Elemente de algebră booleeană

George Boole (18151864) - met. simbolică de tratare a funcţiilor logicii formale.

Claude Shannon (1938) - analiza circuitelor de comutaţie.
Algebra Boole = Algebra logică = Calculul propoziţional, operează cu
propoziţii despre care se poate afirma că sunt adevărate sau false. Fiecărei propoziţii
i se poate asocia o variabilă (numită variabilă logică sau binară) care ia valoarea 1
când propoziţia este adevărată şi 0 când propoziţia este falsă.
Exemple:
Fie un întrerupător X căruia îi asociem variabila x, fig. 1.1 a.
X Y Z
(x (y (z)
) )
a) b) c)
Fig. 1.1. Explicativă pentru propoziţiile simple
a) întrerupătorul X este (nu este) acţionat;
b) bobina releului Y este (nu este) excitată;
c) Becul Z este aprins;

Propoziţiile pot fi simple (cazul exemplelor anterioare) sau compuse.

Propoziţiile compuse sunt cele a căror valoare de adevăr depinde de valoarea
de adevăr a propoziţiilor simple din care se compun şi de tipul legăturilor logice
dintre acestea.
Legăturile logice (operaţiile) de bază sunt prezentate în tab. 1.1.
Se observă că denumirile şi simbolurile operaţiilor logice diferă de la un
domeniu la altul. În cele ce urmează, vom utiliza aproape exclusiv notaţiile din
matematică.
Tab. 1.1. Denumirea şi simbolizarea operaţiilor de bază

Matematică Logică Tehnică

Prima lege de compoziţie
(suma logică) Disjuncţie SAU (OR)
x1+ x2 x1 x2 x1 x2
A doua lege de compoziţie
Conjuncţie ŞI (AND)
(produsul logic)
x1 x2 x1 x2
x1 x2
Elementul invers Negaţie NU (NOT)
x x x
Propoziţia compusă = funcţie logică = funcţie binară şi ia valoarea logică 1
când este adevărată şi 0 când este falsă.
Funcţia logică este complet definită cu ajutorul unui tabel finit (tabel de
adevăr) având în primele coloane valorile logice ale propoziţiilor simple
(considerate independente) şi în ultima coloană - valorile logice ale funcţiei, obţinute
prin aplicarea operaţiilor logice asupra valorilor logice corespunzătoare ale
propoziţiilor simple.

1
 x2 x1 y
0 0 0
0 1 0
1 0 0
1 1 1

1.1. Funcţii logice elementare

CIRCUITUL FUNCŢIA LOGICĂ
Nr. Structura Denumirea Tabelul de Schema logică Simbolul şi Denu-
crt. releistică adevăr echivalentă expr. alg. mirea

x y
X Y Neinversor x y Identitate
1. 0 0
x y 1 1 y=x

x y
2. X Y Inversor 0 1 x y Negaţie

x y 1 0 y= x

x2 x1 y
X1 X2 0 0 0 x
ŞI y Conjunc-
3. Y 0 1 0 x1
(AND) ţie
x1 x2 y 1 0 0 2y = x1  x2
1 1 1

x2 x1 y
X1 Negarea
0 0 1 x
Y ŞI-NU y conjunc-
4. x1
X2 x1 (NAND) 0 1 1 ţiei
y 1 0 1 y2 = x1  x 2
x
2 1 1 0

X1 x2 x1 y
Y 0 0 0 x1 y
X2 x1 SAU x2 Disjunc-
5. y 0 1 1
(OR) ţie
x2 1 0 1 y= x1 + x2
1 1 1

x2 x1 y
x1 Negarea
0 0 1 x2 y
X1 X2 SAU-NU disjunc-
6. Y 0 1 0
y (NOR) ţiei
x1 x2 1 0 0 y= x1  x 2
1 1 0

