Examen Drept international public

TEST 1 Subiectul I: Principiile fundamentale de Drept Internaţional

Public
1.1 Definiţi noţiunea de principiu fundamental pr fund-norme de
drept fundamentale,imperative,universale,generale care au drept scop
reglementarearelatiilor internationale contemporane si protectia valorilor
fundamentale caracteristice civilizatiei umae la oanumita etapa de
dezvoltare istorica.-prescriptie normativ ce se caracterizeaza printr-un inalt
nivel de abstractizare,ce guverneaza conduitasubiectilo DIP. La ele putem
evident si caracter politic adic statele decurg la modaliati politice de
solutionare aconflictelor.Ele apara cele mai importante valori a societietatii
int:pacea,egalit dintre state,coperarea.Pr fundamentale au o valoare jur
egala,nefind supuse unei ierarh.Respectarea lor reprez o conditie sine qua
nonadica necesar pu evitar conflictelor dintre state.
1.2 Analizaţi istoricul formării şi codificării principiilor
fundamentaleIstoricul formarii si codificarii principiilor fundamentale
DIP.Principiile fundamentale DIP au inceput sa se evidentieze inca din
perioada antica.Chiar daca unele principiiconsiderate astayi fundamentale
pentru DIP au aparut de foarte mult timp,o veritabila opera de sistematizare
alor incepe abia dupa 2 razboi mondial.Astfel principiul respectarii cu buna
credinta a obligatiilor asumate,numit si pacta sund
servanda,constituie unadintre pietrele de temelie ale aparitiei si
dezvoltarii dreptului international contemporan.Prin urmare
principiilefundamentale,reprezinta rezultatul unei evolutii istorice,ce sa
impus in conditiile intensificarii luptei pentruindependenta impotriva
auoritarismului.Printre primele principii care stau la baza relatiilor dintre
state,sunt:egalitatea suverana a statelor,neinterventia in afacerile interne ale
statului.Aceste principii au stat la bazaformarii regulilor de comportare in
domeniul relatiilor internationale dintre state.Principiul egalitatii indrepturi
a statelor,se afirma pu prima dat la terminarea razboiului de 30 ani adica
pacea de la WestphaliaUn moment important in vederea dezvoltarii mai
ample a DI,l-au avut Carta ONU si declaratia adunariigenerale a ONU
privind principiile de drept international ale relatiilor prietenesti si de
cooperare intre state,inconformitate cu Carta ONU 1970.Pentru prima data
Carta ONU enunta 7 principii DIP.Principiul nerecurgerii la forta sau la
amenintarea cu forta in relatiile internationale sau principiul neagresiuniiPr
reglementarii pe cale pasnica a diferendelor interantionale.Pr neamestecului
in treburile interne ale altui stat.Obligatia statelor dea coopera unele
 cu altele.Principiul egalitatii popoarelor si dreptul lor dea dispune de
ele insele.Pr egalitatii suverane a statelor.Pr indeplinirii cu buna credinta de
catre state a obligatiilor asumate in conformitate cu CartaONU.Alta
codificare o consta si carta drepturilor si indatorririlor economice a statelor
1974,care consacra un nr de15 pr destinate reglementarii raporturilor
economice dintre state.Pe linga pr din Carta ONU aici se mai intil careva
pr:ex dr suveran al statelor de a aleg sistemuleconomic,politic.Actul Finan
a Conferintei pentru securitate si coperare in Europ 1975mai consacra inca
3 pr:inviolabilitatea frontierei de stat,intagritatea
teritoriala,respectarea drepturilor omului silibertatile
fundamentale.Astfel putem concluziona in raport cu evolutia si afirmarea
principiilor fundamentale ale DIP,ca pe masuracresterii complexitatii
societatii internationale si a dezvoltarii DIP,se contureaza noi principii,care
la rindul lor pot deveni fundamentale.
1.3. Evaluaţi natura juridică a principiilor fundamentalePrincipiile
fundamentale ale DIP sunt principii cu un grad maxim de abstractizare si
generalizare cu aplicareuniversala si avnd valoare imperativa ele apara
valorile fundamentale a relatiilor dintre subiectele DIP.Caracterele
jur:Universalitate-se aplica tuturor domeniilor de cooperare dintre
state.Maxima generalitate-se adreseaza tuturor raporturilor de DIP.Gradul
mare de abstractizare si generalizare Nu sunt ierarhizate- Au valoare
juridica egalaApara valorile fundamentale avind o importanta deosebita
pentru omenire.Au caracter dinamic- datorita evolutiei permanente a
relatiilor internationale,este necesara evidentierea siaplicarea unor noi
norme internationale care pot deveni principii DIP.Reprezinta o conditie
sine qua non- necesar pu evitar conflictelor dintre state.Fac parte din
categoria normelor jus cogens-de la care nu se poate face abatere.
Subiectul II: Teritoriul în Dreptul Internaţional.2.1. Definiţi
noţiunea teritoriului în DIP
Teritoriul de stat reprezinta spatiul geografic in ale carui limite statul
isi exercita suveranitatea deplina siexlusiva si este alcatuit din suprafete
terestre,acvatice si marine,din solul,subsolul si spatiul aerian
Prin teritoriu in DI subintelegem suprafata
terestra,acvatica,subsolul,coloana de aer de deasupra lor-bazamateriala a
pamantului.2.2.Clasificaţi teritoriul şi comparaţi regimul juridic al fiecărei
categorii.In dependenta de regimul juridic teritoriul se clasifica in :
1)Teritoriu de stat-acele suprafete aflate sub jurisdictia deplina si
exclusiva a unui anumit stat,se afla in limitelefrontierelor fiecarui stat in
parte,asupra lui este exercitata suveranitatea deplina si exclusiva a
 statelor respective.2)Teritoriu cu regim international-in aceste spatii
nu se exercita suveranitatea nationala a nici unui stat.De ex:zona
internationala a
spatiilor submarine,marea libera si coloana de aer de deasupra
ei,Antarctica,spatiulextraatmosferic.3)Teritoriu cu regim mixt-in aceste
zone actioneaza prevederile legislatiei nationale si a celei
internationale.Larindul lor aceste spatii se clasifica in:spatii ce fac
parte
din teritoriul unui anumit stat(fluviile
internationaleDunarea,Rinul,Canalele int-Panama,Strimptorile int-Bosfor
si Dardanele)*Spatii ce nu sunt parte componentaa teritoriului unui anumit
stat(zona economica exclusiva,contigua,platoul continental).4)terit cu
regim international special-zone
demilitarizate,neutralizate,denuclearizate,zone de pace.2.3 Formulaţi
modalităţi de modificare a teritoriului în Dreptul Internaţional
PublicModificarea teritoriului statelor este admisa de DI
contemporan in baza respectarii principiului dreptului popoarelor dea
dispune de ele insele
si numai prin mijloace paşnice.Conform Actului Final CSCE de
laHelsinki1975,statele semnatare considera ca frontierele lor pot fi
modificate in conformitate cu dreptulinternational,prin mijloace paşnice si
prin acord.Modalitati de modificare:Ocupatia originara-care se refera la
teritoriile fara stapin(terrae nullius),fiind o modalitate prin care teritori
dinAmerica,Africa etc,erau alipite la imperiile coloniale.Aceste teritorii
erau ocupate nefiind respectate drepturile populatiei autohtone.Ocupatia
teritoriilor abandonate(res derilictus),teritorii care fusesera sub
suveranitatea unui stat sicare,kipurile,odata parasite,puteau fi ocupate de
alte state.Cesiunea de teritoriu-desemneaza actiunea de trecere a unuo
teritoriu aflat sub suveranitatea statului care ilcedeaza sub suveranitatea
statului care il primeste.Astfel modificarile teritoriale pot avea loc prin
desprinderea unei parti de teritoriu de la un stat s formarea unuinou
stat,reuniunea mai multor state in unul singur,prin fuziune prin
absorbtie,dezmembrarea unui stat in 2 saum m state si transferul de teritoriu
de la un stat la altul.Consimtamintul populatie de pe teritoriu ce urmeaza sa
fie modificat se poate exprima:prin hotarire a organuluilegislativ;prin
consultarea populatiei(referendum).
Test 2
Subiectul I: Principiul nerecurgeii cu forţa şi neameninţării cu
ea1.1 Definiţi noţiunea principiului nerecurgerii la forţă şi ameninţare cu
forţa. principiului nerecurgerii la forţă şi ameninţare cu
forţaregelementeaza relatiile interstatale,legate denerespecatrea
pacii,nerespecatarea dreptului la viata al tituror membrilor societatii
internationale si alindividului aparte in lumea neviolenta,interzice
solutionarea cu aplicarea fortei a diferendelor internationale.Principiu
fundamental DIP care condamna razboiul ca mijloc de reglementare a
diferendelor internationale sirenuntare la razboi ca instrument de politica
nationala in relatiile reciproce dintre state.Principiu care
limiteazarecurgerea la forta in relatiile internationale dintre state.
1.2 Analizaţi evoluţia istorică şi codificarea principiuluiAstfel
primele incercari de limitare a recurgerii la forta in relatiile internationale
si de reglementare pasnica adiferendelor internationale au aparut in sec
19,pe la mijloc,insa fara prea multa incidenta asupra statelor.Uneleactiuni
de scoatere a razboiului in afara legii au avut loc abia in per interbelica
sub egida Societatii Natiunilor.Pactul societatii natiunilor instituia
obligatia de neagresiune,insa in acelaşi timp,lasa la dispozitiastatelor
dreptul dea incepe razboi dupa epuizarea mijloacelor pasnice de
reglementare a diferendelor.Dupa pactul Briand Kellog,si tratatul de
neagresiune si conciliere,de la rio de janeiro,la fel
condamnaagresiunea.Carta Onu prevede ca toti membrii ONU se vor
abtine in relatiile internationale de a recurge la amenintarea cuforta sau
folosirea ei atit impotriva integritatii teritoriale cit si alt mod incompatibil
cu scopurile ONU.La fel si Actul Final de la Helsinki,1975,precizeaza
continutul acestui principiu si prevede o serie de garantii juridice pentru
realizarea in practica a acestui principiu.
1.3 Evaluaţi conţinutul juridic Astfel dupa cum am mentionat
conform acestui principiu in prezent razboiul este considerat cea mai
gravacrima interantionala
Carta ONU care spune: Toţi membrii organizaţiei se vor abţine оn
relaţiile lor internaţionale de a recurge laameninţarea cu forţa sau la
folosirea ei fie оmpotriva integrităţiiteritoriale ori independenţei politice a
vreunui stat fie оn orice alt mod incompatibil cu scopurile Naţiunilor
Unite.Conform actelor sus menţionate se interzice:1. Orice acţiuni ce
reprezintă o ameninţare cu forţa sau aplicareadirectă sau indirectă a forţei
оmpotriva altui stat.2. Aplicarea forţei sau ameninţarea cu forţa оn scopul
оncălcării frontierelor internaţionale ale altui stat sauin scopul soluţionării
diferendelor internaţionale.3. Represaliile cu aplicarea forţei armate.4.
Organizarea sau sprijinirea organizării pe teritoriul unui stat a forţelor
neregulate sau a altor bande armate.5. Organizarea, instigarea acordarea de
 asistenţă sau participarea la acţiunile de război civil sau teroriste
peteritoriul altui stat.6. Ocuparea militară a teritoriului altui stat prin
aplicarea forţei cu оncălcarea prevederilor Cartei ONU.7. Achiziţiile
teritoriale străine obţinute ca rezultat al ameninţării cu forţa sau aplicării
ei.8. Acţiunile forţate ce au drept scop privarea popoarelor dedreptul
la autodeterminare. Noţiunea de ameninţare cu forţa presupune
intimidarea cu folosirea forţei armate, оntreruperealegăturilor de
comunicaţii,comerciale sau concentrarea de trupe la frontierele unui stat,
demonstraţii deforţă sau manevre militare оn vecinătatea frontierelor unui
stat. Acest principiu presupune interzicerea propagandei de război. In cazul
acestui principiu dreptul internaţional admite 3 excepţii cвnd se
poaterecurge la forţă inn relaţiile internaţionaleSubiectul II: Canalele
Internaţionale
2.1 Definiţi noţiunea de canal internaţional
Canalele-cai de comunicatie maritima si internationala care leaga 2
mari libere.Mai sunt denumite si canaleinternationale.Canalul-cale
artificiala sapata pe teritoriul unui stat,supus suveranitatii exclusive a
aceluistat.Cai maritime de navigatie artificiale constituite pentru a lega 2
mari sau oceane in scopul surtarii rutelor denavigatie
2.2 Analizaţi regimul de navigaţie prin canale inernaţionale.Asupra
canalului nu se aplica automat norma cutumiara de libertate a comunicarilor
internationale.Internationalizarea canalului depinde numai de
consimtamintul statului pe teritoriul caruia se gaseşte,caretrebuie exprimat
printro conventie speciala inkeiate cu statele interesate.De aceea regimul
juridic de navigatie prin canalele internationale nu este reglementat de
Conventia asupra dreptului marii1982.Astfel se bucura in prezent de regim
juridic de canal international:Canalul de Suez,canalul
Panama,canalulKiel.Fiecare dintre canalele respective au un regim
diferit reglementat de diferite conventii.Daca e sa privim prin prisma
teritoriului in DI,canalele internationale fac parte din teritoriu cu regim mixt
unde actioneaza prevederile legislatiei nationale si a celei internationale.
2.3 Evaluaţi regimul juridic al canalului Suez şi de Panama.Canalul
SuezCanalul suez a fost internationalizat prin conventia de la constantinopol
1888,semnata de 9state.Conf conv constantinopol 1888,canalul suez trebuie
sa fie intotdeauna liber si de comert sau derazboi,fara deosebire de
pavilion.Convenia proclama 3 principii cu privire la regimul de navigatie
princanal:egalitatea in tratament al tuturor navelor,libertatea de acces in
canal si neutralizarea canalului.Conform rezolutiei 1956a consiliului de
securitate ONU, este interzisa orce interventie politica in gestiunea
canalului. In timp de razboi,puterilor beligerante nu li se permite debarcarea
in cadrul canalului,fie atrupelor,fie a munitiilor sau materialelor de
razboi.Canalul permite trecere navelo cu deplasament de pina la150.000
tone.Pot trece navele cu pina la 16m pescaj.Trecerea se efectueaz cu 8
noduri si dureaza circa 15 or.Regulamentul de trafic naval prin canal si in
porturilesale este fixat de Autoritatea Navala a canalului Suez.Aceste
regulamente sunt aplicabile atit pu navele derazboi cit si cele comerciale si
civile.Zona canalului este port liber.Canalul Panama-regimul
juridic al canalului este reglementat de tratatul Hay-
BunauVarilla1903.Acest tratatatribuie pe linga toate,drepturi specifice in
favoarea SUA ex:dreptul de ocupatie si control a unui teritoriu de10 mile
dea lungul istmului Panamez,cu excluderea jurisictiei panamei,dreptul de
monopol asupra constructieisi gestiunii canalului si a oricaror altor cai de
comunicare dea lungul istmului,dreptul de aparare militara acanalului.In
1977 se inkee un nou tratat cu privire la canalul Panama si Tratatul cu prvire
la neutralitatea permanenta acanalului Panama.Primul tratat a desfiintat
zona canalului,teritoriu aflat sub jurisdictia SUAmsi a asigurattransferul
gradual intro perioada de 20 ani a gestiunii canalului autoritatilor
panameze.Dupa ce tratatul a ajunsla scandenta,Panama a reluat integral
administrarea canalului.
Al 2 tratat e inca in vigoarea,prin tratatul dat,statul panamez se
obliga sa respecte libertatea de trecere in oricetimp.Potrivit tratatului
SUA beneficiaza in mod prioritar de aceasta libertate si isi rezerva dreptul
dea recurgela forta inclusiv contra Panamei pentru a asigura liberul pasaj
sau securitatea canalului.
Test nr.3
Subiectul I: Principiul neintervenţei în afacerile interne
1.1 Definiţi principiul neîntervenţiei în afacerile internePrincipiul
presupune realizarea de catre stat a fc lor ce deriva din suveranitatea interna
in conformitate cudreptul international,fara impicarea statelor terte sau altor
subiecti de drept international. Principiufundamental care constitue o
garantie a suveranitatii si independentei fiecarui stat in parte.Mijloc de
limitare siconsacrare in DI si in relatiile interantionale,a suveranitatii si
independentei participantilor la relatiileinternationale. Acest principiu
semnifica obligatia statelor de a nu se amesteca in afacerile interne si
externeale statelor.
1.2 Analizaţi evoluţia istorică şi codificarea principiului
In doctrina de DIP principiul dat a fost afirmat in lucrarea lui Grotius
De iure belli ac pacis.Revolutiafranceza ,aflinduse in fata unei amenintari
cu interventia armata contra recolutionare din partea statelor europene,a
declarat principiul neinterventiei in afacerile interne ale statelor-
natiuni.Astfel constitutia 1791 prevede ca natiunea franceza nu recunoaste
interventia prin intermediul razboaielor cuceritoare si nici intrun caz nu va
indrepta fortele sale armate impotriva libertatii oricarui popor.Acest
principiu a fost sprijinit si de Doctrina Monroe,Presedinte SUA care a
declarat ca SUA nu va interveni intreburile interne ale unui stat.O alta
doctrina care a consacrat acest principiu este Doctrina
Drago,ministrulafacerilor externe Argentina.La fel si conventia de la Monte
Video 1933,consacra acest principiu si spune ca noco in stat nu are dreptul
deainterveni in afacerile interne si externe ale altor state.Pactul Ligii
Natiunilor,la fel contine principiul dat.Dupaal 2-lea Razboi mondial acest
principiu este consacrat in Carta ONU.,precum si in statutele altor
orginternationale cum ar fi Pactul Ligii Arabe;Carta OSA,Carta
OUA,conventia de la Viena cu privire la relatiilediplomatice
1967.Declaratia Adunarii generale a ONU din70 si Actul Final de la
Helsinki 75,la fel prevad ca statele trebuie sa seabtina de la spprijinirea
directa sau indirecta a activitatilor teroriste,indreptate impotriva regimului
altui stat.
1.3 Evaluaţi conţinutul juridic al principiului
Dupa cum am mentiona mai sus,o multitudine de acte consacra
principiul dat.Astfel conform prevederilor Actului Final de la
Helsinki*75,statele participante se vor abtine de la orice interventie directa
sauindirecta,individuala sau colectiva,in treburile interne sau externe care
intra in copetenta nationala a altui stat participant,oricare ar fi relatiile lor
recirpoce.Ele se vor abtine in consecinta de la orice forma de interventie,de
la orice act de constringere militara sau politica,economica ori de alta natura
,tinzind sa subordoneze intereselor lor exercitarea de catre un alt stat
participant a drepturilor inerente suveranitatii sale si prin aceasta sa obtina
un avantaj oarecare.In consecinta ele se vor abtine intre altele,de la
sprijinirea,directa sau indirecta,a activitatilor teroriste sau aactivitatilor
subversive,sau altele indreptate spre rasturnarea vilenta a regimului altui stat
participant.Principiul neinterventiei semnifica obligatia statelor de a nu se
amesteca in afacerile interne si externe ale unustat,de a nu le impune regimul
sau de stat si ideologia sa.Interventia la rindul sau poate
fi:armata;economica,diplomatica,ideologica.Ca si toate celelalte principii
fundamentale DIP,principiul dat reprezinta o norma jus cogens,de la care nu
se poate face nici o abatere.
Subiectul II: Populaţia în Dreptul Internaţional
 2.1. Definiţi noţiunea populaţiei populatie reprezinta totalitatea
persoanelor fizice ,aflate in cadrul unui stat si supuse jurisdictiei
acestuia.a)in sens larg populatia unui stat cuprinde toti locuitorii care traiesc
si muncesc pe teritoriul lor. b)in calitate de element constituitiv al
statului,populatia este mai degraba privita ca o masa de indivizi legati inmod
stail de stat printr-o legatura juridika de cetatenie,ea reprezinta ansamblul
nationalitatilor.c)prin populatie se desemneaza adesea colectivitatea
resortisantilor sai.Populatia la rindul ei este constituita din:Cetateni-
persoanele care au o legatura juridica cu statul in care se
afla,si care dispun de plenitudinea dedrepturi oferite de acel
stat.Strainiipersoanele care se afla pe teritoriu unui stat,dar care au
cetatenia altui stat.Bipatrizii sau pluripatrizii-persoane cu cetatenie a doua
sau mai multe state.Apatrizii-persoane care nu au cetatenia nici unui
stat.Refugiatipersoane care apartin unor minoritati etnice,religioase etc,si
care sunt cetatenii cetatenii statuluirespectiv,dar care se bucura de o
protectie internationala.
2.2 Analizaţi aspectele legate de apatridie
Dupa cum prevede DUDO 1948,recunoasterea demnitatii proprii si a
drepturilor egale si inalienabile a tuturor membrilor familiei umane
constituie fundamentul libertatii,justitiei si pacii in lume.Conf art 15
DUDO,toti au dreptul la cetatenie.Nimeni nu poate fi lipsit in mod arbitrar
de cetatenia lui sau i seva refuza dreptul de asi schimba
cetatenia.Conventiile din 1961 si 1954 sunt tratatele specializate care
reglementeaza problemele in domeniul apatridiei.Pactul international
privind Drepturile civile si politice 1966 prevede ca,fiecare copil va avea
faradiscriminare,dreptul la acele masuri de protectie pe care le cere statutul
sau de minor din parteafamiliei,societatii, si statului.Fiecare copil are
dreptul sa obtina o cetatenie.Conventia din 1979 privind eliminarea tuturor
formelor de discriminare impotrvia femeilor sustine ca statele parti vor
acorda femeilor drepturi egale cu cele ale barbatilor sa obtina skimbe,sau sa
pastreze cetatenia lor.La fel si conventia europeana asupra cetateniei 1997,
reglementeaza aspecte prind prevenirea apatridiei.Cele mai recente progrese
cu privire la aspecte legate de cetatenie si evitarea apatridiei au fost
reflectate inConventia Europeana 2006 cu privire la prevenirea apatridiei in
legatura cu succesiunea statelor.Ea elaboreazaniste norme mai detaliate ce
ar putea fi aplicate de catre state in contextul succesiunii statale cu privire
la prevenirea sau reducerea cazurilor de apatridie.Cadrul juridic al RM se
elaboreaza pe baza constitutionala ce sustine printre altele ca drepturile si
libertatilefiintei umane reprezinta valorile supreme ce sunt garantate.La fel
si legea cetateniei RM,se bazeaza pe principiile:dreptui la o cetatenie a
fiecarui om si evitarea apatridiei.
2.3 Formulaţi soluţii privind evitarea apatridiei1) Necesitatea
ratidicării Convenţiei privind statul apatridului 1954 şi Convenţiei privind
reducerea cazurilor de Apatridie 19612) Informarea în masă a persoanelor
ce nu deţin nici o cetăţenie privind dobîndirea ei3) Colaborarea autoritaţilor
cu UNHCR pentru prevenirea apatridiei.
TEST nr.4
Subiectul I: Principiul soluţionării paşnice a difirendelor
internaţionale1.1
Definiţi principiul soluţionării paşnice a difirendelor
internaţionalePrincipiul solutionarii paşnice a diferendelor
internationalepresupune un sistem de metode si mecanisme careasigura
cooperarea pasnica a subiectilor de drept international in toate domeniile
relatiilor internationale ,care permit alegerea mecanismelor concrete de
acest fel pt ca partile in diferend sa nu inceteze sa caute mijloacele pertinente
de solutionare a diferendului.
1.2 Analizaţi evoluţia istorică şi codificarea principiuluiIn evul mediu
statele utilizau frecvent medierea,arbitrajul si concilierea.Reguli de drept
international stabilite prin tratatele multilaterale apar abia la sfirsitul sec 19,
cu prilejur conferintelor de pace de la Haga din 1899 si1907.Insa atita timp
cit dreptul international nu interzicea razboiul si cit timp recurgerea la forta
era permisa,solutionarea pasnica nu putea sa aiba decit un caracter subsidiar
si sporandic.Dupa infiintarea ligii natiunilor sau reglementat o serie de
instrumente juridice internationale,care au consacrat principiul nerecurgerii
la forta si la amenintarea cu forta,acesta avind caracter de norma
imperativa.Principiul dat sia cunoscut o consacrare cruciala in Carta
ONU 1945.De altfel acest principiu reprezinta si unuldintre scopurile
ONU,adica infaptuirea prin mijloace pasnice si in conformiutate cu
principiile justitiei sidreptului international.Cu prilejul codificarii
DI,principiul solutionarii pasnice a diferendelor internationale,cunoaste
importantedezvoltari.De ex urmeaza Declaratia Adunarii Generale ONU
asupra principiilor de drept international,ActulFinal de la Helsinki
1975,Declaratia de la Manilla cu privire la reglementarea pasnica a
diferendelor internationale 1982.Astazi principiul dat,are o importanta
deosebit de mare din considerentul solutionarii problemelor internationale
fara a recurge la forta,astfel neavind de suferit nici pacea si securitatea
internationala si nicinatiunea.
 1.3 Evaluaţi conţinutul juridic al principiuluiConform Actului Final
Helsinki75 ,Statele vor reglementa diferendele internationale dintre ele prin
mijloace pasnice,astfel incit sa nu fie puse in peicol pacea si securitatea
internationala si justitia.Ele se vor stradui cu buna-credinta si intr-un spirit
de cooperare sa ajunga la o solutie rapida si echitabila pe baza dreptului
international.In acest scop ele vor recurge la mijloace ca negocierea
,ancheta,medierea ,concilierea
,arbitrajul,reglementarea judiciara sau la alte mijloace pasnice la
alegerea lor,inclusiv orice procedura de reglementare convenita prealabil
diferendelor la care sunt parti.In cazul in care nu se ajunge la o solutie prin
folosirea unuia din mijloacele pasnice de mai sus,partile indifered vor
continua sa caute un mijloc reciproc ,acceptabil pentru a reglementa pasnic
diferednul.Statele participante,parti la un diferend intre ele,precum si
celelalte participante,se vor abtine de la orce actiunecare au putea agrava
situatia astfel incit sa puzna in pericol mentinerea pacii si securitatii
internationale si prinaceasta sa faca mai dificila reglementarea pasnica a
diferendulu
Astfel Declaratia din 1982 cu privire la reglementarea pasnica a
diferendelor internationale,prevede obligatiastatelor dea actiona cu buna
credinta in relatiile dintre ele pentru a evita ivirea de diferente,urmind sa
traiascain pace.
Subiectul II: Regimul juridic al străinilor
2.1 Definiţi regimul juridic al străinilor Strainul conform legilatiei
internationale si conform doctrinei de specialitate reprezinta persoanele care
aucetatenia altor state si se afla pe teritoriul altui stat a carui cetatenie nu o
are.Conform legii cu privire la regimul juridic al cetatenilor straini si al
apatrizilor RM-se considera cetatean strain persoana care nu are cetatenia
RM dar care are dovada apartenentei sale la un alt stat.
2.2 Analizaţi principiile regimului juridic al străinilor.In practica si
teoria dreptului international se intilnesc 4 forme principale ale conditiei
juridice a strainului:A)regimul national-potrivit acestui principiu,strainii,in
conditiile legii dispun de drepturi civile sifundamentale,extrem de rar si de
drepturi politice.Regimul national este stabilit si strainilor din tara
noastra,art19Constituie,care spune ca strainii si apatrizii au aceleasi drepturi
si indatoriri ca si cetatenii RM,cu exceptii prevazute de lege.In columbia de
ex cetatenii spanioli au dreptul dea participa la alegeri insa nu dea
candida.B)Regimul special-prin care strainilor li se acorda numai acele
drepturiu prevazute in mod expres de legiinterne si tratate internationale,de
ex dreptul dea intra liber intro tara fara vize si fara pasaport.C)Regimul
clauzei natiunii celei mai favorizate-este consacrat de regula in tratatele
bilaterale.In acest regimstatul acorda strainilor aflati pe teritoriul sau
drepturi conferite cetatenilor unui stat tert,considerat favorizat.D)Regimul
reciprocitatii- reciprocitatea implica situatii cind strainii dispun de anumite
drepturi sub conditia caaceste drepturi sa fie acordate si cetatenilor proprii
in tarile carora apartin strainii in cauza.Reciprocitatea poatefi
legislativa,diplomatica sau de facto.E)In istorie sa cunoscut si regimul
capitulatiilor,in virtutea caruia ,strainii,cetateni ai mai multor puteri
erauscosi de sub jurisdictia statului in care se aflau.Astfel de regim sa intilnit
in Turcia sec 18,China Japonia sec19.F)Un regim special il reprezinta
regimul personalului diplomatic si consular.Acest regim
reglementeazaintrarea sederea si iesirea strainului,membru al personalului
diplomatic si consular,a familiilor etc.
2.3 Estimaţi clauza naţiunii celei mai favorizateDupa cum am
mentionat deja,regimul clauzei natiunii celei mai favorizate este consacrat
de regula in tratate bilaterale. In acest regim statul acorda strainilor aflati pe
teritoriul sau drepturi conferite cetatenilor unui stattert,considerat
favorizat.Domeniile care pot face obiectul clauzei sunt:tarife
vamale,tranzit,importuri si exporturi,regimul persoanelor fizice si
juridice,drepturi de autor,regimul misiunilor diplomatice si consulare
etc.Potrivit altei definitii,principiul clauzei natiunii celei mai favorizate
prevede ca orce facilitare acordata de unstat membru al Organizatiei
mondiale a comertului,in favoarea altui stat membru,se extinde obligatoriu
asupratuturor statelor membre-acesta fiind principiul nediscriminarii in
comertul international.De ex UE a incheiat cu tarile terte acorduri
comerciale prin care se acorda reciproc clauza natiunii celei
maifavorizate.Astfel de acorduri au fost semnate cu tarile arabe
exportatoare de petrol si cu cele din Pactul Andin1984,Cu statele
ASEAN 1980 s.a.Cu RM,UE a inkeat un acord nepreferential- numit acord
de parteneriat si cooperare cu UE la 28 noiemrie1994,care pina la
incheierea unui nou acord cu UE,astazi reprezinta baza legala a relatiilor
RM/UE. est nr.5
Subiectul I: Principiul
integrită est nr.5
Subiectul I: Principiul integrității teritoriale și inviolabilității
frontierilor de stat
1.1Definiți principiul integrității teritoriale și inviolabilității
frontierilor de stat.Principiul integrității teritoriale –implica protectia
drepturilor statelor la integritate si inviolabilitateateritoriului,pt ca acest
scop putand fi folosite mijloacele juridice prezente in dreptul international
si altemijloace,inclusiv remediile nationale.Principiul presupune dreptul
statului de a exercita supremația sa deplină pe teritoriul său, delimitat prin
frontiere de stat, supremație ce-și găsește expresie în organizarea politico-
administrativă a teritoriului, în stabilirea regimului juridic al persoanelor ce
se află pe teritoriul său, în folosirealiberă a resurselor sale
naturale.Principiul inviolabilității frontierilor de stat –reglementeaza
metodele si formele de cooperare a statelor inscopul asigurarii protectiei
frontierelor,inclusiv inchierea tratatelor despre delimitarea si
demarcarea,apararelegitima colectiva,solutionarea diferendelor de frontiera
si elaborarea mecanismelor respective.
1.2Analizați evoluția istoricăși codificarea principiilor.Dreptul la
integritate teritorialași inviolabilitatea frontierilor de stat este o consecință
juridică a suveranitățiinaționale. Iniț
ial aceste drepturi nu au fost statutate ca principii desinestătătoare ale
Dreptului Internațional, cidoar ca drepturi și îndatoriri ale statelor stipulate
în tratatele de pace de după primul război mondial. Prinadoptarea Cartei
ONU, de si principiul integrității teritoriale nu a fost stipulat într-un mod
distinct, fiind inclusîn art.2, a fost statuat cu o sferă de aplicare universalăși
obligația respectării lui de state în ansamblul relațiilor internaționale. Pentru
prima dată aceste principii au fost enunțate și dezvoltate separat de către
ActulFinal de la Helsinki din 1975. Ulterior, împreună cu cel al ”respectării
drepturilor și libertăților fundamentale ale omului” aceste 2 princincipii au
devenit alături de cele șapte enumerate în Carta ONU,
principiifundamentale ale dreptului Internațional.
1.3 Evaluați conținutul juridic al principiilor.Principiul integrității
teritoriale mai presupune interzicerea oricăror tentative de a urmări ruperea
par țială sautotală a unității naționale, manifestările de for ță îndreptate
împotriva teritoriului unui anumit stat. Astfel,statelor le revine obligația de
a nu viola teritoriul altui stat, de a nu anexa cu for ța teritoriul altu stat,
precumșide anu exercita puterea sa pe teritoriul acelui stat.O consecinț
ă a acestui principiu este inadmisibilitatearecunoașterii ca legale a
oricărei achiziții teritoriale efectuate prin for ță. În acest sens, Dreptul
Internaț ionalinterzice mișcările secesioniste care au ca scop încălcarea
acestui principiu. Recunoașterea integrităț iiteritoriale presupune însă și
acceptarea dreptului de ”pasaj inofensiv”, dreptul de tranzit aerian,
feroviar,maritim dar numai în virtutea și limitele stabilite de convenții și
tratatele internaționale.Principiul inviolabilității frontierilor de stat
presupune că modificarea frontierelor de stat se face doar prinmijloace
pașnice, pe baza unui acord intervenit între statele interesate și pe bază de
plebiscit.Potrivit acestui principiu, frontierele fiecărui stat vor trebui să fie
respectate de toate celelalte state, de unde decurge caracterulilicit al oricăror
manifestări sau sau demonstrate ii de forță în aproprierea acestor frontiere.
Modificările teritoriale și implicit a frontierelor se face în baza eprimării
voinței libere a poporului prin intermediul plebiscitului.
Subiectul II: Zona Economică Exclusivă
2.1Definiți noțiunea de zonă economică exclusivăzonă economică
exclusivă –este o zona situata dincolo de marea teritoriala si adiacenta
acestia,supusaregimului juridic special in virtutea caruia drepturile si
jurisdictia statului riveran si drepturile si libertatilecelorkate state sunt
guvernate de dispozitiile pertinente ale conv ONU asu[pra drept marii ,1982.
2.2Determinați drepturile și obligațiile tuturor statelor în z.e.e.În
z.e.e. statele se bucură de libertățile de navigație și de survolși de a pune
cabluri și conducte submarine cît și de libertatea de a folosi marea în alte
scopuri licite pe plan internaționalStatele deasemenea vor avea obligația de
a ţine seama în mod corespunzător de drepturile şi obligaţiile statuluiriveran
şi vor respecta legile şi reglementările adoptate de acesta în conformitate cu
dispoziţiile Convenţiei cu privire la dreptul mării din 1982 şi, în măsura în
care ele nu sunt incompatibile cu prezenta parte, celelaltereguli de drept
internaţional. Printre asemenea obligațiuni se numără:1) Interdicția
transportului de sclavi2) Obligația de a coopera la reprimarea pirateriei3)
Obligația de cooperarpentru reprimarea reprimarea traficului ilicit de
stupefiante şi de substanţe psihotrope practicat de nave4) Obligația de
cooperare pentru reprimarea emisiunilor neautorizate (radio)
2.3Evaluați drepturile exlcusive și obligațiile statelor riverane în
zonele lor e.e.În z.e.e. statul riveran drepturi suverane în scopul explorării
şi exploatării, conservării şi gestiunii resurselor naturale, biologice sau
nebiologice, ale fundului mării, ale subsolului acestuia şi ale apelor de
deasupra, ca şicu privire la celelalte activităţi de explorare şi exploatare a
zonei în scopuri economice, cum ar fi producereade energie cu ajutorul apei,
al curenţilor şi al vântului. Statul riveran mai are dreptul la:Amplasarea și
folosirea de insule artificiale, instalații și lucrări.Cercetarea științifică
marina protectia și conservarea spațiului marin.Statul riveran are
obligațiunea de a ţine seama în mod corespunzător de drepturile şi de
obligaţiile celorlaltestate şi va acţiona într-un mod compatibil cu Convenț
ia cu privire la dreptul mării din 1982.
TEST nr.6
Subiectul I: Principiul dreptului popoarelor la autodeterminare
 1.1.Definiți principiul autodeterminării popoarelor și dreptul lor de
a dispune de ele însele.-reglementeazzaasigurarea drepturilor acestei
categorii a subiectilor de drept international in vederea alegerii formelor
simetodelor de realizare a statutului politic,dezvoltarii economice
libere,identitatii culturale,participarii inrelatii;e internationale.
1.2Analizați evoluția istorică și codificarea principiului.Principiul
autodeterminării a fost fundamentat pentru prima dată în declarația
președintelui W.Wilson, din 22ianuarie 1917, în care se menționa că o pace
trainică nu se poate edifica decît prin consimțămîntul popoarelor.Ceva mai
tîrziu, tot el avea să menționeze că autodeterminarea nu este un simplu fapt,
ci un principiuimperativ.Pentru prima dată principiul autodeterminării este
consacrat în Carta ONU, ulterior acesta fiind reglementat șiîn Rezoluția
Adunării Generale a Onu 1960 referitoare la acordarea independenței țărilor
și popoarelor dincolonii, în Actul Final de la Halsinki 1975 precum și în
Pactul internațional privind drepturile civile și politic 1.3Evoluați
conținutul juridic al principiului.Dreptul popoarelor de a dispune de ele
însele implică următoarele drepturi fundamentale:a)dreptul popoarelor
asuprite de a se constitui într-un stat propriu și independent. b)dreptul
popoarelor asuprite de a lupta împotriva dominației străine și caracterul
legal al acestei luptec)dreptul de a beneficia de protecția dreptului
internațional.d)dreptul de a stabili relații oficiale cu state ș i de a participa
la organizații internaț
ionale e)dreptul la libera exploatare a resurselor minerale, biologice
etc.La rîndul lor statele pentru respectarea acestui principiu sunt obligate
să acorde ajutor ONU în vedereaachitării acesteia de răspunderile pe care i
le conferă carta ONU în privința acestui principiu și să se abțină dela orice
măsură de constrîngere care ar priva popoarele de acest drept.Pentru ca un
popor să cîștige dreptul de a se numi Mișcare de Eliberare Națională și de
a se bucura de aceststatut este nevoie ca să întrunească 3 elemente :1)
Poporul să aibă la bază un substrat cultural (valori,limbă, religie etc.)2)
Trebuie să existe un organ de conducere3) Acest organ de conducere
trebuie să se bucure de autoritate în fața poporuluiTrebuie de menționat că
minoritățile naționale nu au dreptul de a lupta pentru autodeterminare.
Minoritățile trebuie și sunt protejate prin tratate internaționale prin care li
se garantează drepturile și libertățile fundamentale (inclusiv cele la
păstrarea identită ții).
Subiectul II: Marea liberă
2.1 Definiți noțiunea de mare liberăMarea libera este acea parte a
Oceanului Mondial,situata in afara limitelor zonei economice exclusive si
estedeschisa pt toatele statele fie ele riverane,fie fara litoral.Convenția cu
privire la dreptul mării din 1982 define ște marea liberă drept acea parte a
mării care nu estecuprinsă nici în zona economică exclusivă, nici în marea
teritorială, apele interne sau arhipelagice unui stat.2.2 Analizați principiile
aplicabile regimului mării libereRegimul juridic al mării libere este
guvernat de 3 principii
importante ale dreptului internațional maritim,codificate în
Convenția din 1982: principiul libertății mării, principiul folosirii mării în
scopuri pașnice, principiul neapropriațiunii mării libere.Prin principiul
libertății mării se subînțelege că Marea liberă este deschisă tuturor statelor,
fie ele riveranesau fără litoral. Această libertate presupune:1)libertatea de
survol2)libertatea de navigație 3)libertatea de a pune cabluriși conducte
submarine4)libertatea de a construi insule șialte instalații autorizare de
dreptul internațional5)libertateapescuitului6)libertatea cercetărilor științ
ificePrin principiul folosirii mării în scopuri pașnice statele riverane sunt
obligate să se abțină de la recurgerea lafor ță sau amenințare cu for ța.Prin
principiul neapropriaț iunii mării libere statelor li se interzice să pretindă
vriun drept de proprietateasupra mării libere sau să supună o parte din ea
suveranității sale. Principiul dat nu afectează jurisdicția de statla bordul unei
nave aflate sub pavilionul său.2.3 Estimați modalități de reprimare a
infracțiunilor comise în marea liberăÎn scopul reprimării a infracțiunilor
comise în marea liberă este necesar să menționăm că aici ne vine înajutor 2
excepții de la principiul imunității de jurisdicție la bordul unei nave,și
anume: dreptul de vizită șidreptul de urmărire.Dreptul de vizită este dreptul
de control efectuat de o navă de război sau afectată de serviciul public
asupraunei nave comerciale, atunci cînd există motive serioase de a bănui
că această navă practică: pirateria,transportul de sclavi, nu are
naționalitate.Dreptul de urmărire este dreptul de a urmări nava străina de
către o navă de război sau afectată de serviciul public doar dacă există
motive serioase care presupun că nava a încălcat legile unui stat. Dreptul de
urmărireîncetează atunci cînd nava pătrunde în marea teritorială a propriului
stat.Sunt considerate infracțiuni comise în marea liberă: Transportul de
sclavi, pirateria, traficul de substab
țestupefianteși psihitrope, emisiunile neautorizate emise în marea
liberă.Ceține de reprimarea pirateriei, Convenția din 1982 prevede că orice
stat poate să rețină o o navă sau oaeronavă pirat, să aresteze persoanele şi să
sechestreze bunurile care se găsesc la bord. Tribunalele statului care a
efectuat reţinerea pot să se pronunţe asupra pedepselor de aplicat, precum şi
asupra măsurilor de luat în ceeace priveşte nava, aeronava sau
bunurile.Deasemenea statelor au dreptul să aresteze orice persoană sau să
imobilizeze orice navă care practicătransportul de sclavi, servește unei
emisiuni neautorizate sau practică trafic de substanțe stupefiante și
psihotrope.
Test nr. 7
Subiectul I: Principiile fundamentale ale dreptului internațional
public
1.1.Definiți noțiunea de principiu fundamental al DIP.
Principiul fundamental al Dreptului Inernaional repezinta o norma
juridica de maxima generalitate, universalvalabile, juridic obligatorii pentru
subiectele de drept internațional care au fost create în baza acordului devoinț
ă al statelor. Principiile constituie normele cele mai importante care stau la
baza întregului sistem deDrept Inernațional. pr fund-norme de drept
fundamentale,imperative,universale,generale care au drept
