Sunteți pe pagina 1din 44

Seminarul 1: Spaţiu vectorial.

Subspaţiu
vectorial

1 Noţiuni teoretice
Definiţia 1.1. Fie (K, +, ·) un corp comutativ şi fie V 6= φ o mulţime
ı̂nzestrată cu o lege de compoziţie internă, notată cu ” + ” : V × V → V , cu
care formează un grup abelian. Spunem că V este spaţiu vectorial peste K
dacă putem introduce o operaţie algebrică externă, notată ” · ” : K × V → V ,
astfel ı̂ncât să fie ı̂ndeplinite următoarele condiţii:
i) (α + β) · v = α · v + β · v, ∀α, β ∈ K, ∀v ∈ V ;
ii) (αβ) · v = α · (β · v), ∀α, β ∈ K, ∀v ∈ V ;
iii)α · (v1 + v2 ) = α · v1 + α · v2 , ∀α ∈ K, ∀v1 , v2 ∈ V ;
iv) 1 · v = v, ∀v ∈ V.
Definiţia 1.2. Fie V un spaţiu vectorial şi W o submulţime nevida a lui V.
Spunem că W este subspaţiu vectorial al lui V dacă sunt verificate relaţiile:
i) ∀v1 , v2 ∈ W ⇒ v1 + v2 ∈ W ;
ii)∀α ∈ K, v ∈ W ⇒ α · v ∈ W.
Teorema 1.3. Următoarele afirmaţii sunt echivalente:
i) W subspaţiu vectorial al lui V;
ii)∀α, β ∈ K, v1 , v2 ∈ W ⇒ α · v1 + β · v2 ∈ W.

2 Exerciţii
Exerciţiul 2.1. Fie V = (0, ∞). Definim ” + ” : V × V → V şi
” · ” : R × V → V astfel:
i) x ⊕ y = xy, ∀x, y ∈ V
ii) α · x = xα , ∀α ∈ R, ∀x ∈ V.
Arătaţi că (V, ⊕, ·) este spaţiu vectorial real.
Soluţie. Pentru a arăta că (V, ⊕, ·) este spaţiu vectorial real verificăm
mai ı̂ntâi că (V, ⊕) este grup abelian.

1
a)Partea stabilă:
Fie x, y ∈ V. Vreau x ⊕ y ∈ V. Cum:
x ∈ (0, ∞) ⇒ x > 0;
y ∈ (0, ∞) ⇒ y > 0;
Dar x ⊕ y = xy şi xy > 0 deci x ⊕ y > 0 ⇒ x ⊕ y ∈ V.
b)Asociativitatea:
(x ⊕ y) ⊕ z = xy ⊕ z = xyz şi
x ⊕ (y ⊕ z) = x ⊕ yz = xyz ⇒ (x ⊕ y) ⊕ z = x ⊕ (y ⊕ z), ∀x, y, z ∈ V .
c)Element neutru:
(∃)1 ∈ V astfel ı̂ncât 1 ⊕ x = x ⊕ 1 = x1 = x
d)Element simetric:
∀x ∈ V, (∃)x−1 = x1 > 0 ∈ V, aı̂ x ⊕ x−1 = x−1 ⊕ x = 1 (deoarece x x1 = x1 x =
1).
e)Comutativitatea:
x ⊕ y = y ⊕ x∀x, y ∈ V (deoarece xy = yx).

Să mai arătam acum că axiomele spaţiului vectorial sunt satisfăcute:
i) α · (x ⊕ y) = α · x ⊕ α · y, ∀x, y ∈ V si ∀α ∈ R. Cum α · (x ⊕ y) =
α · (xy) = (xy)α = (x)α (y)α = (α · x) ⊕ (β · y), pentru orice α, β ∈ R si orice
x, y ∈ V.
ii)(α + β) · x = xα+β = xα xβ = (α · x) ⊕ (β · y), ∀ α, β ∈ R şi orice x ∈ V.
α
iii)(αβ) · x = xαβ = (xβ ) = (β · x)α = α · (β · x), ∀ α, β ∈ R şi orice x ∈ V.
iv)1 · x = x1 = x, ∀x ∈ V.
Exerciţiul 2.2. Fie corpul K = Z2 . Considerăm Z2 - spaţiu vectorial
Zn2 := {x = (x1 , ...., xn ) | xi ∈ Z2 , i = 1, ..., n} .
1. Câte elemente are acest spaţiu vectorial ?
2. Verificaţi că pentru orice x ∈ Zn2 , x + x = 0.
Soluţie. Să observăm că:
Z2 = { 0̂, 1̂} deci are 2 elemente.
Z22 = { (0̂, 0̂); (0̂, 1̂); (1̂, 0̂); (1̂, 1̂) } are 22 elemente.
Z32 are 8 elemente. Demonstrăm prin inducţie că Zn2 are 2n elemente. Lucrul
acesta este evident dacă privim la trecerea de la Z2 la Z22 sau de la Z22 la Z32 .
Adică, cum Zn2 presupun că are 2n elemente, deoarece la fiecare element din
Zn2 = adaug 0̂ sau 1̂ ⇒ Zn+1 2 = 2 · 2n = 2n+1 .
Exerciţiul 2.3. Fie (V, +, ·) un spaţiu vectorial real, v0 ∈ V \ {0} fixat şi
f : R → R o funcţie. Definim operaţiile
x ⊕ y = x + y − v0 ,
α ¯ x = α · x + f (α) · v0 .

2
Să se determine funcţia f astfel ı̂ncât (V, ⊕, ¯) să fie spaţiu vectorial real.

Soluţie. Pentru det. funcţiei f să punem condiţia ca axiomele de spaţiu


vectorial să fie verificate:
i) α ¯ (x ⊕ y) = (α ¯ x) ⊕ (α ¯ y) conduce la
α ¯ (x + y − v0 ) = (αx + f (α)v0 ) ⊕ (αy + f (α)v0 ) ⇔
α(x + y − v0 ) + f (α)v0 = αx + αy + f (α)v0 + f (α)v0 − v0 ⇔
αx + αy − αv0 + f (α)v0 = αx + αy + f (α)v0 + f (α)v0 − v0 ⇔
− αv0 = f (α)v0 − v0 ⇒ f (α) = 1 − α.
Verificam acum şi celelalte trei axiome:
ii) (α + β) ¯ x = (α ¯ x) ⊕ (β ¯ x) ⇔
(α + β)x + (1 − α − β)v0 = (αx + (1 − α)v0 ) ⊕ (βx + (1 − β)v0 ) ⇔
αx + βx + v0 − αv0 − βv0 = αx + (1 − α)v0 + βx + (1 − β)v0 − v0 .
Analog se verifică iii) şi iv).

Exerciţiul 2.4. Arătaţi că următoarele mulţimi formează subspaţii vectoriale


ı̂n R2 şi reprezentaţi-le geometric:

1. W1 = {(x1 , x2 ) ∈ R2 | x1 = x2 } ;

2. W2 = {(x1 , x2 ) ∈ R2 | x1 − 2x2 = 0} ;

3. W3 = {(x1 , x2 ) ∈ R2 | x1 + 5x2 = 0} .

Soluţie.
1. Să utilizăm pentru demonstraţie Teorema 1.0.3. Astfel, ţinând cont
de proprietatea din definiţie, putem scrie pe W1 ca: W1 = {(x, x)|x ∈
R}. Fie α, β ∈ R si x, y ∈ W1 . Să arătăm că αx + βy ∈ W1 . Cum
x, y ∈ W1 ⇒ x = (x1 , x1 ), y = (y1 , y1 ). Calculând αx + βy obţinem
αx + βy = (αx1 , αx1 ) + (βy1 , βy1 ) = (αx1 + βy1 , αx1 + βy1 ) ∈ R. Să
mai precizăm că reprezentarea geometrică duce la prima bisectoare. ¤

2. În acest exemplu să utilizăm pentru demonstraţie Definiţia 1.0.2. Dacă
x, y ∈ W2 ⇒ x = (x1 , x2 ), x1 − 2x2 = 0 şi y = (y1 , y2 ), y1 − 2y2 = 0. Suma
x + y se scrie x + y = (x1 + y1 , x2 + y2 ).
i) Vreau x+y ∈ W2 adică (x1 +y1 )−2(x2 +y2 ) = 0. Dar adunând x1 −2x2 = 0
cu y1 − 2y2 = 0 şi grupând termenii obţinem chiar (x1 + y1 ) − 2(x2 + y2 ) = 0.
ii) Verific dacă αx ∈ W2 . Se obţine α(x1 , x2 ) = (αx1 , αx2 ) cu αx1 − 2αx2 = 0
pentru că x1 − 2x2 = 0. Din punct de vedere geometric, W2 este o dreaptă
care trece prin origine. ¤

3. Să utilizăm pentru demonstraţie Definiţia 1.0.2. Considerăm x, y ∈ W3


şi verific dacă x + y ∈ W3 şi αx ∈ W3 .

3
i) x + y ∈ W3 ⇔ (x1 + y1 , x2 + y2 ) ∈ W3 şi (x1 + y1 ) + 5(x2 + y2 ) =
(x1 + 5x2 ) + (y1 + 5y2 ) = 0 + 0 = 0.
ii) αx ∈ W3 ⇒ (αx1 , αx2 ) ∈ W3 şi αx1 + 5αx2 = 0. ¤

Exerciţiul 2.5. Fie spaţiul vectorial real R3 . Care din următoarele mulţimi
de vectori formează subspaţii vectoriale ı̂n R3 ?
1. W1 = {x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 | x1 = x2 = −x3 } ;

2. W2 = {x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 | 2x1 + 3x2 = x3 } ;

3. W3 = {x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 | x21 = x1 + x3 } ;

4. W4 = {x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 | x2 = x33 − 1} ;

5. W5 = {x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 | x1 + x2 = 0} .
Soluţie.
1. Utilizăm Teorema 1.0.3. Fie α, β ∈ R şi x, y ∈ W1 . Să arătăm că
αx + βy ∈ W1 . Din x ∈ W1 si y ∈ W1 ⇒ x = (x1 , x1 , −x1 ); y = (y1 , y1 , −y1 ).
Se obţine deci că αx + βy = (αx1 + βy1 , αx2 + βy2 , −(αx3 + βy3 )) ∈ W1 ,
adică W1 este subspaţiu al lui R3 . Din punct de vedere geometric, W1 este o
dreaptă care trece prin origine. ¤

Exemplele de la 2, 3, 4 se verifică analog cu punctul 1.


Exerciţiul 2.6. Fie

W1 = {f ∈ R[X] | f (0) = 1} ;
W2 = {f ∈ R[X] | f (0) = 0} ;
W3 = {f ∈ R[X] | 2f (0) − 3f (1) = 0} ;
W4 = {f ∈ R[X] | f (1) + f (2) + ... + f (k) = 0} , cu k ∈ N∗ f ixat.

Care din aceste mulţimi este subspaţiu ı̂n R[X]?


Soluţie.
1. Considerând f, g ∈ W1 ⇒ f (0) = 1 si g(0) = 1. Vreau (f + g)(0) = 1.
Dar (f + g)(0) = f (0) + g(0) = 1 + 1 = 2 ⇒ W1 nu este subspaţiu.

2. Asemănător cu 1. se obţine W2 subspaţiu ı̂n R[X].

3. Este.

4
4. Considerăm f, g ∈ W4 . Calculând (f + g)(x) obt̂inem (f + g)(1) + (f +
g)(2) + ... + (f + g)(n) = (f (1) + f (2) + ... + f (n)) + (g(1) + g(2) + ... + g(n)) =
0 + 0 = 0. Asemănător, αf (x) = α((f (1) + f (2) + ... + f (n)) = α · 0 = 0.
Deci W4 este subspaţiu ı̂n R[X].

