1. Examenul coproparazitologic: definitie, recoltarea si transportul probei.

2. Examenul coproparazitologic: preparat nativ in ser fiziologic si solutie Lugol.

 examenul parazitologic al materiilor fecale este o metoda de diagnostic folosita
pentru evidentierea parazitilor cu localizare intestinala (protozoare, helminti);
 frecvent se elimina ouale si larvele parazitilor, precum si chistii si trofozoitii de
protozoare; acestea sunt elemente vizibile numai microscopic;
 in infectiile masive se elimina viermii adulti vizibili cu ochiul liber.
Recoltarea probei de materii fecale pentru examenul parazitologic se va face din:
 scaunul emis spontan;
 scaunul obtinut dupa administrarea in prealabil a unui purgativ salin in doza laxativa,
pentru a antrena trofozoitii de la nivelul ulceratiilor intestinale (pentru depistarea
protozoarelor intestinale, la bolnavii cronici si la purtatorii asimptomatici).

Recoltarea necesita urmatoarele precautii :

 sa se recolteze o cantitate minima de ~ 5-10g din mai multe locuri ale bolului fecal
 sa se recolteze orice fragment cu aspect suspect,vizibil macroscopic.
 cand se elimina parazitul intreg (Ascaris, Oxyuris) sau fragmente (proglote de tenii),
acestea se recolteaza cu o pensa si se introduc intr-un coprocultor cu ser fiziologic.
 recoltarea trebuie sa se faca in prima ora de la evacuare (mai ales cand urmarim sa
decelam trofozoiti de protozoare- (E.histolitica, Balantidium coli, Lamblia)

Recipiente colectoare si transportul probei

 recoltarea probelor se face in colectoare speciale furnizate de laborator
(coprocultor),care nu trebuie sa fie steril si nici sa contina mediu de transport;
 este recomandabil ca proba sa fie expediata la laborator in maxim 2-3 ore de la
recoltare;
 cand nu exista posibilitatea expedierii:
 vor fi pastratate la +40C (temperatura de +40C asigura o conservare a oualor de
helminti si a chistilor de protozoare pentru cateva saptamani)
conservate in solutii fixatoare (formol 10%, iod).

3. Entamoeba hystolitica- morfologie, diagnostic de laborator.

Agentul etiologic: Entamoeba histolytica (Entamoeba dysenteriae).
-amiba intestinala obligatoriu patogena, hematofaga, capabila sa invadeze tesuturi
intestinale si extraintestinale, cu raspandire hematogena pluriviscerala.
Forma vegetativă hematofagă (forma magna), patogenă:
 măsoara 20–40μm;
 este foarte mobilă (prin emiterea a numeroase pseudopode);
 histolitică (enzimele proteolitice, se înfundă în grosimea peretelui colic,
provocând microabcese ce pot conflua);
1
  nu se închistează;
 endoplasma conţine hematii.
Forma vegetativă (forma minuta), nepatogenă:
 măsoară 10 – 15 μm;
 mobilitate redusă;
 citoplasma este diferenţiată în două zone: ectoplasma hialină şi endoplasma granulară,
în care se găseşte nucleul şi produse ingerate (bacterii);
 nucleul este sferic, situat excentric, are un cariozom central şi cromatina periferică
dispusă regulat de-a lungul peretelui nucleului;
 trăieşte în lumenul colonului;
 dă naştere la forma chistică, însă, se poate transforma în formă histolitică.
Forma chistică, nepatogenă:
 măsoara 10-15 μm diametru;
 este sferic, înconjurat de un perete gros şi rezistent;
 chistul matur (infectant) are 4 nuclei;
 se elimină prin materiile fecale;
 este forma de rezistenţă şi de diseminare în mediul extern.