scopreglementarea relatiilor internationale contemporane si protectia
valorilor fundamentale caracteristicecivilizatiei umae la o anumita etapa de
dezvoltare istorica.-prescriptie normativ ce se caracterizeaza printr-un inalt
nivel de abstractizare,ce guverneaza conduitasubiectilo DIP. La ele putem
evident si caracter politic adic statele decurg la modaliati politice de
solutionare aconflictelor.Ele apara cele mai importante valori a societietatii
int:pacea,egalit dintre state,coperarea.Pr fundamentale au o valoare jur
egala,nefind supuse unei ierarh.Respectarea lor reprez o conditie sine qua
nonadica necesar pu evitar conflictelor dintre state.1.2Analizați natura
juridică a principiilor fundamentale ale DIP.Principiile fundamentale au un
caracter de maximă generalitate, acoperind toate domeniile pe care
raporturilede DIP le reglementează. Caracterul universal reiese din faptul că
se aplică tuturor relațiilor dintre state.Principiile fundamentale au și un
caracter juridic, iar faptul că au fost consfințite în cele mai
importantedocumente internaționale confirmă acest fapt. În literatura de
specialitate se insistă asupra fatpului statele suntdeseori tentate să recurgă
exlcusiv la mijloace poltice de soluționare a conflictelor, astfel
principiilefundamentale capătă și un caracter politic. Ele apără cele mai
importante valori ale societății internaționale, pentru subiecții DIP și în
general pentru toată omenirea. Principiile DIP au o valoare juridică egală,
nefiindsupuse unei ierarhizări. Aceste principii reprezintă ni ște norme ius
cogens, adică sunt normeimperative,obligatorii. O altă caracteristică a
principiilor de DIP este interdependenț
a principiilor, aceastarezultînd din faptul că fiecare principiu se
afirmă prin celelalte principii.
 1.3Evaluați principiile în procesul de formare a Dreptului
Internațional PublicReie șind din natura și conținutul juridic al principiilor
fundamentale ale dreptului internațional trebuie demenționat că aceste
principiii se detașează din totalitatea normelor dreptului internatiional, ele
reprezentîndnucleul de bază al Dreptului internalional public, întrucît
celelalte norme adoptate ulterior fie pe calecutumiară, fie pe cale
convențională s-au conformat acestor principii.Trebuie de menționat
deasemeneași faptul că unele din principiile internaționale au început să
influențezeDreptul Internațional și relațiile dintre state, încă din antichitate.
Astfel principiul îndeplinirii cu bună-credință a obligațiilor asumate (pacta
sunt servanda) apărut în Roma Antică este și acum piatra de temelie
arelațiilor dintre statele contemporane.Prin urmare principiile
internaționale, au contribuit la marile victorii revoluționare și democratice
asupra autoritarismului și dominației statelor mai puternice asupra
relațiilor internaționale. Momentul crucial înevoluția Dreptului
Internațional a fost adoptarea Cartei ONU în 1945 și codificarea
principiilor fundamentalechiar în art.2 al acestui document. Ulterior pentru
a spori eficienț a principiilor fundamentale, societateainternațională le- mai
codificat într-o serie de tratate cum sînt:1)Declarația Adunării Generale a
ONU privind principiile de drept internaț ionale2)Actul final de la Helsinki
19753) Carta de la Paris pentru o nouă Europă 1990
Subiectul II: Valabilitatea tratatelor internaționale
2.1 Definiți noțiunea de validitate a tratatului
internațional.Validitatea tratatului internațional reprezintă corespunderea
sa cu normele legale ce ține de regulile sale deîncheiere, conținutul,
obiectul și scopul sau.un tratat international se considera valabil atat timp
cat nu estedovedit contrariul.2.2 Constatați viciile de consimț
ămînt prezente la încheierea tratatului internațional.Viciile de
consimțămînt care duc la nulitatea relativă a tratatului sunt:a) violarea
vădită a unei norme de importanță fundamentală a dreptului intern privind
compentența de aîncheia tratate.(de ex: norma constituțională privind
ratificarea, procedura de urmat, deplinele puteri) b) eroarea dacă constituie
o bază esențială a consimț ămîntului unui stat de a fi legat prin tratat sau
dacă statulcare invocă eroarea nu a contribuit prin conduita sa la
producerea ei c) dolul care constă în conduita frauduloasă a unei păr ți
contractante, prin care se urmărește determinarea altei părți contractante
să-și dea consimț ămîntul pentru încheierea tratatului.Dolul poate îmbrăca
forma unor declarații false, a reprezentării false sau alte procedee de
înșelătorie d) coruperea reprezentantului unui stat participant la negocierea
încheierii tratatului.Actele de corupere trebie să fie evidente ș
i în măsură să exercite o influență considerabilă asupra voinței
lui.Viciile de consimțămînt care duc la nulitatea absolută a tratatului
sunt:a)constrîngerea exercitată asupra reprezentanț
ilor unui stat, prin acte sau amenințări îndreptate împotrivalibertății
sau integrității fizice a acestuia, reputației lui, persoanelor dragi
ei. b)constrîngerea exercitată asupra unui stat participant, prin
amenințarea cu for ța sau prin violarea altor principii fundamentale ale
DIP.2.3 Evaluați efectele nulității tratatelor internaționale.În dependență de
viicile consimț
ămînt prezente la încheirea tratatului, el poate fi lovit fie în nulitate
relativăfie în nulitate absolută.a) Nulitatea relativă de obicei duce la
suspendarea tratatului. Ea poate fi invocată doar de partea care a fost
prejudiciată de încheierea tratatului. b) Nulitatea absolută poate fi invocată
atît de partea prejudiciată cît de orice alt membru al societățiiinternaționale,
precum și din oficiu de către o instanță internațională jurisdicțională.
Nulitatea absolută are ca efect declararea tratatului ca fiind nevalabilși
repunerea păr ților în stituația care aexistat pînă la încheierea tratatului(erga
omnes) . Deasemenea păr țile trebuie să se străduie să elimineconsecințele
oricărui act îndeplinit pe baza acelui tratat.
Test nr.8
Subiectul I: Principiul cooperării internaționale1.1.Definiți principiul
cooperării internaț
ionale.Principiul cooperării internationale confirma modul cardial de
realizare de catre state a intereselor lor indomeniul international,la fel si in
sfera dreptului intern.Principiul cooperării internaționale prevede
dreptulsubiecților DIP de a stabili raporturi de colaborare cu ceilalți
subiecți, de a participa la proiecte, inițiative decooperare pe plan regionalși
mondial. Principiul cooperării mai prevedeși obligația subiecților DIP de
acontribui la dezvoltarea armonioasă a comer țului internațional fără bariere
sau discriminări , de a contribui la paceași securitatea omenirii, de a preveni
crizeleși de a participa la combaterea infracționalității internaționale,
terorismului etc.
1.2.Analizați evoluția istorică și codificarea principiuluiAcest
principiu a fost înscris printre principiile de bază ale Cartei ONU, în care se
precizează că trebuiecooperarea internațională în rezolvarea problemelor
internaționale cu caracte economic, social, cultural precum și în încurajarea
și respectarea drepturilor omului. Formularea cooperării ca scop al O.N.U
a făcut caunii autori să nu considere cooperarea internațională un principiu
findamental. Însă Declarația AdunăriiGenerale a O.N.U. din 1970 prevede
că ”Statele, oricare ar fi deosebirile existente între sistemele lor
politice,economiceși sociale au obligația de a coopera între ele în diverse
domenii ale relațiilor internaționale”. Actulfinal de la Helsinki 1975 precum
și Carta pentru o nouă Europa de la Parsi 1990 la fel consacră acest
principiu,iar carta enumeră express domeniileși acțiunile care rezultă din
obligația cooperării internaționale.1.3Evaluați conținutul juridic al
principiuluiAutorii contemporani ajung la concluzia că cooperarea este de
natură dispozitivă cu unele excepții. Ideia estecă astăzi cooperarea
internațională este unicul instrument prin care statele își pot realiza
interesele ori încondițiile conteporane nici un stat nu va putea purta o
politică autarhică (de izolare).
Prin urmare obligația decooperare pentru state se întîlnește în
următoarele situații:Carta ONU stipulează obligația tuturor statelor
membre de a participa la sancțiunile decise de consiliul desecuritate contra
statelor care atentează la paceași securitatea internațională.În dreptul
cosmis se întîlnește situația cînd un obiect cosmic este nevoit să aterizeze
for țat pe teritoriul unui altstat, atunci statul pe teritoriul căruia obiectul este
depistat va întreprinde toate măsurile pentru restituireaobiectului statului
de lansare, repatrierea echipajului și se va abține de la orice investigații
asupra obiectuluicosmic.La fel în dreptul cosmic, dacă un stat este mai bine
echipat
și posedă sateliți care urmăresc starea vremii,atunci el va informa de
urgență statele mai puțin echipate despre calamitățile naturale care le
amenință.Cooperarea internațională în calitate de principiul fundamental
impliecă subiecte activeși cu drepturi egale.Acțiunile lor deasemenea
trebuie să se afle sub imperiul bunei-credințe.
Subiectul II: Zona internațională a teritoriilor submarine
1.1Definiți noțiunea de zonă internațională a teritoriilor submarine.
Zona internațională a teritoriilor subarine reprezintă fundurile mărilor
și ale oceanelor dincolo de limitele jurisdictiei nationale.zona si resursele
sale sunt patrimoniu comun al umanitatii si nici un stat nu poate sarevendie
sau sa exercite suveranitatea sau drepturile suverane asupra unei parti
oarecare a zonei sau aresureselor sale.
1.2Identificați principiile aplicabile regimului zonei
submarine.Regimul juridic aplicabil zonelor internaționale a teritoriilor
submarine este guvernat de următoarele
 principii:1)Principiul inadmisibilității revendicărilor de
suveranitateși apropriaț
iunii zonei. Potrivit acestui principiunici un stat nu poate să
revendice sau să exercite suveranitate sau drepturi suverane asupra unei
păr ți oarecarea zonei sau asupra resurselor sale. Nici un statși nici o
persoană fizică sau juridică nu poate să-și însușeascăvreo parte oarecare a
zonei sau a resurselor sale.2)Principiul exploatăriiși explorării zonei în
interesul întregii umanită ți. Zona și resursele sale suntconsiderate
patrimoniul comun al întregii omeniri. În consecință, activitățile din zonă
vor fi desfășurate îninteresul întregii omeniri, idependent de situaț
ia geografică a statelor, fie că e vorba de statele riverane saustate fără
litoral.3)Principiul utilizării zonei în scopuri exclusiv pașnice.4)Principiul
răspunderii internaționale pentru daunele rezultate în urma nerespectării
statutului juridic al zonei.Un stat sau organizație internațională poartă
răspundere pentru daunele provocate zonei internaționale ateritoriilor
submarine, rezultate în urma nerespectării obligațiilor care le revin în
conformitate cu clauzeleconvenț ionale. 5)Principiul protecției mediului
marin. Pentru desfășurarea tuturor activităților din zonă, trebuie luate
măsurinecesare în scopul asigurprii protecției eficace a mediului marin
împotriva efectelor dăunătoare care potrezulta din aceste activități.1.3
Estimați rolul Autorității Internaționale a spaț
iilor submarine.Autoritatea Internațională a spațiilor submarine a
fost creată prin Convenția din 1982 și reprezintă oorganizație internațională
care are ca scop primordial asigurarea regimului juridic al zonelor
internaționale alespațiilor submarine. Toate statele păr ți sunt în mod
automatși păr ți ale acestei Autorități. Numai Autoritatea poate elibera
autorizații statelor membre pentru desfă
șurearea activităților în aceste zone(fie cercetări științifice, fie
explorare sau exploatare). Tot Autoritatea urmează să ducă evidențași
săsupravegheze aceste lucrări.Din 1966 Autoritatea a obținut statut de
observator pe lîngă ONU. Dacă inițial cheltuielile erau suportate deONU,
ulteior Autoritatea a trecut la intretinere prorie, aceasta sporind gradul de
impartialitate si independentain luarea deciziilor.Rolul principal pe care il
are autoritatea constă în faptul că ea împarte beneficiile financiare sau
alte avantajeeconomice provenite din activitățile din zonă. Tot
Autorității îi revine rolul principal în vederea garantării, protecțieiși
conservării mediului marin. La fel Autoritatea are menirea de a promovași
încuraja cercetările științifice marine
 Test nr.9
Subiectul 1: Principiul protecţiei drepturilor si libertăţilor
fundamentale ale omului1.1 Definiţi principiul protecţiei universale a
drepturilor omuluiPrincipiul protectiei drepturilor si libertatilor
fundamentale ale omului – reglementeaza asigurarea de catre stata
inviolabilitatii drepturilor omului pe teritoriul lor si in afara frontierelor de
stat.1.2 Analizaţi evoluţia istorică şi codificarea principiului.Principiul
respectării drepturilor omului este relativ nou, căpătand valenţe deosebite
dupăadoptarea Declaraţiei universale a drepturilor omului. Prima
consacrare oficială a drepturilor omului apare in SUA, la 12 iunie 1776, in
Declaraţia drepturilor, care consfinţea dreptul omuluila viaţă şi la libertate.
Carta ONU conţine şi ea unele dispoziţii care denotă preocuparea
societăţiiinternaţionale in respectarea şi garantarea drepturilor omului.
Reafirmind in preambulul său „credinţa indrepturile fundamentale ale
omului, in demnitatea şi valoarea persoanei umane, in egalitatea in drepturi
a bărbaţilor şi femeilor”, Carta ONU consfinţeşte in mod expres la art. 56
obligaţiile statelor privind respectareauniversală şi efectivă a drepturilor
omului şi libertăţilor fundamentale pentru toţi, fără deosebire de rasă,
sex,religie, limbă etc.In anii care urmează de la data intrării in vigoare a
Cartei ONU, in cadrul Naţiunilor Unite au fost elaboratenumeroase
instrumente politico-juridice internaţionale, care au dat expresie
preocupărilor pentru atingerea unuistandard minim de protecţie a drepturilor
omului, atributelor fundamentale ale personalităţii individului,drepturile şi
obligaţiile care-i revin in raport cu semenii săi şi societatea din care fac
parte.Dintre documentele cele mai reprezentative care au fundamentat
existenţa principiului respectării drepturilor omului ca principiu de drept
internaţional este necesar de menţionat: DeclaraţiaUniversală a Drepturilor
Omului din 10 decembrie 1948 Cele două Pacte internaţionale cu privire la
drepturile economice, sociale şi culturale şi cu privire la drepturilecivile şi
politice, adoptate de Adunarea Generală a ONU la 16 decembrie
1966;Declaraţia americană a drepturilor şi indatoririlor omului adoptată la
Bogota in 1948;Convenţia pentru protecţia drepturilor omului şi libertăţilor
fundamentale semnată la Roma la 4 noiembrie1950 in cadrul Consiliului
Europei;Actul final alConferinţei pentru Securitate şi Cooperare in Europa,
semnat la Helsinki la 1 august 1975Documentele ulterioare adoptate in
procesul CSCE la Madrid, Viena, Copenhaga şi ParisConventia privind
reprimarea si prevenirea crimei de genocid din 1948Conventia privind
reprimarea si prevenirea apartheidului din 19731.3 Evoluaţi conţinutul
juridic al principiuluiDrepturile omului sunt cele mai codificate la moment.
Persoanele fizice in deferitele
saleacceptiuni(copil,refugiat,apatrid,bipatrid,persoana stramutata) este
astazi destinatarul principal a surselor dreptului international.Au fost
create o serie de mecanisme care examineaza cauzele de
nerespectare drepturilor si libertatilor fundamentale. In DIP se cunosc
doua tipuri de asemenea mecanisme: jurisdictionale(CtEDO)
siadministrative(Comitetul de la Geneva pentru drepturile omului).Pe linga
categoriile de presoane protejate in DIP exista acte care protejeaza anumite
categorii de drepturifundamentale.(ex Pactul cu privire la drepturile civile
si politice din 1966).Astazi se cunosc trei generatii ale drepturilor
omului:drepturi civile si politicedrepturi economice,sociale si
culturaledrepturi colective(dr. la pace,la dezvoltare, la un mediu
inconjurator sanatos,dr. la folosirea proprie a resurselor naturale,etc)De
fapt, in virtutea acestui principiu statelor le revin şi o serie de obligaţii de
drept internaţionalcum ar fi de pildă:- obligaţia statelor de a respecta
standardele internaţionale privind drepturile omului;- obligaţia de a nu
permite nici un fel de incălcare a drepturilor omului, creand mijloace
judiciarela indemana celor ale căror drepturi au fost incălcate;- să se
preocupe de asigurarea pentru toţi oamenii a unui nivel de viaţă
corespunzător asigurării sănătăţii şi bunăstării lor, preocupandu-se de
adoptarea măsurilor sociale necesare;- să asigure minorităţilor naţionale
dreptul de a se asocia, de a duce impreună o viaţă spiritualăşi de aşi prezerva
identitatea etnică, lingvistică şi religioasă;- obligaţia de a informa cu bună
credinţă forumurile internaţionale in legătură cu modul incare statele
respectă şi aplică convenţiile internaţionale privind drepturile omului,
manifestando receptivitate faţă de sugestiile şi propunerile altor state, faţă
de recomandările organizaţiilor internaţionale.In concluzie, este necesar de
reţinut că intre principiul drepturilor omului şi principiileegalităţii suverane
şi neintervenţiei nu trebuie să existe raporturi de incompatibilitate. Măsurile
prin care sunt traduse in viaţă reglementările internaţionale privind
drepturile omului sunt inesenţă măsuri interne adoptate de state in virtutea
suveranităţii lor. Afară de aceasta, este necesar de menţionat că documentele
internaţionale creează doar un anumit cadru juridic general legatde protecţia
drepturilor omului, pe cand concretizarea acestor prevederi se efectuează in
ultimăinstanţă prin actul suveran al statului, prin reglementări interne, şi in
general prin contribuţiaorganelor interne ale statului care veghează
respectarea necondiţionată a drepturilor omului infiecare stat.
Subiectul II: Platoul continental
2.1 Definiţi noţiunea de platou continental
 Platou continental-.cuprinde fundul marii si subsolul regiunilor
submarine situate dincolo de mareateritoriala,pe toata intinderea prelungirii
naturale a teritoriului terestru al acestui stat ,pana la limita externa amarginii
continentale sau pana la o distanta de 200 de mile marine de la liniile de
baza de la care se masoaralatimea marii teritoriale ,atunci cand limita
exterioara a marginii continentale se afla la o distanta inferioara,sau nu mai
mult de 350 de mile marine masuarate de la aceleasi linii de baza ,fie nu mai
nu mai mult de 100mile marine de la izobata de 2500 m.2.2 Analizaţi
tehnicile de delimitare a platoului continentalConventia cu privire la dreptul
marii prevede citeva tehnici de delimitare a platoului continental:1. pană la
o distanţă de 200 mile marine de la liniile de bază de la care se măsoară
lăţimeamării teritoriale, atunci cand limita exterioară a marginii continentale
este inferioară celor 200 mile marine,2. pană la o distanţă de 350 mile
marine de la liniile de bază de la care se măsoară lăţimeamării teritoriale,
atunci cand limita exterioară a marginii continentale se intinde dincolo de
200 mile marine dela liniile de bază a mării teritoriale,
3. in aceleaşi condiţii, pană la o distanţă de 100 mile marine de la
izobata de 2500 m, care estelinia care leagă punctele de 2500 m adancime.(1
strelca-platoul continental,2-izobata de 2500 m,3-prelungireade 100 mile
maritime)
2.3 Estimaţi drepturile exclusive şi obligaţia statelor în explorarea
platoului continentalDrepturile si obligatiile statului riveran asupra platoului
continental1. Statul riveran exercită drepturi suverane asupra platoului
continental în scopul explorării lui şi exploatăriiresurselor sale naturale.2.
Drepturile vizate la paragraful 1 sunt exclusive, în sensul că dacă statul
riveran nu explorează platoulcontinental sau nu-i exploatează resursele
naturale, nimeni nu poate să întreprindă astfel de activităţi
fărăconsimţământul său expres.3. Drepturile statului riveran asupra
platoului continental nu depind de ocupaţia acestuia, efectivă sau fictivă,
şinici de vreo declaraţie expresă.4. Resursele naturale vizate de prezenta
parte cuprind resursele minerale şi alte resurse nebiologice alefundului mării
şi subsolului acesteia, ca şi organismele vii care aparţin speciilor sedentare,
adică organismelecare, în stadiul în care pot fi pescuite, sunt fie imobile pe
fundul mării sau sub acest fund, fie incapabile de a sedeplasa altfel decât
dacă rămân în mod constant în contact cu fundul mării sau cu subsolul
acesteia.Cabluri şi conducte submarine pe platoul continental1. Toate
statele au dreptul de a pune cabluri şi conducte submarine pe platoul
continental conform dispoziţiilor prezentului articol.Insule artificiale,
instalaţii şi lucrări pe platoul continentalPrevederile art. 60 se aplică, mutatis
mutandis, insulelor artificiale, instalaţiilor şi lucrărilor situate pe
platoulcontinental.1. În zona economică exclusivă, statul riveran are dreptul
exclusiv de a proceda la construirea şi de a autorizaşi reglementa
construirea, exploatarea şi utilizarea de:insule artificiale;instalaţii şi
dispozitive utilizate în scopurile prevăzute de art. 56 sau în alte scopuri
economice;instalaţii şi lucrări care pot împiedica exercitarea drepturilor
statului riveran în zonă.2. Statul riveran are jurisdicţie exclusivă asupra
acestor insule artificiale, instalaţii şi lucrări, inclusiv în materiede legi şi
reglementări vamale, fiscale, sanitare, de securitate şi de imigrare.Foraje pe
platoul continentalStatul riveran are dreptul exclusiv de a autoriza şi de a
reglementa forajele pe platoul continental, oricare ar fiscopurile
acestora.Săparea de galerii Prezenta parte nu afectează dreptul statului
riveran de a exploata subsolul recurgând la săparea unor galerii,oricare ar fi
adâncimea apei în locul respectiv.
Test nr.10
Subiect I: Cutuma Internaţională1.1 Definiţi noţiunea de izvor de
Drept InernaţionalIzvorul de drept internaţional public poate fi definit ca
fiind un instrument juridic (tratatul sau cutumainternaţională), care dau
formă exterioară normelor juridice internaţionale, prin acordul de voinţă al
subiectelor dreptului internaţional public, in primul rand statele.1.2
Comparaţi cutuma cu tratatu internaţionalAsemanari:Ambele sunt izvoare
de DIPAu forta juridica obbligatorieSunt create prin acordul de vointa a
statelor Pentru a constitui izvoare de drept trebuie sa intruneasca anumite
conditiiSfera lor de aplicare variaza prin aria lor de intindere in
spatiuDeosebiri:Tratatul
CutumaRecunoasterea se face pe cale expresa Recunoasterea se face
tacitReprez inta un acord scris Se incheie in forma verbalaOfera o
regelementare clara si este usor Se face apel la alte surse auxiliarede doved
it acordul de vointa Trebuie sa fie generala si constantSe adopta prin anumi
te proceduri specifice repetataReglementeaza aproape toate domeniile Reg
lementeaza doar
anumite sfererelatiilor internationale ale relatiiilor
internationaleIntruneste ambele elemente:spiritual si material Lipsa
elementului material1.3 Evaluaţi tehnici de probare a existenţei cutumei Ne
putem considera in prezenţa unei norme cutumiare – din momentul din care
fiecare dintre subiectele dedrept internaţional poate conta pe faptul că
celelalte se vor conforma acelei conduite ce formeaza obiectulrespectivei
reguli.Un fenomen nou in legătură cu formarea cutumei rezidă in
participarea organizaţiilor internaţionale la procesul cutumiar. Această
participare se manifestă prin acte care deşi emanăde la organele
organizaţiilor internaţionale, reprezintă in ultimă instanţă poziţia adoptată
destatele membre. Este vorba deci de o nouă cale de manifestare a
consimţămantului statelor careimbogăţeşte considerabil procesul
cutumiar.Ca exemplu de rezoluţii ale Adunării Generale ale ONU care au
influenţat mult procesulcutumiar pot fi enumerate următoarele:a.
Declaraţia universală a drepturilor omului din 10 decembrie 1948; b.
Declaraţia cu privire la declararea independenţei ţărilor şi popoarelor
coloniale din 1960;c. Declaraţia relativă la eliminarea tuturor formelor de
discriminare rasială din 1963 etc.Cutuma are un neajuns, ce constă in
dificultatea dovedirii existenţei acesteia,adică a dovedirii conţinutului ei.
Pentru a facilita stabilirea elementelor unei norme cutumiare ar putea fi
luatein considerare:actele normative interne ale statelor (legi, hotărari ale
guvernului,acte ale administraţiei publice locale etc.); orice acte ale
organelor statului cu puteri in planul relaţiilor internaţionale (acte ale unor
ministere, note diplomatice, declaraţii de politică
externă, corespondenţadiplomatică etc.)hotărari ale instanţelor de
judecată, cu incidenţă in materia dreptului internaţional;opiniile exprimate
de delegaţiile statelor in cadrul unor conferinţe internaţionale sau in cadrul
unor organe aleorganizaţiilor internaţionale;dispoziţiile unor tratate
internaţionale, care pot fi invocate ca norme cutumiare nu intre statele părţi,
ci inraporturile dintre state terţe sau intre acestea şi statele părţi.In concluzie,
putem constata că cutuma internaţională işi menţine şi in prezent o
insemnătatenormativă determinată.
Subiectul II: Statutul prizonierilor de război
2.1 Definiţi noţiunea de prizonier de război Conform articolului 43-
44 ale Convenţiei de la Geneva din 12 august 1949, conceptul de prizonier
de război derivă din acela de combatant, unde persoanele care fac parte din
componenţaforţelor militare aflate in conflict se consideră combatanţi
(adică au dreptul să participe nemijlocit la acţiunimilitare) şi orice
combatant, fiind prins in prizonierat de partea adversă, este prizonier de
război.2.2 Stabiliţi beneficiarii statutului de prizonier de războiSe bucură de
protecţie umanitară in calitate de prizonier de război următoarelecategorii
de combatant
a) membrii forţelor armate ale unei părţi in conflict ai miliţiilor şi
corpurilor de voluntarifăcand parte din aceste armate; b) membrii altor
miliţii şi membrii altor corpuri de voluntari, inclusiv cei din mişcările
derezistenţă organizate aparţinand unei părţi in conflict, acţionand in afara
sau in interiorul propriului lor teritoriu, chiar dacă acest teritoriu este
ocupat;c) membrii forţelor regulate care se pretind ale unui guvern ori ale
unei autorităţi nerecunoscute de putereadeţinătoare;d) Persoanele care
urmează forţele armate fără a face parte din ele, membrii civili ai echipajelor
unităţilor demuncă sau ai serviciilor insărcinate cu bunăstarea forţelor
armate;e) persoanele din randurile populaţiei locale care iau benevol arma
in maini pentru a opunerezistenţă.Beneficiază de statut de prizonier de
război şi rezerviştii, membrii mişcărilor de rezistenţă, precum şi membrii
forţelor armate in uniformă care acţionează pe teritoriul inamic in
scopulobţinerii de informaţii sau distrugerea unor obiective militare. Nu se
bucură de statutul prizonierilor de război spionii, sabotorii, mercenarii şi
militarii care au comis crime derăzboi, după ce un tribunal competent a
pronunţat o sentinţă impotriva lor.2.3 Estimaţi drepturile şi garanţiile de care
beneficiază prizonierii de războiPrizonierii de război işi păstrează statutul
lor juridic din momentul capturării lor pană larepatriere.Drepturi:Orice act
de agresiune sau omisiune ilicită care ar pune in pericol viaţa sau sănătatea
unui prizonier de război de sub puterea sa va fi considerat ca o gravă
incălcare a Convenţiei, ei nu vor putea fisupuşi unei mutilări fizice sau
experienţe medicale de orice natură care nu ar fi justificată de starea
sănătăţiilor1.Protecţia prizonierilor de război trebuie să aibă un caracter
permanent, mai ales impotrivaoricărui act de intimidare, contra insultelor
sau curiozităţii publice982.Orice incălcare a acestor reguli va antrena
răspunderea statului respectiv şi a celor care auefectuat-o, orice act ilicit din
partea puterii deţinătoare, antrenand moartea sau punand in pericol grav
sănătatea prizonierilor vor fi considerate infracţiuni grave şi echivalează cu
crime de război.Toate bunurile şi obiectele prizonierului de război vor
rămane in posesia lui,984 iar bunurileridicate vor fi inapoiate in momentul
punerii lui in libertate sau repatrierii lui.Prizonierii de război vor putea fi
puşi in libertate total sau parţial, pe cuvant sau pe angajament in măsura
incare legile naţionale ale statelor beligerante acceptă această
posibilitate.Prizonierii de război vor fi grupaţi in lagăre după naţionalitate,
sex, limba pe car o cunosc,obiceiurile lor.In ce priveşte cantitatea, calitatea
şi varietatea hranei, aceasta trebuie să fi satisfăcătoare pentru a
menţinesănătatea prizonierilor, se va ţine seama şi de regimul obişnuit al
prizonierilor.Vor fi afişate in fiecare lagăr, textul prezentei Convenţii cu
anexele sale, prevăzute in art. 6, in limba cunoscută prizonierilor, iar la
cerere ele vor fi comunicate prizonierilor aflaţi in imposibilitatea de a lua
cunoştinţă detextul afişat. Numai tribunalele militare vor putea judeca un
prizonier de război, cu excepţia cazurilor incare legislaţia Puterii deţinătoare
autorizează un tribunal civil in mod expres să judece un membru al forţelor
armate.In toate cazurile in care este posibil, pedeapsa cu moartea nu se
pronunţă asupra femeilor gravide sau cu copii minori, precum şi asupra
prizonierilor de război care n-au implinit optsprezece ani.In cazul in care
prizonierii de război au evadat şi cad din nou in prizonierat, nu vor fi pasibili
de nici o pedeapsă.Prizonierilor de război li se recunoaşte dreptul de a
dispune de unele resurse băneşti care provin:• dintr-un avans din solda
lunară vărsată de puterea deţinătoare în funcţie de gradul prizonierului;• din
sumele pe care prizonierii le-au avut asupra lor în momentul luării în
prizonierat;• din suplimentul trimis de statul de care depind prizonierii de
război;• din indemnizaţiile de muncă plătite de autorităţile statului
deţinător;• din sumele pe care prizonierii le vor primi, individual sau
colectiv, de la rude sau de la diverse societăţi decaritate.Prizonierii au
dreptul la intocmirea testamentului. Cadrul Convenţiei prevede că
testamentul prizonierilor de război trebuie să fie intocmit conform legislaţiei
ţării lor de origine, care va lua măsurilenecesare pentru a aduce aceste
condiţii la cunoştinţa Puterii deţinătoare.Obligatii Cu excepţia ofiţerilor lor,
toţi prizonierii de război sunt obligaţi la salut şi la semnele exterioare de
respect, prevăzute de regulamentele propriei lor armate faţă de toţi ofiţerii
Puterii deţi nă toare, in acest sens, fiindautorizat portul
semnelor gradului şi naţionalităţii, precum şi al decoraţiilor
Test nr.11
• Codificarea Dreptului InternaţionalPrin codificarea dreptului
internaţional se inţelege operaţiunea prin care se realizeazăsistematizarea
normelor sale pe anumite ramuri cum ar fi dreptul diplomatic, dreptul
mării,dreptul tratatelor etc.1.2 Analizaţi formele şi tipurile
codificăriiActivitatea de codificare a dreptului internaţional se desfăşoară
in două forme principale:codificarea neoficială şi oficială.Codificarea
neoficială se realizează sub forma numeroaselor proiecte individuale
elaborate deunii doctrinari, specialişti in domeniul dreptului internaţional
public, sau de către unele instituţii şi organizaţiiştiinţifice interne sau
internaţionale cum ar fi Institutul de drept internaţional,Asociaţia de drept
internaţional, Institutul american de drept internaţional ş.a.Codificarea
neoficială a dreptului internaţional nu are o forţă obligatorie pentru
subiectelesale, insă cu toate acestea ea poate fi luată in consideraţie atat
in cadrul codificărilor oficiale, cat şi in practicastatelor precum şi in
jurisprudenţa internaţională.Codificarea oficială este realizată de către
state, avand o forţă obligatorie pentru subiecteledreptului internaţional,
in măsura in care acestea recunosc şi acceptă caracterul obligatoriu
alactelor de codificare, devenind părţi contractante la tratatele de
codificare. Codificarea oficială a dreptuluiinternaţional a fost realizată
pană in prezent mai mult pe ramuri, decat codificarea lui generală. In
acelaşi timp,există o codificare a normelor sale cu caracter de
universalitate şi o codificare a normelor regionale.Codificarea exista de
2 tipuri:de lege lata-in urma careia sunt sistematizate normele deja
existente si de legeferenda-in urma careia sunt create norme
noi,necunoscute pina la acel moment.1.3 Estimaţi principale codificări
esenţiale ale Dreptului InternaţionalActivitatea de codificare a dreptului
internaţional se intensifică după cel de-al doilea război mondialsub egida
ONU. Adunarea Generală a ONU crează in anul 1947 Comisia de drept
internaţionalin calitate de organ subsidiar al său, cu misiunea de a pregăti
actele internaţionale de codificare a dreptuluiinternaţional, de a formula
cu precizie şi sistematic regulile dreptului internaţional, in domeniile in
care existăo practică juridică considerabilă, precedente sau opinii
doctrinare.Ca urmare a acestei activităţi, Comisia de drept internaţional a
elaborat proiecte a mai multor convenţii de codificare a dreptului
internaţional, care ulterior au fost semnate şi ratificate de către
state.Acestea sunt patru convenţii de la Geneva asupra dreptului mării din
anul 1958, Conveţia de la Viena cu privire la relaţiile diplomatice din
anul 1961, Convenţia de la Viena cu privire la relaţiile consulare din
1963,Conveţia de la Viena cu privire la dreptul tratatelor din anul
1969,Conveţia de la Viena cu privire la misiunile speciale din anul
1969,Conveţia de la Viena cu privire la reprezentarea statelor in relaţiile
lor cu organizaţiile internaţionale cucaracter de universalitate din
1975,Conveţia de la Viena cu privire la succesiunea statelor in materie
de tratate din1978,Conveţia de la Viena cu privire la succesiunea statelor
in materie de bunuri, arhive datoriide stat din 1983,Convenţia de la
Montego-Bay cu privire la dreptul mării din 1982,Conveţia de la Viena
cu privire la dreptul tratatelor incheiate intre state şi organizaţii
internaţionale sau intreorganizaţii internaţionale din 1986 etc.In prezent,
Comisia de drept internaţional se preocupă de codificarea unor aşa
domenii cumar fi: răspunderea internaţională a statelor, imunitatea de
jurisdicţie a statelor şi a bunurilor acestora, statutulcurierului diplomatic
şi a valizei diplomatice, reglementarea relaţiilor dintre state şi
organizaţiileinternaţionale, codificarea crimelor impotriva păcii şi
securităţii omenirii.
Subiectul II: Soluţionarea Diferendelor maritime2.1 Definiţi
noţiunea de difirend maritim
 Prin diferend maritim internaţional se inţelege acea confrontare
obiectivă de interese intre subiecţii dreptuluiinternaţional in legătură cu
folosirea Oceanului Planetar, care opune contestaţii de ordin juridic intre
părţileimplicate.2.2 Analizaţi modalităţile diplomatice de reglemtare a
difirendelor maritimeDintre mijloacele politicodiplomatice convenţia
recomandă negocierea şi concilierea. Negocierea. Potrivit articolelor
283-284 atunci cand apare un diferend intre statele părţi in legătură
cuinterpretarea sau aplicarea convenţiei, părţile in litigiu vor proceda
imediat la un schimb de păreri privind
rezolvarea diferendului prin negocieri sau orice stat parte poate invita
cealaltă sau celelalte părţi să supunădiferendul unei concilieri după
o procedură specială. Această procedură este prevăzută la anexa V la
convenţie.Concilierea. Dacă invitaţia unei părţi de a supune diferendul
maritim unei proceduri de concilierea fost acceptată de cealaltă parte,
procedura de conciliere se declanşează printr-o notificare scrisă. Comisia
deconciliere se compune din cinci conciliatori desemnaţi de pe o listă
intocmită de Secretarul General alONU,pentru intocmirea căreia fiecare
stat-parte la convenţie este abilitat să desemneze patru conciliatori, carese
bucură de cea mai inaltă reputaţie de imparţialitate, de competenţă şi de
integritate. Numele unui conciliator va rămane pe listă pană cand acesta
esteretras de către statul-parte care l-a desemnat.Partea care declanşează
procedura concilierii numeşte doi conciliatori, care se aleg de pe lista
enunţată din careunul poate să fie dintre cetăţenii săi. Aceste numiri trebuie
să fie menţionate in notificare. Cealaltă parte ladiferend va numi in acelaşi
mod doi conciliatori in termen de 21 de zile de la primirea notificării.
Dacănumirile nu sunt făcute in termenul prevăzut, partea care a declanşat
procedura poate, in săptămana careurmează după expirarea acestui termen,
fie să pună capăt procedurii printr-o notificare adresată celeilalte părţi,fie să
ceară Secretarului General al ONU să efectueze aceste numiri. Secretarul
General al ONU va efectuanumirile necesare, alegand, cu consultarea
părţilor la diferend, persoane care figurează pe lista conciliatorilor,in termen
de 30 de zile de la primirea unei astfel de cerere.Intr-un termen de 30 de zile
de la data ultimei numiri, cei patru conciliatori desemnaţi vor numi un al
cincileade pe lista de conciliatori, care va fi preşedinte. Dacă numirea nu
este făcută in termenul prevăzut, fiecare parte poate, in săptămana care
urmează după expirarea acestui termen, să ceară Secretarului General al
ONU săefectueze această numire conform aceleiaşi procedurii. Dacă părţile
nu convin altfel, comisia de conciliere işistabileşte singură procedura.In
termen de 12 luni de la constituirea sa comisia trebuie să prezinte raportul
său. Pentru intocmirea lui, ea poate, cu consimţămantul părţilor la diferend,
să invite orice stat parte să-i prezinte punctul de vedere, verbalsau scris.
Hotărarile de procedură, recomandările şi raportul comisiei vor fi adoptate
cu majoritatea membrilor săi. Comisia poate supune atenţiei părţilor orice
măsură susceptibilă de a facilita rezolvarea pe cale amiabilă adiferendului.
Comisia ascultă părţile, examinează pretenţiile şi obiecţiile lor şi le face
propuneri in scopul de ale ajuta să ajungă la o rezolvare a diferendului pe
cale amiabilă. Raportul va conţine eventualul acord intervenitsau, in lipsa
acestuia, concluziile sale asupra tuturor problemelor de fapt sau de drept
referitoare la obiectuldiferendului, precum şi recomandările pe care le
consideră potrivite in scopul unei rezolvări amiabile. Raportulse depune la
Secretarul General al ONU şi se transmite
părţilor in diferend. Acest raport, inclusiv toateconcluziile sau
recomandările conţinute, nu este obligatoriu pentru părţile in
diferend.Procedura de conciliere este incheiată in următoarele cazuri:1.
atunci cand diferendul a fost rezolvat,2. cand părţile au acceptat sau o parte
a respins recomandările din raport printr-o notificarescrisă adresată
Secretarului General al ONU,3. la expirarea unei perioade de 3 luni de la
data comunicării raportului părţilor.Onorariile şi cheltuielile comisiei vor fi
suportate de către părţile la diferend. Printr-un acord aplicabil
numaidiferendului respectiv, părţile la diferend pot conveni să deroge de la
acesta procedură.2.3 Evaluaţi Eficienţa Tribunalului Internaţional pentru
Dreptul mării în soluţionarea difirendelor maritime.Ratione materiae
competenţa Tribunalului se intinde asupra tuturor diferendelor şi cererilor
care ii sunt supuse potrivit convenţiei, precum şi asupra tuturor chestiunilor
prevăzute in mod special in orice alt acord, careconferă competenţă
Tribunalului. Ratione personae au calitatea de a se prezenta in faţa
Tribunalului statele- părţi la convenţie, precum şi entităţile, altele decat
statelepărţi, in toate cazurile prevăzute in partea a XI(„Zona”) a convenţiei
sau pentru orice deferendo supus in conformitate cu orice alt acord care
conferăcompetenţă Tribunalului şi este acceptat de toate părţile la
diferend.La examinarea unui diferend supus lui, Tribunalul va aplica
dispoziţiile convenţiei şi celelalte reguli de dreptinternaţional care nu sunt
incompatibile cu aceasta. Aceasta nu aduce atingere facultăţii pe care o
areTribunalul de a statua ex aequo et bono dacă părţile in diferend sunt de
acord.Atunci cand una dintre părţi la diferend nu se prezintă in faţa
Tribunalului sau nu face uz de mijloacele pe carele are la dispoziţie, cealaltă
parte poate cere Tribunalului continuarea procedurii şi luarea unei
hotărari.Absenţa uneia din părţi sau faptul că una dintre părţi nu face uz de
mijloacele pe care le are la dispoziţie, nu pot constitui un obstacol pentru
desfăşurarea procedurii.Atunci cand intr-un diferend un stat-parte consideră
că are un interes de ordin juridic, acesta se poate adresaTribunalului cu o
cerere pentru intervenţie in proces. Dacă Tribunalul admite cererea de
intervenţie, hotărareasa privind diferendul va fi obligatorie pentru statul care
a intervenit,dar numai in măsura in care se referă laaspectele care au făcut
obiectul intervenţiei. Tribunalul, inainte de a lua hotărarea, trebuie să se
asigure nunumai că are competenţa de a soluţiona diferendul, ci şi că cererea
este intemeiată in fapt şi in drept.Hotărarea Tribunalului este definitivă şi
toate părţile trebuie să i se conformeze. Ea nu este obligatorie decat pentru
părţile in litigiu şi numai pentru cauza rezolvată. La cererea oricărei dintre
părţi, in caz de contestaţie privind sensul şi cuprinsul hotărarii, Tribunalul
este competent să o interpreteze.

