5.

Auditul intern in Administratia Publica

I. Scurt istoric, concept, caracteristici

- termenul de audit provine din latinescul audit- auditare, ce semnifica a asculta;

- termenul de audit in acceptiunea utilizata si in prezent, are ca referinta perioada crizei

economice din 1929 din SUA, cand intreprinderile erau afectate de recesiunea economica,
moment in carea trebuiau sa plateasca sume impo rtante pt. auditorii intermi si externi care
certificau conturile intreprinderilor cotate la bursa;

- intreprinderile mari din SUA apelau la serviciile cabinetelor de audit extern, organisme
independente care aveau drept misiune verificarea conturilor si bilanturilor contabile, precum si
certificarea studiilor anuale.

- cabinetele de audit efectuau anumite lucrari de specialitate: inventarierea patrimoniului,

inspectia conturilor, verificarea soldurilor, sondaje, toate acestea cu costuri semnificative ( costul
activitatii de auditare ) – sunt impuse prin Codul Deontologic ( 40 – 250 de euro/h in functie de
complexitatea actiunilor).

- ulterior, intreprinderile si-au instituit cabinete de audit proprii in scopul principa, de reducere a
cheltuielilor, preluand efectuarea lucrarilor pregatitoare din interiorul entitatii, iar pt. activitatea
de certificare se apela la cabinete de audit extern care supervizau activitatea intreprinderilor.

- au aparut astfel auditorii externi si auditorii interni.

- functia de audit intern s-a instituit in Anglia si Franta in 1960, avand ca origine controlul
financiar contabil

- dupa 1980-1990, functia de audit intern incepe sa prinda contur in activitatea entitatilor si
cunoaste o evolutie semnificativa si in prezent.

- in Romania, auditul intern a fost adoptat ca termen la moda in domeniul controlului financiar,
ulterior s-a ajuns la separarea conceptelor de control intern si cel de audit intern.

- controlul intern, ca obiect al auditului intern, cuprinde toate activitatile efectuate in cadrul
entitatilor publice, impreuna cu riscurile asociate.

Conceptul de audit

-analizand functia auditului intern, aceasta vizeaza:

 Consilierea acordata managerului;

 Ajutorul acordat salariatilor fara a-i judeca;
  Independenta si obiectivitatea totala a auditului intern.

- auditul intern reprezinta o functie de asistenta a conducatorului institutiei publice, pt. a-i
permite acestuia administrarea in cele mai bune conditii a tuturor activitatilor.

- auditul intern consiliaza, asista, recomanda, dar nu decide;

- auditul intern are drept obiective controlul asupra activitatii desfasurate in cadrul entitatii
publice in scopul imbunatatirii performantei existente in entitate si nu la judecarea acesteia.

Auditul intern este in cadrul unei organizatii, o functie exercitata intr-o maniera independenta si
cu mandat de evaluare a controlului intern.

Concluzie

Auditul reprezinta o activitate independenta si obiectiva care da entitatii publice o

asigurare in ceea ce priveste gradul de control detinut asupra operatiunilor, o indruma pt. a-i
imbunatatioperatiunile si contribuie la adaugarea unui plus de valoare.

Caracteristicile auditului intern

1. universalitatea

2. independenta

3. periodicitatea

1. Universalitatea

Auditul intern vizeaza toate activitatile desfasurate in cadrul entitatii publice, iar
activitatea financiar-contabila reprezinta 20-25 % din activitatile ce fac obiectul auditului intern.

Acolo unde exista control intern, exista si audit intern pt. ca materia prima a auditului
intern este controlul intern. Specialitatea auditorului intern este sistemul de control intern.

2. Independenta

Auditorul intern nu trebuie sa aiba o gandire incorsetata sau idei preconcepute

precum: totul merge foarte bine, totul merge foarte prost. Auditorul intern nu poate fi:

- controlor; - manager;
- inspector; - sau o persoana care realizeaza procesul de achizitii publice.

Cand auditorul intern evalueaza controlul intern stabileste:

- daca controlul intern a depistat toate erorile si riscurile aferente;

- daca pt. toate riscurile identificate au gasit procedurile cele mai adecvate;

- daca lipsesc controalele in anumite activitati;

- transforma in recomandari constatarile si concluziile asupra controlului intern prin raportul de

audit inaintat conducatorului entitatii.

Concluzie

Auditul intern urmareste in principal:

- raportarea celor din managementul de varf care este cel care poate lua decizii precum si sefului
executivului sau consiliului de administratie;

- evaluarea si supervizarea de control intern;

- ofera consiliere pt. imbunatatirea managementului in baza analizelor riscurilor asociate

activitatii auditabile;

- auditul intern reprezinta o functie, iar auditorul intern este o persoana care are obligatii.

3. Periodicitatea

Frecventa auditarilor este determinata de activitatea de evaluare a riscurilor.

Auditorii interni pot audita o entitate intre 8 si 12 saptamani si pot reveni dupa 2,3 ani in functie
de riscurile care apar.

Auditorii interni au ca sistem de masura a riscurilor planul de audit, ce vizeaza perioade

strategice, de regula 5 ani, structurat anual si care cuprinde toate activitatile.

In baza planului de audit, se va stabili nr. de auditori si in functie de acestia, se aleg riscurile care
vor fi auditate.

Activitatea de audit este o activitate programata.

Concluzie

Auditorii nu auditeaza persoane, ci sisteme, entitati, activitati, programe,

compartimente etc.