Diagnosticul parazitologic:
-sunt necesare 4-6 probe de scaun, recoltate la interval de 7-10 zile

.Examenul microscopic
Preparat nativ cu ser fiziologic sau lugol:
 examinarea imediata a mucozitatilor sanguinolente sau a puroiului evidentiaza
numeroase eozinofile, putine polimorfonucleare si amibe vii care au miscari lente;
citoplasma contine numeroase vacuole si hematii care o diferentiaza de
amibele nepatogene
Frotiu colorat Giemsa - evidentiaza:
Forma magna: se intalneste numai in dizenteria acuta;
 Citoplasma este diferentiata in doua zone : ectoplasma hialina colorata in
albastru si endoplasma granulata, care contine vacuole si hematii in diferite
stadii de digestie, colorate portocaliu;
 Nucleul este rotund, situat excentric, cromatina nucleara este dispusa regulat,
sub forma de granule fine, pe marginea interna a membranei nucleare.
Forma minuta: se intalneste la cronici si purtatori
 citoplasma diferentiata
 ectoplasma contine levuri si bacterii, niciodata hematii.
Preparate directe Kato-Miura sau preparate de concentrare (Bailanger): in faza
cronica si la purtatori, chistul constituie elementul de diagnostic.

\
4. Trichomonas vaginalis- morfologie, diagnostic de laborator.
- flagelat cavitar al aparatului uro-genital
Morfologie:
Trofozoitul:
 ovalar, masoara 15μ lungime, 7μ lăţime;
2
 extremitatea anterioară lăţită, cea posterioară efilată;
 în regiunea anterioară prezintă:
 un nucleu cu 5 cromozomi;
 un complex chinetostomal din care pleacă:
 3 – 5 flageli
 4 părăsesc anterior celula
 1 recurent – parţial fixat pe membrana ondulantă
 1 axostil cu rol în susţinere
 străbate longitudinal celula, exteriorizându-se prin extremitatea
posterioară
 paralel cu membrana ondulantă există o formaţiune intracitoplasmatică numită
costa
 o parazitul mai conţine lizozomi, aparat Golgi, organite cu rol în metabolism
 nu prezintă forma chistică

Diagnosticul parazitologic:

Examenul microscopic: se poate efectua in preparat nativ sau frotiu.

Preparat nativ - parazitul îşi păstrează mobilitatea câteva ore dacă este păstrat la 20 0
C
 se pot observa parazitii vii, rotunzi sau ovalari, cu miscari active.
Frotiu colorat Giemsa: se evidentiaza trofozoitul.
- trofozoitul poate fi sferic, oval sau neregulat;
- citoplasma albastra, are un aspect vacuolar cu fine granulatii de culoare rosie;
- nucleul este mare, rosu-violet, situat anterior;
- axostilul (elementul care permite diferentierea de celulele epiteliale) si flagelii se
coloreaza in rosu carmin.
Cultivarea pe medii nutrititive (Diamond, Lash, Lӧffler) – mai ales la persoane
asimptomatice.
Imunodiagnostic: prin identificarea antigenelor specifice in secretii
vaginale/uretrale/urina– mai ales în infecţiile asimptomatice ale bărbatului
-reacţia de aglutinare, RIF, ELISA

5. Giardia intestinalis- morfologie, diagnostic de laborator.

flagelat cavitar al intestinului subtire
Morfologie: parazitul exista sub doua forme: trofozoit si chist.
Trofozoitul:
 măsoară 15 µm lungime şi 10µm lăţime;
 corpul: piriform
 faţă dorsală bombată, rugoasă, cu numeroase depresiuni;
 faţă ventrală, plată.
 faţa ventrală prezintă:
 2 nuclei anteriori;
 4 perechi de flageli cu originea în 8 blefaroplaşti:
 flagelii anteriori, posteriori şi caudali părăsesc parazitul prin regiunea
anterioară, posterioară, caudală
3
  flagelii ventrali sunt situaţi pe faţa ventrală a parazitului
 corpi parabazali semilunari;
dublu axostil median.
Chistul:
 oval, 9-15 μ;
 perete dublu;
 2 sau 4 nuclei la extremităţi;
 resturi de flageli în formă de litera S, dispuşi în axul chistului.
Diagnosticul parazitologic:
 în primele 3 săptămâni nu apar paraziţi în scaun;
 examinarea se repetă de 4 ori la fiecare 7 zile.

