1. 1.

Aspecte clinice şi biologice ale cariilor rampante postiradiere

Clinic, au fost identificate 3 tipare de evoluţie. 2.Aspecte clinice şi biologice ale cariilor rampante în sindromul Sjogren
 Cel mai comun (tip 1) afectează zona cervicală a dinţilor şi se extinde de-a lungul joncţiunii SIMPTOME ORALE
smalţ/cement. Se dezvoltă o leziune circumferenţială şi adesea apare amputarea coroanei  -uscăciune zilnică a gurii sau xerostomie, timp de mai mult de 3 luni
 Al doilea tipar(tip 2) prezintă zone de demineralizare pe toate suprafeţele dentare. Nu sunt  -tumefierea recurentă sau persistentă a glandelor salivare
neobişnuite nici eroziuni generalizate şi uzuri ocluzale şi incizale.  -utilizarea frecventă a lichidelor pentru a ajuta înghiţirea alimentelor
 Al treilea şi cel mai puţin obişnuit(tip 3) se prezintă ca modificări de culoare în dentină.  -valori anormale ale scintigrafiei salivare
Coroana devine maron închis sau neagră şi se pot vedea uzuri ocluzale.  -valori anormale ale sialografiei
 Modificări după radioterapie  -fluxul salivar nestimulat de 1.5 ml sau mai mic în 15 minute
DENTIŢIA Evaluarea clinică şi paraclinică-Implicarea orală
 Unele stadii de demineralizare pe dinţii iradiaţi sunt caracterizate din punct de vedere Istoricul pacientului: xerostomie cu dificultate în vorbire şi intoleranţa anumitor alimente şi băuturi,
histologic de pierdere totală a structurii prismatice: smalţul va fi mai puţin rezistent la atacul dificultate în masticaţie şi înghiţire, sindromul de arsură a gurii, modificări de gust şi dificultate în purtarea
acid după iradiere. Similar cu cariile de smalţ, cariile post-iradiere dentinare de obicei încep protezelor
cu disoluţia apatitei. Examinara fizică: se observă tumefierea glandelor salivare în ¼ până la 2/3 din pacineţi cu SS primar,
 Modificări în componentele organice ale dentinei promovează instabilitatea joncţiunii nedureroasă la palpare însă uneori fluxul salivar redus permite migrarea retrogradă a bacteriilor orale în
smalţ/dentină, inducând pierderea capacităţii acesteia de a susţine smalţul. glandele salivare, fiind provocate sialadenite recurente, la care palparea este dureroasă. Buzele sunt uscate şi
 deteriorarea dintelui secundar forţelor masticatorii poate conduce la formarea de goluri la palide. Mucoasa orală poate pare uscată şi eritematoasă.
JSD, favorizând colonizarea bacteriană. Lipsa salivei diminuă bariera fizică care ar proteja substructurile adiacente şi rolul de lubrefiere pe care
S SALIVA aceasta îl joaca, astfel încât mucoasa orală devine vulnerabilă la variate agresiuni fizice, chimice şi microbiene.
 Iradierea are un efect rapid asupra glandelor salivare
 Saliva devine mai vâscoasă şi filantă, provocând dificultăţi în masticaţie şi vorbire, pierderea
gustului şi creşterea riscului cariogen. 3.Aspecte clinice şi biologice în caria rampantă în boli generale, în terapia medicamentoasă
 În absenţa salivei, demineralizarea este mult mai predictibilă şi deasemenea este mult mai xerostomică, şi la consumatorii de droguri
dificil de a o stopa sau de a o inversa(remineralizare). Mecanismele de actiune ale medicamentelor cu efect xerostomic
 Modificările în compoziţia salivei includ modificări în proprietăţile sale antibacteriene şi în -Acţionează asupra secreţiei salivare fie prin acţiune directă asupra SNC, fie asupra receptorilor glandelor
concentraţia ionică, cu o reducere consecutivă a capacităţii tampon şi a pH-ului. salivare sau prin interacţiune cu mediatorii
 Ph-ul mediu de repaus post iradiere scade de la 7.0 la 5.0, care este cariogenic. -Analgezicele inhibă centrul salivaţiei,
MICROFLORA ORALĂ Antihipertensivele blochează receptorii glandelor salivare
 are loc o creştere a microflorei acidogene şi cariogene odată cu reducerea în Diureticele scad cantitatea de apă din corp si joacă un rol important în transportul apei si electroliţilor in
microorganismele non-cariogene. celulele glandulare
 alte efecte secundare ale radioterapiei pot avea şi un efect indirect în microflora orală: bolnavii psihici
mucozitele, trismus-ul şi hipersensibilitatea dinţilor pot afecta în mod negativ igiena orală şi -Modificări ale fluxului, vâscozităţii si compoziţie salivei;
controlul plăcii drept consecinţă crescând riscul cariogen -Dezinteres pentru sănătatea proprie (igiena orala deficitară, evitarea tratamentului stomatologic)
DIETA -Tulburarile nutriţionale secundare disabilităţii
 sunt indicate modificări nutriţionale în ce priveşte alimentele aderente, moi, non-detersive şi -Efectele medicaţiei asociate
bogate în carbohidraţi: consumul lor foarte frecvent, va contribui la declanşarea cariilor. -Cariile se dezvoltă predominant pe suprafeţele netede si cuspizi.
