Curs 6-7 SISTEMUL COMPETITIONAL. CLASIFICAREA COMPETITIILOR Numeroase evenimente sportive care au loc intr-o ramura de sport la nivel regional, national sau mondial implicS organizarea acestora dup’ numeroase reglementari ce fac posibilé indeplinirea unor cerinte privind categoriile de sportivi, promovarea sau calificarea in etape superioare (ori retrogradarea), asigurarea unei folosiri rationale a fondurilor etc, Sistemul competitional se defineste ca: totalitatea competitiilor Programate si organizate intr-o ramuré de sport, intr-un anumit interval de timp (de regulé un an) si formele de desfasurare ale acestora pe baza reglementarilor adoptate. Sistemele competitionale se elaboreazi de ctre federatiile pe ramuri de sport, nationale si internationale cu precizarea datelor, locurilor si regulilor de desfagurare ale competitiilor. Aceasté structurare este denumit’ sistem datoritS faptului ca intre competitii si datele lor exist 0 coordonare perfect’, sunt stabilite obiective cu duraté precisé pentru fiecare si, cu deosebire pentru cele cu desfagurare pe etape, sau chiar pentru intreaga competitie, sunt conditionate de desféisurarea unor calificdri sau promovari. Obiectivele cele mai importante ale sistemului competitional sunt: atragerea in activitate a unui numar cdt mai mare de sportivi (cuprinderea in activitatea competitionala a tuturor categoriilor de sportivi) si stimularea cresterii performantelor jintr-o ramuré de sport. Pentru realizarea acestor obiective federatiile sportive nationale sau internationale pun in actiune majoritatea resurselor umane si materiale de care dispun. Un sistem competitional eficient trebuie s& respecte indeplinirea mai multor conditii: | a) Cuprinderea th activitate a tuturor categoriilor de sportivi (novici- sperante - copii - mai multe categorii de varst& daci numarul practicantilor ramurii de sport este mare — juniori, cadetj, seniori, veterani) b) Evitarea suprapunerii datelor de desfasurare a competitillor organizate pe plan intern cu cele din sistemele competitionale internationale, De regula, sistemele competitionale interne se definitiveazé dupa ce s-au primit datele de la federatile internationale. ©) Precizarea clara a locurilor si datelor de desfasurare, pe de o parte pentru evaluarea participarii, de c&tre unitatile, echipele sportive (transport, cazare, masa etc) si pe de altd parte pentru planificarea corect’ a intrérii in form’ sportiva. O dat& stabilite locurile si datele de desfisurare ale competitilor, acestea nu se mai schimba.d) Evitarea programéarii competitiilor pentru copii, juniori si cadeti in Perioadele de incarcétura profesionalé, cum sunt etapele de evaluare, teze, sesiuni de examene, admiteri in diferite trepte de invtSmant. ©) Traditile ramurii de sport in tara respectivi, prin cuprinderea competitillor traditionale si prin stabilirea locurilor de desfasurare in functie de Popularitatea ramurii de sport in zona respectiva. f) Stabilirea competitillor in localitatile care dispun de baza material’ corespunzatoare desfasurarii acestora si spatii de cazare suficiente. 9) Tendintele de dezvoltare existente pe plan international (cresterea numérului de competiti, starturi etc) si formele de desfasurare a competitor (etape, turnee etc). Cresterea constanté a numérului de competitii pe plan international a determinat amplificarea sistemelor competitionale nationale, cea mai mare rat de crestere find inregistrat3 de Cupele Mondiale, dar si de Campionatele Mondiale ale juniorilor, Ja mai multe ramuri de sport si probe. De asemenea, au fost create noi ramuri sportive: caiac-canoe de categorie usoar’, volei pe plajé, montan bike, schi nautic, campionate mondiale. de judo femei, haltere si culturism, sport aerobic, fitness etc Cauzele care au determinat aparitia acestora sunt numeroase, determinand unii specialisti s8 afirme c& suntem in fata unui fenomen sportiv gigantic, care va deveni din ce in ce mai greu de stapanit, afirmatie in mare parte eronat’. S3 nu