Sunteți pe pagina 1din 9

Introducere

În perioada pe care o parcurgem – de trecere de la o economie supercentralizată


la economia de piaţă – sunt necesare eforturi deosebite pentru a însănătoşi economia
ţării, de a realiza reconstrucţia şi restructurarea acesteia.
O dată cu apariţia treptată a instituţiilor de drept, finanţele ţării se integrează
hotărîtor în susţinerea programelor economice curente şi de perspectivă pentru a aşeza
economia pe baze noi, sănătoase, în măsură să creeze condiţiile intrării ţării noastre în
rîndul ţărilor cu economia de piaţă.
În condiţiile economiei de piaţă conducerea oricărei entităţi, indiferent de formele
de proprietate ce-i stau la bază, necesită drept componentă esenţială analiza
economică, cu ajutorul căreia se supraveghează şi evaluează funcţiunea acesteia ca
sistem. Analiza economică evidenţiază comportamentul fenomenelor şi al produselor ce
se derulează în economie, prin utilizarea unor metode de cercetare generale sau
specifice acesteia, avînd drept obiectiv central sporirea eficienţei comportamentului în
afaceri a întreprinderii. Analiza financiară este o componentă a analizei economice şi
constă în ilustrarea resurselor financiare disponibile, care să acopere necesitaţile în
timpul desfăşurării activităţilor, să asigure o disponibilitate regulată a mărfurilor şi
serviciilor şi satisfacerea tuturor obligaţiilor financiare; studierea unor clienţi, furnizori
sau concurenţi pe planul gestiunii, al solvabilităţii sau rentabilităţii sale.
Analiza economică şi analiza financiară duce la formarea analizei economico –
financiare, care presupune reperarea simptomelor, disfuncţionalităţilor întreprinderilor,
identificarea cauzelor disfuncţionalităţilor, elaborarea unor programe de acţiune a căror
aplicare practică asigură redresarea sau ameliorarea performanţelor.
Conţinutul de bază al analizei economico - financiare constă în aprecierea
rezultatelor şi stării financiare a întreprinderii în baza dărilor de seamă, formularelor
specializate şi rapoartelor financiare.
Scopul tezei de master constă în cercetarea procesului de analiză economico-
financiară în cadrul Societăţii cu Răspundere Limitată “”, aprecierea situaţiei financiare
reale a întreprinderii, compararea rezultatelor obţinute cu rezultatele perioadei
anterioare.
Pentru atingerea scopului propus este necesar de realizat următoarele
sarcini:
1. studierea conceptului de analiză economico – financiară, clasificarea după diferite
criterii; cunoaşterea factorilor;
2. descrierea metodelor şi tehnicilor de analiză economico – financiară;
3. efectuarea caracteristicii condiţiilor organizatorice şi naturale ale ;
4. analiza dezvoltării economico-financiare a întreprinderii cercetate;
5. analiza patrimoniului ;
6. analiza rezultatelor financiare ;
7. analiza rentabilităţii ;
Scopul propus şi sarcinile au dus la formarea tezei de master, care se
compune din introducere, trei capitole, concluzii şi propuneri, bibliografie şi anexe.
Drept surse de informaţii au servit literatura enumărată în bibliografie, datele anilor
2006-2008, reflectate în;
-formularele specializate;
-rapoartele financiare.
Introducere
Această lucrare își propune să scoată în evidență modul în care informațiile din situațiile
financiare sunt prezentate și valorificate, pentru a caracteriza activitatea firmei, poziția
financiară și performanțele acesteia. Situațiile financiare ale unei întreprinderi reprezintă
cel mai important mijloc prin care informația contabilă este pusă la dispoziția factorilor
decizionali. De aceea, întreprinderile își publică situațiile financiare, într-un mod cât mai
explicit, pentru a putea fi înțelese de către utilizatori.
Lucrarea este destinată analizei performanțelor economico – financiare ale
întreprinderii, pe baza informațiilor ce se regăsesc pe site-ul societății Aerostar S.A
referitoare la evidența contabilă a patrimoniului și cele legate de activitatea societății și
este structurată pe trei capitole.
Primul capitol debutează cu noțiuni teoretice privind analiza performanțelor economico
– financiare ale societății S.C AEROSTAR S.A, respectiv aspecte referitoare la
diagnosticul financiar, bilanțul contabil și contul de profit și pierdere.
Conținutul capitolului II îl constituie prezentarea societății S.C AEROSTAR S.A,
principalele puncte tari, puncte slabe, oportunități și amenințări ale acesteia, precum și
analiza situației economico – financiare. Tot în cadrul acestui capitol sunt abordate
aspecte esențiale privind evoluția cifrei de afaceri, indicatorii de lichiditate și
solvabilitate, indicatorii de risc, indicatorii de activitate și indicatorii de profitabilitate.
În încheierea lucrării am concluzionat aspectele principale referitoare la analiza
capitolelor parcurse.
Introducere
https://www.scribd.com/doc/97409072/Lucrare-de-Disertatie-Afpd
Lucrarea reprezinta o cercetare efectuata intr-o firma din Romania, reprezentativa, intr-o
buna masura, pentru peisajul economic romanesc .
Perspectiva este a consultantului care, intocmai medicului, primeste
misiunea de a efectua "radiografia" unui organism socio-economic - firma in cauza- , de
a detecta simptomele sale si de a propune cateva remedii in vederea " insanatosirii ".
Pentru aceasta, se utilizeaza un instrument o metoda specifica : Analiza
diagnostic.
Demersul este structurat pe cinci capitole, care abordeaza :

