Sunteți pe pagina 1din 6

Cristea Valentina

Grupa 1 AE, anul 1

Consiliul Europei

Consiliul Europei este prima organizație inter-gurvenamentală postbelică, înființată la 5


mai 1949, ca organism de promovare a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Consiliul Europei reprezintă un cadru instituţional de colaborare inter-guvernamentală între
statele membre, în toate domeniile de interes ale societăţii europene (cu excepţia celor legate
de apărare) şi anume: cooperare juridică, în domeniul mijloacelor de informare în masă, în
educaţie, cultură, patrimoniu, tineret şi sport, probleme sociale şi economice, puteri locale şi
regionale, protecţia mediului etc. Este independent de Uniunea Europeană, și este diferit și de
Consiliul European sau de Consiliul Uniunii Europene. Sediul Consiliului Europei este la
Strasbourg.
Consiliul Europei are două dimensiuni: una federalistă, reprezentată de "Adunarea
Parlamentară", alcătuită din parlamentari proveniți din parlamentele naționale, și cealaltă,
interguvernamentală, întruchipată de "Comitetul Miniștrilor", alcătuit din miniștrii de externe
ai statelor membre. Acestea sunt asistate de un Secretariat General. Comitetul Miniștrilor
reprezintă organismul de decizie al Consiliului Europei. Acesta numără, în prezent, 47 de
state membre. Belarus este candidat la aderare la Consiliul Europei (şi-a depus candidatura la
12 mai 1993, dar statutul de invitat special i-a fost retras, în anul 1996). State cu statut de
observator: Sfântul Scaun, SUA, Canada, Japonia, Mexic, Israel (la Adunarea parlamentară a
Consiliului Europei)
Comitetul Miniştrilor (CM) este organul decizional al Consiliului Europei, fiecare stat
membru fiind reprezentat de către ministrul afacerilor externe. Președinția este asigurată, prin
rotaţie, din şase în şase luni, de către miniştrii de externe ai statelor membre. Noul sistem de
desfăşurare a sesiunilor ministeriale a fost adoptat în anul 2003, constând în organizarea unei
singure reuniuni ministeriale anuale şi în menţinerea rotaţiei preşedinţiei CM, la fiecare 6 luni,
în ordine alfabetică.
Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APCE) este organul de deliberare, format din
delegaţii ale celor 47 de parlamente naţionale (numărul de reprezentanţi ai fiecărei ţări este
calculat în funcţie de populaţia acesteia). APCE se reuneşte de patru ori pe an în şedinţe
plenare şi o reuniune a comisiilor specializate este, de asemenea, organizată, anual, într-unul
din statele membre sau cu statut de observator. Fiecare delegaţie naţională este alcătuită astfel
încât să reflecte reprezentarea politică din forul legislativ naţional.
Congresul Autorităţilor Locale şi Regionale din Europa (CALRE) este format din
reprezentanţii aleşi ai puterilor locale şi regionale sau din funcţionari direct răspunzători în
faţa acestora. Delegaţiile naţionale la CALRE trebuie să fie reprezentative pentru diferitele
tipuri de colectivităţi teritoriale ale fiecărui stat membru.
Printre responsabilităţile principale ale instituţiilor şi organismelor specializate ale
Consiliului Europei, un loc central este ocupat de monitorizarea angajamentelor şi obligaţiilor
asumate de statele membre prin aderarea la organizaţie sau prin ratificarea unor documente
juridice specifice. Din această perspectivă, majoritatea procedurilor de monitorizare sunt de
tip convenţional (bazate pe un tratat al Consiliului Europei), precum Comitetului European
pentru Drepturi Sociale, Comitetul European pentru Prevenirea Torturii (CPT), Comitetul de
Experţi ai Cartei Europene a Limbilor Regionale sau Minoritare, Comitetul Consultativ al
Convenţiei-cadru privind protecţia minorităţilor naţionale, Grupul de experţi independenţi
privind combaterea traficului de persoane (GRETA), Grupul de experți pentru acțiunea
împotriva violenței domestice (GREVIO), Grupul de state contra corupţiei (GRECO) etc.
Cristea Valentina
Grupa 1 AE, anul 1