uitém de cresterea demograficé extraordinard (in fiecare zi populatia Globulul Pamantesc creste cu echivalentul locuitorilor Grenoble (300.000 locuitori) iar la fiecare 40 de ani se dubleaz), care face ca tot mai multi cet8teni, in special tineri, sé practice sportul si, pe de altS parte, s& creasc’ si numarul celor cu talent exceptional. La acestea putem adéuga cresterea economic’, dezvoltarea tehnologiilor, cresterea rolului sportului in viata’ social’ si pentru s&natate etc. Prin aceasta sportul devine bun al tuturor, este un drept al omului; el nu poate fi Pastrat pentru o efé, organizarea restrictiva a acestuia de dragul unei exigente in spiritul performante’este greu de acceptat in zilele noastre. Gigantismul (Jocuri Climpice in special) este in fapt o mare s&rb&toare a omenirii, a tinerilor in Special, care evidentiazd, in primul rand victoria omului asupra_ proprillor Prejudecati in ce priveste rasele umane, cultura, prietenia si cinstea, este o scoala @ educatiel in spiritul cresterii posibilitatilor fizice si psihice ale oamenilor. Sistemele competitionale dintr-o taré sunt determinate de mai multi factori dintre care mentionam: a) Traditiile existente in tara respectiva in practicarea unui sport sau a altora. Aceste traditii sunt determinate in mare masurd de popularizarea sportululin randul cetatenilor, de succesele obtinute pe plan international de reprezentanti {8rii, de baza material existent’ etc. b) Conditille climatice favorizante, cum sunt cele specifice t8rilor nordice pentru sporturile de iarnd, cele specifice sporturilor nautice, acolo unde exist’ suprafete de api etc. ©) Nivelul de dezvoltare economic’ al unor tri, care pot pune la dispozitia Cetatenilor (la nivel de masé sau pentru grupuri de amatori) fonduri si baza material’ optima pentru diferite ramuri de sport. d) Ecoul national pe care! au, in unele t&ri, organizarea diferitelor Competitii de anvergur’, cum sunt Jocurile Olimpice, Campionatele Mondiale si altele. ) Existenta unor structuri eficiente de conducere la nivelul federatiilor si in teritoriu la nivelul judetelor si localitatilor. f) Popularizarea unor performeri si a rezultatelor acestora in cadrul opiniei Publice, care atrage dupa sine si dorinta unui mare numa de copii de a practica sportul respectiv. 9) Reflectarea in cadrul clasei politice dintr-un stat a valentei sportului ca factor de sénétate, socializare si comunicare interumané si international’; sportul privit ca $i criteriu de comparare intre natiuni. © caracteristicd importanté a sportului contemporan este dat’ de Participarea tot mai mare a femeilor in toate tipurile, genurile si formele de competitii. Numeroase tari au fost si sunt forte mondiale pe plan sportiv datorit& femeilor cu talent de exceptie, participante in competitiile internationale. Sistemul competitional este foarte strans de sistemul de antrenament constituind impreuné un complex ce asigurd dezvoltarea si valorificarea Performantei. Sistemul competitional se regseste particularizat in calendarul Competitional alcétuit de fiecare sectie si antrenor, prin care se stabileste dinamica performantelor, tipurile de concursuri $i competitia sau competitille la care este prognozaté a se atinge forma maxima. De aceea in cadrul calendarului competitional se includ diferite tipuri, forme si genuri de competitii (in functie de obiectivele urmérite de antrenor). CRITERIILE DE CLASIFICARE A COMPETITIILOR SPORTIVE Pentru a asigura egalitatea sanselor se constituie categorii competitionale care se stabilesc in functie de performante sau dup varst& gi sex. In prezent, competitille prezinté 0 diversitate foarte mare de forme. in functie de nivelul valoric si numérul participantilor se stabileste importanta si valoarea unei competitii. Printre criteriile de clasificare a competitiilor sportive putem identifica:* geografic @. international - Jocurile Olimpice, campionate mondiale, continentale, Fegionale, jocuri internationale (specifice unor categorii de