I. Rolul analizei diagnostic in cresterea eficientei unei firme


II. Prezentarea firmei SC Grantmetal S.A
III. Analiza diagnostic a departamentului economico-financiar la nivelul firmei
IV. Recomandari in urma analizei diagnostic pentru anul 2007
V. Concluzii
In final, este atasata organigrama firmei.
Lucrarea se doreste o pledoarie pentru interventia consultantului/ specialistului
in economie, intr-o perioada marcata de contradictii, tranzienta continua, frustrari,
transformari formidabile pe toate palierele societatii.
Masura in care reuseste este data de ramanerea pe piata a firmei, in conditii de
profitabilitate, mai ales dupa integrarea in Uniunea Europeana.
Introducere
Într-o perioadă în care se vehiculează tot mai mult termenul de criză financiară, analiza
impactului acesteia și consecințele impactului au devenit obiectivele majore al oricărei
unități.
Informaţia economică reprezintă un element indispensabil al progresului fiind prezentă în
toate domeniile de activitate. În contextul dezvoltării economiei de piaţă şi al sporirii gradului
de complexitate al acesteia, informaţia economică trebuie să se dezvolte corespunzător,
astfel încât să poată furniza elementele necesare luării deciziilor, să poată reflecta exact
situaţia patrimonială a întreprinderilor şi rezultatele activităţii economico-financiare.
Valorificarea eficientă a informaţiei economice se poate realiza doar în cadrul unui sistem
informaţional economic în care contabilitatea este o componentă de bază.
Activitatea contabilă are o contribuţie importantă în economie prin conţinutul său, care
îmbină armonios teoria abstractă cu realitatea fenomenelor studiate. Aceasta furnizează un
sistem de informaţii corelat şi verificat, nelăsând loc subiectivismului şi promovând
rigurozitate şi exactitate în reflectarea fenomenelor economico-financiare. Importanţa
comunicării manageriale a crescut pe măsură ce firma şi-a extins graniţele, iar globalizarea
tot mai accentuată a pieţelor de capital impune utilizarea, în toată lumea, a unui limbaj unic
în contabilitate, fapt realizat prin normalizare şi armonizare.
Cea mai puţin costisitoare şi cea mai răspândită metodă de comunicare managerială o
constituie situaţiile financiare, care de fapt reprezintă nucleul sintezelor contabilităţii.
Utilizatorii informaţiei din situaţiile financiare caută să aprecieze rentabilitatea întreprinderii,
în general, dar şi riscul de nelichiditate al acesteia.
În contextul reformei şi al tranziţiei la economia de piaţă, fiecare întreprindere, indiferent de
dimensiune, sector de activitate sau formă de proprietate, se confruntă cu o serie de
probleme privind cerinţele mediului în care îşi desfăşoară activitatea, îmbunătăţirea
performanţelor economico-financiare şi capacitatea concurenţială în raport cu alte
întreprinderi. Analiza economico-financiară are un rol important în realizarea acestor
obiective, contribuind, prin metodele şi tehnicile utilizate, la cunoaşterea stării diferitelor
fenomene, identificarea factorilor şi cauzelor care provoacă anumite disfuncţionalităţi şi
luarea măsurilor corespunzătoare pentru reglarea şi optimizarea rezultatelor economico-
financiare ale fiecărei întreprinderi.
ASPECTE TEORETICE PRIVIND ANALIZA ECONOMICO – FINANCIARĂ
În condițiile unei economii de piață, fiecare societate, indiferent de mărime, obiect de
activitate trebuie să își îmbunătățească performanțele economico – financiare și capacitatea
