Ghid de exprimare corectă

Acest articol tratează câteva din cele mai frecvente probleme de exprimare în limba română. Vă reamintim că dexonline nu este afiliat în
niciun fel Academiei Române. Dacă aveți sugestii pentru acest ghid, vă rugăm să ni le trimiteți prin e-mail.

Forme nominale (substantive, adjective, pronume)

Greșit Corect Explicații

băiatul al cărui carte
fata a cărui carte etc.
băiatul a cărui carte Mulți dintre noi facem acordul „cum s-o nimeri”. Totuși, există o regulă sim
fata a cărei carte numită „acordul în cruce”: al/a/ai/ale se acordă cu
băiatul ale cărui cărți obiectul (carte/cărți/câine/câini), iar cărui/cărei/căror se acordă cu
fata ale cărei cărți posesorul (băiatul/fata/băieții/fetele).
băieții a căror carte
fetele a căror carte
băieții ale căror cărți
fetele ale căror cărți

băiatul al cărui câine

fata al cărei câine
băiatul ai cărui câini
fata ai cărei câini
băieții al căror câine
fetele al căror câine
băieții ai căror câini
fetele ai căror câini
fumător învederat fumător inveterat Paronimele pot produce adesea confuzii! Întrucât e vorba de fumător înrăit
adevăr inveterat adevăr învederat de adevăr evident, exprimarea corectă e cea indicată de ghid.

eu însuși etc. Masculin Pronume de întărire - vezi DEX.

eu însumi
tu însuți
el însuși
noi înșine
voi înșivă
ei înșiși

Feminin
eu însămi
tu însăți
ea însăși
noi însene
voi însevă
ele înseși (însele)

cartea care am citit-o cartea pe care am citit-o În toate cazurile avem de-a face cu propoziții subordonate atributive. În pri
omul care l-am întrebat omul pe care l-am întrebat două, pe care este complement direct, ca și cartea, omul la care se referă, a
cazul acuzativ, de aceea este nevoie și de prepoziția pe.
cartea care mi-a plăcut
omul care mi-a răspuns În ultimele două cazuri, care este subiect, ca și substantivele la care se refe
este la nominativ, de aceea nu este nevoie de prepoziția pe. Cartea care am
o contaminare între cele două construcții și este incorectă.
Mă doare apendicita.
Mă doare amigdalita.
Mă doare apendicele. Apendicita și amigdalita sunt boli. Ele nu sunt părți ale corpului, deci nu au
Mă dor amigdalele. doară. Totuși, construcția mă doare apendicita nu e așa de greșită cum pare
spune mă supără/necăjește/sâcâie etc. o boală, mă face să sufăr o boală, ia
la mă doare o boală, nu e decât un mic pas… La fel, se poate spune apendi
provoacă dureri, deci, altfel spus, boala nu doare, dar dă durere.

Codri înverziți sunt frumoși.
Pantaloni albaștri s-au rupt.
Am discutat despre
niște parametrii importanți.
Parametri cei mai importanți au fost
discutați.
Codrii înverziți sunt frumoși.
Înverziții codri freamătă.
Pantalonii albaștri s-au rupt.
Am discutat despre
niște parametri importanți.
Parametrii cei mai importanți au fost
discutați.
Substantivele masculine au, la forma de plural articulat cu articol hotărât, d
trei, în cazul cuvintelor ca uliii, vizitiii, copiii). Când există un adjectiv ante
substantivului, el preia accentul: codrii înverziți, dar înverziții codri. În sint
parametri importanți, articolul este nehotărât (niște), așadar toate cuvintele
un singur i.

copii se joacă un copil În cele mai multe cazuri, forma de plural articulat a substantivelor masculin
doi copii formează prin adăugarea articolului hotărât -i la forma nearticulată. Substan
cobaiii sunt rozătoare copiii se joacă au doi i la plural (copii, ulii, vizitii) capătă încă unul în forma articulată (co
vizitiii), iar substantivele care au un singur i la plural (oameni, cobai) vor a
un cobai forma articulată (oamenii, cobaii).
doi cobai
cobaii sunt rozătoare

cea mai bine plătită doctoriță cel mai bine plătită doctoriță Formarea superlativului cu expresia cel mai se referă, în acest caz, la
adverbul bine, nu la adjectivul plătită. Doctorița nu este cea mai plătită, ci
cel mai bine. Și, întrucât adverbele nu au gen, număr sau caz, superlativul s
implicit cu cel pus la masculin.
 Se vede mai ușor forma corectă inversând topica: Doctorița cel mai bine
plătită, nu Doctorița *cea mai bine plătită.

