Sunteți pe pagina 1din 33

Admitere UNMB – Septembrie 2014

Franz Liszt

Muzicologie – FCMPM – eseu admitere

Candidat: Ivașcu Artemissa

Andreea Loredana

1
Franz Liszt

(1811-1886)

2
Romantismul a luat naștere în Anglia, (în literatură) de unde s-a extins în Germania și
Franța, apoi în întreaga Europă. Acest curent cultural s-a manifestat și în muzică, unde s-a
ridicat împotriva rigorilor, a dogmatismului estetic, a rațiunii reci și a ordinii, propunându-și să
iasă din convențional și abstract. Romantismul a susținut manifestarea fanteziei și exprimarea
sentimentelor, a originalității, spontaneității și sincerității emoționale, promovarea libertății de
expresie.

Lărgirea sferei tematice și vibrantul suflu interior al muzicii romantice vor rupe echilibrul
clasic al mijloacelor de exprimare. Ordinea și simetria, proprii stilului clasic, sunt înlocuite cu o
variată proporţionare a frazelor şi cu dese asimetrii. Schimbările frecvente de măsuri, ritmica
foarte variată şi contrastele ritmice ascuţite dau o mai mare vitalitate ţesăturii sonore.
Melodica se diversifică cu linii simetrice, provenite din cântecul popular sau din dans, dar şi cu
desfăşurări libere de tipul recitativului sau arioso-ului operei. Numeroase cromatisme şi
modulaţii, ca şi formule melodice necantabile de factură instrumentală, îmbogăţesc mult
exprimarea muzicală, alături de dese ţesături modale descoperite în folclor, în cântecul vechi
sau în cel exotic.

Armonia romantică lărgeşte conceptul tonalităţii, părăsind prezenţa tiranică a celor trei
funcţiuni tonale principale în favoarea celor secundare, care diluează stabilitatea tonală. Desele
acorduri pe treptele secundare, modulaţiile frecvente şi insolite, alteraţiile, armonia modală,
toate conturează o mare diversitate în cadrul organizării tonale, până când armonia wagnerienă
va marca criza tonalităţii. Din acest moment de diluare tonală, în cultura muzicală se va căuta o
nouă modalitate de organizare sonoră, mergându-se până la anihilarea tonalităţii.

Limbajul romantic cunoaşte o mare varietate coloristică și prin dezvoltarea şi


diferenţierea elementelor de dinamică şi de agogică. Gama variată a diferenţierilor de nuanţă,
cu contraste izbitoare, permanenta schimbare (gradată sau bruscă) a tempo-urilor şi alte
procedee traduc un vibrant clocot, necunoscut clasicilor. Şi paleta timbrală îmbogăţeşte
mijloacele de exprimare. Varietatea timbrelor orchestrei creşte nu numai prin folosirea unor
instrumente noi sau prin valorificarea registrelor extreme, dar şi prin multiple şi variate
combinări de timbruri instrumentale, care lărgesc paleta orchestrala. Printre reprezentanții

3
acestui curent musical se numără: Robert Schumann, Johannes Brahms, Frederic Chopin,
Hector Berlioz, Richard Wagner, Piotr Ilici Ceaikovski, Franz Schubert, Giuseppe Verdi și Franz
Liszt.

Franz Liszt s-a născut în data de 22 octombrie 1811, în localitatea Doborjan din Regatul
Ungariei, ca fiu al Annei Liszt și al lui Adam Liszt. Adam cânta la pian, vioară, violoncel și chitară,
și a fost în serviciul Prințului Nikolaus al II-lea Esterhazy, având ocazia astfel să îi cunoască pe
Haydn, Hummel și Beethoven, personal. La vârsta de 6 ani, Franz a început să asculte atent
reprezentațiile pianistice ale tatălui său, prezentând un interes deosebit atât pentru muzica
sacră, cât și pentru muzica lăutarilor maghiari. La vârsta de 7 ani, tatăl său a început să îi dea
lecții de pian, iar la vârsta de 8 ani, micul Franz a început să compună într-un mod elementar. În
octombrie și noiembrie 1820, la vârsta de 9 ani, Franz a apărut în concert la Sopron și Pressburg
(actuala Bratislava). După concert un grup de sponsori s-au oferit să finanțeze studiile muzicale
ale micului Liszt în străinătate.

La Viena, Liszt a luat lecții de pian cu marele profesor Czerny, iar compoziția i-a fost
predată de către Antonio Salieri, pe atunci, director muzical al Curții Vieneze. Debutul său
public în Viena a avut loc într-un concert la "Landständischer Saal", în 1 Decembrie 1822 și a
fost un mare succes.

După moartea tatălui său, în 1827, Liszt s-a mutat la Paris unde va locui împreună cu
mama sa pentru următorii cinci ani. Pentru a câștiga bani, Franz dădea lecții de pian și
compoziție, deseori de dimineața devreme până seara târziu. Deoarece elevii săi erau
răspândiți în tot orașul, Franz avea adesea de parcurs distanțe lungi. Datorită acestui fapt, va
adopta două vicii – alcoolul și țigările – pe care le va purta cu el tot restul vieții. În anul următor,
Liszt se îndrăgostește de eleva sa, Caroline de Saint-Cricq, fiica ministrului de comerț, Pierre de
Saint-Cricq, însă această dragoste nu poate fi fructificată deoarece Pierre considera că nu este
demn ca o fiică a unui aristocrat să fie soția unui simplu muzician. Acest lucru îl dărâmă psihic

4
atât de mult, încât dorește să treacă în rândul călugărilor. Este scos însă din această stare de
Revoluția din Iulie 1830 care l-a inspirat să scrie Simfonia Revoluției, cu dorința de a i-o dedica
lui La Fayette. Cu o zi înainte de premiera Simfoniei Fantastica, a lui Hector Berlioz, Liszt l-a
întâlnit pe acesta în data de 4 decembrie 1830, creându-se o legătură între ei, fapt care l-a
influențat pe Liszt în compozițiile sale simfonice.

După ce a participat la un concert de caritate în data de 20 aprilie 1830, organizat de


Nicolo Paganini în scopul ajutorării victimelor epidemiei de holeră care a asaltat Parisul, Liszt s-a
hotărât să devină un mare virtuoz al pianului după modelul lui Paganini, virtuoz renumit al
viorii. În anii 1830, Parisul a devenit un liant al activităților artistice, în care zeci de pianiști
aspirau să atingă perfecțiunea claviaturii. În anul 1833, Liszt a format o legătură cu Chopin, care
l-a influențat în dezvoltarea laturii romantice și poetice.

În anul 1833, Liszt a început o relație cu Contesa Marie d’Agoult, iar la sfârșitul lunii
aprilie 1834, a făcut cunoștință cu preotul Felicitee de Lamennais, cele două întâlniri având un
impact important asupra activității sale creatoare. În 1834, a avut loc debutul ca și compozitor
matur și original al lui Liszt, prin creațiile pentru pian „Harmonies poétiques et religieuses”.

În 1835, contesa și-a părăsit soțul și familia pentru a conviețui cu Liszt în Geneva, unde
vor locui pentru patru ani. Îmreună vor avea trei copii, dintre care Cosima va deveni soția lui
Wagner. După nașterea singurului lor fiu, Daniel, relațiile dintre cei doi se vor tensiona. Franz a
auzit în acea perioadă că planurile pentru constuirea unui monument la Bonn în memoria lui
Beethoven erau în pericol de a se nărui din lipsă de fonduri, așa că a promis că va susține
proiectul. Asta a însemnat să se întoarcă la viața de turneu ca virtuoz, familia sa revenind la
Paris, în timp ce Liszt a dat șase concerte în Viena, apoi a cutreierat Ungaria.

