Cea mai recenta aparitie editoriala (decembrie 2016) sub egida Ed.

Floare Alba de Colt este

dedicata profesorlui Nichifor Crainic. Neobositul cercetator prin arhive si biblioteci personale rare,
ciberneticianul si teologul Florin Dutu, a adus recent la lumina a sasea sa carte dedicata reintregirii
profilului profesional si uman al marelui academicianul roman.

In aceasta iarna 2016 au fost restituite publicului “ultimele scrieri ale academicianului Nichifor Crainic
înainte de a pleca în viața de dincolo de mormânt, redactate în anul 1971…”

Intro – de Florin Dutu, cu multumiri sursa – aici): “Aceste memorii vorbesc despre elita interbelică ce s-a
făcut remarcată prin opere de spiritualitate românească în paginile revistei „Gândirea”: Lucian Blaga, Vasile
Voiculescu, Gib I. Mihăescu, Cezar Petrescu, Adrian Maniu, Tudor Vianu, Ion Pillat, Emanoil Bucuța,
Alexandru Busuioceanu, Dumitru Stăniloae, Ștefan Baciu, Ovidiu Papadima, Victor Papilian, Victor Ion
Popa, Radu Gyr, Nicolae Crevedia, George Breazul, Oscar Walter Cisek, Zaharia Stancu, Mateiu Caragiale,
Emilian Vasilescu etc. “

„Știi ce lucrez acum? Niște amintiri despre «Gândirea», revista cea mai ponegrită de aproape 30 de ani
încoace. Nu se vor publica desigur cum nu se publică nimic din manuscrisele mele. Dar vreau să rămână
pe urma mea imaginea acestei reviste așa cum a fost.” (Nichifor Crainic către Pamfil Șeicaru, care se
stabilise la Madrid, 19 iulie 1971)

„Am considerat întotdeauna Gândirea drept revista cea mai frumoasă apărută vreodată în România și în
Europa. Era foarte arătoasă, elegantă, tipărită pe o hârtie gălbuie… și se publica sub direcția lui Crainic și a
unei grupări din care făceau parte scriitorii cei mai de seamă dintre cele două războaie.” (Vintilă HORIA)

„Se strânsese elita ţării în jurul acestei reviste. Pentru ce credeţi? Pentru un scop foarte profund.
Acela că existând acum România Mare trebuie să-i dăm o directivă românească pentru a crea o cultură
românească pe măsura României Mari. Ăsta a fost idealul acestei reviste. Când a venit în ţară celebrul
filosof german Hermann von Keyserling, am fost însărcinat de guvern să-l conduc eu prin ţară. Mi-a cerut
să-l duc să ia contact cu diferitele cercuri intelectuale. L-am dus în cercul de la Viaţa românească, l-am dus
în cercul lui Densuşianu, l-am dus în cercul fantomatic al Convorbirilor literare şi l-am dus şi-n cercul lui
Lovinescu, El se informa pentru a scrie o carte pe care a şi scris-o – Analiza spectrală a Europei – în care
defineşte toate popoarele Europei după mentalitatea lor. Fireşte, l-am iniţiat şi-n cercul revistei noastre. Ce
a găsit el specific în mişcarea noastră culturală? Celelalte nici nu l-au interesat. A spus că sunt idei de
împrumut din străinătate. Aşa erau. L-a interesat fiindcă avea idei proprii şi zicea el că pe baza
ideologiei Gândirii poporul nostru poate crea în orientul Europei o nouă cultură neobizantină. Aceasta era
părerea lui…”

Printr-un concurs fără deliberare prietenii gândirişti îşi alegeau ce-aveau mai bun şi aduceau la
revista lor. Rareori dacă era cazul să solicit colaborarea cuiva. Ion Pillat se achita cel mai regulat. Lucian
Blaga, trăind mai mult peste hotare, la fel. Vasile Voiculescu, Victor Ion Popa, Victor Papilian, profesor la
Cluj, tot aşa.

O dată pe an ne întâlneam cu toţii la o agapă stropită cu vin. Atunci ne vedeam toţi cu noii veniţi, bucuroşi
că se cunosc cu cei mari care începeau să fie academicieni ori să fie încununaţi cu premii de stat, deşi
niciodată, pe cât ştiu, nici un gândirist n-a intervenit pentru onoruri şi n-a tămâiat pe vreunul de care ele
depindeau.

Ce putere i-a adunat în jurul acestei reviste unul şi unul? A afişat Gândirea vreun principiu estetic? Vreun
principiu etnic? Vreun principiu moral? Fiecare şi toate la un loc ar fi fost prea puţin. Ar fi fost mărunţişuri în
jurul cărora creând câte o bisericuţă pentru a da prilejul unui criticastru ambiţios să se erijeze în cap de
şcoală şi în teoretician al unor lucruri arhicunoscute, împrumutate din banalităţile sterile internaţionale. În
locul acestor mărunţişuri, componente ale artei, am afirmat un principiu mai presus de toate, care le
cuprinde pe toate şi pe toate le fecundează. Acest principiu al revistei Gândirea, care a deosebit-o de toate
publicaţiile celelalte, e spiritualitatea românească…”