Pe baza concluziilor organismelor de monitorizare, CM adoptă o serie de măsuri specifice,


promovate în dialogul cu autorităţile din statele respective. Uneori, CM are atribuţii directe de
supervizare, ca în cazul executării hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului
La rândul său, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APCE) dispune de o comisie
specializată, Comisia de monitorizare a obligaţiilor şi angajamentelor asumate de state, care
elaborează rapoarte periodice asupra situaţiei îndeplinirii angajamentelor pentru statele aflate
în faza de monitorizare post-aderare (Albania, Armenia, Azerbaidjan, Bosnia şi Herţegovina,
Georgia, Republica Moldova, F. Rusia, Serbia, Ucraina) sau de dialog post-monitorizare
(Bulgaria, Muntenegru, R. Macedonia, Turcia). Recomandările adoptate de APCE sunt
transmise Comitetului Miniştrilor, spre decizie, în timp ce Rezoluţiile sunt documente cu
caracter politic, prezentând opinia APCE.
Comisarul pentru Drepturile Omului constituie un mecanism de control instituit printr-o
rezoluţie a CM format prin care se poate asigura monitorizarea la nivelul CoE, însă mijloacele
la dispoziţia Comisarului permit activitatea într-un domeniu mai larg decât cel al simplei
evaluări. Biroul Comisarului Drepturilor Omului îşi desfăşoară activitatea în baza rezoluţiei
(99)50 a Comitetului Miniştrilor. Principalele elemente ale mandatului Comisarului sunt:
o întărirea respectului pentru drepturile omului;
o asistarea statelor membre în atingerea standardelor în domeniu ale Consiliului
Europei;
o identificarea lacunelor în legislaţiile şi practicile statelor membre;
o facilitarea activităţii avocaţilor poporului sau instituţiilor similare din statele membre.
De regulă, în urma vizitelor de evaluare efectuate în statele membre, Comisarul elaborează
rapoarte în care se adresează recomandări statelor respective. De asemenea, Comisarul
elaborează, în diferite forme, recomandări tematice generale în domeniul drepturilor omului.
Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept (Comisia de la Veneţia), instituită în
1990, în baza unui “acord parţial extins” al Consiliului Europei, reprezintă un organ
independent consultativ pe probleme de drept constituţional şi funcţionare democratică,
drepturi fundamentale şi drepturi electorale. Statutul Comisiei datează din anul 2002. În
prezent, sunt parte la Comisia de la Veneţia 58 de state, alături de cei 47 membri ai
Consiliului Europei regăsindu-se ţări din Asia Centrală (Kirghistan, Kazakstan), Africa de
Nord şi Orientul Apropiat (Algeria, Maroc, Tunisia, Israel), Asia de Est (R. Coreea) sau
America Latină (Mexic). Având în vedere şi statele care au statut special sau de observator
(SUA, Japonia, Africa de Sud), Comisia de la Veneţia reprezintă, practic, organul Consiliului
Europei cu cea mai extinsă acoperire geografică.
Comisia de la Veneţia este formată din experţi independenţi care s-au remarcat prin
experienţa profesională în cadrul unor instituţii democratice sau prin contribuţia lor la
dezvoltarea dreptului sau a ştiinţelor politice. Membrii sunt numiţi de către Statele membre pe
un mandat de patru ani, care poate fi reînnoit. Fiecare Stat membru al Acordului extins
numeşte un membru şi un membru supleant. Conform Statutului revizuit al Comisiei, adoptat
de către Comitetul Miniştrilor la 21 februarie 2002, membrii Comisiei acţionează în nume
propriu şi nu pot primi sau accepta instrucţiuni de la Statele membre. Comisia elaborează
avize punctuale şi rapoarte/studii generale pe domeniile de competenţă. Avizele sunt elaborate
fie la solicitarea autorităţilor naţionale, fie a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (de
regulă, Comisia de Monitorizare), Comitetului Miniştrilor, Secretarului General al Consiliului
Europei sau Congresului Puterilor Locale şi Regionale. În afara acordării de asistenţă juridică,
activitatea Comisie de la Veneţia comportă şi o importantă componentă de cercetare. În acest
sens, Comisia de la Veneţia elaborează studii comparative ale legislaţiei în vigoare în diferite
state pentru a identifica principiile comune şi eventualele cauze ale unor disfuncţionalităţi ale
statului de drept. De asemenea, Comisia de la Veneţia se implică în organizarea unor
Cristea Valentina
Grupa 1 AE, anul 1