Test nr.12
Subiectul I: Sistemul Dreptului Internaţional1.1 Definiţi noţiunea de
sistem a dreptului internaţionalSistemul dreptului internaţional reprezintă o
totalitate de elemente interdependente, obiectiv existente şianume: principii
de drept fundamentale şi speciale, norme convenţionale şi
cutumiare,instituţii şi ramuri dedrept internaţional.1.2 Analizaţi elementele
sistemului dreptului internaţionalIn calitate de element al sistemului
dreptului internaţional, norma de drept internaţional poate fi definită ca
oregulă de conduită, creată şi recunoscută de subiecţii dreptului
International ca fiind obligatorie.Principiul fundamental de drept
internaţional este acea regulă de conduită generală, abstractă, impersonală,
posedind cel mai inalt grad de imperativitate, care apără valorile vitale
caracteristice unei anumite etapeistorice de dezvoltare a civilizaţiei
umane.Instituţia dreptului internaţional poate fi definită drept un ansamblu
de norme juridice internaţionale, cereglementează un domeniu restrans al
relaţiilor internaţionale, şi anume, determină regimul juridicinternaţional al
unui anumit spaţiu (de exemplu instituţia dreptului de trecere inofensivă prin
marea teritorială)sau se referă la un obiect determinat de reglementare
juridică (de exemplu instituţia privilegiilor şi imunităţilor consulare,
instituţia drepturilor minorităţilor, instituţia recunoaşterii statelor
etc.).Instituţiile, la rindul lor se impart in instituţii ramurale şi instituţii
interramurale. Sunt considerate instituţiiinterramurale acele instituţii
compuse din norme juridice care intră in componenţa a două sau mai multe
ramuri(de exemplu instituţia răspunderii juridice internaţionale, instituţia
succesiunii). Normele instituţiei juridiceramurale se creează in cadrul unei
ramuri concrete şi cuprind anumite compartimente ale lor (de exemplu
indreptul internaţional maritim pot fi evidenţiate grupe de norme care
reglementează regimul juridic al măriteritoriale, a zonei economice
exclusive, platoului continental, regimul juridic al mării libere etc.)Ramura
dreptului internaţional reprezintă o totalitate de norme juridice
convenţionale şi cutumiare, cereglementează raporturile de un anumit tip
apărute intre subiecţii dreptului international in cadrul unuidomeniu mai
larg de cooperare internaţională, ce constituie obiect de reglementare a
dreptului internaţional public şi are un grad inalt de codificare universală,
caracterizată prin existenţa principiilor aplicabile acestuidomeniu concret al
relaţiilor internaţionale. Sunt considerate ramuri de drept internaţional
public dreptulsecurităţii internaţionale, dreptul cosmic,dreptul
organizaţiilor internaţionale, dreptul tratatelor, dreptul mării,dreptul
aerian, dreptul diplomatic şi consular etc.1.3 Evaluaţi sistemul dreptului
internaţionalSistemul dreptului internaţional public la etapa de azi s-a
modificat considerabil şi continuă să-şi schimbeconţinutul datorită apariţiei
şi dezvoltării noilor domenii ale relaţiilor internazionale (sfera
investiţională,informaţională etc.), precum şi datorită diversităţii opiniilor
despre sistemul dreptului internaţional, intilnite inliteratura de specialitatе,
precum şi datorită aspiraţiilor multor savanţi de a recunoaşte noi domenii
ale relaţiilor internaţionale drept obiect de reglementare a dreptului
internaţional.Lista instituţiilor şi ramurilor de drept internaţional nu este
exhaustivă, ele aflinduse in permanentă dezvoltareşi completare. Totodată
conţinutul şi denumire anumitor ramuri şi instituţii pot varia de la un stat la
altul.Unele ramuri şi instituţii de drept internaţional au apărut multe secole
in urmă (de exemplu dreptul tratatelor,dreptul conflictelor armate, un număr
considerabil de instituţii ale dreptului diplomatic, dreptului mării
etc.).41Alte instituţii şi ramuri au apărut in secolul XX (de exemplu dreptul
aerian, dreptul cosmic, dreptul securităţiiinternaţionale, dreptul
internaţional ecologic, instituţia platoului continental, instituţia zonei
economiceexclusive,instituţia asigurării securităţii navigaţiei aeriene,
instituţia repatrierii astronauţilor). Al treilea grup deinstituţii şi ramuri sunt
astăzi in proces de devenire (de exemplu dreptul International nuclear,
dreptulinternaţional ecologic etc.) Or, in opinia profesorului Kohen o nouă
ramură de drept internaţional apare atuncicind sunt intrunite următoarele
criterii:criteriul normativ: o totalitate de principii fundamentale, cum sunt
interzicerea utilizăriiforţei, dreptul popoarelor de a dispune de ele insele,
egalitatea suverană a statelor, neintervenţia in afacerileinterne ale unui
stat;criteriul instituţional: modalitatea in care sunt exercitate pe plan
internaţional funcţiilelegislativă,executivă şi reglementarea
diferendelor;criteriul subiectiv: determinarea creatorilor şi destinatarilor
regulilor e conduită.
Subiectul II: Funcţiile consulare2.1 Definiţi noţiunea funcţiilor
consulare
Funcţiile consulare-reprezintă totalitatea activităţilor oficiilor
consulare şi ale personaluluiacestora.2.2 Clasificaţi funcţiile
consulare.După obiectul lor sau după domeniul pe care îl abordează,
funcţiile consulare pot fi: – funcţii cu caracter politic, altele decât funcţiile
diplomatice;