îmi place de cineva îmi place cineva Cineva este subiect gramatical (cineva îmi place), deci trebuie pus în cazul
fără prepoziția de.

preț scump preț mare Un produs este scump atunci când prețul său este mare. Preț scump este o s
cămilă.

sticlă de un kilogram sticlă de un litru Volumul se măsoară în litri. Dacă umplem o sticlă de un litru cu mercur, ea
peste 13 kilograme, iar dacă o umplem cu ulei de floarea soarelui, ea va cân
920 de grame! Deci sticlă de un kilogram este restrictiv sau impropriu, sint
valabilă doar în cazul unor anumite lichide cu densitatea apropiată de 1kg /
bere etc.

ora una ora unu Ora unu/douăzeci și unu, deci numerale masculine pe lângă un substantiv f
ora doi ora două constituie excepții, explicabile prin faptul că moștenesc forma inițială a felu
ora doisprezece ora douăsprezece era exprimat timpul, un ceas după miezul zilei/nopții, mai pe scurt, ceasul u
ora douăzeci și una ora douăzeci și unu prin rostire prescurtată, unu (e ceasul unu sau, simplu, e unu). Apoi, forma
ora douăzeci și doi ora douăzeci și două masculin, deja impusă, s-a păstrat și pe lângă femininul oră: ora unu. În sc
cazurile ora două/douăsprezece/douăzeci și două, s-a impus forma de femi
este și cea de neutru plural: două ceasuri după miezul zilei/nopții, de
unde ceasurile sau ceasul două, apoi ora două etc. Este de neînțeles cum c
rosti ora doisprezece, atâta timp cât nu va spune niciodată ora doi!
Am luat un pix de la ei și i l-am dat
înapoi.
... datorită publicului și a
încurajărilor acestuia...
Era crispat și zâmbea fortuit.
cartea anului acesta
condițiile cele mai optime
o evaluare foarte negativă
Din cauza la vremea urâtă, n-am mai
mers la munte.
Am luat un pix de la ei și li l-am dat
înapoi.
Am luat un pix de la ei și l-am dat
înapoi (lor).
... datorită publicului
și încurajărilor acestuia...
Multe din marile descoperiri au fost
făcute fortuit.
cartea anului acestuia
condițiile optime
o evaluare negativă
Din cauza vremii urâte, n-am mai mers la
munte.
Strict vorbind, deoarece am dat pixul înapoi mai multor persoane, corect es
dat.... Totuși, aceasta este una din situațiile când ambele construcții sunt de
motiv este eufonia. Apoi, dacă ar fi vorba de un obiect feminin, construcția
schimba: am luat o minge de la ei și le-am dat-o înapoi.
După datorită se folosește dativul. Articolul posesiv a (al, ai, ale) este spec
genitivului, deci nu are ce căuta aici.
Fortuit înseamnă „neprevăzut, inopinat, întâmplător”, nu „forțat”.
Adjectivul pronominal demonstrativ se acordă în gen, număr și caz cu subs
determinat.
Adjectivele care la origine sunt comparative și superlative: exterior, interio
superior, inferior, optim, excelent sau cele care exprimă, prin sensul lor,
superlativul: ultrasensibil, splendid, perfect nu formează grade de compara
De asemenea nu formează grade de comparație nici adjectivele care exprim
însușire absolută: pozitiv, negativ, complet, mort, viu, principal, gravidă, m
prim etc.
Din cauza este o locuțiune prepozițională care cere întotdeauna cazul genit
Le-am mulțumim la cei care m-au ajutat.
I-am mulțumit la unu dintre cei care m-
au ajutat.
abrogarea legii adoptată acum un an
Ouălele sunt proaspete.
Încondeierea ouălelor este o tradiție
frumoasă.
Solicitatorul întrunește un summum de
calități, care îl recomandă pentru a fi
angajat.
Doamna Ionescu este un filolog /
politician / doctor / președinte / artist /
profesor / muzician / sculptor renumit.
Le-am mulțumit celor care m-au ajutat.
I-am mulțumit unuia dintre cei care m-au
ajutat.
Le-am mulțumit la trei dintre cei care m-
au ajutat.
Le-am mulțumit la asemenea/astfel de
oameni pentru ajutorul dat.
abrogarea legii adoptate acum un an
Ouăle sunt proaspete.
Încondeierea ouălor este o tradiție
frumoasă.
Solicitatorul întrunește o sumă de
calități, care îl recomandă pentru a fi
angajat.
Scriitorul a ajuns la un summum al
calităților artistice greu de depășit.
Doamna Ionescu este o filologă /
politiciană / doctoriță / președintă /
Celor, unuia, la trei, la asemenea/astfel de oameni sunt complemente indir
răspund la întrebarea „cui i-am mulțumit?” (celor etc.), nu la întrebarea „la
mulțumit?” (la cei etc.). Acest gen de complement indirect stă întotdeauna
dativ (celui etc.). Varianta la cei nu este propriu-zis o greșeală, ci mai curân
de vorbire neîngrijită sau o formă populară.
Limba literară acceptă construcția cu prepoziția la numai când complement
este exprimat printr-un numeral invariabil (de exemplu trei) sau are ca dete
adjectiv invariabil (de exemplu asemenea, astfel).
Când un atribut este exprimat prin adjectiv (provenit din participiul verbulu
adopta, în acest caz), adjectivul se acordă întotdeauna în gen, număr și caz
substantivul pe care îl determină. Aici legii este în cazul genitiv, deci
și adoptate trebuie pus în cazul genitiv.
Pentru a articula cu articolul hotărât pluralul substantivului ou, se adaugă a
feminin –le la forma de nominativ plural: femei-femeile; cărți-cărțile; ouă-
Vezi și definiția cu paradigma expandată.
Summum are sensul de gradul cel mai înalt, punct maxim. Folosirea lui cu s
de sumă, sumedenie este greșită.
Majoritatea profesiilor au și formă de feminin în limba română.
 artistă / profesoară / muziciană /
sculptoriță renumită.