2
 CIRCUITUL FUNCŢIA LOGICĂ
Nr. Structura Denumirea Tabelul de Schema logică Simbolul şi Denu-
crt. releistică adevăr echivalentă expr. alg. mirea

x2 x1 y x1
X1 X2 x1 y
COINCI- x2
Y 0 0 1
DENŢĂ
7. 0 1 0
x2
y y=x1~x2= Echiva-
y (NXOR) lenţă
x1 x2 1 0 0 x1x 2  x1x 2
1 1 1

x2 x1 y x1
X1 X2 SAU x1 y Negarea
0 0 0 x2
EXCLUSIV echiva-
8. Y
(XOR) 0 1 1 x2 y=x1x2= lenţei
y
y
1 0 1 x1x 2  x1x 2
x1 x2
1 1 0

Observaţii:
a) ordinea x2x1 a variabilelor din tabelele de adevăr decurge din modul de
scriere binară a unui număr zecimal:
(N)zec. = 2n-1xn + 2n-2xn-1 + ... + 21x2 + 20x1 = (xnxn-1 ... x2x1)bin., (1.3)
Exemplu:
(6)zec. = 221 + 211 + 200 = (110)bin.

b) cele 8 funcţii apar în perechi (funcţia şi inversa ei);

1.2. Axiomele algebrei Boole

Fie o mulţime M compusă din n elemente (x1, x2, ..., xn) şi operaţiile ""
(produs logic) şi "+" (sumă logică) deja prezentate.
Spunem că mulţimea M formează o algebră Boole dacă:
1. Mulţimea M conţine cel puţin două elemente distincte:
 xi, xj  M, cu xi  xj. (1.4)
2. Pentru orice xi, xj  M, avem:
xi  xj  M şi xi + xj  M, cu 1  i, j  n. (1.5)
3. Operaţiile "" şi "+" prezintă următoarele proprietăţi:
a) comutativitatea:
x1  x2 = x2  x1; (1.6)
x1 + x2 = x2 + x1; (1.7)
b) asociativitatea:
x1  x2  x3 = (x1  x2)  x3 = x1  (x2  x3) = ... ; (1.8)
x1 + x2 + x3 = (x1 + x2) + x3 = x1 + (x2 + x3) = ... ; (1.9)
c) distributivitatea (uneia faţă de cealaltă):
x1  (x2 + x3) = x1  x2 + x1  x3; (1.10)
x1 + (x2  x3) = (x1 + x2)  (x1 + x3); (1.11)

3
 4. Ambele operaţii admit câte un "element neutru" cu proprietatea:
x  1 = 1  x = x; (1.12)
x + 0 = 0 + x = x; (1.13)
5. Pentru orice x  M, va exista un element x (non x) cu proprietăţile:
x  x = 0; (1.14)
x + x = 1. (1.15)
Relaţiile 1.14 şi 1.15 poartă numele de principiul contradicţiei, respectiv -
principiul terţului exclus şi se enunţă astfel:
Principiul contradicţiei: o propoziţie nu poate fi şi adevărată şi falsă în
acelaşi timp.
Principiul terţului exclus: o propoziţie este sau adevărată, sau falsă, o a treia
posibilitate fiind exclusă.

1.3 Regulile de calcul ale algebrei Boole

Pornind de la axiome, se deduc următoarele teoreme care devin reguli de
calcul în cadrul algebrei Boole:
1. Principiul dublei negaţii:
x = x (dubla negaţie este echivalentă cu afirmaţia). (1.16)
2. Idempotenţa:
x
 x
 ...
x  x ; (1.17)
n

x x  ...
  xx.
 (1.18)
n
3. Absorbţia:
x1  (x1 + x2) = x1; (1.19)
x1 + (x1  x2) = x1. (1.20)
4. Legile elementelor neutre:
x  0 = 0; (1.21)
x + 0 = x; (1.22)
x  1 = x; (1.23)
x + 1 = 1. (1.24)
5. Formulele lui De Morgan:
x1  x 2  x1  x 2 ; (1.25)
x1  x 2  x1  x 2 . (1.26)

