CANCERUL ESOFAGIAN

Tabloul clinic al acestei boli delimitează trei stadii. În perioada de debut, simptomul
cardinal este disfagia progresivă. Se traduce printr-o jenă, uneori minimă, la deglutiţia
alimentelor cu senzaţia de oprire a alimentelor solide şi de arsură la ingestia băuturilor calde.

Nu există un paralelism strict între gradul de obstrucţie şi disfagie.

Există un interval asimptomatic de trei ani între detectarea unui aspect

de displazie celulară la nivelul mucoasei şi apariţia unui cancer patent cu
disfagie.

Patologia esofagiană preexistentă poate masca evoluţia unui cancer

esofagian supra adăugat. În perioada de stare, disfagia devine permanentă, iniţial electivă
pentru solide, apoi progresia stenozei face imposibilă chiar ingestia lichidelor, devenind în
acel moment completă. Simptomele şi semnele de acompaniament, inconstante, sunt:
regurgitările (revenirea alimentelor înghiţite în cavitatea bucală înainte de a ajunge în stomac),
sialoreea, halena fetidă, sughiţul, disfonia (sunet modificat al vocii), etc. În perioada
complicaţiilor survin pneumonia de aspiraţie, fistulele eso-traheale şi eso-bronşice,
mediastinita şi hemoragia, alterarea stării generale prin pierderea din greutate, deshidratare,
astenie şi anorexie este impresionantă.

Examenul clinic obiectiv, sărac în perioada diagnostic utilă, poate evidenţia o infecţie
respiratorie, adenopatia supraclaviculară sau metastazele hepatice, toate semne de stadiu
avansat, în afara resurselor terapeutice radicale. Examinările paraclinice sunt indispensabile
pentru stabilirea diagnosticului. TranzituI baritat cu dublu contrast (bariu lichid cu conţinut
gazos), în incidenţe multiple, poate aduce date utile pentru diagnostic. Esofagoscopia cu
biopsie aduce certitudinea diagnostică, confirmă aspectele radiologice şi precizează tipul
sediul şi histologia tumorii.