 Pierderea gustului rezultă nu numai ca un efect al iradierii asupra mugurilor gustativi ci este la bonavii diabetici
în legătură şi cu hiposalivaţia. -Dieta restrictivă determină scăderea prevalenţei cariei in cazul diabetului de tip I la copii si adolescenţi
 Această modificare a gustului afectează în mare măsură şi susceptibilitatea la carie, deoarece -Cariile rampante pot apare la copii cu diabet de tip I insuficient controlat ca urmare a xerostomiei
aportul de carbohidraţi va fi în multe cazuri crescut! abuzul de metamfetamine Efectele devastatoare asupra dinţilor face ca aceşti indivizi să se prezinte în mod
repetat la medicul stomatolog, acesta având datoria de a-l trimite şi la celelalte autorităţi medicale sau sociale
cu răspundere Metamfetamina induce scăderea fluxului salivar cu instalarea unei xerosomii accentuate; lipsa
capacităţii tampon şi scăderea clearence-ului vor induce un risc cariogen foarte crescut. Există preferinţa de a
consuma băuturi “soft” bogate în cofeină şi zahăr, tocmai pentru a reduce senzaţia de uscăciune şi a creşte
nivelul de obnubilare. Atunci când este fumată, Mm produce un fum toxic şi coroziv de acizi muriatic şi
sulfuric care poate distruge smalţul foarte rapid.
4.Eroziunea dentară cervicală: etiopatogenie 5.Eroziunea dentară: diagnostic pozitiv şi diferenţial
Tipuri de biocoroziuni care afectează dinţii: Eroziunea dentara apare ca urmare a demineralizarii matricei anorganice a dintilor.
-acizi endogeni (biochimici), In managementul clinic al acestei leziuni se va apela la:
-acizi exogeni (chimici), -Evaluarea clinica a localizarii, gravitatii si activitatii patogene;
-acţiunea proteolitică (biochimică) şi/sau -Fotografii intraorale si studiul de model;
-efectul piezoelectric (electrochimic) asupra dentinei. -Teste salivare in ce priveste cantitatea si ph-ul;
FACTORII DE MEDIU -Istoricul medical amanuntit;
prevalenţă crescută a eroziunilor la muncitorii expuşi la vapori şi aerosoli acizi:(ex:fabrici de baterii:acid -Istoricul dietei in ultimele 5 zile incluzand si un sfarsit de saptamana in ce priveste cantitatea si calitatea tuturor
sulfuric ,fabrici de vopsele ) alimentelor si bauturilor.
B. FACTORII ALIMENTARI Potentialul eroziv al alimentelor si băuturilor depinde şi de conţinutul lor Consideratii privind anamneza in eroziunile dentare:
mineral si de proprietăţile calciu-chelatoare - Dieta: fructe acide, citrice, sucuri din fructe acide, castraveti murati, sosuri pentru salate, bauturi pentru sportivi,
C.FACTORII CLINICO - BIOLOGICI implicaţi otet, bauturi carbogazoase si necarbogazoase, bomboane acide, alcool, tablete efervescente cu vitamina C.
1. SALIVA: poate proteja dinţii în faţa eroziunilor -Simptome gastrice: varsaturi, eructatii, gust acid in gura, dureri gastrice (dimineata) , orice semn de anorexie,
Indivizii cu rate reduse de flux salivar nestimulat (<0.1 ml/min) au un risc de 5 ori mai mare de a suferi ruminatii.
eroziuni. -Medicatia: tranchilizante, anti-emetice, anti-histaminice.
