Sunteți pe pagina 1din 7

Respirația

Toate organismele, indiferent de gradul de dezvoltare, realizează procesul


respirator.
Respirația reprezintă procesul de oxidare (ardere) a substanțelor organice la
nivel celular și eliberarea de energie.
În lumea vie există două tipuri de respirație: aerobă și anaerobă.
Indiferent de tipul respirației celulare, ea prezintă trăsături comune pentru
întreaga lume vie:
- substanțele organice oxidate în respirație constituie substratul respirator
reprezentat mai ales, de glucide.
- Oxidarea glucozei se desfășoară în două etape:
a) Prima etapă (glicoliza) are loc în hialoplasmă
b) A doua etapă se desfășoară în mitocondrii.
Energia chimică eliberată este stocată în molecula de ATP- sursa e energie
folosită de celule în desfășurarea diferitelor procese metabolice.
Respirația aerobă
 Majoritatea organismelor folosesc în procesul de respirație oxigenul
molecular preluat din mediul extern. Aceste organisme respiră aerob.
 În urma oxidării complete rezultă dioxid de carbon, apă precum și o mare
cantitate de energie după reacția:
C6H1206 + 6 O2 6 CO2 + 6 H20 + 675kcal.
Se desfășoară în celulă, la nivelul mitocondriilor care conțin enzime oxido-
reducătoare, în două etape:
- Prima etapă se desfășoară în citoplasmă, în lipsa oxigenului și constă în
descompunerea glucozei în două molecule de acid piruvic și energie.
A doua etapă se desfășoară în mitocondrie, în prezența oxigenului și constă într-
un lanț de reacții chimice la finalul cărora se va obține dioxid de carbon, apă și
energie.
Respirația anaerobă
 Respirația anaerobă se produce în lipsa oxigenului.
 Substanțele organice sunt oxidate până la formarea unui produs
intermediar și a dioxidului de carbon. Produsul intermediar rezultă din
descompunerea acidului piruvic produs prin glicoliză.Ecuația reacției este
:
C6H1206 produs intermediar + CO2 + energie.
Nu se produce apă , iar cantitatea de energie produsă este mult mai mică decât
în cazul respirației aerobe.
Este caracteristică ciupercilor și bacteriilor, dar există și la plante superioare și
țesuturi animale.
Procesul de respirație anaerobă la microorganisme se numește și fermentație. În
funcție de produșii care se formează, fermentațiile pot fi:
1. Fermentația alcoolică: constă în transformarea glucozei în alcool etilic și
CO2. Este produsă de ciuperci unicelulare din grupul drojdiilor.
2. Fermentația lactică: constă în transformarea glucozei în două molecule de
acid lactic.
3. Fermentația acetică: constă în transformarea alcoolului etilic în prezența
oxigenului, în acid acetic. Produsă de Mycoderma aceti.
Respirația la plante
Respirația este mai intensă în frunze, flori, meristeme, etc. unde nevoile
energetice
sunt mari. Fotosinteza Respirația
Schimbul
de gaze se Este dependentă de lumină Se realizează permanent
realizează
prin Planta ia din mediu CO2 Planta ia din mediu O2
ostiolele
stomatelor.
Planta elimină O2 Planta elimină CO2
Respirația
la plante se Planta stochează energia Planta eliberează energia
produce zi chimică obținută din convertirea chimică
și noapte, energiei luminoase
însă ziua, ea
este mascată de fotosinteză. Cele două procese sunt contrare.
O stomată este formată din două celule stomatice reniforme care lasă între ele o
deschidere numită ostiolă.
Evidențierea respirației la plante se poate realiza prin:
1. Procedee bazate pe consum de oxigen
2. Procedee bazate pe consum de dioxid de carbon
3. Procedee bazate pe consumul de substanțe organice
Respirația la animale
 Majoritatea animalelor respira aerob. Animalele cu nutriție heterotrofă
parazitară au respirație anaerobă; animalele inferioare realizează
schimbul de gaze pe toată suprafața tegumentului.
 Suprafețele respiratorii s-au dezvoltat în strânsă corelație cu evoluția
sistemului circulator, care transportă gazele respiratorii, la țesuturile și
celulele organismului.
Sistemul respirator la mamifere
 Schimbul de gaze respiratorii cu mediul extern se realizează la nivelul
plămânilor.
 Sistemul respirator este alcătuit din căi respiratorii și plămâni.
 Căile respiratorii sunt: fosele nazale, faringele, laringele, traheea și
bronhiile.
 Plămânii sunt organele respiratorii propriu-zise. Ei au o structură
complexă strâns determinată de metabolismul foarte intens.
Localizare: În cutia toracică.
Alcătuire: lobi, segmente, lobuli, acini și saci alveolari.
Fiecare plămân este învelit de o pleură formată din două foițe: viscerală - care
aderă la suprafața plămânului și parietală - care aderă la pereții cutiei toracice.
Pereții săculeților alveolari sunt compartimentați în alveolele pulmonare
caracteristice numai mamiferelor.
Alveolele pulmonare constituie unitatea morfo-funcțională a plămânilor. Ele au
forma unor săculeți cu pereții foarte subțiri, în jurul acestora găsindu-se
numeroase capilare. Alveolele pulmonare realizează o imensă suprafață de
schimb gazos la nivelul membranei alveolo-capilare.
Bronhiolele respiratorii împreună cu săculeții alveolari și alveolele pulomanre
formează acinii pulmonari.
Mecanismul ventilației pulmonare
Ventilația pulmonară constă în împrospătarea aerului din plămâni și se
realizează prin două mișcări respiratorii: inspirație și expirație.