Exerciţii:
Justificăm în continuare relaţiile 1.11, 1.19, 1.20, 1.25 şi 1.26:
(1.11): x1 + (x2 x3) = (x1 + x2) (x1 + x3).
Se lucrează în membrul drept, ţinând seama de relaţiile 1.17, 1.10 şi 1.24, se
obţine succesiv:
(x1 + x2) (x1 + x3) = x1 x1 + x1 x3 + x1 x2 + x2 x3 = (conf. 1.17) =
= x1 + x1 x3 + x1 x2 + x2 x3 = (conf. 1.10) =
= x1 (1 + x3 + x2) + x2 x3 = (conf. 1.24) =
= x1 + x2 x3 = x1 + (x2 x3).
(1.19): x1 (x1 + x2) = x1 x1 + x1 x2 = (conf. 1.17) =
4
 = x1 + x1 x2 = (conf. 1.10) = x1 (1 + x2) = (conf. 1.24) = x1.
(1.20): x1 + (x1 x2) = x1 + x1 x2 = x1 (1 + x2) = (conf. 1.24) = x1.
Relaţiile (1.25) şi (1.26) se verifică cu ajutorul tabelului de adevăr (tab. 1.3):

Tab. 1.3. Demonstrarea relaţiilor lui De Morgan

rel. 1.25 rel.1.26

x2 x1 x1x2 x1  x 2 x1 x2 x1 + x2 x1+ x2 x1  x 2 x1  x2

0 0 0 1 1 1 1 0 1 1
0 1 0 1 0 1 1 1 0 0
1 0 0 1 1 0 1 1 0 0
1 1 1 0 0 0 0 1 0 0

1.4. Exprimarea algebrică a funcţiilor booleene

O funcţie logică de n variabile independente, y = f (x1, x2, ..., xn), poate fi
exprimată algebric sub formă canonică (disjunctivă sau conjunctivă), sub formă
elementară (disjunctivă sau conjunctivă) sau sub formă neelementară.

1.4.1. Forma canonică

Forma canonică presupune operarea cu termeni canonici. Prin termen
canonic înţelegem un termen în care sunt prezente toate variabilele independente,
luate sub formă directă sau negată.

1.4.1.1. Forma canonică disjunctivă

În cadrul formei canonice disjunctive (FCD) termenii sunt legaţi între ei prin
disjuncţii, iar variabilele - în cadrul fiecărui termen, numit "constituent al unităţii" -
prin conjuncţii.

Exemplu:
În cazul unei funcţii de două variabile, tab. 1.4, P k (termenul canonic al FCD) va
fi produsul logic al celor două variabile, luate direct sau negate, forma directă
corespunzînd valorii logice 1 a variabilei, iar cea negată - valorii 0, astfel încât să
rezulte Pk = 1 (de aici denumirea de "constituent al unităţii").

Tab. 1.4. Explicativ pentru generarea FCD şi FCC ale funcţiilor de două variabile

x2 x1 Pk \f f0 f1 ... f10 ... f15 Sk

0 0 P0 = x 2  x 1 0 0 1 0 1 S0 = x2+x1
0 1 P1 = x 2 x1 1 0 0 1 1 S1 = x2+ x1
1 0 P2 = x2 x1 2 0 0 0 1 S2 = x 2 +x1
1 1 P3 = x2x1 3 0 0 1 1 S3 = x 2 + x 1

5
 Vectorul  = {0, 1, 2, 3} din tab. 1.4, ale cărui componente k pot lua
valorile 0 sau 1 logic, particularizează funcţia de două variabile f (x1, x2).
2 n
Se observă că există 2 2 funcţii de două variabile, sau, în general, 2 2 , unde s-a
notat cu n numărul variabilelor de intrare.
Forma canonică disjunctivă generală a unei funcţii de două variabile este deci:
fFCD(x1, x2) = 0  P0 + 1  P1 + 2  P2 + 3  P3, (1.27)
sau comprimat:
3
fFCD(x1, x2) =   k  Pk . (1.28)
k 0