2. ANATOMIA ŢESUTURILOR MOI ŞI MIŞCĂRILE LOR FIZIOLOGICE.-Ele pot avea şi un rol direct: s-a -Saliva: rata fluxului salivar stimulat, capacitatea tampon salivara, ph-ul, radioterapia in regiunea capului si a
observat că cea mai gravă eroziune s-a găsit pe faţa palatinală a dinţilor atinşi de limbă suprapunându-se şi un gatului precum si tulburarile glandelor salivare.
mecanism de fricţiune. -Expuneri profesionale la mediul aicd
3.MEDICAMENTELE -preparate medicamentoase tonice ce conţin fier;Vitamina C;Aspirina -Igiena dentara: duritatea periutei, tehnica, momentul periajului, frecventa si durata periajului.
5.PRACTICILE DE IGIENĂ DENTARĂ-Prin definiţie eroziunea apare în absenţa plăcii.Implicaţia clinică a La examenul clinic al dintilor anteriori se pot observa urmatoaele aspecte: o deformare in suprafata si conturul
acestei constatări este că periajul imediat după orice provocare acidă poate accelera pierderea de structură coroanei; o crestere a transluciditatii incizale; margini incizale “ciupite”, zone unde smaltul lipseste si expunerea
dentară pulpei dentare.
6. CURA DE SLĂBIRE-Combinarea consumului de băuturi acide cu un flux salivar redus şi asociat unei cure Semne clinice ale eroziunilor:
de slăbire creşte riscul pentru eroziune -Poate fi declansata de rece, cald, dulce.
D.FACTORI INTRINSECI- acţiunea acizilor gastrici sau a conţinutului gastric care ajung în cavitatea orală şi -Poate fi continua, provocata de cei mai mici stimuli.
pe dinţi ca rezultat al vomei, regurgitării, refluxului gastroesofagian (RGE) sau ruminării. -Dintii au o culoare galbuie, smaltul este mai subtire.
-Dintii anteriori apar mai transparenti la nivelul marginii incizale.
-In stadii mai avansate apar mici fisuri si rugozitate la nivelul marginii incizale.
-Obturatiile par a fi inaltate
Diagnosticul diferenţial al eroziunii dentare se poate face cu:
-abraziunea fiziologică sau patologică;
-distrofiile dentare;
-caria dentară.
7.Abraziunea dentară cervicală: etiopatogenie
Reprezintă uzura dentară patologică prin procese mecanice
8.Abraziunea dentară cervicală: diagnostic pozitiv şi diferenţial anormale implicând introducerea repetată de obiecte şi
Diagnosticul pozitiv se va pune pe baza anamnezei si a examenului clinic minutios realizate. Leziunile substanţe străine în gură, luând contact cu dinţii
cervicale datorate fortelor abrazive au in general margini bine definite si ascutite, o suprafata dura si neteda care A. Factori ce ţin de pacient: tehnica de periaj;
poate prezenta zgarieturi sau denivelari, spre deosebire de leziunile erozive care sunt sub forma de disc si largi, a. frecvenţa periajului şi durata lui
cu margini mai putin definite si cu smaltul inconjurator neted, stralucitor fara creste de dezvoltare. Leziunile b. forţa aplicată şi tehnica folosită,
abrazive nu au placa si nu sunt colorate. Leziunile cervicale sunt recunoscute si definite prin forma lor. Astfel c. zona(hemiarcada) în care se începe periajul.
tipurile obisnuite de leziuni abrazive sunt: B. Factori ce ţin de material: tipul de material
 santuri cu planseu plat; a. duritatea perilor
 defecte care au forma de C pe sectiune cu plansee rotunde; b. designul perilor
 defecte cu peretii subminati, cu un perete plat cervical si unul c. flexibilitatea şi lungimea mânerului,
d. abrazivitatea pastei,
ocluzal semicircular;
e. pH-ul pastei,
 santuri tipice sub forma de V cu pereti oblici care se intersecteaza f. cantitatea de pastă folosită.
axial ETIOLOGIE:
Diagnosticul diferential se face cu eroziunea si cu atritia. Spre deosebire de abraziune, prin atritie se formeaza -Parafuncţii cauzate de pierderea dinţilor;
fatete cu o suprafata plana, cu margini bine delimitate si circumscrise, avand un corespondent perfect pe dintii -Lucrări gnato-protetice incorecte;
antagonisti. -Anomalii ocluzale;
-Bruxism;
-Acţiunea unor factori socio-profesionali negativi;
6.Eroziunea dentară: metode preventive şi terapeutice
Măsuri preventive individuale în eroziunea dentara indiferent de etiologie
-Perie de dinţi cu duritate medie,
-Paste de dinţi puţin abrazive, cu fluor şi bicarbonat,
- Nici un fel de periaj imediat după orice provocare acidă,
- Tehnică de periaj fără presiuni exagerate,
- Gel cu fluor neutru concentrat (1-2% F), de 2 ori pe săptămână,
- Gume de mestecat, fără zahăr, preferabil cu de bicarbonat, uree, utilizate alternativ cu cele ce conţin fluor
pentru a stimula fluxul salivar după un atac acid.
