REFERAT

DREPT COMPARAT

SISTEMUL DE DREPT ISLAMIC

PROFESOR COORDONATOR
LECT. DR. CRISTINA DUȚĂ

STUDENT
SÎRBU MIHAI REMUS
ANUL IV, DREPT-ZI, GRUPA 6
 Dreptul Islamic

Conceptul de Drept Islamic nu presupune un ansamblu sistematic organizat de legi, sfera

sa este mult mai larga, extinzându-se si în domeniul prescriptiilor etice, de comportare sociala,
de igiena chiar si de ritual religios.
La început Dreptul Islamic nu avea la baza o conceptie juridica organica sau o
sistematizare riguroasa, el avea un caracter empiric: prezenta probleme, enunturi si prevederi în
materie penala, de organizare a vietii de familie, a dreptului de proprietate si a tranzactiilor
comerciale.
De exemplu, Codul Penal nu avea o conceptie de ansamblu, ci cuprindea fie reglementari
bazate pe textele coranice sau pe Hadith, fie pe legi noi date de califi, empiric si în functie de
împrejurari. De pilda, rebeliunea si orice act care tulbura ordinea publica puteau fi pedepsite în
mod cu totul arbitrar . Omuciderea sau ranirea voluntara dadeau familiei victimei dreptul la
razbunare conform "legii talionului" (care este permisa si în Coran), dar spre deosebire de
obiceiul consacrat în societatea araba preislamica vendeta putea lovi numai pe cel vinovat, nu si
pe orice membru al familiei sau tribului sau. Pe de alta parte, actul de razbunare putea fi executat
sub controlul cadiului. De obicei, Dreptul Islamic cauta sa înlocuiasca vendeta prin plata unui
pret de rascumparare (dirja), dar numai pentru primul omor, nu si în cazul de recidiva. Caci
Coranul recomanda sa faci binele în locul raului, promitând celui ce iarta fericirea Raiului.
Totodata putem aminti, tot în material Dreptului Penal, ca furtul se pedepsea cu taierea mâinii
drepte, iar tâlharirea cu moartea.
Dreptul de proprietate era recunoscut tuturor (cu exceptia sclavilor): barbati, femei,
musulmani, sau nemusulmani (chiafiri). O serie de prescriptii însa îi limitau exercitarea efectiva.
Astfel erau dispozitiile formulate extreme de minutios care reglementau conditiile mostenirii si
care vizau în mod special protejarea femeilor si a anumitor categorii de mostenitori. În orice caz,
testatorul nu putea dispune liber prin testament decât de cel mult o treime din cuantumul
succesiunii, restul era supus, inderogabil, unor forme precise si detailate partajari. Orice
testament si orice act de proprietate trebuia sa fie încheiat în prezenta a doi martori.
Tranzactiile comerciale erau foarte riguros reglementate, caci prescriptiile religioase
islamice impuneau o corectitudine desavârsita. Astfel, în actul de vânzare-cumparare, trebuiau
specificate, clar si exact, natura si starea obiectului vândut. Legea islamica nu intervenea direct
în viata economica, în stabilirea sau controlul preturilor, dar interzicea acapararea marfurilor în
scop de a specula .
Şcoli de gândire islamice în secolele I şi II ale calendarului islamic (calendarul Hijri) au
existat patru mari învăţaţi musulmani: Abu Hanifa (80-150 d.Hijra), Malik Ibn Anas (93-179
d.Hijra), Aş-Şafi'i (150 - 210 d.Hijra) şi Ahmed ibn Hanbal (164 – 241 d.Hijra). Evident că pe
lângă aceştia au mai existat şi alţi mari învăţaţi , dar cei patru sunt cei mai cunoscuţi şi în jurul
lor s-au format şcoli de gândire care există până în zilele noastre şi care au fost numite după
numele fondatorilor lor astfel: şcoala hanafi (de la numele imamului Abu Hanifa). şcoala maliki
(de la numele imamului Malik). şcoala şafi'i (de la numele imamului Aş-Şafi'i). şcoala hanbali
(de la numele imamului Ibn Hanbal).

II. Tradiţia şi obiceiurile

Oamenii se împart în două categorii:

