Sunteți pe pagina 1din 1

Perioada pașoptistă/Dacia literară- M Kogălniceanu

Perioada cuprinsă între 1830-1860, este cunoscută la noi sub denumirea de perioadă
pașoptistă. În această perioasă s-a pus accent pe folosirea în scris a limbii române, pe creația
originală și evidențierea valorilor naționale; învățământul, presa, teatrul, literatura, științele cunosc o
dezvoltare fără precedent; iau ființă societăți culturale și științifice, crește numărul revistelor, al
cărților tipărite în tiraje mari, se formează un public cititor, se organizează biblioteci de literatură
beletristică, librării, se înfiripează o viață artistică bazată pe tradiția populară. Dezvoltarea culturală a
avut la bază un program politic animat de idealul unității naționale, de formare a conștiinței
patriotice și de promovarea specificului național.
Două personalități au marcat, prin activitatea lor, această perioadă: prima este Ion Heliade
Rădulescu, redactor al revistei „Curierul Românesc” care îndrumă noua generație să scrie „cât veți
putea și cum veți putea“, numai să scrie; iar ce-a de-a doua personalitate este Mihail Kogălniceanu,
redactorul revistei ieșene„Dacia literară”.
Numele revistei apărute în 1840 este simbolic- Dacia este acel întreg, acel vechi spațiu istoric
pe care-consideră Kogălniceanu- îndrumătorii culturali ar trebui, prin eforturile lor, să-l recompună,
iar în primul număr este publicat articolul cunoscut sub numele de „Introducție” în care formulează
o serie de idei care vor sta la baza unei întregi literaturi.
În deschiderea articolului, Kogălniceanu polemizează cu celelalte publicații ale vremeii și
susține necesitatea apariției unei reviste exclusiv literare, „un repertoriu general al literaturii
românești“și care să se adreseze românilor din orice parte a țării ar fi. Se promovează astfel ideea
formării conștiinței naționale prin utilizarea unei limbi literare unitare. Se respinge coloratura locală
și amestecul politicului, revista adresându-se scriitorilor română de pretutindeni , pentru a publica
scriei originale.
Cele 4 puncte ale articolului –program sunt: întemeierea spiritului critic în literatura română
pe principiul estetic: „Vom critica cartea, iar nu persoana”; afirmarea idealului de realizare a unității
limbii și a literaturii române: „România să aibe o limbă și o literatură comună pentru toți”;
combaterea imitaților și a traducerilor mediocre: „Traducțiile însă nu fac o literatură”; promovarea
unei literaturi originale prin indicarea unor surse de inspirație în conformitate cu specificul național și
cu estetica romantică.
Primii noștri scriitori moderni se afirmă în cadrul curentului național popular de la „Dacia
literară”. Ideile enunțate în articolul –program și promovate de revistă se reflectă în literatura
română de la miljocul secolului al XIX-lea.
Prin precizarea surselor de inspirație, a temelor literare, dar și prin trimiteri la trăsăturile
romantismului (aspirația spre originalitate, inspirația din istorie, aprecierea valorilor naționale și a
folclorului, îmbogățirea limbii literare prin termeni populari, arhaici și regionali) acesta devine un
manifest literar al romantismului românesc. În cele trei numere apărute, se publică opere ale celor
mai valoroși scriitori ai vremii : C.Negruzzi, Vasile Alecsandri, Grigore Alexandrescu, dar direcția
imprimată se reflectă în toată literatura epocii.