Originea şahului

Şahul este un joc a cărui istorie a fost scrisă mai mult de către legende. Cercetările ştiinţifice
realizate de-a lungul vremii nu au reuşit să ofere date concrete în legătură cu apariţia şi
răspândirea „jocului regilor”. Unii afirmă: „Unde, când şi în ce fel a fost născocită forma primară
a „jocului regilor” a rămas încă o enigmă, pe care zeci şi sute de minţi luminate nu au putut-o
dezlega. Toate cercetările făcute de-a lungul veacurilor, atât în memoria pământului, cât şi a
cărţilor, nu au dat decât frânturi de informaţii, prea disperate însă pentru a le putea pune cap la
cap în vederea reconstituirii lanţului care să ducă la geneză.”
Există mai multe versiuni despre originea șahului, cele mai răspândite dintre ele consideră ca
țară de origine India, Persia și China. Perioada în care a apărut jocul de șah se apreciază că a
avut loc între secolul III și secolul VI. Despre descoperirea jocului sunt nenumărate legende,
printre care una dintre cele mai renumite este legenda cu boabele de grâu. Izvoarele istorice
atestă faptul că se juca șah prin secolul VI în Persia. Jocul s-a răspândit prin secolul VII o dată cu
extinderea islamică în Orientul Apropiat, Africa de Nord, Bizanț, Italia, Europa de Est și Spania.
In evul mediu șahul era considerat de nobili ca un joc de elită, pe când biserica a dezaprobat
jocul timp de câteva secole. Prin secolul XVI se vor modifica mult regulile de joc, astfel se poate
vorbi că în acel timp a apărut sahul modern. In acel timp era un joc răspândit mai ales în Spania,
Franța, și Anglia ulterior în Rusia de unde provin cei mai mulți campioni mondiali de șah.

Predecesorii jocului de șah sunt originari din India din timpul Imperiului Gupta, care în forma
din secolul al șaselea a fost cunoscut ca chaturaṅga care se traduce „patru divizii [militare]”(asa
cum puteti observa in figura numarul 1) care sunt reprezentate de piesele care au evoluat în
pionul, calul, nebunul și turnul modern.

Pentru a înţelege mai bine vă vom arăta un final de partida de acum 1000 de ani.

DIAGRAMA
ALBUL MUTĂ ŞI CȂŞTIGĂ
1. Rh8+ Kxh8; 2. Bf5+ Kg8; 3. Rh8+ Kxh8; 4. g7+ Kg8; 5. Nh6#. or
1. Rh8+ Kxh8; 2. Bf5+ Rh2; 3. Rxh2+ Kg8; 4. Rh8+ Kxh8; 5. g7+ Kg8; 6. Nh6#.
De menţionat că nebunul muta 2 patrăţele în diagonală avȃnd posibiliatatea de a sării peste o piesă.
Pentru restul Europei versiunea şahului persan a devenit populară mai tȃrziu. Undeva prin
secolul al 9-lea şahul a invadat Europa de Vest şi Rusia, iar pȃnă în anul 1000 se juca în toate
regiunile Europei.
Modificările jocului au început în jurul anului 1200, însă cu toate acestea şahul a cunoscut o
perioadă de dezvoltare intensă abia la mijlocul secolului al 15-lea, iar schimbările aduse şi care
se pastrează pȃnă în prezent au provenit de la musulmanii din Spania şi sudul Italiei. S-a introdus
regula prin care pionii merg două pătrate pe prima mutare, în timp ce regina a atins statutul de
cea mai puternică piesă.
Ca o curiozitate prima carte despre şah din lumea occidentală apare undeva la 1500, care era doar o
traducere a unei cărţi scrisă în limba arabă de către învăţaţii musulmani, cei care au răspȃndit acest joc pe
3 continente ca mai apoi să devină o practică mondială.
O altă curiozitate a jocului este că în trecut piesele se mutau în urma unui zar pe care musulmanii l-au
eliminat din două considerente: 1) jocul nu mai era doar de strategie ci era şi de noroc într-o oarecare
măsură 2) aspectul religios care interzicea jocurile de noroc
O altă curiozitate este că Biserica decretează jocul de şah ca fiind unul diabolic încă de la preluarea lui în
Occident. Perioada de apogeu a condamnării şahului pare a fi constituită din secolele al XI-lea şi al XII-
lea,[4] mai apoi însă autorităţile ecleziastice renunţând la această practică.
Regina nu există nici azi în unele ţări dar prima regină atestată pe tabla de şah chiar dacă nu era cea mai
puternică piesă de pe tablă este cea din cadoul oferit lui Ferdinand de Aragon de către Isabela de Castiglia.
Ceea ce a vrut să fie un gest politic prin mesajul său acela de a-şi unii regatele pentru a lupta impreuna a
devenit azi regula. Toate aceste reguli: transformarea unui rege într-un general cu puteri mari şi alipirea
celor 2 armate care luptă cot la cot împotriva altui adversar iar mai apoi regulile referitoare la pioni şi la
elefanţi sau cum îi ştim noi astăzi nebuni au facut ca jocul de şah să devină unul din cele mai frumoase şi
iubite jocuri. Nu în ultimul rȃnd complexitatea acestui joc şi implicit dificultatea unică a acestuia similar
într-o oarecare măsura matematicii, constituie în genere (în domenii diverse) o provocare şi o mare
atracţie pentru cei ce vor să îşi dezvolte: inteligenţa, răbdarea, disciplina şi puterea de concentrare.