ACTIONARI ELECTROMECANICE

L4

REGULI PENTRU REALIZAREA SCHEMELOR DESFASURATE

Schemele cele mai utilizate la proiectarea instalatiilor electrice, montarea, exploatarea si depanarea
lor, sunt schemele de circuite in reprezentare desfasurata pentru ca ele permit urmarirea fiecarui circuit in
parte: de forta sau auxiliar.
1. Partile componente ale unui aparat oarecare (element de circuit) se recunosc in schema pentru ca
poarta aceeasi „denumire” – au acelasi indentificator desi componentele sale sunt distribuite in diversele
parti ale schemei acolo unde logica intelegerii cat mai simpla a functionarii schemei o cere. Astfel, de
exemplu, reperul de identificare K2 – pentru contactorul numarul 2 – din figura 3.9 a si b este prezentat
atat langa simbolul grafic al bobinei sale cat si langa simbolurile grafice ale celor 6 contacte ale sale.
Reperul de identificare se inscrie totdeauna in stanga (deasupra) simbolului grafic, iar codul
bornelor se noteaza in dreapta (dedesubt) in reprezentare orizontala sau verticala a circuitelor.
2. Formatul recomandat pentru schemele de circuite este A3 pentru a usura urmarirea circuitelor,
manipularea desenelor si indosarierea lor ca si desenarea asistata de calculator. Daca este necesar ca
schema sa se extinda pe mai multe file atunci se procedeaza la numerotarea lor sub forme numar
fila/numar total de file. Pentru figura 3.9 a si b vom avea deci FILA 1/2, respectiv fila 2/2.
3. Circuitele electrice se deseneaza in cadrul formatului ales pe directia orizontala sau verticala asa
cum apare in figura 3.10, dar se prefera dispunerea circuitelor pe verticala asa cum apare in figura 3.9.
Receptoarele electrice – adica motoarele, cuptoarele, frânele, bobinele contactoarelor si ale
releelor, etc – se dispun de la dreapta desenului in cazul circuitelor prezentate orizontal, respectiv la partea
inferioara a desenului pentru schemele cu circuite prezentate pe verticala.
4. In schema desfasurata circuitele se ordoneaza pe grupe functionale: alimentare generala, circuite
de forta, circuite de comanda si protectie, circuite de semnalizare, măsură, etc. Ordonarea lor se face de la
stanga la dreapta in cazul dispuneri pe verticala a circuitelor respectand o logica a operatiilor de comanda
a schemei – vezi figura 3.9 a si b.
5. Se recomanda desenarea circuitelor de forta (parcurse de curenti mari) cu linii ingroşate, iar
circuitele auxiliare (de comanda, protectie, semnalizare, masura, etc) se traseaza in linii subtiri.
6. Totdeauna simbolurile grafice dintr-o schema desfasurata prezinta pozitia de repaus a aparatelor
(adica cea corespunzatoare absentei curentilor in bobinele lor si a actiunilor mecanice asupra
butoanelor, limitatoarelor, etc). Starea contactelor pentru anumite comutatoare si alte elemente de circuit
ce pot avea mai multe pozitii sau a elementelor de circuit ce nu sunt actionate electric sau manual (pot fi
actionate pneumatic, hidraulic, etc) se specifica printr-o indicatie anexa asa cum se arata in figura 3.11 a
si b.
2
 Fig.3.11
7. Pentru o prima informare rapida asupra caracteristicilor echipamentului electric, in schema se pot
preciza unii parametri principali ai acestuia. Astfel, pentru motoare se consemneaza puterea si turatia;
pentru tranformatoare – puterea aparenta si tensiunile din primar/secundar; pentru aparate de protectie –
curentul nominal si curentul de serviciu al releului termic; pentru dispozitive semiconductoare – codul
tiristoarelor, etc. Dimensiunile simbolurilor grafice se aleg astfel incat sa permita evidentierea
parametrilor mentionati. Sublinierea importantei unui anumit element din schema se poate face prin
ingrosarea liniei simbolului grafic respectiv.
8. Pentru o regăsire cat mai usoara a simbolurilor grafice dintr-o schema electrica mai complexa se
poate proceda in trei moduri:
a) Metoda grilei. Fiecare fila este impartita in carouri (vezi figura 3.9 a si b) marcate, de exemplu,
prin litere pe randuri (pornind de sus in jos) si cu cifre pe coloane (de la stanga la dreapta). Dimensiunile
acestor carouri depind de marimea filei si complexitatea schemei: in cazul formatelor mai mari de A3 se
recomanda diviziuni cu lungimi de (25....75 mm) si numarul diviziunilor trebuie sa fie par; literele si
cifrele se inscriu in zona neutra a formatului propriu-zis. In acest fel, fiecare simbol grafic poate fi regasit
prin precizarea filei si coordonatele caroului (linia - coloana); de exemplu, ampermetru P2 din fila 1, linia
C si coloana 10 se mentioneaza astfel: P2 cu reperul de amplasare 1/C-10.
In schemele de circuite este admisa folosirea unor repere de amplasare mai simplificate cu
precizarea doar a filei si a coloanei – de exemplu: ampermetrul P2 cu reperul de amplasare 1/10.
b) Metoda tabelara. Este cea in care reperele de identificare ale simbolurilor grafice se inscriu
intr-un tabel amplasat de-a lungul unei margini a formatului (vezi figura 3.10.a). Tabelul se poate structura
la randul sau pe randuri sau coloane ce grupeaza elemente de acelasi tip – de exemplu, rezistoare,