Pentru o funcţie de n variabile, FCD este:

N 1
fFCD(x1, x2, ..., xn) =   k  Pk , unde N = 2n. (1.29)
k0
1.4.1.2. Forma canonică conjunctivă
În cadrul formei canonice conjunctive (FCC), termenii sunt legaţi între ei prin
conjuncţii, iar variabilele - în cadrul fiecărui termen, numit "constituent al lui zero" -
prin disjuncţii.
Reluând exemplul funcţiilor de două variabile, S k (termenul canonic al FCC, tab.
1.4) va fi suma logică a celor două variabile luate sub formă directă sau negată,
forma directă corespunzînd valorii logice 0 a variabilei, iar cea negată - valorii 1,
astfel încât să rezulte Sk = 0 (de aici denumirea de "constituent al lui zero").
2
Cele 2 2 funcţii logice de două variabile se vor obţine din FCC prin
particularizarea valorilor componentelor vectorului .
Forma canonică conjunctivă generală a unei funcţii de două varibile este deci:
fFCC(x1, x2) = (0 + S0)  (1 + S1)  (2 + S2)  (3 + S3), (1.30)
sau comprimat:
3
fFCC(x1, x2) =  ( k  S k ) . (1.31)
k 0
Pentru o funcţie de n variabile, FCC este:
N 1
fFCC(x1, x2, ..., xn) =  ( k  S k ) , unde N = 2n. (1.32)
k 0

Cu ajutorul exemplului anterior se poate demonstra că FCD şi FCC sunt

echivalente.
Astfel, calculând f10 în ambele moduri, obţinem:
3
f10FCD(x1, x2) =   k  Pk = x 2 x1+x2x1 => x1( x 2 + x2) = x1; (1.33)
k0
3
f10FCC(x1, x2) =  ( k  S k ) = (x2 + x1)( x 2 + x1) =>
k0
=> x2x1 + x1 x 2 + x1 = x1 (x2 + x 2 +1) = x1, (1.34)
rezultate care susţin afirmaţia de echivalenţă a celor două forme de exprimare.
1.4.2. Forma elementară
Forma elementară (FE) are în alcătuire cel puţin un termen elementar. Prin
termen elementar înţelegem un termen care nu conţine toate cele n variabile ale
funcţiei, deci care nu este canonic.
La forma elementară se ajunge prin minimizare.

6
 Exemplu:
Funcţia de trei variabile:
fFE(x1, x2, x3) = x1x2x3 + x1 x 2 (1.35)
este dată sub forma elementară. Termenul x1 x 2 este elementar deoarece nu
conţine toate variabilele de intrare. Forma elementară (1.35) se obţine prin
minimizare din forma canonică:
fFCD(x1, x2, x3) = x1x2x3 + x1 x 2x3 + x1 x 2 x 3. (1.36)
Într-adevăr, dînd factor comun x1 x 2 între ultimii doi termeni din (1.36) şi
aplicînd principiul terţului exclus, obţinem:
f (x1, x2, x3) = x1x2x3 + x1 x 2(x3 + x 3) = x1x2x3 + x1 x 2. (1.37)

1.4.3. Forma neelementară

Funcţiile logice scrise sub formă canonică sau elementară (ambele,
disjunctive sau conjunctive) pot fi aduse la forma neelementară (FNE) dacă există
variabile sau grupuri de variabile comune mai multor termeni.
Comparativ cu formele din care provin, formele neelementare se pot
implementa cu circuite logice având un număr mai mic de intrări, dar structurate pe
mai multe niveluri logice.