Pentru următorii opt ani, Franz a continuat turneul în Europa, petrecându-și totuși
sărbătorile anilor 1841 și 1843 împreună cu contesa și copiii lor pe insula Nonnenwerth pe Rin.
În iarna anului 1844 cuplul s-a despărțit. Această perioadă a fost perioada de apogeu ca pianist,
Liszt fiind aclamat oriunde mergea. Deoarece avea în jur de trei, patru concerte pe săptămână,
se presupune că în cei opt ani a dat peste o mie de concerte. Din această perioadă datează
reputația sa ca mare virtuoz, chiar și după retragerea sa din activitatea concertistă. La reputația
5
sa s-a adăugat și faptul că dona banii câștigați societăților filantropice. În jurul vârstei de 40 de
ani a câștigat atât de mulți bani, un exemplu fiind acela că tot ce a câștigat după anul 1857 a
donat cauzei umanitare.

În februarie 1847, Liszt a dat un concert la Kiev, unde a cunoscut-o pe Carolyne zu Sayn-
Wittgenstein, cea care urma să fie una dintre cele mai importante persoane din restul vieții
compozitorului. Ea l-a convins să se dedice compoziției, ceea ce însemna să renunțe la
călătoriile sale ca pianist. După un turneu prin Balcani, Turcia și Rusia în acea vară, Liszt a avut
ultimul concert plătit în Elisavetgrad în Septembrie. Prin retragerea din viața scenică la vârsta
de 35 de ani, la apogeul puterii sale ca virtuoz, Liszt a reușit să își mențină reputația
nevătămată.

În anul următor, Franz a acceptat o invitație veche a Marii Ducese Maria Pavlovna a
Rusiei, de a se stabili la Weimar unde a fost numit capelmaistru extraordinar în anul 1842,
rămânând acolo până în anul 1861. În această perioadă a activat ca dirijor la concertele curții și,
la ocazii speciale, la concertele de la teatru. A fost profesorul a numeroși virtuosi, printre care și
Hans von Bulow, care s-a căsătorit cu fiica lui, Cosima, în 1857 (mai târziu aceasta se va căsători
cu Wagner). Prințesa Carolyn a stat cu marele pianist pe tot parcursul șederii lui la Weimar,
însă, deși și-au dorit să se căsătorească, acest lucru nu s-a putut înfăptui datorită relațiilor
politice ale fostului soț al prințesei (ofițer militar), care a reușit să anuleze permisiunea acordată
de Vatican de a se recăsători. Deasemenea guvernul rus i-a confiscat diverse bunuri care făceau
imposibilă recăsătoria.

Anii 1860 au adus mare suferință vieții personale a lui Liszt. În 13 decembrie 1859, și-a
pierdut fiul de 20 de ani, iar în 11 septembrie 1862, fiica lui de 26 de ani, Blandine, a murit dând
naștere unui copil. În scrisori adresate prietenilor, Franz a anunțat faptul că își dorește o viață
solitară, pe care a găsit-o la mănăstirea Madonna del Rosario, chiar în afara Romei, unde, pe 20
iunie 1863, a luat un sfert dintr-un apartament mic.

În unele ocazii Liszt a luat parte la viața muzicală a Romei. Pe 26 Martie 1863, la un
concert de la Palazzo Altieri, a dirijat un program de muzică sacră. Seligkeiten-ul oratoriului
„Christos” și „Cantico del Sol di Francesco d’Assisi”, ambele lucrări proprii, dar și „Die
6
Schopfung” a lui Haydn și lucrări de J. S. Bach, Beethoven, Jomelli, Mendelssohn și Palestrina au
fost puse în scenă.

În 1866 Liszt a compus Missa coronationalis, pentru încoronarea regelui ungar Franz
Joseph și Elisabeta a Bavariei. Misa a fost interpretată pentru prima dată în 8 iunie 1867 , la
ceremonia de încoronare din biserica Matyas din sectorul cetății Buda.

În anul 1869 Liszt a fost invitat să se reîntoarcă la Weimar pentru a susține master clas-
uri de pian. Doi ani mai târziu, a fost rugat să facă același lucru în Budapesta la Academia
maghiară de Muzică. De atunci și până la sfârșitul vieții lui, a făcut călătorii regulate între
Budapesta, Roma și Weimar, continuând ceea ce el a numit „vie trifurquée”, sau existență
întreită.

Pe 2 iulie 1881, Liszt a căzut pe scările unui hotel din Weimar. Deși prietenii au văzut o
umflare a picioarelor, cu o lună mai devreme, la sosirea lui în Weimar (semn al unei posibile
insuficiențe cardiace congenitale), se păstra în formă, fiind încă activ. După accident însă, a
rămas imobilizat pentru opt luni, nerecuperându-se complet niciodată. O serie de afecțiuni s-au
manifestat începând cu acest moment, cea mai importantă fiind cea cardiacă, ce a reprezentat
una dintre cauzele morții compozitorului.

Liszt a încetat din viață în Bayreuth, Germania, în data de 31 Iulie 1886, la vârsta de 74
de ani, oficial ca un rezultat al pneunomiei pe care se pare că a contactat-o în timpul
Festivalului de la Bayreuth, patronat de fiica sa, Cosima. A fost îngropat pe 3 august 1886 în
cimitirul municipal din Bayreuth, conform cerințelor sale.

Compozitorul Camille Saint-Saens un vechi prieten pe care Liszt l-a numit „cel mai mare
organist al lumii”, i-a dedicat simfonia numarul 3, Simfonia Orgii lui Liszt. Premiera a avut loc la
Londra cu câteva săptămâni înainte de moartea marelui virtuoz.

7
Muzica lui Liszt

Liszt a avut variate surse, de la care a împrumutat imagini concrete pentru a ajunge la
exprimarea unor imagini generalizatoare. Viaţa socială, natura, pictura şi literatura îi vor oferi
imagini multiple. Uneori porneşte de la imagini reale pentru a ajunge la generalizări. Astfel, în
piesa pentru pian Lyon, cu epigraful “a trăi muncind, a muri luptând”, a schiţat un comentariu
musical pentru a evoca revolta ţesătorilor din Lyon (1834), care au lansat această lozincă.
Aderând şi la alte cauze revoluţionare, el va scrie Salve Polonia, Capela lui Wilhelm Tell,
Canţoneta lui Salvator Rosa şi va realiza transcripţia Marseillaise-I şi a Marşului lui Rakoczy. În
afara acestor lucrări pentru pian, Liszt a năzuit să scrie o Simfonie revoluţionară după Revoluţia
din iulie 1830. Materialul muzical pregătit pentru această simfonie se va regăsi într-un omagiu
adus eroilor în Odă funebră.
Multe imagini i-a furnizat natura, atât în muzica pentru pian: Valea lui Obermann,
Chiparoşii de la vila d’Este, Lacul Wallenstadt, Jocuri de apă la vila d'Este, cât şi în cea simfonică
– Ce se aude pe munte. Şi capodoperele plastice i-au fost un bogat izvor de inspiraţie. Astfel, un
vas etrusc de la Luvru cu chipul lui Orfeu, îl îndeamnă să scrie un poem simfonic – Orfeu – în
care sugerează cântecul liniştitor al eroului mitic, dar mai ales ideea forţei morale a muzicii.
Piesele pentru pian după tabloul Sposalizio (Logodna fecioarei) de Rafael şi după
sculptura Il pensieroso (Gânditorul) de Michelangelo nu sunt simple descripţii ale eroilor, ci
sugestive imagini care se desprind din aceste lucrări plastice. La fel, poemul simfonic Bătălia
hunilor este un comentariu muzical al unui tablou panoramic de Kaulbach, iar contemplarea
tabloului cu Dansul morţii de Holbein sau fresca Triumful morţii de Lorenzetti i-au sugerat tema
cu variaţiuni intitulată Dansul morţii pentru pian şi orchestră, în care zugrăveşte
comportamentul diferit al personajelor în faţa morţii prin variaţiuni asupra secvenţei Dies irae.
Literatura rămâne cel mai bogat izvor de inspiraţie. Începând cu liedul, literatura îi va furniza
numeroase teme pentru monologuri acompaniate de muzică, pentru piese mici pentru pian sau
pentru poeme simfonice şi simfonii.