- funcţii economice importante: promovarea schimburilor

economice dintre statul trimiţător şi statul primitor pe teritoriul căruia îşi
desfăşoară consulatul activitatea; – funcţii culturale; foarte multe consulate
româneşti înglobează minicentre culturale, având o activitateculturală
intensă (Consulatele de la Veneţia, Canal Grande, etc.) şi unde funcţia
consulară de promovare aculturii este de fapt una dintre cele mai
importante;- funcţii care se referă la protecţia cetăţenilor; spre deosebire de
ambasade, care se concentrează în principal pe promovarea intereselor
statelor, a autorităţilor de stat, consulatele se preocupă de problemele
cetăţenilor. Eleinclud de asemenea, funcţii administrative, funcţii de stare
civilă, notariale, jurisdicţionale şi funcţii care sereferă la marina
comercială, nave şi aeronave şi la obligaţii militare.Din punct de vedere al
conţinutului acestor funcţii, ele pot fi împărţite în două categorii:a) funcţii
care sunt conferite de către statul trimiţător oficiului consular respectiv;b)
funcţii care sunt recunoscute de către statul primitor ,cel pe teritoriulcăruia
îşi desfăşoară activitatea.Ca regulă generală, conţinutul acestor funcţii
consulare este negociat şi inclus în convenţiile bilaterale pe probleme
consulare pe care statul le încheie, o parteimportantă a acestor convenţii
consulare se concentreazătocmai pe funcţiileasupra cărora cele două state
îşi dau acordul să fie îndeplinite de către oficiile consulare.2.3 Formulaţi
specificul fiecărei funcţii consulare în parteFuncţiile consulare sunt
exercitate de către posturile consulare şi, de asemenea, de către misiunile
diplomaticeşi constau in:a) a proteja in statul de reşedinţă interesele statului
trimiţător şi ale cetăţenilor săi, persoane fizice sau juridice,in limitele
admise de dreptul internaţional; b) a favoriza dezvoltarea relaţiilor
comerciale, economice, culturale şi ştiinţifice intre statul trimiţător şi
statulde reşedinţă şi a promova in orice alt mod relaţii amicale intre ele in
cadrul dispoziţiilor prezentei Convenţii;c) a se informa, prin toate
mijloacele licite, despre condiţiile şi evoluţia vieţii comerciale,economice,
culturale şi ştiinţifice a statului de reşedinţă, a face rapoarte in această
privinţă către guvernulstatului trimiţător şi a da informaţii persoanelor
interesate;d) a elibera paşapoarte şi documente de călătorie cetăţenilor
statului trimiţător, precum şi vize şi altedocumente corespunzătoare
persoanelor care doresc să meargă in statul trimiţător;e) a acorda ajutor şi
asistenţă cetăţenilor, persoane fizice şi juridice, ai statului trimiţător;f) a
acţiona in calitate de notar şi de ofiţer de stare civilă şi a exercita funcţii
similare, ca şi unele funcţii deordin administrativ, in măsura in care legile
şi regulamentele statului nu se opun la aceasta;g) a apăra interesele
cetăţenilor statului trimiţător, persoane fizice sau juridice, in succesiunile
de pe teritoriulstatului de reşedinţă, in conformitate cu legile şi
regulamentele statului de reşedinţă;h) a apăra, in limitele fixate de legile şi
regulamentele statului de reşedinţă, interesele minorilor şiincapabililor,
cetăţeni ai statului trimiţător, mai ales atunci cand este cerută instituirea
unei tutele sau curatelecu privire la ei;i) sub rezerva practicilor şi
procedurilor in vigoare in statul de reşedinţă, a reprezenta pecetăţenii
statului trimiţător sau a lua măsuri in scopul asigurării reprezentării lor
adecvate in faţa tribunalelor sau a altor autorităţi ale statului de reşedinţă
pentru a cere, in conformitate cu legile şi regulamentele statului
dereşedinţă. adoptare de măsuri provizorii in vederea apărării drepturilor şi
intereselor acestor cetăţeni atuncicind, datorită absenţei lor sau din orice
alte cauze, ei nu-şi pot apăra in timp util drepturile şi interesele; j) a
transmite acte judiciare şi extrajudiciare sau a efectua comisii rogatorii in
conformitatecu acordurile internaţionale in vigoare sau, in lipsa unor
asemenea acorduri, in orice mod compatibil cu legileşi regulamentele
statului de reşedinţă; k) a exercita drepturile de control şi de inspecţie
prevăzute de legile şiregulamentele statului trimiţător asupra navelor
maritime şi a navelor f1uviale avand naţionalitatea statuluitrimiţător şi
asupra aeronavelor inmatriculate in acest stat, ca şi asupra echipajelor lor;1)
a acorda asistenţă navelor şi aeronavelor menţionate in alineatul k din
prezentul articol, precum şi echipajelor lor, a primi declaraţiile asupra
curselor acestor nave, a examina şi a vizadocumentele de bord şi. fără a
prejudicia prerogativele autorităţilor statului de reşedinţă, a face anchete
privindincidentele survenite in cursul călătoriei şi a reglementa, in măsura
in care legile şi regulamentele statuluitrimiţător autoriză aceasta,
divergenţele de orice natură intre căpitan, ofiţeri şi marinari;m) a exercita
orice alte funcţii incredinţate unui post consular de către statul trimiţător,
carenu sint interzise de legile şi regulamentele statului de reşedinţă sau la
care statul de reşedinţă nu se opune, saucare sunt menţionate in acordurile
internaţionale in vigoare intre statul trimiţător şi statul de reşedinţă.
TESTUL13
Subiectul I: Subiecții Dreptului Internațional Public1.1)DEFINITI
NOTIUNEA DE SUBIECT DE DREPT INTERNATIONALSubiect
international public--sunt entităţile care participă direct la
raporturile internaţionale reglementate dedreptul internaţional public,
care, prin acţiunile lor volitive, obţin drepturi şi işi asumă obligaţii
internaţionale,iar in cazul incălcării acestora poartă răspundere
internaţională.—reprezinta particularitati esentiale incomparatie cu dreptul
intern
1.2)CLASIFICATI SUBIECTII DE DIP CONTEMPORANIIn DIP
contemporan avem urm sub. :*Statul :o colectivitate umana cu toate
trasaturile aferente unei suveranitati si cu independenta proprie,alcatuita din
teritoriu si populatie.* Entitatile statale contestate : - Vaticanul-Orasele
libere*Alti actori ai rel. internat. :-org.intern. reprezintă forme de
coordonare a colaborării internaţionale în diferite domenii, pentru care
stateleau creat un anumit cadru juridico-organizatoric prin adoptarea unui
statut, elaborat de comun acord, în care se prevăd obiectul şi scopurile
organizaţiei, organele şi atribuţiile lor, necesare realizării obiectivelor
pentru careau fost constituite.-miscarile de eliberare nationala;-pers. Fizica-
Insa pentru comiterea crimelor de razboi sau a crimelor impotriva pacii si
umanitatii, careconstituie infractiuni cu caracter international, raspunderea
individului se angajeaza pe plan international, infata instantelor
jurisdictionale-corporatiile transnationale o entitate economică formată
dintr-o companie-mamă şi filialele ei din străinătate.-companiile publice
internationale-umanitatea1.3)Evaluați statutul RM ca subiect de Drept
Internațional Publicluind in consideratie legea cu privire la tratalele
internationale si la reglementarea sa plus faptul ca RM face parte la
conventia cu privire la dr marii ne putem da seama ca din punc de vedere
formel ea reprezinta unsubiec activ pe cind practic mai avem multe pina la
perfectiune.ideea principala mai departe improvizati
Subiectul II : Organele jurisdicționale internaționale
2.1)Definiti notiunea si tipologia organelor jurizdictionale
internationaleOrganele jurisdictiei internationale –totalitatea organelor
internationale competente sa solutioneze litigiileaparute intre sub. pe plan
international.Din punct de vedere tipologic şi conceptual jurisdicţiile
internaţionale se impart in două mari categorii:1. Jurisdicţia internaţională
ad-hoc şi2. Jurisdicţia internaţională permanentăJurisdicţia internaţională
ad-hoc. In dreptul internaţional public prin jurisdicţia ad-hoc se subinţelege
arbitrajulinternaţional. Marţian Niciu il defineşte ca fiind judecata pe plan
internaţional a unui diferend de către oinstanţă de judecată ad-hoc,
constituită de părţile in diferend La randul său, din punct de vedere
organizaţional,arbitrajul internaţional se poate constitui in următoarele
forme1184:- arbitrul unic,- comisia mixtă,- tribunalul arbitral,- tribunalul
arbitral mixt,- arbitrajul special- arbitrajul instituţionalizatArbitrul unic
trebuie, de obicei sa nu aibă cetăţenia părţilor in conflict pentru a se asigura
şi pe această cale,imparţialitatea sa. Comisia mixta Comisiase constituia pe
o bază paritară şi era formată numai din cetăţeni ai parţilor in
conflict.Tribunalul arbitral. El se constituie de obicei dintr-un număr impar
de arbitri: 3, 5 etc., din care 1 sau 2 pot ficetăţeni ai statelor in conflict, iar
ceilalţi sau celălalt
– cetăţeni ai altor state. Tribunalul arbitral mixt. După primul
Război Mondial tribunalele arbitrale mixte au avut ca sarcină soluţionarea
diferendele născute dinrăzboi. Aceste tribunale aveau o permanenţă
relativă, fiind destinate să soluţioneze anumite categorii dediferende.
Tribunalul arbitral mixt era compus din trei membri – cate un cetăţean al
unui stat neutru in timpulrăzboiului.Arbitrajul special. Un astfel de organ
se constituie pentru soluţionarea unor categorii aparte dediferende ce vor
apărea eventual.Jurisdicţia internaţională permanentă. Instanţele
jurisdicţionale internaţionale cu caracter permanent suntcreaţia secolului
XX1192, deboutand cu renumita Curte Permanentă de Justiţie
Internaţională (CPJI), infiinţatădupă primul Război Mondial prin
Pactul Ligii Naţiunilor. Prima şedinţă de inaugurare a avut loc in
1922,Curtea activand pană in 1946, cand cedează misiunea juris dicţională
in favoarea succesoarei sale – CurteaInternaţională de Justiţie (CIJ) La
randul său, instanţele internaţionale de judecată pot fi clasificate după
difersecriterii:1. După întinderea competenţei distingem:- de competenţă
generală – CPJI, CIJ, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE);- de
competenţă specială – Curtea Europeană a Drepturilor
Omului (CEDO), TribunalulInternaţional pentru Dreptul Mării
(TIM),
Tribunalul Administrativ al Naţiunilor Unite (TANU ,Curtea
Internaţională Penală (CIP).2. După obiectul diferendelor:- teritoriale –
CIJ;- in materia dreptulor omului – CIJ, CEDO, CJUE;- de reprimare a
infracţiunilor internaţionale – CIP, Tribunalul internaţional pentru ex-
Iugoslavia,Tribunalul internaţional pentru Rwanda;- maritime –
TIM,
 CIJ.3. După calitatea justiţiabililor:- intre state – CPJI, CIJ, TIM,
CJUE,
CEDO;- intre state şi persoane fizice sau persoane juridice – CEDO,
CJUE, TIM;- intre state şi organizaţii internaţionale – CJUE, TIM;- intre
organizaţii şi persoane fizice – TIM, TANU.2.2)COMPARATI
COMPETENTA JURIZDICTIEI INTERNATIONALEDreptul
internaţional actual recunoaşte existenţa unei puteri inerente
jurisdicţiilor internaţionale, atat judiciarecat şi arbitrale, de a soluţiona
litigiile cu privire la propria com petenţă. Competenţa jurisdicţiei de a
decideasupra propriei competenţe se stabileşte in momentul examinării
admisibilităţii cererii introductive şi constituie baza unei puteri bine
delimitate. Identificarea competenţei unei juriddicţii internaţionale depinde
demodalitatea de atribuire a ei. Dreptul contentiosului internaţional
cunoaşte 3 modalităţi de atribuire acompetenţei:1. modalităţi
convenţionale,2. modalităţi unilaterale şi3. modalităţi
autoritare.Modalităţile convenţionale. Printre aceste modalităţi figurează
compromisul şi clauza compromisorie.Compromisul este un acord care are
ca obiect delegarea unui organ imputrnicirea de a judeca un diferend sau
oserie de diferende actuale. Este de precizat că acest acord fixat in
compromis vizează in egală măsură acordulin favoarea unui organ judiciar
sau arbitral. Din punct de vedere al dreptului internaţional compromisul este
untratat internaţional, incheiat intre părţile diferendului care trebuie să fie
subiecte de drept internaţional public,respectiv se supune regulelor dreptului
comun al tratatelor internaţionale, reglementat prin Convenţia de laViena
asupra tratatelor internaţionale din 1969. Modalităţile unilaterale. Aceste
modalităţi imbracă formadeclaraţiilor unilaterale de recunoaştere a
jurisdicţiei obligatorii a unor instanţe internaţionale. Cu alte cuvinte,unele
tratatele internaţionale prin care se crează o jurisdicţie pot subordona
autoritatea puterii jurisdicţionaleunei declaraţiei unilaterale, de regulă
facultativă, din partea statului contractant, prin care acesta
recunoaşte,obligatoriu in privinţa sa jurisdicţia internaţională.Modalităţi
autoritare. Aceste modalităţi de atribuire a jurisdicţiei unor jurisdicţii
internaţionales-au realizat in practica internaţională prin rezoluţiile Adunării
Generale sau Consiliului de Securitate,organe ale ONU. In acest sens, nu
este exclus ca un acord intre state să abiliteze o organizaţie internaţională
dea crea un tribunal internaţional2.3)principalele reguli de procedura la
examinarea contenciosului internationalIn mod normal o jurisdicţie
internaţională dispune de o procedură ordinară a instanţei (asupra fondului)
şi poate recurge la proceduri incidente. Procedură ordinară presupune cateva
etape in mare parte inspirate din procedura internă:1. Introducerea оn
instanţă. In cazul unei jurisdicţii permanente sesizarea instanţei are loc
printrun actunilateral din partea reclamantului, care imbracă forma unei
cerere contra reclamatului sau prin notificareacompromisului dintre părţi.
Potrivit art.40 din Statutul CIJ, cererea sau notificarea sunt adresate
grefierului,care trebuie să le comunice imediat tuturor interesaţilor.Cererea
sau notificarea trebuie să indice expresobiectul diferendului şi părţile.2.
Duelul jurisdicţional. Din momentul sesizării, jurisdicţia aplică principiul
contradictorialităţii şi părţilor li seasigură o egalitate procesuală. Orice
document adus in faţă tribunalului de către o parte este transmis celeilalte
părţi pentru replică. Părţile sunt reprezentate in faţa jurisdicţiilor
internaţionale de către agenţii lor, care pot fiasistaţi de consilieri sau
avocaţi1214. De regulă, procedura contencioasă cuprinde 2 faze: scrisă şi
orală.3. Adoptarea hotărвrii. Deliberările sunt secrete şi supuse unor reguli
specifice fiecărui tribunal, destinate sădegajeze un enunţ legal. Scopul lor
este de a oferi fiecărui judecător posibilitatea să contribuie direct la procesul
adoptării opiniei colegiale a tribunalului Afară de procedura ordinară,
jurisdicţia internaţionalărealizează acţiuni procesuale in cadrul procedurilor
incidente. Acestea sunt complementare procedurii de bazăşi de fapt, in mare
măsură, contribuie fie la buna ei derulare, fie la menţinerea unei ordini
juridice provizorii pană la decizia finală. Tribunalul internaţional recurge la
procedura incidentă in 3 situaţii, in cazul:1. Intervenţiei terţilor. Dreptul
contenciosului internaţional recunoaşte terţilor, care justifică un interes de
ordin juridic, dreptul de intervenţie in cadrul unui proces jurisdicţional care
opune două alte părţi1217. In acest sens,terţul adresează o cerere
tribunalului in care aduce argumentele ce justifică interesul său in cadrul
procedurii declanşate. In fine, tribunalul este acela care autorizează această
intervenţie. In caz de acceptare a terţului, elnu devine parte la proces, dar işi
prezintă observaţiile sale şi hotărarea tribunalului in partea ce
vizeazăinterpretarea unui tratat la care este parte terţul, ii va fi
opozabilă1218.2. Excepţiilor preliminare. O excepţie preliminară este o
obiecţie in adresa jurisdicţiei tribunalului scopulcăreia este de a impiedica
examinarea in fond a cauzei1219. Utilizarea ei este frecventă in cazul
candtribunalul este sesizat unilateral printr-o cerere3. Măsurilor
conservatorii. In principiu, introducerea unei cereri in instanţa internaţională
nu are efectsuspensiv. Deoarece procedurile jurisdicţionale sunt destul de
lungi, mai ales atunci cand sunt intarziate deexaminarea excepţiilor
preliminare, tribunalul poate decide, la cererea unei părţi, ordonarea
măsurilor conservatorii1220. Cu toate acestea, luarea unei astfel de decizie
nu constituie o practică frecventă, pentru că ar insemna suspendarea acţiunii
care a condus la apariţia diferendului, ceea ce ar insemna o avantajare
provizoriea unei părţi in diferend1221.
Test nr. 14
Subiectul I. Normele dreptului internațional
1.1Definiți noțiunea de normă de Drept InternațIonal Norma de
drept internaţional poate fi definită drept o regulă de conduită generală,
creată de subiecţii dreptuluiinternaţional, ce reglementează relaţiile dintre
aceştia şi este recunoscută ca fiind obligatorie. Conţinutulnormelor
dreptului internaţional il formează drepturile şi obligaţiile cu care sunt
investite statele şi alţi subiecţide drept internaţional.1.2 Clasificați normele
dreptului internaționalClasificarea normelor de drept internaţional public
comportă un interes deosebit teoretic, in doctrină fiind propuse următoarele
criterii de clasificare:1. in dependenţă de acţiunea faţă de cercul de
participanţi la raporturile de drept internaţional public pot fideosebite:-
norme universale, care reglementează raporturile dintre toţi subiecţii de
drept internaţional.Aceste norme, fiind reguli de conduită obligatorii
adresate unui cerc nedeterminat de subiecţi de dreptinternaţional, formează
dreptul internaţional comun.- norme regionale ce acţionează doar faţă de
un număr limitat de participanţi. Prin norme regionale suntreglementate
raporturile juridice dintre subiecţii aparţinind unei anumite regiuni
geografice insă cu referire laun obiect comun de reglementare.- norme
locale sunt acele norme care reglementează raporturile juridice dintre doi
sau ciţiva subiecţi de dreptinternaţional. Normele locale pot fi atit
personificate cit şi nepersonificate.2. in dependenţă de locul şi rolul
normelor in sistemul de drept:- norme materiale conţin drepturile şi
obligaţiile subiecţilor dreptului internaţional;- norme procesuale pot fi
definite in două accepţiuni. Lato sensu, norme procesuale sunt considerate
normelecare reglementează procesul de creare şi realizare a dreptului.
Stricto sensu,normele procesuale sunt acelenorme care reglementează
procesul de realizare a dreptului. Normele procesuale posedă sancţiuni
specifice.3. in dependenţă de metoda de reglementare juridică, normele de
drept internaţional se impart in:- norme dispozitive sunt acele norme, de la
care statele pot face abatere de comun acord, dacă aceasta nu prejudiciază
interesele legitime ale altor state.- norme imperative, care prescriu un
model concret de conduită juridică, de la care nu este permisă
nicioabatere.Printre normele imperative au inceput să se evidenţieze
principiile fudamentale de drept internaţional, numitenorme jus cogens.
Normele jus cogens se deosebesc de alte norme imperative ale dreptului
internaţional prinefectele pe care le produc in caz de nerespectare a lor.
Orice abatere de la norma jus cogens provoacă nulitateaacţiunilor
subiecţilor de drept internaţional.1.3.Evaluați specificul normelor ius
cogens Normele jus cogens apar in sec. XX si pt prima data sunt defiinite
in Conventia de la Viena, cu privire ladreptul tratatelor, unde se spune ca
norma jus cogens este o norma acceptata si recunoscuta de
societateainternationala a statelor in ansamblu ei drept norma de la care nu
se permite nici o abatere si care poate fimodificata doar printr-o norma cu
acelasi caracter.Trasaturile normelor jus cogens sunt
urmatoarele:generala;impersonala;universala;de maxima
imperativitate.Astazi prin norme jus cogens se subintelege acele 10
principii fundamentale de DIP(neaplicarea fortei sineamenintarea cu
aplicarea ei in relatiile internationale(neagresiunii),imixtiunea in afacerile
interne ale unu stat, solutionarea pe cale pasnica a diferendelor
internationale, integritatea teritoriala, indeplinirea cu buna-credinta a
obligatiilor internationale, dreptul popoarelor la auto-determinare,
respectarea universala adrepturilor omului, egalitatea suverana a statelor),
care sunt obligatorii pt toate statele existente pe Glob.
Subiectul II: Organizația Națiunilor Unite – organizație cu
vocație universală
1.1.Definiți noțiunea de organizație internaționalăOrganiza ția
internațională este o asociație de state fondate în baza principiului egalitîții
suverane care are la bază un act constitutiv (tratat internațional), are o
structură proprie, bugetș i personalitate distinctă de cea
afondatorilor.1.2.Analizați istoria creării
O.N.UONU inițial a existat sub forma altei organizațiiși anume –
Liga Națiunilor formată prin tratatul de laVersailles 1920. Scopul Ligii
națiunilor era dezarmarea, prevenirea războaielor prin intermediul securită
țiicolective, rezolvarea disputelor inter-națiuni prin negociere, diplomațieși
îmbunătățirea calită ții vieții. Liganu dispunea de armată proprieși după o
serie e eșecuri nu a putut face față agresiunilor Axei Berlin-Roma-Tokyo,
declanșîndu-se al doilea război mondial.La încetarea războiului în 1945,
reprezentanți ai 50 dețări s-au întîlnit la San Francisco pentru a Semna
CartaONUși astfel Liga a fost înlocuită cu Organizația Națiunilor Unite
moștenind numeroase agenții și organizații fondate de Ligă. Numele de
”United Nations” a apărut pentru prima dată în Declarația președintelui
american Roosvelt în 1942cînd 26 dețăriși-au unit for țele pentru a înfrunta
Axa.1.3Evaluați sistemul și funcțiile organelor principale ale ONUPotrivit
Cartei, ONU are 4 obiective majore:1) sa mentina pacea si securitatea
internationala;2) sa dezvolte relatii de prietenie intre natiuni;3) sa coopereze
in rezolvarea problemelor internationale si in promovarea respectului pentru
drepturile omului;4) si sa fie un centru pentru armonizarea actiunilor tuturor
statelor.ONU are 6 organe distincte, fiecare avînd funcțiile ei
caracteristice:a)Adunarea Generală – este organul principal și deliberativ
care poate examina principiile generale decooperare pentru mentinerea pacii
si securitatii internationale, inclusiv principiile care guverneaza
dezarmareasi reglementarea înarmarilor, si poate face recomandari cu
privire la asemenea principii fie Membrilor Organizatiei Natiunilor Unite,
fie Consiliului de Securitate, fie Membrilor Organizatiei si Consiliului
deSecuritate. b)Consiliul economic si social – poate efectua sau initia studii
si rapoarte privind probleme internationale îndomeniile economic, social,
cultural, al învatamântului, al sanatatii si în alte domenii conexe si poate
facerecomandari în privinta tuturor acestor probleme Adunarii Generale,
Membrilor Natiunilor Unite si institutiilor specializate interesate. El poate
face recomandari în scopul de a promova respectarea efectiva a drepturilor
omului si libertatilor fundamentale pentru toti.c)Consiliu de securitate –
duce răspunderea pentru pacea și securitatea omenirii. Consiliul de
Securitate poateancheta orice diferend sau orice situatie care ar putea duce
la frictiuni internationale sau ar putea da nastereunui diferend, în scopul de
a stabili daca prelungirea diferendului sau situatiei ar putea pune în
primejdiementinerea pacii si securitatii internationale.d)Consiliu de tutelă –
examinează problemele referitoare la teritoriile ce nu sunt capabile să
seautoadministreze.e)Secretariatul
– îndeplinește lucrările de secretariat (arhivă, petiț
ii, depozitarea tratatelor)f)Curtea Internationala de justitie - organul
judiciar principal al Natiunilor Unite.