Măsuri preventive profesionale în eroziunea dentară indiferent de etiologie
-Informarea pacientului şi instrucţia lui in ceea ce priveşte cauzele eroziunii
-Consilierea pacientului privind tehnicile si produsele de igienă orală cele mai indicate
-Îndepărtarea profesională a coloraţiilor pentru a descuraja utilizarea de către pacient a pastelor foarte abrazive
-Aplicarea de lacuri cu fluor pe leziunile erozive incipiente de 4 sau mai multe ori pe an , in funcţie de stadiul
de activitate al leziunii
-Monitorizarea progresiei eroziunii la fiecare 6 luni, comparând stadiul respectiv cu cel iniţial înregistrat pe
modele
Măsuri preventive recomandate în controlul aportului şi reducerea expunerii la acid
-Reducerea expunerii la acid prin scăderea frecvenţei aportului de acid şi a reducerii timpului de contact: doar
la mesele principale
-Evitatarea alimentelor şi băuturilor acide ca ultim aliment înainte de culcare
-A se evita stagnarea sau barbotarea băuturilor acide în gură
-Consumul acestora cu paiul, asigurându-se că nu există contact cu nicio suprafaţă dentară
-Alegerea unor băuturi bogate în calciu sau băuturi pentru sportivi modificate şi a unor alimente cu potenţial
eroziv minim; mesele se finalizează cu alimente alcaline.
-Evitarea unor alimente sau băuturi care pot induce refluxul gastro-esofagian: vin, citrice, oţet, alimente grase
prăjite, tomate, cafea, ceai negru, ciocolată
Tratamentul restaurativ presupune utilizarea materialelor cu efect carioprofilactic si care elibereaza lent fluor:
ciment glasionomer incarcat cu fluor, rasini compozite cu liner din ciment glasionomer si adeziv dentinar. Se
pot utiliza de asemenea fatetele din diferite aliaje: Cr-Ni, rasini compozite si portelan. Pe fetele palatinale ale
dintilor maxilari sunt mai indicate fatetele metalice sau din compozit datorita efectului excesiv abraziv al
celorlalte materiale.
10.Abfracţia dentară cervicală: etiologie, diagnostic, tratament
Etiologie: fortele excentrice aplicate pe suprafata ocluzala genereaza stress concomitent si la distanta.
Aceste forte pot fi statice: produse de deglutitie sau ciclice produse de masticatie. Distructia tesuturilor dentare
depinde de magnitudinea, durata, directia, frecventa si locatia fortelor aplicate supra dintilor. Aceste forte sunt
forte secundare malocluziei , activitatii anomale a limbii si deglutiei anormale- daca limba preseaza dintii
in timpul deglutiei apar bule de saliva prin spatiile aproximale. De asemenea, prezenta fatetelor ocluzale,
interferentelor ocluzale, contactelor premature, bruxismului se asociaza cu aparitia abfractiei.
Unele leziuni s-ar datora unor forţe ocluzale aplicate excentric ca în timpul unor parafuncţii (bruxism). Odată ce
dintele se îndoaie, stressul de întindere poate provoca ruperea legăturilor dintre cristalele de HA. provocând
fisuri în smalţul şi dentina subiacentă.
Din punct de vedere al aspectului clinic abfractia este o leziune sub forma de pana, asemanatoare abraziei ce se
intinde de-a lungul liniei cervicale unde stratul de smalt este subtire si casant.
Diagnosticul se pune pe seama anamnezei, examenului clinic cu atentie pentru a nu confunda abfractia dentara
cu abrazia dentara. Aceste leziuni au anumite caractere :
-leziunea trebuie sa fie localizata la sau langa centrul de rotatie al dintelui, punct care in momentul pierderii
sprijinului osos migreaza de la nivelul coletului spre apical;
-forma de pana a leziunii;
-leziunea este proportionala cu marimea si frecventa fortelor laterale aplicate asupra dintelui;
-conturul leziunii si inclinarea marginii ocluzale va corespunde cu orientarea planului de contact ocluzal.