participanti: militari, Studenti etc.), cupe continentale si mondiale, competitii demonstrative si de caritate etc. 5, national - campionate nationale (cu etape pe localitate, judet, zon’, regiune), cupe, competitii nationale specifice, competitii in cadrul cluburilor si asociatillor sportive, competitii demonstrative si de caritate etc. * Gp-turnee (1-10 zile), sezoniere (etape cu acumulare de puncte); * forma - in trepte (calificare de la nivelul inferior la cel superior), pe etape (la acelasi nivel); + gen- individual, pe echipe, mixt; % mod de disputare - cel mai bun se calific’, eliminatoriu, cu acumulare de puncte, ordine in clasament; metodica antrenamentului - competitii Pregatitoare, competitii de baz’, competitii de verificare, competitii de testare, competitii de antrenament si control, competitii de obiectiv, competitii pentru clasificare CLASIFICAREA COMPETITIILOR SPORTIVE Din punct de vedere al obiectivelor urmarite: - campionate; - cupe; = competitii amicale; - alte feluri de competitii. > v Din punct de vedere al tipului competitional: > competitie unicé ~ turneu delimitat in timp la 1-5 zile; ~ _ competitie sezoniera — competitie pe etape cu acumulare de puncte. > Din punct de vedere al formei competitici: ~ in trepte ~ calificare de la nivel inferior la cel superior; pe etape — se desfisoar§ la acelasi nivel. > Din punct de vedere al genului de competitie: individuale ~ se apreciaz’ performantele individual; ~ pe echipe — se apreciaz’ performantele unei echipe: - mixte a Din punct de vedere al modului de desfésurare: - cel mai bun in clasament;- cu acumulare de puncte; - _ ordine in clasament. Campionatele sunt competitii care se organizeazi pentru stabilirea campionilor la diverite varste si nivele de pregitire, categorii de greutate si ramuri de sport, Acest gen de competitie reprezint& cel mai rspadit gen de comparatie a performantelor sportive, constituind momentul de realizare a celor mai bune performante. Datele la care se desfasoari campionatele (cu toate etape, de la cea mai mic’ structura pana la cel mai cel mai inalt nivel ~ exemplu: campion pe scoalé sau club pnd la campion mondial sau campion olimpic) constituie puncte nodale ale valorific&rii pregaitiri din antrenamente. Planul de Pregatire sportiva se construieste dupa datele, formele si locurile de desfisurare a campionatului. Campionatul cu cel mai ridicat nivel devine competitia de Obiectiv, celelalte campionate devenind etape intermediare in vederea obtinerii titlului de campion la competitia maxim’ care poate fi atins de respectivul sportiv. Competitiile cu caracter formativ (de dezvoltare) cuprind toate tipurile de intreceri ce au ca obiective principale: pregatirea integral’, verificarea, selectia si angrenarea in activitatea complex. Aceste tipuri de competitii sunt utilizate ca mijloace fundamentale in cresterea’formei sportive si atingerea punctului culminant la concursul de referint’. in cazul copiilor si juniorilor competitiile formative cauté s& realizeze si un alt obiectiv — obignuirea cu participarea la concurs, deci, a experientei competitionale. Un incepator nu trebuie inscris la un concurs cu participanti Superior ca varsté, experient& competitionala, indiferent cat este de pregatit, numai de dragul de a realiza acest obiectiv, deoarece infrangerea repetat’S poate rea stéri psihologice nefavorabile, determinnd in unele cazuri chiar retragerea copiilor din activitatea sportiva ; Competitiile (concursurile) pregatitoare sunt de regul’, modelate Partial sau integral dup& competitiile de referinta ce urmeaz3. Acestea trebuie s& creascé in intensitate treptat, asigurand astfel, intrarea in forma sportiv’. in cadrul acestora intré competitiile pregatitoare cu caracter traditional si jocurile competitionale, acestea din urma organizandu-se sub forma de turnee, de c&tre un club sau alte structuri sportive, inaintea inceperii calendarului competitional oficial. Competitiile de verificare au drept scop verificarea stadiului de