Sunteți pe pagina 1din 511

NORA ROBERTS

CAĂ UTAREA

The Search
by Nora Roberts

Toate drepturile rezervate acestui titlu aparţin


Editurii MIRON

Traducere: Dagmar Popescu


PRIMA PARTE
Bine dresat, un om poate deveni
Cel mai bun prieten al câinelui.

COREY FORD

CAPITOLUL UNU

IÎntr-o dimineaţaă raă coroasaă de februarie, cu o ploaie


maă runtaă , cenuşie, raă paă ind îîn ferestre, Devin şi Roşie
Cauldwell faă ceau dragoste îîncet, adormiţi. Era cea de a treia
zi a vacanţei lor de o saă ptaă maî naă – şi cea de a doua lunaă de
caî nd îîncercau saă conceapaă un al doilea copil. Fiul lor de trei
ani, Hugh, era rezultatul unui weekend prelungit pe Insula
Orcas din San Juans şi – Roşie era convinsaă de asta – ai unei
dupaă -amieze ploioase şi a unei sticle de Pinot Noir.
Sperau saă repete succesul revenind pe insula Orcas şi îîşi
îîndeplineau fericiţi misiunea, îîn timp ce micuţul lor dormea
îîn camera alaă turataă , cu iubitul lui iepuraş Wubby.
Era prea devreme pentru vin, dar Roşie considera ploaia
liniştitaă ca pe un semn bun.
Straî ngaî ndu-se unul îîntr-altul, uşori şi îîncaă lziţi de sex,
Roşie zaî mbi.
— De fapt, cine a avut ideea asta bunaă ?
Devin o straî nse blaî nd de funduleţ.
— Tu.
— Ţine-te bine, pentru caă tocmai mi-a mai venit una.
— Cred caă aş avea nevoie mai îîntaî i de caî teva minute.
Roşie raî se, se rostogoli şi se propti îîn pieptul lui,
zaî mbindu-i:
— Scoate-ţi sexul din cap, pofticiosule.
— Cred caă şi pentru asta am nevoie de caî teva minute.
— Claă tite. Avem nevoie de claă tite. O dimineaţaă ploioasaă ,
micuţa şi intima noastraă caă suţaă . Nu se poate faă raă claă tite.
Devin o privi cu ochii micşoraţi.
— Şi cine, maă rog, o saă le facaă ?
Roşie se ridicaă repede şi îîn îîndelungata tradiţie a familiei
Cauldwell, laă saraă ca balanţa saă fie decisaă de Piatraă , Haî rtie,
Foarfece – cele mai bune douaă din trei.
— La naiba, bombaă ni ea, caî nd Devin îîi sfaă raî maă foarfecele
cu piatra lui.
— A îînvins cel mai îîndemaî natic.
— Rahat. Dar ce e corect, e corect – şi oricum trebuia saă
maă duc saă fac pipi. Roşie se aplecaă saă -l saă rute lipicios, apoi
saă ri jos din pat.
— Ador vacanţele, spuse ea repezindu-se spre baie.
Adora îîn mod special vacanţa aceasta, cu cei doi frumoşi
baă rbaţi ai ei. Dacaă ploaia va continua sau se va îînteţi, vor juca
jocuri îîn casaă . Dar dacaă se va opri, îîl vor fixa bine pe Hugh îîn
caă rucior şi vor face o plimbare cu bicicleta, sau pur şi simplu
vor face o lungaă plimbare pe jos.
Lui Hugh îîi plaă cea la nebunie aici, îîi plaă ceau paă saă rile, lacul,
caă prioara pe care o zaă riseraă şi fireşte, iepurii – cu toţii, fraţii
credinciosului saă i Wubby.
Şi poate caă la toamnaă va avea şi el un fraă ţior al lui. Se afla
la ovulaţie – nu caă ar fi fost obsedataă saă raă maî naă îînsaă rcinataă .
Numaă rarea zilelor nu îînsemna o obsesie, îîşi spuse ea
prinzaî ndu-şi la spate, cu o panglicaă , paă rul îîncaî lcit de somn şi
de sex. IÎnsemna doar caă era conştientaă .
IÎşi luaă pe ea pe ea un tricou de gimnasticaă şi nişte
pantaloni flanelaţi sș i-aruncaă o privire lui Devin care
adormise la loc.
Da, era convinsaă caă traă seseraă lozul cel mare.
IÎncaî ntataă de idee, îîşi puse nişte şosete groase şi se uitaă la
ceasul deşteptaă tor pe care-l laă sase pe comodaă .
— Dumnezeule, e trecut de opt. Probabil caă l-am obosit
prea tare asearaă pe Hugh, dacaă doarme ataî t.
— Poate din cauza ploii, mormaă i Devin.
O porni totuşi spre camera lui, aşa cum faă cea îîn fiecare
dimineaţaă , acasaă sau îîn altaă parte. Se mişca îîncet, mulţumitaă
saă -l ştie dormind – un bonus dacaă reuşea saă -şi bea prima
ceaşcaă de cafea îînainte de a-i auzi primul Maami din ziua
aceea.
IÎşi vaî rîî capul pe uşaă , aşteptaî ndu-se saă -l gaă seascaă ghemuit,
straî ngaî ndu-sș i îîn braţe iepuraşul de pluş. Patul gol nu o
sperie. Probabil caă s-a dus saă facaă pipi, la fel ca şi ea. Se
îînvaă ţase ataî t de repede la oliţaă .
Nici caî nd nu îîi gaă si îîn micuţa baie din hol nu intraă îîn
panicaă . Pentru caă de regulaă se scula devreme dimineaţa, îîl
îîncurajaseraă saă se joace puţin îînainte de a-i trezi pe ei. De
obicei îîl auzea vorbind cu jucaă riile lui preferate sau jucaî ndu-
se cu maşinuţele, dar azi fusese puţin distrasaă de sexul de
vacanţaă .
Dumnezeule, îîşi spuse ea îîncepaî nd saă coboare scaă rile,
dacaă a deschis uşa la ei îîn timp ce faă ceau asta? Nu, ar fi venit
direct la pat şi i-ar fi îîntrebat de-a ce se jucau.
Aproape raî zaî nd, intraă îîn livingul frumos, aşteptaî ndu-se
saşi vadaă baă ieţelul pe jos, îînconjurat de jucaă rii le pe care şi le
alesese.
Caî nd nici acolo nu îîl vaă zu, primele degete ale îîngrijoraă rii îîi
gaî dilaraă beregata.
IÎl strigaă , mişcaî ndu-se repede acum, alunecaî nd puţin cu
şosetele pe duşumeaua din lemn.
O cuprinse panica, un cuţit îîmplaî ntat îîn stomac.
Uşa de la bucaă taă rie era larg deschisaă .
Puţin dupaă ora nouaă , Fiona Bristow traă gea îîn faţa
frumoasei caă suţe de vacanţaă din inima Parcului Moran State.
Ploaia era mai curaî nd ca o boare, dar constanţa ei promitea
o acţiune de caă utare îînnoroiataă .
— Davey.
— Bunaă , Fee. Ai ajuns repede.
— N-am avut mult de mers. Ceilalţi sunt şi ei pe drum.
Folosim casa ca bazaă sau vrei saă ne organizaă m o alta?
— Folosim casa. Sigur, o saă vrei saă stai de vorbaă cu paă rinţii,
dar îîţi dau eu datele principale. Hugh Cauldwell, trei ani,
blond cu ochi albaştri. Ultima oaraă caî nd a fost vaă zut, purta o
pijama albastraă , Spider-Man.
Fiona îîi observaă rictusul gurii. Davey avea şi el un baă ieţel
cam de vaî rsta lui Hugh care, îîşi imaginaă ea, avea, de
asemenea, o pijama Spider-Man.
— Mama i-a observat lipsa pe la ora opt şi un sfert,
continuaă Davey. A gaă sit deschisaă uşa din spate. Nu existau
semne vizibile de paă trundere prin forţaă a vreunui intrus.
Mama l-a alertat pe tataă . Au sunat imediat şi au îînceput saă
alerge prin jur, caă utaî ndu-l, cercetaî nd zona din imediata
apropiere.
Şi umplaî nd locul de urme, îîşi spuse Fiona. Dar cine i-ar fi
putut condamna?
— Am cercetat şi noi casa şi terenul din jur, saă ne asiguraă m
caă nu se ascundea pur şi simplu, continuaă Davey îîntorcaî ndu-
se îînapoi spre Fiona, cu ploaia picuraî ndu-i de pe cozoroc. IÎn
casaă nu este, iar mama spune caă şi-a luat cu el iepuraşul de
pluş. Doarme cu el şi îîl ia peste tot, cu el. Am convocat şi
rangerii. Memahon şi Matt sunt deja acolo, adaă ugaă el
referindu-se la şerif şi la un taî naă r ajutor de şerif.
— Memahon mi-a dat undaă verde saă te chem cu echipa ta
şi m-a desemnat aici, la bazaă .
— Ne instalaă m şi pornim imediat. Dar acum, dacaă se
poate, aş vrea saă discut cu paă rinţii.
Davey faă cu un semn cu maî na spre casaă .
— Sunt speriaţi, fireşte – şi vor saă plece îîn caă utarea lui.
Poate maă ajuţi convingaî ndu-i saă raă maî naă aici.
— Saă vaă d ce pot face. Gaî ndindu-se la asta, se îîntoarse la
camionetaă şi deschise portiera, pentru partenerul ei. Peck
saă ri jos şi îîi urmaă spre casaă pe cei doi.
La semnul din cap al lui Davey, Fiona traversaă spre cuplul
care se ridicaă din poziţia lui ghemuitaă , de pe canapea. Femeia
straî ngea îîn maî naă o maşinuţaă micaă de pompieri.
— Domnule şi doamnaă Cauldwell, sunt Fiona Bristow, de
la Unitatea Canină de Căutare şi Salvare. El este Peck,
continuaă Fiona punaî nd o maî naă pe capul ciocolatiu al
labradorului. Restul unitaă ţii e pe drum. Urmeazaă saă vaă
ajutaă m saă -l gaă sim pe Hugh.
— Trebuie saă îîncepeţi. Trebuie saă îîncepeţi chiar acum. N-
are decaî t trei anişori.
— Da, doamnaă . Restul echipei va fi aici îîntr-un minut. Ne
veţi ajuta dacaă îîmi veţi da paî naă atunci caî teva informaţii.
— Le-am spus totul poliţiştilor şi rangerilor. Trebuie saă
merg şi eu acolo, saă -l caut. Pierdem vremea, aici, spuse
Davey uitaî ndu-se pe fereastraă .
— Domnule Cauldwell, crede-maă , poliţia şi cercetaşii fac
tot posibilul saă -l gaă seascaă pe Hugh. Ne-au chemat şi pe noi
pentru caă gaă sirea lui este prioritatea tuturor. Suntem
antrenaţi pentru aşa ceva iar acum baă ieţelul vostru este
singura noastraă preocupare. Ne vom coordona cu poliţia şi
cu rangerii parcului. Trebuie saă maă asigur caă am toate
informaţiile, ca saă optimizaă m caă utarea. V-aţi dat seama de
dispariţia lui Hugh pe la opt şi un sfert, da?
Ochii lui Roşie se umpluraă de lacrimi proaspete.
— Ar fi trebuit saă maă duc mai devreme la el. Rareori
doarme peste şapte. Ar fi trebuit…
— Doamnaă Cauldwell… Roşie, se corectaă Fiona, recurgaî nd
la numele mic pentru mai multaă apropiere. Nu trebuie saă vaă
acuzaţi. Baă ieţeii sunt curioşi, nu? Hugh a mai paă raă sit
vreodataă casa singur, îînainte?
— Niciodataă , niciodataă . Am crezut caă a coboraî t saă se joace,
apoi nu l-am gaă sit şi m-am dus la bucaă taă rie. Şi uşa… uşa era
deschisaă . Larg deschisaă . Şi nu l-am mai gaă sit.
— Mi-o puteţi araă ta şi mie? E îîmbraă cat îîn pijama? Fiona îîi
faă cu semn lui Peck saă o urmeze.
— Spider-Man. O saă -i fie rece, o saă se ude tot, o saă se
sperie. Nu îînţeleg ce puteţi face voi şi nu poate face poliţia.
Roşie daă du din umeri, intraî nd îîn bucaă taă rie.
— Noi suntem o altaă posibilitate, iar Peck este antrenat
pentru asta. A participat la zeci de caă utaă ri.
Roşie îîşi şterse lacrimile de pe obraji.
— Lui Flugh îîi plac caî inii. IÎi plac animalele. Dacaă aude
caî inii laă traî nd, o saă vinaă la ei.
Fiona nu spuse nimic, dar deschise uşa din spate, apoi se
ghemui la paă maî nt, ca saă priveascaă din perspectiva unui
baă ieţel de trei anişori. Îi plac animalele.
— Pun pariu caă puteţi vedea de aici multe animale
saă lbatice. Caă prioare, vulpi, iepuri.
— Da. Da. Aici este cu totul altfel faţaă de Seattle. Iar el este
îînnebunit saă le priveascaă de la fereastraă , sau de pe verandaă .
Sau plimbaî ndu-ne pe jos, ori cu bicicleta.
— Hugh e timid?
— Nu. Ah, nu, este aventuros şi sociabil. Nu se teme de
nimic. Ah, Dumnezeule.
Instinctiv, Fiona îîşi petrecu un braţ pe dupaă umerii
tremuraî nzi ai lui Roşie.
— Roşie, dacaă n-ai nimic îîmpotrivaă , o saă -mi stabilesc baza
aici, îîn bucaă taă rie. Iar pe tine te rog saă -mi aduci cinci lucruri
purtate recent de Hugh. Şosetele de ieri, chiloţei, maieu,
orice. Cinci obiecte mici de îîmbraă caă minte. IÎncearcaă saă nu pui
prea mult maî na pe ele. Bagaă -le îîn astea.
Fiona scoase din trusa ei caî teva pungi de plastic.
— Suntem o echipaă de cinci membri. Cinci oameni şi cinci
caî ini. Fiecare dintre noi va folosi ceva de la Hugh, ca saă le
daă m caî inilor mirosul.
— Care… care îîi vor lua urma?
Era mai uşor de confirmat decaî t de explicat cum era cu
adulmecarea aerului, conurile de miros, particulele de piele
exfoliataă . Baă iatul lipsea deja de mai bino de o oraă .
— IÎntr-adevaă r. IÎi place ceva anume, îîn mod special? Ceva
deosebit, ceva ce îîi dai poate caî nd e cuminte?
— Cum ar fi… Trecaî ndu-şi maî na prin paă r, Roşie se uitaă îîn
jur, cu privirea pierdutaă .
— Adoraă jeleurile îîn formaă de viermişori.
— Grozav. Ai aşa ceva?
— Da… da.
— IÎn timp ce tu te duci dupaă lucruşoare şi jeleuri, eu o saă
maă instalez aici. IÎmi aud echipa, aşa caă îîncep.
— Bine. Bine. Te rog… Nu are decaî t trei anişori.
Roşie ieşi îîn grabaă . Fiona îîi aruncaă o privire scurtaă lui Peck
şi se apucaă de treabaă .
Pe maă suraă ce echipa. IÎşi faă cea apariţia, oameni şi caî ini
deopotrivaă , îîi informa şi le repartiza sectoarele, aplecataă
peste haă rţile ei. Cunoştea zona, o cunoştea foarte bine.
Un paradis, îîşi spuse ea, pentru cei care caă utau
serenitatea, peisajul, evadarea din mijlocul straă zilor şi al
traficului, al claă dirilor, al mulţimilor. Iar pentru un baă ieţel
raă taă cit, o lume plinaă de pericole. Paî raî uri, lacuri, staî nci.
Peste treizeci de mile de poteci de picior, îîşi spuse ea, mai
bine de cinci mii de acri de paă dure, care saă îînghitaă un baă ieţel
de trei anişori, cu iepuraşul lui de pluş cu tot.
— E o ploaie deasaă , aşa caă va trebui saă lucraă m pe sectoare
straî nse şi saă acoperim toataă zona.
IÎn calitate de SO – şef operaţional – Fiona delimita pe
hartaă sectoarele, îîn timp ce David lista datele pe o tablaă
mare, de conferinţe.
— Probabil caă pe anumite porţiuni ne vom suprapune cu
celelalte echipe, dar va trebui saă comunicaă m permanent
îîntre noi, ca saă nu caă lcaă m pe propriile noastre urme.
— Este deja ud leoarcaă şi îîngheţat. Bietul copilaş. Meg
Greene, mamaă a doi copii şi de curaî nd bunicaă , se uitaă la soţul
ei, Chuck.
— La vaî rsta asta, un copil nu are niciun fel de spirit de
orientare. Baî ntuie îîn toate direcţiile. James Hutton se
îîncruntaă , verificaî ndu-şi staţia radio.
— Oboseşte, se face covrig la paă maî nt şi adoarme. Şi nu
mai aude chemaă rile caă utaă torilor. Dar baă ieţii noştri îîi vor
adulmeca urma, spuse Lory Dyson daî nd din cap spre
ciobaă nescul ei german.
— Acesta este planul. Are toate lumea coordonatele?
Radiourile verificate, caî inii verificaţi? Asiguraţi-vaă caă v-aţi
introdus coordonatele îîn busolaă . Mai va asigura serviciul de
urgenţaă , Davey raă maî ne la bazaă şi pe maă suraă ce ne acoperim
sectoarele, comunicaă m cu el.
Se opri caî nd cei doi Cauldwell intraraă îîn bucaă taă rie.
— Am… Am adus ce mi-ai cerut, spuse Roşie cu baă rbia
tremuraî nd.
— Este grozav. Fiona traversaă spre ea şi îîşi aşezaă maî inile
pe umerii mamei îîngrozite.
— Saă te gaî ndeşti pozitiv. Toţi cei de afaraă nu au decaî t un
singur lucru de faă cut, un singur lucru îîn minte: saă -l gaă seascaă
pe Hugh şi saă -l aducaă îînapoi acasaă .
Fiona luaă pungile şi le îîmpaă rţi celor din echipaă .
— Bine, acum haideţi saă -l gaă sim.