un medicament un medicament pentru atenuarea durerii Ameliorare înseamnă îmbunătățire, or durerea nu poate fi îmbunătățită. E c
pentru ameliorarea durerii însă, ameliorarea stării de sănătate.

rata de promovabilitate la bac... rata de promovare la bac... Rata de promovabilitate s-ar interpreta ca „procentul de însușire de a fi pro
rata promovabilității la bac... ceea ce nu e normal ca exprimare. Dar, promovabilitate înseamnă și „acțiun
de a promova”, ceea ce face posibilă a doua formă de construcție corectă.

Forme verbale
Greșit Corect Explicații

eu crez eu creez Verbul a crea, deși aparent se termină în -ea, nu este un ver
tu crezi tu creezi de conjugarea I. Sufixul este -a, iar rădăcina este cre-. Pentr
el crează el creează și pe a lucra, înlocuind lucr- cu cre-: eu lucr-ez/cre-ez; tu lu
creerea/creearea/creiarea lumii crearea lumii ează/cre-ează etc. Formele crezi sau crez, crează aparțin ve
pers. a II-a sing., indicativ prezent, iar celelalte două, forme
verb: eu crez, el/ea/ei/ele să crează.

eu creiez eu creez Numai dacă infinitivul verbului se termină în -ia (a întemeia

eu agreiez eu agreez i- apare și în formele conjugate: eu întemeiez/încleiez..., eu î
eu întemeez eu întemeiez întemeiai/încleiai..., eu am întemeiat/încleiat..., întemeind/în
eu încleez eu încleiez
mi-ar place mi-ar plăcea Infinitivul verbului este a plăcea, iar condițional-optativul se
auxiliar a avea (în acest caz, ar) și cu infinitivul.

Fi cuminte! Fii cuminte! Se folosește fii doar la imperativ afirmativ (fii cuminte) și la
Să fi punctual. Să fii punctual. negativ (să fii punctual / să nu fii trist). În toate celelalte situ
Să nu fi trist. Să nu fii trist.
Nu fii fraier! Nu fi fraier!
Să fii știut ce pierd, n-aș fii lipsit. Să fi știut ce pierd, n-aș fi lipsit.
Aș fii mândru dacă aș lua un premiu. Aș fi mândru dacă aș lua un premiu.
Promit că voi fii punctual. Promit că voi fi punctual.