Pregatire la un moment dat (competitii de control), desprinderea eventualelor deficiente si a directillor de perfectionare a antrenamentului in. structurile ulterioare ale planului anual.Competitiile de selectie sau de nominalizare (trialuri), sunt organizate de catre federatiile de specialitate cu scopul alcdtuirii diverselor loturi nationale. Acestea se pot desfasura atat intr-un cadru amical ct si in cadrul unor competitii majore (campionate nationale). Cupele sunt intreceri organizate in cele mai diferite variante, pentru toate categoriile de clasificare sportivé. Acestea sunt, pe de o parte competitii pentru cucerirea unor trofee cu caracter simbolic, traditional, dar si pentru angajarea in activitatea competitionals a tuturor varstelor si a’ nivelelor de practicare a sportului respectiv, Dupa Tudor 0. Bompa, majoritatea competiillor pot fi clasificate in dous Grupe: oficiale sau principale si premergétoare sau de testare. Competitiile oficiale (principale) sunt cele care determin& calificarea sau definirea pozitiei finale intr-un campionat. Competitiile principale determina ‘impértirea planului anual in macrocicluri. Competitile pregatitoare sunt de obicei planificate pentru a testa si obtine informatii de la sportivi sau echipe asupra nivelului de pregitire atins. Aceste Competitii pot ajuta sportivii sa ating o stare adecvat§ de disponibilitate inainte de competitille oficiale, Categoriile “sistem competitional” si "modul de’ desfésurare a competitilor” fac parte din competitia in sens restrans, Odat& cu stabilirea sistemului competitional se indicé modul de desfésurare a competitillor care reprezint’ elemente ale sistemelor competitionale sau ale competitillor individuale. Ca parti integrante ale sistemului competitional se disting urmitoarele: * sistemul de clasificare; sistemul de punctaj; sistemul de categorii; sistemul eliminatoriu; sisteme mixte. Tipuri de sisteme competitionale in practica sportivé s-au format pe parcursul anilor reguli pentru fiecare discipling sportiva care se caracterizeaz’ in fiecare caz printr-o structurd proprie. Tipul de sistem competitional poate fi schimbat de la un an competitional la altul de cétre forul organizator, dar niciodat acesta nu poate fi modificat in timpul competitiei sportive, Existé mai multe categorii de sisteme (majoritatea autorilor identificd patru de bazé dar care, dupa opinia noastra pot suferi multiple combinatii): Sistemul "locul ocupat”Principiul de bazé: cei mai buni dintr-o competitie (dup& stabilirea acestora) se calificé pentru intrecerea (etapa) urmatoare. Exemplu: sprintul in atletism cu: - seri; ~ faze intermediare (sferturi, semifinalé); - finalé. De obicei, se practicd un sistem intermediar care, poate permite calificarea in etapele superioare si contratimp. Astfel, pe langé primii clasati in etapa respectiva, se pot califica si sportivii care au obtinut cele mai bune rezultate. De exemplu: * 6 seril ~ se calificd in semifinale primii 2 clasati (12 atleti) + cele mai bune 4 rezultate (4 atleti) din totalul celor 6 serii (avem un total de 16 atleti — repartizati pe 8 culoare); * 2 semifinale ~ in finalé se calific’ primii patru clasati din fiecare semifinalé — rezulté 0 final cu 8 participanti, sau primii 3 clasati (6 atieti) la care se adaug’ cele mai bune 2 rezultate din cele doua semifinale (2 atleti), deci in total in final particip’ 8 atleti; O alts varianta a acestui sistem o reprezint’ *recalific&rile” (canotaj, kaiac- Canoe etc.). Exemplu: locul 1 din serie se calificd direct in finals, urmand ca locurile 2, 3 s& intre in semifinal, de unde locul 1 poate accede in final. Sistemul eliminatoriu ~ "k.o.” Principiul de baza: cel care pierde este eliminat. Exemplu: tenisul de masé, tenisul, box, lupte, judo, etc, Acest sistem prezint& mai multe variante, Sistemul "k.o.” simplu se realizeaz’ cel mai bine cAnd iau startul 4, 8, 16, 32 64 (« numere de aur ») de participanti; este posibilé organizarea competitie si cu un alt numar de