3
condensatoare, dispozitive semiconducatoare, contactoare, etc. Pozitia fiecarui reper este determinata de
intersectia cu latura tabelului perpendicularei din centru semnului conventional.
c) Metoda reperării circuitelor. Se bazeaza pe faptul ca fiecarui circuit definit printr-o linie
orizontala sau verticala (in functie de felul cum se aplaseaza circuitele: pe orizontala sau pe verticala) pe
care se reprezinta grafic cel putin un element de circuit (siguranta, buton comanda, lampa semnalizare,
bobina contactor sau releu, etc) se marcheaza printr-un numar de ordine (figura 1.10.b). Cele trei faze ale
unui singur circuit trifazat din figura 3.10.b se numeroteaza cu 1, 1, 1.
Numerotarea circuitelor se face de la circuitele de forta inspre cele auxiliare (deci de la stanga la
dreapta in cazul reprezentarii circuitelor pe verticala).
9. Bornele elementelor din circuit se marcheaza in schema prin cod inscris chiar pe echipament –
de exemplu, bornele R si A ale contactorului K1 din figura 3.9.a sunt chiar cele inscrise pe intrarile,
respectiv iesirile circuitelor de forta ale contactorului. Semnele conventionale de borne: o sau nu se
deseneaza in schema desfasurata decat in cazuri deosebite. Extremitatile conductoarelor de alimentare,
protectie si legare la masa se noteaza cu identificatori alfa – numerici prevazuti in tabelul 3.6. Marcarea
bornelor si a extremitatilor conductoarelor este necesara mai ales intocmirea schemelor sau tabelelor de
conexiuni.
10. Sistemul contactelor unui contactor sau releu se prezinta pe linia (orizontala sau verticala) pe
care se afla bobina sub forma unei scheme anexe cum apare in figura 3.12.a, c sau d sau sub forma unui
tabel de componenta asa cum este prezentat in figura 3.12.b.
Uneori insa se procedeaza invers:
reperul de amplasare al bobinei se
noteaza sub simbolul contactelor de
releu sau contactor – de exemplu notatia
K4F (figura 3.9.b) arata ca bobina
acestui releu se gaseste in caroul (C-5)
din fila 1.
Daca totusi nu este posibila
introducerea schemelor anexe sau a
tabelelor de componente in linia cu
circuitul in care se afla bobina, atunci
amplasarea lor se poate face intr-o alta
zona mai libera a desenului sau pe un
document separat, dar atunci este
figurata si bobina respectiva cu reperul
ei de amplasare.

4
11. Destinatia fiecarui circuit sau grupe de circuite se precizeaza prin:
- un text ce se amplaseaza intr-un spatiu rezervat la marginea schemei denumita manşetă;
- prin semne conventionale standardizate sau nestandardizate dar precizate in proiect.