Examenul microscopic:
Preparat nativ în ser fiziologic sau lugol:
 se evidentiaza chistul in scaunul format/steatoreic (la cronici si la purtatori);
 se evidentiaza trofozoitul in scaunul diareic (in formele subacute) sau in lichidul
duodenal (tubaj duodenal sau enterotest).
 (Enterotestul= o capsula gelatinoasa, enterosolubila, care contine un fir de nailon;
ajunsa in intestin gelatina se dizolva, iar parazitii se fixeaza de firul de nailon. Dupa 2
ore, firul se extrage si mucusul impreuna cu parazitii se depun pe o lama de sticla, care
se examineaza microscopic.)
Imunodiagnostic: detectarea Ag în materii fecale (indica o infectie activa)
 ELISA,
 imunoelectroforeza,
 contraimunoelectroforeza,
 imunoperoxidaza.

6. Criptosporidium- morfologie, diagnostic de laborator.

-parazit oportunist, a carui patogenitate este conditionata de starea sistemului imun al
gazdei;
- habiteaza intracellular in celulele epiteliale ale tractusului digestiv, si mai rar, pulmonar.
Morfologie: are doua forme evolutive- trofozoit si oochist
 Trofozoitul:
 masoara intre 2-5µ in diametru;
 este forma vegetativa;
 se localizeaza in marginea in perie a celulei epiteliale intestinale, intracellular.

Oochistul:
 4-5µ in diametru;
 este sferic-ovoid;
 este inconjurat de un perete gros;
 contine 4 sporozoiti in forma de corn si o masa de reziduri granulare.

Diagnosticul parazitologic:
-practicarea a minimum doua examene coprologice la interval de 7 zile (excretia
oochistilor poate fi discontinua)
4
 -excretia de oochisti este mai intensa in primele 4-5 zile ale bolii, apoi descreste treptat
in saptamana a doua si se opreste dupa 1-2 saptamani de la incetarea diareei;
-rareori oochisturile se pot intalni in scaunele formate.

Examenul microscopic:
Frotiu din materii fecale –coloratie Ziehl Neelsen modificata:
 oochistul apare ca o formatiune rotunda, cu dimensiuni de 4-6µ, colorata in rosu, pe
fondul verde al detritusurilor celulare, levurilor, germenilor
 prezinta un perete celular gros, in interior are elemente granulare colorate in brun
inchis, dispuse la periferiecentral prezinta o zona necolorata
Frotiu din materii fecale –coloratie Giemsa
- oochisturile apar bleu-pal, cu elemente granulare interne rosii pe fond violet inchis

7. Taenia solium- morfologie, diagnostic de laborator.

i. T.solium- egentul etiologic a teniazei de carne de porc

Adultul:
 are o lungime de 7-8 m
 Scolexul globulos prezinta, ca organe de fixare, în afara celor 4 ventuze sferice, un
rostru şi două coroane de croşete.
 Colul este subţire, cu rol proliferativ,
 Strobila prezintă pe marginile laterale porii genitali dispuşi regulat alternant;
proglotele bătrâne au uterul cu puţine ramificaţii laterale (5-7), arborescente.
Oul:
 este sferic, cu diametrul de 40 μm;
 învelişul striat brun este gros,
 conţine embrionul hexacant
 nu se poate deosebi de oul de T. saginata.
Diagnosticul parazitologic:
 -se bazeaza pe decelarea proglotelor si extrem de rar a oualor in materii fecale
 La T.solium proglotele gravide, mature, se desprind de strobila si se elimina impreuna
cu materiile fecale, in momentul defecarii.

8. Taenia saginata- morfologie, diagnostic de laborator.

Adultul:
 are o lungime de 4-10 m,
 este alcătuit din trei părţi:
- un scolex (cap),
- col (gat),
- strobila (corp), formata din proglote.
 un scolex (cap), piriform, de 1-2 mm, dotat cu organe de fixare (4 ventuze ovalare);
 nu prezinta rostru şi cârlige,
 un col (gat) subţire, cu rol proliferativ,

5
 strobila (corpul), alcătuită din proglote foarte tinere în apropierea gâtului, mature la
mijlocul corpului şi bătrâne la cealaltă extremitate.
 Proglotele bătrâne conţin un uter cu numeroase ouă.
 Uterul are numeroase ramificaţii laterale (20-30), care se divid secundar dicotomic.
 Porii genitali laterali alternează neregulat.
 Proglotele bătrâne, gravide, se desprind şi sunt eliminate izolat sau în lanţuri ce
cuprind până la 10 proglote pe zi.
Oul:
 ovalar,
 de culoare galben-brun,
 măsoară 35 - 40 μm/ 20 –30 μm;
 este înconjurat de un perete gros, cu striaţii radiare.
 conţine un embrion hexacant (cu 6 cârlige).