8
Sonetele de Petrarca, Sonata după o lectură din Dante sunt lucrări pentru pian scrise sub
impresia lecturilor. Muzica simfonică este aproape în întregime tributară literaturii. Tematica
romantică cu privire la sensul vieţii şi la zbuciumatele căutări ale eroilor este redată în poemele
simfonice Preludiile, Hamlet şi în simfonia Faust.
Preluând tema marilor opere literare, ca Faust sau Divina comedie, a miturilor antice
despre Prometeu sau Orfeu, a textelor poetice semnate de Hugo, Schiller sau Dante, marele
simfonist le redă cu mare forţă de sugestie muzicală, făcând să devină argumente pentru
năzuinţele sale. Figurile lui Tasso sau Mazeppa, Idealurile profesate de Schiller (în Meditaţii) sau
confruntările omului cu natura, evocate de Hugo în Ce se aude pe munte, fac obiectul unor
poeme simfonice, în care surprinde esenţa poematicii acestora. Sensul vieţii, problemă
prezentă în Preludiile, ca şi căutările faustice, sunt teme tipice epocii romantice.
În cele 13 poeme simfonice: Preludiile, Tasso, Prometeu, Mazeppa, Ce se aude pe munte,
Orfeu, Omagiu eroilor, Hungaria, Hamlet, Bătălia Hunilor, Idealurile, Armonii festive, De la
leagăn la mormânt şi în cele două simfonii programatice Faust şi Dante nu-şi propune să
prezinte momente de pitoresc exterior sau de fabulaţii, ci să redea generalizant esenţa
poemului literar. Procedeele simfonismului beethovenian le foloseşte pentru realizarea unor
imagini sonore foarte diversificate.

Tot în domeniul muzicii simfonice programatice, Liszt a scris şi două simfonii descriptive:
Faust (1854) după Goethe şi Dante (1856), evocând din Divina comedie episodul iubirii
pasionate a celebrilor eroi – Francesca da Rimini şi Paolo Malatesta. În simfonia Faust, prin
zugrăvirea celor trei personaje principale, Faust, Margareta şi Mefisto, prezintă întreaga
ideatică a poemului goethean.
Primul Concert pentru pian şi orchestră în Mi bemol major, oglindeşte concepţia sa
novatoare în forma concertantă. Liszt nu respectă tiparul tradiţional, temele şi mişcările se
succed liber, dând lucrării un character rapsodic, iar ideile muzicale revin la finele concertului.
Pianul deţine un rol principal şi prin numeroase cadenţe, în care se valorifică virtuozitatea
solistului. Orchestra dialoghează continuu cu solistul şi în răspunsurile ei se reliefează
instrumente soliste, care subliniază cu timbrul lor specific tematica lucrării. Construit pe
principiul înlănţuirii libere a ideilor muzicale, concertul se prezintă sub forma unui poem

9
muzical unitar, în care distingem patru secţiuni, legate între ele prin scurte interludii orchestrale
sau cadenţe cu caracter improvizatoric. Atmosfera de eroism a primei teme, alternează cu
lirismul temei din mişcarea lentă şi cu imaginea fantastică din cea de scherzo, instrumentul
solist rivalizând cu orchestra prin sonorităţi orchestrale. Bogata expresivitate şi strălucirea
desfăşurării muzicale încheagă o original arhitectură muzicală. Şi al doilea Concert pentru pian şi
orchestră în La major este o irupere a fanteziei sale creatoare, cu revărsări de sonorităţi
orchestrale, cu pasaje de virtuozitate pianistică şi fermecătoare episoade lirice.
Tendinţa spre poem este prezentă şi în Sonata în si minor (1853) şi, mai ales, în cea cu
program declarat Sonata după o lectură din Dante pentru pian. Scrise într-o singură parte de
mari dimensiuni, ca şi în concerte, se structurează o diviziune tripartită, cele trei strofe ale
formei sonată devenind părţile ciclului. Unitatea acestor desfăşurări muzicale fanteziste o dă
înrudirea temelor, care apar pe parcursul lucrărilor.
Dar sonatele nu constituie partea cea mai importantă a creaţiei sale pianistice. Pianist
virtuoz, Liszt a scris numeroase creaţii însemnate pentru dezvoltarea virtuozităţii pianistice, cu
strălucitoare pasaje de velocitate de mare dificultate tehnică şi de virtuozitate timbrală, prin
care a îmbogăţit tehnica de colorit a pianului. Foarte importante pentru dezvoltarea tehnicii
pianului au fost transcripţiile şi parafrazele, în care foloseşte diferite procedee de tratare
muzicală a unei teme: imitaţii, variaţiuni, contrapuneri şi chiar dezvoltări. Liszt nu se opreşte la
marile valori culturale ale umanităţii, ci recurge şi la izvorul veşnic viu al folclorului, creând
genul nou al rapsodiei. Cele 19 Rapsodii conţin motive folclorice provenite din cântecul ţărănesc
şi din cel al lăutarilor maghiari. Temele utilizate în rapsodii sunt de o puternică expresivitate,
tensiunea lor emoţională fiind amplificată prin bogate armonii şi prin simfonismul dezvoltărilor,
prezente şi în celelalte lucrări pianistice. Ca un adevărat romantic, el evocă scene de baladă
populară, aidoma celor cântate de rapsozii populari, de unde şi numele de rapsodie.
Interesul lui Liszt pentru creaţia populară apare şi în Rapsodia spaniolă, unde realizează
variaţiuni pe tema folliei sau în Rapsodia română. Descoperită de Octavian Beu la biblioteca din
Weimar (în 1931), această rapsodie dovedeşte interesul compozitorului pentru muzica noastră
populară. Cântecele populare poloneze, elveţiene, italiene, româneşti, alături de marşul lui
Rakoczi şi ceardaşul maghiar, toate dovedesc atenţia deosebită acordată creaţiei populare a