Test nr. 15Subiectul I: Raportul dintre dreptul international și

dreptul intern1.1Definiți ordinea juridică international Prin ordine juridică
internațională subînțelegem modul de organizare
și funcționare a societății internaționale, precumși principiile și
modul de interacțiune între subiec
ții Dreptului Internațional.1.2.Analizați doctrinele și teoriile ale
raportului dintre Dreptul Interna țional și naționalÎn literatura de
specialitate s-au conturat 2 teorii de bază:1)Teoria dualistă – presupune că
Dreptul Internațional și cel Intern sunt 2 sisteme absolut diferite care conț
innorme ce reglemeatează diferite raporturi juridice. Aceste sisteme evoluț
ionează după metoda liniilor paralele,niciodată intersectîndu-se.2)Teoria
monismului – afirmă existența a 2 sisteme de Drept care reglementează
raporturi juridice diferite însăse întîlnesc situație de coeziune a lor. Cele
mai întîlnite domenii de coeziune sunt: drepturile omului, regim
defrontieră, relații diplomatice. Această teorie cunoaște 2 accepțiun a)
Monismul cu privatul Dreptului Internațional (autor Hans Kelsen).
Asemenea poziție e adoptată deconstituția Franței, Federației Ruse.
Această teorie prevede că atunci cînd există conflict între normeleDreptului
Internaționalși cel Național se aplică prevederile Internaționale. b)
Monismul cu privatul Dreptului Intern. Această teorie e antagonică
celeilalte. Autor (kauffman). Această poziție e prevăzută de constituția
Nicaragua.1.3 Formulați particularitățile raportului dintre dreptul
constituțional al RM și dreptul Internațional. Acest raport poate fi sesizat
din art. 4 si 8 a Constituției RM care prevede că:”1.Dispozițiile
constituționale privind drepturileși libertățile omului se interpreteazăși se
aplică înconcordanță cu Declaraț ia Universală a drepturilor omului, cu
pactele și cu celelalte tratate la care RM este parte.2. Dacă există
neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile
fundamentale ale omului la careRM este parte și legile ei interne, prioritate
au reglementările internaționale ” (art.4)Citind articol se crează impresia că
prioritate asupra legilor interne au doar reglementările interna ționale ce
ținde drepturile omului iar această prioritate se răsfrînge asupra tuturor
legilor (inclusiv cele consituționale).Pentru a elucida această neclaritate
Curtea Constituțională în 1999 s-a pronunțat asupra interpretării art.
4 și 8din Constituție. Hotărîrea Cur ții Constituționale stipulează însă
că:Reglementările internaționale au prioritate asupra tuturor legilor înafară
de cele constituționale.Reglementările internaționale au prioritate nu doar
dacă țin de domeniul drepturilor omului, dar oricarereglementări prevăzute
în tratatele internaționale la care RM este parte.
Subiectul II: Regimul juridic al zonelor polare
2.1Definiți noțiunea de zonă polară.Zona polară reprezintă zona
geografică situată fie la polul nord (Arctica) fie la polul sud
(Antarctica).2.2.Analizați instrumentele internaționale ce
reglementează statutul Arcticii și Antarcticii.Statutul Arcticii este
determinat de reglementările internaționale și legislația statelor riverane la
Oceanul Înghețat de Nord. O organizație internațională care are atribuții în
acest sens este Consiliul arctic format din 8state care scopul de a coordonași
coopera cu activitățile statelor în regiunea dată.Referitor la Antarctica, în
sec. XX mai multe state au încercat să-și atribuie unele păr ți din Antarctica.
Pentrua stabili regimul juridic aplicat acestei zone în 1959 s-a semnat
Tratatul de la Washington cu privire laAntarctica. În vederea respectării lui
s-a creat un sistem de control și inspecție reciprocă care se realizează
prinobservatorii desemnaț i de reprezentanții celor 12 păr ți la tratat. Pentru
a soluționa problemele referitoare laresursele minerale din zonă în 1988 a
fost adoptată Convenția privind reglementarea activităților asupraresurselor
minerale din Antarctica.
2.3Formulați particularitățile regimului juridic al Arcticiiși
AntarcticiiRegimul juridic al Arcticii s-a format într-o perioadă lungăși
continuă în prezent. O încercare de a determinaca acest regim a avut loc la
inițiatva savantului rus lakhtin care a înaintat teoria sectoarelor. Această
teoriefavoriza Federația Rusă și defavoriza SUA. Astfel ea nu a fost
acceptată unanim. Unica reglementare estecuprinsă în Convenția cu privire
la Dreptul Mării din 1982 care recunoa și te dreptul statelor riverane zonelor
cuînghețuri să ia măsuri de protective și control asupra poluării pe o distanță
de 200 m.m. În prezent Arcticanecesită o tot mai clară
reglementare internațională.Principiul de bază al regimului
internațional al Antarcticii este – folosirea ei numai în scopuri pașnice.
Aceastăzonă are un statut de – demilitarizare, neutralizare și denuclearizare.
Antarctica este însă liberă pentru cercetări științifice. Atît timp cît tratatul
de la
Washington din 1959 este în vigoare nici un stat nu poate înainta
pretenții teritoriale asupra zonei.
Test nr.16
Subiectul I: Principiul egalitatii suverane a statelor
1,1.Definiti notiunea de principiu a egalitatii suverane a statelor
Acest principiu permite consacrarea principalei particularitati a dreptului
internationa-prezenta la subiecti sai acalitatii de suveranitate si in virtutea
acestui fapt-egalitatea lor juridica indiferent de momentul aparitiei,factorul
teritorial ,demografic,economic.
1.2Analizati evolutia istorica si codificarea principiuluiIncă din
secolul al 16–lea, ca o reacţie la inegalitatea practicată şi la arbitrariul
marilor puteri s-a arătatnecesitatea recunoaşterii egalităţii in drepturi a
statelor. Hugo Grotius releva că principiul egalităţii intreindivizi işi găseşte
expresie şi relaţiile dintre state, iar Pufendorf avea să sublinieze că egalitatea
statelor este oexpresie a suveranităţii lor.In ultimele decenii sa dezvoltat o
literatură bogată despre egalitatea suverană a statelor,98 accentuindu-
sesemnificaţia pe care o are acesta in promovarea unor relaţii de inţelegere
intre state.Dreptul la suveranitate şi independenţă a fost mult teoretizat de
jurişti de prestigiu. In opinia profesoruluiGeorge Plastara „dreptul de
suveranitate consistă in aceea că statul este stăpin de a hotări aşa cum crede
de

cuviinţă asupra intereselor sale şi de a găsi el insuşi mijloace pentru

a infăptui ceea ce consideră că esteconform acelor interese.Principiul
egalitatii suverane a statelor a fost codificat in urmatoarele acte:1.Conventia
cu privire la drepturile si obligatiile economice ale
statelor(Montevideo,1933)2.Carta ONU 19453.Declaratia principiilor care
guverneaza relatiile reciproce dintre state 19704.Actul final de la Helsinki
19751.3 Evaluati continutul juridic al principiuluiSuveranitatea de stat
reprezintã un principiu atât al dreptului intern cât si al dreptului
internaþional.Suveranitatea reprezintã dreptul unui stat de a rezolva liber si
dupã propria sa apreciere problemele sale atât în plan intern cât si extern,
fãrã a transgresa în nici un fel drepturile altor state si nici principiile
fundamentale aledreptului internaþional. Suveranitatea statului este unitarã
si presupune respectarea suveranitãþii altor state. Înceea ce priveste
caracteristicile suveranitãtii de stat, aceasta implicã independenþa deplinã
politicã sieconomicã a statului, dreptul acestuia de a fundamenta si a realiza
dupã cum am menþionat propria sa politicãexternã si internã. Suveranitatea
se caracterizeazã prin exclusivitate, în sensul cã pe teritoriul unui stat nu
potcoexista, în principiu douã suveranitãti, ci doar una singurã.Una din
consecinþele principale ale egalitãþii suverane o reprezintã inalienabilitatea
si indivizibilitateateritoriului de stat.Legătura puternică a
suveranităţii cu toate celelalte principii este reliefată de faptul că din
suveranitate decurgdirect o serie de consecinţe juridice precum:
suveranitatea permanentă asupra bogăţiilor şi resurselor naturale,dreptul de
liberă alegere a regimului social-politic, integritatea frontierelor statului,
dreptul de a stabili relaţiioficiale, de a participa la viaţa internaţională, de a
adopta orice măsuri necesare pentru conducerea vieţiiinterne şi externe a
poporului respectiv.Conţinutul principiului egalităţii suverane a statelor este
format din anumite drepturi şi obligaţii care le revin.Din acest principiu
decurg următoarele drepturi ale statelor: dreptul lor la personalitate
internaţională, dreptulstatului de a i se respecta integritatea teritorială,
dreptul inerent la legitimă apărare, dreptul de a-şi stabili singur sistemul său
economic, cultural şi normativ, dreptul de a defini şi conduce in mod liber
relaţiile sale cu altestate conform dreptului internaţional, dreptul de a
aparţine sau nu organizaţiilor internaţionale, de a fi sau nu parte la tratate bi
sau multilaterale, dreptul de participa la conferinţe internaţionale, dreptul de
legaţie activă şi pasivă etc. Acest principiu mai prevede insă şi unele
obligaţii pentru state cum ar fi respectarea suveranităţiialtor state, să
respecte personalitatea internaţională a celorlalte state şi să indeplinească cu
bună credinţăobligaţiile sale internaţionale.Afară de aceasta, acest principiu
mai presupune că toate statele indiferent de factorii geopolitici au
aceleaşidrepturi şi obligaţii fundamentale aşa cum rezultă din dreptul
internaţional cum ar fi egalitate de capacitate juridică a statelor de a dobandi
drepturi şi de a-şi asuma obligaţii pe plan internaţional, participarea statelor
incondiţii de egalitate la crearea dreptului internaţional, la conferinţe
internaţionale, la organizaţii internaţionale precum şi aplicarea in mod egal
a dreptului internaţional tuturor statelor. Astfel, este necesar să precizăm
căegalitatea in drepturi ca principiu care decurge din cel al suveranităţii
statelor, nu presupune egalitatea de factointre state, ci doar capacitatea egală
din punct de vedere juridic de a dobandi drepturi şi obligaţii in
relaţiileinternazionale.La fel ca si in alte principii,aici se cunosc
exceptii:1.procedura de votare pe chestiuni de fond a Conciliului de
Securitate a ONU2.votul ponderat din cadrul FMI si ConsiluL
UE(proportional cu marimea teritoriului,nr. populatiei si PIB seacorda
voturi suplimentare)
Subiectul II: Frontiera de stat în Dreptul Internațional Public
2.1 Definiti notiunea de frontiera de statFrontiera de stat-este linia ce
desparte pe uscat si pe apa teritoriul de stat de teritoriile statelor vecine,iar
in planvertical delimiteaza spatiul aerian si subsolul de spatiul aerian si
subsolul statelor vecine.2.2 Formulati criteriile de clasificare a frontierelor
de statFrontierele de stat se clasifică:A. După natura lor, in:a) naturale, care
se stabilesc ţinandu-se seama de anumite particularităţi geografice, cum ar
fialbia unor rauri sau fluvii, munţi, văi, litoralul mării; b) geometrice sau
convenţionale, care sunt linii mai mult sau mai puţin drepte, care
despartteritoriile statelor;c) astronomice, la stabilirea cărora sunt folosite
paralelele sau meridianele.B. După elementele componente ale teritoriului,
in:a) terestre, care despart uscatul dintre două sau mai multe state. In funcţie
de particularităţileterenului ea poate urma linia crestelor munţilor, mijlocul
văilor sau poate fi stabilită, in linie
dreaptă, geometric sau astronomic; b) fluviale, separă in două părţi
apele unui fluviu situat intre teritoriile a două state. Frontierele fluviale
sestabilesc in funcţie de particularităţile apelor de frontieră. In cazul
fluviilor nenavigabile, frontierele sestabilesc pe linia mediană a fluviului. In
cazul fluviilor navigabile, linia de frontieră se consideră linia denavigaţie
(farwatter) sau linia celor mai mari adancimi (thalweg), linii care de fapt in
cele mai multe situaţiicoincid. In cazul in care fluviul are mai multe braţe,
frontiera se stabileşte pe braţul principal.In situaţia in care fluviul işi
schimbă treptat cursul, frontiera se stabileşte pe talvegul noului curs. Dacă
fluviulişi schimbă albia, frontiera rămane pe albia veche, fluviul devenind
apă interioară a statului pe teritoriul căruiase găseşte noua albie. Pe podurile
care leagă două state frontiera se stabileşte pe mijlocul podului, dacă
intrecele două state nu există o altă inţelegere.Aceeaşi regulă se aplică şi in
cazul unor baraje de apă de frontieră.In situaţiile in care intre teritoriile
statelor se află lacuri sau mări inchise, frontiera se fixează pe linia
careuneşte punctele de uscat cele mai avansate ale frontierelor comune sau
pe mijlocul lacurilor sau mărilor.Un regim juridic special il au mările
interioare adiacente mai multor state. Un exemplu unical il serveşte
astăziMarea Caspică, al cărei litoral este impărţit intre Federaţia Rusă,
Kazahstan,Iran, Azerbaidjan şiTurkmenistan;339c) maritime, reprezintă
liniile exterioare ale mării teritoriale, stabilite de state, prin acte unilaterale
sau pe bazaconvenţională cu statele vecine;(plus desenul din caiet privitor
la fr. de stat)d) aeriene, separă spaţiile aeriene ale statelor prin linii
perpendiculare care pornesc de lafrontierele terestre sau acvatice in sus pană
la limita interioară a spaţiului cosmic (aproximativ la distanţa de100-110
km deasupra nivelului mării).e)frontiera in sub sol-linia perpendiculara
proiectata in jos de pe linia frontierei terestre si acvatice pina undeajung
mijloacele tehnice de care dispune statul respectiv2.3 Evaluati procesul de
stabilire a frontierelor de statIn plan juridic, frontierele se stabilesc prin
acorduri incheiate intre statele vecine.
Fixarea frontierelor insă practic se face prin două operaţiuni distincte:
delimitarea şi demarcarea. Delimitarea este o operaţiune politicăşi
juridică care constă in identificarea direcţiei principale şi descrierea
amănunţită in cuprinsul tratatuluiincheiat in scopul stabilirii frontierei, a
traseului acesteia.Demarcarea este operaţiunea propriu-zisă de stabilire pe
teren a celor convenite in textul tratatului. Aceastăetapă se realizează de
comisii mixte formate de reprezentanţii statelor părţi la tratat şi au ca
atribuţii stabilireatraseului frontierei şi fixarea semnelor de demarcare,
intocmirea documentelor ce consemnează infăptuireaacestei operaţiuni,
rezolvarea unor probleme legate de intreţinerea frontierei, a drumurilor de
acces etc.Ulterior,in dependenta de anumite circumstante poate interveni si
redemarcarea.De asemenea,statele potrealiza si o rectificare si anume
precizarea traseului frontierei si corectarea sa in legatura cu
anumitecircumstante(denundarea,necesitatea populatiei
bastinsase,etc) Regimul de frontieră se stabileşte prin legiinterne şi cuprinde
totalitatea de norme juridice şi măsuri privind paza şi supravegherea
frontierei, controlul pentru trecerea frontierei, activităţile desfăşurate in
zona de frontieră, căile şi condiţiile de acces, intrare, ieşire,şedere,
activitatea intr-o zonă determinată a teritoriului său de la frontieră ş. a.
Regimul juridic al frontierei destat a Republicii Moldova este stabilit prin
Legea privind frontiera de stat a Republicii Moldova, adoptată la 17mai
1994,
care reglementează:a) modul de trasare şi de marcare a frontierei de
stat; b) paza frontierei de stat;c) zona de frontieră (stabilită cu o lăţime de 2
km);d) condiţiile in care se face trecerea peste frontieră a persoanelor,
mijloacelor de transport,mărfurilor şi a altor bunuri;e) condiţiile in care se
pot practica anumite activităţi (pescuitul, recoltarea produselor lemnoase şi
accesorii ale pădurii);f) imputernicirile organelor puterii de stat şi
administraţiei de stat in domeniul pazei frontierei de stat.Prin tratate
bilaterale incheiate cu statele vecine urmează să fie reglementate problemele
comune de frontieră privind intreţinerea frontierei, soluţionarea litigiilor de
frontieră etc.
Testul 17
Subiectul I: Tratatul internaţional ca izvor de Drept
Internaţional Public

Definiţi noţiunea de izvor de DIP- Izvorul de drept internaţional

public poate fi definit ca fiind un instrument juridic (tratatul sau
cutumainternaţională), care dau formă exterioară normelor juridice
internaţionale, prin acordul de voinţă al subiectelor dreptului internaţional
public, in primul rand statele.---mijloace de determinare a normelor de drept
rezultate din acordul de vointa a statelor.