Exemplu:
Pornind de la funcţia:
f (x1, x2, x3) = x1x2x3 + x1 x 2 x 3, (1.38)
dată în FCD, observăm că variabila x1 este comună ambilor termeni şi, prin
urmare, putem scrie:
f FNE(x1, x2, x3) = x1(x2x3 + x 2 x 3), (1.39)
unde forma (1.39) este neelementară.
Implementarea formelor (1.38) şi (1.39) conduce la circuitele din fig. 1.3.
Se remarcă scăderea numărului de intrări/poartă şi creşterea numărului de
niveluri logice în cazul implementării FNE, fig. 1.3 b.

niv. niv. niv. niv. niv.

x 1 2 1 2 3
x2
x21
x
x3 3
x1 x
f(x1,x2 2
,x3) x3
x2
x3 x1 f(x1,x2
,x3)
a) FCD b) FNE

Fig. 1.3. Comparaţie FCD - FNE

7
1.5. Reprezentarea funcţiilor booleene cu ajutorul diagramelor
Veitch - Karnaugh
Un alt mod de reprezentare a funcţiilor booleene în afara tabelului de adevăr
(TA) îl constituie diagrama Veitch - Karnaugh (VK).
Reluând exemplul funcţiei de două variabile ŞI (AND) al cărei tabel de
adevăr este tab. 1.5, observăm corespondenţa celor patru combinaţii logice ale
variabilelor x1 şi x2 cu vârfurile unui pătrat de latură l = 1, desenat în planul (x 1, x2),
fig. 1.4.
Este uşor de sesizat faptul că orice sens de deplasare am alege pe conturul
pătratului din fig. 1.4, coordonatele unui vârf diferă de coordonatele unui vârf vecin
prin valoarea logică a unui singur bit.

Tab. 1.5. Tabelul de adevăr al funcţiei 00 10

ŞI (AND) de două variabile x2

x2 x1 y
0 0 0
0 1 0 01 11
1 0 0
1 1 1
x1

Fig. 1.4. Un model de ordonare

ciclică a combinaţiilor logice ale
celor două variabile de intrare.

Rearanjând liniile tabelului de adevăr (tab. 1.5) după modelul sugerat în fig.
1.4, obţinem tab. 1.6 în care oricare două linii vecine, inclusiv prima cu ultima,
diferă între ele prin valoarea logică a unei singure variabile.

Tab. 1.6. Explicativ pentru construirea codului binar

reflectat al unei funcţii de două variabile

x2 x1 y
0 0 0
0 1 0
1 1 1
1 0 0

Examinând primele două coloane ale tab. 1.6, constatăm că ele se pot obţine
prin introducerea unei "oglinzi" după 2 1 = 2 linii pentru coloana x1 şi după 22 = 4
linii pentru coloana x2.
Desigur, reflectarea în oglindă a valorilor logice ale variabilei x2 nu mai are loc
deoarece numărul de linii ale TA al unei funcţii de două variabile este 2 2 = 4.

8
 Codul binar reflectat obţinut în tab. 1.6 mai este cunoscut şi sub denumirea
de cod ciclic sau cod Gray.
Prezentând tab. 1.6 într-o formă în care valorile logice alocate variabilelor x1
şi x2 constituie adresele celor 22 = 4 locaţii în care funcţia ia valori, obţinem
diagrama VK a funcţiei AND de două variabile, fig. 1.5.
Faptul că diagrama VK are caracter ciclic este evidenţiat de prima şi ultima
coloană care pot fi considerate vecine deoarece diferă între ele prin valoarea logică a
unui singur bit de adresă (00 - 10).

x2x1 00 01 11 10

0 0 1 0

Fig. 1.5. Diagrama VK a funcţiei ŞI (AND)

de două variabile

Diagrama VK din fig. 1.5 poate fi deci privită ca un cilindru obţinut prin
curbarea figurii şi suprapunerea laturilor din stânga şi din dreapta (îngroşate în
desen), devenite generatoare.
În cazul unei funcţii (AND) de trei variabile, liniile tabelului de adevăr (tab.
1.7) pot fi puse în corespondenţă cu coordonatele vârfurilor unui cub, fig. 1.6.