Aș venii și eu cu voi. Aș veni și eu cu voi. În primul caz, verbul este la modul condițional-optativ, care
Cât am putut dormii! Cât am putut dormi! întotdeauna cu forma de infinitiv a verbului. În al doilea caz
infinitiv. Formele eu venii, eu dormii sunt valabile pentru pe

Nu fă asta. Nu face asta. Imperativul negativ, pers. a II-a sing., se formează cu infinit
nu vorbi, nu pleca. Deci, nu face.

nu se merită să aștepți nu merită să aștepți Formele impersonale cu aspect reflexiv ale lui a merita și a
nu se există așa ceva nu există așa ceva prin contaminare cu construcțiile similare de tipul nu se obiș
se face/cade, dar ele nu au nicio justificare.

Când am venit la tine, tu plecasei deja. Când am venit la tine, tu plecaseși deja. Forma verbului la indicativ, mai mult ca perfect, pers. a II-a
terminația -seși, nu -sei: plecaseși, plăcuseși, merseseși, cob
A fost investit în funcția de ... A fost învestit în funcția de ... Deși au o etimologie comună, verbele a investi („a cheltui/p
A învestit mult în afacere. A investit mult în afacere. scop, într-o anumită afacere”) și a învesti („a acorda cuiva în
autoritate, o demnitate, o atribuție”) au evoluat diferit ca sen
nevoia de a le diferenția și formal, prin adoptarea formei înv

Să cere-ți voie înainte să plecați.
Nu trage-ți!
Cereți drepturile tale.
Trageți pătura (pe tine).
Să cereți voie înainte să plecați.
Nu trageți!
Cere-ți drepturile tale.
Trage-ți pătura (pe tine).
Când -ți apare ca desinență pentru indicarea pers. a II-a plur
desigur, lipit de verb: voi cereți, voi trageți. Dar se scrie des
verb la imperativ, când -ți este forma prescurtată a pronume
lui tu, care în astfel de construcții are rol de pronume posesi
întărind pronumele posesiv propriu-zis: cere-ți drepturile =
drepturile tale; trage-ți pătura = trage pătura (ta) pe corpu
cap = pune pălăria (ta) pe capul tău.

eu crap (de râs, de ciudă). eu crăp (de râs, de ciudă). Formele corecte sunt stabilite de comisiile Academiei Româ
tu crapi (de râs, de ciudă). tu crăpi (de râs, de ciudă). normele ortografice. Forma înșale există doar pentru sensul
el se înșeală el se înșală pe...” (astăzi verbul folosit pentru aceasta nu mai este a înșe
vrea să (te) înșale vrea să (te) înșele
el/ea se așează el/ea se așază
să aibe parte să aibă parte

De ce te râzi? De ce râzi? A râde este verb intranzitiv, nu reflexiv.

a avansa înainte a avansa A avansa înseamnă a înainta.

