Sunteți pe pagina 1din 4

Ministerul Educatie, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

Colegiul de Industrie Ușoara ,Bălți

Lucru Individual Nr.3


Specialitatea: 2301 “Modelareașitehnologiaconfecțiilor din
țesaturi”

Disciplina: “Bazele Compoziției Costumului”

Tema: Funcțiile utilitare ale costumului.Crearea unei colecții după


principiul: model, familie, garnitură.

Elaborat: eleva gr. M-513

Bagrin Diana

Verificat: Vlaico Tamara

Bălți – 2018
Funcţiile îmbrăcămintei
Prin denumirea de funcţie a îmbrăcămintei se subânţelege acel rol pe care aceasta îl are în viaţa
omului.

Destinaţia vestimentaţiei determină funcţia sa principală, iar condiţiile exploatării determină


funcţiile auxiliare. Fiecare model de îmbrăcăminte îndeplineşte, nu toate funcţiile, ci doar câteva,
din care una sau două sunt principale, iar celelalte auxiliare.

Funcţiile vestimentaţiei se împart în două mari grupe:


1. Funcţii utilitare
2. Funcţii informaţional-estetice
Funcţiile utilitare depind de modul de utilizare practică şi se împart la rândul lor în:
 Funcţia de apărare – se referă la faptul că îmbrăcămintea protejează omul de influenţele
negative ale:
- mediului fizic (electricitate statică, praf, supraîncălzire, apă fierbinte, substanţe toxice etc.)
- mediului biologic (muşcăturile insectelor, rozătoarelor, acţiunea bacteriilor, ciupercilor,
plantelor etc.)
- mediului fiziologico-psihologic (suprasolicitări statice, dinamice şi hipodinamice
emoţionale etc.)
- mediului natural (radiaţia solară, umiditatea atmosferică şi a solului, vântul etc.)
- leziunilor mecanice (lovituri, incizii etc.)
 Funcţia fiziologico-igienică – se referă la comoditatea îmbrăcămintei, la corespondenţa sa cu
particularităţile de conformaţie şi psihofiziologice ale purtătorului, mai exact aceasta
asigură:
- comoditatea în statică şi dinamică
- confortul (capacitate de izolare termică, permeabilitate la aer şi vapori, capacitate de
absorbţie a transpiraţiei etc.)

Funcţiile informaţional-estetice depind de latura spirituală a purtătorului şe de informaţia ce


trebuie comunicată deci, la rândul ei, se împarte în:

 Funcţia informaţională – se referă la informaţiile pe care le oferă îmbrăcămintea despre:


- purtător (profesie, gust, cultură, stare socială etc.)
- îmbrăcăminte (destinaţie, actualitate, mod de întreţinere, marcă, producător etc.)
 Funcţia estetică – constă în capacitatea îmbrăcămintei de a satisface cerinţele estetice ale
purtătorului prin:
- asigurarea corespondenţei produsului cu fizionomia purtătorului
- gradul de realizare a perfecţiunii compoziţiei produsului
- nivelul de execuţie şi finisare a îmbrăcămintei

Funcţiile vestimentaţiei utilitare se împart în două grupe: utilitare şi social estetice.


Funcţiile utilitare ale îmbrăcămintei depind de modul de utilizare practică, în vestimentaţia
uzuală aceste funcţii se subîmpart în funcţii de protecţie şi utilitar practice.
Funcţiile de protecţie ale îmbrăcămintei sunt incluse în principalele funcţii utilitare, îmbrăcămintea
contemporană protejează omul de influenţele negative ale mediului fizic (electricitate statică, praf,
supraîncălzire, apă fierbinte etc.), mediului biologic (muşcăturile insectelor, rozătoarelor, acţiunea
bacteriilor, ciupercilor, plantelor etc.), mediului fiziologico-psihologic (suprasolicitări statice,
dinamice, hipodinamice emoţionale), mediului natural (radiaţia solară, umiditatea atmosferică şi a
solului, vântului etc.) şi acţiunilor mecanice (lovituri, incizii etc.).
Funcţiile utilitar-practice includ funcţiile specifice destinaţiei şi utilizării practice. Funcţia
aferentă destinaţiei constă în asigurarea cu ajutorul vestimentaţiei a proceselor pentru care este
destinată, adică pentru lucru, odihnă etc. îmbrăcămintea care nu este adaptată pentru aceste procese
poate deveni cauza apariţiei stării de oboseală, înrăutăţirii stării sănătăţii, scăderii productivităţii
muncii etc.
Funcţia practică este caracteristică unor grupe de îmbrăcăminte (corsete, sutiene etc.) care au
rolul de a fixa anumite sectoare ale corpului într-o stare bine definită sau pentru a le atribui o
anumită formă.
Funcţiile social-estetice ale vestimentaţiei constau în latura spirituală, adică însuşirea
îmbrăcămintei de a oglindi utilitatea sa naturală şi socială, frumuseţea şi perfecţiunea, de a conţine o
anumită informaţie. Aceste funcţii pot fi departajate totuşi în funcţii sociale şi estetice.
Funcţiile sociale caracterizează concordanţa confecţiilor cu necesităţile sociale şi rolul
acestora privind funcţia socială, care poate fi foarte diversificată. Această grupă include funcţiile
moral-estetice, informaţionale, educative, vizual-comunicative şi funcţia de stimulare a activităţii
psihice. Funcţia estetică a îmbrăcămintei constă în proprietatea acesteia de a crea omului satisfacţie
emoţional-senzuală, prin expresivitate, design şi armonia sa cu mediul înconjurător, cu aspectul
exterior al omului etc.
Fiecare model de îmbrăcăminte de un anumit tip îndeplineşte nu toate funcţiile, ci doar
câteva, din care una sau două sunt principale, iar celelalte auxiliare. De exemplu: principalele
funcţii ale paltoanelor, scurtelor, costumelor sunt izolaţia termică mare, protecţia corpului de
influenţele nefavorabile ale mediului natural şi decorul acestuia; a rochiei pentru femei sunt reglarea
cedării de căldură a organismului, crearea condiţiilor favorabile pentru muncă, odihnă şi de a scoate
în evidenţă trăsăturile favorabile femeii.