Sunteți pe pagina 1din 12

Scoala postliceala FEG Calarasi

Specializarea: Asistent medical de farmacie

REFERAT
Disciplina: : Propedeutică farmaceutică și operații
generale în practica farmaceutică

FORME FARMACEUTICE
SEMISOLIDE: UNGUENTELE

Profesor: Radu Monica

Elev: Vitman Carmen Camelia

Calarasi
2018
CUPRINS

Introducere..........................................................................................................3

Unguentele: Definire.Clasificare........................................................................4

Componentele bazelor de unguent......................................................................7

Prepararea unguentelor........................................................................................8

Ambalarea unguentelor.......................................................................................10

Controlul calitatii unguentelor............................................................................10

Concluzie............................................................................................................11

Bibliografie.........................................................................................................12

2
INTRODUCERE

Încă din cele mai îndepărtate timpuri oamenii au studiat natura înconjurătoare. Ca
mijloace terapeutice, unguentele sunt menţionate pentru prima oară în papirusul lui Ebers
(1600 î.e.n.), fiind materii consemnate apoi în scrierile lui Hipocrate şi Galenus.
Iniţial omul a folosit materii brute cum ar fi plante, organe animale, minerale,
mierea şi ceara de albine. Vechii egipteni foloseau diferite forme farmaceutice ca: soluţii
apoase, soluţii uleioase, cataplasme, decocturi, prafuri, unguente, sucuri de plante.
De asemenea oamenii au descoperit că prin topirea grăsimilor animale, cum ar fi
seul, se obţine o nouă bază de unguent.
Descoperirea petrolului în secolul al XlX-lea, a contribuit la obţinerea unor derivate
din petrol care sunt mult utilizate şi astăzi ca: vaselina, parafina solidă şi parafina
lichidă.
În scurt timp vaselina a devenit cea mai utilizată bază de unguent, fiind introdusă în
dermatologie în anul 1878. Tot în această perioadă este introdusă în dermatologie
lanolina, un produs purificat, obţinut de pe lâna oilor, folosit pentru prepararea emulsiilor
şi cremelor.
Dintre formele administrate topic, cea mai mare pondere o prezintă unguentele.
Unguentele au fost oficializate încă din prima ediţie a Farmacopeei Române, din anul
1863, care înscria 6 exemple de cerate şi 8 de unguente.
În prezent există o gamă largă de produse cu aplicare topică folosite pentru
vindecarea sau ameliorarea a numeroase afecţiuni dermatologice, ajungându-se la
particularizarea preparatului pentru fiecare afecţiune sau pentru fiecare pacient în cazul
preparatelor magistrale.
Datorită faptului că bolile dermatologice au cunoscut o mare evoluție în ultimii 10
ani, actualmente știindu-se mai mult de 2000 mii de boli de piele, m-am gandit să îmi
aleg ca temă, proiectul: “Formele farmaceutice semisolide: unguentele”, pentru a putea

3
recomanda viitorilor “pacienți”, produse utile în dermatologie sau preparate cosmetice –
în dermatocsometică, ajutându-I să își aleagă produsele eficiente.

UNGUENTELE

Sunt preparate farmaceutice semisolide(moi) destinate aplicarii pe piele sau


mucoase in scop terapeutic sau de protectie.
Sunt constituite din excipienti (baze de unguent) in care se pot incorpora SA.
(substanta activa)
Excipientele constituie o parte majora a preparatului care pot influenta eficacitatea
substantelor medicamentoase incorporate.
Unguentele se aplica atat pt tratamentul afectiunilor dermatologice cat si pentru
protejarea si intretinerea epidermului.
Preparatele menite sa protejeze pielea de actiunea agresiva a unor agenti nocivi se
numesc unguente de protectie iar cele care ajuta la curatarea pielii se numesc unguente
dermatocosmetice.
In literatura de specialitate, pe langa
denumirea de unguent si se intalnesc si alte
denumiri care in functie de anumite
caracteristici privind compozitia sau modul de
folosire al preparatelor respective. Astfel se
intalnesc urmatoarele denumiri: -cremele – (au
un continut ridicat de apa si o consistenta mai
scazuta), ceratele (contin un procent mare de
ceara sau de parafina avand o consistenta ).
glicerolatele (sunt obtinute cu glicerina si
amidon, fiind cunoscute si sub numele de
unguent de glicerina.), pomezi (unguente de
consistenta moale), paste (contin pulberi cu o
consistenta mai tare si care de obicei nu se
topesc la temperatura corpului).

