Sunteți pe pagina 1din 8

1.2.

Instituţia probaţiunii în cadrul normativ- juridic al Republicii Moldova

Conform legislatiei naţionale:,, Prοbatiunea este o evaluare psihosociala, control al


persoanelor aflate in conflict cu legea penala si resocializarea lo, adaptarea persoanelor
liberate din locurile de detentie, pentru preintimpinarea savirsirii de noi infracţiuni”,
astfel, reesind din aceste caracteristici prbatiunea combina in sine si activitati pe plan
juridic si cele sociale [54, p.100].

La faza presentenţială activităţile de probaţiune sunt orientate spre reflectarea


cauzelor săvârşirii infracţiunii, aceasta realizându-se prin întocmirea, de către consilierul
de probaţiune, în privinţa persoanei delicvente, a unui referat presentenţial de evaluare
psihosocială.

Pe cind, in cadrul domeniului probaţiunii sentenţiale au fost iniţiate activităţi de


colaborare cu direcţiile de executare a deciziilor judiciare prin care consilierii de
probaţiune din cadrul Institutului de Reforme Penale vor asista procesul de asistenţă,
consiliere şi supraveghere a minorilor aflaţi în termen de probă la direcţiiile de executare
din mun. Chişinău.

Sistemul nostru juridic diferențiază în cadrul categoriei de minori câteva


subcategorii. Deci, minorii din prima categorie, cu virsta de sub 14 ani, nu răspund penal,
adică nu pot fi făcuți responsabili, considerându-se că nu au capacitatea deplină de a
discerne între bine și rău sau de a conștientiza gravitatea faptei comise. Acesta este
motivul că copiii din această categorie sunt considerați copii în dificultate iar măsurile
care se iau în cazul lor sunt exclusiv de natura asistenței sociale [54, p.100].

Minorii din categoria a 2- a, cu virsta intre 14-16 ani, răspund penal într-un mod
diferențiat. Acestia poartă răspundere penală numai pentru săvârșirea infracțiunilor
indicate expres în art. 21 alin.(2) Cod penal și anume: “ Omorul intentionat” art.145,
“Pruncuciderea” art. 147, “Vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a
sănătăţii” art. 151, “Răpirea unei personae” art.164, “Furtul” art. 186, “Jaful” art.187,
“Escrocheria” art.190 alin.(2) și (3), precum si altele, indicate de legislatia penala, cum
sunt: art. 196 alin.(4), art.197 alin.(2), art.212 alin.(3), art.217 alin.(4) lit. b), art.217/1
alin.(3) și alin.(4) lit. b) și d), art.217/3 alin.(3) lit. a) și b), art.217/4, art.217/6 alin.(2),
art.260, 268, 270, 271, 273 alin.(2) și (3), art.275, 280, 281, 283-286, 287 alin.(2) și (3),
art.288 alin.(2), art.290 alin.(2), art.292 alin.(2), art.305, 317 alin.(2), art.342, 350 [ 1].

Minorii cu vârsta cuprinsă între 14-18 ani răspund penal numai dacă, se dovedește
că au fost în stare de responsabilitate în momentul săvârșirii faptei. În cazul când se
constată că minorul suferă de debilitate mintală, care nu este legată de o boală psihică,
trebuie să se stabilească, de asemenea, dacă el a fost pe deplin conștient de săvârșirea
actului. Responsabilitatea constă în capacitatea autorului de a-și da seama de faptele sale
și de consecințele pe care le produce săvârșirea lor [54, p.100].

Comform legiaslatiei penale ale Republicii Moldova, in cazul săvârșirii unei


infracțiuni, toți minorii care răspund penal cad sub incidența legii penale, adică sunt
sancționați dar în mod diferit față de adulți.

Minorilor care au comis fapte penale li se pot aplica măsuri educative și pedepse.
Acestea din urmă se aplică numai în cazul în care se consideră că măsurile educative nu
sunt suficiente pentru îndreptarea minorului. Sancțiunile se stabilesc de către instanța de
judecată, în principal după vârsta și gravitatea faptei la care, pentru individualizarea
pedepsei, trebuie să se mai țină cont de o serie de factori, dupa cum sunt: gradul de
pericol social al faptei, starea fizică și dezvoltarea intelectuală a minorului, dacă a mai
săvârșit alte fapte, situația sa familială și orice alte date privind minorul și posibilitățile
lui de îndreptare.