Exerciţiul 2.7. Fie n ∈ N, n ≥ 3. Fie

W1 = {(x1 , ...xn ) | x1 + x2 + ....xn = 0} ,


W2 = {(x1 , ...xn ) | x1 + x3 + ....xn = 0, x2 + xn = 0} .

Să se verifice dacă W1 şi W2 sunt subspaţii vectoriale ale lui Rn .

Soluţie.
Se poate utiliza Definitia 1.0.2. Considerând x, y ∈ W1 se verifică dacă
x + y ∈ W1 şi αx ∈ W1 . Analog pentru W2 .

Exerciţiul 2.8. Fie V un K-spaţiu vectorial şi W1 , W2 ∈ S(V ) două subspaţii


ale lui V . Să se arate că W1 ∪ W2 ∈ S(V ) ⇔ W1 ⊆ W2 sau W2 ⊆ W1

Soluţie.
⇐ Evident.
⇒ Presupunem ca W1 ∪W2 ∈ S(V ). Considerăm că W1 * W2 şi demonstrăm
atunci că W2 ⊆ W1 . Din W1 * W2 ⇒ (∃)v1 ∈ W1 astfel ı̂ncât v1 * W2 . Fie
v2 ∈ W2 . Arat că el este ı̂n W1 .
Cum v1 , v2 ∈ W1 ∪ W2 ∈ S(V ) ⇒ v1 + v2 ∈ W1 ∪ W2 şi deci v1 + v2 ∈ W1 sau
v1 + v2 ∈ W2 .
Cazul I: v1 + v2 ∈ W1 conduce la v2 ∈ W1 ¤
Cazul II: v1 + v2 ∈ W2 şi v2 ∈ W2 ⇒ (v1 + v2 ) − v2 = v1 ∈ W2 . Contradicţie!

5
Seminarul 2: Operaţii cu subspaţii vectoriale

1 Noţiuni teoretice
Definiţia 1.1. Fie V un spaţiu vectorial real şi W1 , W2 ∈ S(V ). Mulţimea
W1 + W2 = {v = v1 + v2 |v1 ∈ W1 , v2 ∈ W2 } se numeşte suma subspaţiilor
W1 şi W2 .
Definiţia
T 1.2. Fie V un spaţiu vectorial real şi W1 , W2 ∈ S(V ) astfel ı̂ncât
W1 W2 = {0v }. Atunci suma W1 +W2 se numeşte suma directă a subspaţiilor
W1 şi W2 şi se notează cu W1 ⊕ W2 .
Definiţia
T 1.3. Fie V un spaţiu vectorial real şi W1 , W2 ∈ S(V ) astfel ı̂ncât
W1 W2 = {0v } şi W1 ⊕ W2 = V . Atunci, W1 şi W2 se numesc subspaţii
complementare.
Definiţia 1.4. Numim subspaţiu generatPr de mulţimea S = {v1 , v2 , ..., vr }, subspaţiul
vectorial < S >=< v1 , v2 , ..., vr >= { i=1 αi vi |αi ∈ K, i = 1, r}.

2 Exerciţii
Exerciţiul 2.1. În R2 considerăm subspaţiile:
© ª
W1 = x = (x1 , x2 ) ∈ R2 | x1 = x2 ,
© ª
W2 = x = (x1 , x2 ) ∈ R2 | x2 = −x1 .
1. Arătaţi că W1 , W2 ∈ S(R2 ).
2. Calculaţi W1 ∩ W2 şi W1 + W2 .
3. Deduceţi că W1 şi W2 sunt complementare.
Soluţie.
1. Fie x ∈ W1 şi y ∈ W1 ⇒ x = (x1 , x1 ) şi y = (y1 , y1 ). Vreau să demonstrez
că ı̂n aceste ipoteze αx + βy ∈ W1 , ∀α, β ∈ R. Dar
αx + βy = (αx1 + βy1 , αx1 + βy1 ) = (γ, γ) ∈ W1 . Pentru W2 se demon-
strează analog.
T
2. Observăm că W1 W2 = {0, 0}. Evident (0, 0) aparţine atât lui W1 cât
şi lui W2 deciT”⊇” este demonstrată. Pentru ”⊆” să considerăm x =
(x1 , x2 ) ∈ W1 W2 . Din x ∈ W1 ⇒ x1 = x2 iar din x ∈ W2 ⇒ x1 = −x2 .
Singura soluţie este deci x1 = x2 = 0.
Să mai observăm că W1 + W2 = R2 . ”⊆” este evidentă. Să studiem ”⊇”.
Fie x = (x1 , x2 ) ∈ R2 . Scriind (x1 , x2 ) = (α, α) + (β, −β) se obţine α =
x1 +x2
2 şi β = x1 −x
2
2
deci x = (x1 , x2 ) = ( x1 +x
2
2 x1 +x2
, 2 )+( x1 −x
2
2 −x1 +x2
, 2 )∈
W1 + W2 .

1
3. Din 1. şi 2., conform definiţiei 2.0.3, rezultă că W1 şi W2 sunt comple-
mentare.
Exerciţiul 2.2. În R2 , fie

W1 = {(x1 , 0) | x1 ∈ R} ,
W2 = {(0, x2 ) | x2 ∈ R} ,
W3 = {(x1 , x2 ) | x1 = x2 , x1 , x2 ∈ R} .

1. Arătaţi că W1 , W2 , W3 ∈ S(R2 ).

2. Demonstraţi că W1 ⊕ W2 = R2 .
3. Calculaţi W1 + (W2 ∩ W3 ) şi (W1 + W2 ) ∩ (W1 + W3 ) şi apoi deduceţi că
W1 + (W2 ∩ W3 ) 6= (W1 + W2 ) ∩ (W1 + W3 ).
4. Determinaţi (W1 + W2 ) ∩ W3 şi (W1 ∩ W3 ) + (W2 ∩ W3 ) şi arătaţi că sunt
diferite.
Soluţie.
T La fel ca la exerciţiul 1.1.4
T (Seminarul 1) şi exerciţiul
T 2.1.1. Se
obţine W2 W3 = {(0, 0)}; W1 +(W2 W3 ) = W1 ; (W1 +W2 ) (W1 +W3 ) = R2 .
Exerciţiul 2.3. În spaţiul vectorial real R3 , considerăm mulţimile:
© ª
W1 = x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 | x3 = x1 − x2 ,
© ª
W2 = x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 | x2 = x3 = 0 .

1. Verificaţi că W1 şi W2 sunt spaţii ı̂n R3 .

2. Arătaţi că W1 ⊕ W2 = R3 .
3. Descompuneţi vectorul v = (8, −4, 7) din R3 sub forma v = v1 + v2 , cu
v1 ∈ W1 şi v2 ∈ W2 . Este această descompunere unică?
Soluţie. Punctele 1. şi 2. sunt asemănătoare cu exerciţiile precedente. Să
rezolvăm 3. Fie x ∈ W1 ⇒ x = (x1 , x2 , x1 − x2 ) şi y ∈ W2 ⇒ y = (y1 , 0, 0).
Vreau x + y = v ⇒ x1 + y1 = 8; x2 = −4; x1 − x2 = 7 ⇒ y1 = 5 şi x1 = 3. Deci
v = (8, −4, 7) se scrie ı̂n mod unic astfel: v = (8, −4, 7) = (3, −4, 7) + (5, 0, 0).
Exerciţiul 2.4. În R3 , considerăm mulţimile:
© ª
W1 = x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 | x1 = x2 ,
© ª
W2 = x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 | x1 = x3 , x2 = 0 .
¡ ¢
1. Arătaţi că W1 şi W2 ∈ S R3 .
2. Demonstraţi că W1 ⊕ W2 = R3 .

3. Descompuneţi vectorul v = (2, 4, 10) sub forma v = v1 + v2 , cu v1 ∈ W1 şi


v2 ∈ W2 .
Soluţie. 3. La fel ca ı̂n exerciţiul precedent putem scrie pe v = (2, 4, 10) =
(4, 4, 12) + (−2, 0, −2).

2
Exerciţiul 2.5. În spaţiul vectorial real R3 , fie
© ª
W1 = x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 | x2 − 2x1 = 0 ,
© ª
W2 = x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 | x3 = 0 .
¡ ¢
1. Arătaţi că W1 şi W2 ∈ S R3 .
2. Calculaţi W1 ∩ W2 şi W1 + W2 .
3. Sunt subspaţiile W1 şi W2 complementare ? Găsiţi două descompuneri
diferite ale vectorului v = (−1, 7, 5) sub forma v = v1 + v2 , cu v1 ∈ W1 şi
v2 ∈ W2 .
Soluţie.
2. Să observăm că W1 este din T punct de vedere geometric un plan.T La fel
şi W2 . Fie x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ W1 W2 ⇒ x2 = 2x1 şi x3 = 0 ⇒ W1 W2 =
{(α, 2α, 0)|α ∈ R} - o dreaptă din planul XOY ce trece prin origine. Asemănător
ca W1 + W2 = R3 .
ca ı̂n exerciţiile precedente se mai arată T
3. Nu sunt complementare deoarece W1 W2 6= {0v }. Pentru a găsi două
descompuneri diferite pentru v scriem (−1, 7, 5) = (x1 , 2x1 , x2 ) + (y1 , y2 , 0).
Rezolvând sistemul obţinut ajungem la y1 = −1 − x1 şi y2 = 7 − 2x1 . Deci două
descompuneri diferite ar fi v = (0, 0, 5) + (−1, 7, 0) şi v = (3, 6, 5) + (−4, 1, 0).
Exerciţiul 2.6. În spaţiu vectorial V considerăm U şi W două subspaţii gen-
erate de vectorii:
1. V = R2 , u1 = (6, 9), u2 = (2, 3), u3 = (4, 6); w1 = (0, 1), w2 = (−1, −1),
w3 = (2, 2).
2. V = R2 , u1 = (1, 5), u2 = (−2, −10), u3 = (3, 15); w1 = (−1, −4),
w2 = (−1, 2), w3 = (2, 0).
3. V = R3 , u1 = (1, 2, 1), u2 = (2, 3, 1), u3 = (3, 1, 1); w1 = (0, 4, 1),
w2 = (1, 0, −2), w3 = (1, 0, 3).
Determinaţi U + W şi U ∩ W.
Soluţie. 1. Să observăm că u1 = 3u2 şi u3 = 2u2 deci u1 , u3 ∈ hu2 i şi
putem scrie că U = hu1 , u2 , u3 i = hu
µ2 i = {αu2 |α¶∈ R} = {(2α, 3α)|α ∈ R}.
0 −1 2
Pentru W, deoarece rangul matricei este egal cu 2, putem scrie
1 −1 2
W = hw1 , w2 , w3 i = hw1 , w2 i = {(−β, α − β|α, β ∈ R)}.
2. La fel ca mai sus obţinem T W = {(−α − β, −4α + 2β)|α, β ∈ R} şi U =
{(γ, 5γ)|γ ∈ R}. Fie x ∈ W U . Atunci x verifică, ı̂n acelaşi timp,T relaţiile:
x = (γ, 5γ) şi x = (−α − β, −4α + 2β) ⇒ x = (6β, 30β). Deci U W = {x ∈
R2 |x = (6β, 30β), β ∈ R} = {x ∈ R2 |x = 6β(1, 5), β ∈ R} = h(1, 5)i. Se arată ı̂n
plus că U + W = R2 .
Exerciţiul 2.7. Care este subspaţiul vectorial generat de vectorii:
1. În R2 : x = (2, 5), y = (4, 10), z = (6, 15); hx, y, zi =?;
2. În R3 : x = (1, 2, 3), y = (5, 10, 15); hx, yi =?
3. În R3 : x = (1, 2, −5), y = (−3, 1, 2), z = (−2, 3, −3); hx, y, zi =?