Tratament
1. Preventiv : identificarea si corectarea parafunctiilor (prin constientizare, tratament psiho-terapeutic),
folosirea gutierelor pentru relaxare musculara si a unguentelor miorelaxante, analizarea ocluziei cu
indepartarea contactelor premature
2. Managementul hipersensibilităţii dentinare cervicale: Opţiuni reversibile :paste desensibilizante, lacuri,
solutii si geluri cu fluor, oxalati ferici, de aluminiu, de potasiu, precipitate proteice Opţiuni ireversibile : CGI,
rasini umplute si neumplute, lambouri si grefe parodontale, pulpectomii si obturatii radiculare
13.Metode actuale de restaurare coronară bioadezivă în patologia odontală complexă: consideraţii
estetice
Pentru o estetica perfecta trebuie sa luam in ccalcul:
I. a)Înălţimea feţei
b) Lungimea buzei
c) Mobilitatea buzei
d)Simetria
e) Planul incizal
f) Planul ocluzal posterior
g) Coridorul vestibular
e) Buza inferioară
f) Buza superioară
g) Asimetria buzelor
II.PLASAREA MARGINII INCIZALE LA INCISIVII MAXILARI CENTRALI
1. În timpul unui surâs plin, marginea incizală a dinţilor maxilari anteriori trebuie să fie încadrată de buza
inferioară.
2. În timpul unui surâs plin, cuspizii vestibulari ai dinţilor posteriori maxilari, trebuie să asigure o progresie
vizuală de la vârful caninului fără trepte în sus sau în jos.
3. În repaos lejer (pacientul spune „M” sau „Emma”), la femeia adultă tânără vor fi expuşi aprox. 3-4mm. a
marginii incizale a incisivilor maxilari, iar la bărbat 1-2mm.
4. Când pacientul pronunţă „E” va trebui să apară un spaţiu între buza superioară şi cea inferioară. Dacă mai
puţin de 50% din spaţiu este ocupat de incisivii centrali maxilari, dinţii pot fi lungiţi din motive estetice. Totuşi
dacă mai mult de 70% din spaţiu este ocupat de incisivii centrali maxilari, alungirea dinţilor maxilari anteriori
nu va produce in efect estetic plăcut
5. Când pacientul spune „F” sau „V” marginea incizală a incisivilor centrali vor trebui să atingă uşor marginea
umedă/uscată a buzei inferioare.
Trebuie respectate :conturul vestibular al incisivilor maxilari, conturul lingual al incisivilor maxilari, zenitul
gingival, zonele de contact interproximale, ambrazurile incizale.
III. CONFIGURAŢIA MARGINII INCIZALE MAXILARE ŞI MORFOLOGIA DENTARĂ.
-Forma marginii incizale maxilare (vestibulolingual)
-Efectul de halou
-Forma marginii incizale mandibulare
-Simetria conturului
-Conturul vestibular al incisivilor maxilari
IV. PROPORŢIA ŞI LUNGIMEA INDIVIDUALĂ A DINTELUI
Incisivii centrali maxilari reprezintă piesa centrală a zâmbetului. Lungimea medie a incisivului central maxilar
este între 10-12mm.
Raportul înălţime/lărgime la incisivul central maxilar ar trebui să fie de 1.2 până la 1.0. Cu alte cuvinte, încisivul
central trebuie să aibă o lăţime egală cu 75% din înălţimea sa.
Raportul l/L a IC variază de la 0.75 la 0.8; o valoare mai mică de 0.6 crează un dinte îngust şi lung şi una mai
mare determină un dinte lat şi scurt
Grosimea VL prezintă variaţii mari, mergând de la 2.5mm la 3.3mm pentru IC maxilari.
9.Abraziunea dentară cervicală: metode preventive şi terapeutice
Sugestii pentru pacienti:
-evitarea folosiitii unei mari cantititi de pasta sau reaplicarea unei noi cantitati de pasta in timpul aceluiasi periaj.
-evitarea periutelor foarte dure sau foarte moi(vechi) cu per ice au capatul rotunjit.
-evitarea unui periaj agresiv cu forta si timp indelungat
- evitarea periajului imediat dupa un atac acid alimentar
-evitarea unui flossing excesiv sau utilizarea incorescta a altor dispositive de igiena interdentara.