10
diferitelor naţiuni. În secolul luptelor pentru eliberare naţională, duse în Europa de popoare
asuprite, afirmarea caracterului specific naţional în creaţia muzicală este o contribuţie
importantă în afirmarea valorilor culturale ale naţiunilor. Alături de Schubert, Glinka, Chopin,
Liszt dă semnalul luptei de afirmare naţională prin crearea şcolii muzicale maghiare.
În afara propriilor sale creaţii, Liszt a făcut cunoscute numeroase capodopere ale altor
compozitori, vehiculându-le cu ajutorul transcripţiilor, parafrazelor şi al fanteziilor, în care
redarea lor integrală sau prelucrarea unor fragmente reprezentative aduceau publicului
comentariile sale strălucitoare şi foarte colorate. Lucrările lui Bach, simfoniile lui Beethoven,
liedurile lui Schubert sau Schumann, uverturile lui Berlioz sau Weber, ca şi opere semnate de
Mozart, Rossini, Verdi şi Wagner s-au bucurat de o sporită popularitate în rândurile
melomanilor vremii prin bogata sa fantezie.
În ultimii ani de viaţă, scrie oratoriile Legenda Sf. Elisabeta (1865), Christos (1867) dar şi
Missa de la Gran (1856). În pofida unor pagini valoroase, ele sunt creaţii de un stil
grandilocvent. A scris şi muzică pentru acompanierea unor poezii declamate, printre care
amintim Leonora de Bürger, Dragostea poetului mort de Jokay şi Muzicantul orb de Tolstoi.
„Întreaga sa [Liszt] viaţă este un exemplu de slujire înflăcărată şi plină de abnegaţie a
artei muzicale, luptând neîncetat împotriva rutinei şi conservatorismului în muzică. De la micile
mărgăritare ale liedurilor sale până la monumentalele simfonii, poeme simfonice sau
grandioasele concerte, Liszt a inoculat tuturor o autentică vibraţie emoţională, dovedind
măiestrie atât ca simfonist, cât şi ca pianist strălucitor, cizelând cu migală o muzică de mare
fineţe şi colorate sonorităţi. Poposind la un hotel din Chamonix, acest muzician filosof şi
cetăţean al lumii, care şi-a completat fişa: “Născut în Parnas, venit din îndoială şi mergând
înspre adevăr”, a lăsat lumii un mesaj de înnobilare spirituală, căci muzica sa însufleţeşte omul
în lupta sa pentru adevăr, bine şi frumos.”[1]

11
CATALOGUL CREAȚIEI

Opere

 S.1, Don Sanche, ou Le château de l'amour (1824–25)

Lucrări corale sacre

1. S.2, The Legend of St. Elisabeth (1857–62)


2. S.3, Christus (1855–67)
3. S.4, Cantico del sol di Francesco d'Assisi [first/second version] (1862, 1880–81)
4. S.5, Die heilige Cäcilia (1874)
5. S.6, Die Glocken des Strassburger Münsters (Longfellow) (1874)
6. S.7, Cantantibus organis (1879)
7. S.8, Missa quattuor vocum ad aequales concinente organo [first/second version] (1848,
1869)
8. S.9, Missa solennis zur Einweihung der Basilika in Gran (Gran Mass) [first/second
version] (1855, 1857–58)
9. S.10, Missa choralis, organo concinente (1865)
10. S.11, Hungarian Coronation Mass (1866–67)
11. S.12, Requiem (1867–68)
12. S.13, Psalm 13 (Herr, wie lange ?) [first/second/third version] (1855-1858/1862/later)
13. S.14, Psalm 18 (Coeli enarrant) (1860)
14. S.15, Psalm 23 (Mein Gott, der ist mein Hirt) [first version: chorus, soloist & orchestra]
[second version: chorus, soloist & violin, piano, harp, organ] (1859, 1862)
15. S.15a, Psalm 116 (Laudate Dominum) (1869)
16. S.16, Psalm 129 (De profundis) (1880–83)
17. S.17, Psalm 137 (By the Rivers of Babylon) [first/second version] (1859–62)

12
18. S.18, Five choruses with French texts [5 choruses] (1840–49)
19. S.19, Hymne de l'enfant à son réveil (Lamartine) [first/second version] (1847, 1862)
20. S.20, Ave Maria I [first/second version] (1846, 1852)
21. S.21, Pater noster II [first/second version] (1846, 1848)
22. S.22, Pater noster IV (1850)
23. S.23, Domine salvum fac regem (1853)
24. S.24, Te Deum II (1853?)
25. S.25, Beati pauperes spiritu (Die Seligkeiten) (1853)
26. S.26, Festgesang zur Eröffnung der zehnten allgemeinen deutschen
Lehrerversammlung (1858)
27. S.27, Te Deum I (1867)
28. S.28, An den heiligen Franziskus von Paula (b. 1860) libretto by Martha von Sabinin
29. S.29, Pater noster I (b. 1860)
30. S.30, Responsorien und Antiphonen [5 sets] (1860)
31. S.31, Christus ist geboren I [first/second version] (1863?)
32. S.32, Christus ist geboren II [first/second version] (1863?)
33. S.33, Slavimo Slavno Slaveni! [first/second version] (1863, 1866)
34. S.34, Ave maris stella [first/second version] (1865–66, 1868)
35. S.35, Crux! (Guichon de Grandpont) (1865)
36. S.36, Dall' alma Roma (1866)
37. S.37, Mihi autem adhaerere (from Psalm 73) (1868)
38. S.38, Ave Maria II (1869)
39. S.39, Inno a Maria Vergine (1869)
40. S.40, O salutaris hostia I (1869?)
41. S.41, Pater noster III [first/second version] (1869)
42. S.42, Tantum ergo [first/second version] (1869)
43. S.43, O salutaris hostia II (1870?)
44. S.44, Ave verum corpus (1871)

13
45. S.45, Libera me (1871)
46. S.46, Anima Christi sanctifica me [first/second version] (1874, ca. 1874)
47. S.47, St Christopher. Legend (1881)
48. S.48, Der Herr bewahret die Seelen seiner Heiligen (1875)
49. S.49, Weihnachtslied (O heilige Nacht) (a. 1876)
50. S.50, 12 Alte deutsche geistliche Weisen (Chorales) [12 chorals] (ca. 1878–79)
51. S.51, Gott sei uns gnädig und barmherzig (1878)
52. S.52, Septem Sacramenta. Responsoria com organo vel harmonio concinente (1878)
53. S.53, Via Crucis (1878–79)
54. S.54, O Roma nobilis (1879)
55. S.55, Ossa arida (1879)
56. S.56, Rosario [4 chorals] (1879)
57. S.57, In domum Domini ibimus (1884?)
58. S.58, O sacrum convivium (1884?)
59. S.59, Pro Papa (ca. 1880)
60. S.60, Zur Trauung. Geistliche Vermählungsmusik (Ave Maria III) (1883)
61. S.61, Nun danket alle Gott (1883)
62. S.62, Mariengarten (b. 1884)
63. S.63, Qui seminant in lacrimis (1884)
64. S.64, Pax vobiscum! (1885)
65. S.65, Qui Mariam absolvisti (1885)
66. S.66, Salve Regina (1885)

Lucrări corale laice

1. S.67, Beethoven Cantata No. 1: Festkantate zur Enthüllung des Beethoven-Denkmals in


Bonn (1845)
2. S.68, Beethoven Cantata No. 2: Zur Säkularfeier Beethovens (1869–70)
3. S.69, Chöre zu Herders Entfesseltem Prometheus (1850)

14
4. S.70, An die Künstler (Schiller) [first/second/third verion] (1853, 1853, 1856)
5. S.71, Gaudeamus igitur. Humoreske (1869)
6. S.72, Vierstimmige Männergesänge [4 chorals] (for Mozart-Stiftung) (1841)
7. S.73, Es war einmal ein König (1845)
8. S.74, Das deutsche Vaterland (1839)
9. S.75, Über allen Gipfeln ist Ruh (Goethe) [first/second version] (1842, 1849)
10. S.76, Das düstre Meer umrauscht mich (1842)
11. S.77, Die lustige Legion (A. Buchheim) (1846)
12. S.78, Trinkspruch (1843)
13. S.79, Titan (Schobert) (1842–47)
14. S.80, Les quatre éléments (Autran) (1845)
15. S.81, Le forgeron (de Lamennais) (1845)
16. S.82, Arbeiterchor (de Lamennais?) (1848)
17. S.83, Ungaria-Kantate (Hungaria 1848 Cantata) (1848)
18. S.84, Licht, mehr Licht (1849)
19. S.85, Chorus of Angels from Goethe's Faust (1849)
20. S.86, Festchor zur Enthüllung des Herder-Dankmals in Weimar (A. Schöll) (1850)
21. S.87, Weimars Volkslied (Cornelius) [6 versions] (1857)
22. S.88, Morgenlied (Hoffmann von Fallersleben) (1859)
23. S.89, Mit klingendem Spiel (1859–62 ?)
24. S.90, Für Männergesang [12 chorals] (1842–60)
25. S.91, Das Lied der Begeisterung. A lelkesedes dala (1871)
26. S.92, Carl August weilt mit uns. Festgesang zur Enthüllung des Carl-August-Denkmals in
Weimar am 3 September 1875(1875)
27. S.93, Ungarisches Königslied. Magyar Király-dal (Ábrányi) [6 version] (1883)
28. S.94, Gruss (1885?)