Tab. 1.7. Tabelul de adevăr al funcţiei

ŞI (AND) de 3 variabile x3

x1 x3 x2 x1 y 10
0 10
0 0 0 0 1
0 0 1 0
0 1 0 0 11 11
0 00
0 1 1 0 0
1 x1
1 0 0 0 00
1 0 1 0 1
1 1 0 0 01 01
1 1 1 1 x2 0 1

Fig. 1.6. Un model de ordonare

ciclică a combinaţiilor logice ale
celor 3 variabile de intrare

Observăm şi în acest caz, că diferenţa coordonatelor a două vârfuri vecine ale

cubului este - orice drum am alege - de un singur bit, fapt care ne sugerează o
rearanjare a tab. 1.7 pe principiul codului binar reflectat, tab. 1.8.

Tab. 1.8. Explicativ pentru construirea codului binar

9
 reflectat al unei funcţii de 3 variabile

x3 x2 x1 y
0 0 0 0
0 0 1 0
0 1 1 0
0 1 0 0
1 1 0 0
1 1 1 1
1 0 1 0
1 0 0 0

Diagrama VK corespunzătoare tabelului 1.8 poate fi prezentată de maniera

din fig. 1.7 a sau b.
x2x1 x1
00 01 11 10
x3
0 0 0 0 0 0 0 0 0

1 0 0 1 0 0 0 1 0 x3

a) b) x2
Fig. 1.7. Două modalităţi de reprezentare a diagramei VK a unei funcţii de 3 variabile

Pentru funcţii de patru variabile diagrama VK poate fi reprezentată ca în fig.

1.8 a sau b.
În ambele cazuri este respectat principiul ciclităţii.
Într-adevăr, locaţia 0000 este vecină atît cu locaţia 0010 cât şi cu 1000.
Pentru funcţii de cinci variabile se utilizează două tabele alăturate de tipul
celui din fig. 1.8.a (sau b), unul pentru x5 şi altul pentru x 5.
x2x1 x1
00 01 11 10
x4x3
00

01
x3
11
x4
10

x2
a) b)
Fig. 1.8. Două modalităţi de reprezentare a diagramei VK a unei funcţii de 4 variabile

1.6. Minimizarea funcţiilor logice

10
 - Motivaţie;
- Cum poate fi făcută: - cu ajutorul diagramelor VK;
- prin metode analitice.

1.6.1. Minimizarea cu ajutorul diagramelor VK

Etape:
A. Alcătuirea diagramei VK şi completarea locaţiilor acesteia cu valorile
logice corespunzătoare termenilor funcţiei: 1 logic pentru un termen FCD; 0 logic
pentru un termen FCC.
B. Minimizarea propriu-zisă
Minimizarea poate fi de tip disjunctiv sau conjunctiv în funcţie de conţinutul
"1" sau "0" logic al locaţiilor cu care se operează.
Ea constă din două etape şi anume:
B.1. Gruparea locaţiilor vecine ce conţin "1" ("0") logic în grupe de câte 20,
21, ..., 2k locaţii.
Ţinând seama de faptul că oricare două locaţii vecine din diagrama VK diferă
între ele prin valoarea logică a unei singure variabile, gruparea a 2 (2 1) locaţii vecine
care au acelaşi conţinut conduce la eliminarea acelei variabile care, înregistrînd o
variaţie logică de la o locaţie la alta, nu poate caracteriza grupul. Prin urmare, în
cazul unei funcţii de n variabile, doi termeni canonici conţinând câte n variabile
fiecare şi care corespund celor două locaţii vecine grupate, vor fi înlocuiţi cu un
singur termen format din n-1 variabile;
Generalizînd, gruparea a 2k locaţii vecine care au acelaşi conţinut şi care
corespund celor 2k termeni canonici formaţi din câte n variabile fiecare, conduce la
eliminarea a k variabile şi, prin urmare, la obţinerea unui singur termen format din
n-k variabile.
La realizarea grupărilor de locaţii vecine ce conţin "1" ("0") logic, este
necesară respectarea următoarelor reguli:
r1) fiecare locaţie din diagrama VK care prezintă interes din punct de vedere
al tipului de minimizare utilizat, poate face parte din oricât de multe grupări, dar cel
puţin din una;
r2) cel mai avansat grad de simplificare se obţine dacă locaţiile ce conţin "1"
("0") logic din diagrama VK formează un număr minim de grupuri, fiecare grup
conţinând la rândul său un număr cât mai mare de locaţii.
B.2. Scrierea formei minimale a funcţiei
Forma minimală disjunctivă (FMD) sau conjunctivă (FMC) conţine
atâţia termeni câte grupări de locaţii au fost realizate. Locaţiilor izolate, care nu
au putut fi cuprinse în nici o grupare, le vor corespunde termenii canonici
iniţiali din care au provenit. Grupurilor de 2 k locaţii le vor corespunde termeni
elementari formaţi din câte n-k variabile care caracterizează grupul.