12. In schemele desfasurate se recomanda folosirea unor legende in care se mentioneaza elementele
instalatiei in ordinea alfabetica sau numerica a simbolurilor; in legenda se pot preciza denumirile
elementelor si uneori functiile lor sau alte caracteristici tehnice.

Scheme si tabele de conexiuni

O documentatie tehnica de executie completa pentru instalaţii electrice trebuie sa cuprinda

totdeauna scheme sau tabele de conexiuni exterioare si interioare care, de regula, se intocmesc pe baza
schemei desfasurate. In toate cele care urmeaza ne vom adresa la schema desfasurata in figura 3.13.
1. Schema de conexiuni exterioare – reprezinta un desen de executie pentru realizarea legaturilor
intre partile componente ale unei instalatii electrice – figura 3.14. De regula in schema se mentioneaza si
informatii legate de tipul, sectiunea si lungimea cablurilor sau a conductoarelor de legatura. Daca insa in
documentatie este prevazut un jurnal de cabluri atunci in schema conexiunilor exterioare se mentioneaza
doar un identificator al cablului, iar celelalte elemente informationale sunt deja precizate in jurnalul de
cabluri. Acesta cuprinde de regula: codul de identificare al cablului, tipul cablului, sectiunea si numarul de
conductoare, tensiunea de lucru a cablului, de la ce obiect pleaca (identificator), la ce obiect se duce
(identificator), modul de pozare al cablului si alte elemente ce se considera a fi necesare la executia
instalatiei.
In legatura cu schema legaturilor
exterioare se executa in mod
obligatoriu un desen la scara in care
se precizeaza toate obiectele
principale ale obiectivului (uneori se
traseaza punctat) si cu traseele
exterioare ale cablurilor sau a liniilor
aeriene cu precizarea cotelor de
traseu (coordonatelor x si y); aici se
dau toate detaliile privind pozarea
cablurilor in amplasarea subterana
sau pe estacade, la subtraversari de
drumuri, cai ferate, canale
tehnologice, ca si detaliile privind
intrarea – iesirea cablurilor din
cladiri cu toate sistemele de
protectie ce se iau pentru cabluri
(tuburi de beton, tevi de protectie,
etc). Daca legaturile „exterioare” se
refera la legaturi din interiorul
cladirilor atunci se dau toate detaliile
privind canalele de cabluri (trasee,
sectiuni, detalii privind console
pentru cabluri etc) si modul de
montare al cablurilor (pentru fiecare
cablu in parte) in canale pe peretii
incaperilor sau pe estacadele
interioare (paturile de cabluri).
5
 Revenind la schema de conexiuni exterioare, echipamentele din compunerea instalatiei se
reprezinta prin forme geometrice simple (patrate, dreptunghiuri, cercuri), de dimensiuni convenabile – de
exemplu, dreptunghiul A, cercul M1 din figura 3.14 – iar legaturile dintre ele se reprezinta prin linii
individuale sau grupe de cabluri (de exemplu cablurile W1, W2 din figura 3.14).