3
4. În R4 : x = (1, 5, 7, 3), y = (4, 2, 1, 0), z = (−1, 4, 5, 7); hx, y, zi =?
Soluţie.
1. Să observăm că y = 2x şi z = 3x deci y, z ∈ hxi şi putem scrie că hx, y, zi =
hxi = {αx|α ∈ R}.
2. hx, yi = hxi = {αx|α ∈ R}.

3. Asemănător.
 
1 4 −1
 5 2 4 
4. Scriind matricea   7 1
 observăm că are rangul 3 ⇒
5 
3 0 7
hx, y, zi = {(αx, βy, γz)|α, β, γ ∈ R} =
= {(α + 4β − γ, 5α + 2β + 4γ, 7α + β + 5γ, 3α + 7γ)|α, β, γ ∈ R}
Exerciţiul 2.8. În©spaţiul vectorial real Rª3 [x] al polinoamelor de grad cel mult
3, considerăm S = t3 − t + 1, 3t2 + 2t, t3 .
Să se arate că:
1. t2 ∈
/ hSi;

2. t − 1 ∈ hSi.
Soluţie.
1. Putem scrie hSi = {f ∈ R3 [x]|f = α(t3 − t + 1) + β(3t2 + 2t) + γt3 } =
= {f ∈ R3 [x]|f = (α + γ)t3 + 3βt2 + (2β − α)t + α}. Să presupunem că
t2 ∈ hSi. Atunci t2 = (α + γ)t3 + 3βt2 + (2β − α)t + α ⇒ β = 0 şi β = 31
ı̂n acelaşi timp, deci se ajunge la o contradicţie şi deci t2 ∈
/ hSi.
2. t − 1 = (α + γ)t3 + 3βt2 + (2β − α)t + α conduce la α = 1 şi β = 0 şi
putem deci scrie pe ”t − 1” ca −1 · (t3 − t + 1) + 0(3t2 + 2t) + 1 · t3 ∈ hSi.

4
Seminarul 3: Dependenţă şi independenţă
liniară

1 Noţiuni teoretice
Definiţia 1.1. Fie S = (vi )i∈I un sistem de vectori din spaţiul vectorial V.
Spunem că S formează un sistem de vectori liniar independenţi ⇔ din orice
combinaţie liniară de forma a1 v1 + a2 v2 + ... + an vn , ai ∈ K, i = 1, n ⇒ a1 =
a2 = ... = an = 0 (ca unica soluţie).

2 Exerciţii
Exerciţiul 2.1. Demonstraţi că următorii vectori din R2 sunt liniar independeţi:
1. x = (1, 1) şi y = (2, 0);

2. x = (1, 0) şi y = (−2, 1);

3. x = (1, 2) şi y = (1, 3);

4. x = (2, 1) şi y = (1, −1);

5. x = (4, 3) şi y = (2, 1);

6. x = (1, 1) şi y = (−1, 2);


Soluţie.
1. Utilizăm definiţia 3.0.1. Fie a1 , a2 ∈ R şi vrem să arătăm că a1 x+a2 y =
0 ⇒ a1 = a2 = 0. Cum a1 x + a2 y = (a1 , a1 ) + (2a2 , 0) = (a1 + 2a2 , a1 ) =
(0, 0) conduce la un sistem care are a1 = a2 = 0 şi demonstraţia este
ı̂ncheiată.
¯ ¯
¯ 1 −2 ¯
2. O alta metodă se bazează pe calculul determinantului ¯ ¯ ¯. Cum
0 1 ¯
el este nenul rezultă că cei doi vectori sunt liniari independenţi.

1
Celelalte exemple se verifică analog.

Exerciţiul 2.2. Fie x = (x1 , x2 ) şi y = (y1 , y2 ) doi vectori din R2 . Arătaţi
că:

1. Dacă x1 y2 − x2 y1 6= 0, atunci x şi y sunt liniar independenţi.

2. Dacă x şi y sunt liniar independenţi, atunci x1 y2 − x2 y1 6= 0.

Soluţie. La fel ca la exerciţiul precedent, expresia x1 y2 − x2 y1 fiind chiar


dezvoltarea determinantului matricei formată din cei doi vectori.

Exerciţiul 2.3. Care din următoarele mulţimi de vectori din R3 sunt liniar
dependenţi si care sunt liniar independeņti:

1. S1 = {x = (1, 0, 0), y = (1, 1, 0), z = (1, 1, 1)};

2. S2 = {x = (1, 0, 0), y = (0, 1, 0), z = (1, 1, 1)};

3. S3 = {x = (1, 1, 1), y = (0, 1, 1), z = (0, 0, 1)};

4. S4 = {x = (1, 1, 1), y = (1, 1, 0), z = (1, 0, 1)};

5. S5 = {x = (1, 0, 0), y = (0, 1, 1), z = (1, 0, 1)};

6. S6 = {x = (1, 1, 0), y = (1, 0, 1), z = (0, 1, 1)}.

Soluţie. La fel ca la 3.1.1

Exerciţiul 2.4. Fie x = (x1 , x2 , x3 ), y = (y1 , y2 , y3 ) şi z = (z1 , z2 , z3 ) trei


3
vectori¯ din R . Arătaţi
¯ ca x, y, z sunt liniar independenţi dacă şi numai
¯ x1 y1 z1 ¯
¯ ¯
dacă ¯¯ x2 y2 z2 ¯¯ 6= 0.
¯ x3 y3 z3 ¯

Soluţie. La fel ca la 3.1.2

Exerciţiul 2.5. Care din următoarele mulţimi de vectori din R2 [X] sunt
liniar dependente şi care sunt liniar independente?

1. S1 = {1, X, X 2 };

2. S2 = {X − X 2 , X 2 − X};

3. S3 = {1 − X, 1 + X, X 2 , 1};

4. S4 = {1, 1 + X, 1 + X 2 };

2
n o
X2
5. S5 = 1, X ,
1! 2!
;

6. S6 = {X − X 2 , X + X 2 };

Soluţie.
1. Fie a1 , a2 , a3 ∈ R. Evident a1 · 1 + a2 · x + a3 · x2 = 0 ⇒ a1 = a2 = a3 = 0
şi deci mulţimea de vectori dată formează un sistem liniar independent.
2. În acest caz se obţine a1 = a2 , deci nu este un sistem de vectori liniar
independenţi.
Asemănător se tratează celelalte cazuri.

Exerciţiul 2.6. Studiaţi dependenţa liniară a următoarei mulţimi de vectori


din M22 (R):
½ µ ¶ µ ¶ µ ¶¾
2 −2 1 −4 0 −4
A1 = , A2 = , A3 = .
4 −6 5 3 4 8

µSoluţie. ¶Scriindµexpresia:¶ µ ¶ µ ¶
2 −2 1 −4 0 −4 0 0
a1 + a2 + a3 =
4 −6 5 3 4 8 0 0
obţinem un sistem de ecuaţii care ne conduce la 2a1 = −a2 şi 3a1 = 2a3 şi
deci mulţimea dată este un sistem liniar dependent.

Exerciţiul 2.7. Arătaţi ca mulţimea de vectori din R3

S = {x = (1, 1, 1), y = (1, 0, 0), z = (0, 1, 0), t = (0, 0, 1)}

este liniar dependentă, dar oricare trei vectori dintre aceştia sunt liniar independenţi.

Soluţie. Se arată uşor utilizând exerciţiul 3.1.4.

Exerciţiul 2.8. Demonstraţi că:

1. Oricare trei vectori din R2 sunt liniar dependenţi.

2. Oricare patru vectori din R3 sunt liniar dependenţi.

Soluţie.
1. Afirmaţia este evidentă dacă ţinem seama de faptul că rangul matricei
formate cu cei trei vectori poate fi maxim 2.
2. Acelaşi raţionament.

Exerciţiul 2.9. 1. Verificaţi dacă in spaţiul vectorial real C, perechea de


vectori {1, i} este liniar independentă.

3
2. Două numere complexe conjugate nenule formează un sistem de vectori
liniar independenţi din C?
Soluţie.
1. Este sistem liniar independent deoarece a1 ·1+a2 ·i = 0+0·i ⇒ a1 = a2 = 0.
2. Fie numerele complexe x + iy şi x − iy şi punând condiţia a1 (x + iy) +
a2 (x − iy) = (a1 + a2 )x + (a1 − a2 )yi = 0 + 0 · i ⇒ a1 = a2 = 0.
Exerciţiul 2.10. 1. Arătaţi că mulţimea de polinoame S = {X −X 2 , X +
2
X } formează un sistem liniar independent ı̂n R2 [X].

2. Care este subspaţiul < S > generat de S? Este adevărat că < S >=
R2 [X]? Dacă nu, găsiţi un vector din R2 [X] care nu aparţine subspaţiul
< S > şi arătaţi că ı̂mpreună cu S acesta formează un sistem liniar
independent din R2 [X].
Soluţie. 1. Se arată la fel ca la exerciţiul 3.1.5.
2. Se demonstreazăn cu uşurinţă că 1+ x + x2 este un vector care nu aparţine
subspaţiul < S > şi ı̂mpreună cu S formează un sistem liniar independent
din R2 [X] .
Exerciţiul 2.11. Fie V un K-spaţiu vectorial si S1 şi S2 două mulţimi de
vectori liniar independente din V . Arătaţi că:
1. Intersecţia lor este un sistem liniar independent.
2. S1 ∪ S2 este un sistem liniar independent dacă şi numai dacă < S1 >
∩ < S2 >= {0V }.
T
Soluţie. 1. Deoarece,
T de exemplu, S1 S2 ⊆ S1 şi S1 este sistem liniar
independent ⇒ S1 T S2 - sistem liniar independent.
2. ”⇒” Fie v ∈ S1 S2 şi vreau v = 0. Din v ∈< S1 >⇒ v = α1 u1 +...+αr ur
şi din v ∈< S2 >⇒ v = β1 v1 + ... + βs us . Scăzând cele două relaţii şi ţinând
cont că S1 ∪ S2 - s.l.i. se obţine chiar relaţia care trebuia demonstrată.
Cealaltă implicaţie se obţine analog.
Exerciţiul 2.12. Fie V un K-spaţiu vectorial si S = {v1 , v2 , v3 } un sistem de
trei vectori din V . Să se arate că vectorii {v1 , v2 , v3 } sunt liniar independenţi
dacă şi numai dacă {v1 + v2 , v2 + v3 , v3 + v1 } sunt liniar independenţi.
Soluţie. Considerând că {v1 , v2 , v3 } formează un sistem liniar indepen-
dent să arătăm că {v1 + v2 , v2 + v3 , v3 + v1 } sunt tot liniar independenţi.
Deoarece a1 (v1 + v2 ) + a2 (v2 + v3 ) + a3 (v3 + v1 ) = (a1 + a3 )v1 + (a1 + a2 )v2 +
(a2 + a3 )v3 = 0 ⇒ a1 = a2 = a3 = 0 rezultă chiar ceea ce trebuia demonstrat.
Cealaltă implicaţie se obţine analog.