Ieşi îîmpreunaă cu ceilalţi. Peck staă tea laî ngaă ea, tremurul
uşor al trupului traă daî ndu-i neraă bdarea de a îîncepe. Se
risipiraă , fiecare spre sectorul repartizat şi asemenea
celorlalţi, îîşi introduse coordonatele îîn busolaă .
Fiona deschise punga îîn care se afla o şosetuţaă şi i-o oferi
nasului lui Peck.
— El este Hugh. Este Hugh. Hugh nu este decaî t un baă ieţel.
El e Hugh.
Peck adulmecaă plin de entuziasm – un caî ine care îîşi
cunoştea treaba. Se uitaă îîn sus la ea, adulmecaă din nou, apoi
se uitaă intens îîn ochii ei, cu trupul tremuraî nd, ca şi cum ar fi
vrut saă spunaă , în regulă, m-am prinşi să mergem!
— Gaă seşte-l pe Hugh. Fiona îîşi adaă ugaă semnalul de maî naă
şi Peck îîşi îînaă lţaă botul îîn aer.
— Haide saă -l gaă sim pe Hugh!
Aşteptaă , privindu-l cum adulmeca îîn cerc şi îîl laă saă saă preia
conducerea, îîn mişcarea lui de caă utare. Ploaia maă runtaă ,
constantaă , îînsemna un obstacol, dar Peck lucra bine pe
ploaie.
Raă mase pe loc, îîncurajaî ndu-l verbal îîn timp ce caî inele
urmaă rea daî ra din aer iar ploaia raă paă ia pe cozorocul ei.
Caî nd caî inele o luaă spre est, Fiona îîl urmaă printre copacii
tot mai deşi.
La cinci ani Peck era un veteran, un labrador ciocolatiu de
treizeci de kilograme – puternic, inteligent şi neobosit. Fiona
ştia caă ar fi fost îîn stare, dacaă i-ar fi cerut ea, saă caute ore
îîntregi, îîn orice condiţii, pe orice teren, saă gaă seascaă urma
celui mort sau celui viu.
IÎnaintau îîmpreunaă prin paă durea adaî ncaă , pe terenul moale,
plin de acele caă zute din brazii Douglas uriaşi şi din cedrii
baă traî ni, peste şi printre graă mezile de ciuperci de pe
buturugile-mamaă , acoperite cu straturi bogate de muşchi
verde, printre rugii plini de ţepi. IÎn timp ce caă utau, Fiona
urmaă rea limbajul trupului partenerului ei, urmaă rea
marcajele, îîşi verifica busola. La fiecare cinci minute, Peck se
uita îînapoi la ea, saă o asigure caă îîşi continua treaba.
— Gaă seşte-l pe Hugh. Peck, haide saă -l gaă sim pe Hugh.
Peck maă ri pasul, manifestaî nd interes pentru o porţiune de
paă maî nt din jurul unei buturugi.
— Ai gaă sit ceva, da? Asta e bine. Bravo, baă iete. Fiona
marcaă mai îîntaî i locul cu bandaă albastraă , straă lucitoare, apoi
raă mase pe loc, scanaî nd zona îîmpreunaă cu Peck, strigaî ndu-l
pe Hugh. Apoi îînchise ochii, saă asculte.
Dar nu auzi decaî t zgomotul uşor al ploii şi şoapta vaî ntului
printre copaci.
Caî nd Peck o îîmpunse cu botul, Fiona scoase din buzunar
punga cu şosetuţa şi o deschise, pentru ca acesta saă îîşi
îîmprospaă teze mirosul.
— Gaă seşte-l pe Hugh. Haide saă -l gaă sim pe Hugh, repetaă ea.
Caî inele se îîndepaă rtaă din nou şi luaî ndu-se dupaă el, Fiona
paă şi peste buturugaă cu cizmele ei grele şi îîl urmaă . Caî nd Peck
o luaă spre sud, îîşi anunţaă la bazaă noua poziţie şi luaă legaă tura
cu ceilalţi membri ai unitaă ţii.
Copilul lipsea de cel puţin douaă ore, îîşi spuse ea. O
veşnicie, pentru paă rinţii îîngrijoraţi.
Dar copiii mici nu au noţiunea timpului. Copiii de vaî rsta
lui sunt foarte mobili şi nu îînţeleg îîntotdeauna noţiunea de a
se fi raă taă cit, medita Fiona. Ei merg îîntr-una, atraşi de
zgomote şi privelişti şi au o rezistenţaă remarcabilaă , aşa caă ar
putea trece ore, îînainte ca Hugh saă oboseascaă şi saă îîşi dea
seama caă vrea la mama.
Fiona privi un iepure dispaă raî nd repede îîntr-un tufiş. Peck
avea prea multaă demnitate ca saă -şi iroseascaă mai mult de o
privire asupra lui.
Dar un baă ieţel? se îîntrebaă Fiona. Unul care-l iubea pe
Wubby al lui? Unul care iubea animalele? Unul despre care
mama lui spunea caă era fascinat de paă dure? Nu ar fi vrut
oare saă -l prindaă , speraî nd saă se joace cu el? Nu ar îîncerca saă
se ia dupaă el? Un baă ieţel de la oraş, fascinat de paă dure, de
viaţa saă lbaticaă , de tot acest altceva.
Cum ar fi putut el rezista?
Fiona îînţelegea asta, îînţelegea magia. Şi ea fusese o fetiţaă
de la oraş, fermecataă şi hipnotizataă de umbrele verzi, de
dansul luminii, de vastitatea îîntinderii copacilor, a dealurilor,
a maă rii.
Caî t de uşor se poate raă taă ci un copil îîn acrii şi acrii unui
parc turistic.
IÎi este frig de-acum, îîşi spuse ea. IÎi este foame şi este
îîngrozit. Vrea la mama.
Continuaraă caî nd ploaia se îînteţi, caî inele neobosit şi femeia
îînaltaă , îîn pantaloni grosolani şi cizme grosolane. Coada ei de
paă r roşu pal îîi ataî rna pe spate ca o sfoaraă udaă , îîn timp ce
ochii albaştri-ca-de-lac scrutau obscuritatea.
Caî nd Peck îîşi schimbaă din nou direcţia, îînaintaî nd de-a
lungul unei pante îîntortochiate, Fiona vaă zu îîn minte peisajul
care urma. La mai puţin de un sfert de milaă dacaă urmau
aceastaă direcţie, ajungeau la raî ul care marca frontiera de sud
a sectorului ei. Chuck şi caî inele lui, Quirk, cercetau de
cealaltaă parte. Apa era iute îîn aceastaă perioadaă a anului, îîşi
spuse ea, rece şi iute, cu malurile alunecoase de muşchi şi
ploaie.
Speraă caă baă ieţelul nu ajunsese prea aproape de apaă sau,
mai raă u, caă nu îîncercase saă o traverseze.
Şi vaî ntul îîşi schimba direcţia, observaă Fiona. La naiba.
Trebuie saă se ajusteze. Trebuie saă -i îîmprospaă teze din nou
mirosul lui Peck şi saă -i ofere o scurtaă pauzaă pentru apaă . Erau
deja de aproape douaă ore îîn paă dure şi cu toate caă Peck se
alertase insistent de trei ori, îîncaă nu vaă zuse nicio urmaă a
baă ieţelului – o bucaă ţicaă de material pe un rug, o urmaă de
picior îîn paă maî ntul moale. IÎnsemnase locurile alertate cu
steguleţe albastre, folosind bandaă portocalie ca saă marcheze
traseul parcurs.
Decise saă ia legaă tura cu Chuck. Dacaă Peck se aflaă pe urmaă
şi copilul a trecut paî raî ul…
Nu-şi permise gaî ndul caă baă ieţelul căzuse în apaă . Nu, îîncaă .
Chiar îîn clipa îîn care-şi ducea maî na la staţia de radio, Peck
o alertaă din nou. De data asta îînsaă o rupse la fugaă ,
aruncaî ndu-i peste umaă r cea mai rapidaă privire.
Şi ea îîi vaă zu lumina din ochi.
— Hugh! strigaă ea tare, peste ploaia care raă paă ia acum şi
peste şuieratul vaî ntului.
Nu-l auzi pe baă ieţel, dar auzi cele trei laă traturi repezi ale
lui Peck.
Ca şi caî inele, Fiona o rupse la fugaă .
Patinaă puţin caî nd coti spre panta care ducea îîn jos.
Şi laî ngaă malul paî raî ului îînvolburat vaă zu – puţin prea
aproape pentru liniştea ei– un baă ieţel tare, tare mic, îîntins pe
jos, îîmbraă ţişaî nd caî inele.
— Hei, Hugh, bunaă ! Fiona traversaă repede distanţa, se
ghemui la paă maî nt.
— Eu sunt Fiona, el e Peck.
— Caă ţeluşul, caă ţeluşul, plaî ngea baă ieţelul îîn blana lui Peck.
— Este un caă ţel bun. Este cel mai bun caă ţel din lume.
IÎn timp ce Peck daă dea din coadaă îîn semn caă era de acord,
Fiona scoase din sac o paă turaă termicaă .
— Acum o saă te îînfaă şor îîn asta – îîmpreunaă cu Wubby. El e
Wubby, da?
— Wubby a caă zut.
— IÎnţeleg. Perfect. Acum o saă vaă îîncaă lzim pe amaî ndoi, da?
Te-ai raă nit? Ah, ah.
Fiona îîi vorbea pe un ton vesel, îîn timp ce îîi petrecea
paă tura termicaă peste umeri şi vaă zu noroiul şi saî ngele de pe
picioarele lui.
— Te doare puţin, da? Ne ocupaă m noi de totul, acum.
Cu braţele îîn continuare îîn jurul lui Peck, Hugh îîşi îîntoarse
obrazul şi îîi aruncaă Fionei o privire jalnicaă , cu buza de jos
tremuraî ndaă .
— Vreau la mama.
— Sunt convinsaă de asta. Acum o saă te ducem la mama, eu
şi Peck. Uite ce ţi-a trimis mami. Fiona scoase din buzunar
punguţa cu viermişorii din jeleu.
— Baă iat raă u, spuse Hugh privind cu interes jeleurile, îîn
timp ce se agaă ţa îîn continuare de Peck.
— Mami nu este supaă rataă pe tine. Nici tati. Haide, acum. IÎi
daă du punguţa cu jeleuri şi îîşi scoase staţia radio. Caî nd Hugh
îîi oferi lui Peck un viermişor, Peck se uitaă chioraî ş la Fiona.
Pot? Ei? Pot?
— Daă -i drumul – şi spune mulţumesc.
Peck luaă delicat jeleul din maî na baă ieţelului, îîl îînghiţi, apoi
îîi mulţumi cu un saă rut umed, care-l faă cu pe Hugh saă
chicoteascaă .
Cu sunetul acesta îîncaă lzindu-i inima, Fiona luaă legaă tura cu
baza.
— L-am gaă sit. E bine. Spuneţi-i mamei lui caă acum îîşi
maă naî ncaă viermişorii şi caă ne îîndreptaă m spre casaă . Fiona îîi
faă cu lui Hugh cu ochiul; baă ieţelul îîndesaă un viermişor îîn
boticul ud şi murdar al iepurelui din pluş, apoi îîşi vaî rîî îîn
guraă acelaşi jeleu.
— Are caî teva mici zgaî rieturi, este ud dar bine dispus.
Terminat.
— Am îînţeles. Ai faă cut o treabaă bunaă , Fiona. Ai nevoie de
ajutor? Terminat.
— Am reuşit. Ne îîndreptaă m spre casaă . Vaă ţin la curent.
Terminat şi îîncheiat.
— N: ar fi raă u saă bei ceva, sugeraă ea oferindu-i lui Hugh
sticla.
— Ce e?
— Apaă .
— Mie-mi place sucul.
— O saă avem grijaă saă capeţi suc, acasaă . Dar acum bea
puţinaă apaă , da?
Hugh faă cu ce i se spuse, straî mbaî nd din nas.
— Am faă cut pipi afaraă , cum mi-a araă tat tati. Nu îîn
pantaloni.
Fiona îîi zaî mbi, gaî ndindu-se la alertele puternice ale lui
Peck.
— Ai faă cut bine. Ce-ai zice de-o plimbare îîn caî rcaă ?
Ochii baă ieţelului se aprinseraă , aşa cum faă cuseraă la vederea
jeleurilor.
— Super.
Fiona îîl îînfaă şuraă bine îîn paă turaă , apoi se îîntoarse, ca el saă i
se poataă sui îîn caî rcaă .
— Saă -mi spui Fee. Dacaă ai nevoie de ceva, spui doar Fee,
am nevoie sau vreau.
— Caă ţeluşul.
— Vine şi el cu noi. El deschide drumul.
IÎnainte de a se ridica îîn picioare, Fiona îîl frecaă pe Peck,
îîmbraă ţişaî ndu-l cu putere.
— Eşti un caî ine bun, Peck. Un caî ine bun. Acum ne
îîntoarcem!
Cu sacul ataî rnaî ndu-i pe umaă r şi cu baă iatul îîn caî rcaă , cei trei
o porniraă pe drumul afaraă din paă dure.
— Hugh, uşa ai deschis-o singur?
— Baă iat raă u, şopti el.
Da, maă rog, îîşi spuse ea, dar cine nu era, din caî nd îîn caî nd,
raă u?
— Ce ai vaă zut pe fereastraă ?
— Nişte Wubby. Iar Wubby mi-a spus saă mergem saă -i
vedem.
— Ah-ha. Deştept copil, îîşi spuse ea. Aruncaă toataă vina
asupra iepuraşului de pluş.
Hugh îîncepu apoi saă turuie, repede, îîn limbajul unui
copilaş de trei ani, din care Fiona reuşea saă îînţeleagaă unul
din trei cuvinte. Dar prinse idea.
Cu mami şi tati dormind, cu iepuraşi afaraă pe fereastraă , ce
mai puteai face? Apoi, dacaă interpretarea ei era corectaă , casa
a dispaă rut şi el nu o mai putea gaă si. Mami nu a venit caî nd a
strigat-o şi acum el o saă trebuiascaă saă meargaă la culcare. Ura
saă meargaă la culcare.
IÎşi imaginaă uşor momentul pentru caă pronunţaî nd doar
cuvaî ntul „culcare”, Hugh îîncepu saă plaî ngaă , cu obrazul apaă sat
de spinarea ei.
— Ei, dacaă tu o saă mergi la culcare, îînseamnaă caă la fel o saă
se îîntaî mple şi cu Wubby. Hugh, uite acolo, e Bambi cu
maă mica lui.
Hugh îîşi îînaă lţaă caă pşorul, traă gaî ndu-şi îîncaă nasul. Apoi
lacrimile furaă uitate, îîn timp ce striga de bucurie la vederea
caă prioarei cu puiul. Dupaă care oftaă şi îîşi laă saă capul pe umaă rul
ei, îîn timp ce Fiona îîl saă ltaă un pic îîn sus.
— Mi-e foame.
— Sunt siguraă de asta. Doar ai avut o adevaă rataă aventuraă .
Reuşi saă scoataă din sacul ei un baton energizant.
IÎntoarcerea le luaă mai puţin timp, dar la vremea caî nd
copacii îîncepuraă saă se raă reascaă , baă ieţelul caî ntaă rea ca un
bolovan îîn spinarea ei.
IÎnviorat, odihnit, fascinat de totul, Hugh vorbea îîntr-una.
Amuzataă , Fiona îîl laă saă saă traă ncaă neascaă , visaî nd la un butoi cu
cafea, la un burger enorm şi la o gaă leataă cu cartofi praă jiţi.
Caî nd zaă ri casa, printre copaci, maă ri pasul şi îînteţi ritmul.
Abia ieşiraă îîn luminiş caă Roşie şi Davin se naă pustiraă afaraă .
Fiona se laă saă la paă maî nt.
— Coboaraă , Hugh. Aleargaă la mami.
Raă mase jos, petrecaî ndu-şi braţul peste Peck, al caă rui trup
fremaă ta de bucurie.
— Da, îîi şopti ea, îîn timp ce Devin o depaă şi la mustaţaă pe
soţia lui, ridicaî ndu-l îîn braţe pe Hugh. Apoi toţi trei se
contopiraă îîntr-o îîmbraă ţişare de braţe şi lacrimi.
— Da, este o zi frumoasaă . Tu eşti baă rbatul, Peck.
Cu fiul îîn siguranţaă îîn braţele ei, Roşie se repezi spre casaă .
Devin se smulse şi se apropie nesigur de Fiona.
— Mulţumesc. Nu ştiu cum saă …
— Mi-a faă cut plaă cere Este un puşti grozav.
— Este… este totul. IÎţi mulţumesc din suflet. Cu ochii îîn
lacrimi, Devin îîşi petrecu braţele pe dupaă Fiona şi, la fel cum
faă cuse Hugh, îîşi laă saă capul pe Umaă rul ei.
— Nu am cuvinte.
— Nici n-ai nevoie de ele. Şi pe ea o usturau ochii, îîn timp
ce-l baă tea pe Devin pe spinare.
— Peck l-a gaă sit. El este eroul, l-ar face plaă cere saă -i straî ngi
maî na.
— Ah. Devin se frecaă pe faţaă , inspiraă adaî nc de caî teva ori.
— Mulţumesc, Peck. Mulţumesc. Apoi se aplecaă , oferindu-i
maî na.
Peck zaî mbi aşa cum zaî mbesc caî inii şi-şi puse laba îîn maî na
lui Devin.
— Pot… pot saă -l straî ng îîn braţe?
— O saă fie îînnebunit.
Oftaî nd adaî nc, tremurat, Devin îîl îîmbraă ţişaă pe Peck,
straî ngaî ndu-l de gaî t, apaă saî ndu-şi faţa de blana lui. Peste
umaă rul baă rbatului, Peck îîi aruncaă Fionei o privire
scaî nteietoare.
Nu a fost amuzant? paă rea el saă spunaă , Când o mai facem?
CAPITOLUL DOI
Dupaă raport, Fiona o porni spre casaă , cu Peck îîntinşi pe
bancheta din spate, pentru un somn scurt, reconfortant. IÎl
merita, îîşi spuse ea, la fel cum îîşi merita şi ea burgerul pe
care şi-l va pregaă ti singuraă , îîn timp ce va consemna totul îîn
computer.