 La T.saginata: proglotele gravide, mature, se desprind de strobila si se elimina activ

prin orificiul anal intre defecatii.
 Au musculatura foarte dezvoltata si sunt foarte active chiar si dupa ce au fost
eliminate.
Sunt colectate de pe lenjeria intima

DIAGNOSTICUL PARAZITOLOGIC PENTRU AMBELE TENII

a.Examenul unui lant de proglote:
-cand avem la dispozitie un numar de 10-15 proglote ne orientam pentru diagnostic
dupa pozitia porilor genitali;
-acestia apar sub forma unor proeminente mici (cat o gamalie de bold), dispusi pe
partile laterale ale proglotelor:
 La T.saginata- porii genitali alterneaza neregulat
 La T.solium- porii genitali alterneaza regulat
b.Examenul unei proglote:
-se introduce tus de India prin orificiul genital al proglotei, se preseaza proglota intre
doua lame cu ajurorul unor cleme si se priveste cu lupa pentru a vedea prin
transparenta ramificatiile uterine caracteristice speciei:
 La T.saginata- uterul segmentelor terminale prezinta un numar de 20-30 ramificatii
orizontale, de fiecare parte a axului median, bifurcate la capatul distal (dicotomice)
 La T.solium- uterul prezinta 5-7 ramificatii orizontale, de tip arborescent

c.Examenul scolexului:
-tenia se elimina in intregime numai dupa tratamentul etiologic;
-in aceste cazuri examenul scolexului este deosebit de important pentru controlul
vindecarii;
-se pune intreaga tenie intr-o cutie Petri cu apa; cu o pensa se deruleaza corpul teniei
inaintand spre capatul subtire.

6
 Uneori, la capatul cel mai fin al teniei, se poate vedea o umflatura de 1-2 mm,
pigmentata- scolexul, care se examineaza cu lupa sau la microscop cu ob.x10 pentru
detalii de structura:
 La T.saginata- scolexul este piriform, cu un diametru de 1-2mm si 4 ventuze de forma
ovala,
 La T.solium- scolexul este globulos, de ~1mm, prezinta un rostru cu doua coroane de
crosete si 4 ventuze sferice.
d.Examenul coproparazitologic:
-este de regula negativ in toate perioadele bolii;
-exceptional, cand o proglota se distruge in lumenul intestinal, sunt eliberate ouale in
masa fecala care pot fi puse in evidenta la examenul microscopic direct sau dupa
concentrare;
-ouale de T.saginata sunt greu de diferentiat de ouale de T.solium.
Ouale:
-contin un embrion hexacant (cu 6 carlige), inconjurat de o membrana groasa cu
structura radiara, si o membrana externa subtire, transparenta;
-membrana externa se distruge de obicei si in materii fecale se intalnesc numai
embrioforii;
-embrioforul este constituit din embrion hexacant inconjurat de coaja striata radiar.
. Examenul amprentei anale:
-este o buna metoda de diagnostic in teniaza cu T.saginata;
-ouale eliberate prin contractia proglotei, in timpul eliminarii active, raman acolate de
marginea anusului de unde pot fi recoltate cu celofanul adeziv.

9. Cisticercoza- agent etiologic, morfologie, diagnostic de laborator.

larva Taeniei solium- Cysticercus celullosae
-complicatie a infectiei cu T.solium,
-caracterizata prin dezvoltarea larvelor (Cysticercus celullosae) in viscere sau tesuturi
umane.