concurențială în raport cu celelalte întreprinderi aflate în concurență. Aceasta se realizează
prin folosirea analizei economico – financiare ca instrument al managementului intern.
1.1. NECESITATEA ANALIZEI ECONOMICO – FINANCIARE
Necesitatea analizei economico – financiare decurge din nevoia de cunoaștere a
fenomenelor și proceselor din economie, din viața unei societăți. Prin intermediul analizei
întregul este descompus în părțile sale componente, după care acestea sunt studiate
individual, se determină factorii care le generează și se formulează concluzii cu privire la
prezentul și viitorul activității întreprinderii analizate. Sinteza reprezintă reuniunea
componentelor într-un tot unitar, iar caracterizarea deplină a unei activități sau fenomen
presupune îmbinarea celor două, ca mijloace ale cunoașterii.
Analiza economico – financiară reprezintă un instrument eficace la dispoziția factorilor de
decizie din întreprindere care permite diagnosticarea stării de performanță și echilibru
financiar al întreprinderii la încheierea exercițiului, propunându-și să stabilească punctele
tari și punctele slabe ale gestiunii financiare, în vederea elaborării strategiei de menținere și
dezvoltare a întreprinderii. De asemenea, ea poate face obiectul preocupărilor partenerilor
economici și financiar – bancari ai firmei, în vederea fundamentării unor posibile acțiuni de
cooperare cu respectiva întreprindere.
Prin cunoașterea post – faptică, curentă și previzională a activității agentului economic, a
rezultatelor și rezervelor interne, a cauzelor care le-au generat, analiza economico –
financiară contribuie la cunoașterea continuă a eficienței utilizării resurselor uname,
materiale și financiare .
Analiza financiară urmărește diagnosticarea situațiilor financiare anuale pentru
fundamentarea politicii economico – financiare și a strategiei întreprinderii.
Analiza economico – financiară a evoluat mult mai ales în ultimii ani datorită diferitelor
cauze printre care se numără:
- necesitatea întreprinzătorilor de resurse financiare pentru investițiile tot mai mari, a căror
analiză de rentabilitate se întinde pe mai mulți ani, ceea ce a impus băncilor sau instituțiilor
financiare elaborarea și folosirea unor metode de analiză perfecționate în vederea acordării
sau refuzului unor credite;
- imposibilitatea băncilor de a cere garanții pentru a-și acoperi riscul de nonplată le-a obligat
să pună la punct metode de analiză a riscului economic și financiar;
- dezvoltarea mijloacelor moderne de finanțare a impus aprofundarea studiului echilibrelor
financiare și al costului capitalului;
- constrângerile politicii creditului, ratele înalte ale dobânzii, inflația și variațiile cursului de
schimb au acutizat problemele financiare ale întreprinderilor;
- dezvoltarea internațională a societăților a condus la căutarea unor tehnici adaptate pentru
efectuarea de comparații între situațiile financiare și contabile ale diferitelor țări.
Cu ajutorul analizei economico – financiare se descoperă esența proceselor și fenomenelor
economice, se determină cauzele modificării acestora și se elaborează soluții de prevenire,
limitare și înlăturare a acelor cauze care au efecte negative. Ajută la fundamentarea
deciziilor conducerii, dar contribuie și la elaborarea programelor de activitate, la
perfecționarea acestora.
Introducere