15
Lucrări orchestrale

Poeme simfonice

1. S.95, Poème symphonique No. 1, Ce qu'on entend sur la montagne (Berg Symphonie)
[first/second/third version] (1848–49, 1850, 1854)
2. S.96, Poème symphonique No. 2, Tasso, Lamento e Trionfo [first/second/third version]
(1849, 1850–51, 1854)
3. S.97, Poème symphonique No. 3, Les préludes (1848)
4. S.98, Poème symphonique No. 4, Orpheus (1853–54)
5. S.99, Poème symphonique No. 5, Prometheus [first/second version] (1850, 1855)
6. S.100, Poème symphonique No. 6, Mazeppa [first/second version] (1851, 1854)
7. S.101, Poème symphonique No. 7, Festklänge [revisions added to 1863 pub] (1853)
8. S.102, Poème symphonique No. 8, Héroïde funèbre [first/second version] (1849–50,
1854)
9. S.103, Poème symphonique No. 9, Hungaria (1854)
10. S.104, Poème symphonique No. 10, Hamlet (1858)
11. S.105, Poème symphonique No. 11, Hunnenschlacht (1856–57)
12. S.106, Poème symphonique No. 12, Die Ideale (1857)
13. S.107, Poème symphonique No. 13, Von der Wiege bis zum Grabe (From the Cradle to
the Grave) (1881–82)

Alte lucrări orchestrale

1. S.108, Eine Faust-Sinfonie [first/second version] (1854, 1861)


2. S.109, Eine Sinfonie nach Dantes Divina Commedia (1855–56)
3. S.110, Deux épisodes d'apres le Faust de Lenau [2 pieces] (1859–61)
4. S.111, Zweiter Mephisto-Walzer (1881)

16
5. S.112, Trois Odes Funèbres [3 pieces] (1860–66)
6. S.113, Salve Polonia (1863)
7. S.114, Künstlerfestzug zur Schillerfeier (1857)
8. S.115, Festmarsch zur Goethejubiläumsfeier [first/second version] (1849, 1857)
9. S.116, Festmarsch nach Motiven von E.H.z.S.-C.-G. (1857)
10. S.117, Rákóczy March (1865)
11. S.118, Ungarischer Marsch zur Krönungsfeier in Ofen-Pest (am 8 Juni 1867) (1870)
12. S.119, Ungarischer Sturmmarsch (1875)

Pian şi orchestră

1. S.120, Grande Fantaisie Symphonique on themes from Berlioz's Lélio (1834)


2. S.121, Malédiction (with string orchestra) (1833)
3. S.122, Fantasie über Beethovens Ruinen von Athen [first/second version] (1837?, 1849)
4. S.123, Fantasie über ungarische Volksmelodien (1852)
5. S.124, Piano Concerto No. 1 in E flat [first/second version] (1849, 1856)
6. S.125, Piano Concerto No. 2 in A major [first/second version] (1839, 1849)
7. S.125a, Piano Concerto No. 3 in E flat (1836–39)
8. S.126, Totentanz. Paraphrase on Dies Irae [Ferruccio Busoni's 'De Profundis'/final
version] (1849, 1859)
9. S.126a, Piano Concerto "In the Hungarian Style" [probably by Sophie Menter] (1885)

Muzică de cameră

1. S.126b, Zwei Waltzer [2 pieces] (1832)


2. S.127, Duo (Sonata) – Sur des thèmes polonais (1832–35 ?; violin and piano)
3. S.128, Grand duo concertant sur la romance de M. Lafont "Le Marin" [first/second
version] (ca. 1835–37, 1849; violin and piano)
4. S.129, Epithalam zu Eduard Reményis Vermählungsfeier (1872; violin and piano)

17
5. S.130, Élégie No. 1 [first/second/third version] (1874)
6. S.131, Élégie No. 2 (1877; piano and violin or cello)
7. S.132, Romance oubliée (1880; piano and violin, viola or cello)
8. S.133, Die Wiege (1881?; 4 violins)
9. S.134, La lugubre gondola [first/second version] (1883?, 1885?) (piano and violin or
cello)
10. S.135, Am Grabe Richard Wagners (1883; string quartet and harp)

Lucrări pentru pian

Studii

1. S.136, Étude en douze exercices dans tous les tons majeurs et mineurs [first version, 12
pieces] (1826)
2. S.137, Douze grandes études [second version, 12 pieces] (1837)
3. S.138, Mazeppa [intermediate version of S137/4] (1840)
4. S.139, Douze études d'exécution transcendante [final version, 12 pieces] (1852); Carl
Czerny gewidmet.
5. S.140, Études d'exécution transcendante d'après Paganini [first version, 6 pieces] (1838)
6. S.141, Grandes études de Paganini [second version, 6 pieces] (1851)
7. S.142, Morceau de salon, Étude de perfectionnement [Ab Irato, first version] (1840)
8. S.143, Ab Irato, Étude de perfectionnement [second version] (1852)
9. S.144, Trois études de concert [3 pieces] (1848?)
a. Il lamento
b. La leggierezza
c. Un sospiro
10. S.145, Zwei Konzertetüden [2 pieces] (1862–63)
a. Waldesrauschen
b. Gnomenreigen

18
11. S.146, Technische Studien [68 studies] (ca. 1868–80)

Variațiuni ale unor lucrări originale

1. S.147, Variation on a Waltz by Diabelli (1822)


2. S.148, Huit variations (1824?)
3. S.149, Sept variations brillantes sur un thème de G. Rossini (1824?)
4. S.150, Impromptu brilliant sur des thèmes de Rossini et Spontini (1824)
5. S.151, Allegro di bravura (1824)
6. S.152, Rondo di bravura (1824)
7. S.152a, Klavierstück (?)
8. S.153, Scherzo in G minor (1827)
9. S.153a, Marche funèbre (1827)
10. S.153b, Grand solo caractèristique d'apropos une chansonette de Panseron [private
collection, score inaccessible] (1830–32) [1]
11. S.154, Harmonies poétiques et religieuses [Pensée des morts, first version] (1833, 1835)
12. S.155, Apparitions [3 pieces] (1834)
13. S.156, Album d'un voyageur [3 sets; 7, 9, 3 pieces] (1835–38)
14. S.156a, Trois morceaux suisses [3 pieces] (1835–36)
15. S.157, Fantaisie romantique sur deux mélodies suisses (1836)
16. S.157a, Sposalizio (1838–39)
17. S.157b, Il penseroso [first version] (1839)
18. S.157c, Canzonetta del Salvator Rosa [first version] (1849)
19. S.158, Tre sonetti del Petrarca [3 pieces, first versions of S161/4-6] (1844–45)
20. S.158a, Paralipomènes à la Divina Commedia [Dante Sonata original 2 movement
version] (1844–45)
21. S.158b, Prolégomènes à la Divina Commedia [Dante Sonata second version] (1844–45)
22. S.158c, Adagio in C major (Dante Sonata albumleaf) (1844–45)