CLASIFICAREA UNGUENTELOR
1.Dupa actiunea terapeutica
-unguente de acoperire – formeaza o pelicula protectoare pe tegumente. In aceasta
categorie se includ unguente de protectie si unguente cosmetice

4
-unguente racoritoare – contin
apa sau alcool diluat. Acestea in contact cu pielea prin evaporarea unei parti din apa sau
alcool dau o senzatie de racorire a pielii

-unguente epitelizante (pt rani) – se aplica pe pielea lezata in scop de vindecare

-unguente revulsive – produc o vasodilatatie locala si hiperemie locala

5
-unguente antiacneice

-unguente antimicotice

-unguente sicative

6
2.Dupa locul de aplicare
-dermice
-oftalmice
-unguente care se aplica pe mucoase
3.Dupa capacitatea de patrundere (locul manifestarii efectului terapeutic)
-unguente cu actiune locala: -unguente de suprafata
-unguente de acoperire sau epidermice
-unguente de profunzime (endodermice)
-unguente de penetratie (cele care se situeaza intre cele
doua, sau diadermice).
-unguente sistemice. Permit administrarea medicamentului prin ocolirea tubului digestiv,
ceea ce reprezinta administrarea percutanata. Aceste unguente cedeaza SA vaselor
sanguine si vaselor limfative. Ex: ung antireumatice.
4.Dupa proprietatile chimice si fizice : hidrocarburi geluri, lipogeluri,
hidrogeluri, silicon geluri

5.Dupa metoda de preparare respectiv gradul de dispersie al substantei


medicamentoase
-unguente de tip solutie
-unguente de tip suspensie
-unguente de tip emulsie
-unguente mixte.

COMPONENTELE BAZELOR DE UNGUENT

De cele mai multe ori se folosesc ca excipient o asociere constituita din mai multe
componente a caror alegere se face iin functie de necesitatile terapeutice si tehnice. Un
astfel de excipient poate fi constituit din: produse lichide, moi, emulgatori, agenti
tensioactivi, stabilizanti, antioxidanti si conservanti. Numarul componentelor trebuie sa
fie limitat la strictul necesar.

7
Baze grase
Din aceasta grupa fac parte:
-grasimi si uleiuri vegetale si animale
-hidrocarburi
-siliconi
1.Grasimile si uleiurile (lipogeluri)
sunt dpdv chimic amestecuri de golicozide.
Ex: substante vegetale: ulei de floarea soarelui,
soia, masline, arahide, seminte de bumbac.

2.Cele mai utilizate produse pentru


prepararea unguentelor: parafina, vaselina, uleiul
de parafina.
Cea mai intalnita: vaselina. In FR (valinum
album) vaselina este un produs de consistenta moale
obtinut din rezi\duurile de la distilarea petrolului brut si
este constituit din hidrocarburi saturate.
Vaselina are o buna capacitate de intindere,
formeaza un film uniform pe piele, este inerta fata de
SA, este stabila la pastrare, are un pret de cost scazut.
Poate fi sterilizata prin caldura uscata.
Dezavantaj: este mai greu tolerata de piele,
poate fi iritanta, nu poate fi absorbita., emulsioneza
cantitati mari de apa iar vascozitatea si consistenta sunt
dependente de temperatura astfel in timpul verii
unguentele cu vaselina devin moi si apare riscul
separarii componentelor active iar in timpul iernii pot deveni prea consistente si sunt mai
greu de aplicat pe piele.