Simbioza dintre potentialul resurselor si rezultatele obtinute urmeaza, in practica economica, o


evolutie in spirala avand la baza corelarea si conditionarea reciproca dintre ele. Pe de parte,
potentialul resurselor umane, materiale, financiare si informationale conditioneaza si restrictioneaza
nivelul performantelor care se obtin intr-un ciclu de utlizare/productie, iar pe de alta parte nivelul
rezultatelor obtinute in urma valorificarii potentialului resurselor creeaza sursele si cuantumul
acestora, ce poate fi alocat pentru amplificarea potentialului resurselor.

In contextul economic actual se impune luarea unor decizii de management rapide referitoare
la activitatea intreprinderii, la urmarirea si atingerea obiectivelor sale fundamentale, acestea
determinand insasi existenta pe piata a agentului economic.

Conform teoriei economice neoclasice si teoriei financiare, obiectivul major al firmei este
maximizarea profitului, respectiv maximizarea valorii intreprinderii si, implicit, a averii proprietarilor.

De-a lungul timpului s-au identificat urmatoarele obiective generale: supravietuirea, profitul si
cresterea economica. Drept scopuri financiare au fost identificate: echilibrul financiar, rentabilitatea
financiara, cresterea economica, flexibilitatea. Criteriile de masurare a atingerii acestor scopuri si
obiective sunt fie marimi absolute, precum fondul de rulment, trezoreria neta, cifra de afaceri,
capacitatea de autofinantare, fie marimi relative, precum rata indatorarii (efectul de levier), rata
rentabilitatii etc.

Activitatea desfasurata de o intreprindere in decursul unei perioade de timp se reflecta in


situatia financiara a acesteia. Starea financiara a unei intreprinderi, indiferent de sectorul de activitate,
de dimensiune sau structura capitalului, este o consecinta a gestionarii resurselor pana la momentul
efectuarii analizei si o premisa esentiala a dezvoltarii ulterioare.

Analiza financiara este sursa principala de informatii necesare fundamentarii deciziilor tactice
si strategice la nivel microeconomic. Ea consta intr-un ansamblu de instrumente si metode care permite
aprecierea situatiei financiare (gestiune, echilibru financiar, structura financiara, bonitate) si a
performantelor unei intreprinderi.

In ultimul timp importanta analizei financiare este amplificata de numeroasele solicitari, de un


grad mare de sinteza, generate in special de:

 necesitatea informatiilor financiare prelucrate, pentru imbunatatirea gestionarii intreprinderii si


luarii deciziilor de participare pe piata financiara;
 dezvoltarea si diversificarea pietei financiare;
 restructurarea intreprinderilor si privatizarea acestora;
 interesul pentru studiul celorlalti parteneri si in special al concurentilor;
 necesitatea informarii actualilor si potentialilor actionari despre performantele intreprinderii.

Analiza economico-financiara este practic indispensabila in conducerea si gestionarea unei


afaceri, motiv pentru care ea se constituie intr-un instrument de baza la indemana managementului
intreprinderilor.
Una din principalele functii ce revin analizei economico-financiare este aceea de
instrument al managementului intreprinderii, deoarece a conduce competent inseamna a cunoaste
realitatile vietii economice in care intreprinderea activeaza, a cunoaste plusurile si minusurile entitatii
pe care o conduci, ori acest lucru nu este posibil fara o analiza pertinenta.

O a doua functie importanta a analizei economico-financiare consta in diagnosticarea


fenomenelor si proceselor economice, respectiv diagnosticarea starii de performanta pe care o
intreprindere o realizeaza la un moment dat, in vederea luarii unor decizii privind evolutia viitoare a
acesteia.