Fig. 3.15
Simbolul grafic al conectoarelor este insotit de un reper de identificare – de exemplu sirul de cleme
(format din 8 cleme) X1 din figura 3.14. Cercurile si dreptunghiurile cu care se identifica echipamentele
ce se conecteaza intre ele nu se deseneaza la scară, iar dimensiunile lor se aleg astfel incat sa fie
reprezentate intr-un mod clar toate legaturile exterioare.
2. Schema de conexiuni interioare – reprezinta un desen care, de asemenea, nu se executa la
scara, dar care este necesar pentru executia tuturor legaturilor din cadrul unui subansamblu functional
(tablou electric, panou de comanda, etc.). Acest subansamblu apare intr-o masura oarecare ca un element
de sine statator (tipizat chiar) care poseda o serie de borne de intrare/iesire cu ajutorul carora se
interconecteaza cu alte elemente ale instalatiei electrice.
Un exemplu de schema de conexiuni interioare este dat in figura 3.15 in care se prezinta de fapt
toate legaturile interioare ce trebuie executate in cadrul panoului de actionare A1 din fig. 3.14. Elementele
schemei de conexiuni se prezinta deasemenea sub forma unor figuri geometrice (patrate, dreptunghiuri,
cercuri) de dimensiuni convenabile. Amplasarea elementelor pe desen se face identic cu dispunerea
efectiva din echipament (fara reprezentare la scara!) a conductoarelor de legatura, de regula, in cazul
schemelor ceva mai complexe nu se traseaza in intregime (pentru a pastra claritatea desenului), ci se
deseneaza numai capetele de lagaturi (cu precizarea adreselor de plecare/sosire) la aparate si cleme de
sir. Astfel, de exemplu, la borna 2 a fuzibilului F4 (F4:2) apare marcajul: S1:7/3, iar la borna 7 a
elementului de circuit S1 (S1:7) apare marcajul: F4:2/3, iar asta inseamna ca legatura intre bornele
mentionate ale elementelor respective se face cu conductorul numarul 3. In schema se specifica care sunt
conductoarele pentru circuitele de forta, ce sectiune si culoare au; acelasi lucru se precizeaza pentru
conductoare circuitelor auxiliare de comanda. Diferitele posibilitati de marcare a capetelor conductoarelor
de legatura prin tile sunt date in figura 3.16.

6
 3. Tabel de conexiuni exterioare – poate inlocui uneori
schema de conexiuni exterioare. Un exemplu de astfel de tabel de
conexiuni este dat in tabelul 3.7.
Fiecare rand al tabelului se refera la o conexiune
individuala. De exemplu primul conductor al cablului W2
realizeaza conexiunea intre clema, borna 5 a clemei de sir X1
(deci X1:5) din panoul de actionare A1 (vezi si schema 3.13) si
borna U a motorului de actionare M1. Daca in documentatie nu
exista un jurnal de cabluri atunci tabelul de conexiuni exterioare
va cuprinde unele specificatii privind cablul (conductorul) de
legaura: tipul, sectiunea, tensiunea, lungimea si numarul de
conductoare.
4. Tabelul de conexiuni interioare – in anumite conditii poate inlocui, deasemenea, schema de
conexiuni interioare. Un astfel de tabel poate parea mai compact si mai clar decat o schema, mai ales in
cazul schemelor mai complexe. Tabelul de conexiuni cuprinde, de regula, date privind bornele de
racordare, tipul, sectiunea, culoarea izolatiei conductoarelor. Un exemplu de tabel de conexiuni interioare
este dat in tabelul 3.8.
Conexiunile se inscriu in tabel succesiv intr-o ordine cat mai apropiata de executia fizica a
legaturilor dintre diverse borne astfel incat sa-i permita monteorului „sa gandeasca” un traseu cat mai
economic pentru conductoarele de legatura. Ordonarea informatiei se face grupand legaturile la nodul de
care apartin (vezi figura 3.17), iar marcarea nodurilor se face cu numere naturale (1,...,n). Tabelul 3.8 s-a
realizat pe baza schemei desfasurate din figura 3.13. (se presupune ca nu s-a executat schema pentru
conexiuni interioare) in care s-au numerotat 21 de noduri. De regula numarul nodului se inscrie in prima
coloana a tabelului, iar celelalte coloane nu contin reperele de identificare ale diverselor borne. Sectiunea
si culoarea conductoarelor se specifica in ultima coloana a tabelului.
La subsolul tabelului, printr-o nota se specifica tipul conductoarelor utilizate penru legaturi. In final este
bine sa fie aratat ca schema pentru conexiuni exterioare dar mai ales cea pentru conexiuni interioare da „o
imagine” mai buna monteorului (ca si altor operatori din instalatiile electrice) asupra asamblului sau
subansamblului respectiv si nu trebuie neglijata executia acestor scheme in favoarea tabelelor
corespunzatoare desi acestea sunt mai convenabile pentru folosirea datelor pentru calculatoare automate.

