci de însusi Dumnezeu, ce nu poate fi fortat prin astfel de
actiuni, atunci întîmplîndu-se un lucru care i-a lasat pe toti înmarmuriti. Un
fulger a pornit din interiorul bisericii si stra-pungînd o coloana de marmura
a aprins lumînarea Patriarhului Grec ce astepta în afara Bisericii, lînga zid,
pentru a primi lumina de la armeni. Toti cei prezenti au înteles ca primirea
Focului Sfînt prin Biserica Ortodoxa si crestinii ortodocsi este chiar vointa lui
Dumnezeu. Evenimentul a fost atît de cutremurator, încît generalul turc, ai
carui soldati îi tineau pe ortodocsi afara, a renuntat la mahomedanism si
implicit la toate functiile sale convertindu-se, cu toate repercursiunile
posibile, la crestinism. Din ziua aceea, ramasa mereu în amintirea
credinciosilor, dar si a oficialitatilor, turcii nu i-au mai oprit pe crestinii
ortodocsi sa primeasca Focul Sfînt.

Bibliografie: Articolul “Opinii & Credinţe”, publicaţie periodică a tinerilor

ortodocşi din Basarabia.

eleva Boangiu Georgiana (X B)