Informatiile necesare analizei financiare sunt preluate din conturile anuale, care cuprind:
bilantul, contul de profit si pierdere, anexa la bilant. Prezentarea informatiilor in bilantul contabil
referitoare la sursele financiare si mijloacele economice raspunde unor cerinte de ordin fiscal, contabil
si juridic, fara a raspunde cu promptitudine obiectivelor financiare, care urmaresc mai ales probleme
prezente si viitoare decat probleme trecute. In consecinta, bilantul contabil este supus unor corectii si
regrupari care sa ordoneze elementele de activ si pasiv in functie de gradul de lichiditate, respectiv
gradul de exigibilitate. Aceasta retratare a bilantului contabil are ca scop final obtinerea bilantului
financiar.

Lucrarea „Analiza situatiei financiare a S.C. CONS S.R.L. Deva” este un model de analiza
care imbina teoria cu un studiu de caz ilustrativ pentru modul de utilizare a instrumentelor analizei –
mentionate mai sus – in cunoasterea si interpretarea situatiei financiare a intreprinderii.

Obiectivul prezentei lucrari este reprezentat de diagnosticarea situatiei financiare a firmei luate
in studiu in perioada 31.12.1999 – 31.12.2001, considerand anul 1999 drept an de referinta.

Scopul lucrarii consta in:

 aprecierea, pe scurt, a principalilor indicatori economico-financiari ai intreprinderii;