Unele conditii ce se impun schemelor

de comanda automata

Schemelor de comanda automata li se impun anumite conditii printre care cele mai importante
sunt prezentate in continuare.
Simplitatea schemei este una dintre conditiile de baza ce se impune. In principiu ea consta in
aceea de a utiliza un numar minim de elemente de comanda si executie pentru efectuarea unor operatiuni

7
8
impuse in deplina siguranta de functionare. Acest aspect are si repercutiuni economice, dar in acelasi timp
usureaza exploatarea instalatiei electrice respective si mai ales ajuta la o intrebuintare usoara, respectiv o
depanare mai rapida.
Siguranta comenzilor si a schemei se refera in primul rand la fiabilitatea elementelor utilizate la
executia schemei, dar se are in vedere si conceptia generala avuta la proiectarea schemei.
Se poate spune ca o schema este absolut sigura in functionare daca pentru orice comanda gresita
efectuata de un operator, exista suficiente elemente de blocare (de natura electrica, mecanica, etc) care sa
nu permita producerea regimurilor de avarii. Starea ideala de siguranta totala in functionarea unei scheme
este imposibil de realizat sau in orice caz se obtine foarte greu mai ales in cazul schemelor complexe. In
definitiv aceasta ar duce la o scumpire exagerata a instalatiei electrice respective. De aceea, de regula, in
functie de importanta obiectivului in cadrul caruia se implementeaza schema instalatiei electrice, de
consencintele anumitor avarii ce se pot produce, se realizeaza un compromis intre dotarea schemei
(implicit costurile realizari sale ) si siguranta sa in functionare.

INTREBĂRI DE VERIFICARE.
1.- Ce reprezintă o schemă desfăşurată şi de ce i se spune anume „desfăşurată” ?
2..- Câte variante de scheme desfăşurate se cunosc şi care este varianta cea mai utilizată ? În ce format de
desen se dispune, de regulă, o schemă desfăsurată ? Există o justificare pentru acest element de detaliu.?
3.- Cum se recunosc elementele de circuit dintr-o schemă desfăsurată şi cum se notează identificatorii lor?
4.- Există o ordine de dispunere a elementelor de circuit într-o schemă desfăsurată ? prezentaţi aceste
variante de dispunere. Cum se disting circuitele de forţă, respectiv cele secundare (care sunt acestea?) într-
o schemă desfăsurată ?
5.- De ce într-o schemă desfăşurată se consideră că toate aparatele se găsesc „în poziţia de repaus” ?
6.- Cum se procedează pentru o regăsire rapidă a simbolurilor grafice într-o schemă desfăşurată ?
Prezentaţi în detaliu (la alegere) una dintre metodele folosite, cu o exemplificare oarecare.
7.- Unde şi cum se prezintă sistemul contactelor unui contactor sau ale unui releu, în cadrul unei scheme
desfăşurate ? Exemplificaţi într-o variantă simplificată.
8.- Cum se realizează marcarea alfanumerică a extremităţilor conductoarelor ? În ce scop se face acest
lucru ?
9.- Daca totusi nu este posibila introducerea schemelor anexe sau a tabelelor de componente in linia cu
circuitul in care se afla bobina, atunci cum se procedează ? Daţi un exemplu.
10.- Ce reprezintă o „manşetă” în cadrul unei scheme desfăşurate, ce cuprinde acest element de schemă şi
care este rolul său ?
11.- Ce sunt scheme şi tabelele de conexiuni, cum se formează şi ce rol au ?
12.- Ce reprezintă schema de conexiuni exterioare; dati un exemplu. Dar jurnalul de cabluri ce reprezintă
şi care este rolul său ? Cum se întocmeşte ?
13.- Ce reprezintă schema de conexiuni interioare ? Cum se realizează ?
14.- Ce reprezintă tabelele conexiuniloe exterioare ? Dar a celor interioare ? Cum se realizează şi ce rol
au?
15,- Ce asemănări/deosebiri sunt între noţiunile precedente şi cele similare corespunzătoare cataloagelor
de tip Schneider electric sau Moeller.
16.- Credeţi că noţiunile obţinute pentru schemele desfăşurate prin prezenta lucrare, vă ajută să faceţi
„citirea” unor scheme similare din cataloagele străine de tip Scheider electric sau Moeller ?