19
23. S.159, Venezia e Napoli [first version, 4 pieces] (1840?)
24. S.160, Années de pèlerinage. Première année; Suisse [9 pieces] (1848–55)
25. S.161, Années de pèlerinage. Deuxième année; Italie [7 pieces] (1839–49)
26. S.162, Venezia e Napoli. Supplément aux Années de pèlerinage 2de volume [3 pieces]
(1860)
27. S.162a, Den Schutz-Engeln (Angelus! Prière à l'ange gardien) [4 drafts] (1877–82)
28. S.162b, Den Cypressen der Villa d'Este – Thrénodie II [first draft] (1882)
29. S.162c, Sunt lacrymae rerum [first version] (1872)
30. S.162d, Sunt lacrymae rerum [intermediate version] (1877)
31. S.162e, En mémoire de Maximilian I [Marche funèbre first version] (1867)
32. S.162f, Postludium – Nachspiel – Sursum corda! [first version] (1877)
33. S.163, Années de pèlerinage. Troisième année [7 pieces] (1867–77)
34. S.163a, Andantino pour Emile et Charlotte Loudon (1828) [2]
35. S.163a/1, Album Leaf in F sharp minor (1828)
36. S.163b, Album-Leaf (Ah vous dirai-je, maman) (1833)
37. S.163c, Album-Leaf in C minor (Pressburg) (1839)
38. S.163d, Album-Leaf in E major (Leipzig) (1840)
39. S.164, Feuille d'album No. 1 (1840)
40. S.164a, Album Leaf in E major (Vienna) (1840)
41. S.164b, Album Leaf in E flat (Leipzig) (1840)
42. S.164c, Album-Leaf: Exeter Preludio (1841)
43. S.164d, Album-Leaf in E major (Detmold) (1840)
44. S.164e, Album-Leaf: Magyar (1840)
45. S.164f, Album-Leaf in A minor (Rákóczi-Marsch) (1841)
46. S.164g, Album-Leaf: Berlin Preludio (1842)
47. S.165, Feuille d'album (in A flat) (1841)
48. S.166, Albumblatt in waltz form (1841)
49. S.166a, Album Leaf in E major (1843)

20
50. S.166b, Album-Leaf in A flat (Portugal) (1844)
51. S.166c, Album-Leaf in A flat (1844)
52. S.166d, Album-Leaf: Lyon prélude (1844)
53. S.166e, Album-Leaf: Prélude omnitonique (1844)
54. S.166f, Album-Leaf: Braunschweig preludio (1844)
55. S.166g, Album-Leaf: Serenade (1840–49)
56. S.166h, Album-Leaf: Andante religioso (1846)
57. S.166k, Album Leaf in A major: Friska (ca. 1846–49)
58. S.166m-n, Albumblätter für Prinzessin Marie von Sayn-Wittgenstein (1847)
59. S.167, Feuille d'album No. 2 [Die Zelle in Nonnenwerth, third version] (1843)
60. S.167a, Ruhig [catalogue error; see Strauss/Tausig introduction and coda]
61. S.167b, Miniatur Lieder [score not accessible at present] (?)
62. S.167c, Album-Leaf (from the Agnus Dei of the Missa Solennis, S9) (1860–69)
63. S.167d, Album-Leaf (from the symphonic poem Orpheus, S98) (1860)
64. S.167e, Album-Leaf (from the symphonic poem Die Ideale, S106) (1861)
65. S.167f, Album Leaf in G major (ca. 1860)
66. S.168, Elégie sur des motifs du Prince Louis Ferdinand de Prusse [first/second version]
(1842, 1851)
67. S.168a, Andante amoroso (1847?)
68. S.169, Romance (Ô pourquoi donc) (1848)
69. S.170, Ballade No. 1 in D flat (Le chant du croisé) (1845–48)
70. S.170a, Ballade No. 2 [first draft] (1853)
71. S.171, Ballade No. 2 in B minor (1853)
72. S.171a, Madrigal (Consolations) [first series, 6 pieces] (1844)
73. S.171b, Album Leaf or Consolation No. 1 (1870–79)
74. S.171c, Prière de l'enfant à son reveil [first version] (1840)
75. S.171d, Préludes et harmonies poétiques et religie (1845)
76. S.171e, Litanies de Marie [first version] (1846–47)

21
77. S.172, Consolations (Six penseés poétiques) (1849–50)
78. S.172a, Harmonies poétiques et religieuses [1847 cycle] (1847)
79. S.172a/3&4, Hymne du matin, Hymne de la nuit [formerly S173a] (1847)
80. S.172b, Stabat mater (not before 1847)
81. S.173, Harmonies poétiques et religieuses [second version] (1845–52)
82. S.174, Berceuse [first/second version] (1854, 1862)
83. S.175, Deux légendes [2 pieces] (1862–63)
a. St. François d'Assise. La prédication aux oiseaux (Preaching to the Birds)
b. St. François de Paule marchant sur les flots (Walking on the Waves)
84. S.175a, Grand solo de concert [Grosses Konzertsolo, first version] (1850)
85. S.176, Grosses Konzertsolo [second version] (1849–50 ?)
86. S.177, Scherzo and March (1851)
87. S.178, Piano Sonata in B minor (1852–53)
88. S.179, Prelude after a theme from Weinen, Klagen, Sorgen, Zagen by J. S. Bach (1854)
89. S.180, Variations on a theme from Weinen, Klagen, Sorgen, Zagen by J. S. Bach (1862)
90. S.181, Sarabande and Chaconne from Handel's opera Almira (1881)
91. S.182, Ave Maria – Die Glocken von Rom (1862)
92. S.183, Alleluia et Ave Maria [2 pieces] (1862)
93. S.184, Urbi et orbi. Bénédiction papale (1864)
94. S.185, Vexilla regis prodeunt (1864)
95. S.185a, Weihnachtsbaum [first version, 12 pieces] (1876)
96. S.186, Weihnachtsbaum [second version, 12 pieces] (1875–76)
97. S.187, Sancta Dorothea (1877)
98. S.187a, Resignazione [first/second version] (1877)
99. S.188, In festo transfigurationis Domini nostri Jesu Christi (1880)
100. S.189, Klavierstück No. 1 (1866)
101. S.189a, Klavierstück No. 2 (1845)
102. S.189b, Klavierstück (?)

22
103. S.190, Un portrait en musique de la Marquise de Blocqueville (1868)
104. S.191, Impromptu (1872)
105. S.192, Fünf Klavierstücke (for Baroness von Meyendorff) [5 pieces] (1865–79)
106. S.193, Klavierstuck (in F sharp major) (a. 1860)
107. S.194, Mosonyis Grabgeleit (Mosonyi gyázmenete) (1870)
108. S.195, Dem Andenken Petőfis (Petőfi Szellemenek) (1877)
109. S.195a, Schlummerlied im Grabe [Elegie No 1, first version] (1874)
110. S.196, Élégie No. 1 (1874)
111. S.196a, Entwurf der Ramann-Elegie [Elegie No 2, first draft] (1877)
112. S.197, Élégie No. 2 (1877)
113. S.197a, Toccata (1879–81)
114. S.197b, National Hymne – Kaiser Wilhelm! (1876)
115. S.198, Wiegenlied (Chant du berceau) (1880)
116. S.199, Nuages gris (Trübe Wolken) (1881)
117. S.199a, La lugubre gondola (Der Trauergondol) [original Vienna draft, 1882; in
4/4 time; pub. 2002)
118. S.200/1, La lugubre gondola I (final version, after Wagner's death, but MS
undated; now in 6/8 time; pub. 1927 – when the numbers I and II were added)
119. S.200/2, La lugubre gondola II (1883 revision of Vienna draft; still in 4/4 time; 1st
pub. version as simply La lugubre gondola in 1885)
120. S.201, R. W. – Venezia (1883)
121. S.202, Am Grabe Richard Wagners (1883)
122. S.203, Schlaflos, Frage und Antwort (Nocturne after a poem by Toni Raab) (1883)
123. S.204, Receuillement (Bellini in Memoriam) (1877)
124. S.205, Historische ungarische Bildnisse (Magyar arcképek) [original version, 7
pieces] (1885)
125. S.205a, Historische ungarische Bildnisse [revised order and conclusion, 7 pieces]
(1885)