Morfologie:
Cysticercus celullosae are forme variabile in functie de organul parazitat:
 fusiform: in localizarile musculare;
 lenticular: in localizarile subcutanate;
 sferic: in forma oculara sau cerebrala;
 ciorchine de strugure: in forma ventriculara.

Diagnosticul de laborator:
1. Diagnosticul parazitologic: se bazeaza pe examenul direct, macroscopic si
microscopic al unui cisticerc extras prin biopsie, cutanata sau musculara:
 Cisticercul extras prin biopsie chirurgicala se preseaza intre doua lame pentru
evaginarea scolexului si se examineaza cu lupa sau la microscop cu ob.x10

7
  Cisticercul este o formatiune veziculara, ovoida, transparenta, de marimea unui
bob de mazare (~1cm), plina cu lichid vascos care protejeaza un scolex.
 Locul scolexului este indicat printr-o pata opaca, bine vizibila.
2. Diagnosticul imunologic: detectarea anticorpilor sau antigenelor specifice in ser,
LCR (cisticercoza cerebrala) sau umoare apoasa (forma oculara).
3. Diagnosticul oftalmoscopic: permite vizualizarea cisticercului cu localizare
intraoculara.
4. Diagnosticul imagistic:
 Radiografii- forme musculo-cutanate;
 CT- leziuni hipodense sau calcificate;
RMN- in formele ventriculare

10. Echinoccocus granulosus- morfologie, diagnostic de laborator.

hidatidoza (chistul hidatic) este o cestodoza larvara
-cauzata de prezenta si dezvoltarea in tesuturi a stadiului larvar a Teniaei echinococcus

Morfologie:
Adultul:
 este un cestod mic, de 3-6 mm lungime;
 Scolexul: are 4 ventuze şi o coroană dublă de croşete;
 Colul: este foarte subţire, cu rol proliferativ;
 Strobila este alcătuită din 3 proglote; ultima, mai mare, conţine uterul plin cu ouă
embrionate (asemănător cu a celorlalte tenii).
 După ruperea proglotei terminale, ouăle se elimină cu materiile fecale.
Oul:
 este ovoid, cu diametrul de 30-40 μm;
 are un perete dublu cu striaţii radiale;
 conţine un embrion hexacant, de 25-30 μm.
Hidatida (chist hidatic)- este larva de E. granulosus.
 este un chist ce conţine lichid hidatic şi scolecşi.

Diagnosticul de laborator:
Diagnosticul imunologic:
 prin detectarea anticorpilor specifici (ELISA, imunoprecipitare, hemaglutinare
indirecta) sau
 a antigenelor circulante specifice (antigenul 5 si antigenul B).
Diagnosticul parazitologic, de certitudine:
 În mod obişnuit, diagnosticul parazitologic nu este utilizat, deoarece
puncţia chistului este formal contraindicată.
 Este posibilă, totuşi, sub control ecografic şi asigură diagnosticul
preoperator.
Diagnosticul parazitologic se recomandă:

8
  pentru identificarea elementelor unei vomici hidatice sau pentru confirmarea etiologiei
unui chist operat.
 pentru aprecierea vitalităţii (şi deci riscului unei hidatidoze secundare) scolecşilor
prezenţi în chistul fisurat sau rupt.
 Examenul microscopic al lichidului poate pune in evidenta scolecsi sau resturi de
membrana chistica.
Scolecsii se recunosc dupa marime (150µm), de forma ovalara, cu un pol usor ingustat,
continutul incolor fin granulat, in care se observa o coroana de crosete.
Diagnosticul imagistic: radiografii, echografii, CT, RMN.

11. Ascaris lumbricoides- morfologie, diagnostic de laborator.

nematod specific omului, cu dezvoltare obligatorie pe sol (geohelmint) –limbric
Morfologie:
Adultul:
 este un vierme cilindric cu extremităţile efilate, de culoare alb-roz, cu striaţii fine
transversale; după moarte devine alb-cenuşiu;
 la extremitatea anterioară se află gura, limitată de 3 buze;
 sexele sunt separate, uşor de identificat;
 Masculul: măsoară 15 cm/ 2 mm şi are extremitatea posterioară recurbată
ventral;
 Femela: este rectilinie, mai lungă, măsoară 20 cm/ 4 mm.
Ouăle:
 ovalare,
 măsoara 75/ 50 μm,
 cu un înveliş extern gros albuminos, mamelonat, brun;
 cu membrana internă subţire impermeabilă;
 sunt neembrionate;
 ouăle rezistă la temperaturi scăzute, la desicaţie şi la putrefacţie, rămânând viabile pe
sol mai mult de 1 an;
 la temperaturi de 22-23 0 C, în condiţii de umiditate şi umbră, în decurs de 3-4
săptămâni în ou se dezvoltă o larvă infectantă.