De-te la o parte Dă-te la o parte. De, dădeți, ca forme de imperativ ale verbului a se da, sunt
Dădeți-vă jos. Dați-vă jos. populare, incorecte.
Ce-s cu cărțile astea pe masă?
Ce sunt cu cărțile astea pe masă?
mă risc să dau un pronostic...
te riști să-l înfrunți pe șef?
Folosirea corectă a unor adverbe și prepoziții. Alte devieri ortografice.
Expresii
Greșit
Eu am decât trei picioare.
Mai lipsește decât Mihai.
Am decât 10000 lei.
Ne-am văzut doar odată în ultimul an.
A fost o dată ca niciodată...
O dată cu Ana, a venit și Barbu.
Era vesel și o dată s-a întristat.
Ce-i cu cărțile astea pe masă?
Ce este cu cărțile astea pe masă?
risc să dau un pronostic...
riști să-l înfrunți pe șef?
Corect
Eu am numai trei picioare.
Mai lipsește doar Mihai.
Nu am decât 10000 lei.
Ne-am văzut doar o dată în ultimul an.
A fost odată ca niciodată... (cândva)
Odată cu Ana, a venit și Barbu.
(concomitent)
Era vesel și odată s-a întristat. (deodată)
Folosirea verbului -i (formă abreviată și modificată a lui este
legătură cu faptul că vorbim despre mai multe cărți, deoarec
impersonală, fixă: ce-i cu cărțile astea/cartea asta sau panto
masă? Ce-i cu tine?
Chiar dacă unele dicționare menționează că a risca este și re
învechite și nerecomandate.
Explicații
Ca adverbe restrictive, în construcții afirmative se folosesc n
construcții negative se folosește decât.
O dată este o construcție formată din numeralul o (una) și su
ocazie, situație în care se petrece ceva”) și indică o enumera
ori).Odată este adverb, având mai mult sensuri: „cândva”, „
definițiile pentru dată, odată.
Numai știu ce să cred.
Nu mai tu știi ce s-a întâmplat.
Plouă în continuu.
România este încontinuu progres.
ascultă muzică la maxim/minim
maxim de profit cu un minimum efort
cartea după noptieră
Nu mai știu ce să cred.
Numai tu știi ce s-a întâmplat.
Plouă încontinuu (incontinuu).
România este în continuu progres.
ascultă muzică (dată/emisă)
la maximum/minimum
maximum de profit cu un minim efort
cartea de pe noptieră
Se face confuzie între două situații foarte diferite, între cuvâ
relativ aleatoriu, ocazional, nu mai. Numai este un adverb cu
același sens ca doar: numai/doar el a fost invitat (nu și alții)
oră (nu mai multe). În sintagma nu mai, cele două compone
autonomia, nu fiind o simplă negație, iar mai, un element de
aici, indică încetarea acțiunii exprimate de verb: mai știu = î
nu mai știu = am încetat (deja) să știu. Deci, față de simpla
precizarea, nuanțarea că înainte am știut.
Încontinuu/incontinuu este adverb (echivalent cu mereu, într
recunoscut, deoarece determină un verb. Construcția în cont
când continuu e adjectiv, deci determină un substantiv. Func
confirmată și de caracterul flexibil al cuvântului – în continu
dezvoltare –, dar și de mobilitatea sintactică: în continuu pro
La maximum/minimum sunt locuțiuni adverbiale, compuse d
substantivele maximum/minimum, și determină verbe: s-a en
redus la minimum cheltuielile. Ca substantive, ele pot apăre
– Moneda euro a ajuns la maximumul istoric...; este necesa
efort... Ca adjective, aceste cuvinte au formele maxim/minim
substantive, putând suferi și modificări flexionare: valoare m
Deși marcat ca impropriu, sensul de pe al prepoziției după e
fiind acceptabil, ceea ce ni se pare o eroare (vezi după, sensu
pe este un regionalism nerecomandabil.
Până număr la trei să plecați de-aici! Până număr până la trei să plecați de- Numărăm (de la unu) până la trei. Probabil prezența primulu
aici! de a-l repeta, dar este necesar și cel de-al doilea.

Stau în chirie pe Calea Moșilor. Stau cu chirie pe Calea Moșilor. În chirie se folosește exact ca în locație: cu „a da” și „a lua”
locuință contra unei chirii), dar nu și cu „a sta”. Până la urm
uzul, dar până la încetățenirea sintagmei considerăm necesa
greșită a limbii.

Titlul Suflete moarte se referă
că moșierii ruși plăteau impozit pentru
șerbi care muriseră.
Titlul Suflete moarte se referă la faptul Verbul a se referi este reflexiv și cere întotdeauna prepoziția
că moșierii ruși plăteau impozit pentru tendința de a-l folosi cu sensul vreau să spun că / vrea să sp
șerbi care muriseră.
Titlul Suflete moarte se referă
la impozitul pe care moșierii ruși îl
plăteau pentru șerbi care muriseră.

eu/ei/ele sînt/sânt eu/ei/ele sunt Există multe argumente pro și contra trecerii, în 1993, de la
ortografia sunt (ca și a revenirii la folosirea lui â), dar norme
forma sunt. Forma sânt este greșită oricum!