 analiza structurii financiare a firmei;
 analiza gestiunii creantelor si datoriilor;
 aprecierea echilibrului financiar al agentului economic prezentat;
 analiza bonitatii financiare (respectiv lichiditatea si solvabilitatea) a S.C. CONS S.R.L. Deva;
 analiza rentabilitatii comerciale, economice si financiare a firmei respective.
 INTRODUCERE
 Intr-o perioada in care se vehiculeaza tot mai mult termenul de criza financiara, analiza impactului
acesteia si consecintele impactului au devenit obiectivele majore al oricarei unitati.
 Informatia economica reprezinta un element indispensabil al progresului fiind prezenta in toate
domeniile de activitate. In contextul dezvoltarii economiei de piata si al sporirii gradului de
complexitate al acesteia, informatia economica trebuie sa se dezvolte corespunzator, astfel incat
sa poata furniza elementele necesare luarii deciziilor, sa poata reflecta exact situatia patrimoniala
a intreprinderilor si rezultatele activitatii economico-financiare.
 Valorificarea eficienta a informatiei economice se poate realiza doar in cadrul unui sistem
informational economic in care contabilitatea este o componenta de baza.
 Activitatea contabila are o contributie importanta in economie prin continutul sau, care imbina
armonios teoria abstracta cu realitatea fenomenelor studiate. Aceasta furnizeaza un sistem de
informatii corelat si verificat, nelasand loc subiectivismului si promovand rigurozitate si exactitate
in reflectarea fenomenelor economico-financiare. Importanta comunicarii manageriale a crescut
pe masura ce firma si-a extins granitele, iar globalizarea tot mai accentuata a pietelor de capital
impune utilizarea, in toata lumea, a unui limbaj unic in contabilitate, fapt realizat prin normalizare
si armonizare.
 Cea mai putin costisitoare si cea mai raspandita metoda de comunicare manageriala o constituie
situatiile financiare, care de fapt reprezinta nucleul sintezelor contabilitatii. Utilizatorii informatiei
din situatiile financiare cauta sa aprecieze rentabilitatea intreprinderii, in general, dar si riscul de
nelichiditate al acesteia.
 In contextul reformei si al tranzitiei la economia de piata, fiecare intreprindere, indiferent de
dimensiune, sector de activitate sau forma de proprietate, se confrunta cu o serie de probleme
privind cerintele mediului in care isi desfasoara activitatea, imbunatatirea performantelor
economico-financiare si capacitatea concurentiala in raport cu alte intreprinderi. Analiza
economico-financiara are un rol important in realizarea acestor obiective, contribuind, prin
metodele si tehnicile utilizate, la cunoasterea starii diferitelor fenomene, identificarea factorilor si
cauzelor care provoaca anumite disfunctionalitati si luarea masurilor corespunzatoare pentru
reglarea si optimizarea rezultatelor economico-financiare ale fiecarei intreprinderi.
 CAPITOLUL I. ASPECTE TEORETICE PRIVIND ANALIZA ECONOMICO - FINANCIARA
 In conditiile unei economii de piata, fiecare societate, indiferent de marime, obiect de activitate
trebuie sa isi imbunatateasca performantele economico - financiare si capacitatea concurentiala
in raport cu celelalte intreprinderi aflate in concurenta. Aceasta se realizeaza prin folosirea
analizei economico - financiare ca instrument al managementului intern.
 1.1. NECESITATEA ANALIZEI ECONOMICO - FINANCIARE
 Necesitatea analizei economico - financiare decurge din nevoia de cunoastere a fenomenelor si
proceselor din economie, din viata unei societati. Prin intermediul analizei intregul este
descompus in partile sale componente, dupa care acestea sunt studiate individual, se determina
factorii care le genereaza si se formuleaza concluzii cu privire la prezentul si viitorul activitatii
intreprinderii analizate. Sinteza reprezinta reuniunea componentelor intr-un tot unitar, iar
caracterizarea deplina a unei activitati sau fenomen presupune imbinarea celor doua, ca mijloace
ale cunoasterii.
 Analiza economico - financiara reprezinta un instrument eficace la dispozitia factorilor de decizie
din intreprindere care permite diagnosticarea starii de performanta si echilibru financiar al
intreprinderii la incheierea exercitiului, propunandu-si sa stabileasca punctele tari si punctele
slabe ale gestiunii financiare, in vederea elaborarii strategiei de mentinere si dezvoltare a
intreprinderii. De asemenea, ea poate face obiectul preocuparilor partenerilor economici si
financiar - bancari ai firmei, in vederea fundamentarii unor posibile actiuni de cooperare cu
respectiva intreprindere.
 Prin cunoasterea post - faptica, curenta si previzionala a activitatii agentului economic, a
rezultatelor si rezervelor interne, a cauzelor care le-au generat, analiza economico - financiara
contribuie la cunoasterea continua a eficientei utilizarii resurselor uname, materiale si financiare .
 Analiza financiara urmareste diagnosticarea situatiilor financiare anuale pentru fundamentarea
politicii economico - financiare si a strategiei intreprinderii.
 Analiza economico - financiara a evoluat mult mai ales in ultimii ani datorita diferitelor cauze
printre care se numara:
 - necesitatea intreprinzatorilor de resurse financiare pentru investitiile tot mai mari, a caror analiza
de rentabilitate se intinde pe mai multi ani, ceea ce a impus bancilor sau institutiilor financiare
elaborarea si folosirea unor metode de analiza perfectionate in vederea acordarii sau refuzului
unor credite;
 - imposibilitatea bancilor de a cere garantii pentru a-si acoperi riscul de nonplata le-a obligat sa
puna la punct metode de analiza a riscului economic si financiar;
 - dezvoltarea mijloacelor moderne de finantare a impus aprofundarea studiului echilibrelor
financiare si al costului capitalului;
 - constrangerile politicii creditului, ratele inalte ale dobanzii, inflatia si variatiile cursului de schimb
au acutizat problemele financiare ale intreprinderilor;
 - dezvoltarea internationala a societatilor a condus la cautarea unor tehnici adaptate pentru
efectuarea de comparatii intre situatiile financiare si contabile ale diferitelor tari.
 Cu ajutorul analizei economico - financiare se descopera esenta proceselor si fenomenelor
economice, se determina cauzele modificarii acestora si se elaboreaza solutii de prevenire,
limitare si inlaturare a acelor cauze care au efecte negative. Ajuta la fundamentarea deciziilor
conducerii, dar contribuie si la elaborarea programelor de activitate, la perfectionarea acestora.