Diagnosticul parazitologic:
- evidentierea oualor in materii fecale (se evidentiaza mai bine prin metoda de
concentrare Kato-Miura);
- apar în materiile fecale după 60-70 zile de la expunerea la infecţie;
- dacă sunt prezenţi doar paraziţi de acelaşi sex:
- masculii nu produc ouă;
- ouăle produse de femele nefecundate sunt atipice, greu de recunoscut.
- ouale eliminate de femela pot fi:
 fertilizate (datorita fecundarii contin celula ou), daca exista si masculi prezenti in
intestin;
 nefertile (fara celula ou), in lipsa masculilor.

Examenul microscopic:
9
 - se observa oua caracteristice, cu aspecte diferite:
Oua fertile:
 55-40 µm
 invelis extern mamelonat de culoare bruna;
 perete gros multilaminat;
 masa vitelina care umple oul este retractata central, lasand spatii libere spre cei doi
poli;
 embrion unicelular nedezvoltat;
 neinfectios.
Oua nefertile:
 90-40 µm;
 invelis extern mamelonat;
 perete subtire;
 masa vitelina umple in intregime oul;
 masa vitelina amorfa;
 neinfectios.
Oua necorticate: sunt lipsite de invelisul extern

Examenul macroscopic:
-decelarea parazitului adult
 eliminat prin anus, cavitatea bucală, nazală (excepţional);
 descoperit în intestin (intervenţie chirurgicală, examen radiologic – uneori, ascarizii
pot fi evidenţiaţi de un examen radiologic după administrarea de bariu, fie ca imagini
negative, fie după ce au înghiţit şi paraziţii bariu).

12. Enterobius vermicularis- morfologie, diagnostic de laborator.

-vierme nematod, specific omului
Morfologie:
Adultul, la ambele sexe, prezintă:
 la extremitatea anterioară gura, înconjurată de 3 buze retractile, asigurând o fixare
solidă la mucoasa intestinală;
 două creste longitudinale laterale, permiţând identificarea parazitului pe preparatele
anatomo-patologice.
Masculul: măsoară 5 mm/ 0,2 mm şi are extremitatea caudală recurbată ventral;
Femela: măsoară 10 mm/ 0,5 mm, iar extremitatea posterioară este subţire şi ascuţită.
Oul:
 ovalar,
 asimetric,
 măsoară 60 μm/ 30 μm,
 este înconjurat de un înveliş subţire, transparent, dublu,
 conţine un embrion mobil.
Diagnosticul parazitologic:
- diagnosticul se bazeaza pe evidentierea oualor in pliurile anale si a adultilor in
materii fecale;

10
 - deoarece femela nu depune oua in intestin, ci in pliurile anale sau perianal, examenul
coproparazitologic de rutina nu permite decat accidental evidentierea acestora;
prelevarea oualor se face prin metoda Hall si Graham:
- cu ajutorul unei baghete cu bandă adezivă transparentă se sterg pliurile anale;
- se lipeşte banda cu partea adezivă pe o lamă de sticlă;
- se examinează la microscopul optic cu obiectiv uscat.
1.Examenul microscopic al amprentei anale:
- evidentierea oualor caracteristice de forma ovala, transparente, usor asimetrice de 50/
25 μm.
- sunt formate dintr-o coaja subtire, transparenta, care inveleste un embrion giriform
(ovoid, care are o prelungire ca o coadă).
2.Examenul macroscopic:
 se pot observa adultii la suprafata bolului fecal si uneori perianal (in special la copii);
 adultii: sunt viermi de ~1 cm, subtiri, de culoare alba.