Minorul care a împlinit vârsta de 16 ani răspunde penal. Fata de minorul care
răspunde penal se poate lua o măsură educativă ori i se poate aplica o pedeapsă. La
alegerea sancțiunii se ține seama de gradul de pericol social al faptei, de starea fizică, de
dezvoltarea intelectuală și morală, de comportarea lui, de condițiile în care a fost crescut
și în care a trăit și de orice alte elemente de natură să caracterizeze persoana minorului.
Pedeapsa se aplică numai dacă se apreciază că luarea unei măsuri educative nu este
suficientă pentru îndreptarea minorului.

În conformitate cu prevederile art. 54 Cod Penal, persoana în vârstă de până la 18


ani care a săvârșit pentru prima dată o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă poate fi
liberată de răspundere penală în conformitate cu prevederile procedurii penale dacă s-a
constatat că corectarea ei este posibilă fără a fi supusă răspunderii penale [1 ].

Liberarea de răspundere penală și aplicarea măsurilor de constrângere față de


minori se promovează când se dovedește că:

- infracțiunea prezintă un pericol social redus;

- corijarea infractorului este posibilă prin aplicarea măsurilor educative;

- aplicarea măsurii educative asigură preîntâmpinarea săvârșirii noilor infracțiuni.

În cazul în care fapta nu prezintă un pericol social grav sau făptuitorul minor la
momentul desfășurării urmăririi penale nu mai este social periculos și a săvârșit o
infracțiune ușoară sau mai puțin gravă pentru prima data (art.55 C.P. RM) procurorul
hotărăște din oficiu sau la propunerea ofițerului de urmărire penală liberarea de
răspundere penală, cu tragerea la răspundere administrative[1 ].

La stabilirea pedepsei închisorii pentru persoana care, la data săvârșirii infracțiunii,


nu a atins vârsta de 18 ani, termenul închisorii se stabilește din maximul pedepsei,
prevăzute de legea penală pentru infracțiunea săvârșită, reduse la jumătate.

Legislaţia Republicii Moldova conţine multiple prevederi legale în domeniul


probaţiunii.

Principalele dintre acestea sunt Codul Penal al RM, Codul de procedura penala al
RM, Codul de executare al RM, Legea cu privire la probaţiune, din 14.02.2008.

Astfel, prevederi despre institutia probaţiunii in cadrul Codului penal al RM, se


deduc chiar din art. 2 unde se deduce scopul legiipenale, care apără, împotriva
infracţiunilor, persoana, drepturile şi libertăţile acesteia, proprietatea, mediul înconjurător,
orînduirea constituţională, suveranitatea, independenţa şi integritatea teritorială a
Republicii Moldova, pacea şi securitatea omenirii, precum şi întreaga ordine de drept [54,
p.100].
Deasemenea, Codul penal al RM contine art. 53, ce prevede “Liberarea de
răspundere penală”, prin care persoana care a săvîrşit o faptă ce conţine semnele
componenţei de infracţiune poate fi liberată de răspundere penală de către procuror în
cadrul urmăriri penale şi de către instanţa de judecată la judecarea cauzei în cazurile:
copiilor; la răspundere administrativă; renunţării de bună voie la săvîrşirea infracţiunii;
căinţei active; schimbării situaţiei; liberării condiţionate; prescripţiei de tragere la
răspundere penală [1 ].

Insa, tot Codul Penal al RM, contine art. 54, ce prevede “Liberarea de răspundere
penală a copiilor; art. 59, care reglementeaza “Liberarea condiţionată de răspundere
penală”; art. 89 CP al RM, reglementeaza “Noţiunea şi categoriile liberării de pedeapsa
penală”. Deasemenea se include in aspectele ce tin de institutia probaţiunii, condamnarea
cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei prevazut de art. 90. La fel, tot din
cadrul prevederilor legislatiei penale, in cazul în care cel condamnat cu suspendarea
condiţionată a executării pedepsei săvîrşeşte în termenul de probă o nouă infracţiune
intenţionată, instant de judecată îi stabileşte o pedeapsă în condiţiile art. 85, adica
“ Aplicarea pedepsei în cazul unui cumul de sentinţe”

Liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen, prevazuta de art. 91,


deasemenea face parte din institutia probaţiunii. O alta institutie ce face parte din
probaţiune, este, inlocuirea părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blîndă
conform art. 92.