Uleiul de parafina (ulei de vaselina) – Este un amestec de hidrocarburi saturate


lichide obtinute la distilarea petrolului. Este folosit in
unguente asociat cu parafina, vaselina sau alte baze de
unguent pentru a regla consistenta acestora. Se
folosesc 2 tipuri de ulei de parafina: tipul usor si tipul
vascos. Uleiul de parafina nu are capacitatea de a
penetra in epiderm si da o senzatie uleioasa la
aplicare.
Parafina este un amestec de hidrocarburi
solide asemanatoare cu ceara ca si consistenta. De
culoare alba. Nu se foloseste ca atare ci in amestec cu
alte baze.

8
PREPARAREA UNGUENTELOR
Bazele de unguent pot fi folosite pentru calitatile lor de protectie, de intretinere a
pielii dar rolul cel mai important este cel de a servi ca vehicole pentru diferite SA.
Substantele medicamentoase pot fi dizolvate in baza de unguent (unguent solutii),
pot fi emulsionate daca se gasesc sub forma lichita (unguent emulsii) sau dispersate sub
forma solida (unguente suspensii).
La prepararea unguentelor trebuie sa se tina seama de natura SA si de posibilitatea
de incorporare a acesteia in excipient. De obicei daca in prescriptie nu se indica
excipientul atunci se folosesc ca baza de unguent unguentul simplu. Aceasta indicatie
poate fi respectata cand SA incorporate sunt dispersate sub forma de emulsii sau
suspensii. Cand este necesar un excipient hidrofil se va folosi unguentul cu glicerina. De
fiecare data se specifica pe reteta baza de unguent folosita.

Obtinerea bazelor de unguent prin procedeul topirii.


In majoritatea cazurilor unguentele se prepara la cald fiind necesara incalzirea si
topirea componentelor care formeaza baza. Amestecul topit este eventual separat de
impuritatile mecanice prin detectare si filtrare.
Ca material filtrant se folosesc de obicei tifonul sau un strat subtire de vata asezat
pe un suport de tifon. Intotdeauna se va topi mai intai substanta cu punct de topire cel mai
ridicat adaugand apoi celelalte substante in ordinea descrescanda a punctelor de topire..
Ex: ceara, parafina, alcool cetilic, vaselina, lanolina si la sfarsit se adauga
componentele lichide.
Componentele de consistenta solida se maruntesc inainte de a fi topite pentru a nu
fi nevoie de o incalzire prelungita. Amestecul topit se aduce intr-un mojar, se tritureaza
pana la racire pentru a obtine un preparat omogen.

Prepararea unguentelor in farmacie


Se folosesc mojare cu interiorul mat sau lucios sau patene emailate. Amestecarea
se face ajutorul pistilului iar in timpul operatiei de amestecare unguentul care se ridica pe
peretii mojarului se curata cu o spatula flexibila si se aduce in fundul mojarului. Mojarele
sunt avantajoase mai ales cand se incorporeaza cantitati mari de lichid. Uneori este
indicata incalzirea mojarului si a pistilului pentru a pastra la inceput o temperatura
apropiata de cea a amestecului care se lucreaza.
In general, ustensilele cu care se lucreaza sunt din: portelan, sticla, metal emailat.
Aceste ustensile care servesc la prepararea unguentelor trebuie rezervate exclusiv acestui
scop. Aceasta masura este justificata de faptul ca excipientii grasi lasa urme chiar dupa o
buna curatare.
In farmacie se mai pot folosi mojarele actionate mecanic. Un astfel de mojar este
fixat pe un suport si executa o miscare circulara.

Prepararea in industrie
Se folosesc aparate speciale obtinandu-se astfel produse foarte omogene si stabile,
astfel se folosesc diferite mori pentru amestecare. De asemenea amestecatoare planetare
iar unele aparate lucreaza sub vid care este util pentru a elimina bulele de aer din
unguent.

9
In FRX la prepararea unguentelor se mai indica:
-posibilitatea de folosire a antioxidantilor si conservantilor antimicrobieni
-unguentele care se aplica pe plagi, arsuri, pe pielea sugarilor se prepara cu baze de
unguent cu proprietati emulsive, peliculogene
-se folosesc metode care le asigura sterilitatea si care permit evitarea unei contaminari
ulterioare cu microorganisme.