-evitarea folosirii scobitorilor la nivelul gingiilor
Tratament
Tratamentul curativ şi profilactic trebuie să urmărească în primul rând îndepărtarea factorilor etiologici şi
creearea condiţilor favorabile de oprire în evoluţie şi remineralizare a leziunilor.
-Recomandarea schimbării metodelor de periaj a dinţilor, determinată de dorinţa pacientului de a coopera,
-Fluoarizari in vederea reducerii hipersensibilitatii dentinare
-Tratamentul restaurativ: provizoriu- glasionomer, definitiv-compozit
Leziunile necariogene de colet deseori se complica cu leziuni carioase sau fenomene de hipersensibilitate
dentara, deacea tratamentul va fi complex, vizand toate manifestarile patologice asociate
11.Adeziunea răşinilor composite la smalţ
Adeziunea la smalţ este mai uşor de obţinut decât la dentină. Smalţul conţine în special hidroxiapatită, care are
o energie de suprafaţă mare, în timp ce dentina este compusă din 2 substraturi distincte: hidroxiapatită şi
colagen care la rândul lui are o energie de suprafaţă mică. Smalţul poate fi desicat pentru a obţine o suprafaţă
adezivă hidrofobă datorită faptului că nu există o circulaţie directă care să readucă fluid la sediul respectiv.
Gravajul acid transforma suprafata neteda a smaltului intr-o suprafata neregulata cu o energie de suprafata
crescuta cu aproximativ 2 ori mai amre fata de o suprafata negravata acid. Rasinile compozite cu vascozitate
scazuta se comporta ca niste agenti bonding care umezeste suprafata smaltului si este atras in microporozitati
prin atractie capilara.
Bizotarea marginilor. Face parte din realizarea formei e adeziune,deoarece ea creste atat suprafata de smalt
supusa conditionarii,cat si eficienta gravarii acide,atacan astfel mai multe corpuri primatice in axul lung al lor si
obtinand un relief de tip I.
Datorita acestor calitati bizotarea in restaurarile fizionomice asigura o etanseitate marginala superioara
legaturii cap la cap.
Prin bizotare putem include defectele marginale minore amelare vecine si asigura o calitate estetica
superioara prin crearea unei zone de crestere graduala a grosimii materialului de la margine spre miezul
obturatiei.
12.Adeziunea răşinilor composite la dentină
Adeziunea rasinilor compozite la dentina se face pe baza sistemului de adezivi dentinari alcatuit din
monomeri rasinosi cu o vascozitate scazuta, ce se aplica pe suprafata dentinara, anterior conditionata si/sau
tratata cu primer. Legaturile se fac cu faza anorganica, hidroxiapatita care este mai putin reprezentata ca la
smalt, fiind insa posibile si legaturi chimice cu faza organica (colagenul dentinar). Adezivul va avea o structura
bipolara, si anume: o grupare metacliat ce va polimeriza chimic cu rasina compozita si o grupare reactiva, ce
va reactiona chimic cu faza organica sau anorganica a tesutului subiacent.
Pentru a permite adeziunea la matricea dentinara este necesara indepartarea smear-layerului care se
realizeaza prin conditionarea acida. Pentru eliminarea smear-layerului s-au utilizat mai multe tipuri de acizi:
acid citric 10% + clorura ferica 3%, acid maleic 10%, solutie apoasa de acid nitric 2.5%. Al doilea obiectiv al
conditionarii acide este demineralizarea matricei dentinare superficiale, crescand porozitatea dentinara pentru a
permite inflitrarea rasinii adezive de suprafata. Porozitatile dentinare sunt create prin dizolvarea cristalelor de
HA, despartindu-le de componenta colagenica a matricei dentinare, care impreuna cu adezivul vor forma un
strat hibrid. Al treilea obiectiv al conditionarii acide este curatirea suprafetei dentinare care poate fi
contaminata cu sange sau alte lichide rezultate din prepararea suprafetei dentare.
Adezivii dentinari au fost impartiti in functie de momentul aparitiei lor, a compozitiei chimice si a
puterii de adeziune in mai multe generatii. Adezivii primei generatii au o putere de adeziune slaba, erau
hidrofobi si se legau direct de smear-layer. Generatille urmatoare au dezvoltat puteri de legatura mai mari si o
capacitate de penetrare mult mai mare in dentina demineralizata. (Allbond). Toate aceste sisteme au in comun
utilizarea unor conditioneri dentinari si a unor agenti de umezire – primeri. Recent, au aparut sistemele adezive
amelo-dentinare monocomponente, care se aplica dupa condtionarea acida totala si simultana atat a smaltului
cat si a dentinei timp de 15-20 sec. In acest sistem, primerul si adezivul sunt incorporate in acelasi flacon
(Prime-Bond).