23
126. S.206, Trauervorspiel und Trauermarsch (1885)
127. S.207, En rêve. Nocturne (1885)
128. S.207a, Prélude à la polka de Borodine (and Borodin's Polka) (1880)
129. S.208, Unstern: sinistre, disastro (1880–86)

Lucrări în formă de dans

1. S.208a, Waltz (in A major) (b. 1825)


2. S.209, Grande valse di bravura [first version of S214/1] (1835)
3. S.209a, Waltz (in E flat) (1840)
4. S.210, Valse mélancolique [first version of S214/2] (1839)
5. S.210a, Valse mélancolique [intermediate version] (1840)
6. S.210b, Valse (in A major) (1830–39)
7. S.211, Ländler (in A flat major) (1843)
8. S.211a, Ländler (in D major) (1879)
9. S.212, Petite valse favorite [first/second version] (1842, 1843)
10. S.212b, Mariotte. Valse pour Marie (1840)
11. S.213, Valse-impromptu (1850?)
12. S.213a, Valse-impromptu [with later additions] (1880)
13. S.214, Trois caprice-valses [3 pieces] [second versions of S209, S210, S401] (1850?)
14. S.214a, Carousel de Madame Pelet-Narbone (ca. 1875–81)
15. S.215, Valses oubliées [4 pieces] (1881–84)
16. S.215a, Dritter Mephisto-Walzer (Mephisto Waltz No. 3) [first draft] (1883)
17. S.216, Dritter Mephisto-Walzer (Mephisto Waltz No. 3) (1883)
18. S.216a, Bagatelle sans tonalité (1885)
19. S.216b, Vierter Mephisto-Walzer (Mephisto Waltz No. 4) [first version] (1885)
20. S.217, Mephisto Polka [first/second version] (1883)
21. S.218, Galop (in A minor) (1841?)

24
22. S.219, Grand galop chromatique [original version] (1838)
23. S.219bis, Grand galop chromatique [simplified version] (1838)
24. S.220, Galop de Bal (1840?)
25. S.221, Mazurka brillante (1850)
26. S.221a, Mazurka in F minor [Not by Liszt?] (?)
27. S.222, Petite valse favorite [catalogue error; same as S.212]
28. S.223, Deux Polonaises [2 pieces] (1851)
29. S.224, Csárdás macabre (1881–82)
30. S.225, Two Csárdás [2 pieces] (1884)
31. S.226, Festvorspiel (1856)
32. S.226a, Marche funèbre (1827)
33. S.227, Goethe Festmarsch [first version] (1849)
34. S.228, Huldigungsmarsch [first/second version] (1853)
35. S.229, Vom Fels zum Meer! – Deutscher Siegesmarsch (1853–56)
36. S.230, Bülow-Marsch (1883)
37. S.230a, Festpolonaise (1876)
38. S.231, Heroischer Marsch in ungarischem Stil (1840)
39. S.232, Ungarischer Sturmmarsch [earlier version of S524] (1843?)
40. S.233, Ungarischer Geschwindmarsch (1870)
41. S.233a, Siegesmarsch. Marche triomphale (Victory March) (?)
42. S.233b, Marche hongroise (in E flat minor) (1844)

Lucrări pe teme naționale

Cehe

1. S.234, Hussitenlied (Melody by J.Krov) (1840)

25
Engleze

1. S.235, God Save the Queen (1841)

Franceze

1. S.236, Faribolo Pasteur and Chanson du Béarn [2 pieces] (1844)


2. S.237, La marseillaise (1872?)
3. S.238, La cloche sonne (1850?)
4. S.239, Vive Henri IV (1870–80 ?)

Germane

1. S.240, Gaudeamus igitur. Concert paraphrase [first/second version] (1843, 1853)

Ungare

1. S.241, Hungarian Recruiting Songs (Zum Andenken) (By Fáy & Bihari) (1828)
2. S.241a, Ungarische Romanzero (Hungarian Songbook) [18 pieces] (1853)
3. S.241b, Magyar tempo (1840)
4. S.242, Magyar Dalok: Magyar Rapszódiák [21 pieces] (1839–47)
5. S.242a, Rákóczi-Marsch [first version] (1839–1840)
6. S.243, Ungarische National-Melodien [3 pieces] (ca. 1843)
7. S.243a, Célèbre mélodie hongroise (a. 1866)
8. S.244, Hungarian Rhapsodies (Rapsodies hongroises) [19 pieces] (1846–86)
9. S.244a, Rákóczi-Marsch [from orchestral version] (1863)
10. S.244b, Rákóczi-Marsch [simplified version of S244a] (1871)
11. S.244c, Rákóczi-Marsch [popular version] (?)
12. S.245, Fünf ungarische Volkslieder (Abranyi) [5 pieces] (1873)
13. S.246, Puszta-Wehmut (A Puszta Keserve) (1880–86 ?)

26
Italiene

1. S.248, Canzone Napolitana [first/second version] (1842)

Poloneze

1. S.249, Glanes de Woronince [3 pieces] (1847–48)


2. S.249a, Mélodie polonaise [short draft] (1871)
3. S.249b, Dumka (1871)
4. S.249c, Air cosaque (1871)

Rusești

1. S.250, Deux mélodies russes. Arabesques [2 pieces] (1842)


a. Le Rossignol, air russe d'Alabieff
b. Chanson bohémienne
2. S.250a, Le rossignol (Alyabyev) [first version of S250/1] (1842)
3. S.251, Abschied. Russisches Volkslied (1885)

Spaniole

1. S.252, Rondeau fantastique sur un thème espagnol, El Contrabandista (Garcia) (1836)


2. S.252a, La romanesca [first/second version] (ca. 1832, b. 1852)
3. S.253, Grosse Konzertfantasie über Spanische Weisen (1853)
4. S.254, Rhapsodie espagnole (1863?)
5. S.254x, Rapsodie espagnole [orchestrated by Feruccio Busoni] (?)

Duete pentru pian

1. S.255, Festpolonaise [now S619a] (1876)


2. S.256, Variation on the Chopstick Theme (1880)
3. S.256a, Nottorno [Not by Liszt?] (?)

27
Două piane

1. S.257, Grosses Konzertstück über Mendelssohns Lieder ohne Worte (1834)


2. S.258, Concerto pathétique (b. 1856)

Orgă

1. S.259, Fantasy and Fugue on the chorale Ad nos, ad salutarem undam (1850)
2. S.260, Präludium und Fuge über das Thema BACH [first/second version] (1855, 1870)
3. S.261, Pio IX. Der Papsthymnus (1863?)
4. S.261a, Andante religioso (1861?)
5. S.262, Ora pro nobis. Litanei (1864)
6. S.263, Resignazione (1877)
7. S.264, Missa pro organo lectarum celebrationi missarum adjumento inserviens (1879)
8. S.265, Gebet (1879)
9. S.266, Requiem für die Orgel (1883)
10. S.267, Am Grabe Richard Wagners (1883)
11. S.268, Zwei Vortragsstücke [2 pieces] (1884)