Trebuia saă o sune pe Sylvia, saă -i spunaă mamei ei vitrege caă
gaă siseraă copilaşul şi caă nu va mai fi nevoie saă -i ţinaă orele îîn
dupaă -amiaza asta.
Fireşte, acum caă greul a trecut, a stat şi ploaia, se gaî ndea
Fiona. Putea deja saă vadaă caî teva craă paă turi albastre îîn
cenuşiul cerului.
O cafea fierbinte, decise ea, un duş fierbinte, praî nzul şi
birocraţia şi cu puţin noroc, nu va avea ploaie la orele de
dupaă -amiazaă .
IÎn timp ce ieşea afaraă din parc, surprinse straă lucirea vagaă
a unui curcubeu. Un semn bun, decise ea – poate chiar un
aducaă tor de noi evenimente. Acum caî ţiva ani, viaţa ei fusese
ca ploaia – mohoraî taă şi cenuşie şi tristaă . Insula fusese
craă paă tura ei îîn nori, iar decizia ei de a se stabili aici, şansa
pentru curcubeie.
— Am acum ceea ce-mi trebuie, şopti ea. Iar dacaă mai
apare ceva, ei bine, o saă traă im şi o saă vedem.
Ieşi din şoseaua şerpuitoare îîn drumul nu prea bun care
ducea spre casa ei. Recunoscaî nd schimbarea de peisaj, Peck
fornaă i şi se raă suci pe banchetaă . Coada lui lovea bancheta îîn
timp ce hurducaă iau pe podul straî mt de peste paî raî iaşul ei
firav, îînspumat. Caî nd la orizont apaă ru casa, coada îîncepu saă
bataă ritmic şi Peck emise un laă trat vesel, pe douaă note.
Din peticul ei frumos de paă dure şi caî mpie, se ivi cabana de
dimensiunile unei case de paă puşi, acoperitaă cu şindrilaă din
lemn de cedru, cu ferestre generoase. Terenul se îîntindea îîn
pante şi ţinea, aşa cum obişnuia ea saă spunaă , caî t spaţiul de
antrenament. Toboganurile, balansoarele, scaă rile şi
platformele, tunelurile şi pasajele, deopotrivaă cu rampele şi
leagaă nele din anvelope laă sau impresia unui loc de joacaă
pentru copii.
Nu era prea departe. Doar caă puştii ei aveau patru
picioare.
Iar cei doi, raă maşi acasaă , staă teau pe veranda acoperitaă
daî nd din coadaă , dansaî nd din picioare. Unul din cele mai
bune lucruri caî nd era vorba despre caî ini era, dupaă Fiona,
absoluta lor bucurie la îîntoarcerea ta casaă , indiferent dacaă ai
lipsit cinci minute sau cinci zile. Aici se gaă sea dragostea
absolutaă , faă raă margini.
Parcaă maşina care fu imediat îîmpresurataă de îîncaî ntare
caninaă , îîn timp ce îînaă untru Peck nu-şi mai gaă sea locul,
anticipaî nd regaă sirea cu prietenii lui cei mai buni.
Coborîî, îîntaî mpinataă de adulmecaă rile şi cozile neobosite.
— Bunaă , baă ieţi. Scaă rmaă naî nd blaă niţele, se îîntoarse saă
deschidaă portiera din spate. Peck saă ri şi el afaraă din maşinaă ,
deci saă rbaă toarea dragostei putea îîncepe.
Adulmecaă ri, maî raî ieli fericite, trupuri care se loveau, apoi
goana şi urmaă rirea. IÎn timp ce-şi scotea sacul din maşinaă , cei
trei caî ini se îîndepaă rtaraă alergaî nd îîn cercuri şi zig-zaguri,
îînainte de a se repezi din nou îînapoi spre ea.
IÎntotdeauna gata de joacaă , îîşi spuse, îîn timp ce trei perechi
de ochi se uitau îîn sus la ea, cu priviri pline de speranţaă .
— Imediat, le promise ea. Am nevoie de un duş, de haine
uscate, de maî ncare. Haideţi saă intraă m. Ei, ce ziceţi, vreţi saă
intraţi?
Drept raă spuns, toţi trei se naă pustiraă spre uşaă .
Grupul era condus de Newman, un labrador galben, de
şase ani, cel mai îîn vaî rstaă dintre ei, îîn timp ce Bogart,
labradorul negru şi cel mai mic dintre ei, la cei trei ani, se
opri din drum doar ataî t caî t saă îînşface funia.
IÎn mod clar, cineva vroia saă se joace de-a îîncercatul
puterii.
Se repeziraă îîn spatele ei, tropaă ind cu picioarele pe
duşumeaua din scaî nduri mari. Avea timp, îîşi spuse ea
uitaî ndu-se la ceasul de maî naă . Dar nu cine ştie ce.
IÎşi laă saă sacul afaraă pentru caă trebuia saă schimbe paă tura
termicaă îînainte de a-l pune la locul lui. IÎn timp ce caî inii se
jucau, Fiona aţaî ţaă focul din caă min, pe care-l astupase îînainte
de plecare şi mai adaă ugaă un lemn. IÎşi scoase mantaua de
ploaie, privind flaă caă rile.
Cu caî inii pe duşumea, cu un foc îîn caă min, camera devenea
plaă cutaă , îîşi spuse ea. IÎi veni saă se facaă covrig îîn fotoliul
preferat şi saă aţipeascaă şi ea puţin.
Dar nu avea timp pentru asta, îîşi spuse ea dezbaă taî nd ce
anume îîşi dorea mai mult: haine uscate sau maî ncare. Dupaă o
scurtaă luptaă , decise saă se poarte ca un adult şi saă se schimbe
mai îîntaî i. Dar chiar îîn clipa îîn care se îîntoarse spre scaraă , toţi
cei trei caî ini deveniraă alerţi. Peste caî teva secunde auzi
scaî rţaî itul podeţului.
— Cine poate fi?
Se duse la fereastraă , urmataă de caî ini.
Camioneta albastraă nu-i era cunoscutaă , iar pe o insulaă ca
Orcas nu existau mulţi straă ini. Un turist, fu primul ei gaî nd, o
curbaă greşitaă , nevoia de direcţionare.
Ieşi resemnataă , daî ndu-le caî inilor comanda saă raă maî naă pe
verandaă .
Urmaă ri baă rbatul care cobora. IÎnalt, cu o haă laă ciugaă de paă r
negru, cizme uzate, jeanşi uzaţi, pe picioare lungi. Plaă cut la
chip, decise ea, cu traă saă turi conturate, muchii ascuţite,
umbrite de barba care spunea caă fusese prea ocupat sau prea
comod ca saă se radaă îîn dimineaţa asta. Pe chip i se citea o
expresie de frustrare sau de enervare – poate o combinaţie
din ambele – îîn timp ce-şi trecea maî na prin masa de paă r.
Maî ini mari, observaă ea, la capaă tul unor braţe lungi.
Ca şi cizmele, jacheta de piele îîşi araă ta vaî rsta frumuşicaă .
Dar camioneta era nouaă .
— Aveţi nevoie de ajutor? strigaă ea şi baă rbatul se opri
îîncruntaî ndu-se, ca saă se îîntoarcaă spre ea.
— Fiona Bristow? Vocea lui paă rea uşor iritataă , dar nu ataî t
de furie, caî t de enervarea aceea pe care i-o vaă zuse pe chip. IÎn
spatele ei, Bogart scheunaă uşor.
— IÎntocmai.
— Dresoare de caî ini?
— Da.
Fiona coborîî veranda îîn timp ce baă rbatul îîncepu saă se
apropie de ea şi îîi urmaă ri privirea care-i alunecaă spre cei trei
gardieni ai ei.
— Cu ce vaă pot ajuta?
— Dumneata i-ai dresat pe aă ştia trei?
— Da.
Ochii lui cafenii, ca ceaiul cald, tare, se îîntoarseraă îînapoi
spre ea.
— Atunci eşti angajataă .
— Ca saă vezi. Pentru ce anume?
Baă rbatul araă taă spre caî inii ei.
— Saă -mi dresezi un caî ine. Spune caî t face.
— Perfect. Haide saă îîncepem de la un milion de dolari.
— IÎn rate?
Asta o faă cu saă zaî mbeascaă .
— Putem negocia. Dar haide saă îîncepem astfel: Fiona
Bristow, spuse ea şi-i îîntinse maî na.
— Scuze. Simon Doyle.
Maî ini muncite, îîşi spuse ea îîn timp ce maî na aspraă , plinaă de
baă taă turi, i-o luaă pe a ei. Apoi îîi picaă fisa.
— Desigur, artistul îîn lemn.
— Confecţionez îîn special piese de mobilier.
— Lucruri minunate. Acum caî teva saă ptaă maî ni am
cumpaă rat un bol faă cut de dumneavoastraă . Se pare caă nu pot
rezista îîn faţa unui bol frumos. Mama mea vitregaă vaă expune
piesele îîn magazinul ei. Artă Insulară.
— Sylvia, da. E grozavaă . Dupaă care uitaă de compliment, de
vaî nzare, de discuţia convenţionalaă . Un baă rbat cu o misiune.
— Ea mi-a spus saă vin aici. Deci, caî t anume din milionul
aă la vreţi ca avans?
— Unde e caî inele?
— IÎn camionetaă .
Fiona se uitaă peste el, ridicaî ndu-şi capul. Vaă zu acum
caă ţeluşul, prin geam. O corcituraă de labrador cu retriever,
aprecie ea – şi foarte ocupat, pe moment.
— Caî inele dumitale îîţi roade camioneta.
— Ce? Simon se îîntoarse brusc. Mama lui…
IÎn timp ce el se repezea îînapoi la maşinaă , Fiona le faă cu
semn caî inilor din nou alertaţi saă raă maî naă pe loc şi îîl urmaă .
Cea mai bunaă metodaă de a aprecia omul, caî inele şi dinamica
lor din momentul respectiv este aceea de a urmaă ri cum
staă paî neşte el situaţia.
— Pentru numele lui Dumnezeu! Ce naiba se îîntaî mplaă cu
tine? urlaă Simon smulgaî nd portiera.
Caă ţelul, evident netemaă tor, faă raă remuşcaă ri, saă ri îîn braţele
baă rbatului şi îîncepu saă -i adulmece faţa, saă rutaî ndu-l cu nesaţ.
— IÎnceteazaă . Încetează, am spus! Ţinu caă ţeluşul la distanţa
braţului, unde acesta se raă sucea şi se zvaî rcolea şi scheuna
îîncaî ntat.
— Abia mi-am cumpaă rat maşina asta. L-a ros tetiera. Cum
a putut roade tetiera, îîn cinci minute?
— Unui caă ţeluş îîi trebuie cel mult zece secunde ca saă se
plictiseascaă . Caă ţeluşii plictisiţi rod. Caă ţeluşii fericiţi rod.
Caă ţeluşii nefericiţi rod.
Simon spuse, aprig:
— Explicaă -mi. L-am cumpaă rat un munte de lucruri de ros,
dar el îîmi roade pantofii, mobila, iphone-ul şi orice altceva –
inclusiv noua mea maşinaă , ia-l. Faă ceva cu el, terminaă Simon,
îîntinzaî ndu-i caă ţeluşul.
Fiona îîl luaă îîn braţe şi caă ţeluşul îîncepu imediat saă -i scalde
faţa ca şi cum ar fi fost doi iubiţi regaă siţi. Fiona simţi mirosul
vag de piele, din respiraţia caldaă a caă ţeluşului.
— Nu-i aşa caă eşti un scump? Nu-i aşa caă eşti un baă iat
frumos?
— E un monstru, izbucni Simon. Un fachir faă raă somn. Douaă
minute dacaă -mi iau ochii de pe el, maă naî ncaă ceva sau sparge
ceva sau gaă seşte cel mai nepotrivit loc ca saă se uşureze. IÎn
trei saă ptaă maî ni n-am avut o clipaă de pace.
— Hm-hmm. Cum îîl cheamaă ? îîl îîntrebaă Fiona smotocind
caă ţelul.
Simon aruncaă spre caă ţel o privire plinaă de îînţeles.
— Jaws-Faă lcosul.
— Foarte potrivit. Bine, haide saă vedem ce putem face. Se
laă saă jos cu el, apoi le faă cu semn caî inilor ei saă se apropie. IÎn
timp ce caî inii se repezeau spre ea, Fiona puse caă ţelul jos.
Unii caă ţeluşi ar araă ta fricaă , unii s-ar ascunde sau ar fugi.
Dar alţii, ca Jaws, erau faă cuţi dintr-un material mai tare. Jaws
se îîndreptaă spre caî ini, haă maă ind şi daî nd fericit din coadaă . IÎi
mirosi caî nd ei îîl mirosiraă , tremuraî nd de plaă cere, ciugulind
cozi şi picioare.
— Un soldaă ţel curajos, şopti Fiona.
— Nu cunoaşte frica. Faă -l saă se teamaă .
Fiona oftaă , scuturaă din cap.
— De ce ţi-ai luat caî ine?
— Pentru caă mi l-a dat mama. Şi acum m-am potcovit cu
el. Dar mie-mi plac caî inii, da? Sunt gata saă fac schimb cu unul
dintr-ai taă i. IÎl alegi tu.
Fiona studie chipul neras, cu oase ascuţite, al lui Simon.
— Nu prea ai dormit îîn ultima vreme, nu?
— Singura soluţie saă pot fura cel mult caî te o oraă de somn,
este saă -l urc îîn pat. Deja mi-a sfaî şiat toate pernele. Şi acum a
îînceput cu salteaua.
— Ar trebui saă îîncerci saă -l îînveţi saă stea îîn coş.
— Am un coş. L-a maî ncat. Sau cel puţin ataî t caî t saă iasaă din
el. Cred caă e îîn stare saă se subţieze ca un şarpe. Nu mai pot
lucra nimic. Presupun caă are probleme cu creierul, sau poate
e psihopat.
— Indiferent ce este, este un pui care are multaă nevoie de
joacaă , de iubire, de raă bdare şi de disciplinaă , adaă ugaă ea caî nd
Jaws îîncepu saă se frece fericit de piciorul lui Newman.
— De ce face asta? Se freacaă de orice, aşa. Dacaă este doar
un pui, de ce simte nevoia saă se frece de orice?
— Este instinctul – şi o îîncercare de a-şi araă ta dominaţia.
Vrea saă fie caî inele cel mare. Bogart! Adu funia!
— Iisuse, dar n-am de gaî nd saă -l spaî nzur. Nu chiar,
completaă Simon, îîn timp ce labradorul se repezi spre
verandaă şi prin uşa deschisaă .
Caî inele reapaă ru cu funia îîn dinţi, se repezi spre Fiona şi i-o
laă saă la picioare. Caî nd Fiona se îîntinse dupaă funie, caî inele se
laă saă pe picioarele din faţaă , îîşi ridicaă fundul îîn sus şi îîncepu saă
dea din coadaă .
Fiona scuturaă funia. Bogart saă ri, o îînşfaă ca şi maî raî ind şi
traă gaî nd, se angajaă îîntr-un aprig joc de-a îîncercatul puterii.
Jaws îîl abandonaă pe Newman, se repezi saă rind spre funie,
rataă , caă zu pe spate. Se rostogoli, saă ri din nou, îîncercaî nd saă
apuce funia cu faă lcile mici, daî nd din coadaă ca un metronom.
— Vrei funia, Jaws? Vrei funia? Joacaă -te! Fiona o coborîî ca
saă poataă ajunge la ea şi caî nd dinţii puiului o îînşfaă caraă , îîi
daă du drumul.
Caî nd Bogart trase de sfoaraă , ridicaă puiul îîn sus şi Jaws
îîncepu saă se zvaî rcoleascaă furios, ca un peşte îîn undiţaă .
Hotaă raî t, îîşi spuse Fiona şi fu îîncaî ntataă caî nd Boggart se
laă saă îîn jos, pentru ca puiul saă atingaă paă maî ntul, dupaă care îîşi
reglaă forţa dupaă caî inele mai mic.
— Peck, Newman, aduceţi mingiile. Aduceţi mingiile!
Asemenea camaradului lor, Peck şi Newman se repeziraă îîn
aceeaşi clipaă , îîntorcaî ndu-se cu mingiile galbene, de tenis, pe
care le laă saraă jos, la picioarele Fionei.
— Newman, Peck! Fugiţi! Fiona lansaă mingiile una dupaă
alta, pentru ca ambii caî ini saă alerge dupaă ele.
— Frumoasaă aruncare. Simon privea caî inii care se
îîntorceau, depunaî nd mingiile.
De data asta Fiona scoase un sunet ca un saă rut, care-l faă cu
pe Jaws saă -şi îîntoarcaă capul, chiar îîn timp ce traă gea de funie.
Fiona aruncaă de caî teva ori mingiile îîn sus, studiindu-i
direcţia privirii.
— Alergaţi! repetaă ea.
Şi îîn timp ce caî inii mari alergau dupaă minge, caă ţeluşul o
rupse şi el la fugaă , îîn urma lor.
— Are un puternic instinct de joacaă – ceea ce e un lucru
bun. Nu trebuie decaî t saă i-l canalizezi. Ai fost la veterinar cu
el, i-ai faă cut vaccinurile?
— La zi. Spune-mi caă -l iei. Plaă tesc cazarea şi maî ncarea.
— Nu funcţioneazaă aşa. IÎn timp ce vorbea, Fiona lua
mingiile aduse de caî ini, aruncaî ndu-le din nou.
— Dacaă îîl iau pe el, te iau şi pe tine. Acum sunteţi un tot.
Dacaă nu ai de gaî nd saă te dedici caî inelui, dresaă rii lui, saă naă taă ţii
şi staă rii lui de bine, o saă te ajut saă -i gaă sim un caă min.
— Nu sunt genul care saă abandoneze. Simon îîşi vaî rîî
maî inile îîn buzunare, îîn timp ce Fiona mai aruncaă o dataă
mingiile.
— Iar mama ar… Nu am de gaî nd saă ajung acolo, l-a intrat
îîn cap caă mutaî ndu-maă aici o saă am nevoie de companie. De o
nevastaă sau de un caî ine. Şi cum nu-mi putea da o nevastaă …
Simon se îîncruntaă îîn timp labradorul mare, galben, laă saă
caă ţeluşul saă îînşface mingea. Triumfaă tor, Jaws o aduse îînapoi.