seminarii internaţionale şi este interesată în diseminarea celor mai bune practici pentru
funcţionarea instituţiilor democratice.
În propunerea sa de reformă, Secretarul General al Consiliului Europei, Thorbjorn Jaglan a
indicat că o nouă structură a organizaţiei, mai flexibilă şi mai puțin costisitoare, ar '' crea
condițiile necesare Comitetului Miniștrilor să își asume responsabilitatea strategică în ceea ce
privește activitățile interguvernamentale, păstrând în același timp activitatea comitetelor
directoare ca o legătură vitală cu ministerele de specialitate "
Prin declaraţia adoptată în 10 noiembrie 1994, Comitetul Miniştrilor autorizează statele
membre, Secretarul General, APCE privind chestiunile legate de respectarea angajamentelor
privind situaţia democraţiei, drepturilor omului şi stat de drept în statele membre. În cazul
unor violări grave ale obligaţiilor statutare, Comitetul Miniştrilor poate suspenda dreptul de
reprezentare în organiozaţie al statului respectiv. În cazul evaluării situaţiei dintr-un stat
membru, Declaraţia prevede iniţierea unui dialog susţinut şi constructiv de către Comitetul
Miniştrilor cu autorităţile acestuia, pentru remedierea situaţiilor controversate din perspectiva
respectării Statutului Consiliul Europei şi a altor obligaţii asumate. De menţionat faptul că
această procedură a fost rareori utilizată, fiind, până în prezent, aplicată doar de două ori (în
legătură cu situaţia din Cecenia în 2000 şi 2003).
În cazul în care se impune o acţiune specifică, CM poate decide:
o să solicite Secretarului general realizarea de contacte, colectarea de informaţii şi
furnizarea unor sugestii;
o adoptarea unor opinii sau recomandări;
o înaintarea unei comunicări către APCE;
o adoptarea oricărei alte decizii statutare.
În baza acestor reguli, în 1996 a fost hotărâtă realizarea unei monitorizări tematice care
vizează situaţia din toate statele membre. Procedura monitorizării tematice a fost modificată
la 5 iulie 2007, delegaţii miniştrilor decizând ca acest exerciţiu să aibă loc pe o bază ad hoc,
pe o temă aleasă de către Comitetul Miniştrilor. Temele trebuie să fie clar definite, fără
echivoc şi să se concentreze asupra aspectelor de interes european, cu respectarea principiului
subsidiarităţii. Acestea pot fi propuse pe tot parcursul anului în curs de către orice delegaţie
sau de către Secretarul General în colaborare cu celelalte organisme ale Consiliului Europei.
O formă particulară de monitorizare efectuată direct de CM, însă care are o bază
convenţională, este supervizarea executării hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului
(CEDO), atribuţie exclusivă a Comitetului, conform art. 46 al Convenţiei pentru protecţia
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Stadiul executării hotărârilor CEDO este
examinat în reuniunile Comitetului Miniştrilor în format « Drepturile Omului » organizate de
4 ori pe ani formatul special al delegaţilor miniştrilor cu însărcinări în domeniul drepturilor
omului, reuniuni care se desfăşoară, în baza unui Regulament adoptat în 2006 şi care conţine
şi referiri la modificările procedurale aduse, de la intrarea în vigoare (la 1 iunie 2010), de
Protocolul nr. 14 la Convenţie.
Mecanisme de monitorizare instituite în baza unor convenţii ale Consiliului Europei:
1. Convenţia-cadru pentru protecţia persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale
Convenţia-cadru pentru protecţia persoanelor aparținând minorităţilor naţionale este primul
instrument juridic multilateral constrângător destinat protecţiei minorităţilor naţionale. A
intrat în vigoare la 1 februarie 1998, fiind ratificată în prezent de 39 de state.
Examinarea punerii în aplicare a Convenţiei-cadru de către Statele Părţi se realizează de către
un Comitet Consultativ, compus din 18 experţi independenţi. Monitorizarea în baza
Convenţiei este structurată în cicluri de evaluare, fiecare ciclu de monitorizare având o durată
de cinci ani. Pe baza rapoartelor naţionale întocmite de fiecare Stat Parte, dar şi a altor surse
de informare (rapoarte ale organizaţiilor neguvernamentale, presă, etc.), precum şi în urma
vizitelor pe care le efectuează în ţările respective, Comitetul Consultativ elaborează avize
Cristea Valentina
Grupa 1 AE, anul 1

