”Cuvinte despre pocăință și moarte” ale Cuviosului Teognost și

ale Sfântului Amfilohie de Iconiu

Mergând odată cel între sfinți Macarie împreună cu ucenicul lui
vede pe îngerul Domnului mergând împreună cu ei. Pe cale când
au dat peste un hoit Avva Macarie și-a pus mâna la nas din
pricina duhorii, până ce au trecut. Aceasta văzând îngerul a
făcut și el la fel. Și apropiindu-se, la întrebat pe el sfântul,
zicând: ”Și voi puteți mirosi duhoarea lumii acesteia?”. ”Nu,
zice, dar duhoarea sufletelor păcătoase o simțim”. Iar Macarie:
”Și atunci cum ți-ai astupat nările precum am făcut și eu?”. Și
îngerul, ”Fiindcă”, zice, ”luând chip de om, cum te-am văzut pe
tine că faci, așa am făcut și eu”.
Atunci îi zice lui robul lui Dumnezeu, Macarie, ”Spune-mi și mie
pentru Domnul, ce sunt cele trei zile, cele nouă zile și cele
patruzeci de zile pe care Biserica le săvârșește pentru cei
adormiți?”. Și îngerul: ”Ascultă, robule al lui Dumnezeu,
Macarie: Dumnezeu n-a lăsat să se facă nimic fără sens sau fără
folos în Sfânta Lui Biserică. Când, așadar, este trimis unul dintre
noi de Dumnezeu să luăm sufletul unui om, de îndată omul,
văzându-l pe el, se înfricoșeazăși se dă inapoi și nu vrea să se
despartă de trup și aceasta mai cu seamă dacă a fost iubitor de
lume și iubitor de plăceri. Începe, prin urmare, să suspine și să
se îndurereze. Unul că nu s-a sârguit și nu a luptat pentru
sufletul lui, altul că nu știe unde se va duce, altul din pricina
întristării pentru ai săi, pentru soție și pentru copii și prieteni și
rude. Începe, așadar, să se roage să mai fie lăsat puțin în viață,
ca să se pocăiască și să își rânduiască bine cele ale lui, dar nu
este cine să-l audă, ci îi răspunde lui îngerul: TOATE ACESTEA
TREBUIAU SĂ TE PREOCUPE MAI ÎNAINTE DE A SE ÎNCHIDE UȘA,
MAI ÎNAINTE DE A APUNE SOARELE. IAR ACUM A VENIT
PORUNCA DOMNULUI SĂ TE DESPARTĂ PE TINE DE TRUP ȘI SĂ
BEI PAHARUL DE OBȘTE AL MORȚII, PRECUM TOȚI CEI DIN VEAC.
Și așa și fără de voie, omul se desparte de trup și se duce
împreună cu îngerul de nimic altceva îngrijindu-se de acum
decât ce socoteală are să dea și ce apărare ca face. Căci în ziua
aceea, zice David, vor pieri toate cugetele lor. Așadar, se prinde
sufletul cu putere de trup și se agață de el ca vâscul de copac și
nu se lasă convins ușor să iasă din trup, socotind pesemne
nenorocitul că își poate ajuta scopul lui. De aceea unii și sunt
luați cu sila. Căci îngerul Domnului covârșindu-l cu puterea lui,
ca un bărbat matur față de un prunc, îndată îl ia pe acesta
potrivit cu dumnezeiasca hotărâre și se duce.
Dar este o poruncă a Iubitorului de oameni, Dumnezeu, să lase
sufletul, ca mângâiere pentru despărțirea de trup, să se
preumble împreună cu îngerul care l-a luat acolo unde voiește,
până în trei zile, și în cea de-a treia zi se înalță orice suflet al
creștinilor, dus fiind spre închinare lui Dumnezeu Cel ce a Înviat
a treia zi din morți. Și prin urmare, după ce au trecut cele trei
zile ale adormitului și după ce se aduce Sfânta Jertfă cea fără de
sânge pentru el, îi amintește aceasta îngerul că: ”astăzi s-a adus
jertfa dumnezeiască pentru tine”.
Așadar, iese de acolo hotărâre să i se arate sufletului de către
înger în trei zile bunătățile drepților și în celelalte zile osândele
păcătoșilor, pe care văzându-le, are în propria conștiință
cercetarea faptelor lui, în mare luptă fiind, din pricina
necunoașterii hotărârii Stăpânului, în care dintre ele va fi și el
rânduit.
După aceste șase zile îngerul îl duce iarăși pe suflet înaintea
Domnului și făcându-se iarăși pentru el pomenirile de la slujba
celei de-a noua zile, află aceasta de la înger și primește o
oarecare mângâiere pentru rugăciunea și pentru prinosul care
se aduc pentru el în biserică. Apoi, până în patruzeci de zile
întrevăzând viitorul, primește atunci desăvârșita hotărâre,
plecând numaidecât la locul pe care și l-a pregătit sieși prin
propriile fapte. Și atunci se săvârșesc pomenirile de la patruzeci
de zile ale celui adormit.
Dar acestea, cum am spus, sunt pentru sufletele ortodocșilor.
Dar la sufletele necerdincioșilor nu este așa, ci trăgându-l afară
îngerul îl duce fără milă zicându-i: ”Vino, ticăloase suflete, în
locul cel gătit ție al osândei veșnice, pentru că nu ai cunoscut pe
Cel ce te-a creat pe tine, Dumnezeu”. Și astfel îl predă chinurilor
iadului până la Învierea cea de obște și răsplătirea fiecăruia
pentru cele trăite”. Acestea a zis îngerul către marele Macarie.
Iar dacă vei vedea pe unii dintre necredincioși și răi având un
sfârșit cu pace și nemaipomenit, să nu te miri. Căci adeseori
făcând vreo faptă bună și-au primit plata aici printr-o moarte
fără dureri, pentru că dincolo se vor pedepsi veșnic. Aceasta și
cu privire la drepți ar putea-o vedea cineva. Căci și aceștia ca
oameni, având unele scăderi și plătindu-le pe acestea printr-o
moarte în dureri, se duc la veșnica odihnă.