Mașa

Pescărușul
Anton Pavlovici Cehov

Vă povestesc toate acestea ca unui scriitor. Le puteți folosi. Vă spun sincer, dacă el
s-ar fi rănit cu adevărat n-aș mai fi trăit nici o clipă mai mult. Și totuși, eu sunt
puternică. Să știți, am hotărât: voi smulge această dragoste din inima mea, cu
rădăcini cu tot o voi smulge. Mă mărit. Cu Medvedenko. Cu învățătorul. Să iubești
fără speranță, să aștepți ani întregi ceva...Dar, dacă mă mărit, noile griji vor copleși
tot ce-i vechi, voi uita de dragoste si voi avea și o satisfacție: schimbarea. Mai
bem? Nu mă priviți așa! Femeile beau mai des decât credeți. Foarte puține beau în
văzul tuturor, ca mine, majoritatea beau în taină. Da..și tot votcă și coniac. Să
trăiți! Sunteți un om bun. Îmi pare rău să mă despart de dumneavoastră. Învățătorul
meu nu e prea deștept și e sărac, dar are un suflet bun și tare mă mai iubește. Mi-e
milă de el, și de bătrâna lui mamă mi-e milă. Deci permiteți-mi să vă doresc numai
bine. Să nu mă pomeniți de rău. Vă mulțumesc foarte mult pentru atitudinea
binevoitoare. Și să-mi trimiteți cărțile dumneavoastră, să nu uitați să scrieți cu
autograf. Dar să nu scrieți „ mult stimatei”, ci doar atât: „Mariei, cea care și-a uitat
neamul și nu știe care-i este menirea în astă lume.” Adio!