— S-a prins.
— Da, s-a prins. Cere-i-o.
— Poftim?
— Cere-i mingea. Lasaă -te jos, îîntinde maî na şi spune-i saă -ţi
dea mingea.
Simon se laă saă jos, îîntinse maî na.
— Daă -mi… Jaws saă ri îîn poala lui aproape raă sturnaî ndu-l pe
Simon şi-şi vaî rîî botul, cu minge cu tot, îîn obrazul acestuia.
— Spune-i „jos” îîl instrui Fiona care se chinui saă nu raî daă ,
vaă zaî nd lipsa de umor a lui Simon.
— Pune-l jos, pe şezut. Ţine-l acolo cu blaî ndeţe şi ia-i
mingea. Caî nd i-ai luat-o, spune-i „caă ţel bun”, de mai multe
ori, cu entuziasm. Şi zaî mbeşte.
Simon faă cu îîntocmai, deşi era mai uşor de spus decaî t de
faă cut, cu un caă ţeluş care se raă sucea ca un vierme ud.
— Vezi, a îînţeles şi ţi-a dat mingea. O saă foloseşti bucaă ţele
de hranaă şi premii care-i plac, aceleaşi comenzi, iaraă şi iaraă . O
saă prindaă totul.
— Trucurile sunt grozave, dar ce maă intereseazaă pe mine
cu adevaă rat este saă nu-mi distrugaă casa. Sau maşina, adaă ugaă
el, aruncaî nd o privire îîncruntataă spre tetiera roasaă .
— Orice comandaă urmataă îînseamnaă disciplinaă . O saă îînveţe
saă facaă ce-i ceri, dacaă îîl antrenezi prin joacaă . El vrea saă se
joace – el vrea saă se joace cu tine. Recompenseazaă -l, cu joacaă
şi cu maî ncare, cu apreciere şi afecţiune şi el o saă îînveţe saă
respecte regulile casei. El vrea saă -ţi facaă plaă cere, adaă ugaă
Fiona caî nd caă ţeluşul se rostogoli, expunaî ndu-şi burtica. Te
iubeşte.
— IÎnseamnaă caă e o ţintaă uşoaraă , de vreme ce relaţia
noastraă este de scurtaă durataă şi foarte tumultuoasaă .
— Cine e veterinarul taă u?
— Funaki.
— Mai. Da, este cea mai bunaă . Vreau copii ale dosarului lui
medical, pentru evidenţa mea.
— O saă ţi le aduc.
— O saă trebuiascaă saă cumperi trataţii mici – pe care saă le
poataă mesteca şi îînghiţi imediat, faă raă saă se îîntrerupaă .
Gratificaţii instant. Va trebui saă -i iei o zgardaă de dresuraă şi o
lesaă , îîn plus faţaă de zgarda obişnuitaă .
— Am avut o lesaă . Dara…
— Maî ncat-o, terminaă Fiona. E destul de obişnuit.
— Grozav. O zgardaă de dresuraă , spui? Ca un fel de botniţaă ?
Citi suficient de clar pe chipul lui Simon şi nu fu surprinsaă
caî nd vaă zu caă acesta se îîncruntaă la ideea de botniţaă : Şi îîi faă cu
plaă cere.
— Nu. Este ca un caă paă stru şi este blaî nd şi eficient. O saă -l
foloseşti aici şi acasaă , îîn timpul orelor de antrenament. IÎn loc
saă exercite presiune asupra gaî tului, exercitaă presiune –
blaî ndaă – asupra punctelor de calmare. Ajutaă la convingerea
caî inelui de a merge, de a te urma, îîn loc de a trage şi de a se
naă pusti. Şi îîi va conferi mai mult autocontrol, îîn timp ce pe
tine te va acorda mai bine cu el.
— Bine. Dacaă zici caă are efect.
— Te-aş sfaă tui saă îînlocuieşti sau saă repari coşul şi saă pui îîn
el o cantitate foarte mare de jucaă rii de ros şi de piele
neargaă sitaă . Desigur, funia de îîncercat puterea este infailibilaă ,
dar o saă ai nevoie de mingi de tenis, de oase din piele
neargaă sitaă , de chestii dintr-astea. O saă -ţi fac o listaă cu
recomandaă rile importante şi cu tot ce trebuie pentru
dresare. Peste… Fiona se uitaă la ceas… La naiba. Peste
treizeci de minute am oraă . Şi nu am sunat-o pe Syl.
IÎn timp ce Jaws îîncerca saă saraă şi saă se caţere pe piciorul
ei, Fiona se aplecaă şi îîl îîmpinse la paă maî nt, apaă saî ndu-l pe
posterior.
— Jos. Pentru caă nu avea o recompensaă , se laă saă jos şi îîl
ţinu îîn loc, maî ngaî indu-l, drept raă splataă .
— Dacaă ai timp, poţi raă maî ne. Te îînscriu.
— Dar n-am la mine milionul de dolari.
Fiona eliberaă caă ţeluşul, ridicaî ndu-l apoi sus, îîn braţe.
— Treizeci ai?
— Posibil.
— Treizeci, pentru o şedinţaă de grup, de treizeci de
minute. Caî t are? Trei luni?
— IÎnjur de.
— O saă reuşim. Am acum un curs de opt saă ptaă maî ni. Ai
pierdut douaă şedinţe. Putem recupera, lucraî nd individual, ca
saă -l aduc la nivel. Te aranjeazaă ?
Simon ridicaă din umeri.
— Este mai ieftin decaî t o camionetaă nouaă .
— Considerabil. Acum o saă -ţi îîmprumut o lesaă şi o zgardaă
de dresaj. Ţinaî nd îîn continuare puiul îîn braţe, Fiona se duse
spre casaă .
— Ce-ai zice dacaă ţi-aş plaă ti cincizeci şi ai lucra solo cu el?
Fiona îîi aruncaă o privire.
— Nu asta fac eu. Nu numai el are nevoie de dresaj. IÎl
conduse îîn casaă , îînainte de a-i îîntinde caă ţeluşul.
— Poţi veni cu mine îîn spate. Am caî teva lese şi zgaă rzi îîn
plus şi ai nevoie şi de nişte recompense pentru el. Eu trebuie
saă dau un telefon.
Trecu de bucaă taă rie, spre magazia unde zgaă rzile şi lesele şi
periile ataî rnau frumos, îîn funcţie de tip şi dimensiune, iar pe
rafturi erau organizate diferite jucaă rii şi trataţii.
Spectacolul îîl duse cu gaî ndul la un mic magazin pentru
animale de companie.
Fiona îîi mai aruncaă o privire lui Jaws care se fraă maî nta îîn
braţele lui Simon, îîncercaî nd saă -i roadaă maî na.
— Faă aşa.
Fiona se îîntoarse spre caă ţeluş şi folosind degetul araă taă tor
şi pe cel mare, îîi îînchise cu grijaă boticul.
— Nu ai voie!
Şi cu ochii îîn continuare îîn ochii lui Jaws, se îîntinse îîn
spate şi luaă o jucaă rie de ros, din piele neargaă sitaă , îîn formaă de
os.
— Asta este a ta. Caî nd Jaws o îînşfaă caă , Fiona îîncuviinţaă din
cap.
— Bun caă ţel! Haide, lasaă -l jos. Caî nd îîncepe saă te roadaă , sau
saă facaă orice altceva nu ar trebui, faă ce am faă cut eu.
Corecteazaă -l, daă -i o comandaă vocalaă şi îînlocuieşte cu ce este
al lui. Laudaă -l. Insistent. Iar acum cautaă -i o lesaă şi o zgardaă de
dresaj.
Fiona ieşi îîn bucaă taă rie, îînşfaă caă telefonul şi apaă saă pe
numaă rul soacrei ei.
— La naiba, bombaă ni ea caî nd telefonul trecu pe robot.
— Syl, sper caă nu ai plecat îîncaă spre mine. Am fost
sustrasaă de altele şi am uitat saă te sun. Sunt acasaă . L-am gaă sit
pe baă ieţel. Este bine. O luase dupaă un iepure şi s-a raă taă cit,
dar n-a paă ţit nimic. Oricum, dacaă ai plecat deja, ne vedem
aici. Dacaă nu, îîţi mulţumesc şi te sun mai taî rziu. Pa.
Puse receptorul îînapoi îîn furcaă şi se îîntoarse saă -l vadaă pe
Simon îîn uşaă , îîntr-o maî naă cu o lesaă şi îîn cealaltaă , cu o zgardaă
de dresaj.
— Astea?
— Perfecte.
— Ce baă ieţel?
— Hmm. Hugh Cauldwell – este aici cu paă rinţii lui, pentru
caî teva zile de vacanţaă . Stau îîn parc. Azi dimineaţaă , îîn timp ce
ei dormeau, a ieşit din casaă şi a luat-o îîn paă dure. Nu ai auzit?
— Nu. De ce saă fi auzit?
— Pentru caă suntem îîn Orcas. Oricum, este bine. IÎnapoi
acasaă , îîn siguranţaă .
— Lucrezi pentru parc?
— Nu. Fac parte din Unitatea Canină de Căutare şi Salvare.
Simon araă taă spre cei trei caî ini, acum îîntinşi ca nişte
cadavre pe duşumeaua din bucaă taă rie.
— Ei?
— Exact. Sunt antrenaţi şi certificaţi. Ştii, Jaws ar putea fi
un candidat bun pentru dresuraă îîn acest scop.
Simon fornaă i un sunet care ar fi putut fi un raî s.
— Chiar aşa.
— Este puternic, hotaă raî t, curios, curajos, prietenos,
saă naă tos. Fiona îîşi îînaă lţaă spraî ncenele caî nd caă ţeluşul îîşi paă raă si
noua lui jucaă rie, ca saă atace şireturile, de la pantofii lui
Simon.
— Energic. Omule, ai şi uitat ce te-am dresat?
— Ha?
— Corecteazaă -l şi recompenseazaă -l.
— Ah. Simon se ghemui jos, repetaă secvenţa demonstrataă
de Fiona. Jaws îînşfaă caă jucaă ria, apoi o scuipaă şi se repezi din
nou la şireturi.
— Continuaă . Eu trebuie saă organizez ceva. Fiona o luaă din
loc, apoi se îîntoarse.
— Poţi porni cafetiera asta?
Simon se uitaă la cafetiera de pe bufet.
— Cred caă da.
— Atunci faă cafea. Simplaă , faă raă zahaă r. Altfel, nu mai rezist.
Simon se îîncruntaă îîn urma ei.
Era deja de caî teva luni pe insulaă , dar se îîndoia caă o saă se
obişnuiascaă vreodataă cu politeţea asta degajataă , de casaă -
deschisaă . Intri aşa, un straă in absolut, filosofa el, şi cum tot
eşti aici, faă -mi te rog o cafea, îîn timp ce te las efectiv de capul
taă u.
Ea nu ştia despre el decaî t ce-i spusese şi îîn plus, nimeni
nu avea habar caă se afla aici. Dacaă era un psihopat? Un
violator? îîn regulaă , avea trei caî ini, cugetaă el, privindu-i din
nou. Dar paî naă acum fuseseraă prietenoşi şi la fel de degajaţi
ca şi staă paî na lor.
Iar îîn clipa de faţaă , sforaă iau toţi trei.
Se îîntrebaă cum reuşea ea saă traă iascaă îîmpreunaă cu trei
caî ini, caî nd el abia se descurca cu unul singur. Uitaî ndu-se îîn
jos, constataă caă Jaws îîncetase saă -i mai roadaă şireturile pentru
caă adormise praă vaă lit pe gheata lui, cu şireturile îîncaă îîn botic.
Cu aceeaşi grijaă cu care un baă rbat ar îîncerca saă se
elibereze de un mistreţ, Simon îîşi trase îîncet piciorul îînapoi,
ţinaî ndu-şi respiraţia paî naă caî nd caă ţeluşul se prelinse pe
duşumeaua din bucaă taă rie, ca un val lin de blanaă .
Adormit buştean.
IÎntr-o zi, îîşi spuse Simon traversaî nd spre cafetieraă , o saă
gaă seascaă el o modalitate de a i-o plaă ti mamei lui. IÎntr-o bunaă
zi.
Studie cafetiera, verificaă dacaă avea apaă şi cafea. Caî nd o
porni, sunetul cafelei raî şnite trezi caă ţeluşul îîn laă traă turi
feroce. IÎn partea cealaltaă a îîncaă perii, caî inii îîşi ciuliraă urechile.
Unul dintre ei caă scaă .
Mişcarea îîl faă cu pe Jaws saă alerge vesel spre ei, atacaî ndu-i
ca o ghiulea.
IÎn timp ce caî inii se rostogoleau, adulmecaî ndu-se, Simon
se îîntrebaă dacaă nu ar putea îîmprumuta unul. Saă îînchirieze
unul, se gaî ndi el. Ca un fel de bonaă .
Cum dulapurile aveau uşi din sticlaă , nu îîi fu greu saă
gaă seascaă douaă caă ni din cobalt de un albastru luminos. Trebui
saă deschidaă vreo douaă sertare ca saă gaă seascaă tacaî murile, dar
asta îîi daă du ocazia saă se minuneze. Fiecare sertar era
ordonat şi organizat.
Cum reuşea ea saă facaă asta? El se afla îîn casa aia a lui de
numai caî teva luni şi sertarele din bucaă taă rie araă tau ca un
talcioc. Nimeni nu ar trebui saă fie ataî t de organizat. Este
îîmpotriva naturii.
O femeie interesantaă totuşi, decise el îîn timp ce se uitaă
puţin îîn jur. Paă rul care nu era chiar roşu, ochii de un albastru
perfect, limpede. Nasul uşor ridicat îîn sus, o mulţime de
pistrui, iar un vag prognatism faă cea ca buza de sus saă paraă
deosebit de plinaă .
Un gaî t lung, continuaă el îîn timp ce turna cafeaua, un gaî t
lung, neted.
Nu era frumoasaă . Nu era draă guţaă sau frumuşicaă . Dar… era
interesantaă , iar de cele caî teva ori caî nd zaî mbise? Aproape
fermecaă toare. Aproape.
Puse îîntr-o ceaşcaă o linguriţaă de zahaă r dintr-un bol alb şi o
luaă pe cealaltaă .
Sorbi prima îînghiţituraă uitaî ndu-se pe fereastra de
deasupra spaă laă torului, apoi se îîntoarse, caî nd îîi auzi paşii îîn
cizme. Se mişca repede, cu o eficienţaă care îîţi aducea aminte
de atletism. Pe caî t de slabaă , pe ataî t de flexibilaă , îîşi spuse el.
IÎi vaă zu privirea uitaî ndu-se îîn jos, i-o urmaă şi îîl vaă zu pe
Jaws îînvaî rtindu-se îîn cerc şi laă saî ndu-se la paă maî nt. Simon
deschise gura dar îînainte saă poataă striga Hei! reacţia lui
obişnuitaă , Fiona aruncaă dosarul din maî naă şi baă tu de douaă ori
din palme, puternic.
Sunetul îîl ridicaă brusc pe Jaws, din poziţia lui.
Fiona se mişcaă repede, ridicaî nd cu o maî naă caă ţeluşul,
îînşfaă caî nd lesa cu cealaltaă .
— Bun caă ţel, Jaws, bun caă ţel. Haide saă mergem afară. Este
timpul saă mergem afară. IÎn caă maraă , al doilea raft, e un vas cu
mini-trataţii, ia o maî naă , îîi ordonaă ea lui Simon şi prinse lesa
de zgardaă îîn timp ce ieşea afaraă , pe uşa din spate.
Cei trei caî ini se repeziraă dupaă ea, îîntr-o faî lfaî ialaă de blanaă
şi labe.
IÎi gaă si caă mara-pentru-pitici la fel de îînspaă imaî ntaă tor de
organizataă ca şi sertarele, pescui dintr-un borcan mare de
sticlaă o maî naă de biscuiţei pentru caî ini. Apucaî nd de toarte, cu
cealaltaă maî naă , cele douaă caă ni cu cafea, ieşi din casaă .
Fiona îîncaă mai ţinea caă ţeluşul îîn braţe, îînghiţind cu
picioarele ei lungi distanţa micaă paî naă a marginea paă durii
care straă juia spatele proprietaă ţii ei. IÎi ajunse din urmaă caî nd
Fiona îîl laă sa tocmai jos.
— Stop.
Fiona opri caă ţelul care se repezea la lesaă , îîl frecaă pe cap.
— Jaws, uitaă -te la caî inii mari. Ce fac caî inii mari? îîl
îîntoarse, faă cu caî ţiva paşi.
Evident, caă ţelul se dovedi mai interesat de caî inii care
adulmecau, ridicau labele, adulmecau, decaî t de lesaă . Se
repezi dupaă ei.
— O saă -l las puţin, acum. Mulţumesc.
Fiona luaă cafeaua, baă u cu poftaă din ea, oftaă .
— O minune. Da, va trebui saă alegi un loc anume unde saă -
şi facaă nevoile. Nu vrei saă ai „mine” peste tot. Aşa caă îîl vei
duce cu insistenţaă la locul pe care-l stabileşti tu, ca saă se
uşureze. Cu timpul o saă se ducaă singur acolo. Tu eşti cel care
trebuie saă fie vigilent şi insistent. El nu e decaî t un pui, ceea
ce îînseamnaă caă va trebui saă îîl scoţi afaraă de caî teva ori pe zi.
Dimineaţa, îîn clipa îîn care se trezeşte şi seara, îînainte de a te
baă ga îîn pat şi de fiecare dataă caî nd maă naî ncaă .
Cu ochii minţii, Simon îîşi vaă zu viaţa transformataă îîntr-o
poartaă turnantaă , pentru capriciile nevoilor de evacuare ale
caî inelui saă u.
— Şi caî nd face ceea ce se presupune caă trebuie saă facaă ,
arataă -te îîncaî ntat, continuaă Fiona. Recompenseazaă -i. El vrea
saă -ţi facaă plaă cere. Vrea saă fie apreciat, recompensat. Priveşte,
caî inii mari asta fac acum, iar el nu o saă se lase mai prejos.