Savanţii - cei care au atins acel nivel de cunoaştere a şariei încât să poată face ijtihad, adică
au capacitatea de a da verdicte. Datoria acestora este de a urma adevărul oriunde îl văd, pe baza
dovezilor.
Marea majoritate a oamenilor - aceia care nu sunt specializaţi în studiul şariei sau care nu
au ajuns la un nivel la care să fie capabili să facă ijtihad, aşa încât să poată da verdicte (fatwa). În
aceasta situaţie se află majoritatea oamenilor, chiar şi cei care au fost educaţi şi s-au specializat
în alte domenii de cunoaştere. Datoria lor, atât în ceea ce priveşte şaria cât şi alte domenii
ştiinţifice, este să-i întrebe pe oamenii de ştiinţă şi să asculte de aceştia. În acest sens Allah spune
în Coran: „Întrebaţi-i pe oamenii pricepuţi în cărţi, dacă voi nu ştiţi” {An-Nahl 16;43}
Legea islamică se bazează pe cinci postulate care guvernează întreaga viaţă a unui
musulman
 datoria obligatorie, care trebuie îndeplinită întocmai, aşa cum a fost prescrisă, fără nici o
abatere. Cel ce încalcă o datorie obligatorie este supus pedepsei lui Dumnezeu în Viaţa de
Apoi şi pedepsei legiuitorului în această viaţă;
 îndatorirea sau ceea ce este de dorit a fi îndeplinit având ca model faptele profetului
Muhammad. Dacă musulmanul îndeplineşte îndatorirea va fi răsplătit, dacă nu o
îndeplineşte nu va fi pedepsit, ci va fi considerat doar neglijent;
 lucrul îngăduit, ceva ce este permis, licit (în orice domeniu : alimentar, vestimentar,
social etc.);
 Lucrul nerecomandabil, un lucru pe care Legea l-a interzis, însă fară să insiste asupra
acestei interziceri.
 lucrul interzis , un lucru oprit total de către legiutor, iar săvârvirea lui atrage după sine
atât pedeapsa în Lumea de Apoi, cât şi o pedeapsă în lumea aceasta.
 III. DREPTURILE DIVINE

Înainte de toate trebuie sa clarificam principiul islamic care reglementeaza relatia de

existenta între om si Creatorul sau. Cel mai important si primordial drept al lui Allah este acela
ca omul sa se închina Lui. Omul trebuie sa accepte fara sovaire autoritatea lui si nu trebuiesa-l
asemuiasca sau sa-l confunde cu absolut nimeni. Cerintele acestui drept divin, noi leîndeplinim
aratând credinta trimisului sau pe pamânt si acceptând în întregime rolul luicalauzitor si
îndrumator.
Al treilea drept al lui Allah asupra noastra este ca noi sa aratam o supunere adevarata si
sincera fata de el. Cerintele acestui drept noi le îndeplinim respectând întocmai legile si
poruncile Lui.
Al patrulea drept al lui Allah asupra noastra consta în aceea ca noi sa ne rugam Lui. Acest
drept noi îl rasplatim prin savârsirea salat-ului si prin celelalte modalitati de ruga. Aceste drepturi
si îndatoriri le preced pe toate celelalte. Astfel, prima grija a unui musulman este de a îndeplini
toate îndatoririle pe care le are fata de Allah si numai dupa aceea el se îngrijeste de îndeplinirea
altor îndatoriri sau exercitarea altor drepturi, care vin pe planul al doilea. Asa spre exemplu, un
musulman trebuie, înainte de toate, sa savârseasca salat-ul, ori de câte ori este nevoie, sa tina
post în luna ramazanului, sa dea zekat-ul.

IV. DREPTURILE INDIVIDUALE

Iar acum sa analizam care sunt drepturile omului. Este un adevar de necontestat faptul ca
omul constituie cel mai crud si cel mai nedrept dusman al sau personal. La prima vedere acest
lucru s-ar parea ceva incredibil. Cum este posibil ca omul sa fie nedrept fata de el însusi, mai
ales ca sunt o sumedenie de exemple care arata ca el se iubeste mai mult pe sine. Cum de poate fi
propriul dusman? Apar destul de ilogice aceste afirmatii, dar la o gândire mai aprofundata ne
dam seama ca lucrurile, din pacate, stau asa.
Partea cea mai slaba a omului este ca el nu poate rezista, întotdeauna, unor tentatii,
devenind victima acestora, cu toate consecintele ce decurg din aceasta situatie. Sunt oameni care
sunt cuprinsi de patima bauturii. Acestia dupa ce consuma bauturi alcoolice îsi pierd judecata si
echilibrul. Cei care sunt cuprinsi de acest viciu nu mai tin cont de nimic, mergând pâna la
distrugerea lor biologica. Exista oameni care, consumând alimente în cantitati exagerate, îsi
pericliteaza propria lor sanatate. Unii oameni sunt sclavii propriei lor pasiuni sexuale, din aceasta
cauza se degradeaza în ultimul hal.
 În acelasi timp mai exista un soi de oameni care sacrifica totul în numele asa-zisei înaltari
spirituale, ei neglijeaza, în întregime, cerintele lor fizice, tin sub un control strict pasiunile, îsi
leapada îmbracamintea, îsi abandoneaza casa si familia, refugiindu-se în munti, în paduri. Acesti
sunt animati de convingerea ca lumea nu are nici un sens pentru ei si nutresc un sentiment de
dezgust fata de orice este pamântesc.
Aceste exemple reprezinta dovezi de necontestat, ale slabiciunii umane, care de cele mai
multe ori îi conduc la distrugerea personala. Asemenea dovezi de slabiciune ne este dat sa
întâlnim la tot pasul.
Islamul propovaduieste numai si numai binele si prosperitatea omului. Scopul lui este de a
stabili un echilibru si o stabilitate în viata. Tocmai de aceea este necesar sa aratam ca seriatul are
un rol aparte în modelarea sufletului fiecarui musulman. Seriat-ul interzice cu desavârsire orice
lucru care prejudiciaza grav existenta fizica, intelectuala si morala a omului. Se considera haram
(spurcat, nepermis) consumarea sângelui, bauturilor alcoolice, carnii de porc, carnii animalelor
de prada otravitoare si murdare si de asemenea consumarea mortaciunilor, întrucât toate acestea
au efecte nocive asupra starii fizice intelectuale, morale si spirituale ale omului. Interzicând
consumarea tuturor acestora, islamul, îndeamna, în acelasi timp, oamenii sa consume alimente si
bauturi curate, salubre si folositoare.
Islamul interzice goliciunea si îndeamna oamenii sa se îmbrace decent. Condamna lenevia
si viata fara munca, propovaduind necesitatea de a munci pentru asigurarea celor trebuincioase
traiului.
Islamul nu îndeamna nici la înabusirea pornirilor, dorintelor sexuale. Cere doar ca aceste
porniri sa se afle tot timpul sub control, subliniind în acest sens importanta casniciei.
Islamul interzice cu desavârsire îngradirile morale si intelectuale pe care si le impune omul
singur. Permite, si chiar porunceste ca fiecare om sa se bucure de binefacerile vietii,
îndemnându-l sa lupte pe cai cinstite, sa dobândeasca o viata cât mai placuta.
Nu e neaparat nevoie sa parasesti aceasta lume pentru înaltare spirituala, puritatea morala,
apropierea de Allah si izbavirea sufletului. Încercarea omului de catre Allah, se realizeaza aici, pe
pamânt si de aceea el trebuie sa traiasca, supunându-se legilor Lui. Calea izbavirii nu se afla în
afara greutatilor vietii, ci se afla în miezul acestor greutati si în modul cum noi ne achitam de
datoriile noastre fata de Allah.
Islamul interzice cu desavârsire sinuciderea si îi înstiinteaza pe oameni ca viata lor apartine
lui Allah. Viata este darul dat de catre bunul Allah oamenilor, pentru ca ei sa se bucure de ea o
perioada de timp determinata. Ea nu ne-a fost data s-o prapadim fara nici un rost.
 V. DREPTURILE ALTOR OAMENI