1.2 Analizaţi tratatul internaţional ca izvor de Drept Internaţional

PublicIncepand cu perioada interbelică şi in special după cel de-al doilea
război mondial, tratatul internaţionalreglementează majoritatea domeniilor
vieţii internaţionale.Tratatul internaţional reprezintă un izvor principal
aldreptului internaţional public şi, este cel mai important in reglementarea
relaţiilor dintre subiectele dreptuluiinternaţional. O primă consacrare
juridică a tratatului internaţional o putem remarca in Convenţia de la
Vienadin anul 1969 cu privire la dreptul tratatelor, care a recunoscut „rolul
fundamental al tratatelor in istoriarelaţiilor internaţionale şi … importanţa
din ce in ce mai mare a tratatelor ca izvor al dreptului internaţional şica
modalitate de dezvoltare a cooperării paşnice intre naţiuni,oricare ar fi
regimurile lor constituţionale”.Convenţia de la Viena (1969) nu exclude nici
posibilitatea incheierii tratatelor in “formă nescrisă”, adică
orală(aşanumitele gentlemen’s agreements). Acestea insă ţin mai degrabă
de domeniul trecutului decat de present.1.3 Argumentaţi formele şi
elementele tratatelor Exista 2 forme pricipale de tratate: scrise si verbale.
Datorita prioritatii sale forma scrisa a devenit dominantain practica
internationala. Multe tratate contin dispozitii detaliate, uneori cu utilizarea
unor indici numerici,formule, harti etc.Tratatele scrise au o foarte mare
importanta la delimitarea frontierilor cu statele vecine. Cutoate acestea nici
acordurile incheeate in forma verbal nu au disparut din practica statelor. Ele
erau utilizate pentru a schimba rangul unei misiuni diplomatice din legatie
in ambasada, fie pentru stabilirea relatiilor diplomatice.Denumirea
acordurilor orale este gentlemen’s agreements. Doctrinarii au pareri diferite
cu privirela natura juridical a acestor tratate: unii le recunos cu aceeasi
valoare juridica ca si tratatele scrise iar altii leneaga acest
caracter.Elementele tratatelor international se impart in esentiale si
accesorii. Elementele essential sunt: partilecontractante, acordul de vointa
al partilor, obiectul si scopul tratatului.Partile contractante trebuie sa fie
intotdeauna statele, organizatile international interguvernamentale sau
alteentitati carora le este caracteristica calitatea de subiect de drept
international.Acordul de vointa a partilor trebuie sa fie liber si
neviciatObiectul il formeaza drepturile si obligatiile partilor create prin
normele stabilite de tratat. Obiectul trebuie safie licit si realizabil.Scopul
reprezinta obiectivele urmarite de partile contractante prin incheerea
contractului.

Subiectul II: Misiunile diplomatice

2.1 Definiţi noţiunea misiunii diplomaticeMisiunea-treaba

incredintata cuiva ,sarcina cu acre este investita o persoana ,calitatea care i
se atribuie pt a oindeplini.-- poate fi şi funcţia, şi rolul, precum şi ansamblul
de activităţi specific funcţiei sau rolului.Misiunilediplomatice sunt
îndeplinite de agenţi diplomatici,demnitari şi funcţionari ai statului.2.2
Formulaţi structura şi competenţa misiunilor diplomaticePe baza practicii
internaţionale se poate vorbi de următoarea schemă a misiunii diplomatice:
cancelaria, secţia politică, secţia economică şi comercială, biroul militar,
secţia sau biroul cultural, secţia sau biroul de presă,secţia
consulară.Cancelaria ocupă locul principal în misiunea diplomatică. Aici se
primesc, sunt pregătite şi trimise toatedocumentele care cad în competenţa
şefului de misiune, unde se coordonează munca tuturor celorlalte
secţii.Secţia economică şi comercială vizează dezvoltarea relaţiilor
economice, în general, a celor comerciale înspecial, între cele două
state.Secţia ataşatului cultural este de dată relativ mai recentă şi se ocupă de
cunoaşterea şi afirmarea culturală înexterior, dar şi procesul invers.Biroul
ataşatului militar are atât funcţii de reprezentare, dar şi de observare, precum
şi colaborare în acestdomeniu.Competenţele misiunilor diplomatice aşa
cum reiese din art. 3 al Convenţiei de la Viena constau în special în:A
reprezenta statul acreditant în statul acreditar;A ocroti în statul acreditar
interesele statului acreditant şi ale cetăţenilor săi în limitele administrate de
dreptulinternaţional;A duce tratative cu guvernul statului acreditar;A se
informa prin toate mijloacele licite despre condiţiile şi evoluţia
evenimentelor din statul acreditar şi araporta cu privire la aceasta statului
acreditant;A promova relaţii de prietenie şi a dezvolta relaţii economice
culturale şi ştiinţifice între cele două state.Evaluaţi funcţiile misiunii
diplomatice permanenteCele mai importante funcţii ale misiunilor
diplomatice sunt:1)Funcţia de negociere ţine prin excelenţă de esenţa
activităţii diplomatice. Prin ea se apără interesele ambelor state încercând a
se pune de acord, a găsi puncte de interes comun în probleme bilaterale sau
multilaterale. Demulte ori negocierea este sinonimă cu
diplomaţia.2)Reprezentarea se manifestă prin participarea agenţilor
diplomatici la evenimentele vieţii publice,simbolizând statul acreditant,
atitudinea de aprobare pe care acesta o adoptă faţă de momentele
semnificativeale vieţii publice din ţara de reşedinţă

3) Funcţia de observare şi informare. Observarea îi permite agentului

diplomatic să se informeze şi să trimităguvernului său rapoarte
periodice.4)Funcţia de cooperare internaţională vizează realizarea de
raporturi cât mai bune, menţinerea unei atmosferecât mai amicale,
contribuţia la colaborarea internaţională pe toate planurile.5)Funcţia de
protejare a intereselor statului acreditant şi a cetăţenilor acestuia, a
persoanelor fizice şi juridice.6)Funcţia consulară. Este o practică de dată
relativ recentă, în doctrină interpretându-se că statul acreditant poate
înfiinţa în ambasadă o secţie consulară, fără a cere autorizarea statului
acreditar.
Testul 18
Subiectul I: Încheierea tratatelor internaţionale1.1 Definiţi noţiunea
de împuterniciri pentru încheierea tratatelor internaţionale.Împuternicirile
pentru incheerea tratatelor internationale sunt niste functii exercitate de
catre o categorie de persoane care sunt imputernicite prin constitutie si alte
acte normative in vedere incheerii unui tratatinternational cu scopul de a
reprezenta interesele statului.1.2 Analizaţi stadiile şi fazele încheierii
tratatelor internaţionale.Fazele de incheere a unui tratat international
sunt:Manifestarea de vointa de a incheea un tratatPregatirea si adoptarea
textului tratatului. Tratatele bilateral sun pregatite si adoptate prin canale
diplomatice pe cind tratatele multilaterale sunt pregatite de organul de lucrul
a organizatiei internationale sau de catrecomitetul de lucrul a conferintei
internationale. Adoptarea se face in baza votarii, de regula tratatul
multilateralse adopta cu votul majoritatii
calificate(2/3;3/4)Stabilirea auteticitatii textului tratatului.
Auteticitatea indica faptul ca textul este veridic, definitiv si nu poate
fimodificat. Este o faza importanta realizata prin urmatoarele instrumente:1)
semnarea, 2)semnarea adreferendum ( are loc numai atunci cind
reprezentatul nu are deplinele puteri pentru participare fazelor
incheeriitratatului) si este o semnatura definitive.parafarea- semnarea
reprezentatilor pe fiecare pagina sau la sfirsitul textul tratatului.exprimarea
consimtamintului la obligatiunile tratatului care se face prin ratificare
sau semnare,acceptarea,aprobarea,confirmarea. In practica se mai
intilnesc si subfaze ca: depozitare, inregistrarea, publicarea..1.3 Formulaţi
modalităţile de exprimare a consimţămîntului de a se lega prin
tratat.Modalitatile de exprimare a consimtamitului de a fi legat prin tratat
sunt:Semnarea are de regula ca effect autentificarea tratatului elaborate prin
negocieri.Schimbul instrumentelor care constitue un tratat la fel reprezinta
o modalitate de exprimare a consimtamintuluistatelor de a se angaja
printrun tratat international atunci cind: a) instrumentele prevad ca
schimbul lor va aveaacest effect, sau b)este stabilita pe alta cale ca aceste
state convin ca schimbul de instrumente sa
aiba acesteffect.Rtificarea- exprimarea consimtamitului unui stat prin
intermediul autoritatilor sale competente de a fi legat printr-un tratat
international care este semnat de reprezentantii sai.Aprobarea (acceptarea)
reprezinta o modalitate de exprimare a consimtamitului statului de a fi parte
la aceletratate care nu necesita sa fie ratificate dar care prevad aprobarea lor.
Subiectul II: Marea teritorială şi apele interioare maritime
2.1 Definiţi noţiunea de mare teritorială şi ape interioare
maritime.Marea teritoriala este fisia adiacenta apelor maritime
interne,apelor arhipelagice cu latimea de pana la 12 milemarine asupra
careia statul riveran isi exercita suveranitatea deplina si exclusiva.la limita
exterioara a mariiteritoriale se instituie frontiera statului riveran.Apele
interioare marine –sunt suprafete acvatice maritime sau oceanice situate
intre tarmul ununi stat si liniade baza de la acre se masoara latimea marii
teritoriale.2.2 Analizaţi regimul juridic al apelor teritoriale.Marea teritorială
este partea de mare adiacentă ţărmului, până la o anumită distanţă în larg,
considerată cafăcând parte din teritoriul de stat şi supusă deci suveranităţii
statului riveran, suveranitate care se extinde şiasupra spaţiului aerian de
deasupra mării teritoriale, precum şi asupra solului şi subsolului acesteia
Regimul juridic al mării teritoriale este stabilit prin legislaţia internă a
statului riveran,ţinându-se cont de prevederiledreptului internaţional
Reglementarea navigaţiei în marea teritorială de către statul riveran are ca
scopasigurarea securitatii traficului, separarea cailor de navigatie, pilotajul,
prevenirea abordajelor etc.Celebraformulă a lui Bynkershoek potrivit căreia
puterea unui stat se termină acolo unde se termină forţa armelor sale,a
condus la fixarea lăţimii mării teritoriale pană la o distanţă echivalentă unei
impuşcături de tun Compromisulacceptat a fost formulat de Convenţia din
1982 la art. 3 care prevede o delimitare unilaterală a mării teritoriale
In acest sens, Convenţia autorizează limita maximă de 12 mile
marine, statelor revenindu-le două metodealternative de delimitare,
utilizand linia de bază normală sau linia de bază dreaptă.2.3 Evaluaţi
condiţiile de executare a dreptului de pasaj inofensiv al navelor străine în
apele teritoriale.Recunoscut la începuturile sale ca o regulă de drept
cutumiar, consacrat apoi prin prima conferinţă asupradreptului mării,
trecerea inofensivă, aşa cum a fost reglementată în art.14-23 dinConvenţia
de Montego-Bay,reprezintă un progres, prin prevederea unor reglementări
mai detaliateşi mai clare în comparaţie cu Convenţiadin 1958 În sensul
Convenţiei din 1982 trecerea este inofensivă atât timp cât nu aduce atingere
păcii,ordinii dedrept, liniştii publice sau securităţii statului riveran. Trecerea
trebuie să se efectueze înconformitate cu prevederile Convenţiei şi alte
reguli ale dreptului internaţional. Art. 18 dispune că“prin trecere se
înţelegefaptul de a naviga în marea teritorială în scopul:a)de a traversa fără
a intra în apele interioare ori a face escalăîntr-o radă sau instalaţie portuară
situată în afara apelor interioare;b)de a intra în apele teritoriale sau a le
părăsi, sau de a face escală într-o asemenea radă sau instalaţie portuară, sau
de a o părăsi” O precizare ce seimpune în legătură cu dreptul de trecere
inofensivă, se referă la locul încare trebuie să se afle nava înmomentul când
s-ar angaja în una dintre activităţile nepermise şianume “în marea
teritorială”, deoarece numaiîn această zonă beneficiază de dreptul de
trecereinofensivă, în apele interioare neexistând un astfel de drept pentru
navele străine.
Testul 19
Subiectul I: Efectele tratatului inernaţional1.1 Definiţi noţiunea de
tratat internaţional.Definiţia juridică a “tratatului” este dată in Сonvenţia de
la Viena (1969), care prin această noţiune inţelege“un acord internaţional
incheiat in scris intre state şi guvernat de dreptul internaţional, fie că este
consemnatintr-un singur instrument unic, fie in două sau mai multe
instrumente conexe şi oricare ar fi denumirea sa particulară” (art. 2 pct. 1
lit. a).1.2 Analizaţi efectele tratatelor în timp, spaţiu şi asupra cercurilor de
subiecţi.Efectele tratatului in spatiu de regula tratatul incheeat de state sun
obligatorii pentru acestea si se aplica peintreg teritoriu fata de toata
populatia. Dar exista si o serie de tratate care au obiect de reglementare
raporturi juridice ce se instituie in cadrul unei portiuni de teritoriu a unui
stat aparte ex: conv. Dela Constantinopol cu privire la libertatea de
navigatie pe Canalul Suez. Efectele asupra subiectilor desi sunt obligatorii
pentru totisbiectii de DIP in procesul de incheere a tratatelor poate participa
un numar restrins de subiecti iar ca regulatratatele creaza efecte juridice
doar pentru statele care au participat la procesul de incheere sau de
aderareulterior.Efectele tratatelor in timp incepe sa produce efecte
juridice:a) la data expresa indicate in text, b)lasurvenirea evenimentelor
cum ar fi declansarea unui conflict armat, c)respectarea anumitor conditii
legate deintrarea in vigoare. Tratatele inceteaza efectele juridice: a)
expirarea termenului pentru care a incheeat daca partile nu au solicitat din
timp, b) odata cu atingerea scopului, c)odata cu incetarea anumitor
evenimente pentrucare era preconizat, d) daca apare un nou trata cu acelasi
obiect dar ci dipozitii contrare.1.3 Temeiurile de incetare a
tratatului:Abrogarea este un caz de stingerea a tratatelor international care
solicita vointa unanima a partilor. Abrogarea poate fi expresa si
tacita.Anularea este modalitate de renuntare unilaterala a unui stat la un
tratat incheiat de acesta.Denunţarea – în cazul tratatului bilateral
denunţarea pune capăt unui tratat. În cazul unui tratat
multilateraldenunţarea poartă caracterul unei retrageri.La fel reprezintă
temeiuri de încetare şi:Disparitia unei parti contractante ale tratatului-ca
subiect de drept internationalExpirarea termenului de valabilitatea a
tratatuluiExecutarea complete a tratatuluiSurvenirea unei conditii
rezolutorii expres prevazuta în tratatDrept urmare a constatarii nulitatii
tratatului internationalReducerea numarului de participanti la tratatul
multilateral sub numar necesar pentru intrarea in vigoare aacestuiaDrept
urmare a doptarii unor decizii obligatoriii din partea anumitor organizatii
international.
Subiectul II: Metode şi mijloace de purtare a războiului
2.1 Definiţi metodele şi mijloacele de purtare a războiului.Metodele
de razboi - acele modalitati folosite de parti cu sau fara folosirea mijloacelor
de lupta pentruatingerea scopuluifinal al razboiului.Mijloc de razboi -acele
instrumente folosite de parti pentru realizarea scopului final al
razboiului.2.2 Formulaţi metodele şi mijloacele de purtare a
războiului.Declaratia de la Sankt-petersburg din 11 decembrie 1868
prevedea ca violent armata nu trebuie folosita decitimpotriva celui care o
foloseste, fiind unu din principiile de baza. Populatia civila este alcatuita
din persoanecare nu participa direct la ostilitati militare si implicit
impotriva sa nu este ingradit nici un atac derazboi.Astfel statele implicate
in razboi trebuie sa aiba un singur scop legitim de slabire a fortelor
militare ainamicului.Astfel subiectii implicati intr-un razboi trebuie
sa identifice cu egzactitate obiectivele militare pe care doreste sa le atinga
si sa foloseasca numai mijloace si metode de atac strict necesare pentru
distrugereaobiectivelor militare alese.2.3 Evaluaţi metodele şi mijloacele
interzise de purtare a războiuluiMijloacele de razboi interzise sunt: 1. Arma
chimica, 2. arma biologica, 3.arma incendiara, 4. bombele caseta,5.minele
antipersonal, 6.minele capcana, 7.gloantele dium.Metodele de razboi
interzise sunt:-otravirea apei surselor alimentare, -folosirea semnelor
distinctive alinamicului, comitetului international, a comitetului si
semilunii rosii, -folosirea metodelor perfide. In toateconflictele armate,
dreptul beligerantilor de a alege metode de purtare a razboiului nu este
nelimitat. Esteinterzisa indreptarea atacurilor intentionate, fara
discriminare, de terorizare sau represalii impotriva populatiilor civile. De
asemenea sunt interzise in ce priveste persoanele si bunurile civile:
capturarea deostatici, folosirea de scuturi umane, inrolarea fortata in cadrul
armatei inamice, represaliile, deportarea sitransferul fortat de populatie.
Testul 20
Subiectul I: Mecanisme Universale Internaţionale de protecţie a
drepturilor omului1.1 Definiţi Dreptul Internaţional al Drepturilor omului –
ca ramura de Drept Internaţinal PublicDreptul internaţional al drepturilor
omului
(DIDO) constituie un ansamblu de norme şi principii de
naturăconvenţională şi/sau cutumiară care reglementează conduita statelor
pentru asigurarea respectării şi protecţieidrepturilor şi libertăţilor
fundamentale fără discriminare atât pe timp de pace, cât şi pe timp de război,
precumşi care stabilesc răspunderea pentru încălcarea acestora.1.2 Analizaţi
apariţia, evoluţia şi codificarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale
omului.Dreptul international al drepturilor omului este o ramura relative
tinara care a aparut in sec. XIX-lea. Azi esteuna di cele mai codificate ramuri
de DIP. Ca si orice alta ramura de drept international dreptul international
aldretorilor omului are propiiile izvoare si principii care sunt codificate in
legislatia a mai multor state.Principalele izvoare ar fi:Declaratia universal a
drepturilor omuluidin 1948,Pactul international cu privirela drepturile civile
si politice1966, declaratia islamica universala1981, Carta ONU din 1945
etc.In DIP sun 2ramuri care la prima vedere se asemana foarte mul: DI al
drepturilo omului si DI umanitar. DI al drepturilor omului reglementeaza
drepturile si libertatile fundamentale cu character absolute pe care statele
sunt obligatesa le respecte pe intreg teritoriu in in toate timpurile. Iar DI
umanitar are drept scop protectia persoanei fizicedoar in perioada
conflictelor armate.1.3 Evaluaţi instrumentele universale pentru protecţia
drepturilor omuluiÎn perioada imediat postbelica eforturile comunitatii
internationale au fost orientate spre crearea unui cadrunormativ si
institutional universale de protectie a drepturilor si libertatilor fundamentale
susceptibile sa previnaorice prejudiciu adus exercitarii de catre fiinta umana
a drepturilor inerente conditiei si dezvoltarii sale. Ele aufost create în mare
parte în cadrul sau sub egida Organizatiei Natiunilor Unite si institutiilor
sale specializate.Carta Organizatiei Natiunilor Unite. Acest document,
semnat în 1945 este inedit dupa natura sa juridica: pe deo parte este actul
constitutiv al ONU si se supune normelor dreptului organizatiilor
internationale, iar, pe dealta parte, este un tratat international care se supune
dreptului comun al tratatelor internationale, astfel cum afost codificat prin
Conventia de la Viena asupra dreptului tratatelor.Carta Internationala a
Drepturilor Omului. Din punct de vedere formal nu exista un astfel de
document. Ceeace numim noi astazi Carta Internationala a Drepturilor
Omului este un ansamblu format din trei instrumentedistincte: Declaratia
Universala a Drepturilor Omului din 1948, Pactul cu privire la drepturile
civile si politicesi Pactul cu privire la drepturile economice, sociale si
culturale, ambele din 1966.
Subiectul II: Strîmtorile Internaţionale
2.1 Definiţi noţiunea de strîmtoare internaţionalăStramtorile
internaţionale. Din punct de vedere geografic, stramtoarea internaţională
estedefinită ca o porţiune de mare stransă intre două spaţii terestre care pune
in comunicare douăalte mări. Din punct de vedere juridic, stramtorile nu
sunt luate in consideraţie de dreptulinternaţional decat dacă ele „servesc
navigaţiei internaţionale”.2.2 Analizaţi dreptul de trecere în tranzit şi dreptul
de pasaj inofensiv prin strîmtorile internaţionale.Conform Conventiei de la
Montego-Bay sunt stabilite doua moduri distinct de trecere prin
strimtorileinternational: dreptul de trecere in transit si pasajul inofensiv.Prin
trecere în tranzit se înţelege exercitarea libertăţii de navigaţie şi de survol
numai în scopul unui tranzitcontinuu şi rapid prin strâmtoare, între o parte a
mării libere sau o zona economică exclusivă şi o altă parte amării libere sau
zonă economică exclusivă. Dreptul de trecere în tranzit este recunoscut
navelor şi aeronavelor tuturor statelor fără piedici, cu restricţia că acest drept
nu se extinde asupra strâmtorilor formate între teritoriulcontinental al unui
stat şi o insulă aparţinând acestui stat, dacă există de-a lungul insulei o rută
prin marealiberă sau o zonă economică exclusivă de comoditate
comparabilă. În acest caz, cerinţa continuităţii şi arapidităţii tranzitului,
totuşi, nu interzice trecerea prin strâmtoare pentru
a ajunge la teritoriul unui stat riveran,a-l părăsi sau a ieşi de acolo,
sub rezerva condiţiilor de intrare pe teritoriul acestui stat. Pasajul inofensiv
s

