De ţi-ar fi dor

- De ţi-ar fi dor ai răscoli pământul

Să mă găseşti, acolo, în poveste,
Ai întreba când soarele, când vântul
Dacă m-au întâlnit sau dacă este
Vreun loc de taină unde nu ajunge
Gândul flămând, bolnav, mistuitor,
Chiar timpul l-ai opri să nu alunge
Nicio secundă, dacă ţi-ar fi dor.
De ţi-ar fi dor m-ai căuta-n cerneala
În care-nmoi penelul când îmi scrii
Sau poate în opus diametrala
Lumină ce-o-mpletești în poezii.
- Clepsidra plânge, orișice secundă
E inutilă, când nu te găsesc
Și amintiri cu tine mă inundă -
Nu-ți spune vântul ce mult te iubesc?
Întreb şi cerul, stele și luna,
Pământu-l răscolesc din pol în pol,
De dorul tău mi-am părăsit laguna
Și scriu cuvinte seci pe un atol.
Cerneala plânge-n călimara spartă
Penința-mi scrie numai incolor,
Busola stă cu mâinile pe hartă -
Nu vezi, iubito, că mă sting de dor?