Simon scuturaă din cap.
— Caî nd îîl scot afaraă , adulmecaă şi se îînvaî rte o oraă îîn jur, ca
saă -şi dea drumul îîn clipa îîn care ne îîntoarcem îîn casaă .
— Arataă -i. Eşti baă rbat. Scoate-ţi-o şi faă pipi.
— Acum?
Fiona raî se – şi da, îîşi spuse el, aproape fermecaă toare.
— Nu, la tine acasaă , caî nd eşti singur. Ţine, spuse daî ndu-i
lesa. Apleacaă -te la nivelul lui, cheamaă -l. Arataă -te fericit.
Fericit! Foloseşte-i numele, apoi, caî nd face, du-te la el, daă -i o
recompensaă .
Simon se simţi caraghios scoţaî nd sunete de fericire pentru
caă Jaws faă cuse caca îîn paă dure, dar gaî ndindu-se la
graă maă joarele nenumaă rate pe care le curaă ţase de pe
duşumele, urmaă instrucţiunile.
— Bine lucrat. Haide saă îîncercaă m o comandaă de bazaă ,
paî naă apar ceilalţi. Jaws. Fiona preluaă controlul ca saă -i atragaă
atenţia, maî ngaî indu-l paî naă reuşi saă -l calmeze. Luaă un biscuit
de la Simon, îîl puse îîn palma staî ngaă , apoi îîşi ridicaă maî na
dreaptaă deasupra capului caă ţeluşului, îîntinzaî nd degetul
araă taă tor.
— Jaws, şezi. Şezi! îîn timp ce vorbea, îîşi mişca degetul
deasupra capului acestuia, pentru ca el saă se uite îîn sus,
urmaă rindu-l. Şi funduleţul lui atinse paă maî ntul.
— Caă ţel bun! Bun! îîl hraă ni, îîl laă udaă .
— Repetaă , repetaă . Se va uita îîn mod automat îîn sus şi caî nd
face asta, fundul lui coboaraă . De îîndataă ce se aşazaă , laudaă -l,
recompenseazaă -l. Caî nd a prins mişcarea, îîncearcaă doar cu
comandaă vocalaă . Dacaă nu pricepe, ia-o de la îînceput. Caî nd
reuşeşte, laudaă -l, recompenseazaă -l.
Fiona se daă du îînapoi.
Cum caă ţelul vroia saă o urmeze, Simon trebui saă se lupte
puţin.
— Faă -l saă se concentreze asupra ta. Tu eşti staă paî nul. El
crede caă te poate duce uşor de nas.
Enervat, Simon îîi aruncaă o privire rece. Dar caî nd
funduleţul caă ţelului atinse paă maî ntul, trebui saă admitaă caă
îîncercase o micaă tresaă rire de maî ndrie şi plaă cere.
O vedea pe Fiona staî nd relaxataă , cu braţele îîncrucişate,
studiindu-l, îîşi spuse el, îîn timp ce repeta iaraă şi iaraă rutina.
Caî nd caî inii ei se apropiaraă de ea, oprindu-se ca nişte sfinxi,
se simţi ridicol.
— IÎncearcaă faă raă mişcare. Arataă , foloseşte doar comanda
sonoraă . Paă streazaă contactul cu ochii. Arataă , foloseşte
comanda.
Ca şi cum o saă funcţioneze chestia asta, îîşi spuse Simon,
dar faă cu îîntocmai.
— Şezi. Şi raă mase cu gura caă scataă caî nd Jaws se laă saă cu
funduleţul la paă maî nt.
— S-a aşezat. Te-ai aşezat. Frumos. Frumos lucrat. IÎn timp
ce Jaws îîşi îînfuleca biscuitul, Simon se uitaă la Fionna.
— Ai vaă zut asta?
— Am vaă zut. Este un caî ine bun, inteligent.
Caî inii ei deveniraă alerţi.
— Este timpul saă îîncepem. IÎţi vin colegii de clasaă .
— De unde ştii?
— Ei ştiu. Fiona puse o maî naă pe cel mai apropiat dintre
caî ini.
— Haide, lasaă -l pe Newman saă te adulmece.
— Ce?
Fiona nu raă spunse, îîi luaă doar maî na lui Simon şi i-o ţinu
jos, spre Newman.
— Newman, el e Simon. El e Simon. Mergi cu Simon. Mergi.
Mergi. Eu trebuie saă maă ocup de nişte chestii. Newman o saă
meargaă cu tine, îîn timp ce tu o saă exersezi saă mergi cu Jaws
îîn lesaă . Te duci, iei zgarda pentru dresaj, apoi te îîntorci.
Newman o saă te ajute cu el.
Caî nd Fiona se îîndepaă rtaă cu ceilalţi caî ini, Jaws daă du saă se ia
dupaă ei. Newman îîl blocaă pur şi simplu cu botul.
— Baă iete, n-ai vrea saă vii la mine? Mi-ai fi de folos.
Mergem, da? Mergi!
Cu poticniri şi cu ajutorul marelui labrador, Simon reuşi saă
conducaă , saă taî rascaă şi saă tragaă caă ţeluşul de-a lungul peluzei.
Dacaă filiforma, aproape fermecaă toarea dresoare de caî ini
îîşi merita banii, îîşi spuse el, poate caă ar sfaî rşi cu un caî ine la
fel de grozav ca Newman.
Se mai îîntaî mplaă şi minuni – uneori.
O oraă mai taî rziu, epuizat, Simon se îîntinse pe canapeaua
din propriul saă u living. Jaws se foia la piciorul lui, scaî ncind.
— Iisuse, tu nu oboseşti niciodataă ? Eu unul maă simt ca şi
cum aş fi faă cut instrucţie. Simon îîl ridicaă şi Jaws îîncepu saă se
fraă maî nte şi saă laî ngaă şi saă adulmece.
— Da, da. Te-ai descurcat bine. Ne-am descurcat bine.
Simon îîncepu saă scarpine urechile caă ţelului.
IÎn caî teva minute, caî ine şi om dormeau buştean.
CAPITOLUL TREI
Cu o zi îîncaă rcataă cu ore, Fiona avea nevoie de un stimulent
ca saă îînceapaă dimineaţa. Deasupra cafelei negre, îîndulcite,
dezbaă tu raţiile aproximative de carburant ale cerealelor
Froot Loops, faţaă de Toaster Strudel.
Poate o combinaţie îîntre cele douaă , se gaî ndi ea, de vreme
ce ieri, din cauza baă rbatului aceluia şi al caă ţelului, ratase
burgerul gras şi cartofii praă jiţi.
Sexy baă rbat, dulce caî ine, îîşi spuse caă , dar sfaî rşise cu o
pizza congelataă la finele unei zile lungi, pentru caă fusese prea
obositaă ca saă -i mai treacaă prin cap saă gaă teascaă cu adevaă rat.
Cum o aştepta o altaă zi lungaă , ce mai conta puţin zahaă r îîn
plus?
IÎn timp ce dezbaă tea, îîşi baă u cafeaua şi-şi privi caî inii
jucaî ndu-se afaraă . Niciodataă nu obosea privindu-i. Şi nu era
un om fericit caă reuşea saă -şi caî ştige o existenţaă decentaă îîn
compania caî inilor şi saă facaă totodataă ceva important?
Se gaî ndi la baă ieţelul acela, acum la caă lduraă şi îîn siguranţaă
şi la tataă l plaî ngaî nd de uşurare, îîmbraă ţişaî nd un caî ine foarte
bun. Acum, acest caî ine foarte bun faă cea pe cocoşul prin
curte, cu un baă ţ îîn bot, la fel de maî ndru de descoperirea lui –
sau aproape – cum fusese caî nd gaă sise copilul.
IÎn timp ce se uita la ei, toţi cei trei caî ini intraraă îîn alertaă ,
apoi o luaraă la fugaă spre faţa casei.
Cineva traversase cu maşina peste podeţul ei.
La naiba. Ziua ei nu trebuia saă îînceapaă decaî t abia peste o
oraă . IÎşi dorea timpul ei solo şi combinaţia Froot
Loops/Toaster Strudel, îînainte de a interacţiona cu alte fiinţe
umane.
Dar caî nd se duse la uşa din faţaă şi o deschise, starea ei de
spirit faă cu un salt. Era îîntotdeauna gata saă interacţioneze cu
Sylvia.
Sylvia saă ri din sprintena ei maşinaă -hibrid – o femeie
compactaă , energicaă . Cu un paă r castaniu bogat, numai valuri.
Avea cizme paî naă la genunchi, cu tocuri micuţe, sub o fustaă
unduitoare, asortataă cu un un pulover formidabil care, faă raă
doar şi poate, venea din propriul ei stoc. Cercei uriaşi,
triunghiulari, se legaă nau îîn urechile ei, îîn timp ce se daă dea
îînapoi pentru ca Oreo, veselul ei terier Boston saă poataă saă ri
dupaă ea.
Caî inii se lansaraă imediat îîntr-o orgie de saluturi îîncaî ntate
– adulmecaă ri, lingeri, rostogoliri, goanaă . Sylva îînotaă graţios
printre ei şi îîi aruncaă Fionei unul din uluitoarele ei zaî mbete.
— ’Neaţa, frumoaso! Ştiu caă am venit cu o oraă mai
devreme, dar aveam nevoie de puţin timp de baî rfaă . Ţi-l poţi
permite?
— Pentru tine, da. Fiona se aplecaă îîn timp ce Oreo alerga
spre ea pentru un salut rapid, îînainte de a se repezi la
tovaraă şii lui de joacaă .
— Vino la bucaă taă rie. Poţi bea un ceai, îîn timp ce eu
maă naî nc ceva de dimineaţaă .
Salutul Sylviei incluse o lungaă , straî nsaă îîmbraă ţişare – ca
îîntotdeauna – îînainte saă îîntre îîn casaă , cu braţul îîncaă petrecut
peste talia Fionei.
— Toataă insula ştie caă tu şi Peck aţi gaă sit baă ieţelul. Ai
lucrat bine.
— Peck a fost perfect. Şi nu a stricat nici faptul caă Hugh a
faă cut pipi de vreo douaă ori. Totuşi, e uluitor caî t de mult teren
poate acoperi un baă ieţel de trei ani, îîntr-o pijama-salopetaă ,
Spider-Man.
— Ce speriat trebuie saă fi fost.
— De fapt, mai mult ud, obosit şi îînfrigurat.
Fiona puse ceainicul pe plitaă , araă taă spre bufetul unde
paă stra caî teva opţiuni de ceai de plante.
— IÎmi pare tare raă u caă nu te-am sunat imediat, ca saă -ţi
spun.
— Nu-ţi face probleme pentru asta. Sylvia alungaă ideea cu
maî na, îîn timp ce se decidea pentru ceai de pere cu
scorţişoaraă . Oricum baî ntuiam dupaă nişte ghivece – şi fireşte,
mi-am uitat telefonul îîn maşinaă . E timpul saă îîncetez saă mai
fac asta.
Se îîntoarse faă caî nd ochii mici îîn timp ce Fiona scotea dintr-
un alt dulaă pior o cutie cu cereale Frootloops.
— Doar n-o saă maă naî nci la micul dejun zahaă rul aă sta
procesat.
— Sunt fructe, cum zice şi îîn denumire. Trebuie saă fie
fructe îînaă untru, zaî mbi Fiona plinaă de speranţaă , scuturaî nd
cutia.
— Stai jos. IÎţi fac eu un mic dejun decent.
— Syl, şi aă sta e perfect.
— Posibil, ocazional, caî nd ai zece ani. Stai jos, repetaă ea şi
simţindu-se ca acasaă , deschise frigiderul Fionei.
— Hm, hmm… Maă pot descurca cu ce-ai aici. O saă ai o
omletaă delicioasaă din albuşuri, pe paî ine praă jitaă din faă inaă
integralaă .
— Serios?
— Şi îîntre timp, maă pui la curent. E interesant, nu?
— Adorabil şi cu puţin dresaj, va deveni un companion
minunat.
Sylvia îîi aruncaă Fionei o privire pe sub o spraî nceanaă
arcuitaă , îîn timp ce scotea un mic bol şi un container
minuscul.
— Eu maă refeream la Simon.
— Poate caă şi eu.
— Ha. Este uluitor de talentat şi manierat, chiar dacaă e
puţin misterios.
— Despre care dintre ei vorbeşti?
— Isteaţo. Sylvia separaă ouaă le cu îîndemaî nare, sigilaî nd
gaă lbenuşurile îîn container, îînainte de a bate albuşele cu
puţinaă braî nzaă şi ierburi.
— Are o casaă adorabilaă îîn East Sound, este meticulos îîn
meseria lui, are nişte ochi uluitori, un spate puternic, un
caă ţeluş adorabil şi este neîînsurat.
— Sunaă perfect pentru tine. Pune maî na pe el, Syl.
— Aş putea, dacaă n-ar fi cu douaă decenii mai mic ca mine.
Sylvia turnaă albuşele îîn tigaia pe care o pusese la îîncins şi
vaî rîî paî inea îîn praă jitor, îîn timp ce Fiona pregaă tea ceaiul.
— Tu saă pui maî na pe el.
— Dupaă care, ce saă fac cu el? îîn plus, adaă ugaă ea la fornaă itul
Sylviei, baă rbaţii, ca şi caî inii, nu sunt doar pentru distracţie. Ei
sunt un angajament complet, pe termen lung.
— De distracţie e clar caă ai nevoie, aşa îîncaî t poţi decide
dacaă vrei şi restul. Ai putea îîncerca, ah, ştiu eu, ideea
saă lbaticaă şi nebunaă a unei îîntaî lniri.
— O mai îîncerc, uneori. E drept, prefer evenimentele de
socializare îîn grup, dar am mai avut şi îîntaî lniri ocazionale. Şi
ocazional îîmi permit acele distracţii eufemistice. Şi paî naă saă
te mai straî mbi, permite-mi saă spun: paiul din ochiul altuia.
— Eu m-am maă ritat cu iubirea vieţii mele şi am avut zece
ani minunaţi. Uneori îîncaă maă mai simt trişataă pentru caă nu
am avut parte de mai mulţi.
— Ştiu. Fiona se apropie saă o maî ngaî ie pe Sylvia pe spate,
îîn timp ce amaî ndouaă se gaî ndeau la tataă l Fionei. Lai faă cut
fericit.
— Ne-am faă cut reciproc. Nu maă pot abţine saă nu-mi doresc
acelaşi lucru pentru tine. Şi acum maă naî ncaă , terminaă ea
punaî nd omleta pe o farfurie.
— Da, doamnaă . Se aşezaraă la maă suţa minusculaă , una îîn
faţa celeilalte şi Fiona luaă prima îîmbucaă turaă .
— Dumnezeule. Ce bunaă el
— Şi nu-ţi trebuie cu mult mai mult timp şi efort decaî t saă
torni 2ahaă r colorat îîntr-un bol.
— Ai tu ce ai cu cerealele cu fructe, dar chestia asta este
prea bunaă ca saă mai comentez.
— Perfect, iar îîn timp ce maă naî nci, eu o saă -ţi spun tot ce
ştiu despre Simon Doyle.
Sorbindu-şi ceaiul, Sylvia se laă saă pe spate, îîncrucişaî ndu-şi
picioarele.
— Şi nu te obosi saă îîncerci saă -mi spui caă nu eşti curioasaă .
— IÎn regulaă , nu o s-o fac, pentru caă sunt. Puţintel curioasaă .
— Are treizeci şi trei de ani, este original din Spokane, deşi
ultimii caî ţiva ani i-a traă it îîn Seattle.
— Spokane şi Seattle. Noaptea şi ziua.
— IÎntocmai. Tataă l lui are o firmaă de construcţii şi lucreazaă
îîncaă , îîn Spioanei îîmpreunaă cu fratele lui mai mare. Simon are
douaă masterate, îîn arte şi arhitecturaă , la University of
Southern California, a lucrat ca ebenist, apoi a îînceput saă
proiecteze şi saă construiascaă mobilier. S-a descurcat foarte
bine îîn Seattle, a caî ştigat caî teva premii. A avut o relaţie
foarte aprinsaă cu Nina Abbott…
— Caî ntaă reaţa?
— Exact. Star pop, star rock – nu ştiu exact unde intraă .
— Fata cea rea a muzicii pop, spuse Fiona dupaă ce îînghiţi
o guraă de omletaă . Puţin cam nebunaă .
— Posibil, dar cei doi s-au îîncins la caî teva luni dupaă ce
tipa i-a comandat nişte piese de mobilier pentru casa ei din
Baimbridge Island. Este originaraă din statul Washington şi
are o casaă acolo.
— Da. Ştiu. Citesc People şi maă mai uit uneori şi la TV. Doar
caă … Ah, stai. El este? Mi-amintesc caă am citit ceva despre ea
şi taî mplarul ei. Presa îîi spunea cu predilecţie taî mplarul. Ea
este sexi şi talentataă , dar existaă factorul acela mic de
nebunie.
— Eu cred caă unora le place saă şocheze. Oricum s-a faî saî it
totul, dar eu sper caă povestea asta nu l-a afectat pe planul
afacerilor. Iar acum trei luni s-a mutat aici şi Insula Artelor
este foarte maî ndraă şi a naibii de norocoasaă saă fie debuşeul
lui exclusiv, îîn San Juans.
Sylvia îîşi ridicaă ceaşca de ceai toastaî nd, apoi sorbi.
— Şi toate astea le-ai citit pe pagina de Web Island Arts şi
din broşuri?
— De fapt, biografia pe care mi-a dat-o el era foarte
subţire, aşa caă m-am uitat pe Google.
— Sylvia.
Faă raă niciun sentiment de jenaă , Sylvia îîşi scuturaă buclele
bogate.
— Ascultaă , caî nd preiau un artist, trebuie saă ştiu cine este.
Maă car şi pentru faptul caă de multe ori trebuie saă maă duc la ei
acasaă ca saă le vaă d lucraă rile. Şi crezi cumva caă mi-ar plaă cea saă
maă pomenesc îîn cuibul unui asasin?
— Pun pariu caă n-o saă gaă seşti pe Google prea mulţi asasini.