Inspirația Expirația

activă pasivă

Mușchii inspiratori se contractă determinând Mușchii inspiratori se relaxeaza, cutia toracică


creșterea volumui cutiei toracice. revine la dimensiunile inițiale.

Datorită sistemului de pleure, plămânii se întind -


pasiv

Presiunea intrapulmonară scade sub valoarea Presiunea intrapulmonară crește peste valoarea
presiunii atm și aerul intră în plămâni presiunii atmosferice și aerul este expulzat afară.

Boli ale sistemului respirator la om


 Bronșită – se inflamează mucoasa arborelui bronșic. Se manifestă prin
dureri de cap și febră, tuse umedă cu expectorații.
 Laringită – inflamarea mucoasei laringelui datorită unei răceli, rinite,
sinuzite,etc. Se manifestă prin tuse seacă, vorbire răgușită, senzația de
arsură la nivelul gâtului.
 Pneumonia – factori favorizanți (frig, umezeală), micobi. Se manifestă
prin dureri toracice, tuse seacă, temperatură.
 TBC – provocat de bacilul Koch. Manifestări: stare general proastă, lipsa
poftei de mâncare, scăderea capacității de muncă.
Pentru toate aceste boli se recomandă evitarea surselor infecțioase, vaccinarea
împotriva tuberculozei, respectarea anumitor condiții ale aerului, îmbrăcăminte
adecvată condițiilor de mediu.
Circulația
Circulația la plante
 Constă în transportul sevelor și se realizează prin intermediul unor
țesuturi specializate reprezentate de vasele conducătoare.
Absorbția apei și sărurilor minerale
La plantele subacvatice absorbția se realizează prin toată suprafața corpului.
La plantele tereste se diferențiază structuri specializate pentru absorbție numite
perișori absorbanți.
Absorbția apei se bazează pe un fenomen pasiv numit osmoză ( o soluție mai
concentrată absoarbe apa dintr-o soluție mai diluată)
Absorbția sărurilor minerale se face independent de absorbția apei prin două
mecanisme:
- Pasiv, prin difuziune
- Activ, prin mecanisme consumatoare.
Circulația sevei brute
Circulația și ascensiunea sevei brute prin corpul plantelor sunt favorizate de
două forțe:
a) Presiunea radiculară – perișorii sugători absorb permanent noi cantității
de apă, iar cantitatea suplimentară de apă absorbită crează o presiune
radiculară care împinge volumul de apă din vasele lemnoase.
b) Forța de sucțiune a frunzelor – datorită faptului că prin transpirație
frunzele elimină o mare cantitate de apă aceasta trebuie înlocuită, ceea ce
determină o absorbție mai abundentă la nivelul perișorilor absorbanți.
Circulația sevei elaborate
Transportul sevei elaborate se realizează în mod activ, cu consum de energie, și
cu o viteză mai mică decât seva brută.
Circulația la animale
Mediul intern al mamiferelor
Este format din totalitatea lichidelor corpului aflate în afara celulei. Principalele
componente ale mediului intern sunt: sângele, limfa și lichidul intestițial.
Sângele are rolul de a transporta gaze, substanțe nutritive, metaboliți, intervine
în apărarea organismului. Este format din plasmă ( 55% din volumul sângelui;
conține apă 90%, substanțe organice 9% si substanțe anorganice 1%) și
elemente figurate ( 45% din volumul de sânge).
Elementele figurate

Eritrocite Leucocite Trombocite

Sunt anucleate, de Sunt nucleate, de forme Sunt reprezentate de fragmente


forma unei lentile variate. celulare cu citoplasmă și membrană,
biconcave. Conțin dar fără nucleu.
hemoglobină

Rol de transport a Participă la apărarea Au rol în procesele de coagulare a


gazelor respiratorii organismului. sângelui.

Sistemul ciculator la mamifere


Este alcătuit din inimă și un sistem de vase (artere, capilare și vene).
Inima – situată în cavitatea toracică, între cei doi plămâni.
Este un organ musculos și cavitar ce funcționează ca o dublă pompă aspiratoare-
respingătoare.
Peretele inimii este format din 3 straturi:
- Endocard
- Miocard
- Epicard
În interior inima prezintă cavități reprezentate de atrii și ventricule.
Atriile sunt dispuse la baza inimii și sunt separate intre ele prin septul interatrial.
Ventriculele sunt dispuse la vârf și sunt separate prin septul interventricular.
Sensul unic al circulației sângelui în inimă este asigurat de două categorii de
valvule:
- Valvule atrio-ventriculare, se găsesc între atrii și ventricule.
- Valvule sigmoide (semilunare), situate la baza arterelor mari.
Sistemul de vase este reprezentat de artere, capilare și vene.
Circulația la mamifere este închisă, dublă și completă.
Circulație închisă – sângele circulă numai printr-un sistem circulator închis de
vase fără a veni în contact direct cu celulele.
Ciculație completă – sângele oxigenat nu se amestecă cu sângele venos.
Circulație dublă – într-un circuit complet sângele trece de două ori prin inimă.

Boli ale sistemului circulator la om


 Varicele – ortostatismul îndelungat. Se manifestă prin dilatarea inegală și
neregulată a venelor, ulcerații la nivelul gambelor, atrofii musculare.
 Hipertensiune arterială – diferiți factori. Manifestări: valori ale tensiunii
marite, amețeli, dureri de cap, paralizii ale membrelor.
 Accidentul vascular – arteroscleroză, hipertensiune. Manifestări: paralizii,
pareze, tulburări de vorbire, vedere, memorie, comă.
Se recomandă evitarea tensiunii psihice și a ritmului neregulat de muncă,
evitarea excesului de alcool, tutun, evitarea sedentarismului, controlul greutății
pentru evitarea obezității.