privind adecvarea măsurilor legislative şi de altă natură pe care Statul Parte le-a luat pentru a
da efect principiilor Convenţiei-cadru.
Comitetul Miniştrilor examinează avizele Comitetului Consultativ şi, pe baza acestora,
adoptă rezoluţii cuprinzând concluzii şi, eventual, o serie de recomandări pe care Statele
Parte sunt invitate să le transpună în practică.
România a ratificat Convenţia-cadru la 11 mai 1995. A prezentat primul raport la 24 iunie
1999. În prezent, este la al IV-lea ciclu de monitorizare.
2. Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare
Carta a fost adoptată de Comitetul Miniştrilor la 25 iunie 1992, fiind deschisă spre
semnare la Strasbourg la 5 noiembrie 1992. A intrat în vigoare la 1 martie 1998, fiind
ratificată în prezent de 25 de state. Carta are un obiectiv cultural, respectiv protejarea şi
promovarea limbilor regionale sau minoritare ca parte a patrimoniului european
comun. Respectarea prevederilor Cartei este urmărită de un Comitet de experţi independenţi
în care sunt reprezentate toate statele parte. Mecanismul de monitorizare, structurat pe cicluri
de 3 ani, este similar celui prevăzut de Convenţia - cadru pentru protecţia persoanelor
aparţinând minorităţilor naţionale. Astfel, în baza rapoartelor naţionale prezentate de state şi a
vizitelor în statele monitorizate, Comitetul de experţi elaborează rapoarte de evaluare a
respectării prevederilor Cartei. În temeiul acestor rapoarte, Comitetul Miniștrilor adoptă
recomandări adresate statelor parte.
3. Carta socială europeană (revizuită)
România a ratificat Carta Socială Europeană revizuită la 5 mai 1999. Ca parte la Carta
socială, România are obligaţia de a întocmi, la intervale regulate, un raport asupra aplicării
prevederilor acestui instrument internaţional. La procedura de control participă: Comitetul de
experţi independenţi aleşi de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei, Comitetul
guvernamental, în componenta căruia intra reprezentanţi ai statelor părţi, Comitetul
Miniştrilor care adoptă rezoluţii asupra ciclului de control şi APCE.
4. Comitetul european pentru prevenirea torturii şi tratamentelor sau pedepselor inumane
sau degradante
Articolul 1 al Convenţiei în materie a Consiliului Europei, intrată în vigoare la 1
februarie 1989, stabileşte înfiinţarea Comitetului European pentru prevenirea torturii şi
tratamentelor sau pedepselor inumane sau degradante (CPT). Comitetul este alcătuit din
experţi independenţi recunoscuţi pentru activitatea desfăşurată în acest domeniu, aleşi din
fiecare dintre statele parte. Ca sistem de monitorizare, Comitetul efectuează vizite periodice în
statele membre, pe baza cărora elaborează rapoarte, care sunt publicate doar cu acordul
statului vizat. De asemenea, Comitetul poate decide efectuarea de vizite ad-hoc, în cazul în
care consideră necesar.
5. Grupul de state împotriva corupţiei (GRECO)
În cadrul Programului de acţiune împotriva corupţiei, adoptat de Comitetul de Miniştri al
Consiliului Europei, Grupul Multidisciplinar împotriva Corupţiei (GMC), creat în 1995, a fost
mandatat cu elaborarea unor instrumente juridice internaţionale, menite să contribuie la
creşterea eficientei acţiunilor de prevenire şi combatere a corupţiei. În 1999, a fost instituit
Grupul de state împotriva corupţiei (GRECO), pe baza unui “acord parţial extins” al
Consiliului Europei, deschis statelor membre ale organizaţiei şi ţărilor care au contribuit la
lucrările GMC (SUA, Canada, Japonia, Mexic, Belarus). România este membru GRECO de la
înfiinţare, în prezent acest Grup fiind compus din 49 de state (cele 47de state membre ale
Consiliului Europei, Belarus şi SUA). GRECO are structura unui comitet format din
reprezentanţi ai statelor membre. Grupul efectuează evaluări ale statelor în domeniul
prevenirii şi combaterii corupţiei, activitatea sa de monitorizare având atât o componentă
orizontală, prin rapoarte de evaluare, cât şi una verticală, prin rapoarte privind conformarea cu
Cristea Valentina
Grupa 1 AE, anul 1