14.Caracteristici de bază ale dinţilor anteriori în funcţie de vârstă
Dinţii naturali, în special în zona anterioară, suferă modificări odată cu vârsta care interferă direct cu aspectul
şi culoarea lor.
Caractere fundamentale ale dinţilor la pacienţii tineri
-la vârsta de 10 ani, smalţul prezintă o nuanţă coloristică aproape albă ca laptele, este strălucitor şi translucid
-textura suprafeţei smalţului este accentuată, astfel încât reflectând mai multă lumină par mai albi şi mai
strălucitori
-smalţul dinţilor pacienţilor tineri în general prezintă un efect opalescent
-dentina este mai deschisă cu numai câteva mici variaţii coloristice
-tubulii dentinari au un diametru mai mare
Caractere fundamentale ale dinţilor la pacienţii adulţi
-la vârsta de 20 de ani, smalţul este mai puţin alb, prezintă o transluciditate crescută iar conţinutul albăstrui sau
portocaliu al luminii devine mai vizibil
-la vârsta de 40 de ani, nuanţele albastre sau portocalie şi transluciditatea mai mare devin mai evidente
-aceşti dinţi prezintă o micro şi macrotextură a suprafeţei de smalţ, reflectând astfel mai puţin lumina şi părând
astfel mai închişi
-dentina este mai groasă şi mai închisă (saturată) decât aceea a dinţilor tineri şi chiar poate fi expusă în
regiunea marginii incizale
-tubulii dentinari au un diametru mai mic decât la vârsta de 10 ani
Caractere fundamentale ale dinţilor la pacienţii în vârstă
-la vârsta de 70 de ani, transluciditatea smalţului creşte şi se observă o schimbare in tenta coloristică de la
albăstrui la lila sau gri
-microtextura de suprafaţă practic dispare, în timp ce macrotextura devine considerabil mai redusă, ceea ce va
face ca dintele să reflecte mai puţină lumină şi să pară mai închişi ca la 40 de ani
-pe marginea incizală, structura dentinei subiacente pare ca un perete plat
-dentina este relativ mai închisă şi mai puţin opacă decât la dinţii pacienţilor tineri şi adulţi
15. Tehnici moderne de restaurare coronară cu răşini compozite în zona anterioară: refacere prin 16.Criterii de evaluare a calității restaurărilor din rășini compozite
metoda ghidului siliconic 1. Modificări de culoare ale obturaţiei
Un tip bun de matrice pentru dinţii anteriori fracturaţi, pentru închiderea sau reducerea diastemelor, leziuni In urma examinării clinice se pot întâlni următoarele situaţii:
carioase extinse sau înlocuirea unor restaurări nefunctionale , corectarea unor anomalii de forma, pozitie, -obturaţie invizibilă fără oglindă;
structura, poate fi confecţionat din material de amprentă cu vâscozitate crescută. Acest ghid siliconic, poate fi -obturaţie sesizabilă cu oglinda;
realizat pe restaurările de diagnostic sau pe wax-up realizate pe modelele de studiu. - diferenţa mare de tentă, nuanţă sau transluciditate între obturaţie şi
În ambele cazuri, dintele trebuie să fie restaurat neadeziv cu răşini compozite sau cu ceară. Această refacere, ţesuturile dentare vecine
trebuie preferabil, să fie conformă cu toate necesităţile privind forma şi mărimea dinţilor de restaurat 2.Modificări ale coloraţiei marginale
O atenţie deosebită va fi acordată definirii porţiunilor palatinale şi proximale ale reconstrucţiei (restaurare de In urma examinării clinice se pot întâlni următoarele situaţii:
diagnostic). • absente;
După refacerea dinţilor de restaurat (fie direct în gură sau pe modele) se va face o amprentă din silicon vâscos • prezente;
fără portamprentă a tuturor dinţilor care se va întinde pănă în zona premolarilor. • penetrante în profunzime.
După ce materialul a făcut priză, amprenta se îndepărtează de pe câmp şi cu ajutorul unui bisturiu va fi secţionată 3. Adaptarea marginală
în direcţie mezio-distală. La examenul clinic poate fi:
Secţiunea trebuie să fie realizată într-un astfel de mod încât să fie îndepărtată numai porţiunea care acoperă • acceptabilă;
suprafaţa vestibulară a dinţilor. • deficientă;
Este important ca marginea incizală să fie păstrată în amprentă. • obturaţia mobilă.
