MODELAREA MATEMATICĂ A DISTRIBUȚIEI CERERILOR PE REȚELELE DE

TRANSPORT

Se consideră o rețea de transport ,,hub – and – spoke” în care o cantitate Q de marfă

disponibiliă într-un punct de origine (notat O) este transportată într-un punct de destinație (notat
D). Între aceste două noduri se regăsesc și puncte intermediare.
Rețelei de transport aleasă îi corespunde un graf G = (X, E) în timp ce pe fiecare latură a
acestuia l = ( i, j) ∈ E există două rute între nodurile rețelei ( i, j) și ( j, i) care corespund celor două
sensuri de parcurs între două noduri vecine.
Fiecare rută orientată ( i, j) dispune de o capacitate (notată cij) care reprezintă numărul
maxim de cereri de transport de la i la j precum și un cost unitar (notat pij) pentru rezolvarea fiecărei
cereri de transport de la i la j.
De regulă, cij diferă de cji, după cum și costurile de transport depind de sensul de deplasare
între cele două noduri i și j ale rețelei. De asemenea, se pornește de la ipoteza conform căreia
fiecare latură ( i, j) a grafului poate fi parcursă în ambele sensuri.
Blocarea unei anumite rute orientate ( i, j) este posibilă numai în condițiile în care prețul
pij este suficient de mare iar capacitatea de transport este nulă ( cij = 0 ). Se presupune că toate
capacitățile pe care sunt distribuite cererile de transport sunt exprimate în numere întregi pozitive
( cij ∈ N) iar costurile unitare prin numere reale pozitive ( pij ≥ 0 ).
Pentru fiecare punct de origine i ∈ O vom nota cu ai disponibilul de cereri în timp ce pentru
destinatia j ∈ D numărul de cereri satisfăcute se notează cu bj. Convenim ca mărimile ai ∈ O,
respectiv bj ∈ D să fie numere întregi pozitive și, de asmenea, ca numărul de cereri din punctele
de origine și cele de destinație să fie egal :
Q = ∑i ∈ O 𝑎𝑖 = ∑j ∈ D 𝑏𝑗 (7.1)
Se adaugă următoarele noi elemente în graful G :
 un nod o și rutele orientate (o,i), i ∈ O cu capacitatea coi = ai și cosurile unitare de transport
poi = 0
 un nod d și rutele orientate (j,d), j ∈ D cu capacitatea cjd = bj și cosurile unitare de transport
pjd = 0
Pentru determinarea fluxului maxim de cereri de transport marfă distribuite în cadrul rețelei
G = (X, E) la costuri minime, se pornește de la ipoteza simplificatoare conform căreia un flux f =
(fij) i,j∈ X cu valoarea nulă fii = 0 satisface următoarele condiții de conservare a fluxului în nodurile
intermediare:
∑j ∈ X 𝑓𝑑𝑗 = 𝑄 (7.2)
∑j ∈ X 𝑓𝑖𝑗 = ∑j ∈ X 𝑓𝑗𝑖 , ∀ i, j ∈ X {o, d} (7.3)
Funcția obiectiv se definește pentru minimizarea costului total de transport :
min P(f) = ∑i,j ∈ X 𝑝𝑖𝑗 𝑓𝑖𝑗 (7.4)
cu restricțiile : ∑j ∈ X 𝑓𝑗𝑑 = 𝑄 (7.5)
0 ≤ fij ≤ cij (7.6)
În rețeaua grafului se vor opera următoarele modificări:
 variabilele Q care reprezintă cererile de transport de pe itinerariul origine – destinație vor
fi notate v
 în loc de a minimiza funcția obiectiv (7.4) vom maximiza expresia : βv - ∑i,j ∈ X 𝑝𝑖𝑗 𝑓𝑖𝑗 în
care β reprezintă un parametru care poate lua valorile 0,1,2,...
Problemele de maximizare a funcției obiectiv se prezintă sub forma următoare :
∑j ∈ X 𝑓𝑑𝑗 − 𝑣 =0 (7.7)
∑j ∈ X 𝑓𝑖𝑗 − ∑j ∈ X 𝑓𝑗𝑖 = 0 (7.8)
v - ∑j ∈ X 𝑓𝑗𝑖 = 0 (7.9)
0 ≤ fij ≤ cij (7.10)
max(βv - ∑i,j ∈ X 𝑝𝑖𝑗 𝑓𝑖𝑗 ) (7.11)
Funcția obiectiv (7.4) în cazul minimizării costurilor de transport pe ruta origine –
destinație prezintă un profit net rezultat din diferența venitorilor obținute (βv) și cheltuielile de
transport înregistrate (∑i,j ∈ X 𝑝𝑖𝑗 𝑓𝑖𝑗 ).
Pentru o valoare suficient de mare a parametrului β restricțiile (7.7) – (7.11) rezolvă
integral problemele (7.2) – (7.6) prevăzute în modelul matematic ales prin ofierirea fluxului de
cost minim dintre toate fluxurile de valoare maximă. Cu cât valoarea parametrului β este mai mare,
algoritmul de modelare urmărește mărirea cererilor de transport v iar în situația în care parametrul
β rămâne constant valoarea funcției obiectiv este maximă.
În urma analizei soluției modelului matematic care are la bază relațiile (7.7) – (7.11) se pot
trage următoarele concluzii :
 dacă v ≥ Q, problema originală (7.2) – (7.6) are soluție
  dacă v < Q, rețeaua de transport nu poate satisface cerințele beneficiarilor serviciului
Rezolvând problema (7.7) – (7.11), pentru β = 0,1,2,.. se obține un șir de fluxuri succesive
f(0), f(1), f(2),.., ultimul flux de mărfuri transportate fiind cel optim. Obținerea unui flux maxim de
cost minim se face în două etape. În prima etapă se stabilește fluxul maxim posibil pe o rețea de
transport între două puncte origine – destinație în timp ce în cea de a doua etapă, prin eliminarea
tuturor circuitelor de cost negativ, se obține un cost minim corespunzător fluxului maxim de
transport.