4
Exerciţiul 2.13. Fie V un K-spaţiu vectorial. Dacă v1 , v2 , ..., vn ∈ V sunt
liniar independenţi, să se studieze independenţa liniară a sistemelor de vec-
tori:

1. S1 = {u1 := v1 + v2 , u2 := v2 + v3 , ..., un−1 := vn−1 + vn , un = vn + v1 };

2. S2 = {u1 := v1 − v2 , u2 := v2 − v3 , ..., un−1 := vn−1 − vn , un = vn − v1 };

3. S3 = {u1 := v1 , u2 := v1 + v2 , ..., un = v1 + ... + vn };

Soluţie. Asemănător cu exerciţiul precedent.

Exerciţiul 2.14. Fie V un K-spaţiu vectorial, S1 = {u1 , u2 , ..., un } şi S2 =


{v1 , v2 , ..., vn } două submulţimi ale lui V astfel ı̂ncât orice vector din S1 se
scrie ca o combinaţie liniară de vectori din S2 şi invers. Să se arate că:

1. < S1 >=< S2 >.

2. S1 este un sistem liniar independent dacă şi numai dacă S2 este un


sistem liniar independent.

5
Seminarul 4: Bază şi dimensiune ı̂ntr-un sp.
vect. finit generat

1 Noţiuni teoretice
Definiţia 1.1. Fie V un K−spaţiu vectorial. O submulţime S = {v1 , ..., vn }
a lui V se numeşte bază a lui V peste K dacă:
1. S este sistem liniar independent al lui V peste K (i.e. din orice
combinaţie liniară de forma α1 v1 + ... + αn vn = 0, rezultă α1 = ... =
αn = 0 ca unică posibilitate);

2. S este sistem de generatori ai lui V peste K (i.e. pentru orice v ∈ V ,


există α1 , ..., αn ∈ K astfel ı̂ncât v = α1 v1 + ... + αn vn ).
Definiţia 1.2. Fie V un spaţiu vectorial finit generat şi fie S ⊆ V . U.A.S.E.:
1. S este bază;

2. S este sistem liniar independent maximal;

3. S este sistem de generatori minimal.

2 Exerciţii
Exerciţiul 2.1. Arătaţi că vectorii de mai jos formează bază ı̂n R2 :
1. v1 = (1, 1), v2 = (−1, 2);

2. v1 = (2, 3), v2 = (0, 1);

3. v1 = (6, 4), v2 = (4, 8);

4. v1 = (1, 1), v2 = (0, 1);

5. v1 = (−1, 1), v2 = (0, −1).

1
Soluţie. 1. Pentru a forma o bază ı̂n R2 trebuie ca vectorii să fie
liniar independenţi şi să formeze un sistem de generatori. Verificăm liniar
independenţa vectorilor v1 şi v2 .
Fie α, β ∈ R. Din αv1 + βv2 = 0 se obţine (−α, α − β) = (0, 0) şi deci
α = 0 şi β = 0 adică v1 şi v2 sunt vectori liniari independenţi. Cum numărul
vectorilor liniar independenţi este egal cu dimensiunea spaţiului rezultă că
formează bază. Totuşi să arătăm, ı̂n acest prim exemplu, că formează şi
sistem de generatori: Fie v = (a, b) un vector arbitrar din R2 . Să demonstrăm
că ∃α, β ∈ R astfel ı̂ncât v = αv1 + βv2 . Se obţine −α = a şi α − β = b.
Cum determinantul sistemului este 1 6= 0 ⇒ admite soluţie ⇒ v1 şi v2 sistem
de generatori.
2. ... 5. se demonstrează analog.

Exerciţiul 2.2. Precizaţi care din următoarele mulţimi de vectori formează


bază ı̂n R3 :

1. B1 = {(1, 0, 0) , (1, 1, 0) , (1, 1, 1)};

2. B2 = {(1, 0, 1) , (1, 1, 0) , (0, 1, 1)};

3. B3 = {(−1, 1, 1) , (1, −1, 1) , (1, 1, −1)};

4. B4 = {(1, −1, 0) , (1, 0, −1) , (−1, 0, 1)}.

Soluţie. Se utilizează modul de rezolvare de la exerciţiul 1.

Exerciţiul 2.3. Precizaţi care din următoarele mulţimi de vectori formează


bază ı̂n R2 [X]?:

1. B1 = {1, X, X 2 };
n o
X2
2. B2 = 1, X ,
1! 2!
;

3. B3 = {1, X + 1, (X + 1) (X + 2)};

4. B4 = {1, X + 1, X 2 + X + 1};

5. B5 = {X 2 + X + 1, X 2 − X + 1, X 2 − X − 1};

6. B6 = {X 2 + X + X 2 + 1, X + 1, }.

Soluţie. 3. B3 = {1, X + 1, (X + 1) (X + 2)}.


Fie a, b, c ∈ R astfel ı̂ncât a · 1 + b(x + 1) + c(x + 1)(x + 2) = (0, 0, 0) ⇒
c = 0; 3c + b = 0; a + b + 2c = 0 ⇒ a = b = c = 0 ⇒ cei trei vectori formează
un s.l.i. Cum dimR R2 [x] = 3 ⇒ {1, X + 1, (X + 1) (X + 2)} formează bază.

2
6. Vectorii daţi nu formează bază deoarece dimR R2 [x] = 3 ı̂n timp ce
dimB6 = 2. Întradevăr, deşi cei doi vectori sunt liniar independenţi ei nu
formează un sistem de generatori. Astfel, dacă vom considera un element
oarecare αx2 + βx + γ ∈ R2 [x] atunci ar trebui să existe a, b ∈ R astfel ı̂ncât
a(2X 2 + X + 1) + b(X + 1) = αX 2 + βX + γ. Dar se obţine γ = β ceea ce este
o contradicţie cu presupunerea că α, β, γ sunt oarecare. Deci cei doi vectori
nu formează un sistem de generatori.
Celelalte subpuncte se demonstrează asemănător.

Exerciţiul 2.4. Găsiţi câte o bază pentru fiecare din următoarele subspaţii
ale lui R3 :

1. W1 = {x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 | x1 + x2 + x3 = 0};

2. W2 = {x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 | x3 = 0};

3. W3 = {x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 | x1 − x2 + x3 = 0};

4. W4 = {x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 | x1 = 0, x2 + x3 = 0};

5. W5 = {x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 | 2x1 − x2 = 0, x2 − x3 = 0}.

Soluţie. 1. Putem scrie pe W1 astfel:


W1 = {x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 |x1 + x2 + x3 = 0} =
= {x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 |x3 = −x1 − x2 } =
= {x = (x1 , x2 , −x1 − x2 )|x1 , x2 ∈ R} =
= {x = x1 (1, 0, −1) + x2 (0, 1, −1)|x1 , x2 ∈ R} =< (1, 0, −1), (0, 1, −1) >⇒
< (1, 0, −1), (0, 1, −1) > este sistem de generatori pentru W1 . Mai arătăm că
aceşti doi vectori sunt şi liniar independenţi şi obţinem deci că {(1, 0, −1), (0, 1, −1)}
este o bază pentru W1 . Să mai facem observaţia că dimW1 R3 = 2.

Exerciţiul 2.5. Să se determine o bază ı̂n subspaţiul generat de vectorii:

1. În R2 : v1 = (2, 5), v2 = (4, 10), v3 = (6, 15);

2. În R3 : v1 = (1, 2, −5), v2 = (−3, 1, 2), v3 = (−2, 3, −3);

3. În R3 : v1 = (1, 2, 3), v2 = (5, 10, 15);

4. În R4 : v1 = (1, 5, 7, 3), v2 = (−4, 10, 1, 0), v3 = (−1, 4, 5, 7).

Soluţie. Asemănător cu exerciţiul precedent.

Exerciţiul 2.6. Precizaţi o bază a următoarelor subspaţii din R3 [X]:

1. W1 = {f ∈ R3 [X] | f (0) = 0};

3
2. W2 = {f ∈ R3 [X] | f (X) = aX 3 + bX + c};
3. W3 = {f ∈ R3 [X] | f (−X) = f (X)}.
Soluţie. Asemănător cu exerciţiul 4.1.4.
Exerciţiul 2.7. Calculaţi dimensiunea fiecărui subspaţiu de la exerciţiile ??,
??, ??.
Soluţie. Asemănător cu exerciţiul 4.1.4.
Exerciţiul 2.8. Determinaţi α ∈ R astfel ı̂ncât vectorii
(0, 1, α) , (1, α, 1) , (α, 1, 0)
să formeze o bază a lui R3 .
Soluţie. Punând condiţia ca determinantul format cu cei trei vectori să
fie diferit de zero obţinem α3 − 2α √6= 0. Deci
√ pentru ca cei trei vectori să
formeze o bază trebuie ca α ∈ R\{− 2, 0, 2}.
Exerciţiul 2.9. Calculaţi coordonatele vectorului x = (−1, 3) ∈ R2 ı̂n fiecare
din bazele de la exerciţiul ??.
Soluţie. Dacă α şi β sunt coordonatele vectorului x = (−1, 3) ı̂n baza
v1 = (1, 1), v2 = (−1, 2) atunci ele sunt soluţiile sistemului de ecuaţii format
din α − β = −1 şi α + 2β = 3. Se obţine α = 1/3 şi β = 4/3 deci x = (−1, 3)
se poate scrie (−1, 3) = 31 (1, 1) + 43 (−1, 2).
Exerciţiul 2.10. Calculaţi coordonatele vectorului x = (3, −1, 2) ∈ R3 ı̂n
fiecare din bazele de la exerciţiul ??.
Soluţie. Asemănător cu exerciţiul 9.
Exerciţiul 2.11. Arătaţi că polinoamele
f1 = 1, f2 = 1 − X, f3 = (1 − X)2
formează o bază ı̂n R2 [X] şi calculaţi coordonatele vectorului f = 2X 2 −5X+6
relativ la baza {f1 , f2 , f3 }.
Soluţie. Asemănător cu exerciţiul 9.
Exerciţiul 2.12. În R4 , fie W1 şi W2 două subspaţii definite astfel:
© ª
W1 = x = (x1 , x2 , x3 , x4 ) ∈ R4 | x1 − x2 + x3 − x4 = 0
© ª
W2 = x = (x1 , x2 , x3 , x4 ) ∈ R4 | x1 + x2 + x3 + x4 = 0
Găsiţi o bază ı̂n W1 ∩W2 şi precizaţi dimR W1 , dimR W2 , dimR (W1 ∩ W2 ).

4
Soluţie.
Putem scrie că W1 = {x = (x1 , x2 , x3 , x4 ) ∈ R4 | x1 − x2 + x3 − x4 = 0} =
= {(x1 , x2 , x3 , x1 − x2 + x3 )| x1 , x2 , x3 ∈ R} = {x1 (1, 0, 0, 1) + x2 (0, 1, 0, −1) +
x3 (0, 0, 1, 1)| x1 , x2 , x3 ∈ R} ⇒ dimR W1 = 3. Analog dimR W2 = 3 iar
dimR (W1 ∩ W2 ) = 2.

Exerciţiul 2.13. Fie W mulţimea soluţiilor ecuaţiei x − 2y + 3z = 0.

1. Arătaţi că W este un subspaţiu vectorial al lui R3 .

2. Determinaţi o bază a lui W .

3. Precizaţi dimR W .

Soluţie. Din modul ı̂n care este definită mulţimea W putem scrie
W = {(x, y, z) |x = 2y − 3z} = {(2y − 3z, y, z)| y, z ∈ R} =
= {y(2, 1, 0) + z(−3, 0, 1)| y, z ∈ R} =< (2, 1, 0), (−3, 0, 1) >. În plus
dimR W = 2.