participanti. Se_realizeaz§ tragerea la sorti pentru “tabloul Principal” tinand cont de “capii de serie” sau “favoriti” care provin din jucStorii cel mai bine clasati in competitiile anterioare si care au acumulat puncte pe baza Grora se alcétuieste, permanent, un clasament al competitorilor. "Capi de serie” sunt repartizati in ordinea pozitiel ocupate, astfel incét, primii doi clasati in clasamentul dinaintea inceperii competitiei respective si ocupe extremitatile (1,8) tabloului principal de concurs (in cazul tabloului de 8). “Favorit” 3 gi 4 vor ocupa, prin tragere la sorti, pozitille 5 sau 6. Sistemul “k.o.” pe tablou principal de 8 participanti (figura nr.4) este unul dintre cele mai simple. Poate exista, la marile competitii, tablou de 64 sau chiar 128 de participant. Numérul de meciuri se calculeazé dupé formula n-1, unde n este numérul de competitori. Avand in vedere c pot fi $i sportivi mai slab cotati, acestia, de obicei sunt obligati si Participe si la unul sau mai multe tururi preliminarii pentru a accede pe tabloulprincipal, unde in mod logic, sunt repartizati (“tragi la sorti”) s& se intreac cu favoritii cel mai bine clasati. optimi de finaki ~—> sferturi —> semifinale —> finalé Ex, unui sistem "k.0,” cu 8 participant O alté variant a acestui sistem 0 reprezint§-sistemul "k.0.” dublu, care se Garacterizeazé prin aceea ci, in mod suplimentar, pe linga saisprezecimi (primi 32), optimi (primii 16), sferturi (primii 8), semifinale (primi 4), finala (primii 2), se desfésoara si intdlniri (meciuri) pentru ocuparea locurilor in clasament, Se Poate intalni si un sistem combinat care cuprinde pe lang tabloul principal si un tablou secundar cu sportivii eliminati in primul tur, unde cAstig3torul poate intra in calcul pentru medalia de bronz. Sistemul cu aductiune de puncte - (“fiecare cu fiecare”) Acest sistem se poate desfasura in trei variante: ~ turneu ~ in care toate intrecerile (partidele, jocurile) sunt programate s& Se desfésoare in aceeasi locatie (sau apropiate), intr-o perioad’ de timp determinaté de numérul de participanti, de nivelul competitiei, de interesul spectatorilor, sponsorilor etc. ~ divizie - tur ~ retur — in care intrecerile sunt programate pe o perioada mai lungé de timp la intervale dinainte stabilite (3-7 zile), in care una dintre este echipe este «gazdé», evolueaza pe teren propriu, in tur (primul meci), urmand ca jin retur s& fie «oaspete» evoluand pe terenul celeilalte echipe; ~ mixt ~ se pot organiza, in functie de numérul de echipe participante, in cadrul aceleasi competitii si 2-3-4 turnee pe terenuri neutre, dup’ care seorganizeazé sistemul divizie tur-retur, sau intre turul si returul competitier se organizeaza turneele amintite; Principiul de baza: fiecare contra celuilalt (este posibil s8 existe jocuri tur- retur) ees | Clasament | Exemplul unui “sistem eu aducfiune de puncte” cw 6 participanti Pentru aplicarea sistemului (tabelul nr.4), toate echipele repartizate in aceeas! grupd joacé “fiecare cu fiecare”. La inceputul competitiei se stabileste cate puncte se acord’ invingatorului, cate invinsului si cate in caz de egalitate (daca aceasta este posibila, nu e cazul la baschet, volei etc,). Dup’ fiecare meci se trece rezultatul in fiecare «c&suté», astfel incat la finalul turneului vom avea un tabel complet cu toate rezultate, Punctajul realizat si clasamentul final. Dacé, de exemplu, scorul dintre echipele 1 si 2 a fost 3-2, acesta va fl inregistrat in « echipei 2 ca find 2-3 (exemplu din tabelul 3.) Punctele se cumuleazi, echipa cu cel mai mare numar de puncte cAstig3. in caz de egalitate pot interveni si alte criterii de departajare (golaveraj, rezultatul direct dintre echipele cu acelasi num&r de puncte, numéarul de victorii etc). © variant a acestui sistem 0 reprezint& “play-off” si play-out’, Exemplu sistem cu acumulare de puncte cu 12 echipe, Play-out este sistemul in urma cdruia se decid echipele care retrogradeaz’ (atunci cand sistemul competitional prevede mai multe