Avantajele ghidului de silicon în timpul inserării răşinii compozitului 4. Modificări ale morfologiei funcţionale
-crează o separare bine definită pentru inserarea primului strat de răşină în zona smalţului palatinal, proximal şi In urma examinării clinice se pot întâlni următoarele situaţii:
incizal • conformă cu morfologia naturală;
-facilitează determinarea grosimii răşinii pentru smalţul palatin • decalare în profunzime în raport cu suprafaţa normală;
-facilitează crearea unui “halou opac” în regiunea marginii incizale • descoperirea dentinei sau a materialelor utilizate în protecţia
-permite operatorului să prevadă lungimea dintelui organului pulpo-dentinar.
-facilitează crearea unor mameloane dentinare şi zone translucide în regiunile proximale şi incizale 5. Carii secundare marginale
-face posibilă vizualizarea grosimii răşinii pentru dentină Situaţii clinice posibile:
-minimalizează riscul interferenţelor ocluzale permiţând o ajustare”anterioară, preliminară” a restaurării • absente;
-facilitează definirea suprafeţei palatinale a restaurării • carie iniţială;
-minimalizează etapele de finisare şi lustruire în regiunea palatinală a restaurărilor • carie clinică.
inhibarea polimerizarii stratului superficial de catre O2 Având în vedere toate aceste criterii, restaurările au fost clasificate în:
• restaurări corecte ce corespund tuturor exigenţelor;
• restaurări acceptabile care pot fi menţinute pe loc dar
prezintă unul sau mai multe defecte minore fiind
monitorizate în cursul vizitelor de dispensarizare; pot fi
reparate când este cazul;
• restaurări inacceptabile care necesită o înlocuire
imediată pentru că riscă să producă leziuni ale dinţilor
restauraţi, sau ale ţesuturilor din jur.

17.Criterii e evluare a calității restaurărilor din amalgam

1. Adaptarea marginală Atunci când apar goluri sau şanţuri marginale acestea sunt rezultatul deteriorării
interfeţei smalţ/amalgam, ca rezultat al unei uzuri exagerate, al unei fracturi sau preparări incorecte. Sunt
vizibile la inspecţia directă, retenţionează colorantul, iar la palpare cu sonda avem senzaţia de “agăţare” a
vârfului ei.
2. Suprafaţa obturaţiei Dacă iniţial s-a făcut corect finisarea şi lustruirea obturaţiei, amalgamul va prezenta o
suprafaţa netedă, lucioasă, neretentivă pentru biofilmul bacterian, cu un aspect estetic superior. Dacă la o
obturaţie proximo-ocluzală se observă o soluţie de continuitate ce apare în zona istmului, este un semn sigur al
existenţei unei fracturi în amalgam. În acest caz obturaţia este defectă, trebuind să fie înlocuită
3. Realizarea reliefurilor anatomice: contururi vestibulare sau linguale:
- dacă convexitatea ecuatorului dintelui pe aceste suprafeţe este exagerat realizată, dintele va retenţiona placa
sub ecuatorul clinic. Astfel de obturaţii se indică a fi reconturate. Dacă aceste convexităţi sunt insuficiente, prin
impactare alimentară directă vor fi lezate ţesuturile parodontale marginale. În acest caz obturaţia va fi
înlocuită.
• contururi aproximale: Ele vor contribui la realizarea unei ambrazuri ocluzale corecte şi a unui punct de
contact funcţional. Altfel, papila interdentară va fi inflamată prin impactare alimentară. În funcţie de situaţia
clinică respectivă, obturaţia fie va fi reconturată, fie va fi înlocuită;
- punctul de contact va trebui să fie strâns, punctiform şi situat la un nivel corect, formând o ambrazură
gingivală funcţională.
• relieful ocluzal:- existenţa unor zone foarte strălucitoare, punctiforme sau alungite pe suprafaţa unei obturaţii
de amalgam indică existenţa unui contact prematur sau a unei interferenţe active.
4. Modificări de culoare marginală: în cazul unor obturaţii de amalgam aproximale, uneori se observă o
culoare albastră care transpare în special la nivelul pereţilor verticali, fie vestibular, fie lingual. Din motive
fizionomice, la unii pacienţi putem indica înlocuirea unei astfel de obturaţii