5
Seminarul 5: Bază şi dimensiune ı̂ntr-un sp.
vect. finit generat

1 Noţiuni teoretice
Definiţia 1.1. Fie V un K−spaţiu vectorial. O submulţime S = {v1 , ..., vn }
a lui V se numeşte bază a lui V peste K dacă:
1. S este sistem liniar independent al lui V peste K (i.e. din orice
combinaţie liniară de forma α1 v1 + ... + αn vn = 0, rezultă α1 = ... =
αn = 0 ca unică posibilitate);
2. S este sistem de generatori ai lui V peste K (i.e. pentru orice v ∈ V ,
există α1 , ..., αn ∈ K astfel ı̂ncât v = α1 v1 + ... + αn vn ).
Definiţia 1.2. Fie V un K-spaţiu vectorial finit generat. Dacă V 6= 0V
se numeşte dimensiune a lui V peste K şi se notează dimK V numărul
elementelor unei baze a lui V (peste K).

2 Exerciţii
Exerciţiul 2.1. În R3 se dau vectorii v1 = (1, 1, 1), v2 = (1, 1, 2), v3 =
(1, 2, 3).
1. Să se arate că B = {v1 , v2 , v3 } este o bază a lui R3 .
2. Să se determine coordonatele vectorilor v = (5, −1, 3) şi w = (2, 3, −1)
ı̂n această bază.
Soluţie. 1. Pentru a arăta că B este o baza ı̂n R3 vom demonstra (aşa
cum am făcut ı̂n seminarul precedent) că {v1 , v2 , v3 } formează un sistem liniar
independent şi un sistem de generatori. 2. Dacă α, β şi γ sunt coordonatele
vectorului v = (5, −1, 3) ı̂n baza v1 = (1, 1, 1), v2 = (1, 1, 2) şi v3 = (1, 2, 3)
atunci ele sunt soluţiile sistemului de ecuaţii format din α + β + γ = 5, α +
β + 2γ = −1 şi α + 2β + 3γ = 3. Se obţine soluţia α = 1, β = 10 şi γ = −6.
Analog se calculează pentru w.

1
Exerciţiul 2.2. Să se determine coordonatele vectorului v = (2, −3, 5) ı̂n
raport cu următoarele baze:

1. v1 = (1, 0, 0), v2 = (1, 1, 0), v3 = (1, 1, 1);

2. v1 = (1, −1, 0), v2 = (−4, 6, −10), v3 = (−1, 3, −9);

3. v1 = (1, 1, 0), v2 = (0, 1, 1), v3 = (1, 0, 1);

4. v1 = (1, 0, 0), v2 = (0, 1, 0), v3 = (0, −5, 5).

Soluţie. La fel ca la exerciţiul precedent.

Exerciţiul 2.3. Să se determine coordonatele vectorilor daţi ı̂n raport cu


bazele precizate:

1. u1 = X 2 + 1, u2 = X 3 , u3 = 4, u4 = X 2 , u5 = X 3 − X 2 şi u6 =
X 2 − X ı̂n baza B = {v1 = X 3 , v2 = X 3 + X, v3 = X 2 + 1, v4 = X + 1}
din R4 [X].

2. u1 = 3 − i, u2 = i, u3 = −5, u4 = 1 + 3i, u5 = 3 + 4i ı̂n baza


B = {v1 = 1 − 2i, v2 = i − 3} din C.

Soluţie. Se utilizează metoda de la exerciţiul 1.

Exerciţiul 2.4. Completaţi următoarele mulţimi de vectori ca să fie baze ı̂n
spaţiile considerate:

1. v1 = (4, −7) ı̂n R2 ;

2. v1 = (2, −1, 3), v2 = (4, 1, 1) ı̂n R3 ;

3. v1 = X, v2 = X 2 + 4 ı̂n R3 [X];

4. v1 = X − 1, v2 = X 2 + 5 ı̂n R3 [X].

Soluţie. 1. v2 = (1, 1). 3. v3 = X 3 + 1, v4 = 1.

Exerciţiul 2.5. În R3 considerăm vectorii:

v1 = (1, 2, 1), v2 = (1, 1, −1), v3 = (1, 3, 3),


u1 = (2, 3, −1), u2 = (1, 2, 2), u3 = (1, 1, −3).

şi V = hv1 , v2 , v3 i, U = hu1 , u2 , u3 i subspaţii liniare ale lui R3 .


Determinaţi dimensiunile sumei şi intersecţiei acestor spaţii, precum şi
baze ı̂n subspaţiul sumă şi ı̂n subspaţiul intersecţie.

2
Exerciţiul 2.6. Să se determine o bază ı̂n subspaţiul lui R4 definit de soluţiile
sistemului liniar omogen
½
2x1 + 2x2 − x3 − x4 = 0
x1 + 2x2 − 2x3 − 2x4 = 0

şi să se completeze la o bază ı̂n R4 .

Exerciţiul 2.7. Să se determine matricea trecerii de la baza B la baza B 0 ı̂n


următoarele cazuri:

1. B = {(2, 3), (0, 1)}, B 0 = {(6, 4), (4, 8)} ı̂n R2 ;

2. B = {(5, 1), (1, 2)}, B 0 = {(1, 0), (0, 1)} ı̂n R2 ;

3. B = {(1, 1, 1), (1, 1, 0), (1, 0, 0)}, B 0 = {(2, 0, 3), (−1, 4, 1), (3, 2, 5)} ı̂n
R3 ;

4. B = {X, 1, X 2 }, B 0 = {3 + 2X + X 2 , X 2 − 4, 2 + X} ı̂n R2 [X];

5. B = {X, X 2 + 1, X 2 + X}, B 0 = {X 2 + 3X − 3, 4X 2 + X + 2, X 2 − 2X + 1}
ı̂n R2 [X].

Soluţie. 1. Dacă notăm cu u1 şi u2 vectorii din baza B şi µ


cu v1 şi v2¶pe
3 2
cei din B 0 obţinem v1 = 3u1 − 5u2 si v2 = 2u1 + 2u2 deci C = .
−5 2

Exerciţiul 2.8. Fie B = {v1 = (1, 2, 3), v2 = (1, 0, 1), v3 = (1, 1, 1)} şi B 0 =
{u1 = (1, −1, 2), u2 = (1, 1, 0), u3 = (2, 0, 1)} două mulţimi de vectori ı̂n R3 .

1. Să se arate că B şi B 0 sunt baze ı̂n R3 .

2. Să se calculeze coordonatele vectorului v = (1, −1, 4) ∈ R3 ı̂n raport cu


cele două baze.

3. Să se scrie matricea de trecere de la baza B la baza B 0 .

4. Să se verifice formula schimbării de coordonate.

Soluţie.
1. Evident.
e1 + 27 e2 − 4e3 şi
2. v = 32 v = 3f1 + 2f2 − 2f3 .
1 1 1
2
− 2
− 2
3. C =  52 − 12 3 
2
−2 2 1

3
Seminarul 6: Morfisme şi izomorfisme de spaţii
vectoriale

1 Noţiuni teoretice
Definiţia 1.1. O functie f : V → W se numeste morfism de spatii vec-
toriale (sau aplicatie liniara) daca urmatoarele doua axiome sunt satisfa-
cute: 1) Pentru orice v1 , v2 ∈ V are loc egalitatea f (v1 + v2 ) = f (v1 ) + f (v2 );
2) Pentru orice v ∈ V si orice α ∈ K are loc egalitatea f (αv) = αf (v).

Definiţia 1.2. Multimea Kerf := {v ∈ V | f (v) = 0W } se numeste nucleul


morfismului f . Dimensiunea sa se numeste defect.

Definiţia 1.3. Multimea Imf := {w ∈ W | ∃v ∈ V : f (v) = w} se numeste


imaginea morfismului f . Dimensiunea sa se numeste rang.

Definiţia 1.4. Un morfism de spatii vectoriale de forma f : V → V se


numeste endomorfism al spatiului V.

2 Exerciţii
Exerciţiul 2.1. Arătaţi că următoarele funcţii sunt morfisme de spaţii vec-
toriale:

1. f : R2 → R2 , f (x1 , x2 ) = (2x1 − x2 , x1 ), ∀ (x1 , x2 ) ∈ R2 ;

2. f : R3 → R2 , f (x1 , x2 , x3 ) = (x3 , x1 + x2 ), ∀ (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 ;

3. f : R → R2 , f (x) = (2x, −x), ∀x ∈ R;

4. f : R2 → R3 , f (x1 , x2 ) = (x1 + x2 , x2 , x1 ), ∀ (x1 , x2 ) ∈ R2 .

Soluţie. 1. Pentru a demonstra că funcţia dată este morfism utilizăm


Definitia 6.0.1 şi verificăm cele două axiome. Considerând x = (x1 , x2 ) şi
y = (y1 , y2 ) se obţine f (x + y) = (2x1 + 2y1 − x2 − y2 , x1 + y1 ) = f (x) + f (y).

1
A doua axiomă ne conduce la f (αx1 , αx2 ) = (2αx1 − αx2 , αx1 ) = α(2x1 −
x2 , x1 ) = αf (x1 , x2 ). ¤
Punctele 2, 3, 4 se arată analog.

Exerciţiul 2.2. Justificaţi de ce următoarele funcţii nu sunt morfisme de


spaţii vectoriale:

1. f : R2 → R2 , f (x1 , x2 ) = (x21 , x22 ), ∀ (x1 , x2 ) ∈ R2 ;

2. f : R3 → R2 , f (x1 , x2 , x3 ) = (x1 + x2 + x3 , 1), ∀ (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 ;

3. f : R → R2 , f (x) = (−1, 2), ∀x ∈ R;

4. f : R2 → R3 , f (x1 , x2 ) = (x1 , x1 x2 , x2 ), ∀ (x1 , x2 ) ∈ R2 .

Soluţie. 1. Considerăm x = (x1 , x2 ) şi y = (y1 , y2 ) şi verificăm dacă


f (x + y) = f (x) + f (y). Se obţine că ((x1 + y1 )2 , (x2 + y2 )2 ) = (x21 , x22 ) +
(y12 , y22 ) ceea ce este fals deci funcţia dată nu este morfism
3. Deoarece f (x + y) = (−1, 2) dar f (x) + f (y) = (−1, 2) + (−1, 2) = (−2, 4)
este evident că nu se verifică prima axiomă din definiţia 6.0.1.

Exerciţiul 2.3. Fie f : R2 → R2 dată de f (x1 , x2 ) = (2x1 , 3x2 ).

1. Arătaţi că f este morfism de spaţii vectoriale.

2. Care este imaginea, prin f , a punctelor de pe cercul x21 + x22 = 1 ?

3. Reprezentaţi geometric.

Soluţie.
1. Se arată la fel ca ı̂n exerciţiile precedente.
y2 y2
2. Imaginea este elipsa 41 + 92 = 1
¡ x1 x2
¢
Exerciţiul 2.4. Fie f : R2 → R2 dată de f (x1 , x2 ) = 3
, 4
.

1. Arătaţi că f este morfism de spaţii vectoriale.


n o
x21 x22
2. Determinaţi f (E), unde E este elipsa E = (x1 , x2 ) ∈ R2 | 9
+ 16
=1 .

Soluţie.
1. Se arata la fel ca in exerciţiile precedente.
2. Imaginea este cercul y12 + y22 = 1.