Exemplu:
11
 Considerăm o funcţie logică de 3 variabile dată fie prin tabelul de adevăr (tab.
1.9), fie prin FCD (rel 1.40) sau FCC (rel. 1.41):
Tab. 1.9. Tabelul de adevăr al unei funcţii de 3 variabile binare
x3 x2 x1 y
0 0 0 0
0 0 1 0
0 1 0 1
0 1 1 1
1 0 0 0
1 0 1 1
1 1 0 1
1 1 1 1

y FCD  x 3 x 2 x1  x 3 x 2 x1  x 3 x 2 x1  x 3 x 2 x1  x 3 x 2 x1 ; (1.40)
             
P1 P2 P3 P4 P5
y FCC  ( x 3  x 2  x1 ) ( x 3  x 2  x1 )  ( x 3  x 2  x1 ) . (1.41)
     
S1 S2 S3
(x3+x
x2x1 2)
00 01 11 10
x
3
0 0(S1 0(S2 1(P1 1(P2 x 3x 2
(x2+x ) ) ) )
x2
1)
1 0(S3 x3x2
1(P3 1(P4 1(P5
) ) ) )

x3x1
Fig. 1.9. Diagrama VK a funcţiei din exemplul considerat
e1) Obţinerea FMD
y  x 3 x 2  x 3 x 2  x 3 x1 , (1.42)
    
P1P2 P4P5 P3P4
dar aceasta nu reprezintă o formă minimală!
yFMD = x2 + x3x1. (1.43)
e2) Obţinerea FMC
yFMC = (x3 + x2)  (x2 + x1). (1.44)
Observaţii:
1. Cele două forme minimale (rel. 1.43 şi 1.44) sunt convergente.
yFMC = (x3 + x2) (x2 + x1) = x3x2 + x3x1 + x 2 x 2 + x2x1 =

x2
= x2( x 3  1  x1 ) + x3x1 = x2 + x3x1 = yFMD. (1.45)

1
2. Forma minimală (disjunctivă sau conjunctivă) nu este neapărat unică.

x
3
12 x2
x1
 a) implementarea FCD b) implementarea FMD
Fig. 1.10. Comparaţie FCD – FMD

x3
x2
x1 x3
x3 x2
yFMC
x2 yFCC x2
x1 x1
x3
x2
x1
a) implementarea FCC b) implementarea FMC
Fig. 1.11. Comparaţie FCC - FMC
Considerând, pentru exemplificare, diagrama VK din fig. 1.12, constatăm că
grupările P1P3 şi P2P5 sunt "obligatorii", în timp ce P 4 se poate grupa fie cu P3, fie
cu P5, în ambele variante rezultând forme "la fel de minimale".

