Sunteți pe pagina 1din 2

Ar fi o mare greseala sa presupunem ca un copil crede lucrurile pe care si le imagineaza- C.S.

Lewis

Cand politetea suava, ravna bigotismului temperat/ Preschimba “Cred” in “Simt ca”- Ronald Knox

Nimeni nu a incercat sa arate in ce sens crestinismul implinea asteptarile paganismului ori in ce fel
paganismul prefigura crestinismul. Conform pozitiei acceptate, s-ar fi spus ca religiile in genere nu
sunt decat un talmes-balmes pentru neghiobi, in vreme ce a noastra, printr-o exceptie fericita, este
absolut adevarata. – C.S. Lewis

Adesea ţi-e dat să întâlneşti în natură personaje atât de extravagante, încât un


dramaturg cu socotinţă nu s-ar hazarda să le pună pe scenă. (LORDUL
CHESTERFIELD)

acolo unde lipseşte curajul, nici o altă virtute nu poate supravieţui decât întâmplător.
(Johnson- C.S.Lewis)

Comparaţia este, desigur, între ceva de o însemnătate infinită şi ceva foarte mic;
precum comparaţia dintre Soare şi oglindirea soarelui într-un bob de rouă. Într-
adevăr, în opinia mea, relaţia este foarte asemănătoare, fiindcă nu cred că
asemănarea dintre experienţa creştină şi cea pur imaginativă este accidentală.
(C.S.Lewis)

Această viaţă inferioară a imaginaţiei nu este 133 începutul vieţii superioare a


spiritului sau pasul ulterior în direcţia ei, e o simplă imagine.(C.S.Lewis)

„încântarea" apare doar când atenţia şi dorinţa se concentrează în întregime asupra


altui lucru - un munte îndepărtat, trecutul sau zeii din Asgard. E un produs
secundar. Însăşi existenţa ei presupune să n-o doreşti pe ea, ci altceva. Dacă printr-
o asceză perversă sau prin folosirea vreunui drog ar putea fi generată dinăuntru, s-
ar dovedi pe dată fără nici o valoare. Aceasta e, aşadar, prima eroare, cea fatală, care
apare la fiecare nivel al vieţii cu aceleaşi efecte dezastruoase, preschimbând religia
în autorăsfăţ şi dragostea în autoerotism. (C.S.Lewis)

Când un individ necioplit ajunge în societatea unor oameni curtenitori, o vreme nu


poate decât să imite comportamentul lor. Cum altfel ar putea să înveţe, dacă nu prin
imitaţie?(C.S.Lewis)

Prea slab vă e păzită fericirea,


Ca îndelung să poată dăinui! (Milton)

Ce altă soartă-i de dorit pe lume


De nu să-ţi sorbi în tihnă fericirea? (Edmund Spenser)

Trebuie să afli de ce o idee nu mai este la modă. A fost vreodată combătută (şi dacă
da, de cine, unde şi cât de convingător) sau doar s-a stins, aşa cum trece fiecare
modă? În acest ultim caz, dispariţia nu spune nimic despre adevărul sau falsitatea
ei.(C.S.Lewis)

este mai important ca Cerul să existe decât ca vreunul dintre noi să ajungă în
el.(C.S.Lewis)

cu dor în suflet, dar fără de nădejde.(Dante, Divina Comedie)


Doream ca Natura să fie mai degrabă independentă de observaţiile noastre; ceva
diferit, indiferent, existent prin sine.(C.S.Lewis)

Principiul iadului este acesta –


„Sunt propriul meu stăpân. " (George McDonald)

„Cei care-o erezie părăsesc / Mai aprig decât toţi o duşmănesc. (Sheakspear)

Noi, muritorii, văzuţi din perspectiva ştiinţelor, sau aşa cum ne vedem îndeobşte unii
pe alţii, suntem simple „aparenţe". Dar aparenţe ale Absolutului(C.S.Lewis)

Idealismul poate fi discutat, chiar simţit; dar nu poate fi trăit. Era total absurd să
continui să cred că „Spiritul" era fie surd, fie pasiv la gesturile mele.(C.S.Lewis)

logica noastră lua parte la un Logos cosmic.(C.S.Lewis)

Există oameni, oameni mult mai buni decât mine, care aproape au făcut din
nemurire doctrina centrală a religiei lor; eu, unul, nu m-am putut abţine să nu
consider că preocuparea iniţială faţă de acest subiect ajunge să distrugă întreg
sistemul.(C.S.Lewis)

Iată de ce, deşi am fost îngrozit, n-am fost surprins să aflu că Dumnezeu trebuie
ascultat pentru ceea ce este în Sine. Dacă vă întrebaţi de ce ar trebui să-l ascultăm
pe Dumnezeu, în ultimă instanţă răspunsul este „Eu sunt". (C.S.Lewis)

dacă le ipostaziem (Raiul si Iadul) ca şi când ar avea un înţeles substanţial dincolo


de prezenţa sau absenţa lui Dumnezeu, corupem doctrina privitoare la ele şi ne
lăsăm şi noi corupţi gândind astfel. (C.S.Lewis)

Miza nu mai era să găsesc religia adevărată între o mie de religii false. Se reducea,
mai degrabă, la întrebarea: „Unde a ajuns religia la adevărata ei maturitate? Unde s-
au împlinit toate sugestiile păgânismului, în măsura în care se poate vorbi de aşa
ceva?"(C.S.Lewis)
Fiinţa primă şi necesară, Creatorul deţine suveranitatea atât de facto, cât şi
de jure. A lui este puterea şi împărăţia şi slava. Dar suveranitatea de jure mi-a fost
dezvăluită înainte să-i cunosc puterea, dreptul mi-a fost dezvăluit înainte să-i cunosc
puterea. Iar pentru asta sunt recunoscător. Cred că este bine să ne spunem uneori
nouă înşine: „Dumnezeu este de aşa natură, încât dacă (per impossibile) şi-ar pierde
puterea, păstrând în schimb celelalte atribute, iar dreptul suprem ar ajunge pururi
văduvit de puterea supremă, încă i-am datora supunerea pe care i-o datorăm acum."
(C.S.Lewis)

Păgânismul fusese copilăria religiei sau doar un vis profetic. (C.S.Lewis)