Exerciţiul 2.5. Fie f : R2 → R2 dată de fa (x1 , x2 ) = (x1 + a1 , x2 + a2 ),


∀ (x1 , x2 ) ∈ R2 , unde a = (a1 , a2 ) ∈ R2 este un vector fixat.

2
1. Arătaţi că fa nu este morfism de spaţii vectoriale. Funcţia fa (x) =
x + a, ∀x = (x1 , x2 ) ∈ R2 se numeşte translaţia cu a.

2. Pentru a = (2, 2), calculaţi Im (C), unde C este cercul de rază 1 cu


centrul ı̂n origine.

Soluţie.
1. Se arată la fel ca ı̂n exerciţiile precedente.
2. Imaginea este cercul de raza 1 cu centrul in (2, 2).

Exerciţiul 2.6. Fie f : R2 → R2 un endomorfism al lui R2 dat de f (1, 1) =


(1, 4) şi f (−2, 1) = (−2, 5).

1. Calculaţi f (10, 13).

2. Determinaţi f (x1 , x2 ), ∀ (x1 , x2 ) ∈ R2 .

Soluţie. Deoarece (10, 13) = 12(1, 1) + 1(−2, 1) putem scrie f (10, 13) =
f (12(1, 1)+1(−2, 1)). Cum f este morfism, se obţine f (10, 13) = f (12(1, 1)+
1(−2, 1)) = 12f (1, 1) + 1f (−2, 1) = (10, 53). Pentru punctul 2) vom scrie
f (x1 , x2 ) = f ( x1 +2x
3
2
(1, 1) + x2 −x
3
1
(−2, 1)) şi ţinem cont că f este morfism.

Exerciţiul 2.7. Fie f : R3 → R5 [X] morfismul de spaţii vectoriale dat prin


f (1, 1, 1) = X 2 + X 4 , f (1, 1, 0) = X + X 3 + X 5 , f (1, 0, 0) = 1.
Calculaţi f (0, 0, 1).

Soluţie. Cu metoda de la exerciţiul 6.1.6 se obţine f (0, 0, 1) = X 2 +


X − X − X 3 − X 5.
4

Exerciţiul 2.8. Fie f : R4 → R2 morfismul de spaţii vectoriale dat de


f (1, 0, 0, 0) = (1, 1), f (1, 1, 0, 0) = (0, 1), f (1, 1, 1, 0) = (1, 0), f (1, 1, 1, 1) =
(−1, −1).
Calculaţi f (4, 3, 2, 1).

Soluţie. Cu metoda de la exerciţiul 6.1.6 se obţine f (4, 3, 2, 1) = (1, 1).

3
Seminarul 7: Matricea asociată unui
endomorfism al unui spaţiu vectorial finit
generat

1 Noţiuni teoretice
Definiţia 1.1. O functie f : V → W se numeste morfism de spatii vec-
toriale (sau aplicatie liniara) daca urmatoarele doua axiome sunt satisfa-
cute: 1) Pentru orice v1 , v2 ∈ V are loc egalitatea f (v1 + v2 ) = f (v1 ) + f (v2 );
2) Pentru orice v ∈ V si orice α ∈ K are loc egalitatea f (αv) = αf (v).

Definiţia 1.2. Multimea Kerf := {v ∈ V | f (v) = 0W } se numeste nucleul


morfismului f . Dimensiunea sa se numeste defect.

Definiţia 1.3. Multimea Imf := {w ∈ W | ∃v ∈ V : f (v) = w} se numeste


imaginea morfismului f . Dimensiunea sa se numeste rang.

2 Exerciţii
Exerciţiul 2.1. Arătaţi că fiecare din funcţiile de mai jos este morfism de
spaţii vectoriale. Calculaţi nucleul, imaginea, rangul şi defectul ı̂n fiecare caz
ı̂n parte.

1. f : R2 → R3 , f (x1 , x2 ) = (x1 , x2 − x1 , x2 ), ∀ (x1 , x2 ) ∈ R2 ;

2. f : R3 → R, f (x1 , x2 , x3 ) = x1 + x2 + x3 , ∀ (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 ;

3. f : R3 → R3 , f (x1 , x2 , x3 ) = (x1 , x2 , 0), ∀ (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 .

Soluţie.
1. Aplicand definitiile 1.2 si 1.3 vom obtine Kerf = 0 si Imf =< (1, −1, 0), (0, 1, 1) >
si deci rangul = 2 si defectul = 0. Sa observam ca rang + defect = 2 =
dimR R2 .

1
2. Se obtine Kerf =< (1, 0, −1), (0, 1, −1) > si Imf = R.
3. Aplicand definitiile 1.2 si 1.3 vom obtine Kerf =< (0, 0, 1) > si Imf =<
(1, 0, 0), (0, 1, 0) > si deci rangul = 2 si defectul = 1. Sa observam ca rang +
defect = 3 = dimR R3 .

Exerciţiul 2.2. Fie fθ : R2 → R2 dată de

f (x1 , x2 ) = (x1 cos θ − x2 sin θ, x1 sin θ + x2 cos θ) , ∀ (x1 , x2 ) ∈ R2 ,

cu 0 ≤ θ ≤ 2π fixat.

1. Ce reprezintă din punct de vedere geometric fθ ?

2. Arătaţi că fθ este morfism de spaţii vectoriale.

3. Calculaţi Kerfθ , Imfθ şi precizaţi rangul şi defectul lui fθ .

Soluţie. Se arata usor ca este morfism (cu metoda aplicata in seminarul


6) si se calculeaza Kerf si Imf la fel ca in exercitiul de mai sus. Din punct
de vedere geometric fθ este o rotatie de unghi θ.

Exerciţiul 2.3. Fie S : R3 → R3 şi P : R3 → R3 aplicaţiile definite prin

S (x1 , x2 , x3 ) = (0, x1 , x2 ) , pentru orice (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 ,


P (x1 , x2 , x3 ) = (x1 , x2 , 0) , pentru orice (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 .

1. Arătaţi că S şi P sunt morfisme de spaţii vectoriale.

2. Calculaţi dimR (ImS), dimR (ker S), dimR (ImP), dimR (KerS).

3. Determinaţi câte o bază pentru nucleul şi imaginea lui S 2 , S 3 , P 2 , P 3 .

Soluţie. Asemanator cu exercitiul 2.1.

Exerciţiul 2.4. Fie V un spaţiu vectorial finit dimensional şi f : V →


V un morfism de spaţii vectoriale. Arătaţi că următoarele afirmaţii sunt
echivalente:

1. f este izomorfism;

2. ker f = {0} (i.e. f este injectivă);

3. Imf = V (i.e. f este surjectivă).

2
Soluţie. Evident 1) ⇒ 2). Sa aratam ca 2) ⇒ 3). Fie n = dimK V
si B = {e1 , e2 , ..., en } o baza a lui V. Cum f este injectiv, sistemul de vec-
tori f (e1 ), f (e2 ), ...f (en ) este liniar independent, deci si sistem de generatori.
P
Daca y ∈ V, atunci exista αi ∈ K astfel incat y = f (x), unde x = ni=1 αi ei ,
deci f este surjectiva. Asemanator se arata ca 3) ⇒ 1).
Exerciţiul 2.5. Fie V şi W două K-spaţii vectoriale finit dimensionale cu
dimK V = dimK W şi f : V → W un morfism de spaţii vectoriale.
Arătaţi că funcţia f este injectivă dacă şi numai dacă f este funcţie
surjectivă.
Soluţie. Se aplica demonstratia de la exercitiul 2.4.
Exerciţiul 2.6. Care din următoarele morfisme de spaţii vectoriale sunt
izomorfisme de spaţii vectoriale:
1. f : R3 → R2 [X], f (a1 , a2 , a3 ) = a1 + (a1 + a2 ) X + (a1 + a2 + a3 ) X 2 ,
∀ (a1 , a2 , a3 ) ∈ R3 ;
2. f : R3 → R2 [X], f (a1 , a2 , a3 ) = a1 + (a1 + a2 ) X, ∀ (a1 , a2 , a3 ) ∈ R3 ;
3. f : R3 → R4 , f (a1 , a2 , a3 ) = (a1 + a2 , a2 + a3 , a1 + a2 , a1 + a3 ), ∀ (a1 , a2 , a3 ) ∈
R3 ;
4. f : R3 → R3 , f (a1 , a2 , a3 ) = (a1 + a2 + a3 , a1 + a2 , a1 + a3 ), ∀ (a1 , a2 , a3 ) ∈
R3 .
Soluţie. Tinand cont de exercitiul 2.4, este necesar sa mai aratam doar ca
este indeplinita conditia ker f = {0} si rezulta ca morfismul dat este izomor-
fism. De exemplu, punctele 1) si 3) sunt izomorfisme in timp ce punctul 2)
conduce la ker f =< (0, 0, 1) > si deci morfismul dat nu este un izomorfism.
Exerciţiul 2.7. Fie f : R3 → R3 morfismul definit prin
f (x1 , x2 , x3 ) = (x2 + x3 , x1 + x3 , x1 + x2 ) , ∀ (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 .
Arătaţi că f este izomorfism de spaţii vectoriale şi calculaţi f −1 .
Soluţie. In exercitiul 7 am vazut ca f este izomorfism daca avem ker f =
{0}. Dar, in exercitiul nostru, ker f = {0} ⇒ x2 + x3 = 0, x1 + x3 =
0, x1 + x2 = 0 ⇒ x1 = x2 = x3 = 0 si deci f izomorfism.
Exerciţiul 2.8. Fie T : R3 [X] → R2 [X] o transformare liniară definită prin
¡ ¢
T a0 + a1 X + a2 X 2 + a3 X 3 = a1 + a2 X + a3 X 2 .
Găsiţi câte o bază pentru ker T şi ImT . Precizaţi dimensiunea acestora.
Soluţie. Rangul este egal cu 3 in timp ce defectul este egal cu 1. Obser-
vam ca verifica egalitatea rang + def ect = dimR R3 [x].

3
Seminarul 8: Matricea asociată unui
endomorfism al unui spaţiu vectorial finit
generat

1 Exerciţii
Exerciţiul 1.1. Fie f : R4 → R4 , o funcţie dată de

f (x1 , x2 , x3 , x4 ) = (x1 − x2 , 0, x3 − x4 , 0) .

1. Arătaţi că f ∈ EndR (R4 ).

2. Găsiţi rang(f ) şi def ect(f ).

3. Scrieţi matricea lui f ı̂n baza canonică şi apoi ı̂n baza

B 0 = {(1, 1, 1, 1) , (1, 1, 1, 0) , (1, 1, 0, 0) , (1, 0, 0, 0)}

Soluţie. Se obtine Kerf =< (1, 1, 0,0), (0, 0, 1, 1) >, Imf


 =< (1, 0, 0, 0), (0, 0, 1, 0) >
1 −1 0 0
 0 0 0 0 
si matricea in baza canonica MB (f ) =  0
.
0 1 −1 
0 0 0 0

Exerciţiul 1.2. Fie f : R3 → R3 un endomorfism al lui R3 a cărui matrice


ı̂n baza canonică este  
1 0 1
A =  −1 0 0 .
0 −1 0
Să se calculeze matricea morfismului g = 2f 2 −3f +2·1R3 , unde f 2 = f ◦f
şi 1R3 : R3 → R3 este funcţia identică, ı̂n aceeaşi bază.