Arii

1. S.269, Angiolin dal biondo crin (Marchese C. Bocella) [first/second version] (1839, ?)
2. S.270, Three Petrarch Sonnets [3 songs, first/second version] (1844–45, 1854]
3. S.271, Il m'aimait tant (Delphine Gay) (1840?)
4. S.272, Am Rhein im schönen Strome (Heine) [first/second version] (1840?, 1854)
5. S.273, Die Lorelie (Heine) [first/second version] (1841, ?)
6. S.274, Die Zelle in Nonnenwerth [first/second version revised 1862] (b. 1841, 1857)

28
7. S.275, Mignons Lied (Kennst du das Land) (Goethe) [first/second/third version] (1842,
1854, 1860)
8. S.276, Comment, disaient-ils (Hugo) [first/second version] (1842, ?)
9. S.277, Bist du (Prince E. Metschersky) [first/revised version] (1843, ca. 1878–79)
10. S.278, Es war ein König in Thule (Goethe) [first/second version] (1842, ?)
11. S.279, Der du von dem Himmel bist (Goethe) [first/second/third version] (1842, ?, 1860)
12. S.280, Freudvoll und leidvoll (Goethe) [first/second/third version] (1844, 1848?, ?)
13. S.281, Die Vätergruft (1844)
14. S.282, O quand je dors (Hugo) [first/second version] (1842, ?)
15. S.283, Enfant, si j'etais roi (Hugo) [first/revised version] (1844?, ?)
16. S.284, S'il est un charmant gazon (Hugo) [first/revised version] (1844?, ?)
17. S.285, La tombe et la rose (Hugo) (1844?)
18. S.286, Gastibelza, Bolero (Hugo) (1844?)
19. S.287, Du bist wie eine Blume (Heine) (1843?)
20. S.288, Was Liebe sei (C. von Hagn) [first/second/third version] (1843?, ca. 1855, 1878–
79)
21. S.289, Vergiftet sind meine Lieder (Heine) [first/revised version] (1842, ?)
22. S.290, Morgens steh ich auf und frage (Heine) [first/revised version] (1843?, ca. 1855)
23. S.291, Die todte Nachtigall (Kaufmann) [first/revised version] (1843?, 1878)
24. S.292, Songs from Schiller's Wilhelm Tell [3 songs, first/revised version] (1845?, ?)
25. S.293, Jeanne d'Arc au bûcher (Dumas) [first/revised version] (1845, 1874)
26. S.294, Es rauschen die Winde [first/second version] (ca. 1845, b. 1856)
27. S.295, Wo weilt er? (Rellstab) (1844)
28. S.296, Ich möchte hingehn (Herwegh) [revised later] (1845)
29. S.297, Wer nie sein Brot mit Tränen ass (Goethe) [first/revised version] (ca. 1845)
30. S.298, O lieb so lang du lieben kannst (Freiligrath) (1845?)
31. S.299, Isten veled (Farewell) (Horvath) [first/revised version] (1846–47)
32. S.300, Le juif errant (Béranger) (1847)

29
33. S.301, Kling leise, mein Lied [first/revised version] (1848)
34. S.301a, Oh pourquoi donc (Mme Pavloff) (1843)
35. S.301b, En ces lieux. Élégie (E. Monnier) (1844)
36. S.302, Die Macht der Musik (Duchess Helen of Orleans) (1848–49)
37. S.303, Weimars Toten. Dithyrambe (Schober) (b. 1848)
38. S.304, Le vieux vagabond (Béranger) (b. 1848)
39. S.305, Schwebe, schwebe, blaues Auge [first/revised version] (1845, ?)
40. S.306, Über allen Gipfeln ist Ruh [first/revised version] (1847?, ?)
41. S.306a, Quand tu chantes bercée (Hugo) (1843)
42. S.307, Hohe Liebe (Uhland) (1850?)
43. S.308, Gestorben war ich (Seliger tod) (Uhland) (1850?)
44. S.309, Ein Fichtenbaum steht einsam (Heine) [first/revised version] (ca. 1845, 1854)
45. S.310, Nimm einen Strahl der Sonne (1849)
46. S.311, Anfangs wollt' ich fast verzagen (Heine) (1849)
47. S.312, Wie singt die Lerche schön (Hoffmann von Fallersleben) (1856?)
48. S.313, Weimars Volkslied (Cornelius) (1857)
49. S.314, Es muss ein wunderbares sein (Redwitz) (1852)
50. S.315, Ich liebe dich (Rückert) (1857)
51. S.316, Muttergottes – Sträusslein zum Mai-Monate (Müller) [2 songs] (1857)
52. S.317, Laßt mich ruhen (Hoffmann von Fallersleben) (1858?)
53. S.318, In Liebeslust (Hoffmann von Fallersleben) (1858?)
54. S.319, Ich scheide (Hoffmann von Fallersleben) (1860)
55. S.320, Die drei Zigeuner (Lenau) (1860)
56. S.321, Die stille Wasserrose (Geibel) (1860?)
57. S.322, Wieder möcht ich dir begegnen (Cornelius) (1860)
58. S.323, Jugendglück (Pohl) (1860?)
59. S.324, Blume und Duft (Hebbel) (1854)
60. S.325, Die Fischertochter (Count C. Coronini) (1871)

30
61. S.326, La perla (Princess Therese von Hohenlohe) (1872)
62. S.327, J'ai perdu ma force et ma vie. 'Tristesse' (de Musset) (1872)
63. S.328, Ihr Glocken von Marling (Emil Kuh) (1874)
64. S.329, Und sprich (Biegeleben) [revised 1878] (1874)
65. S.330, Sei Still (Henriette von Schorn) (1877)
66. S.331, Gebet (Bodenstedt) (1878?)
67. S.332, Einst (Bodenstedt) (1878?)
68. S.333, An Edlitam (Bodenstedt) (1878?)
69. S.334, Der Glückliche (Bodenstedt) (1878?)
70. S.335, Go not, happy day (Tennyson) (1879)
71. S.336, Verlassen (G.Michell) (1880)
72. S.337, Des tages laute stimmen schweigen (F. von Saar) (1880)
73. S.338, Und wir dachten der Toten (Freiligrath) (1880?)
74. S.339, Ungarns Gott. A magyarok Istene (Petőfi) (1881)
75. S.340, Ungarisches Königslied. Magyar Király-dal (Ábrányi) (1883)
76. S.340a, Ne brani menya, moy drug. (Tolstoy) (1886)

77. Other choral works[edit]


78. S.341, Ave Maria IV (1881)
79. S.342, Le crucifix (Hugo) (1884)
80. S.343, Sancta Caecilia (1884)
81. S.344, O Meer im Abendstrahl (Meissner) (1880)
82. S.345, Wartburg-Lieder from Der Braut Willkomm auf Wartburg (Scheffel) [7 chorals]
(1872)

Recitative

1. S.346, Lenore (Bürger) (1858)


2. S.347, Vor hundert Jahren (F. Halm) [lost?] (1859) [3]
3. S.348, Der traurige Mönch (Lenau) (1860)

31
4. S.349, Des toten Dichters Liebe (Jókai) (1874)
5. S.350, Der blinde Sänger (Alexei Tolstoy) (1875)

[1] Pascu, George; Boțocan, Melania – Carte de istoria muzicii vol I– Editura Vasiliana –
Iași 2003, pag 357.

32
Bibliografie:

 Bălan, Theodor – Franz Liszt – Editura Muzicală a Uniunii


Compozitorilor, 1963

 Burger,Ernst – Franz Liszt – 1986

 Gut, Serge – Franz Liszt – 1989

 Pascu, George; Boțocan, Melania – Carte de istoria muzicii vol I –


Editura Vasiliana – Iași 2003

 Walker, Alan – Franz Liszt the final Years – 1997

 Watson, Derek – Liszt – 1989

33

S-ar putea să vă placă și