aplică strâmtorilor folosite pentru navigaţia internaţională, dar care

leagă marea teritorială a unui stat şi o partea mării libere sau o zonă
economică exclusivă a altui stat sau care sunt formate între teritoriul
continental alunui stat şi o insulă aparţinând acestui stat, dacă există de-a
lungul insulei o rută prin marea liberă sau o zonăeconomică exclusivă de
comoditate comparabilă. Exercitarea dreptului de trecere inofensivă prin
acestestrâmtori nu poate fi suspendată. În cazul strâmtorilor internaţionale
dreptul de trecere în tranzit se deosebeştede pasajul inofensiv în principal
prin recunoaşterea libertăţii de survol şi facultatea pentru submarine de a
trecesub apă, ceea ce-l aseamănă mult cu dreptul de trecere prin apele
arhipelagice.2.3 Evaluaţi regimul juridic al strîmtorilor Mării
Negre.Strâmtoarea Bosfor leagă Marea Neagră de Marea Marmara, care la
rândul ei comunică cu Marea Egee prinstrâmtoarea Dardanele, astfel cele
două strâmtori punând în comunicare Marea Neagră şi Marea
Mediterană.Ambele strâmtori se află sub jurisdicţia Turciei.. În timp de
pace, navele comerciale se bucură de o libertatedeplină de trecere prin
strâmtori, ziua şi noaptea, oricare ar fi pavilionul şi încărcătura lor, fără nici
oformalitate, cu excepţia controlului sanitar, stabilit prin regulamentele
turceşti la intrare în strâmtori. Regimul juridic de trecere a navelor de război
depinde de categoria şi tonajul lor. Navele uşoare de suprafaţă, navelemici
şi cele auxiliare, oricare ar fi pavilionul lor se bucură de dreptul de trecere
prin strâmtori, dar numai ziuaşi cu un preaviz dat guvernului turc pe cale
diplomatic cu 8 zile înainte, dacă e vorba de navele statelor riverane, şi cu
15 zile înainte pentru navele statelor ne-riverane. În preaviz trebuie să fie
specificate denumirea,tipul, numărul navelor, destinaţia, data trecerii şi
întoarcerii, dacă e cazul. Tonajul global maxim al tuturor forţelor navale
străine, aflate în trecere prin strâmtori, nu trebuie să depăşească, cu unele
excepţii, 15.000 tone,cuprinse în cel mult două nave. Această restricţie nu
se răsfrânge asupra navelor militare aflate în avariere întimpul trecerii, care
se supun, în asemenea circumstanţe, măsurilor speciale de siguranţă dictate
de guvernulturc. Navele militare de linie cu un tonaj superior al statelor
riverane au accesul prin strâmtori cu condiţiatrecerii unul câte unul, însoţite
de cel mult două torpiloare. În nici un caz, navele de război nu vor putea
folosi, pe durata tranzitului strâmtorilor, aeronavele pe care le au la bord.
Submarinele militare pot trece prin strâmtoridoar ziua, în mod izolat şi să
navigheze la suprafaţă. În timp de război, în situaţia când Turcia nu este
parte beligerantă, navele comerciale beneficiază de dreptul de trecere în
aceleaşi condiţii ca şi în timp de pace, iar navelor militare ale statelor
beligerante, cu unele excepţii, le este închis accesul în strâmtori. Celelalte
navemilitare se bucură de libertatea de trecere în condiţiile similare stării de
pace. În cazul în care Turcia devine beligerantă, trecerea navelor militare
este lăsată total la discreţia guvernului acestei ţări, iar navele comercialeale
statelor care nu sunt în război contra Turciei se vor bucura de libertatea de
trecere şi navigaţie prinstrâmtori, cu condiţia că nu vor ajuta în nici un mod
inamicul şi vor naviga doar ziua pe şenalul indicat deautorităţile turceşti.
Acelaşi regim de trecere se menţine atunci când Turcia se consideră
ameninţată de un pericol iminent de război.
Test 21
Subiectul I: Institutia recunoasterii in DIP1.1. Definiti institutia de
recunoastere in DIP1.act unilateral, prin care un Stat cnstata existenta
anumitor fapte sau acte, care pot avea consecinte asupradrepturilor si
obligatiilorsale sau asupra intereselor sale politice, si declara espres sau
admite implicit caacestea constituie elemente pe care se vor baza relatiile
sale juridice viitoare in raport cu noua entitate sausituatie2. “procedeu” prin
care un subiect de drept internaţional, in mod special un stat, care nu a
participat la naştereaunei situaţii sau la adoptarea unui act, acceptă ca acea
situaţie sau act să-i fie opozabile; adică admite caefectele juridice ale
acestora să i se aplice3. reprezinta actul declarativ dar nu constitutiv,
constata existenta unui Stat care exista ca effect al crearii nu carezultat al
actului de recunoastere1.2 Analizati subiectii, tipurile si formele
recunoasteriiSubiecti ai recunoasterii pot si numai statele, iar situatiile cind
e necesara recunoasterea sunt: crearea unui noustat, instalarea unui nou
govern, statutul de neutralitate.Recunoaşterea poate imbrăca două forme, şi
anume:- recunoaşterea expresă -se face printr-un act special al organului de
stat competent, act unilateral – declaraţiesau notificare formală – adresată
noului stat, prin care se exprimă in mod cert intenţia de a-l recunoaşte ;-
recunoaşterea tacită- este cea care se poate deduce din faptele concludente
ale unui stat, cum ar fi stabilireade relaţii diplomatice, incheierea unui tratat
bilateral, care reglementează problema generală, fără a enunţarezerve in
privinţa recunoaşterii, şi este practicată de statele latino-americane, mai
simplu spus e manifestata prin atitudinea statului fata de entitatea pe care o
recunoaste.In privinta formelor recunoaterii au fost expuse 2 teorii:teoria lui
Tobar guvernele ajunse pe cale neconstitutionala la putere nu trebuie
recunoscuteteoria lui Estrada- guvernele ajunse pe cale neconstitutionala la
putere trebuie recunoscute tacit
De fapt recunoasterea guvernelor nu presupune recunoastere expresa
sau tacita ci vizeaza doar guverneleajunse la putere pe cale
neconstitutionala. Recunoasterea guvernelor atrage automat recunoasterea
statului, pecind recunoasterea statului nu ekivaleaza numaidecit cu
recunoasterea guvernului respectiv.Tipuri ale recunoasteriiDin punctul de
vedere al efectelor pe care le produce, recunoaşterea este:- de jure, de facto,
ad hocAtat recunoaşterea de jure, cat şi recunoaşterea de facto, se exprimă
prin actul oficial al statuluide la care emană recunoaşterea. Deosebirea
dintre aceste forme constă, in general, in intindereaefectelor juridice ale
recunoaşterii.1. in cazul recunoaşterii de facto, relaţiile dintre statul care
recunoaşte şi cel recunoscut suntmai restranse ca intindere, avand un
caracter nestabil şi provizoriu, in sensul că ea operează indomeniile
consimţite de către statul care o acordă (cooperare economică
internaţională).*este un mod de recunoastere incomplet, constituind o fază
premergătoare pentru recunoaştereade jure, nu e definitiva, poate fi
revocată.*e acordata pt anumite motive: indoieli despre viabilitatea noului
stat, ori reţinere din partea noului stat de aaccepta obligaţii in baza dreptului
internaţional sau refuzul acestuia de a rezolva probleme proeminente.2.
Recunoaşterea de jure a unui stat este completă şi definitivă, irevocabilă,
deoareceefectele ei se sting numai odată cu incetarea calităţii de subiect de
drept al statului recunoscut.*are ca efect recunoaşterea deplină a
personalităţii juridice a noului stat, a tot ceea ce rezultă din
exercitareasuveranităţii acestuia, precum şi stabilirea de relaţii
internaţionale in diferite domenii, in mod special arelaţiilor diplomatice şi
consulare, incheierea de tratate bilaterale etc.3. recunoasterea ad hoc- are
loc cind se desfasoara un eveniment international si are efecte jur limitate
in timp.1.3 Analizaţi efectele recunoaşteriiActul recunoaşterii este doar un
act de suveranitate prin care un stat constată apariţia unui altstat ca subiect
dedrept internaţional, deoarece statul nou apărut este subiect al dreptului
internaţional public din momentulapariţiei sale şi nu din cel al recunoaşterii
sale de către celelalte stateEfectul recunoaşterii este că statul recunoscut
devine subiect deplin înraporturile sale cu statele care laurecunoscut, cu
toate consecinţele care decurg dinaceastă calitate, putând să-şi exercite
drepturile şi să-şi asumeobligaţiile internaţionale specifice statelor, intre
statul ce recunoaste si cel recunoscut se stabilesc relatiidiplomatice- efectul
normal al recunoasterii. Totusi ar trebui
de remarcat ca recunoaşterea este o condiţie astabilirii relaţiilor
diplomatice,dar nu antrenează în mod obligatoriu aceste relaţii, adica nu este
un efectobligatoriu.
Subiectul II: Interpretarea tratatelor internationale2.1 Definiti
interpretarea tratatelor internationaleInterpretarea unui tratat reprezinta
operatiunea intelectuala prin care se determina sensul unui cuvint sau alunei
expresii, prin care se lamuresc exprimarile ambigue sau obscure ale unei
dispozitii2.2 Analizati metodele si formele de interpretare a tratatelor
internationaleDistingem 2 moduri de interpretare a tratatelor: internationala
si internainterpretarea internationala- in dependenta de autoritatea
competenta pt interpretare poate fiautentica- facuta de partile contractante
ale tratatului. Poate fi expresa- facuta la momentul incheierii tratatulu, prin
clauze interpretative inscrise in cuprinsul tratatului, tacita-decurge
din practica concordanta a statelor inaplicarea prevederilor unui tratat
international. jurisdictionala-efectuata de tribunalele arbitrale sau instante
de judecata internationale (CIJ, CJCE), in cazul incare partile nu pot ajunge
la un accord asupra interpretarii tratatului.are forta obligatory doar pentru
partileaflate in diferendfacuta de catre organizatiile internationale –nu au
character obligatoriu2. interpretarea interna- se impune doar organelor
statului in cauza, nu si altor state parti la tratat.poate fi ointerpretare
guvernamentala interna facuta de autoritatile publice guvernamentale,
competente in domeniulrelatiilor externe, sau poate fi efectuata de catre
instantele de judecata ale statelor parti2.3 Formulaţi principalele reguli de
interpretare ale tratatelor internationale:Sunt codificate in prevederile
Conventiei de la Viena(1969) reguli generalesa fie de buna credinta-
interpretarea sa aiba in vedere ce partile au vrut sa spuna in realitatesens
obisnuit al termenilor tratatului- sa se tina cont de semnificatia uzuala a
cuvintelor, cu exceptia cazurilor cind sunt utilizate in sens
specialinterpretarea termenilor tratatului sa se faca in contextul lor-fraza,
alineatul partea din tratat(preambul, anexe)interpretare in lumina
obiectului si scopului sau- raportarea interpretarii la sensurile si scopurile
pe care partilele’au avut in vederereguli speciale stbilite de practica
conventionala international regula sensului clar- se vor interpreta doar
acele prevederi care sunt neclareneadmiterii interpretarii termenilor in sens
absurd sau national-in contradictie cu contextul, obiectul,
scopultratatuluiregula efectului util- interpretarea sa produca un effect util
asupra aplicarii tratatului, sa nu’l faca faraeffect(nul)
Test nr. 22
Subiectul I: Rezerve la tratate internaţionale1.1 Definiţi noţiunea
rezerveiPotrivit Convenţiei de la Viena (1969) rezerva=o declaraţie
unilaterală, făcută de un stat atunci cand semnează,ratifică, acceptă sau
aprobă un tratat, ori aderă la acesta, prin care urmăreşte să excludă sau să
modifice efectul juridic al unor dispoziţii din tratat cu privire la aplicarea lor
faţă de statul respectiv.*un mijloc ce permite statelor care nu sunt de acord
cu toate prevederile unui tratat să devinătotuşi părţi la acesta.1.2 Analizati
conditiile în care pot fi formulate rezerveArticolul 23 al Convenţiei din 1969
inaintează următoarele cerinţe faţă de formularea rezervelor:1) rezervele
trebuie să fie formulate in scris şi comunicate statelor contractante şi altor
state careau calitatea să devină părţi la tratat. Retragerea rezervelor trebuie,
de asemenea, făcută in scris;2) rezervele sunt formulate cu ocazia semnării
tratatului, ratificării, aprobării sau acceptăriisale, ori in momentul aderării.3)
Statele parti pot accepta(acceptarea poate fi expresă sau tacită ) rezerva ce
le’a fost notificata sau formulaobiectii fata de aceste. Neformularea de
obiecţii timp de 12 luni de la notificarea rezervei =acceptare
tacită.Retragerea obiecţiei la o rezervă necesită formularea ei in
scris.Conditii in care sa fie admisa formularea unei rezerve:1) rezerva să nu
fie interzisă de tratat;2) rezervele să nu se refere la acele dispoziţii ale
tratatului, la care in mod expres este exclusă posibilitatea formulării de
rezerve;3) rezervele să se refere la acele dispoziţii ale tratatului, la care in
mod expres este prevăzută posibilitatea formulării de rezerve;4) rezervele
să nu fie incompatibile cu obiectul şi scopul tratatului.1.3 Evaluaţi efectele
pe care le produce rezervaRezervele au drept scop producerea unor
modificari in cadrul raporturilor stabilite inttre state. In funcţie deatitudinea
adoptată faţă de statul rezervatar din partea celorlalte state părţi aleunui
tratat internaţional, apar mai multe efecte. In calitate de efecte putem
specifica ca se stabilesc raporturileconvenţionale intre state:1) intre statul
care a formulat una sau mai multe rezerve şi statele care le-au acceptat
continuăsă acţioneze tratatul, cu precizarea că in ceea ce priveşte articolele
faţă de care au fost formulaterezerve, dispoziţiile care leagă aceste state sunt
cele modificate conform rezervelor;2) intre statul rezervatar şi statele care
au formulat obiecţii la rezerve, in dependenţă de atitudineadiferită a acestora
din urmă, se pot crea două posibile grupuri de raporturi:a) statele care au
formulat obiecţii la rezerve pot accepta ca restul dispoziţiilor
tratatului,neafectate prin rezerve, să se aplice intre ele şi statul rezervatar; b)
aceleaşi state pot insă, ca prin obiecţiile lor la rezerve, să refuze aplicarea in
intregime atratatului in raporturile dintre ele şi statul autor al
rezervelor.3)Tratatul internaţional, la care s-au făcut rezerve, se aplică in
intregime, intre părţile contractante care n-auformulat rezerve.
Subiectul II: Dreptul Internaţional extraatmosferic
2.1 Definiţi DI extraatmosferic ca ramura DIPDr extraatmosferic=
ansamblu de norme jur si principii ce stabilesc regimuul juridic al sp
extraatmosferic,inclusive lunii si altor corpuri ceresti, regimul jur al
obiectelor cosmice precum si principiile de cooperare aleStatelor in vederea
exploatarii si explorarii sp cosmic2.2 analizati istoricul si codificarea
dreptului extraatmosfericPrimele explorari si investigatii ale spatiului
cosmic s’au initiat in 1957 prin lansarea primului satelit artificialal
pamintului, si se initiaaza in acest sens necesitatea elaborarii unor principii
si norme juridice ce vor reglementa relatiile intre state in privinta sp cosmic
si activitatilor spatiale. Un rol principal in acest sens l’aavut ONU prin
infiintarea Comitetului pt utilizarea pasnica a spatiului cosmic, care
elaboreaza o serie de acte normative internationale ce formeaza cadrul legal
al DI al spatiului cosmic, activitate reglementata si inlegislatiile nationale
ale statelor ce participa la explorarea si utilizarea cosmosuluisi corpurilor
ceresti.Pentru a desfasura codificarea dreptului extraatmosferic trebuie sa
evidentiem care sunt izvoarele acestui drept,in primul rind sunt aceleasi ca
si ale DIP, desigur avind si izvoare specifice. Locul de izvor principal il
ocupatratatele internationale multilaterale care consacra normele de baza ale
DI cosmic , care se aploica atit statelor cit si organizatiilor
internationalePrincipalele tratate internationale ce regl acest drept
sunt: — „Tratatul cu privire la principiile care guvernează activitatea sta
telor in materia de exploatare şi utilizare aspaţiului cosmic, inclusiv al Lunei
şi altor corpuri cereşti”, din 27 ianuarie 1967 (in vigoare din 10 oc
tombrie1967, denumit pe scurt „Tratatul cu privire la spaţiul cosmic”” din
1967); — „Acordul cu privire la salvarea astronauţilor, reintoarcerea lor şi
restituirea obiectelor lansate in spaţiulcosmic”, din 22 aprilie 1968 (In
vigoare din 3 decembrie 1968, denumit pe scurt – „Acordul cu privire
lasalvarea astronauţilor din 1968”); — „Convenţia cu privire la răspunderea
internaţională pentru dau nele provocate de obiectelespaţiale”, din 29 martie
1972 (in vigoare din l septembrie 1972, denumită pe scurt – „Convenţia cu
privire la răspunderea internaţională din 1972”);810 — „Convenţia asupra
inregistrării obiectelor lansate in spaţiul cosmic”, din 14 ianuarie 1975(in
vigoare din 15 septembrie 1975, denumită pe scurt – „Convenţia cu privire
la inregistrarea obiectelor cosmice din 1975”); — „Acordul cu privire la
guvernarea activităţilor statelor pe Lună şi celelalte cor puri cereşti”,din 18
decembrie 1979 (in vigoare din 11 iulie 1984, denumit pe scurt – „Acordul
cu privire la activitatea pe Lună şi celelalte corpuri cereşti din 1979”).Un rol
nu mai putin important il are si cutuma- aceasta ocupind un rol second dupa
tratate, cit si importantadeosebita mai au si rezolutiile Adunarii Generale
ONUInca de la inceput dr cosmic a avut pronuntat character de
universalitate, fiind aplicabil atit statelor cit sicelorlalte subiecte ale sale.
Are character profund umanist si pasnic, fiind de la bun inceput dr al pacii
sicolaborarii internationale in folosul intregii omeniri, este un dr originar si
autonom in cadrul DIP2.3 evaluati principiile dr extraatmosfericPrincipiile
acestui dr au fost consecrate in Tratatul cu privire la spatiul cosmic 1967,
stind la baza regimului juridic al activitatiii spatiale a statelor si
organizatiilor internationale, a spatiului cosmic si corpurilor ceresti.Acest
tratat totusi se limiteaza doar la enumerarea principiilor neprecizind
continutul si ndefinind notiunile de baza ale Dr cosmic, insa aspectul lacunar
ale prevederilor tratatului cosmic au fost completate prin adoptareade noi
tratate privind activitatile cosmice si spatiale, elaborate la initiative Adunarii
gen a ONU.Pr folosirii cosmosului exclusive in scopuri pasnice- prevazut
in multe tratate, stabileste oblige statelor de adesfasura activitati cosmice in
interesul mentinerii pacii pr explorarii si folosirii cosmosului spre binele si
in interesul tutror tarilor, intregii omeniri- specifica obligestatelor de a se
asigura ca de rezultatele activitatii cosmice vor beneficia toate tarile si
popoarele, acest pr implica colaborarea cit mai strinsa in activitatea spatiala
a statelor princ libertatii de explorare si folosire a cosmosului de catre toate
Statele-de aici decurg mai multe dr pt state siOrganiz Internat,: dr de a
desfasura acitivitati pasnice in cosmos, dr lde acces in conditii de egalitate,
in spatiulcosmic sip e corpurile ceresti, dr la libera exploatare si folosire a
cosmosului, dr de a avea acces la rezultateleactivitatii stiintifice spatiale…pr
neadmiterii apropriatiunii cosmosului-tratatul din 1967 prevede ca spatiul
cosmic si corpurile ceresti nu potface obiectul apropriatiunii nationale din
partea statelor prin proclamarea suveranitatii lor, prin folosinta sau
altmijlok. De aici reiese interdictia si obligatia statelor de a nu’si extinde
suveranitatea lor asupra spatiului cosmicsi corpurilor ceresti pr pastrarii
jurisdictiei si proprietatii statului de lansare asupra obiectelor cosmice si a
ekipajelor-pt ca S saeercite dr de proprietate juridical asupra unui obiect
spatial e necesar ca acesta sa fie inregistrat in registrulacelui stat.de aici
reiese obligatia de a inmatricula obiectelecosmice lansate de ele in registrul
lor national pr cooperarii internationale in activitatea cosmica-se tine cont
de interesele corespunzatoare ale tuturor celorlalte state parti la tratat
pr interzicerii contaminarii cosmosului si de a produce skimbari nocive in
mediiul terestru-trebuie sa evitecontaminarea daunatoare a spatiului cosmic
si corpurilor ceresti cit si skimbarile nocive in mediul terestru, caurmare a
introducerii substantei extraterestre pr raspunderii internationale a statelor
pt intreaga activitate spatiala-toate statele poarta raspundereinternationala pt
activitatile nationale in cosmos indifferent daca ele sunt desfasurate de
organeguvernamentale sau neguvernamentale pr considerarii astronautilor
ca trimisi ai omenirii- rezulta obligatia principala pt state de a proteja si
ajutaastronautii, in az ca ei se afla in primejdie, au aterizat fortat pe teritoriul
altui stat decit cel de lansare sau auaterizat fortat in alta zona a oceanului
decit unde erau asteptati

Test nr. 23
Subiectul I: Regimul de navigație pe Dunăre1.2Definiti notiunea de
fluviu international* in acceptiunea juridical subintelegem acel curs de apa
ce strabate teritoriul a doua sau mai multe state din punct de vedere
economic.* cursuri de apa ce separa sau traverseaza teritoriiloe mai multor
state, care sunt navigabile pina la varsarea lor in mare sau ocean1.2Analizati
evolutia istorica si codificarea regimului de navigatie pe DunareDunarea a
constituit obiect al expansiunii si dominatiei din partea marilor puteri.La
congresul de la Viena a fost recunoascuta drept fluviu international. Pentru
priam data regimul generalinternational de navigatie pe Dunare a fost
stabilit prin Tratatul de la Paris din 1856 prin care se instituie principiul
libertatii de navigatie si Comisia Europeana a Dunarii.A doua etapa afost
adoptarea Conventiei Dunarii in cadrul conferintei de la Paris 1921 prin care
se instituielibertatea de navigatie care e asigurata cu obligatia Statului de a
acorda egalitate de tratament pentru toatenaveleRegimul actual al Dunarii e
reglementat de Conventia de la Belgrad 1948, prevederile careia se aplica
portiuniinavigabile a Dunarii de la Ulm(RFG) pina la Marea Neagra, prin
canalul Sulina (Romania)*Navigatia pe dunare e libera pentru
cetatenii, navele comerciale, marfurile tuturor statelor in conditii
deegalitate*navele au dreptul de stationare, procedure de
incarcare+descarcare, sa imbarce/debarce calatori, sa seaprovizioneze cu
combustibil, alimente* navele militare ale statelor rivverane eu dreptul de a
naviga doar pe portiunea de fluviu cuprinsa intregranitele proprii, in afara
acestora- doar pe baza de intelegere* navelor miliatare ale statelor
neriverane le e interzisa navigatia pe Dunare*Administratiile fluviale
speciale au misiunea de a executa lucrari hidrotehnice pt imbunatatirea
navigabilitatiiDunarii in anumite sectoare* atributiile Comisiei Dunarene
sunt de coordonare si recomendare, consultare si uniformizare1.3 evaluati
structura si functiile Comisiei DunariiComisia Dunării, organ cu
competenţă generală asupra intregului fluviu, a fost create prin Tratatul de
la Parisdin 1856, initial avea doar atributii tehnice, apoi atributii de
elaborare a regulamentului de navigatie fluviala,stabilirea si perceperea
taxelor de la vasele in trecere pe Dunare, sanctionarea contraventiilor
savirsite pedunareComisia Dunării, alcătuită din reprezentanţii statelor
riverane, cate unul din partea fiecărui stat, a avut iniţialsediul in oraşul
Galaţi (Romania), iar din 1957 sediul acesteia a fost stabilit la
Budapesta.Atributiile acesteia sunt in general de coordonare si
recomandare, de consulatre si uniformizare . in baza propunerilor si
proiectelor statelor riverane stabileste planul general al lukrarilor in
interesul navigatiei,desfasoara studii de uniformizare a regulilor de
navigatie si supraveghere fluviala, face recomandari statelor sitransmite
materialul documentar necesar pentru elaborarea de catre fiecare stat riveran
a regulamentului denavigatie, coordoneaza serviciile hidrometeorologice pe
Dunare, publica pentru nevoile navigatiei harti siatlaseComisia se bucura de
personalitate juridical iar membrii ei de imunitate diplomatica, localurile,
arhivele sidocumentele comisiei sunt inviolabileSubiectul II: Crimele de
război și contra umanităț ii2.1 Definiti notiunea de crima de razboi si contra
umanitatiiCrimele de război constituie o categorie importantă de fapte
penale prin care se incalcă in mod grav regulilestabilite prin tratatele
internaţionale sau cu caracter cutumiar referitoare la modul de desfăşurare
a conflictuluiarmat şi la protecţia anumitor categorii de persoane şi de
bunuri in cadrul acestuia. (asinatele inmasa,executarea
ostaticilor,jefuirea)*Termenul de crimă de război este o expresie care
desemnează incălcarea normelor de purtare a războiului decătre orice
persoană sau persoane, militare sau civilecrima contra umanitatii-Conform
articolului 6 al Statutului tribunalului de la Nurnberg constituie crime
contraumanităţii: asasinatul, exterminarea, sclavia, deportarea şi orice act
inuman comis impotriva populaţiei civileinainte sau in timpul războiului,
precum şi persecuţiile pe motive politice, rasiale sau religioase, indiferent
dacăincalcă sau nu legea internă a ţării unde au fost comise.* fapte prin care
se aduc importante atingeri vieţii, integrităţii corporale fizice sau mintale –
valori supreme alefiinţei umane, intr-un mod care poate pune in pericol
existenţa biologică a mai multor persoane.2.2 Analizati proecsul de
codificare a crimelor international crimele internaţionale sunt infracţiunile
ce reprezintă prin gravitatea lor un grav pericol social pentru
bazelecoabitării naţiunilor şi statelor, sunt fapte ce aduc atingere unor
obligaţii internaţionale esenţiale.Pentru prima oară termenul de crimă
internaţională a fost utilizat in Statutul Tribunalului militar internaţionalde
la Nurnberg, conform căruia aceste se impărţeau in trei categorii:• Crime de
război;• Crime impotriva umanităţii;• Crime contra păcii.Analiza actelor
incriminate in Statut sunt inspirate din instrumente anterioare privitoare la
legile şi biceiurilerăzboiului, respectiv Convenţiile de la Haga din 1907 şi
Convenţiile de la Geneva din 1929Sfera reglementarii crimelor de razboi a
fost extinsa si in conventiile de la Geneva din 1949 si in Protocoluladitional
1 la aceste conventii de la Geneva care au stabilit obligaţia statelor de a
adopta legislaţia necesară pentru pedepsirea infracţiunilor grave pe care le
prevăd, de a căuta persoanele vinovate şi de a le deferitribunalelor sale
indiferent de naţionalitate, potrivit principiului represiunii universale.
Scopul Protocolului 1din 1977 e de a dezvolta si consolida sistemmul
represiv al conventiilor din 1949Crimele contra umanitatii sunt definite
pentru prima data in Statutul tribunalului militar international de la
Nurnberg care atribuie la categoría crimelor contra umanităţii următoarele
fapte: omorul intenţionat,exterminările, punerea in sclavie sau obligarea la
muncă forţată, deportările sau transferurile forţate ale populaţiei civile,
expulzarea, persecutarea pe motive politice, rasiale, religioase şi etnice,
deportarea, inclusivcurăţirea sau epurarea etnică, orice alte acte inumane
comise impotriva oricărei populaţii civile (tortura, violul, prostituţia forţată,
lipsirea de libertate etc), genocidul, apartheidul, practica sistematică a
dispariţiilor forţate.Adunarea Generală a ONU prin Rezoluţia nr.1653(XVI)
din 1961, a incriminat folosirea armelor nucleare şitermonucleare,
considerandu-le crime contra umanităţii..2.3 Evaluati continutul juridic a
crimelor de razboi si contra umanitatiiCrimele internaţionale sunt
infracţiunile ce reprezintă prin gravitatea lor un grav pericol social pentru
bazele coabitării naţiunilor şi statelor. Ele sunt fapte care aduc atingere unor
obligaţii internaţionaleesenţiale. datorită gradului uriaş de pericol pentru
existenţa statelor şi a populaţiilor, au fost scoase in afaralegii şi, pentru a
impiedica şi descuraja comiterea lor, a fost creată o instituţie juridică nouă
– răspundereainternaţională a statelor şi persoanelor vinovate de comitere a
astfel de crime, prin care se incalcă in mod gravregulile stabilite prin
tratatele internaţionale sau cu caracter cutumiar referitoare lamodul de
desfăşurare a conflictului armat şi la protecţia anumitor categorii de
persoane şi de bunuri in cadrulacestuia. sunt condamnabile pe temeiuri
morale, etice sau religioase, intrucat ele constituie incălcări alenormelor
legale, au drept rezultat lezarea celor nevinovaţi şi neprotejaţi, duc la
degradarea scopurilor şi principiilor beligeranţilor, sunt cauză a slăbirii
disciplinei propriilor forţe militare, afectează relaţiile cu altestate şi pot
cauza represalii din partea oponenţilor. cuprind, fără a fi limitate, asasinatul,
relele tratamente saudeportările de civili pentru munci forţate, sau in orice
alt scop, a populaţiei civile in teritoriile ocupate,asasinarea sau relele
tratamente ale prizonierilor de război sau ale persoanelor aflate pe mare,
executarea deostatici, jefuirea bunurilor publice sau private, distrugerea fără
motiv a oraşelor şi satelor sau devastarea carenu este justificată de
necesităţile militare.Conform articolului 6 al Statutului constituie crime
contra umanităţii: asasinatul, exterminarea, sclavia,deportarea şi orice act
inuman comis impotriva populaţiei civile inainte sau in timpul războiului,
precum şi persecuţiile pe motive politice, rasiale sau religioase, indiferent
dacă incalcă sau nu legea internă a ţării undeau fost comise. Crimele contra
umanităţii, asemenea celorlalte crime internaţionale pot fi comise de
organeleunui stat sau de persoane particulare, in timp de pace sau de război.
rezultă că fac parte din categoria crimelor contra umanităţii următoarele
fapte: omorul intenţionat, exterminările, punerea in sclavie sau obligarea
lamuncă forţată,deportările sau transferurile forţate ale populaţiei civile,
expulzarea, persecutarea pemotivepolitice, rasiale, religioase şi etnice,
deportarea, inclusiv curăţirea sau epurarea etnică, orice alte acteinumane
comise impotriva oricărei populaţii civile (tortura, violul, prostituţia forţată,
lipsirea de libertate etc),genocidul, apartheidul, practica sistematică a
dispariţiilor forţate.S’a incriminat folosirea armelor nucleare şi
termonucleare, considerandu-le crime contra umanităţii.Unele dintre faptele
care se incadrează in categoria crimelor contra umanităţii figurează şi printre
infracţiunileclasice de drept comun (omorul, tortura, violul, prostituţia,
lipsirea ilegală de libertate, obligarea la muncăforţată etc.)Gravitatea
deosebită a crimelor contra umanităţii este exprimată de imprejurarea, că in
această categorie seincadrează fapte prin care se aduc importante atingeri
vieţii, integrităţii corporale fizice sau mintale – valorisupreme ale fiinţei
umane, intr-un mod care poate pune in pericol existenţa biologică a mai
multor naturacrimelor contra umanităţii se comit in baza unor planuri
concrete, ele constituind acţiuni premeditate.Caracterul de masă al crimelor
contra umanităţii se manifestă prin numărul mare de victime pe care le
produc,asemenea crime fiind indreptate impotriva populaţiei civile ca atare,
nu a unor indivizi izolaţi, fie că lezarea priveşte o masă amorfă de indivizi,
fie că se referă la anumite grupuri in baza unor criterii precise care
ledelimitează de populaţia civilă in general.Dintre crimele contra umanităţii,
cea mai gravă este crima de genocid. Ca urmare a gravităţii pe care o
prezintaceastă este reglementată distinct de celelalte crime contra
umanităţii.Termenul genocid provine din grecescul genos care inseamnă
rasă şi latinescul cide care inseamnă a ucide,distrugerea colectivelor rasiale,
religioase, etnice