Seriat-ul porunceste, pe de o parte, sa-si foloseasca drepturile lor personale si sa aiba o

atitudine corecta fata de propria lor persoana, iar pe de alta parte, trebuie sa respecte cu sfintenie
drepturile altora. Ca sa previna si sa evite conflictul între individ si societate, islamul s-a straduit
sa stabileasca un echilibru între interesele individului si cele ale societatii. Toti oamenii trebuie sa
colaboreze în vederea aplicarii legilor lui Allah.
Islamul respinge cu hotarâre minciuna sub orice forma s-ar manifesta ea, pentru ca ea îl
degradeaza pe omul care minte, provoaca daune celorlalti oameni si constituie o amenintare
împotriva societatii. Interzice cu desavârsire hotia, mita, falsul, înselaciunea, camata si
camataria. Câstigurile obtinute prin mijloacele amintite mai sus sunt profituri realizate în
detrimentul altor oameni. Sunt interzise, de asemenea, intriga, bârfeala si calomnia, asa cum sunt
interzise si toate jocurile de noroc, sub orice forma s-ar manifesta ele. Sunt interzise toate
genurile de afaceri în care o singura parte câstiga. Sunt interzise tendintele de a monopoliza si a
acapara bunurile oamenilor. Bursa neagra este de asemenea interzisa. Se considera o vina grava
crima, varsarea de sânge si proliferarea coruptiei.
Adulterul si orice fel de raport sexual anormal sunt interzise, pentru ca cei care comit
asemenea delicte nu se limiteaza numai cu degradarea lor morala si corporala, ei mai molipsesc
si întreaga societate cu asemenea vicii si care, devin focare de infectii pentru unele boli venerice,
periclitând grav sanatatea publica, compromit sanatatea morala si fizica a tinerei generatii,
viciaza relatiile umane normale în societate si, în sfârsit, prejudiciaza grav structura sociala si
culturala a societatii. Islamul se lupta sa smulga din radacini asemenea delicte.
Legea islamului orânduieste viata în asa fel, încât reuseste sa realizeze, simultan, atât
prosperitatea individului cât si a societatii.
Pentru realizarea unei depline afirmari a individului si a societatii, islamul a înfiintat o
serie de institutii. Temelia societatii este familia. Trasaturile de caracter fundamentale ale omului
se formeaza în sânul familiei. De aceea, familia, din acest punct de vedere este leaganul
civilizatiei umane. Aceste roluri importante ale familiei impun, înainte de orice, sa analizam
principiile seriat-ului în ceea ce priveste familia.
O familie este alcatuita din sot, sotie si copii. Normele islamului în ceea ce priveste familia
sunt deosebit de clare. Islamul pune în sarcina barbatului întretinerea totala a familiei si apararea
ei în fata unei situatii deosebite, iar sarcina femeii este de a asigura administrarea caminului,
educarea în cele mai bune conditii a copiilor, asigurarea unui climat adecvat de viata sotului si
copiilor.