Exceptaî ndu-i pe cei aflaţi deja la puşcaă rie sau sub paă maî nt.
— Nu se ştie niciodataă . Oricum, laă saî ndu-i la o parte
lucraă rile, îîmi place de el. Ţie ce paă rere ţi-a faă cut?
— Cum era puţin furios pe Jaws caă îîi rosese tetierea…
— Hopa!
— Da, şi cum era evident frustrat de noul lui statut de
posesor-de-caă ţeluş, mi-a fost greu saă -l judec. La o observaţie
superficialaă şi laă saî nd deoparte atributele lui fizice…
— Care slavaă Domnului existaă , interveni Sylvia ridicaî nd
din spraî ncene.
— Faă raă discuţie. Aş spune deci caă nu este obişnuit saă simtaă
vreo responsabilitate pentru altcineva îîn afaraă de el îînsuşi şi
este mai curaî nd un solitar. Un fel de lup singuratic – ceea ce
ai îîntaă rit tu, cu datele oferite: un loc privat, pe o insulaă foarte
micaă , plecarea lui din familie, cariera aleasaă .
— Uneori, un lup este singuratic doar pentru caă nu şi-a
gaă sit perechea – sau haita.
— Eşti o veşnicaă romanticaă .
— Maă declar vinovataă , conveni Sylvia. Şi maî ndraă de asta.
— Ei bine, caî t despre caă ţeluş, este nebun dupaă el. Nu arataă
niciun pic de teamaă . IÎn momentul aă sta caî inele este alfa, ceea
ce-mi spune mie caă omul are un saî mbure de blaî ndeţe. Poate
caă unul mic – îîncaă nu pot şti – dar existaă acolo. Lucru dovedit
şi de faptul caă deşi frustrat şi enervat, nu pare dispus saă
scape de caă ţeluş. Şi caî nd i se oferaă opţiuni logice, le acceptaă .
L-a îînscris pe Jaws la graă diniţa mea şi cu toate caă nu s-a
araă tat fericit şi îîncaî ntat de asta, mi s-a paă rut hotaă raî t. Pe
scurt, chiar dacaă nu este obişnuit saă -şi asume
responsabilitaă ţi pentru altcineva, o face, caî nd nu vede altaă
soluţie.
— Crede-maă , psiholog trebuia saă te faci. Sau specialist îîn
profiluri.
— Tot ce ştiu am îînvaă ţat de la caî ini. Fiona se ridicaă , îîşi
duse farfuria la chiuvetaă , apoi se îîntoarse şi se opri îîn spatele
scaunului Sylvie petrecaî ndu-şi braţele pe dupaă gaî tul mamei
ei vitrege.
— Mulţumesc pentru micul-dejun.
— Cu plaă cere, oricaî nd.
— Mai bea un ceai. Eu maă duc saă maă pregaă tesc pentru oraă .
— Te ajut şi eu.
— Nu îîn cizmele astea. Este cam noroios aici, dupaă ploaia
de ieri. Schimbaă ri cizmele tale sexi cu galoşii mei, dacaă vrei
saă faci asta. IÎi gaă seşti îîn vestibul.
— Fee, o strigaă Sylvia, îînainte ca Fiona saă iasaă din
îîncaă pere.
— Da.
— Au trecut aproape opt ani, pentru amaî ndouaă .
— Ştiu.
— Azi dimineaţaă mi-am dat seama. Aşa mi se îîntaî mplaă
uneori, îîn ziua caî nd comemorez moartea lui Will. Aşa caă
efectiv am vrut saă ies din casaă – dar mai mult, saă te vaă d pe
tine. Vreau saă -ţi spun caî t sunt de fericitaă caă eşti aici, caă pot
veni saă -ţi pregaă tesc micul-dejun sau saă -ţi îîncalţ galoşii. Sunt
ataî t de fericitaă , Fiona.
— Şi eu.
— Ar fi ataî t de maî ndru de tine. A fost maî ndru de tine,
dar…
— Ştiu caă a fost şi îîmi place saă ştiu caă ar fi fost maî ndru şi
fericit pentru tot ce am faă cut. Pentru ce fac. Şi Greg ar fi fost.
Cel puţin aşa cred, spuse Fiona oftaî nd. S-au estompat ataî t de
mult vocea lui, mirosul lui, chiar şi chipul lui. Niciodataă nu
am crezut caă va trebui saă scot o fotografie ca saă -mi conturez
clar chipul lui, îîn minte.
— Şapte ani îînseamnaă mult. Erai ataî t de taî naă raă , draga
mea. Ştiu caă l-ai iubit, dar erai ataî t de taî naă raă . De fapt, nu aţi
avut mult timp îîmpreunaă .
— Aproape doi ani, îîn care m-a îînvaă ţat ataî tea. Eu am ce
am acum numai pentru caă m-a îînvaă ţat Greg, mi-a araă tat Greg,
mi-a dat Greg. L-am iubit, Syl, dar nu-mi mai pot aminti cum
maă simţeam. Nu mai pot readuce felul îîn care maă faă cea Greg
saă maă simt.
— Şi noi l-am iubit, tataă l taă u şi cu mine. A fost un baă rbat
bun, bun.
— Cel mai bun.
— Fee, poate caă nu-ţi mai aminteşti îîntocmai ce simţeai
pentru el pentru caă este timpul saă -ţi permiţi saă simţi ceva
pentru altcineva.
— Nu ştiu. Uneori… îîn sfaî rşit, uneori nu sunt siguraă caă voi
fi vreodataă pregaă titaă pentru asta.
— Sentimentele nu apar îîntotdeauna doar atunci caî nd
suntem pregaă tiţi pentru ele.
— Poate caă nu. Poate caă o saă am o surprizaă . Dar pentru
moment, am destule care saă maă ţinaă ocupataă . Şi nu uita
galoşii.
Dupaă orele cu avansaţii, un grup de şase cu Oreo cu tot,
Fiona se pregaă ti pentru cursanţii ei cu calitaă ţi speciale,
nivelul îîncepaă tori. Majoritatea „elevilor” erau oameni din
afara insulei, care sperau saă capete certificate de caî ini
specializaţi pentru Căutare şi Salvare. Caî ţiva din aceastaă
clasaă mai numeroasaă aveau saă reuşeascaă , alţii, nu. Dar ea ştia
caă fiecare caî ine, fiecare staă paî n va beneficia de pe urma
acestui antrenament suplimentar, specializat.
Sosirea „elevilor”, presupunea o perioadaă de socializare –
pentru caî ini şi pentru staă paî ni. Din punctul ei de vedere,
momentul nu era pierdere de timp ci un pas vital. Un caî ine
care nu putea socializa sau nu putea fi obişnuit saă socializeze
nu va reuşi niciodataă saă devinaă ceea ce dorea staă paî nul saă u.
Iar cele zece minute îîi daă deau ei ocazia saă aprecieze cum se
descurcaseraă caî inii şi staă paî nii respectivi cu „lecţiile” pentru
acasaă .
Privea, cu maî inile îîn buzunarele laă sate ale baă traî nei jachete
cu glugaă .
— IÎn regulaă , saă îîncepem. Mai îîntaî i vom trece prin
noţiunile de bazaă .
IÎi puse saă alerge la picior, cu sau faă raă lesaă – cu rezultate
amestecate.
— Snitch, Waldo, se adresa ea mai curaî nd caî inilor decaî t
staă paî nilor. O saă trebuiascaă saă mai exersaă m acasaă aceste
îîndemaî naă ri faă raă lesaă . Suntem aproape, dar puteţi face şi mai
bine. Maî nuitori, daţi-vaă deoparte. Vreau saă aşteptaţi paî naă
caî nd caî inele vostru este atras de altceva, apoi daţi-i
comanda. Şi fiţi fermi. Nu uitaţi de recompensaă şi de laudaă .
Fiona atrase îîn mod deliberat atenţia îîn altaă parte, caî torva
caî ini mai tineri. Maî ngaî indu-i, jucaî ndu-se cu ei. Totuşi,
procentajul reuşitei îîi plaă cu. Dar procentajul scaă zu mult
caî nd, rechemaţi, majoritatea caî inilor preferaseraă saă se joace.
IÎi scoase afaraă pe cei mai raă i, pe alţii punaî ndu-i saă lucreze
la poziţia şezaî nd, îîn timp ce ea lucra individual, cu alţi caî ţiva.
— Sunt motive clare pentru care caî inele vostru trebuie saă
se opreascaă instantaneu. Poate exista un pericol de care el saă
nu-şi dea seama. IÎn plus, acest raă spuns instantaneu, total,
arataă îîncrederea absolutaă . Caî nd spuneţi Stop! sau orice alt
cuvaî nt, voi aţi ales comanda respectivaă şi caî inele trebuie saă îîi
dea ascultare faă raă ezitare. Haideţi saă lucraă m mai mult la asta.
Mergeţi cu caî inele la picior, faă raă lesaă , apoi îîncercaţi comanda
culcat. Callie, îîl pot folosi pe Snitch pentru demonstraţie?
IÎn acest parteneriat, nu cu caî inele mai trebuia lucrat ci cu
omul, considera Fiona. Callie avea tendinţa saă fie ezitantaă .
IÎn caî teva minute, cu un ton ferm, sigur, Fiona avea
caă ţeluşul la picior ca un campion şi un culcat la comandaă , ca
un soldat.
— Nu ştiu de ce nu face asta pentru mine.
— Pentru caă ştie caă îîi merge cu tine. Nu crede caă vorbeşti
serios, caă tu eşti staă paî nul. Nu trebuie saă strigi sau saă te
îînfurii, trebuie doar saă fii fermaă . Limbajul chipului taă u, al
trupului, al vocii. Convinge-l caă vorbeşti serios.
— O saă îîncerc.
Uşor mai bine, aprecie Fiona – deşi presupunea caă era
vorba mai curaî nd de consecinţele rundei ei cu Snitch.
Caă ţeluşul o saă -şi bataă joc de ea, iaraă şi iaraă , ataî ta vreme caî t
Callie nu va deveni mai duraă .
— IÎn regulaă , o pauzaă scurtaă de joacaă .
Era semnalul pe care-l aşteptau şi propriii ei caî ini. Aceştia
se alaă turaraă celor cinci munte de haos, de alergaă ri, de
saă rituri dupaă mingii, de rostogoliri îîn grupuri de wrestling.
— Nu caă aş vrea saă maă plaî ng.
Fiona se mai îînarmaă cu un strat de raă bdare, îîn timp ce Earl
Gainerm, un poliţist la pensie şi proprietarul unui taî naă r
ciobaă nesc german, îîncepu saă se lamenteze ca de fiecare dataă .
— Care este problema, Earl?
— IÎnţeleg caă unul din principiile tale este exploatarea
tendinţei spre joacaă , dar mie mi se pare caă pierdem prea
mult timp laă saî nd toţi caî inii aă ştia saă se prosteascaă de capul
lor.
Iar timpul, Fiona ştia bine, îînsemna şi bani.
— Ştiu caă ar putea paă rea frivol, dar la vaî rsta asta puterea
lor de concentrare este foarte micaă . Insistenţa îîn dresaj
reprezintaă un real pericol. Dacaă un caî ine devine frustrat,
efectiv nu mai poate ţine pasul cu toate noile solicitaă ri şi
aşteptaă ri, poate renunţa sau se poate revolta. Caî inii au
nevoie de timp ca saă -şi consume energia lor de pui – şi saă
continue socializarea cu alţi caî ini, cu alţi oameni. Astaă zi, îîn
cea de a doua secvenţaă de treizeci de minute, vom îîncerca
caî teva lucruri noi.
Earl se luminaă imediat.
— Adicaă ?
— Haide saă le mai acordaă m caî teva minute. Kojak are mult
potenţial. Ştii asta. Este deştept, dornic saă îîţi facaă plaă cere.
Dacaă mai raă maî i îîncaă douaă saă ptaă maî ni, o saă îîncepem dresajul
pentru adulmecare. Dar îînainte de asta, trebuie saă cimentaă m
legaă tura, socializarea.
Earl pufni, umflaî ndu-şi obrajii.
— Am auzit ce aţi faă cut ieri, tu şi caî inele taă u, caî nd aţi gaă sit
baă ieţelul. Asta vreau saă fac şi eu.
— Ştiu, iar cu experienţa şi pregaă tirea ta, o saă fii un
cercetaş de bazaă . Haide îînsaă saă -l ajutaă m pe Kojak saă vrea saă
facaă acelaşi lucru. Credejmaă , e pe drumul cel bun.
— Toataă lumea spune caă eşti una din cele mai bune
dresoare din stat, poate chiar din tot nord-vestul. De aceea
facem de. Douaă ori pe saă ptaă maî naă drumul aă sta cu feribotul. Şi
îîn fond, caî inii se distreazaă pe cinste.
— Şi îînvaţaă . Fiona îîl baă tu pe Earl pe braţ. IÎşi strigaă apoi
caî inii şi îîi trimise pe verandaă , unde aceştia se îîntinseraă saă
priveascaă spectacolul.
— Caî inii la picior, strigaă Fiona şi aşteptaă saă se formeze
şirul. Un caî ine de Căutare şi Salvare poate şi este solicitat saă
cerceteze pe terenuri diferite, aspre, îîngheţate, staî ncoase, îîn
paă dure, îîn oraş. Şi îîn apaă . Astaă zi va voi prezenta apa.
Araă taă spre un bazin pentru copii pe care-l umpluse deja,
apoi luaă o minge de cauciuc.
— Pe raî nd, fiecare dintre voi îîi va scoate lesa caî inelui, apoi
va arunca îîn bazin mingea aceasta. Vreau saă -i daţi ordin
caî inelui vostru saă meargaă dupaă ea. Nu vaă faceţi griji. Am
prosoape. Earl, ce-ar fi saă îîncerci mai îîntaî i tu, cu Kojak?
Poziţioneazaă -te cam la zece picioare de bazin.
Earl luaă mingea, se poziţionaă . IÎi scoase caî inelui lesa, îîl
frecaă uşor şi îîi araă taă mingea.
— Du-te dupaă ea, Kojak! strigaă el îîn timp ce arunca
mingea. Caî inele se repezi ca un bolid, saă ri – şi se aruncaă îîn
apaă . Reapaă ru cu mingea îîn bot şi cu o expresie de şoc, care
pentru Fiona îînsemna, clar, Ce dracu!
Dar caî inele ieşi repede din apaă şi se îîntoarse la Earl caî nd
staă paî nul lui pocni din degete.
Un fanfaron, îîşi spuse Fiona cu un zaî mbet care se laă rgi,
caî nd Kojak îîncepu saă se scuture feroce şi îîşi udaă din cap
paî naă -n picioare staă paî nul maî ndru, care-l laă uda.
— Ai vaă zut? Cu apa scurgaî ndu-i-se de pe faţaă , Earl se uitaă
la Fiona. A faă cut-o din prima!
— A fost grozav.
Ca şi tine, continuaă ea, îîn gaî nd.
Fiona îîncerca saă -şi programeze astfel clasele îîncaî t saă aibaă
o oraă liberaă îîntre ele, ştiind bine caă o mare parte din aceasta
avea saă fie ocupataă cu discuţiile cu staă paî nii caî inilor, care
vroiau saă comenteze, saă cearaă sfaturi, saă -i afle paă rerea
despre cum a mers şedinţa respectivaă . IÎn timpul raă mas va
reuşi poate saă maă naî nce repede ceva, saă se joace cu propriii ei
caî ini, saă raă spundaă la telefoanele primite îîn timpul orei de
clasaă .
Caî nd şi ultima maşinaă hurducaă ni peste podeţ şi cum mai
avea patruzeci de minute pentru ea, le aruncaă mingi caî inilor
ei şi se jucaă de-a îîncercatul puterii, îînainte de a se repezi îîn
bucaă taă rie saă îînfulece caî ţiva pumni de biscuiţi cu braî nzaă ,
dupaă care luaă un maă r ca saă -şi diminueze sentimentul de
vinovaă ţie.
Maî nca îîn timp ce verifica şi raă spundea la apelurile vocale
şi la e-mailuri, faă caî nd şi caî teva adnotaă ri la blogul pe care-l
aducea la zi de douaă sau de trei ori pe saă ptaă maî naă .
Blogul îîi conducea pe oameni spre site-ul ei – sau vice
versa. Şi îîi aducea, pe unii dintre aceştia, la cursurile ei.
IÎşi mai laă saă timp caî t saă goleascaă bazinul şi saă pregaă teascaă
lecţia planificataă pentru urmaă torul grup. Dar chiar atunci
cineva trecu podeţul.
Gata cu timpul ei, îîşi spuse Fiona, apoi se îîncruntaă pentru
a doua oaraă îîn ziua aceea, caî nd vaă zu o maşinaă necunoscutaă
intraî nd pe alee.
IÎşi ridicaă maî na deasupra ochilor, saă se protejeze de soare
şi îîi recunoscu pe Roşie şi Devin Cauldwell. Caî nd maşina
făcu o îîntoarcere uşoaraă , îîl zaă ri pe Hugh îîn scaunul lui de
maşinaă , de pe bancheta din spate.
— IÎn regulaă , baă ieţi. Purtaţi-vaă caî t mai frumos. Aşa.
Caî nd maşina parcaă , toţi trei caî inii se aliniaraă îîn dreptul
acesteia şi se aşezaraă jos.
Devin coborîî pe partea caî inilor.
— Hei, Peck. Hei. Caî nd Peck îîşi ridicaă laba, Devin zaî mbi,
apoi se aplecaă şi i-o scuturaă .
— Maă bucur de revedere.
— Newman, spuse Fiona îîn timp ce Devin îînainta de-a
lungul caî inilor, acceptaî nd labele.
— Şi Bogart.
— IÎnţeleg caă eşti un fan al filmelor clasice. Sper caă nu te
superi caă am venit, spuse Devin îîntinzaî ndu-i maî na.
— Cum saă maă supaă r. Se îîntoarse spre Hugh, pe care mama
lui îîl ţinea de maî naă şi care nu paă rea caî tuşi de puţin marcat,
îîn jeanşi şi trening cu glugaă .
— Bunaă , Hugh. Vrei saă -i saluţi pe Peck şi pe prietenii lui?
