Sunteți pe pagina 1din 2

EMISIA SUNETELOR

Emisia sunetului Ş
Consoana surdă Ş se emite corect prin rotunjirea buzelor, limba capătă o formă de cupă, fiind
puțin încordată. Vârful limbii este ușor ridicat, dar fără să acopere spațiul dintre dinți. La
expulzarea aerului se produce o rezonanță zgomotoasă, colțurile buzelor sunt strânse în față.
Jetul de aer care este expulzat este cald, comparativ cu pronunția lui S. Țineți dosul mâinii în
dreptul gurii, fără a o atinge, pentru a simți aerul cald. Puneți copilul să țină mâna în dreptul gurii
dvs. când îl emiteți pe Ş și apoi în dreptul propriei lui guri.
Emisia sunetului J
Sunetul J se obține în aceeași maniera ca sunetul Ş, cu conștientizarea vibrației laringiene. El se
emite corect după rotunjirea buzelor; limba capătă o formă de cupă; fiind puțin încordată; vârful
ei este puțin ridicat, dar fără să acopere spațiul dintre dinți. Puneți copilul să tină mâna pe gâtul
dvs. și apoi pe al lui pentru a simți vibrația.
Emisia sunetului V
Emiterea lui V este similară celei lui F, cu diferența că acum coardele vocale vibrează. Buza de
sus este puțin ridicată și nu o atinge pe cea de jos. Buza de jos este ridicată și cu marginea de sus
atinge ușor dinții de sus. Limba stă liberă în cavitatea de jos a gurii. Sunetul V se poate obține
dintr-un F pronunțat cu voce.
Emisia sunetului F
Buza de sus este puțin ridicată și nu o atinge pe cea de jos. Maxilarul e puțin lăsat. Buza de jos e
ridicată și cu marginea de sus atinge ușor dinții de sus. Limba stă liberă în partea de jos. Aerul
suflat printre dinții de sus și buza de jos produce sunetul F.
Emisia sunetului Z
Buzele trebuie să fie deschise, cu colțurile retrase în părți, ca la un zâmbet. Dinții sunt usor
întredeschiși. Astfel, sunetul Z se pronunță având o poziție a aparatului fonoarticulator la fel ca
la S, numai că vocea se aude. Este un S sonor. Pentru diferențierea celor două consoane se duce
mâna copilui la gâtul dvs. pentru perceperea vibrației coardelor vocale și apoi la propriul sau gât.
Atenție – a nu se lăsa să iasă vârful limbii printre dinți!
Emisia sunetului R
La articularea corectă a sunetului R participă intens doar vârful limbii. Buzele și dinții sunt
întredeschiși. Partea posterioară a limbii, în formă de lopată, atinge cu marginile laterale dinții de
sus, până la canini, iar partea anterioară este ridicată spre alveolele dinților incisivi de sus. Limba
este fixată, cu excepția vârfului ei, iar la expulzarea aerului, ea vibrează rapid între alveole și
dinții superiori. Este foarte important ca vibrația să fie localizată la nivelul vârfului limbii. Dacă
vibrația este localizată la nivelul cordelor vocale, ca în limba franceză sau dacă emiterea se face
fără vibrare ca în limba engleză, sunetul se emite incorect.

Emisia sunetului C
Curentul de aer expirat trece prin dosul înconvoiat al limbii și cerul gurii. Buzele și dinți se
deschid cât o cere vocala care urmează după C.
Tu îl pronunți corect pe C?
Emisia sunetului L
Vârful limbii se ridică spre alveolele dinților incisivi superiori, după care se desprinde. Marginile
laterale ale limbii se sprijină pe vălul palatin, lăsând un orificiu îngust prin care se scurge aerul.
Emisia sunetului S
Buzele trebuie să fie deschise, cu colțurile ușor retrase în părți, ca la un zâmbet. Dinții sunt ușor
întredeschisi. Odată cu emiterea sunetului se emite un suflu de aer rece. Tineți dosul mâinii în
dreptul gurii, fără a o atinge, pentru a simți aerul rece. Puneți copilul să țină mâna în dreptul gurii
dvs. când îl emiteți pe S și apoi în dreptul propriei guri. Atenție: a nu lăsa să scoată vârful limbii
printre dinți. Foarte important: limba trebuie să stea mereu dincolo de dinți!
Sunetele CE şi CI
Sunetele CE şi CI se pronunţă corect prin atingerea limbii de palatul dur, iar marginile laterale
ating arcadele dentare superioare. La ieşirea aerului, limba se desprinde brusc de palat, ocupând
poziţia relaxată în planşeul bucal. Atenţie: a nu lăsa să scoată vârful limbii printre dinţi!
Sunetele GE și GI
Sunetele GE și GI necesită aceeași poziție a organelor vorbirii ca și la CE și CI. Diferența este
dată de vibrația coardelor vocale.Vârful limbii atinge palatul dur, iar marginile laterale arcadele
dentare superioare. La ieşirea aerului, limba se desprinde brusc de palat, ocupând poziţia relaxată
în planşeul bucal. Atenţie: a nu se scoate vârful limbii printre dinţi!
Sunetul Ţ
Sunetul Ţ se pronunţă corect prin deschiderea uşoară a gurii, în timp ce colţurile buzelor sunt
retrase în părţi, iar vârful limbii este apropiat de incisivii superiori. La expulzarea aerului, vârful
limbii se îndepărtează spre incisivii inferiori. Atenţie: a nu lăsa să scoată vârful limbii printre
dinţi!
Sunetul C
Pentru emisia sunetului C curentul de aer expirat trece prin dosul încovoiat al limbii şi cerul
gurii. La acest sunet, buzele şi dinţii se deschid cât o cere vocala care urmează după C. Vârful
limbii atinge palatul. Învăţarea acestui sunet se poate face pornind de la sunetul „T”, prin
împingerea limbii spre cerul gurii, în timpul pronunţiei acestuia.