http://dizertatie.blogspot.ch/2011/02/analiza-economico-financiara.html
INTRODUCERE
Activitatea unei intreprinderi trebuie să fie generatoare de efecte pozitive care conduc la
susţinerea principiului continuităţii activităţii, deci trebuie să fie echilibrată.Pe toată durata
de funcţionare a unei întreprinderi, aceasta se confruntă cu numeroase probleme de
echilibru, probleme ce trebuie rezolvate.
Dacă tratăm întreprinderea ca pe un sistem, şi anume un sistem economico – social într-o
continuă mişcare şi dezvoltare, iar elementele sale componente ca pe nişte variabile într-o
dinamică continuă, atunci problemele echilibrului se cer a fi integrate în interiorul sistemului
în funcţie de raţionalitatea şi eficienţa întreprinderii.
Echilibrul economic însoţeşte viaţa economico – socială a întreprinderii, având un caracter
relativ stabil , fiind temporar . Prin urmare această stare de linişte, armonie, stabilitate între
elemente structurale ale întreprinderii nu este o stare veşnică, nu este dată odată pentru
totdeauna ci ea are un caracter relativ, temporar implicând stări care se schimbă de la un
moment la altul, stări ce decurg unele din altele sub influenţa anumitor factori de
dezechilibru.
Îmbunătăţirea şi perfecţionarea conducerii economice, a activităţii economico –sociale sunt
procese continue, care însoţesc viaţa întreprinderii în contextul unui şir neîntrerupt de inter-
relaţii ale tendinţelor de echilibru cu factorii de dezechilibru.
Aceşti factori ai dezechilibrului se cer însă a fi cunoscuţi şi contracaraţi, încât să nu
acţioneze spontan, anarhic şi imprevizibil, cu efecte de nedorit, evitându-se apariţia unor
fenomene negative în cadrul întreprinderii, fenomen care afectează echilibrul economic la
nivelul întreprinderii, influenţând în cele din urmă finalitatea acesteia.
Dacă în urma constatării unei stări de dezechilibru se analizează factorii de dezechilibru
care au condus la acea stare şi se iau măsurile necesare, acest fapt conduce la depăşirea
stării de dezechilibru temporar şi evidenţierea echilibrului dinamic al sistemului
(întreprinderii).
În cadrul echilibrului întreprinderii, echilibrul financiar are un rol important dacă avem în
vedere cerinţele, solicitările întreprinderii şi resursele de satisfacere a celor dintâi. Dacă am
face o paralelă între întreprindere şi o plantă, cum frunza reprezintă laboratorul plantei
asigurând toate necesităţile acesteia, tot aşa echilibrul financiar asigură resursele, cerinţele
echilibrului întreprinderii.
Analiza echilibrului financiar trebuie realizată prin prisma cerinţelor gestiunii întreprinderii şi
a raportului dintre datorii şi autofinanţare a nevoilor pentru exploatare şi investiţii în strânsă
corelare cu formarea şi folosirea fondurilor, resurselor întreprinderii.
Din aceste considerente, o importanţă deosebită prezintă structura echilibrului, a raportului
în care se află şi de aici o anumită calitate a echilibrului financiar al întreprinderii.
Ne referim la necesităţi şi resurse, la încasări şi plăţi, la elementele componente ale
nevoilor de resurse şi ale celor ce privesc posibilităţile lor de formare, la ansamblul
fondurilor cu structura lor şi modul de utilizare (destinaţia acestora).
Analiza structurii echilibrului financiar este necesară tocmai datorită puterii sale de a releva
calitatea echilibrului financiar la un moment dat sau în evoluţie. Trebuie făcută diferenţa
între echilibrul static la un moment dat şi echilibrul dinamic, caracteristic evoluţiei,
permanentelor schimbări din întreprindere.
În cadrul echilibrului de ansamblu, echilibrul financiar ocupă un rol important, echilibrul
financiar reprezentând starea ce se caracterizează printr-un flux permanent de fonduri
băneşti de natură financiară prin sistem, dar cu păstrarea integrităţii sistemului.
Echilibrul nu constă într-o simplă egalitate. El încorporează anumite particularităţi şi corelaţii
între elementele sale structurale.Teoria echilibrului este o concepţie potrivit căreia în
mecanismul procesului dezvoltării este esenţială starea de echilibru între obiectul în
dezvoltare şi mediul ambiant.Această stare de echilibru este caracteristică în relaţia
întreprindere – mediu ambiant dar şi în cea echilibru economic general – echilibru financiar.
http://www.seap.usv.ro/idd/cursuri/17/sem2/AMS_III_AEF_s2.pdf