AMBALAREA UNGUENTELOR
Unguentele se elibereaza in cutii de material plastic de forma cilindrica cu
deschidere larga pentru a favoriza relevarea unguentelor sau pot fi eliberate in tuburi de
metal flexibil sau material plastic (in industrie). Cutiile de material plastic sunt usoare,
ieftine si asigura in multe cazuri o pastrare satisfacatoare. Unguentele preparate in
farmacie si ambalate in cutii de material plastic pot fi pastrate doar cateva saptamani. In
timp mai indelungat se pot produce modificari datorita faptului ca peretii din material
plastic nu sunt complet impenetrabili.
In industrie conditionarea unguentelor este facuta aproape exclusiv in tuburi
flexibile din metal. Se utilizeaza de cele mai multe ori tuburi de Al dar si de material
plastic. Aceste tuburi sunt prevazute cu o canula si un orificiu prin care se scoate
unguentul prin apasare.
Umplerea tuburilor se face pe partea inferioara pana cand unguentul patrunde in
tot tubul si aerul iese afara, dupa aceea se inchide prin pliere, urmata de sudare iar
orificiul se astupa cu un capac filetat.
Tuburile se eticheteaza sau se folosesc tuburi imprimate. Se mentioneaza
denumirea produsului, cantitatea in grame, compozitia, modul de intrebuintare,
producatorul si termenul de valabilitate. Pentru a se asigura integritatea in timpul
transportului si a manipularii tuburile se introduc in cutii de carton.

CONTROLUL CALITATII UNGUENTELOR


Unguentele au o compozitie complexa de aceea controlul calitatii presupune
efectuarea a numeroase incercari:
1.Controlul organoleptic – aspect, culoare, finete si aderenta. Dupa FRX unguentele
trebuie sa aibe mirosul componentelor, sa nu prezinte miros ranced sau de mucegai.
2.Determinarea pH-ului – este important pentru a aprecia daca unguentul este sau nu
iritant pentru tesuturi. FR prevede ca pH-ul unguentelor sa fie cuprins intre 4,5 si 8,5.
3.Marimea particulelor – se determina doar pentru unguentele suspensii si consta in
urmarirea la microscop a dimensiunilor particulelor SA.
4.Masa totala pe recipient

10
CONCLUZIE

Practica farmaceutică m-a făcut să conştientizez importanţa bolilor


dermatologice, gravitatea şi răspândirea lor, să cunosc metodele de diagnosticare
ale bolii, dar şi principalele produse de uz topic sau dermatocosmetice ce sunt
indicate „pacienţilor”.
Toate acestea şi faptul că şi în viaţa personală am avut cunoştinţe care
sufereau de boli ale pielii, au făcut ca să-mi aleg ca temă pentru referat: „Formele
farmaceutice semisolide: unguentele”, pentru a putea recomanda viitorilor
„pacienţi”, produse utile în dermatologie sau preparate cosmetice - în
dermatocosmetică, ajutându-i să şi le aleagă pe cele eficiente.
Această lucrare cuprinde partea teoretică pe baza datelor culese din literatura
de specialitate, cât si exemple de creme, unguente sau exemple de preparate
dermatocosmetice folosite în bolile de piele .
In lucrare se prezintă consideraţii generale privind: produsele şi
medicamentele folosite pentru tratarea bolilor pielii, produse folosite în
dermatocosmetică,modul de preparare a unguentelor, componentele bazelor de
unguent, clasificarea si definirea unguentelor.

11
BIBLIOGRAFIE

1. Iuliana Popovici, Dumitru Lupuleasa - Tehnologie farmaceutică Volumul 2 - Editura


Polirom Iaşi 2008

2. Farmacopeea Română ediţia a-X-a Editura Medicală, Bucureşti 2010

3. Aurelia Nicoleta Cristea - Farmacologie generală Editura Didactică şi Pedagocică,


Bucureşti 2004

4. Haulica - Fiziologie Umană ediţia a-II-a Editura Medicală, Bucureşti 2006

12

S-ar putea să vă placă și