13. Strongiloides stercoralis- morfologie, diagnostic de laborator.

 nematod specific omului, cu dezvoltare obligatorie pe sol (geohelmint)

 Strongyloides stercoralis este un vierme mic, subţire ca un fir de aţă; este cel mai mic
nematod patogen pentru om.
Morfologie: se prezintă sub formă de adulţi şi larve.
Adulţii:
 Adultul parazit este reprezentat de femela partenogenetică, ce măsoară circa 2mm;
 Adulţii liberi, stercorali, au ambele sexe: femela de 1 mm lungime şi masculul lung de
0,7 mm.
Larve:
 Larve rabditoide: măsoara 250-300 μm, prezinta un esofag rabditoid (cu două
dilataţii), neinfectante; se găsesc în materii fecale;
 Larve strongiloide: măsoara 600-700 mm, prezinta un esofag cilindric; sunt infectante.

Diagnosticul de laborator:
1.Diagnosticul parazitologic: constă în evidenţierea larvelor în materiile fecale sau
lichidul duodenal:
în materiile fecale: evidenţierea larvelor rabditoide (ocazional şi strongiloide)
 examen microscopic direct;
 concentrare prin tehnica formol-eter;
 metode larvoscopice.
in lichidul duodenal: evidenţierea larvelor rabditoide
 prin tubaj duodenal;
 cu ajutorul capsulei Enterotest;
11
  conţine un fir de nylon;
 capsula este înghiţită de pacient şi capătul liber al firului este fixat de
obraz;
 după câteva ore firul este extras şi mucusul ataşat de el se examinează
la microscop.
evidenţierea larvelor strongiloide: în spută, în strongiloidoza generalizată.
2.Imunodiagnostic: ELISA, in strongiloidoza cronica.

14. Diagnosticul de laborator in candidoza.

Produsul patologic recoltat: variază în funcţie de localizarea leziunilor.
 recoltarea scuamelor din leziunile cutanate se face cu pensa;
 din leziunile mucoasei, cu ajutorul tamponului steril;
 prelevarea prin raclarea unghiilor la limita dintre zona sănătoasă şi cea infectată.
 recoltarea sputei, l.c.r., urină se face în recipiente sterile.
Transportul produsului patologic:
 trebuie efectuat rapid (max 1h), datorită multiplicării rapide a levurii.
Examen direct, microscopic, se practică:
 în stare proaspătă, lamă-lamelă (materii fecale, urină)
 după clarificare cu solutie de hidroxid de potasiu 20% sau cu solutie cloral-lactofenol
(scuame, unghii)
 după colorare (frotiu, preparate histologice).

Se pot observa:
 Levuri circulare sau rotunde, cu diametrul de 2-6 μm, înmugurite.
Pseudofilamente

15. Criptococcus- diagnostic de laborator.

 Produse patologice: l.c.r., urină, puroi, biopsie.
Examen microscopic: levuri; se evidentiaza capsula.
 Levuri sferice, înmugurite, cu diametrul de 3-8μm, înconjurată de o capsulă
groasă.
 Nu formează filamente sau pseudofilamente.
Cultivare:
 Cultivă pe mediul Sabouraud,
 incubat la 37ºC,
 în timp de 3-5 zile.
Coloniile de C. neoformans sunt foarte mucoase, de culoare bej.

Identificarea se face pe baza caracterelor morfologice

 macro- si microscopice,
 biochimice si
 genetice.
 Cryptococcus spp. produc urează.

12
 Antifungigrama permite stabilirea sensibilităţii la antifungice.

16. Fungi- definitie, clasificare, caractere generale.

Definitie:
Fungii sunt :
 bioentitati microscopice,
 eucariote,
 uni- sau pluricelulare,
 heterotrofe,
 contin chitina in peretele celular.
1. Fungi levuriformi:
 microorganisme unicelulare,
 de forma rotunda sau alungita,
 se multiplica in principal prin burjeonare;
 burjeonul- denumit blastospor sau blastoconidie,
 fie se poate desprinde de celula-mama printr-un proces de
fisiune,
 fie ramane atasat la aceasta si genereaza succesiv noi indivizi,
sub forma unor agregate liniare – pseudohife.
Fungi filamentosi:
 microorganisme pluricelulare,
 cu talul alcatuit din filamente tubulare, septate sau nu, denumite hife;
 hifele sunt de obicei ramificate si aglomerate formand miceliul.
. Fungi dimorfici:
 microorganisme care apar sub forma de levuri in tesuturile organismelor parazitate sau
la 370C in vitro si sub forma filamentoasa cand sunt cultivate la temperatura camerei
sau la 300C, pe medii uzuale.