x2x1
00 01 11 10
x
3 0
0 1P1 1P2 0

1 1P3 1P4 1P5 0

Fig. 1.12. Explicativă pentru obţinerea unor forme "la fel de minimale"
1.6.2. Minimizarea prin metoda analitică
Minimizarea prin metoda analitică are acelaşi domeniu de aplicabilitate ca şi
13
cea realizată cu ajutorul diagramei VK.
Minimizarea de tip disjunctiv porneşte de la FCD în care se grupează
termenii care diferă prin valoarea logică a unei singure variabile (proprietatea de
distributivitate), după care se elimină variabila care este în disjuncţie cu negata sa
(principiul terţului exclus).

Exemplu: Reluând exemplul de la paragr. 1.6.1, rel. 1.40, etapele minimizării

sunt prezentate mai jos:
yFCD = x 3x2x1 + x 3x2 x 1 + x3 x 2x1 + x3x2x1 + x3x2 x 1;

P1 P2 P3 P4 P5

x 3x2 ( x  x1 ); x3x1 ( x 2  x 2 ); x3x2 ( x1  x1 )

1
    
 
1 1 1

P12= x 3 x 2 P34=x3x1 P45=x3x2

P1245 = ( x 3  x 3 )x2 (1.46)

 
1
yFMD = x2 + x3x1. (1.47)

Minimizarea de tip conjunctiv este similară celei de tip disjunctiv cu următoarele

deosebiri: se porneşte de la FCC în care se fac grupările respective, după care se
elimină variabila care se află în conjuncţie cu negata sa (principiul contradicţiei).

Prezentăm, pe acelaşi exemplu, etapele minimizării de tip conjunctiv:

yFCC = (x3 + x2 + x1)  (x3 + x2 + x 1)  ( x 3 + x2 + x1);

S1 S2 S3

S12 = (x3 + x2) + ( x1  x1 )


0

S13 = (x2 + x1) + ( x 3  x 3 ) (1.48)


0
yFMC = (x3 + x2)  (x2 + x1). (1.49)

1.6.3. Minimizarea funcţiilor incomplet definite

În cazul funcţiilor incomplet definite, vom asocia în diagrama VK simbolul
14
"*" pentru acele puncte din domeniul de definiţie în care funcţia nu este definită.
În timpul minimizării funcţiei, simbolului "*" i se atribuie valoarea logică "0"
sau "1", după cum dictează interesele minimizării.

Exemplu:
Considerăm diagrama VK din fig. 1.13, în care simbolul "*" este convenabil să
fie interpretat drept "1" logic. Se obţine y  x 2 .
x2x1
00 01 11 10
x
3 1
0 1 0 0

x2 1 1 * 0 0

Fig. 1.13. Explicativă pentru minimizarea funcţiilor incomplet definite

1.6.4. Concluzii
Deşi minimizarea prin metoda analitică urmează practic aceiaşi paşi cu
minimizarea bazată pe diagrama VK, ea este mult mai dificilă dearece grupările de
termeni sunt mai greu de observat.
Minimizarea bazată pe diagramele VK devine complicată pentru mai mult de
5 variabile de intrare.
Întrucât FMD şi FMC sunt convergente, este indicat să se utilizeze acea
variantă de minimizare care conduce la o formă mai simplă. Adeseori se optează
însă pentru varianta implementabilă cu circuitele logice disponibile la utilizator:
FMC în cazul în care se dispune în majoritate de porţi NOR şi FMD în cazul în care
se dispune în majoritate de porţi NAND.

15
 ELECTRONICĂ-II
(DIGITALĂ)

http://electronics.ucv.ro
/vfilipescu
Username: electronica
Parola: 20101001

Avizier:
- Condiţii promovare examen
- Subiecte examen
- Lista lucrărilor de laborator

Materiale didactice:
- Curs CID (Electronică-II)
- Îndrumar laborator CID (Electronică-II)

16