esaloane, igi, divizii). Astfel, in urma locurilor ocupate dup’ “sezonul regulat”, joac& locurile 9-12 si 10- 11. Se desfésoaré un numar impar de meciuri (de regulé 3 sau 5), echipa mai bine clasaté beneficiind de un meci in plus jucat pe teren propriu. Dup’ aceasti etaps, urmeazé meciurile (3 sau 5) pentru stabilirea clasamentului: invinsele intre ele pentru pozitiile 11-12 (de obicei ele retrogradeaza) si invingdtoarele intre ele pentru locurile 9-10,Play-off este sistemul in urma céruia se stabileste echipa campioana si clasamentul Tn partea sa superioara (locurile 1-8). Principiul numérului impar de meciuri $i a meciului in pus pe teren propriu este acelasi ca si in play-out, Dups disputarea meciurilor din “sezonul regulat” rezult urmatoarele perechi: 1-8, 2-7, 3-6, 4-5. Etapa urmatoare se desfasoara intre inving&toare (care finalmente vor Ccupa locurile 1,2,3 sau 4) si invinse (5,6,7 sau 8) urmand ca tn etapa urm&toare 8 putem obtine clasamentul final de la locul 1 la 8. Din diferite rationamente (spectaculozitate, valoare sportiva, interese financiare etc.), pentru desemnarea echipel campioane se pot organiza un numar mai mare de meciuri ( de requis 5 sau 7), O alta variant’ a unei competitii cu 12 echipe poate fi organizarea a dous gTupe (locurile 1-6 $i 7-12) dupa desfasurarea “sezonului regulat” (tur + retur — 22 etape). Folosind sistemul din Figura nr.3 putem obtine clasamentul final, Mai nou, pentru cresterea atractivitatii si a ganselor echipelor de top de a cuceri titlul de “campion” se mai foloseste un sistem competitional. Dup’ disputarea tuturor meciurilor, echipele clasate pe locurile 1-4 isi disput un meci (1-4 $i 2-3), urmand ca invinsele s§ joace pentru locurile 3-4 (finala "mics" si invingatoarele sé-si dispute finala “mare” in urma c&reia se stabileste echipa campioana si vicecampioana. Pentru cresterea numérului de jocuri se pot organiza mai multe tururi (numarul este impar). Astfel, un tur (la 12 echipe - 11 meciuri) poate fi impartit, jin trei turnee cuprinzand 3,4,4, meciuri pentru fiecare echip&, disputate pe terenuri neutre. Celelalte dou tururi se desfésoar3 dup’ sistemul tur-retur Gecare echipa find, “gazda” si/sau “oaspete”). Stabilirea acestei calitSti se stabileste la inceputul fiecérui campionat, de ‘obicei prin tragere la sorti a numerelor fiecdrei echipe. Dupai aceasté operatie, pe baza tabelei Berger se pot deduce jocurile din fiecare etapa. Tabela Berger cuprinde sisteme pentru 3-4 pana la 21-22 de participanti. Atunci cand num&rul de echipe (participanti) este impar, in fiecare etapa unul dintre competitori va avea program liber (st8). Numérul total de runde este 1-1, unde 7 este numarul (par) de participanti (de exemplu: pentru 7-8 echipe avem sapte etape). in fiecare etapé avem 1/2 mecluri (de exemplu: pentru 16 echipe avem 8 meciuri, iar pentru 7 echipe se Programeazé 3 meciuri, o echipa st8. fn continuare sunt prezentate cateva formule ale acestei tabele: Formula pentru 4(3) echipe:Io uw 1-4 4-3 2-4 2-3 1-2 3-1 Formula pentru 6(5) echipe: I bp mwy 1-6 6-4 2-6 6-5 3-6 25 5-3 31 14 42 3-4 1-2 4-5 2-3 5-1 Formula pentru 8(7) echipe: 1 ou om wv we va 18 85 28 86 38 8.7 48 2-7 64 3-1 7-5 42 1-6 53 3-6 7-3 4-7 1-4 51 25 62 45 1-2 5-6 2-3 6-7 34 7-1 Formula pentru 10(9) echipe. ou om owov wv vn vmx 1-10 10-6 2-10 10-7 3-10 10-8 4-10 10-9 5-10 29 75 3-1 86 42 9-7 5.3 18 6-4 38 8-4 4-9 95 S116 62 2.7 73 4-7 9-3 5-8 1-4 6-9 25 7:1 3-6 82 5-6 12 6-7 2-3 7-8 3-4 89 45 94 / Formula pentru 12(11) echipe Io ou miwvev vi vivax x XI 1-12 12-7 2-12 12-8 3-12 12-9 4-12 12-105-12 12-11 6-12) 2118-6 3-1 9-7 42 10-85-3 11-9 6-4 1-10 75 3109-5 4-1110-65-1 11-76-2 1-8 7-3 2-9 g4 4-9 10-45-10 11-56-111-6 7-1 2-7 82 38 9.3 5-8 11-36-9 1-4 7-102-5 8-113-6 9-1 4-7 10-2 6-7 12 7-8 2-3 8-9 3-49-1045 10-115-6 11-1.De exemplu, la meciul dintre 1-12, prima echip& (1) joac& pe teren propriu, fiind “gazda", lar cea de-a doua echip& (12) evolueazi in deplasare, find “oaspete”, Pentru returul competitiei, dupa