recomandările deja făcute. Activitatea GRECO se desfăşoară în cicluri de evaluare, în prezent


fiind în curs cel de-al treilea astfel de ciclu, destinat analizării, pe de o parte, a conformităţii
normelor penale ale statelor membre cu prevederile convenţiilor relevante şi, pe de altă parte,
a finanţării partidelor politice. În strânsă legătură cu activitatea GRECO, au fost elaborate
Convenţia penală privind corupţia, semnată de România, alături de alte 17 state membre, la 27
ianuarie 1999, la Strasbourg, şi Convenţia civilă privind corupţia, deschisă spre semnare la
Strasbourg la 4 noiembrie 1999, România fiind printre cele 12 state care au semnat-o cu acea
ocazie. Cele două convenţii întăresc rolul GRECO, menţionând că aplicarea lor de către
statele părţi este monitorizată de către Grup.
6. Convenţia Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de persoane.
Prin intrarea în vigoare a acestei convenţii a Consiliului Europei la 1 februarie 2008, a fost
constituit un nou mecanism pentru monitorizarea aplicării instrumentului juridic menţionat,
având două paliere: Comitetul de experţi independenţi pentru lupta împotriva traficului de
persoane (GRETA) alcătuit din 15 membri, şi Comitetul Părţilor care face recomandări pe
baza rapoartelor GRETA.
Monitorizare de către organe care nu au o bază în convenţiile Consiliul Europei
1. Comitetul de experţi privind evaluarea măsurilor de luptă împotriva spălării banilor şi
finanţarea terorismului (MONEYVAL)
Este înființat în 1997 şi a cărui funcţionare actuală este reglementată prin
Rezoluţia(2005)47 a Comitetului Miniştrilor. Rapoartele pe care le elaborează experţii
Comitetului oferă recomandări detaliate cu privire la îmbunătăţirea regimurilor naţionale
pentru combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, precum şi la întărirea capacităţii
statelor de a colabora în acest domeniu.
2. Comisia europeană împotriva rasismului şi intolerantei (ECRI)
Este un organism al Consiliului Europei şi a fost înfiinţată în 1994 la iniţiativa primului
Summit al şefilor de stat şi de guvern ai statelor membre ale Consiliului Europei. ECRI, care
în prezent îşi desfăşoară activitatea în baza Statutului aprobat de CM prin Rezoluţia (2002)8,
este alcătuit din experţi independenţi cu experienţa recunoscuta în domeniul problematicii
rasismului, xenofobiei, intolerantei şi anti-semitismului. Comisia monitorizează aceste
probleme în cazul fiecărei tari membre şi propune masuri concrete pentru îmbunătăţirea
situaţiei.Alături de atribuţiile de monitorizare, ECRI elaborează Recomandări de Politici
Generale în aria sa de activitate şi cooperează strâns cu societatea civilă. Comisia
monitorizează aceste probleme în cazul fiecărei ţări membre şi propune măsuri concrete
pentru îmbunătăţirea situaţiei. Alături de atribuţiile de monitorizare, ECRI elaborează
Recomandări de Politici Generale în aria sa de activitate şi cooperează strâns cu societatea
civilă.
Cristea Valentina
Grupa 1 AE, anul 1

Bibliografie:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Consiliul_Europei
https://www.mae.ro/taxonomy/term/356/1