Test 24
Subiectul I: Principiul pacta sunt servanta bona fidem1.1.Definiti
principiul pacta sunt servanda bona fideAcest principiu presupune
executarea cu bună credinţă a inţelegerilor internaţionale, o atitudine
constructivă inindeplinirea angajamentelor internaţionale care au fost
asumate de către state.*pacta sunt servanda,exprimă in planul dreptului,
regula morală generală care impune respectarea cuvintuluidat. Principiul
bunei credinţe conţine regula pacta sunt servanda, insă, nu coincide integral
cu ea, in sensul căaceastă regulă poate fi privită ca o aplicare a
principiului.1.2.Analizati evolutia istorica si codificarea principiuluiacest
principiu e cunoscut inca din antichitate , fiind unul dintre cele mai veki el
totusi este consacrat intr’omultitudine de acte, in acest sens stabilindu’se
importanta si rolul deosebit pe care il are acesta. Este prevazutin
preambulul Pactului Ligii Natiunilor si in preambulul Cartei Onu ce
evidentiaza obligatia statelor membrede a indeplini cu buna credinta
obligatiile asumate potrivit Cartei ONU. Conventia de la Viena 1969 are
oimportante deosebita in reglementarea acestui principiu, stabilind cao rice
tratat in vigoare leaga partile sitrebuie executat de ele cu buna
credinta.Actul final de la Helsinki precizeaza ca statele in exercitarea
drepturilor suverane tebuie sa se conformezeobligatiilor jur ce le revin in
virtutea DI. Republica Moldova la fel are reglementat acest principiu in
Legea privind tratatele internationaleal RM, astfel RM un poate invoca
prevederile legislatiei sale interne ca justificare a neexecutarii unui tratat la
care e parte. Un lucru important ce trebuie de evidentiat este ca
trebuierespectate doar tratatele legale, licite si juste din
punct de vedere a DI, cit si in corespundere cu nórmele
juscogens1.3Evaluati continutul jur al principiuluiacest principiu e cunoscut
inca din antichitate fiind unul din eleméntele principale ce se stabilesc in
reltiileintre state, in acest sens trebuie sa aevidentiem ca statele sunt oblig
sa indeplineasca cu buna credinta si pedeplin tratatele internationale, buna
credinta fiind cerinta elementara a dreptului si echiitatii, si trebuie s
asteamereu la baza relatiilor dintre state, la baza interpretarilor si executarii
obligatiilor ce le revin. Initialrespectarea angajamentelor avea carácter mai
mult religios, fiind insotite de diferite ritualuri religioase, maitirziu acestea
luind forma bunei credinte ca obligatie de onestitate si indatorire de onoare.
Sunt obligatorii doar respectarea tratatelor licite, care sunt in conformitate
cu jus cogens, si nicidecucm cele ilegale impuse prinforta. Prin intermediul
acestui principiu evaluam importanta de garantare a respectului intereselor
nationale aletuturor statelor, deci, prin conţinutul şi finalitatea sa, principiul
pacta suntservanda prezintă o importanţă deosebită, in special in contextul
relaţiilor internaţionale actuale, pentrurealizarea şi dezvoltarea unor
raporturi normale intre toate statele, membre ale comunităţii internaţionale
Subiectul II: Imunitățile și privilegiile diplomatice și consulare
2.1 Definiti notiunea de imunitati si privilegii diplomatice si
consulareimunitate diplomatică-tratamentul pe care, in baza dreptului
internaţional, statele sint obligate să-l acordeorganelor diplomatice străine
acreditate in aceste state sau, prin această expresie este desemnat
intregulcomplex de garanţii de care se bucură o misiune diplomatică şi
personalul acesteia din partea statului acreditar.2.2Analizati procesul de
codificare a imunitatilor si privilegiilor diplomatice si consulareIn cadrul
procesului de codificare rolul cel mai important il au tratatele si multitudinea
de conventii carestabilesc regimul juridic ce urmeaza a fi aplicat intre state,
drepturile si obligatiile acestora in raporturilestabilite intre ele, fiind
principalul izvor de dret.Tratatul internaţional este un izvor important al
dreptului diplomatic.Prima convenţie internaţionala care a reglementat
aspecte ale activităţii diplomatice a fost Regulamentul de laViena din 1815
cu privire la agenţii diplomatici. La 18 aprilie 1961 a fost adoptata
Convenţia de laViena cu privire la relaţiile diplomatice, RM aderind in
1993. În 1963 a fost adoptată Convenţia cu privirela relaţiileconsulare, la
care RM adera in 1993. La 10 decembrie 1969 Adunarea Generală a O.N.U.
a adoptat Convenţiacu privire la misiunile speciale.Mai sunt o multitudine
de astfel de conventii ce vizeaza dreptul consular si care s’ar referi la
imunitati si privilegii diplomatice. La o buna pate din ele a aderat si RM,
fapt ce ne demonstreaza ca statul nostru este ointeresant in stabilirea
relatiilor si dezvoltarea acestora cu alte state in diferite domenii, inclusiv
inmentinerea relatilor diplomatice.Pe parcursul a mai mulţi ani au fost
adoptate mai multe convenţii internaţionale carereglementează
activitateaorganizaţiilor internaţionale si, în special, privilegiile şi
imunităţileacestor organizaţii. Astfel, la 13 februarie 1946 a fost adoptată
Convenţia cu privire la privilegiileşi imunităţile Naţiunilor Unite, RMa
aderat la ea în 1995.2.3 Evaluati imunitatile si privilegiile diplomatice si
consulareAnaliza iunitatilor si privilegiilor urmeaza a fi facuta in
conformitate cu prevederile conventiilor care lestabilesc.o buna parte din
conventii stabilesc ca conventia internationala ar contribui la
favorizarearelaţiilor de prietenie dintre ţări, oricare ar fi diversitatea
regimurilor lor constituţionale şisociale” şi ar mai trebui deevidentiat ca
scopul acesora un ar fi in a crea avantaje unor indivizi, ci in a asigura
îndeplinirea eficace afuncţiilor misiunilor diplomatice ca organe de
reprezentare a statelor”.1.imunităţile diplomatice sînt o excepţie care se
aduce principiului general, potrivit căruiaorice persoană este supusă
jurisdicţiei locale. Imunităţile pot fi absolute, funcţionale sau relative,în
funcţie de termenul şi caracterul activităţii beneficiarului., acestea
suntenumerate in continutul Conventieide la viena din 1961, in imunitatea
de jurisdicţie penală, civilă şi administrativă, imunitatea de a
depunemărturie.2.Privilegiile diplomatice sînt acele înlesniri, sau avantaje
juridice acordate de către statul acreditarmisiuniidiplomatice sau
personalului acesteia. Misiunea diplomatică se bucură de
următoareleprivilegii: scutirea deimpozite şi taxe, scutirea de taxe vamale
pentru obiectele destinate uzului oficial al misiunii, scutirea de
oriceimpozite şi taxe pentru drepturile şi taxele percepute de misiune
privindactele oficiale, la rindul lor trebuie dementionat ca si
agenţiidiplomatici se bucură de careva privilegii, printre care
enumeram:scutirea de impozite şitaxe,scutirea de prestaţii personale,
scutirea de plata asigurărilor sociale, scutirea de taxe şi control
vamal.Convenţia de la Viena (1961) cu privire la relaţiile diplomatice, mai
stabileste caorice persoană care are drept la privilegii şi imunităţi
beneficiază de acestea din momentul aflarii pe teritoriulstatului acreditar,sau
de la data notificării misiuniisale la M.A.E. al statului acreditar, si le pierde
din momentulce paraseste teritoriul acestui stat
TESTUL25
Subiectul I: Organizațiile internaționale – ca subiect DIP1.1
DEFINITI
NOTIUNEA DE SUBIECT INTERNATIONAL PUBLICSubiect
international public--sunt entităţile care participă direct la raporturile
internaţionale reglementate dedreptul internaţional public, care, prin
acţiunile lor volitive, obţin drepturi şi işi asumă obligaţii internaţionale,iar
in cazul incălcării acestora poartă răspundere internaţională.1.2
ANALIZATI PARTICULARITATILE ORGANIZATI8ILOR
 INTERNATIONALE CA SUDIECTE DEDREPT
INTERNATIONALIn
epoca contemporană, organizaţiile internaţionale reprezintă o formă
de armonizare a eforturilor statelor indirecţia unei colaborări internaţionale,
pentru realizarea căreia statele au creat un cadru
juridicoorganizatoric(instituţional) – o organizare cu caracter permanent.
Organizaţiile internaţionale reprezintă un fenomencaracteristic al
relaţiilor mondiale actuale, fiind chemate să contribuie la dezvoltarea
inţelegerii şi colaborăriidintre state, la asigurarea păcii şi securităţii in
lume.251 Calitatea de subiect de drept al organizaţiilor internaţionale
guvernamentale este exprimată prin posesia de drepturi şi aptitudinea de a
dobandi şi indepliniatribuţiile in baza statutului sau altor acte constitutive.
Astfel, statele nu pot renunţa la aceste instrumente desecuritate colectivă,
de cooperare economică şi tehnică, de unificare a eforturilor colective
pentru soluţionareaunor probleme actuale şi acute de interes comun, care
sunt mai necesare ca oricandsau chiar indispensabile incondiţiile
globalizării. Unele organizaţii internaţionale guvernamentale participă la
relaţiile internaţionale innume propriu, ca subiecţi derivaţi şi limitaţi ai
dreptului internaţional public.Eficienţa activităţii organizaţiilor
internaţionale guvernamentale depinde de modul in care participă la
eastatele membre. Examinarea sub raport static şi dinamic a acestei
instituţii, pornind de la cauzele politice,economice şi sociale care au stat la
baza infiinţării ei, permite desprinderea caracteristicilor definitoriiale
organizaţiilor internaţionale.O primă caracteristică a organizaţiilor
internaţionale se referă la faptul că membrii acestora sunt statelesuverane.
Organizaţiile internaţionale guvernamentale, au la baza creării lor un tratat
incheiat intre două saumai multe state. Această trăsătură a organizaţiilor
internaţionale este una dintre cele esenţiale, ea evidenţiind dela inceput că
in cadrul organizaţiilor internaţionale sunt prezente state suverane şi egale
in drepturi, care auconsimţit liber să adere la activitatea organizaţiilor
respective printr-un act de voinţă proprie. Pornind de laaceasta, apare cu
claritate că organizaţiile internaţionale au un rol de coordonare a voinţei şi
eforturilor statelor,şi nu un rol de subordonare
O a doua caracteristică a organizaţiilor internaţionale se referă la
modul in care acestea au luat naştere. Unelement comun tuturor
organizaţiilor internaţionale este faptul că asupra infiinţării lor s-a convenit
in cadruluneia sau mai multor intalniri sau conferinţe la care au participat
un anumit număr de state. La conferinţele deconstituire sunt stabilite o serie
de reguli şi norme referitoare la scopurile şi obiectivele organizaţiei,
membrii şicompetenţele acesteia, tipurile şiformele de activitate, modul de
formare şi funcţionare a secretariatului şidiverselor organe ale organizaţiei,
incetarea activităţii etc.Din aceasta derivă o a treia caracteristică a
organizaţiei internaţionale, şi anume, permanenţa instituţiei
astfelconstituite. Caracterul de permanenţă se referă, in special, la aspectul
continuu, fără intreruperi al activităţiiorganizaţiei. Această trăsătură
deosebeşte organizaţiile de conferinţele internaţionale, care sunt
entităţidistincte, cu caracter temporar.Specifică organizaţiilor internaţionale
este şi unitatea lor, exprimată prin faptulcă ele au voinţă proprie, care işi
găseşte expresia in personalitatea juridică a organizaţiilor internaţionale.
Inunele situaţii, voinţa proprie a organizaţiilor internaţionale nu coincide cu
voinţa tuturor membrilor lor, deci, este autonomă.O altă caracteristică a
organizaţiilor internaţionale este aceea că ele dispun de organe proprii
permanente, careasigură realizarea acţiunilor prevăzute prin programul
stabilit de către statele membre şi indeplinesc diferitefuncţii tehnico-
administrative. In sfarşit o ultimă caracteristică este aceea că organizaţiile
internaţionale şifuncţionarii acestora se bucură pe teritoriul statelor membre
de privilegii şi imunităţi.1.3 Evaluați capacitatea de exercițiu a
organizațiilor internaționale ca subiect DIPIn opinia Curţii Internaţionale de
Justiţie,263 a existat intenţia ca Organizaţia să exercite funcţii şi drepturi
carenu pot fi explicate decat pe baza posedării intr-o largă măsură a
personalităţii juridice internaţionale şi acapacităţii de a acţiona pe plan
internaţional, in calitate de entitate separată de statele fondatoare şi ca
subiectde drept internaţional distinct. Sa ajuns la concluzia că Organizaţia
este o persoană juridică internaţională.264In afară de ONU, şi alte
organizaţii internaţionale in baza actelor lor constitutive, care le conferă
drepturi şiobligaţii, au o personalitate juridică internaţională, fiind subiecţi
de drept internaţional cu caracter derivat,secundar, limitat.In prezent
calitatea de subiect de drept internaţional public a organizaţiilor
internaţionale guvernamentale esteunanim recunoscută şi acceptată.
Personalitatea juridică internaţională a organizaţiilor internaţionale nu se
poate stabili a priori şi nu este identică, prin conţinutul său pentru toate
organizaţiile, ci depinde de domeniulde activitate şi intinderea competenţei
fiecărei organizaţii internaţionale. Pentru ca organizaţiile internaţionalesă-
şi poată atinge scopurile pentru care au fost create, trebuie ca acestea să
poată incheia acte juridice spre adobandi drepturi şi a-şi asuma obligaţii in
conformitate cu dreptul internaţional, să poată sta in justiţie spre a-
şivalorifica eventualele pretenţii şi să aibă un anumit statut juridic care le
subliniază poziţia lor internaţională, beneficiind de anumite imunităţi şi
privilegii. Pe langă aceste capacităţi fundamentale legate de personalitatea
juridică internaţională s-a mai adăugat şi aceea de a intreţine relaţii
diplomatice.Datorită unei stranse legături intre personalitatea juridică şi
capacitatea de a-şi angaja responsabilitatea,capacitatea organizaţiei
internaţionale corespunde capacităţii limitate de a acţiona in
dreptul internaţional.Sintetizand practica internaţională actuală,
reţinem că unei organizaţii internaţionale i se recunoaşte indeosebi:•
personalitatea de drept internaţional;• inviolabilitatea sediului şi libertatea
de comunicare oficială;• imunitatea de jurisdicţie locală, precum şi scutiri
fiscale şi vamale.Statutul juridic al unei organizaţii internaţionale nu
constituie incă un principiu de drept internaţional, ci existănumai ca soluţie
de speţă, fiind conferit in fiecare caz in parte prin tratatul de constituire, care
este atributiv de personalitate juridică internaţională, inclusiv de tot ceea ce
cuprinde statutul.Pentru garantarea independenţei, faţă de statul de origine,
funcţionarii internaţionali beneficiază de imunitatefiscală şi jurisdicţională,
avand propriul sistem de securitate socială şi de pensii. Statutul juridic
alfuncţionarilor internaţionali este cuprins de regulamentele organiz
Subiectul II: Dreptul internațional aerian
2.1)DEFINITI DR.INTERNATIONAL AERIAN CA RAMURA DE
DREPT INTERNATIONAL PUBLICDreptul internaţional aerian este o
ramură a dreptului internaţional public şi constituie un ansam blul de norme
juridice şi principii de drept destinate reglementării relaţiilor dintre
subiectele sale, relaţii care iau naştere caurmare a explorării şi folosirii
spaţiului aerian de către aviaţia civilă.O altă definiţie a acestei ramuri de
drept: dreptului internaţional aerian cuprinde normele juridice
carereglementează folosirea de către oameni a spaţiului aerian, statutul
juridic al aeronavelor şi regulile referitoarela circulaţia aeriană.statul este
suveran asupra coloanei de aer cuprinsă in limitele frontierelor sale,
cuprinzandşi spaţiul aerian de deasupra mării
teritoriale.2.2)ANALIZATI EVOLUTIA SI CODIFICAREA DR
AERIAN
Dreptul aerian a inceput să se dezvolte doar incepand cu secolul XX,
cind, ca urmare а progreselor rapide indomeniul aviaţiei, a apărut
necesitatea reglementării navigaţiei aeriene, a creării unor norme de
dreptinternaţional, care să guverneze activitatea statelor in aer.De
menţionat, că unele reguli juridice, cu privire la spaţiul aerian au fost
formulate inaintea apariţiei şi adezvoltării aviaţiei. Dreptul roman, spre
exemplu, privea spaţiul aerian (lucru care aparţine tuturor). In evulmediu,
spaţiul aerian era privit ca aparţinand proprietarului pămantului.Problema
suveranităţii asupra spaţiului aerian a căpătat о insemnătate practică abia
spre
sfarşitul secolului alXIX-lea şi inceputul secolului al XX-lea, о
dată cu apariţia şl dezvoltarea navigaţiei aeriene, care a starnit оluptă
indarjită intre state pentru dominaţia aerului. Existau la acea etapă două
teorii privind spaţiul aerian:libertatea aerului şi suveranitatea asupra
spaţiului aerian. După primul război mondial, lupta dintre cele
două principii s-a terminat cu triumful definitiv al principiului
suveranităţii statului asupra spaţiului aerian. Potrivitacestui principiu, statul
este suveran asupra coloanei de aer cuprinsă in limitele frontierelor sale,
cuprinzand şispaţiul aerian de deasupra mării teritoriale.Principiul
suveranităţii statului asupra spaţiului aerian а fost consacrat intr-o serie de
convenţii internaţionale,cum ar fi Convenţia de la Paris din 1919, Convenţia
de la Havana din 1928, Convenţia de la Chicago din 1944.Prin Convenţia
de la Paris din 1919, „inaltele părţi contractante recunosc că fiecare putere
are suveranitateacompletă şi exclusivă asupra spaţiului aerian de deasupra
teritoriului său”. Spaţiul aerian de deasupra larguluimării este liber. Statele
contractante admit insă, in relaţiile dintre ele, in condiţii de egalitate şi
reciprocitate,libertatea de trecere, pe baza căreia fiecare stat se obligă să
acorde in timp de расе — şi fără о autorizaţiespecială — aeronavelor civile
ale celorlalte părţi contractante libertatea de trecere paşnică pe
deasuprateritoriului său, in condiţiile stabilite de convenţie.Prima convenţie,
Convenţia cu privire la aviaţia civilă intematională, a inlocuit regimul
Convenţiei din 1919.Această convenţie proclamă şi ea suveranitatea deplină
şi exclusivă a statului asupra spaţiului aerian dedeasupra teritoriului său.
Potrivit convenţiei, aeronavele civile, proprietate par ticulară şi care nu sint
folosite pentru servicii aeriene internaţionale regulate au dreptul de a zbura
peste teritoriul celorlalte părţi contractante, precum şi dreptul de a face
escale in scopuri necomerciale, fără a avea nevoie de о autorizaţie
prealabilă. Acestdrept este subordonat insă unor restricţii legate de
securitatea zborului. Statele contractante au dreptul ca, pentru asemenea
raţiuni, să le ceară să urmeze anumite itinerarii prescrise de ele sau să obţină
о autorizaţiespecială.Prin această convenţie se infiinţează şi Organizaţia
Aviaţiei Civile Internaţionale (I.C.A.O.), instituţiespecializata a O.N.U.,
care are 3 funcţii principale:a) funcţia de reglementare şi administrare; b)
funcţia legislativă, de studiere şi pregătire a proiectelor de convenţii
internaţionale privind aeronavigaţiainternaţională;c) funcţia jurisdicţională
şi de arbitraj, care revine Consiliului organizaţiei, in soluţionarea
diferendelor ivite inactivitatea statelor membre in domeniul aeronavigaţiei,
precum şi cele refe ritoare la interpretarea şi aplicareaconvenţiei şi a altor
acorduri privind aeronavigaţia internaţionalăO altă convenţie adoptată la
Chicago,Convenţia cu privire la tranzitul serviciilor aeriene internaţionale
(convenţia celor ”două libertăţi”) prevede căstatele contractante recunosc
dreptul de survol fără escală, aeronavelor civile folosite in servicii
aerieneinternaţionale regulate, precum şi escale in scopuri necomerciale
(alimentare cu combustibili, reparaţii etc.).Atreia convenţie, Convenţia cu
privire la transportul aerian internaţional (denumită convenţiacelor “cinci
libertăţi”), prin care se urmăreşte facilitarea aeronavigaţiei internaţionale.
Aceste libertăţi aleaerului sint:1) dreptul de survol al aeronavelor străine
prin spaţiul aerian al statelor, ceea ce inseamnă trecerea lor inofensivă prin
acest spaţiu, fără să aterizeze ;2) dreptul aeronavelor străine de escală
tehnică pe teritoriul unui stat, in vederea aprovizionării cu carburanţisau
pentru reparaţii ;3) dreptul aeronavelor străine de a debarca pasageri,
corespondenţă şi mărfuri provenind din statul a căruinaţionalitate о are
aeronava, pe teritoriul oricărei рăгţi contractante la convenţie;4) dreptul
unei aeronave străine de a imbarca pasageri, corespondenţă şi mărfuri cu
destinaţia statului ei deinmatriculare ;5) dreptul aeronavei străine de a
debarca şi imbarca pasageri, corespondenţă şi mărfuri pe teritoriul oricărui
stat parte contractantă a convenţiei.2.3)EVALUATI REGIMUL JURIDIC
AL NAVIGATIEI INTERNATIONALE AERIENEConvenţia de la Paris
din 1919 asupra navigaţiei aeriene prevedea în mod expres că fiecare
stat are suveranitatedeplină şi exclusivă asupra spaţiului atmosferic situat
deasupra teritoriului său. În cuprinsul acestui spaţiu, careconstituie spaţiul
aerian naţional, se recunoaşte libertatea traficului aerian, implicând un drept
de trecereinofensivă a aeronavelor civile ale altor state care să se exercite în
condiţii stabilite de fiecare statSuveranitatea statului asupra spaţiului său
aerian se materializează în primul rând prin dreptul său de a stabiliregimul
juridic de survol asupra teritoriului propriu, atât pentru aeronavele naţionale,
cât şi pentru cele străine Fiecare stat reglementează prin legislaţia sa internă
condiţiile de acces şi utilizare a spaţiului său aerian şi poateinterzice ca
anumite aeronave militare sau civile să pătrundă în acest spaţiuOrice violare
a reglementărilor stabilite potrivit legislaţiei naţionale reprezintă o încălcare
a suveranităţiistatului şi îi dă acestuia dreptul de a riposta, obligând aeronava
infractoare să aterizeze, şi de a lua şi altemăsuri considerate drept necesare
pentru apărarea securităţii saleOrice aeronavă are naționalitatea statului în
ale căror registre este înscrisăCu prilejul înmatriculării se face distincția
între aeronavele de stat și cele civile; distincţia nu are în vederecriteriul
proprietăţii ci funcţiile pe care le îndeplinesc aeronaveleCStatele au
competența deplină și exclusivă de a stabili regimul juridic al spațiului lor
aerian cu privire laorice aspect:
regimul de zbor, reguli de securitate, utilizarea în scopuri comerciale,
militare, competență jurisdicțională etc., cu luarea în considerare a
angajamentelor international Evoluția tehnicilor de navigație aerianăși
intensificarea utilizării acestui spațiu au determinat o largacolaborare
internațională pentru stabilirea unor reguli juridice internaționale
profitabile pentru toate statele =>ONFORM CONVENTIEI DE LA
CICAGOPrevederile acesteia se aplică numai aeronavelor civileși nu se va
aplica aeronavelor de statAeronavele de stat, în care sunt incluseși cele
pentru servicii miltare, vamale sau de poliție, nu pot survola sauateriza pe
teritoriul unui alt stat fară să obțină autorizație din partea acestuiaStatele
contractante sunt obligate sățină seama de securitatea navigației aeronavelor
civile când stabilescreglementări pentru aeronavele de stat.aeronavele fără
pilot pot survola teritoriul altui stat numai în baza unei autorizații speciale a
acestuia și curespectarea regulilor impuse prin autorizație, mai cu seamă în
ceea ce privește siguranța aeronavelor civilefiecare stat, pentru motive de
necesitate militară sau în interesul securității publice, poate să declare
zoneinterzise pentru aeronavele altor state, darfără discriminare
posibilitatea ca, în situații de criză sau în interesul securității publice, să se
restrângă sau să se interzică provizoriu survolul întregului teritoriu sau a
unei păr ți din acesta, cu aplicație nediscriminatoriedreptul statului de a cere
oricărei nave care pătrunde în zonele interzise să aterizeze de îndată ce-i va
fi posibil pe un aeroport determinatobligația de a se supune controlului
vamal atât la aterizare câtși înainte de a părăsi aeroportulobligația de a
respecta legileși regulamentele naționale privind intrarea și ie șirea dințară
a pasagerilor,echipajelor, mărfurilor transportate, protecția împotriva
propagării bolilor etc.Convenția reglementează și aspect privitoare la
naționalitatea aeronavelor, navigația aeriană, condiții pe caretrbuie să le
îndeplinească aeronavele(documente de bord, aparatură, certificate,
autorizațiiși brevete etc.),norme și practici internaționaleConvenția a creat
Organizația Aviației Civile Internaționale, cu scopul de a dezvolta
principiileși tehnicileaviației international și de a favoriza dezvoltarea
transporturilor aeriene internaționaleTot la Chicago, în Acela și an, s-au
adoptat două acorduri internaționale care stabilesc cele cinci libertați
aleaerului (2 de trafic aerian şi 3 comerciale):Dreptul de survol(de
tranzit)Dreptul de a ateriza în scopuri necomerciale(din motive
tehnice)Dreptul de a debarca pasageriși mărfuri care provin din statul a
cărui naționalitate o are navaDreptul de a îmbarca pasageri și mărfuri cu
destinația statului a cărui naționalitate o are navaDreptul de a îmbarcași
debarca pasageriși mărfuri din și pe teritoriul statelor părți.