ânger înger La începutul și la sfârșitul cuvintelor se folosește numai î, ca

a hotărâ a hotărî cu prefix, dacă î este prima literă din rădăcină (reînnoire, ne
reântregire reîntregire și gerunziul verbelor nu fac excepție: coborât-coborând etc.
hotărît hotărât
hotărînd hotărând
intreprinde, intreprindere, întreprinde, întreprindere, Toate cuvintele din această familie se scriu (și se pronunță)
intreprinzător... întreprinzător...

a înpodobi a împodobi Înainte de -b- sau -p-, în cuvintele românești, apare consoan
a înproșca a împroșca cuvintele compuse (sânpetru, nonprofit) și cuvintele adoptat
a se înbuiba a se îmbuiba originală (hornpipe, Istanbul).
a înbiba a îmbiba

anti-drog antidrog În general, în limba română prefixele se scriu lipite de cuvân

ne-respectuos nerespectuos se despart prin cratimă. Numai în cazul derivărilor ocaziona
răs-poimâine răspoimâine dicționare, se despart prin cratimă: anti-prezidențial, anti-Io

Liniște! Să nu se audă musca! Liniște! Să se audă musca! În primul caz, se cere să fie atât de liniște, încât să se audă b
Liniște! Să nu se audă nici musca! doilea, cererea e și mai categorică, să fie atât de liniște, încâ
nici un zgomot.

a da sfoară în țară
a da sfară/șfară în țară
Confuzie ușor de înțeles între sfară/șfară („fum”) și sfoară,
primul aproape a ieșit din uz. Expresia are la bază un vechi p
distanță, prin aprinderea unor focuri, mai precis, inițial, a da
semnala ceva cu ajutorul fumului, de la un post de strajă, la
la a răspândi o veste, sensul actual.

câine sur la vânătoare câine surd la vânătoare Expresia are sensul: „ineficient, inutil, inadecvat, nepotrivit,
culoarea (sur) nu are niciun efect asupra performanțelor câin
 undeva prin..., undeva la... cândva, aproximativ Undeva este un adverb folosit pentru a indica un loc, o direc
lui în locul lui cândva (Proiectul se va finaliza undeva prin
de aproximativ, circa (Pentru proiect s-au alocat undeva la

Reguli gramaticale utile aproape zi de zi

1. Voi scrie întotdeauna noştri şi voştri, cu un singur i.

2. Voi scrie întotdeauna creează, agreează, cu doi e.

3. Voi scrie întotdeauna Nu fi! , cu un singur i.

4. Voi scrie fii, cu doi i, doar la imperativ afirmativ (Fii !) şi la conjunctiv prezent (tu să fii, tu să nu fii). În
rest, pe fi îl voi scrie cu un singur i: nu fi!, vei fi, poţi fi, ai fi, ai fi fost, să fi fost.
5. Voi scrie întotdeauna o zi, Zi! şi Nu zice !. Voi folosi doi i doar în Zi-i (lui/ei)! şi doar cu cratimă.

6. Pe -ţi îl voi separa de verb cu liniuţă doar dacă pot să-i adaug un tu … ţie / al tău: (Tu) trimite-ţi
copiii (tăi) la şcoală! (Tu) pune-ţi semnătura (ta)!.

7. Verbele terminate la infinitiv în -i le voi scrie cu un singur -i şi la viitor şi la condiţional. Voi scrie
întotdeauna voi fi, aş fi, pot fi; vei şti, ai şti,poţi şti; vei reuşi, ai reuşi, poţi reuşi. Sunt conştient de faptul că,
în afară de verbele a pustii, a se sfii, a prii, a înmii, toate celelalte verbe terminate în -i se scriu cu un singur -i
la infinitiv, viitor şi condiţional.

8. Voi scrie miniştrii, cu doi i, numai dacă miniştrii poate fi înlocuit în acelaşi context cu ministrele sau
doamnele. Prin urmare, voi scrie întotdeauna ambii miniştri, ceilalţi miniştri, cei 15 miniştri ai cabinetului.

9. Voi scrie membrii, cu doi i, numai dacă membrii poate fi înlocuit în acelaşi context cu membrele. Prin
urmare, voi scrie întotdeauna ambii membri, ceilalţi membri, cei 15 membri.

10. Voi scrie mândrii, cu doi i, numai dacă mândrii poate fi înlocuit în acelaşi context cu mândrele. Prin
urmare, voi scrie întotdeauna Fiţi mândri !, suntem mândri.
11. Voi scrie întotdeauna îmi, îţi, îşi, într-un cuvânt.

12. Voi scrie întotdeauna înşală, aşază, cu -a-, şi greşeală, cu -ea-.

13. Voi scrie întotdeauna vreun, vreo, într-un cuvânt.

14. Voi scrie mereu “voiam” în loc de “vroiam