Articolul 93 din CP al RM, prevede deja, liberarea de pedeapsă a copiilor, prin care
copiii condamnaţi pentru săvîrşirea unei infracţiuni uşoare, mai puţin grave sau grave pot
fi liberaţi de pedeapsă de către instanţa de judecată, dacă se va constata că scopurile
pedepsei pot fi atinse prin internarea lor într-o instituţie specială de învăţămînt şi de
reeducare sau într-o instituţie curativă şi de reeducare, precum şi prin aplicarea altor
măsuri de constrîngere cu caracter educativ, prevăzute în art. 104.

Prin urmare, ultima prevedere a probaţiunii din cadrul CP RM, este “Amînarea
executării pedepsei pentru femei gravide şi femei care au copii în vîrstă de pînă la 8 ani”.

Codul de procedura penala este un alt act legislativ al Republicii Moldova, care
contine anumite reglementari privind probaţiunea [2 ].

Astfel, initial se indica ca, procesul penal reprezintă activitatea organelor de


urmărire penală şi a instanţelor judecătoreşti cu participarea părţilor în proces şi a altor
persoane, desfăşurată în conformitate cu prevederile CPP al RM.

Deci, prevederile CPP al RM ce ne intereseaza vis-à-vis de probaţiune sunt cele ce


ne reglementeaza, notiunea si atributiile specialistului, circumstanţele care urmează să fie
dovedite în procesul penal, ce tin de intocmirea documentelor, temeiurile pentru aplicarea
măsurilor preventive, chestiunile pe care trebuie să le soluţioneze instanţa de judecată la
adoptarea sentinţei, chestiunile care urmează să fie soluţionate de către instanţă la
executarea pedepsei

Un prim articol din CPP al RM, este art. 473, ce prevede plîngerile împotriva
actelor organului sau instituţiei care pune în executare hotărîrea judecătorească de
condamnare. Ulterior este art. 475, reglementind circumstanţele care urmează a fi
stabilite în cauzele privind copiii Art. 485 prevede deja chestiuni ce urmează a fi
soluţionate de instant la adoptarea sentinţei în procesul unui minor. Astfel la adoptarea
sentinţei în procesul unui minor, instanţa de judecată urmează să examineze posibilitatea
liberării de pedeapsa penală a copilului în conformitate cu dispoziţiile art. 93 din Codul
penal sau suspendării condiţionate a executării pedepsei de către minor conform legii
penale [54, p.100].

Iar in cazul liberării copilului de pedeapsa penală cu internarea lui într-o instituţie
specială de învăţămînt şi reeducare sau într-o instituţie curativă şi de reeducare, precum şi
cu aplicarea măsurilor de constrîngere cu caracter educativ, instanţa informează despre
aceasta organul specializat de stat respectiv şi pune în sarcina lui efectuarea controlului
asupra comportării copilului condamnat.

Un alt act ce contine reglementari referitoare la probaţiune, este Codul de executare


al RM [3]. Astfel, prin art. 162 se prevede legislaţia execuţional-penală, care spune
legislaţia execuţional-penală reglementează modul şi condiţiile executării pedepsei,
determină mijloacele de corijare a condamnaţilor, stabileşte modul de executare a
măsurilor de siguranţă şi preventive, avînd drept scop protecţia drepturilor, libertăţilor şi
intereselor legitime ale persoanei, precum şi acordarea de ajutor condamnaţilor la
adaptarea lor socială [54, p.100].

Art. 164 prevede principiile legislaţiei execuţional-penale, art. 166- “Drepturile


condamnatului”, iar art. 167- “Obligaţiile condamnatului”. Deja, art. 170 prezinta
instituţiile şi organele care asigură executarea pedepsei, insa art. 171- “Instituţiile şi
organele care asigură executarea măsurilor de siguranţă”[3 ]

Articolul 186, reglementeaza organul care asigură executarea pedepsei muncii


neremunerate în folosul comunităţii, care fiind oficiul de executare în a cărui rază
teritorială se află domiciliul condamnatului. Doar, in cazul condamnării militarilor în
termen şi militarilor cu termen redus, executarea pedepsei muncii neremunerate în folosul
comunităţii se asigură de către comandantul unităţii militare în conformitate cu
prevederile legii [54, p.98].