1
Soluţie. Matricea A (data in baza canonica) ne conduce la functia
f (x1 , x2 , x3 ) = (x1 + x3 , −x1 , −x2 ) si efectuand
 calculele
 obtinem
1 −2 −1
2
MB (g) = 2MB (f ) − 3MB (f ) + 2I3 =  1 1 −2 .
2 3 1

Exerciţiul 1.3. Fie f : R3 → R3 definită prin formula

f (x1 , x2 , x3 ) = (x1 , x1 + 2x2 , x2 + x3 ) .

1. Să se arate că f ∈ EndR (R3 ).

2. Determinaţi MB (f ) şi MB (f 6 ), unde B este baza canonică a lui R3 .

3. Calculaţi f 6 (1, 1, 2).


 
1 0 0
Soluţie. Se calculeaza MB (f ) =  1 2 0  si apoi se ridica la puterea
0 1 1
a sasea.

Exerciţiul 1.4. Fie f : R3 → R2 dată de

f (x1 , x2 , x3 ) = (x1 − x2 + x3 , x1 + x3 )

şi g : R2 → R3 definită prin

g (y1 , y2 ) = (y1 , y1 − y2 , y2 ) .

Să se determine g ◦ f şi să se verifice că este morfism de spaţii vectoriale.

Soluţie. Se arata ca f este morfism si ca g este morfism si rezulta deci


ca g ◦ f este tot un morfism.

Exerciţiul 1.5. Fie f : R3 → R3 , definit ı̂n baza canonică B a lui R3 prin


matricea  
−1 1 2
MB (f ) =  3 3 4 .
2 1 2
1. Să se arate că f este izomorfism.

2. Să se calculeze MB (f −1 ).

3. Să se determine f −1 (0, 0, 0), f −1 (0, 1, 2), f −1 (1, 5, 2).

2
Soluţie. Se determina f (x) = (−x1 + x2 + 2x3 , 3x1 + 3x2 + 4x3 , 2x1 +
x2 + 2x3 ) si se arata egalitatea Kerf = {0}. Calculand  inversa obtinem

1
−3 0 − 13
f −1 (x) = ( y3 −y
3
1 −y1 +3y2 −5y3 y1 −y2 +2y3
, 3
, 2
) si deci MB (f ) =  − 13 1 − 53 
1
2
− 12 1
−1 −1 2 7 3
si apoi f (0, 0, 0) = (0, 0, 0), f (0, 1, 2) = ( 3 , − 3 , 2 ).

Exerciţiul 1.6. Se dau morfismele de spaţii vectoriale:

1. f : R2 → R2 , f (x1 , x2 ) = (x1 − 2x2 , x2 − x1 );

2. f : R3 → R3 , f (x1 , x2 , x3 ) = (x1 − 2x3 , 2x1 + x2 , x2 + 3x3 );

3. f : R1 [T ] → R2 [T ], f (a0 + a1 T ) = a0 + 3a0 T + a1 T 2 .

Să se cerceteze dacă mofismele sunt invesabile şi ı̂n caz afirmativ să se de-
termine inversele acestora. Să se verifice că inversul este tot un morfism de
spaţii vectoriale.

Soluţie. Se verifica egalitatea Kerf = {0} si apoi se calculeaza inversa


functiilor.

3
Seminarul 9: Schimbarea matricii unui
endomorfism la schimbarea bazei

1 Exerciţii
Se rezolvă exerciţiile de la lucrare şi următorul exerciţiu:

Exerciţiul 1.1. Se dau aplicaţiile f1 , f2 : R3 → R3

f1 (x) = (x1 − x2 + x3 , −x1 + x2 + x3 , x1 + x2 − x3 ), ∀x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3


f2 (x) = (x1 + 2x2 + 3x3 , 2x1 + x2 + x3 , 3x1 + x2 + 2x3 ), ∀x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 .

1. Să se arate că f1 , f2 sunt aplicaţii liniare.

2. Să se determine MB (f1 ), MB (f2 ), unde B = {e1 , e2 , e3 } este baza


canonică din R3 .

3. Să se determine matricea de trecere MB,B 0 , unde B 0 = {(1, 1, 1), (1, 1, 0), (1, 0, 0)}.

4. Să se calculeze MB 0 (f1 ), MB 0 (f2 ), folosind formula de schimbare a ma-


tricei unui endomorfism la schimbarea bazei.

Soluţie.
 Se obtin urmatoarele
 rezultate:
 
1 −1 1 1 2 3
MB (f1 ) =  −1 1 
1 ; MB (f2 ) =  3 1 1 ;
 1 1 −1  3 1 2
1 0 1 6 3 1
MB0 (f1 ) =  1 0 −1 ; MB0 (f2 ) =  4 3 2 .
1 2 1 6 4 3

1
Seminarul 10: Matrici. Determinanţi. Sisteme

1 Exerciţii
Exerciţiul 1.1. Demonstraţi proprietăţile determinanţilor.
Exerciţiul 1.2. Să se dezvolte determinantul
¯ ¯
¯ 5 a 2 −1 ¯
¯ ¯
¯ 4 b 4 −3 ¯
∆ = ¯¯ ¯
¯
¯ 2 c 3 −2 ¯
¯ 4 d 5 −4 ¯

după elementele coloanei a doua.


Exerciţiul 1.3. Calculaţi determinanţii:
¯ ¯
¯ 1 0 0 0 2 ¯
¯ ¯
¯ 0 1 0 0 3 ¯
¯ ¯
1. ∆1 = ¯¯ x 0 1 0 4 ¯¯;
¯ x x 0 1 5 ¯
¯ ¯
¯ x x x 0 6 ¯
¯ ¯
¯ x a b 0 c ¯
¯ ¯
¯ 0 y 0 0 d ¯
¯ ¯
2. ∆2 = ¯¯ 0 e z 0 f ¯.
¯
¯ g h k u l ¯
¯ ¯
¯ 0 0 0 0 v ¯

Soluţie. 1. ∆1 = 6 − 9x + 2x2 .
Exerciţiul 1.4. Dacă ω este rădăcina cubică complexă a unităţii, să se arate
că: ¯ ¯2 ¯ ¯
¯ 1 ω ω 2 ω 3 ¯¯ ¯ 1 1 −2 1 ¯¯
¯ ¯
¯ ω ω 2 ω 3 1 ¯¯ ¯ 1 1 1 −2 ¯¯
¯ = ¯ .
¯ ω ω 1 ω ¯¯
2 3 ¯ −2 1 1 1 ¯¯
¯ ¯
¯ ω3 1 ω ω2 ¯ ¯ 1 −2 1 1 ¯

1
Exerciţiul 1.5. Calculaţi determinantul Vandermonde:
¯ ¯
¯ 1 1 . . . 1 ¯
¯ ¯
¯ a1 a . . . a ¯
¯ 2 n ¯
¯ .. .. .. ¯ .
¯ . . . ¯¯
¯ n−1 n−1
¯ a1 a2 . . . an ¯
n−1

Exerciţiul 1.6. Să se calculeze inversele următoarelor matrici:


µ ¶
2 −1
1. A = ∈ M2 (R);
5 3
 
2 3 4
2. B =  0 1 1  ∈ M3 (R);
2 2 −1
 
1 a a2
3. C =  1 b b2  ∈ M3 (R);
1 c c2
 
3 −2 0 1
 0 2 2 1 
4. D =  
 1 −2 −3 −2  ∈ M4 (R).
0 1 2 1
Soluţie.
µ 3 1

−1
1. A = 11
5
11
2
− 11 11
 3

8
− 11
8
1
8
2. B −1 =  − 14 5
4
1
4

1
4
− 14 − 41

Exerciţiul 1.7. Fie matricea A ∈ M3 (Z3 ),


 
2̂ 0̂ 1̂
A =  1̂ 2̂ 1̂  .
2̂ 1̂ 1̂

Arătaţi că matricea este inversabilă şi calculaţi inversa ei.

2
Exerciţiul 1.8. Fie R un inel comutativ, A ∈ Mm (R), B ∈ Mm×n (R),
C ∈ Mn (R).
Să se arate că:
µ ¶
A B
det = det A · det C.
0 C
Exerciţiul 1.9. Fie A, B, C ∈ Mn (R), cu R un inel comutativ. Să se arate
că µ ¶
0 A
det = (−1)n · det A · det B.
B C
Exerciţiul 1.10. Fie A, B, C ∈ Mn (K), unde K este un inel comutativ. Să
se arate că
det(A · B) = det A · det B.
Exerciţiul 1.11. Să se rezolve folosind regula lui Cramer sistemele:

 x1 − x2 + x3 = −4
1. 5x1 − 4x2 + 3x3 = −12 ;

2x1 + x2 + x3 = 11

 x1 + x2 + x3 = 4
2. x1 + 3x2 + x3 = 9

x1 − x2 − x3 = −2
Soluţie.
1. x1 = 3, x2 = 6, x3 = −1;
2. x1 = 1, x2 = 25 , x3 = 21 .
Exerciţiul 1.12. Să se rezolve ecuaţia matricială A · X = b, ştiind că:
   
2 −1 3 1
1. A =  1 2 −1 , b =  2 ;
−2 1 −2 −1
   
2 5 3 17
2. A =  4 −6 −3 , b =  0 ;
6 10 −10 8
   
1 1 1 6
3. A =  3 2 −2 , b =  1  .
1 −1 −1 −4
 4     
5
3 1
Soluţie. 1. X =  3 
; 2. X =  1  ; 3. X =  2 .
5
0 2 3

3
Seminarul 11: Sisteme de ecuaţii liniare cu
coeficienţi ı̂ntr-un corp comutativ K

1 Exerciţii
Exerciţiul 1.1. Să se rezolve sistemele:

 x + y + z = 1
1. 2x + 3y + 4z = 1 ;

x − y − z = 0


 x + y + z + w = 1

x + 2y + 3z + 4w = 0
2.

 x + y + 4z + 5w = 1

x + y + 5z + 6w = 0
Soluţie.

1. Determinantul sistemului este 2 si aplicand regula lui Cramer obtinem


x = 21 , y = 2, z = − 32 .

2. Determinantul sistemului este -1 si aplicand regula lui Cramer obtinem


x = 4, y = −2, z = −19, w = 19.

Exerciţiul 1.2. Să se rezolve sistemele:




 2x − 3y − z = −1

x + y − z = 0
1. ;

 x − 12y + 11z = −1

4x − 15y + 9z = 0


 x + y + z = 2

2x − y − 2z = −2
2. ;

 x + 4y + 5z = 8

2x − 5y + 6z = 10

1


 2x + 3y − z + w = 5

x − y + 2z − 2w = −5
3. .

 3x + y + 2z − 2w = −3

−3x − y − 2z + 2w = 3
Soluţie.
1. Sistemul este incompatibil.

2. x = α3 , y = 6−4α
3
,z = α, α ∈ R.

3. x = −2 − α − β, y = 3 + α + β, z = α, w = β, α, β ∈ R.
Exerciţiul 1.3. Să se rezolve urmatoarele sistemele discutând după valorile
parametului real α:

 αx − 3y + 4z = 1
1. 5x + (α − 1)y − 4z = 8 ;

x + (α + 5)y − 12z = 10

 x + α2 y + 2αz = −2
2. 2αx + y + α2 z = 7 .
 2
α x + 2αy + z = −5
Soluţie.
1. Determinantul sistemului este −8(α−2)(α−4) si pentru α 6= 2 si α 6= 4
aplicam regula lui Cramer. Pentru α = 2 sistemul este incompatibil iar
pentru α = 4 sistemul este compatibil, simplu nedeterminat.