— Caă ţeluşii! Hugh se strecuraă afaraă din maşinaă şi îîşi
petrecu braţele îîn jurul lui Peck.
— Caă ţeluşul m-a gaă sit. Eu m-am pierdut.
Fiona îîl prezentaă pe baă ieţel celorlalţi caî ini, care furaă , pe
raî nd, trataţi cu caî te o îîmbraă ţişare.
— IÎncaă nu ţi-am mulţumit pentru ziua de ieri, îîncepu
Roşie.
— Ai fost prea ocupataă .
— Eu… Nu paă ţeşte nimic? îîntrebaă ea caî nd caî inii se
îîntinseraă pe jos şi Hugh îîncepu saă îînoate printre ei, chicotind,
traă gaî ndu-i de urechi.
— Sunt îîn culmea fericirii. Adoraă copiii.
— Ne-am gaî ndit dacaă saă ne luaă m un caî ine. Ne-am spus saă
mai aşteptaă m un an sau doi, dar acum… Roşie se uitaă la Hugh
şi zaî mbi. Ne poţi recomanda o rasaă anume, pentru un baă ieţel
de trei ani, foarte vioi?
— Se vede bine caă am o slaă biciune pentru labradori. Sunt
caî ini grozavi pentru copii, pentru familii, dar au nevoie de
multaă interacţiune. Şi au nevoie de spaţiu.
— Avem o graă dinaă şi un parc, nu departe de casaă . Caî t
despre ce simt eu îîn clipa asta? Dacaă ar mai exista un Peck,
pe el l-aş vrea. Iartaă -maă , adaă ugaă Roşie caî nd ochii i se
umpluraă de lacrimi. IÎncaă nu mi-am revenit cu adevaă rat.
Domnişoaraă Bristow…
— Fiona.
— Fiona. Roşie se îîntinse şi îîi luaă amaî ndouaă maî inile. Nu
existaă cuvinte. Efectiv, nu existaă . Nu existaă raă splataă , nu existaă
niciun gest. Nu existaă nimic ce am putea face, care saă saă se
apropie caî t de caî t de ceea ce ai faă cut tu pentru noi.
— Faptul caă Hugh se joacaă acum şi raî de cu caî inii mei,
aceasta este raă splata. Pentru asta facem noi ceea ce facem.
Devin îîşi petrecu un braţ peste umerii soţiei sale.
— Am conceput o scrisoare caă tre organizaţie –
Organizaţia pentru Căutare şi Salvare – o scrisoare despre
unitatea voastraă . O punem astaă zi la poştaă , îîmpreunaă cu o
donaţie. Maă car ataî t.
— Asta îînseamnaă mult. Apreciez gestul vostru.
— Caî nd vom primi caă ţeluşul, ne vom îînscrie la cursurile
tale, adaă ugaă Roşie. Nu vreau pe nimeni altcineva saă ni-l
dreseze. Adjunctul de şerif Englewood ne-a spus caă ai o
şcoalaă de dresaj pentru caî ini de companie şi caî ini pentru
caă utare şi salvare.
— Dar poate caă te reţinem. Totuşi, îînainte de plecare…
Hugh, nu ai cumva ceva pentru domnişoara Bristow şi
pentru Peck? De fapt ni s-a spus caă ai trei caî ini, continuaă
Devin îîn timp ce Roşie îîl ducea pe Hugh îînapoi la maşinaă . Aşa
caă am adus caî te unul pentru fiecare.
Hugh se îîntoarse, pe braţe cu trei oase uriaşe din piele
neargaă sitaă şi le laă saă jos, îîn faţa caî inilor.
— Nu vreţi? spuse el caî nd caî inii raă maseraă nemişcaţi.
— Nu se ating de ele paî naă caî nd nu le spui tu caă le pot lua.
Fiona mişcaă un os îîn faţa fiecaă ruia dintre cei trei caî ini.
— La osul! la osul! strigaă Hugh.
Fiona adaă ugaă semnale cu maî na şi caî inii executaraă un salt
fericit, apoi o plecaă ciune stilataă , care-l faă cu pe Hugh saă
chicoteascaă .
— Au spus mulţumesc foarte mult.
— Hugh le-a cules pentru tine. Roşie îîi oferi Fionei un
buchet de mici lalele roşii. Zicea caă seamaă naă cu acadelele.
— Chiar aşa arataă . Şi sunt minunate. Mulţumesc.
— Am desenat un tablou. Cu mine, cu Peck şi cu tine.
— Nu se poate! Fiona admiraă maî zgaă lelile colorate,
cercurile şi liniile. E superb.
— El e Peck. E un caî ine mare. Şi aici e Fee şi aici sunt eu.
Eu a trebuit saă caă laă resc îîn spinarea lui Fee şi aă sta este
Wubby. Şi el a trebuit saă meargaă caă lare. Mami şi cu mine am
scris numele.
— Este un tablou formidabil.
— IÎl poţi pune pe frigider.
— Aşa o saă fac. Mulţumesc, Hugh. Fiona îîl îîmbraă ţişaă ,
inspiraî nd mirosul unui baă ieţel saă lbatic, inocent şi liber.
Dupaă ce fluturaă maî na îîn urma lor, petrecaî ndu-i, Fiona
intraă saă prindaă desenul pe uşa frigiderului, saă aranjeze
lalelele îîntr-o vazaă albastraă , veselaă .
Era recunoscaă toare caă mai avea caî teva minute de
pregaă tire, îînaintea sosirii primilor elevi, la urmaă toarea oraă
de curs.
CAPITOLUL PATRU
Cel mai bun prieten al omului, pe naiba.
Dupaă o vaî naă toare furioasaă urmataă de o luptaă decisivaă ,
Simon reuşi saă smulgaă ciocanul de lemn din dinţii lui Jaws.
Ţinaî nd ferm unealta îîmbaă loşataă şi plinaă de urme de dinţi,
îîn timp ce caă ţelul saă rea îîn salturi furioase, Simon îîşi imaginaă
cum îîi ardea una îîn cap. Nu caă ar fi faă cut-o, oricaî t de tentant
ar fi fost, dar nu era o crimaă saă -şi imagineze, maă car.
IÎşi îînchipui paă saă rele ciripind îîn capul caă ţelului şi X-uri îîn
ochii acestuia.
— Maă car, bombaă ni el.
Puse scula pe bancul de lucru, departe de atingerea
caă ţelului, apoi se uitaă îîn jur din nou la mulţimea de jucaă rii şi
oase de pe duşumeaua atelierului saă u.
— De ce nu sunt bune astea? De ce? Luaă de jos o funie
dimensionataă pentru Jaws, i-o oferi.
— Ia-o, distruge-o.
Caî teva clipe mai taî rziu, îîn timp ce Simon ştergea
ciocaă nelul abuzat, caî inele laă saă funia la picioarele lui, apoi se
aşezaă , daî nd din coadaă , cu capul îîn sus, cu ochii straă lucind de
veselie.
— Nu vezi caă sunt ocupat? Nu am timp saă maă joc din cinci
îîn cinci minute. Cineva mai trebuie saă şi caî ştige îîn casa asta.
Simon se îîntoarse la scrinul pentru sticle de vin – o
frumuseţe, îîşi spuse el – din lemn de cireş saă lbatic şi abanos.
Folosi clei de lemn ca saă fixeze ultimele ornamente, îîn timp
ce caî inele îîncepu saă -i atace şireturile. Luptaî ndu-se saă se
concentreze asupra muncii, Simon se scuturaă de caî ine.
Maî raî iturile vesele ale lui Jaws se amestecau cu muzica
formaţiei U2, pe care o alesese ca fundal sonor pentru
dimineaţa asta.
Simon îîşi trecu degetele peste lemnul maă taă sos, neted şi
daă du din cap.
Caî nd se duse saă verifice îîmbinaă rile unei perechi de
balansoare, taî rîî caă ţelul cu el, prin rumeguş.
IÎşi spuse caă Jaws reuşise paî naă la urmaă saă -l facaă saă se joace
cu el.
Lucraă aproape douaă ore, taî raî nd alternativ caă ţelul,
poruncindu-şi apoi saă punaă stop şi saă -l ducaă pe Jaws la locul
poreclit de el Caă caă stoarea.
Pauza nu a fost rea, decise Simon. IÎi daă duse ocazia saă -şi
clarifice gaî ndurile, saă inspire aerul proaspaă t, caă lduţ şi
soarele straă lucitor. Nu obosea niciodataă urmaă rind felul îîn
care lumina – soarelui sau a lunii – se juca deasupra braţului
de mare care forma mica lui legaă turaă îîntre cele douaă traiste
de paă maî nt ale insulei.
IÎi plaă cea saă stea pe îînaă lţimea lui şi saă asculte muzica
subtilaă , constantaă , a apei de dedesubt, sau saă se aşeze o clipaă
pe verandaă şi saă contemple paă durea deasaă , îîn fond, se
mutase pe insulaă dintr-un anumit motiv. Pentru solitudine,
pentru linişte, pentru aer, pentru bogaă ţia peisajului.
Poate caă , îîntr-un fel îîntortocheat, mama lui avusese
dreptate saă -i strecoare un caî ine. Acesta îîl obliga saă iasaă .
— Ceea ce era unul din principalele motive ale mutaă rii. IÎi
daă dea o şansaă saă se uite îîn jur, saă se relaxeze, saă se acordeze
cu tot ce se petrecea îîn jur. Cu aerul, cu copacii, cu dealurile,
cu stâncile – toate, potenţiale inspiraţii pentru proiectele lui.
Culori, forme, texturi, curbe şi unghiuri.
Micuţa bucataă de paă maî nt, paă duri şi apaă , panta staî ncoasaă ,
ciripitul paă saă relelor îîn locul maşinilor şi al mulţimii, îîi
ofereau exact ceea ce caă uta.
Decise saă -şi construiascaă o bancaă robustaă pentru acest loc,
ceva rustic. Din lemn de tec, poate, dacaă ar gaă si aşa ceva, cu
braţe suficient de late ca saă poataă primi o sticlaă de bere.
Se îîntoarse îînapoi la atelier saă -şi punaă schiţa pe haî rtie,
caî nd îîşi aminti de caî ine.
IÎl strigaă , enervat caă puiul nu mişuna printre picioarele lui
ca aproape tot timpul, faă caî ndu-l saă se îîmpiedice îîntr-una de
el, sau saă -l calce.
Strigaă din nou şi din nou. IÎnjuraî nd, îîn timp ce îîn stomacul
lui îîncepeau saă se adune valuri amestecate de enervare,
vinovaă ţie şi panicaă , Simon îîncepu vaî naă toarea.
Se uitaă îînapoi îîn atelier, poate caî inele se furişase aici saă -şi
reia opera distructivaă , apoi îîn jurul claă dirii, îîn tufişuri,
strigaî ndu-l şi fluieraî ndu-l. Scanaă panta care ducea la apaă şi
faî şia îîngustaă care ducea de la casaă la drum.
Se uitaă sub veranda atelierului, apoi îînconjuraă casa, caă utaă
şi sub veranda acesteia.
Niciun senin.
Era un caî ine, ce naiba, îîşi spuse Simon. O saă se îîntoarcaă el.
Dar era doar un căţeluş, deci caî t de departe putea saă ajungaă ?
IÎncercaî nd saă se linişteascaă , se îîntoarse îînapoi la atelier,
unde-l vaă zuse ultima oaraă pe afurisitul aă la zaă natic şi o luaă
spre paă dure.
Acum, cu interludiul de pace distrus, jocul de lumini şi
umbre, oftatul vaî ntului, rugii îîmpletiţi, totul paă rea
ameninţaă tor.
Putea oare un vultur sau un huhurez saă îînşface un caă ţel de
talia lui? se îîntrebaă Simon. IÎşi spuse caă zaă rise odataă un
vultur. Dar…
Sigur, caă ţeluşul era mic, dar era solid.
Oprindu-se, inspiraă adaî nc saă se asigure caă nu intrase îîn
panicaă . IÎn niciun caz. Da, era furios, fireşte. Cu adevaă rat
furios pentru caă trebuia saă -şi iroseascaă timpul şi energia
alergaî nd dupaă un caă ţel idiot, caă ruia îîşi imaginase caă -i ardea
una îîn cap cu ciocanul.
— Iisuse.
Urlaă numele caî inelui – şi îîn sfaî rşit îîi auzi laă tratul de
raă spuns. Un laă trat, stabili Simon îîn timp ce nervii care îîi
bubuiau îîn vintre îîncepuraă saă se linişteascaă , care nu suna
caî tuşi de puţin speriat sau plin de remuşcaă ri, ci plin de
saă lbaticaă veselie.
— La naiba, mormaă i el, dar hotaă raî t saă fie viclean, îîncercaă
acelaşi ton vesel, caî nd îîl strigaă din nou.
— Haide, Jaws, ticaă los mic. Aici, baă iete, demon din iad ce
eşti.
Iuţi pasul îîn direcţia manifestaă rilor de plaă cere ale
caă ţeluşului, paî naă caî nd auzi foşnetul din tufişuri.
Apaă ru şi caă ţeluşul, murdar, taî raî nd baă rbaă teşte dupaă el ceea
ce paă rea saă fie corpul îîn descompunere al unei pasaă ri foarte
mari.
Iar el chiar se temuse caă o pasaă re foarte mare l-ar fi putut
îînşfaă ca pe bietul caă ţeluş? Ce glumaă bunaă .
— Iisuse Christoase, lasaă jos chestia aia. Vorbesc se ros.
Jaws maî raî i jucaă uş, cu ochi straă lucitori, continuaî nd saă -şi
taî rascaă prada.
— Aici! Acum! Vino!
Jaws raă spunse tractaî nd cadavrul, aşezaî ndu-se îîn funduleţ
şi oferindu-i-l.
— Ce dracu’ vrei saă fac eu cu el? Simon îîl îînşfaă caă brusc pe
Jaws, îîn timp ce cu piciorul îîmpingea îînapoi îîn tufiş ce. Mai
raă maă sese din pasaă re. Jaws se zvaî rcolea, luptaî ndu-se saă se
elibereze.
— AĂ sta nu-i un joc de-a aportul… Nu pronunţa cuvinte cu
a. Şi totuşi, arhanghelii, arhanghelii, arhanghelii măsii îîntinse
braţul, ţinaî nd caă ţelul la distanţaă . Duhoarea era de nedescris.
— Ce-ai faă cut? Te-ai taă vaă lit peste ea? Pentru numele Lui
Dumnezeu, de ce?
Faă raă altaă variantaă , Simon vaî rîî straî ns sub braţ caă ţelul
puturos şi respiraî nd printre dinţi, o porni îîn pas îîntins spre
casaă .
Pe drum se gaî ndi saă spele caă ţelul afaraă , cu furtunul, dar
respinse ideea. Oricaî t ar fi pus furtunul pe el, tot n-ar fi
scaă pat de duhoare – chiar dacaă ar fi reuşit saă -l ţinaă locului.
Ajuns pe terasaă , reuşi saă -şi scoataă ghetele, îîn timp ce Jaws
îîl lingea pe faţaă cu saă rutaă ri draă gaă stoase, duhnind a hoit.
Intraî nd, îîşi aruncaă portofelul pe masaă şi se repezi direct la
duş.
Caî nd se îînchise îînaă untru, îîmpreunaă cu Jaws, Simon se
dezbraă caă , raă maî naî nd îîn boxeri, ignoraî ndu-l pe Jaws care îîntre
timp îîi atacase jeanşii şi caă maşa. Apoi daă du drumul la apaă .
— Descurcaă -te cu chestia asta, îîi sugeraă ei lui Jaws care se
repezi mai îîntaî i îîn peretele de faianţaă , apoi îîn uşa de sticlaă , îîn
îîncercarea de a scaă pa.
Cu dinţii straî nşi, Simon luaă saă punul.
IÎNTAÎ RZIAU. Fiona se uitaă din nou la ceas, ridicaă din umeri
şi continuaă saă punaă panseluţe şi fire de pervincaă îîntr-un
ghiveci. Trebuia saă -l dreseze pe Simon saă respecte orele, dar
acum savura luxul graă dinaă ritului. Caî inii dormitau alaă turi şi
pe ipod pusese muzicaă rock.
Dacaă nu apaă reau noii ei elevi, va umple şi celaă lalt ghiveci,
dupaă care se va duce poate, cu baă ieţii ei, îîn paă dure, pentru o
scurtaă joacaă de-a v-aţi-ascunselea.
Ziua, blaî ndaă şi îînsoritaă , cu cerul albastru şi o brizaă plaă cutaă ,
era faă cutaă saă fie savurataă .
IÎşi studie opera, scuturaă petalele de paă maî nt, apoi îîncepu
cu al doilea ghiveci.
Vaă zu camioneta.
— AĂ sta e Simon. Simon şi Jaws, spuse ea spre caî inii care se
ridicau. Şi se îîntoarse la panseluţele ei.
Continuaă saă planteze, îîn timp ce om şi caî ine coborau din
maşinaă iar caî inii ei îîi salutau – îîn timp ce omul îîşi faă cea drum
printre caî ini. Şi îîşi acordaă timp saă planteze exact cum trebuia
şi al doilea maă nunchi de panseluţe.
Caî nd Simon o baă tu pe umaă r, îîşi scoase caă ştile din urechi.
— Scuzaă -maă , ai spus ceva?
— Presupun caă am îîntaî rziat.
— Ah-ha. Fiona baă tu paă maî ntul din ghiveci.
— Am avut motive.
— Lumea e plinaă de motive.
— Am avut parte de o porţie mare din motivele lumii, dar
cel mai mare include pasaă rea moartaă .
— Au? Fiona se uitaă peste el la caă ţeluş, angajat acum îîntr-o
luptaă de-a îîncercatul puterii, cu Bogart. A prins o pasaă re?
— Altceva sau altcineva a prins pasaă rea, cu caî teva zile
bune îîn urmaă , dupaă cum araă ta – şi duhnea.
— Ah. Fiona daă du din cap, decisaă saă abordeze mila şi îîşi
scoase maă nuşile. Şi ţi-a adus-o ţie?
— Paî naă la urmaă . Dupaă ce s-a taă vaă lit pe ea, o vreme.
— Cum s-a descurcat la baie?
— Am faă cut un duş, îîmpreunaă .
