Sunteți pe pagina 1din 1

iluminismul

Iluminismul a pretins eliberarea ființei umane de sub tutela sa autoindusă. "Tutela este
incapacitatea ființei umane de a-și folosi abilitățile cognitive în lipsa instrucțiunilor de la o
altă persoană. Această tutelă este auto-indusă atunci când cauza sa nu rezidă în absența
rațiunii, ci în absența hotărârii și a curajului de a lua hotărâri fără instrucțiuni de la o altă
persoană". Sapere aude! "Aveți curajul de a vă folosi propriul simț al rațiunii!" – acesta este
motto-ul Iluminismului (Immanuel Kant).
Acesta este termenul aplicat curentului de gândire din Europa și America secolului al
XVIII-lea. Evenimentele științifice și intelectuale din secolul al XVII-lea – descoperirile lui
Isaac Newton, raționalismul lui René Descartes, scepticismul lui Pierre Bayle, panteismul lui
Benedict de Spinoza și empirismul lui Francis Bacon și John Locke – au promovat credința în
legile naturale și în ordinea universală, precum și încrederea în rațiunea ființei umane și în
abilitățile acesteia care au reușit să influențeze întreaga societate a secolului al XVIII-lea.
"Enciclopedia" lui Denis Diderot reprezintă chintesența spiritului Iluminismului, sau al
Epocii Rațiunii, după cum i s-a mai spus. Cei mai reprezentativi promotori ai Iluminismului
s-au aflat în Franța: baronul de Montesquieu, Voltaire, Jean-Jacques Rousseau, Olympe de
Gouges. Germania: Leibniz, Immanuel Kant, Goethe, Marea Britanie: Thomas Hobbes
(Leviatanul), John Locke, Isaac Newton, David Hume, Adam Smith, Mary Wollstonecraft,
Italia: Cesare Beccaria, Olanda: Hugo Grotius, Baruch Spinoza, Statele Unite: Benjamin
Franklin, John Adams, Thomas Jefferson, Transilvania: scoala ardeleana: Petru Maior,
Gheorghe Șincai, Samuel Micu.
Se contureazã idea cã omul deţine supremaţia în univers şi are capacitatea infinitã de a
progresa. Acesta se elibereazã de obscurantism şi postulate dogmatice opresive, descoperind
religia naturalã şi dreptul bazat pe ideea de libertate şi proprietate, temelia societãţii
contractuale, politica naturalã.
Iluminismul este aşadar ideologia dominantã a secolului al XVIII-lea. Noua ideologie
oglindeste nãzuinţele forţelor sociale dornice de progres, potrivnice vechilor rânduieli.
Apărut ca o reacție împotriva barocului, curent cultural și artistic caracterizat de
utilizarea temelor religioase în domenii precum filosofie, pictură, literatură etc., dar și ca
dorință a răspândirii culturii, luminării în masă, noul curent de gândire venea și cu noi
metode de organizare a societății. Potrivit acestuia, societatea trebuia clădită pe următoarele
principii:libertate, fraternitate, guvern constituțional și separarea dintre stat si biserică.
Perioada ce a precedat Epoca Luminilor, a fost aceea a Revoluției științifice. Printre
protagoniștii acestei perioade se numără:Francis Bacon, Rene Descartes, John Locke şi
Baruch Spinoza, filosofi ale căror lucrări au stat la baza modelării culturale a noii epoci.
Dacă în domeniul cultural avem de-a face cu o schimbare în gândire, în plan politic
întâlnim conducători ai secolului XVII, care își repliază politicile conform tiparelor vremii.
Ecaterina a II-a a Rusiei, Iosif al II-lea de Habsburg și Frederick al II-lea al Prusiei au încercat
să aplice principiile iluministe asupra toleraței politice și religioase, ceea ce a dat naștere unui
nou tip de guvernare, cunoscut sub numele de”absolutism luminat”.
O altă personalitate marcantă a economiei a fost scoţianul Adam Smith, cel care a
formulat legea cererii şi a ofertei. În domeniul dreptului s-a remarcat Cesare Beccaria care a
făcut pedepsele mai umane, eliminând dintre pedepsele condamnaţilor tortura.