17. Levuri- examenul microscopic direct al produselor patologice.

Examenul microscopic direct al produselor patologice:
 preparat extemporaneu intre lama si lamela cu solutie 20% KOH (scuame,
fragmente unghiale, secretii linguale, vaginale);
 preparat extemporaneu cu sol 20% KOH + substanta fluorescenta sau frotiu
colorat cu aceeasi substanta fluorescenta (Calcofluor); necesita microscopie in
lumina ultraviolet
 preparat extemporaneu cu tus de India (pune in evidenta levurile capsulate din
genul Cryptococcus, in sedimentul LCR, urinar);
 frotiu colorat Gram (pune cu usurinta in evidenta filamentele, pseudohifele;
 frotiu colorat May Grunwald-Giemsa (este coloratia de rutina pentru depistarea
levurilor intracelulare de tip Histoplasma);
 In cursul examenului microscopic se urmaresc:
 prezenta,
 forma,
 dimensiunile formatiunilor caracteristice levurilor:
13
  blastospori,
 pseudohife,
 filamente (hife).

18. Levuri- testul de filamentare.

Testul de filamentare (testul de blasteza sau germ-tube test)
 ca medii pentru blasteza se utilizeaza serul sanguin de cal, serul sanguin uman;
 Tehnica:
 se prepara suspensia levurica in solutie salina fiziologica, densitatea acesteia
ajustandu-se la 0,5 Mc Farland (cca.105-106 celule /ml) ;
 in fiole cu capacitatea de 2 ml se pun in contact 0,5 ml suspensie levurica si 0,5 ml ser
sanguin de cal;
 fiolele se mentin apoi in baia de termostatare la 360C timp de 2h.
 Dupa expirarea celor 2h, fiolele se agita si din fiecare amestec se preleveaza un volum
de 25µL care se etaleaza apoi intre lama si lamela.

 preparatul extemporaneu astfel obtinut se examineaza la microscop in vederea

decelarii tubilor germinativi caracteristici tulpinilor de Candida albicans si Candida
dubliniensis-filamente scurte care emerg din blastospori fara strangulare;
 ca martor al filamentarii, se utilizeaza de fiecare data o tulpina tip de Candida
albicans;
 si alte levuri pot produce formatiuni similare de tipul pseudofilamentelor, insa ele se
diferentiaza de adevaratii tubi germinativi prin existenta unei strangulari la locul de
emergenta din blastospor.

19.Aspergillus- diagnostic de laborator.

Generalitati:
 Termenul de „hialin” se refera la lipsa pigmentului brun-negricios de la nivelul hifelor,
in vivo.
 Habitat:
 sol,
 aer,
 plante.

1.Recoltarea produselor patologice trebuie făcută cu precauţie pentru a limita

contaminarea.
 Produse patologice:
 aspirat bronsic: aspergiloza pulmonara invaziva, aspergiloza bronhopulmonara
alergica,

14
  secretie din punctie sinusala,
 LCR,
 raclaj tegumentar,
 sange in endocardita.
Transportul probei se face imediat.
2.Examenul direct poate releva:
 filamente miceliene, septate, cu diametru de 2 – 4 μm, ramificate dihotomic (în
aspiratul bronşic, lavaj brohopulmonar, etc.),
 capul aspergilar (în otite, sinuzite).
3.Cultivare:
 Aspergillus se dezvoltă pe mediu Czapek, mediu Sabouraud cu gentamicină sau
cloramfenicol.
 Apariţia rapidă, în 2 – 3 zile, de colonii caracteristice, permite diagnosticul de gen.

15