2. Determinantul sistemului este (α + 1)2 (α2 − α + 1)2 si pentru α 6= −1


aplicam regula lui Cramer. Pentru α = −1 sistemul este incompatibil.
Exerciţiul 1.4. Fie K un corp comutativ şi fie S mulţimea soluţiilor sis-
temului omogen de m ecuaţii şi n necunoscute:


 a11 x1 + a12 x2 + ... + a1n xn = 0

a21 x1 + a22 x2 + ... + a2n xn = 0
,

 ···

am1 x1 + am2 x2 + ... + amn xn = 0

cu aij ∈ K, pentru orice 1 ≤ i ≤ m şi 1 ≤ j ≤ n.


Să se arate că:
1. S este un subspaţiu vectorial al lui K n . O bază a acestui subspaţiu se
numeşte sistem fundamental de soluţii.

2
2. Există o aplicaţie liniară ϕ : K n → K m astfel ı̂ncât S = ker ϕ.

3. dimK S = n − r, unde r este rangul matricii sistemului.

Soluţie. Notand cu A matricea sistemului si cu X matricea coloana cu


componente (xi ) sistemul devine echivalent cu ecuatia matriciala AX = 0.
Se arata ca S este un K−subspatiu al lui K n si considerand functia ϕ : K n →
K n definita de ϕ(X) = AX se obtine Kerϕ = S.

Exerciţiul 1.5. Fie sistemul de ecuaţii liniare omogene:


½
x + 2y + 4z − 3t = 0
3x + 5y + 6z − 4t = 0

Să se arate că mulţimea soluţiilor acestui sistem poate fi organizată ca


spaţiu vectorial peste R.

Soluţie. Rezolvandu-se sistemul de ecuatii liniare dat se obtin relatiile:


z = −5x−7y
2
, t = −3x − 4y. Deci multimea solutiile sistemului se poate scrie
{(x, y, z, t) ∈ R4 |z = −5x−7y
2
, t = −3x − 4y}.

Exerciţiul 1.6. Fie a, b, c, d ∈ (0, 1) ∪ (1, ∞), iar x, y, z, t numere reale


astfel ı̂ncât
ax = bcd, by = cda, cz = dab, dt = abc.
Demonstraţi că:  
−x 1 1 1
 1 −y 1 1 
  = 0.
 1 1 −z 1 
1 1 1 −t
Indicaţie. Se logaritmeaza si se obtine un sistem ce admite o solutie
nebanala si deci determinantul dat in problema trebuie sa fie nul.

3
Seminarul 12: Valori şi vectori proprii ale
endomorfismelor unui spaţiu vectorial finit
dimensional. Forma diagonală

1 Exerciţii
Exerciţiul 1.1. Să se determine polinomul caracteristic, valorile proprii şi
subspaţiile proprii corespunzătoare matricilor:
µ ¶
1 2
1. ;
2 4
 
4 −1 −2
2.  2 1 −2 ;
1 −1 1
 
4 1 1
3.  2 4 1 ;
0 1 4
 
1 0 0
4.  0 0 0 ;
2 2 1
 
0 1 0 0
 3 0 2 0 
5. 
 0 2 0 3 ;

0 0 1 0
 
1 0 1 0
 1 1 0 1 
6. 
 1 0 1 0 ;

0 1 1 1

1
 
3 −1 0 0
 0 3 0 0 
7. 
 1
;

0 3 1
0 1 3 0
 
1 1 2 3
 0 2 2 4 
8. 
 0 0 1 −2
;

0 0 0 2
 
1 1 0 0
 3 0 1 0 
9. 
 −1 0 0 1
.

−2 0 0 0

Soluţie. 1. Polinomul caracteristic este PA (λ) = λ(λ − 5), iar valorile


proprii sunt λ1 = 0, λ2 = 5. Subspatiile proprii corespunzatoare sunt
S(λ1 ) = S(0) = {(−2α, α)|α ∈ R}, cu dimR S(0) = 1 si
S(λ2 ) = S(5) = {(α, 2α)|α ∈ R}, cu dimR S(5) = 1.
2. .. 9. Asemanator.

Exerciţiul 1.2. Fie T : R3 → R3 o aplicaţie liniară care are ı̂n baza canonică
a lui R3 matricea  
5 −6 −6
A =  −1 4 2 .
3 −6 −4
1. Găsiţi valorile proprii ale aplicaţiei liniare.

2. Pentru fiecare valoare proprie găsiţi câte un sistem maximal liniar in-
dependent de vectori proprii asociaţi.

3. Indicaţi o bază B a lui R3 ı̂n care MB (T ) este matrice diagonală.

Soluţie.

1. Polinomul caracteristic este PA (λ) = det(A − λI3 ) = (λ − 1)(λ − 2)2 , iar


valorile proprii sunt radacinile acestei ecuatii, deci λ1 = 1, λ2 = λ3 = 2.

2. Subspatiile proprii corespunzatoare sunt


S(λ1 ) = {(−3α, α, −3α)|α ∈ R}, cu dimR S(λ1 ) = 1 si deci baza pentru
S(λ1 ) = {(−3, 1, −3)}. Analog pentru λ2 = λ3 = 2 obtinem S(λ2 ) =
{(2α, α, 0) + (2β, 0, β)|α, β ∈ R}, cu dimR S(λ2 ) = 2.

2
Exerciţiul 1.3. Fie aplicaţia liniară T : R3 → R3 definită ı̂ntr-o bază B
prin matricea:  
−1 1 1
 −3 2 2 .
−1 1 1
Să se arate că nu există nici o bază ı̂n R3 faţă de care matricea aplicaţiei
T să aibă forma diagonală.

Soluţie. Valorile proprii sunt λ1 = 0, λ2 = λ3 = 1. Pentru λ1 = 0


vectorul propriu corespunzator este u1 = (0, −1, 1) deci subspatiul propriu
are dimensiunea 1. Cum pentru λ2 = λ3 = 1 obtinem un singur vector
propriu u2 = (1, 1, 1) subspatiul propriu are tot dimensiunea 1. Vectorii u1 si
u2 sunt liniar independenti, dar nu formeaza o baza in R3 . Din acest motiv,
rezulta ca nu exista o baza fata de care matricea aplicatiei liniare sa aiba
forma diagonala.

Exerciţiul 1.4. Să se cerceteze dacă matricea:


 
1 0 0 1
 0 1 0 0 
A=  0 0


1 −2
1 0 −2 5

este diagonalizabilă. În caz afirmativ, să se detemine matricea diagonaliza-


toare U .
 
0 0 0 0
 0 1 0 0 
Soluţie. Forma diagonala este D =   0 0 1
 iar matricea de
0 
0 0 0 6
 
−1 0 2 1
 0 1 0 0 
trecere este 
 2 0
.
1 0 
1 0 −2 5
Exerciţiul 1.5. Fie maticea
 
0 1 1
A =  1 0 1 .
1 1 0

1. Să se determine valorile proprii şi vectorii proprii corespunzători.

3
2. Să se arate că matricea este diagonalizabilă şi să se precizeze matricea
diagonalizatoare.

3. Folosind forma diagonală a matricei A să se detemine Ak , k ∈ N.

4. Să se scrie Ak sub forma Ak = ak A + bk I3 , pentu k ∈ N.

Soluţie.
 Valorile
proprii sunt λ1 = 2, λ2 = λ3 = −1,
 forma diagonala
 este
−1 0 0 −1 1 0
D =  0 −1 0  iar matricea de trecere este  −1 0 1 . Pentru
0 0 2  1 1 1 
k
(−1) 0 0
Ak utilizam relatia Ak = T −1 Dk T in care Dk =  0 (−1)k 0 
0 0 (−1)k
Exerciţiul 1.6. Fie matricea
 
11 −5 5
A =  −5 3 −3  .
5 −3 3

1. Să se arate că A este diagonalizabilă.

2. Există B ∈ M4 (Z) astfel ı̂ncât B 4 = A2 ?

 Soluţie. Valorile
 proprii sunt λ1 = 0, λ2 
= 1, λ3 = 16.
 Luand T =
0 1 1 0 0 0
 1 1 −1  rezulta forma diagonala D =  0 1 0 .
−2 1 1 0 0 16

Exerciţiul 1.7. Fie aplicaţia liniară T : R3 → R3 dată ı̂n baza canonică a


lui R3 prin matricea
 
1 0 2 −1
 0 1 4 −2 
A=  2 −1
.

0 1
2 −1 −1 2

1. Aflaţi valorile proprii, vectorii proprii şi subspaţiile proprii corespunzătoare.

2. Arătaţi că spaţiul generat de vecorii {(1, 2, 0, 0) , (0, 1, 1, 2)} este invari-
ant faţă de T .

Indicaţie. Pentru a arata ca S este invariant fata de T inseamna sa


verificam ca T (αx + βy) = αx + βy, pentru orice αx + βy ∈ S.

4
Seminarul 13: Forma Jordan

1 Exerciţii
Exerciţiul 1.1. Să se determine forma canonică Jordan şi baza ı̂n care se
obţine 
aceasta pentru 
următoarele
 matriciA dinM3 (R): 
0 −4 0 −4 4 2 4 −5 2
1.  1 −4 0 ; 2.  −1 1 1 ; 3.  5 −7 3 ;
 1 −2 −2   −5 4  3  6 −9 4 
1 −3 3 5 −3 2 12 −6 −2
4.  −2 −6 13 ; 5.  6 −4 4 ; 6.  18 −9 −3 ;
 −1 −4 8  4 −4 5  18 −9 −3
0 1 0 0 0 0
7.  0 0 1 ; 8.  −1 0 0 .
−2 −5 4 2 −3 −1
3
Soluţie. 1. Efectuand calculele vom obtine PA λ = −(λ
+ 2) si deci λ1 
=
−2 0 0
λ2 = λ3 = −2 de unde se ajunge la forma Jordan: J(A) =  0 −2 1 ;
    0 0 −2
−2 0 0 0 0 0
2. J(A) =  0 1 1 ; 3. J(A) =  0 0 0 .
0 0 1 0 0 1
Exerciţiul 1.2. Să se aducă la forma canonică Jordan şi să se determine
baza ı̂ncare se obţine aceasta
 pentru
 următoarele matrici
 A din M4 (R):
 
3 −1 1 −7 1 −3 0 3 3 −1 0 0
 9 −3 −7 −1     0 
1.  ; 2.  −1 −6 0 13 ; 3.  1 1 0 ;
 0 0 4 −8   0 −3 1 3   3 0 5 −3 
0 0 2 −4 −1 −4 0 8 4 −1 3 −1
   
3 −4 0 2 2 −0 0 0
 4 −5 −2 4   1 3 1 1 
4. 
 0
; 5. 
 
.
0 3 −2 0 0 0 −1 
0 0 2 −1 −1 −1 0 2

1
   
0 1 0 0 −1 1 0 0
 0 0 0 
0   0 −1 0 0 
Soluţie. 1. J(A) = 
 0 ; 5. J(A) =  .
0 0 1   0 0 1 1 
0 0 0 0 0 0 0 1
Exerciţiul 1.3. Să se determine forma canonică Jordan pentru matricea:
 
1 −1 0 0 ... 0 0
 0 1 −1 0 ... 0 0 
 
 0 0 1 −1 ... 0 0 
 
A =  .. .. .. .. .. ..  .
 . . . . . . 
 
 0 0 0 0 ... 1 −1 
0 0 0 0 ... 0 1
 
1 1 0 0 ... 0 0
 0 1 1 0 ... 0 0 
 
 0 0 1 1 ... 0 0 
 
Soluţie. J(A) =  .. .. .. .. .. .. 
 . . . . . . 
 
 0 0 0 0 ... 1 1 
0 0 0 0 ... 0 1