Sunteți pe pagina 1din 3

Legile și normele de drept reprezintă suportul oricărei activități sociale.

Jurnalistul, la fel ca și
oricare alt cetățean, este obligat să respecte prevederile legislative. Jurnalistul de investigațite
trebuie să tindă să-și exercite activitatea astfel, încât să nu dea temei și motive pentru sancționarea
lui sau a publicației periodice pe care o reprezintă. Succesul investigației de presă din perspectivă
deontologică este determinat de două momente esențiale: respectarea prevederilor întemeiate pe
prescripția constituțională și respectarea principiilor etice (adevăr, autonomie, minimalizarea
efectelor dăunătoare, responsabilitate socială). Reglementările legale se interferează cu normele
deontologice și formează temelia jurnalismului de investigație.

Etica jurnalistică îi obligă pe jurnaliștii-investigatori să aibă un comportament discret în anumite


situații, între care discuțiile cu delicvenții minori, cu victimile de catastrofă și de viol, publicarea
numelui și fotografiilor acestora, publicarea datelor privind sănătatea persoanelor. Se cere să fie
stabilit un echilibru bazat pe bunul simț, iar principiul responsabilității sociale și cel al
minimalizării efectelor dăunătoare să prevaleze asupra tentațiilor de a da informații senzaționale,
cu priză la cititor.

Jurnalistul de investigație trebuie să găsească posibilități și resurse suficiente pentru a-și îndeplini
calitativ datoria sa profesională. A fi profesionist mai înseamnă și ați asuma răspundere pentru
consecințele muncii tale. A îmbina observaţia raţională cu empatia morală şi a face din exploatare
şi abuz, un subiect abordabil pentru analiză, discuţie şi investigaţie este rolul jurnalistului de
investigație.

În practica jurnalismului de investigație se cere uneori a fi încălcate norme deontologice și de


multe ori se pune întrebarea dacă este justificată acea acțiune care ideal este să nu fie folosită.

Jurnaliștii apelează la filmarea cu camera ascunsă metodă de investigație care ușurează munca.
Dacă este sau nu justificată această practică putem determina doar după ce răspundem la întrebarea
dacă investigația jurnalistică ar fi putut fi făcută și fără filmarea cu cameră ascunsă și ascunderea
identității jurnaliștilor. Cert este că realitatea dură nu ar fi putut fi transmisă, nici efectul intens
emoțional nu ar fi fost atins. În acest context camera ascunsă și-a depus aportul semnificativ în
tragerea unui semnal de alarmă, mult mai răvășitor decât ar fi făcut-o interviurile cu persoanele
implicate în problema investigată.

Este justificată transformarea jurnalistului din observator în actor? Gestul jurnaliștilor de a


cumpăra o fată de le proxenet, poate fi considerat excesiv din punctul de vedere al eticii
jurnalistice. Jurnalistul trebuie să fie un observator al realității sociale. El influențează realitatea
prin ceea ce publică, nu prin acțiuni directe. Pentru jurnaliștii implicați însă, acțiunea a constituit
un mod de a ilustra dimensiunea fenomenului. Calitatea morală a investigației de presă este
influențată de conștiința profesională și de onestitatea profesională, care stimulează un
comportament profesional responsabil și îl preântâmpină pe cel iresponsabil.

Este inadmisibil să se publice informații din viața privată a personajelor doar pentru ca investigația
să devină mai interesantă pentru public. „Există o foarte mare diferență între interesul public și
ceea ce publicul poate considera interesant”. Nu simplul interes, ci justificarea legitimă a
interesului public trebuie să servească drept motiv pentru violarea intimității unei persoane
publice.

În jurnalismul de investigație, practicile incorecte, precum înșelăciunea sau investigația sub


acoperire, uzurparea de calități oficiale, sustragerea de materiale, care conduc la diverse dileme
etice, pot fi justificate doar în condiții excepționale, după cum urmează:

1) existența nevoii: avem de a face cu o situație de criza, prealabilă, și nu generată de demersul


jurnalistic, ce presupune un pericol efectiv ce trebuie îndepărtat ori un pericol potențial ce trebuie
prevenit sau probleme grave, de interes public, ce trebuie dezvaluite;

2) ultima instanță: instituția de presă este singura instanță ce poate interveni în situația repectivă,
iar investigația jurnalistică este singura modalitate de rezolvare a problemei; e vorba de situații în
care agențiile de control abilitate sunt ineficiente, pasive ori implicate;

3) singura alternativă: în contextul dat, practicile incorecte respective sunt singura modalitate de
investigație jurnalistică.
Adoptarea obiectivităţii ca normă jurnalistică a fost simultană cu dezvoltarea ideii că reporterii
folosesc tehnici specifice profesiei lor: observarea evenimentelor, investigarea surselor de
informaţii. Ne putem imagina că ei se lăudau cu acurateţea lor deoarece au realizat că aceasta nu
le garanta doar o permanentizare, dar le şi consolida statutul de experţi şi profesionişti.

Jurnaliștii de investigație au o responsabilitate socială, deaorece mass-media este instrumentul prin


intermediul căruia se formează opinia publică şi se influenţează politicile publice. Autoritatea are
nevoie de investigaţie pentru propria sănătate şi pentru sănătatea celorlalţi cetăţeni. Sarcina
jurnalistului este să ajungă la fapte, la situaţii, fie că sunt politice, militare, sau sociale. Poate să
aibă simpatie pentru victime, dar principala sa îndatorire este să nu simpatizeze, ci să înţeleagă. În
jurnalism, ca și în știință, în general în acele activități legate de obținerea, selectarea, prelucrarea
și livrarea informației, legătură dintre cerințele etice și cerințele de adevăr este fundamentală.
Reglementările etice constituie baza autoreglementării activității jurnalistice. Ele se axează pe
două noțiuni: libertatea jurnalistului și responsabilitatea lui. Etica responsabilității vizează efectele,
rezultatul investigației și presupune că subiectul acțiunii, acesta fiind jurnalistul, poartă răspundere
morală pentru ceea ce a făcut, fie și neintenționat sau cu reavoință.
Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova
Universitatea de Stat din Moldova
Facultatea de Jurnalism și Științe ale comunicării

REFERAT

”Deontologia investigației jurnalistice”

A realizat: Casian Marina J152


A verificat: Petru Bogatu

Chișinău 2018