disputarea celor 11 etape din tur, se inverseazé ordinea, astfel meciul dintre echipe 1-12 va deveni 12-1 La competitile internationale, tragerea la sorti, este dirija considerare diferite criterii. Tat numai trei dintre ele: » stabilirea unor grupe valorice (pe baza rezultatelor anterioare); > criterii geografice; » doud echipe care au jucat in aceeasi grup’ de calificare in “preliminarii”, nu pot face parte in prima faz& a turneului final din aceeasi grupa. Se iau in Sistemul pe bazé de clasament Principiul de bazé: Se stabilesc locurile de start in functie de callficSri sau manga precedent’. De exemplu: schi alpin si fond, sérituri de la trambulin’, bob, sanie, sporturile cu motor (pentru stabilirea grilei de start) etc, Este un sistem care se aplicé in discipline sportive care nu permit Participarea simultana a mai multor concurent. De obicei, ordinea de participare @ concurentilor in etapa (manga a doua), este invers& (cel mai bun rezultat Concureazd ultimul). Clasamentul final se poate alcStui prin cumularea rezultatelor din cele dou’ mange (sau mai multe manse). Principiu aseménator este folosit in sporturile cu motor (motociclism, automobilism, karting etc.), cu mentiunea c& cel mai bun rezultat din calificSri ocupa primul loc pe grila de start in cursa propriy-zisd. Sistemul valoric in unele ramuri de sport (de exemplu: atletism) s-au infiintat diferite Competitil (Grand-Prix) care se desfasoar’ intr-un timp scurt (2-3 ore). Este evident 4 nu se pot organiza mai multe faze la probele scurte (100m-400m), humarul culoarelor este limitat (de obicei la 8), gazdele doresc s&-si inscrie 1-2 sportivi care nu au 0 valoare comparabilé cu a celor mai buni invitati si atunci se apeleazé la programarea a 2 serii valorice. De obicei in prima serie particip’ sportivii cu cele mai bune 8 rezultate, Sisteme mixte Unele federatii au adoptat si combinatii din sistemele prezentate. Astfel, Putem avea in prima etapa un sistem cu acumulare de puncte (tumeu), dupa 12Care competitie se desfagoar§ eliminatoriu (k.o.). Unii organizatori procedeaz’ invers, in prima etapa practic’ sistem eliminatoriu, apoi sistem turneu si apoi din Nou eliminatoriu pentru sferturi, semifinale si final. Unele sporturi (schiul, sariturile de la trambulina) au inceput s8 foloseasc in unele concursuri sistemul pe baz de clasament, combinat cu sistemul k.o. Toate aceste combinati si cu sigurant’ si altele, se folosesc pentru cresterea atractivitatii, spectaculozitatii competitiei sportive, Un sistem aparte il reprezinté “sistemul elvetian” care se foloseste in sah. $i acest sistem prezinta variante (pe baz’ de coeficienti, pe echipe). Pentru stabilirea perechilor jucdtorilor se iau in considerare: punctajul, coeficientul, titlul FIDE (Federatia International’ de Sah), alfabeticd (dacS nu s-a anuntat c& acest criteriu a fost inlocuit cu altul). Ordinea facut inainte de prima rund& (cdnd toate Punctajele sunt zero) este folosit& pentru a stabili numerele de imperechere: cel mai sus situat primeste cifral .a.m.d. Jucétorii cu punctaj egal constituie 0 grup’ omogend de puncte. Jucdtorii care réman far’ pereche dup stabilirea perechilor intr-o grup de punctaj vor fi flotati in jos la urmatoarea grup& de punctaj, care de aceea va fi eterogend. Cand se stabilesc perechile intr-o grup eterogen’ de Puncte, jucdtorii flotati in jos sunt trasi la sorti, cdnd este posibil, totdeauna primi, rémanand astfel o grupa de puncte care va fi tratat& ca 0 grup’ omogen’ Criteriile absolute (nu pot fi incdlcate) de stabilire a perechilor sunt: ~ doi jucétori nu se vor intalni decat o singur’ dat; ~ un jucdtor, care a primit un punct far joc, fie prin pauz’ sau datorits unui adversar care nu s-a prezentat la timp, nu va primi o alt’ pauz3; ~ nici o diferenté de culoare (piesele albe sau negre) a unui jucdtor nu va deveni >+2 sau <-2; ~ nici un jucator nu va primi aceeasi culoare de trei ori consecutiv. Mai exista gi alte criterii relative asupra c&rora nu vom insista,