Deasemenea, prin acest cod de executare, se reglementeaza si modul de executare a


pedepsei muncii neremunerate în folosul comunităţii, prin art. 187 al CE RM. Iar, prin
art. 188- “Obligaţiile organului care asigură executarea pedepsei muncii neremunerate în
folosul comunităţii”; art. 189 pentru “Obligaţiile autorităţilor administraţiei publice locale
în ceea ce priveşte asigurarea executării muncii neremunerate în folosul comunităţii” si
prin art. 190- “Obligaţiile administraţiei organizaţiei în care condamnatul execută
pedeapsa muncii neremunerate în folosul comunităţii”

Deja, art. 191 din CE al RM, prevede obligaţiile condamnatului. Pe cind


supravegherea persoanei în perioada pentru care a fost amînată executarea pedepsei, este
reglementata de art. 279 CE al RM.

Art. 280 presupune suspendarea executării pedepsei; art 281- “Supravegherea


persoanei în perioada pentru care a fost suspendată executarea pedepsei”;art. 283-
“Căutarea condamnatului cu privire la care a fost amînată sau suspendată executarea
pedepsei”; Art. 288- “Supravegherea persoanei liberate condiţionat de pedeapsă înainte
de termen si toate celelalte articole care se refera la detentie, la termini, la supraveghere si
alte institutii [43, p.24].
Legea organică cu privire la probaţiune, din 14.02.2008, contine prin sine toate
reglementarile pe care nu le contine nici un alt act legislative [4 ].

Astfel, legea data reglementează organizarea şi funcţionarea organelor de


probaţiune, stabileşte competenţa acestora în scopul prevenirii recidivei de infracţiune,
reglementează asistenţa şi consilierea în vederea reintegrării în comunitate a subiecţilor
probaţiunii.

Deasemenea, in continutul acestei legi, sunt definite anumite notiuni, cum sunt:
probaţiune; probaţiune presentenţială; probaţiune sentenţială în comunitate; probaţiune
penitenciară; probaţiune postpenitenciară; dosar personal; bază de date; consiliu
consultativ al probaţiunii si altele.

Prin art. 3 sunt prezentati subiecţii probaţiunii, care sunt: persoanele aflate în
conflict cu legea penală (de exemplu: persoanele bănuite, învinuite, inculpate, liberate de
pedeapsă penală, de răspundere penală) si persoanele liberate din locurile de detenţie care
solicită adaptare socială. Precum si drepturile şi obligaţiile subiecţilor probaţiunii [54,
p.103].

Articolul 5 prevede principalele direcţii ale activităţii de probaţiune, iar art. 6-


“Tipurile de probaţiuni”, care sunt: probaţiune presentenţială; probaţiune sentenţială în
comunitate; probaţiune penitenciară si probaţiune postpenitenciară, fiecare dintre acestea
fiind reglementate prin articole separate in legea data. Un alt articol important este art.
13, ce reglementeaza probaţiunea în privinţa copiilor, ce se desfăşoară ţinîndu-se cont de
obligaţivitatea respectării interesului superior al copilului şi de scopul protecţiei
temporare a copilului aflat în dificultate, al resocializării şi al reintegrării lui în familia
biologică sau adoptivă, în casă de copii de tip familial, precum şi în comunitate. Deja, in
art. 14 sunt incluse principiile probaţiunii

Capitolul II din cadrul legi este intitulat “Organizarea activităţii de probaţiune”care


se pune în sarcina Oficiului central şi se realizează prin intermediul subdiviziunilor
teritoriale. Se spune ca organele de probaţiune intră în sistemul organelor Ministerului
Justiţiei.
Prin art. 16 se prezinta funcţiile principale ale organului de probaţiune; art. 17-
“Finanţarea activităţii de probaţiune”; art. 20- “Colaborarea organelor de probaţiune cu
alte autorităţi şi organizaţii”

Prin urmare, capitolul III al legii, prevede Statutul personalului organelor de


probaţiune, ce se constituie din angajaţii Oficiului central şi ai subdiviziunilor teritoriale
(cu excepţia personalului tehnic). Se indica ca participanţi la probaţiune pot fi şi
voluntarii, adică persoanele care şi-au exprimat voinţa de a lua parte la desfăşurarea
activităţilor de probaţiune [4 ].

In art. 24 sunt incluse drepturile consilierului de probaţiune, iar prin art. 25 se


prevede protecţia juridică a personalului organelor de probaţiune.

Astfel, tot cadrul normative al Legislatiei Republicii Moldova este unul care se
completeaza unul pe altul reciproc, facind trimiteri sau referinte. Insa toate acestea sunt
adaptate la norl\mele internaţional de drept si la principiile actelor internaţionale.

S-ar putea să vă placă și