— Serios? Fiona îîşi îînghiţi raî sul, vaă zaî nd caă el nu paă rea
îînclinat saă îîl aprecieze. Şi cum a mers?
— Perfect, dupaă ce a îîncetat saă îîncerce saă mai scape cu
fundul prin uşa cabinei şi saă maă naî nce saă punul. De fapt, i-a
plaă cut. Este posibil saă fi gaă sit un eventual limbaj comun.
— Este un îînceput. Ce ai faă cut cu cadavrul?
— Cu pasaă rea? Simon se zgaî i la ea, îîntrebaî ndu-se de ce
naiba o interesa asta.
— Am îîmpins-o cu piciorul îînapoi îîn tufiş. IÎn maî ini aveam
caî inele.
— Ar fi bine saă o bagi îîntr-o pungaă şi saă o arunci la gunoi.
Altfel, cu prima ocazie se va îîntoarce la ea.
— Grozav. Perfect.
— Mirosurile sunt punctul şi tare şi slab al caî inilor. A faă cut
ce i-a spus instinctul saă facaă . Iar omul, decise ea, a faă cut şi el
exact ce trebuia saă facaă – doar caă nu a sunat-o şi pe ea saă -i
spunaă caă îîntaî rzie.
— Avaî nd îîn vedere circumstanţele, îîţi ofer o şedinţaă
îîntreagaă . V-aţi faă cut lecţiile pentru acasaă ?
— Mda… Da, se corectaă el, caî nd Fiona ridicaă o spraî nceanaă .
Se aşazaă la comandaă – aproape de fiecare dataă . Vine la
comandaă , caî nd îîi vine lui, fir-ar saă fie. De la ultima noastraă
vizitaă aici, a îîncercat sau a reuşit saă maă naî nce o telecomandaă
tv, o pernaă , un sul îîntreg de haî rtie igienicaă , o bucataă dintr-o
treaptaă , aproape o pungaă îîntreagaă de chipsuri de cartofi
pentru graă tar, douaă scaune şi un ciocan. Şi ca saă nu te
oboseşti saă maă mai îîntrebi asta, da, l-am certat şi i le-am
îînlocuit cu jucaă riile lui. L-a durut exact îîn fund.
— Trebuie saă îînveţi saă fii rezistent-la-căţeluşi, îîl sfaă tui ea
faă raă prea multaă compasiune. Jaws! Fiona baă tu din palme ca
saă -i atragaă atenţia, le deschise apoi îîn semn de invitaţie şi
zaî mbi.
— Aici. Jaws, aici!
Caă ţeluşul saă ri saă dea cu laă buţele îîn genunchii Fionei.
— Caă ţel bun! Fiona scoase o trataţie din buzunar.
— Ce caă ţel bun.
— Rahat.
— Maă refer la atitudinea asta pozitivaă a lui.
— Nu tu traă ieşti cu el, bombaă ni Simon.
— Şi asta e adevaă rat. IÎn mod deliberat, Fiona puse lopaă ţica
pe trepte.
— Stai jos. Jaws ascultaă şi acceptaă o altaă trataţie, alte
laude, alte scaă rmaă neli.
Iar Fiona îîi urmaă ri ochii îîntorşi spre lopaă ţicaă . Caî nd îîşi puse
maî inile pe genunchi, caă ţeluşul atacaă , iute ca un şfichi de bici
şi cu lopaă ţica îîn dinţi fugi mai departe.
— Nu alerga dupaă el. Fiona îîl apucaă de maî naă pe Simon
care daă dea saă se ia dupaă el. Nu o saă facaă decaî t saă alerge şi saă
transforme totul îîntr-un joc. Bogart, adu-mi funia.
Fiona raă mase pe loc, cu funia îîn maî naă , strigaî ndu-l pe Jaws.
Caî inele alergaă spre ea, apoi se îîndepaă rtaă din nou.
— Vezi, îîncearcaă saă ne momeascaă îîn jocul lui. Dacaă
raă spundem şi mergem dupaă el, a caî ştigat partida.
— Dupaă mine, caî ştigaă dacaă -ţi maă naî ncaă scula.
— Este veche, dar oricum, el nu ştie caă a caî ştigat decaî t
dacaă ne jucaă m cu el. Jaws! Aici! Scoase o altaă trataţie din
buzunar. Dupaă o scurtaă luptaă interioaraă , caă ţeluşul se îîntoarse
îînapoi la Fiona.
— Asta nu este a ta. Fiona îîi caă scaă boticul, scoase lopaă ţica
şi scuturaă din cap.
— Nu e a ta. Asta e a ta. Şi îîi îîntinse funia.
Puse din nou lopaă ţica jos şi din nou Jaws se naă pusti asupra
ei. De data aceasta Fiona puse maî na peste ea şi scuturaă din
cap.
— Nu e a ta. Asta e a ta.
Repetaă procesul, cu o dumnezeiascaă raă bdare, instruindu-l
totodataă şi pe Simon.
— IÎncearcaă saă nu spui prea des nu. Paă strezi cuvaî ntul
pentru situaţiile îîn care ai nevoie de el sau trebuie saă -l
opreşti instantaneu. Caî nd este important. Vezi, şi-a pierdut
interesul pentru lopaă ţicaă . Nu ne vom juca cu ea. Dar ne vom
juca cu funia. Apucaă de celaă lalt capaă t, joacaă -te puţin de-a
îîncercatul puterii, cu el.
Simon se aşezaă laî ngaă ea, folosi funia ca saă -l atragaă pe
caă ţeluş, traseraă fiecare de partea lui.
— Poate caă nu sunt eu faă cut pentru un caî ine.
Dorind saă -şi manifeste acum puţinaă îînţelegere, Fiona îîl
baă tu pe Simon uşor pe genunchi.
— Asta spune un baă rbat care face duş cu caă ţeluşul lui?
— A fost singura soluţie.
— A fost o mişcare inteligentaă , eficientaă şi inventivaă .
Şi amaî ndoi miroseau a saă pun şi a… a rumeguş, îîşi daă du ea
seama. Foarte plaă cut.
— O saă îînveţe. Amaî ndoi o saă îînvaă ţaţi. Cum e cu ieşitul
afaraă ?
— De fapt, chestia asta chiar funcţioneazaă .
— Vezi? Amaî ndoi aţi îînvaă ţat cum saă rezolvaţi problema iar
el staă jos la comandaă .
— Şi baî ntuie prin paă dure ca saă se taă vaă leascaă peste o
pasaă re moartaă , îîmi maă naî ncaă mie comanda la distanţaă …
— Simon, nu mai dramatiza, pentru caă eu tot optimist te
vaă d.
Simon îîi aruncaă o privire piezişaă , faă caî nd-o doar saă raî daă .
— Faci progrese. Mai lucreazaă puţin la venitul la comandaă .
De fiecare dataă . Este esenţial. O saă lucraă m şi puţin la lesaă ,
apoi o saă revenim la venitul la comandaă , saă nu uite.
Vaă zu, îîn timp ce se ridica, maşina de poliţie îînaintaî nd pe
aleea ei.
— Este un bun prilej saă -l îînvaă ţaă m saă nu alerge spre maşini
– şi saă nu se repeadaă asupra vizitatorului. Ţine-l sub control,
vorbeşte cu el.
Salutaă cu maî na, aşteptaî nd ca Davey saă opreascaă şi saă
coboare din maşinaă .
— Bunaă , Davey.
— Fee. Ei, bunaă . Se aplecaă saă scarmene blaă nurile negre,
roşii şi cafenii.
— Scuze, Fee, nu am ştiut caă ai cursuri.
— Nicio problemaă . El e Simon Doyle, cu Jaws. Ajutorul de
şerif Englewood.
— Exact, ai cumpaă rat proprietatea Daubs, acum caî teva
luni. Ei, puştiule. Nu vreau saă vaă îîntrerup. Pot saă aştept paî naă
terminaţi, spuse el scaă rmaă naî nd blana lui Jaws.
— Nicio problemaă . Simon, ia te rog lesa şi plimbaă -te puţin,
exersaî nd mersul la picior.
Vin şi eu imediat. E vreo problemaă , Davey? spuse ea îîncet,
caî nd Simon îîncepu saă se îîndepaă rteze.
— Ce-ar fi saă ne plimbaă m şi noi puţin?
— Ei, acum îîncepi saă maă sperii. S-a îîntaî mplat ceva? Syl?
— Syl e bine, dupaă caî te ştiu eu, spuse Davey punaî ndu-i o
maî naă pe umaă r şi antrenaî nd-o îîntr-o plimbare spre marginea
casei. Am aflat nişte lucruri azi şi şeriful s-a gaî ndit, pe
drumul îînapoi, caă n-ar fi raă u saă vin saă discut cu tine despre
asta.
— Despre ce anume?
— A dispaă rut o femeie, pe la mijlocul lui ianuarie, îîn
California. Zona Sacramento. Faă cea jogging îîntr-o dimineaţaă
şi nu s-a mai îîntors. Au gaă sit-o cam la o saă ptaă maî naă , îîn parcul
Eldorado National, îîntr-un mormaî nt superficial. Un anonim
i-a îîndrumat.
Fiona îînghiţi nodul din gaî t şi nu spuse nimic.
— Acum zece zile, o altaă femeie a ieşit îîntr-o dimineaţaă saă -
şi facaă alergarea, îîn Eureka, California.
— Şi unde au gaă sit-o?
— IÎn paă durea Trinity Forest. Prima femeie avea
nouaă sprezece ani. A doua, douaă zeci. Studente. Atletice, le
plaă cea saă facaă mişcare îîn aer liber, singure. Amaî ndouaă aveau
slujbe cu jumaă tate de normaă . Prima lucra la un bar, a doua,
îîntr-o libraă rie. Amaî ndouaă au fost doboraî te cu un pistol cu
electroşoc, legate şi reduse la taă cere cu caă luşuri din bandaă
adezivaă . Amaî ndouaă au fost strangulate cu o eşarfaă roşie,
laă sataă alaă turi.
Acum nu mai putea simţi nodul din gaî t, nu, caî taă vreme tot
trupul îîi amorţise.
— Şi faă cutaă fundaă .
— Da, faă cutaă fundaă .
Fiona îîşi apaă saă maî na pe inima care-i bubuia.
— Perry e la îînchisoare. Mai este, îîncaă .
— Nu o saă iasaă niciodataă de-acolo, Fee. Este îînchis, sigilat.
— Este vorba de un imitator.
— Este mai mult decaî t ataî t. Davey îîntinse maî na şi o
maî ngaî ie uşor pe braţ. Este mai mult decaî t ataî t, Fee. Existaă
detalii pe care ancheta nu le-a faă cut publice, cum ar fi
obiceiul lui Perry de a lua o şuviţaă din paă rul victimelor sau
de a scrie o cifraă pe dosul maî inii lor drepte.
Amorţeala îîncepea deja saă disparaă . O vroia îînapoi, vroia
saă -i blocheze starea de raă u care îîi fraă maî nta stomacul.
— L-a spus cuiva, sau a spus-o unul dintre investigatori.
— Cineva de la laboratorul de criminalisticaă sau cineva de
la anatomo-patologic.
Davey raă mase cu ochii îîn ochii ei, cu maî inile pe umerii ei.
— Posibil. Au îînceput saă investigheze deja.
— Nu maă trata ca pe o idioataă , Davey. Oricare dintre zecile
de persoane implicate ar fi putut transmite informaţia asta.
Au trecut opt ani de atunci…
— Ştiu. IÎmi pare raă u, Fee. Vreau saă ştii caă poliţia se ocupaă
de asta. Am vrut saă fii informataă şi este posibil ca media saă
facaă repede legaă tura. Ar putea veni la tine.
— Cu presa maă pot descurca. Familia lui Greg?
— Va fi şi ea anunţataă . Ştiu caă este greu pentru tine, Fee,
dar nu vreau saă -ţi faci griji. Pun ei maî na pe el. Şi oricaî t de
raă u sunaă , ticaă losul aă sta urmeazaă modelul lui Perry. Fete de
colegiu. Ori tu nu mai ai douaă zeci şi unu de ani.
— Nu. Dar eu sunt singura care a scaă pat, spuse cu
fermitate, ca saă -şi paă streze vocea calmaă .
Simon nu trebui saă asculte conversaţia ca saă ştie caă ceva
nu era cum trebuia. Veşti proaste sau necazuri, sau poate
amaî ndouaă . Nu vedea de ce ar mai fi dorit Fiona pe cineva îîn
preajmaă – mai ales caî nd acel cineva era aproape un straă in.
Se gaî ndi saă îîncarce caă ţelul îîn camionetaă şi saă plece. Ar fi
fost nepoliticos, doar caă lui nu-i prea paă sa dacaă era
nepoliticos.
Dar ar fi paă rut totodataă şi un gest rece, de indiferenţaă , de
care îîi paă sa. O saă aştepte saă plece ajutorul de şerif, saă o lase
pe femeie saă inventeze o scuzaă oarecare, apoi saă o şteargaă . Şi
nimeni n-ar fi ieşit cu obrazul paă tat.
IÎn plus, minunea minunilor, efectiv reuşea saă -l ţinaă pe Jaws
la picior cam treizeci la sutaă din timp. Nici cooperarea
caă ţelului care se îînfraî na caî nd îîi vedea pe ceilalţi caî ini
alergaî nd îîn jur, oprindu-se la comandaă , nu era un succes de
neglijat.
Se putea deci îîntoarce acasaă cu problema asta rezolvataă ,
mai putea lucra ceva, dupaă care se putea cinsti cu o bere.
Dacaă scotea din ecuaţie pasaă rea moartaă , putea spune caă
avusese o zi excelentaă .
Dupaă plecarea maşinii de teren, se aşteptaă saă aparaă Fiona,
saă se scuze, apoi saă se ducaă saă -şi vadaă de problemele ei.
Doar caă Fiona continua saă raă maî naă ţintuitaă locului,
holbaî ndu-se la drum. Apoi se îîntoarse pe verandaă şi se
aşezaă . Şi staă tu acolo.
Aşadar, el trebuia saă vinaă cu scuzele. Nicio greutate. Saă -mi
amintesc doar de ceva ce trebuie neapaă rat saă fac. Caî inele
vine cu mine, bla, bla, ne mai vedem.
Traversaă spre ea, îîncaî ntat caă nu a trebuit saă tragaă de lesaă
decaî t de douaă ori ca saă -l readucaă pe Jaws la picior. Şi
apropiindu-se, observaă caă femeia era albaă ca varul şi caă
maî inile îîncleştate pe genunchi îîi tremurau uşor.
La naiba.
Retragerea lui degajataă nemaifiind o opţiune, ridicaă puiul
îîn braţe îînainte ca acesta saă saraă îîn poala Fionei.
— Veşti proaste, spuse el.
— Poftim?
— Şeriful a adus veşti proaste. Sylvia?
— Sylvia e bine. Nu despre ea e vorba.
Caî inii, simţindu-i starea, se îînghesuiraă lipiţi de ea.
Labradorul galben, mare, îîşi pusese capul pe genunchii ei.
— Ah… ar trebui…
O privi luptaî ndu-se saă se smulgaă din groapa aceea îîn care
caă zuse.
— Ar trebui saă lucraă m la stai şi şezi.
— Nu astaă zi.
Fiona se uitaă îîn sus la el, dar Simon nu putu traduce ce
anume îîi îînceţoşa privirea. Durere? Teamaă ? Şoc?
— Nu, nu astaă zi. IÎmi pare raă u, consimţi ea.
— Nicio problemaă . Ne vedem data viitoare.
— Simon. Fiona inspiraă adaî nc, îîn timp ce el raă mase ezitant
locului.
— Te-ai supaă ra dacaă … Ai mai raă maî ne puţin?
Ar fi vrut saă spunaă nu – îîşi dori saă fi avut îîn el pornirea de
a spune nu. Poate caă ar fi gaă sit-o îîn el, dacaă nu ar fi fost ataî t
de evident caă ei îîi era le fel de greu saă cearaă , pe caî t îîi era lui
saă accepte.
— IÎn regulaă .
— Lasaă -l saă alerge puţin. IÎl paă zesc caî inii mari. Joacaă -te,
spuse ea caî nd Simon desprinse lesa.
— Staţi pe aproape. Pe aproape, repetaă ea maî ngaî indu-i
blana. Paă ziţi-i pe Jaws. La joacaă .
Caî inii scheunaraă puţin pornind-o spre graă dinaă , dar îîşi
îîntoarseraă cu toţii capul, uitaî ndu-se la ea.
— Ştiu caă sunt supaă rataă . Ar fi preferat saă stea cu mine,
paî naă -mi trece. Iar tu ai fi preferat saă pleci.
Simon se aşezaă laî ngaă ea.
— Da. Nu maă prea pricep la chestii dintr-astea.
— Nu maă prea este mult mai bine decaî t nu mă pricep.
— Bine. Presupun caă vrei saă -mi spui veştile proaste.
— Aşa cred. Oricum va vui insula.
Totuşi, caî teva clipe nu spuse nimic, apoi paă ru caă reuşeşte
saă se adune.
— Acum caî ţiva ani au exista nişte raă piri şi crime îîn serie.
Femei tinere, de la optsprezece la douaă zeci şi doi de ani.
Toate erau studente. California, Nevada, Oregon New Mexico,
statul Washington erau fie locurile raă pirii, fie cele ale
îîngropaă rii, sau ale amaî ndurora.
Undeva, îînfundat, îîi sunaă un clopoţel, dar nu spuse nimic.
— Erau toate acelaşi tip – deşi nu avea preferinţaă pentru
rase şi culori – şi toate erau studente, atlete, le plaă cea saă iasaă
îîn aer liber. Dupaă ce îîşi alegea victima, o paî ndea saă ptaă maî ni
de zile. Uneori chiar mai mult. Meticulos, raă bdaă tor, le studia
obiceiurile, rutina, garderoba, prietenii, familia, programul.
Folosea un casetofon sau un carneţel, saă -şi noteze
observaţiile. Toate faă ceau fie; jogging, fie drumeţie sau
plimbaă ri cu bicicleta. IÎn mod regulat.
Fiona mai inspiraă o dataă adaî nc, faă caî ndu-l saă se gaî ndeascaă
la cineva care se pregaă teşte saă se scufunde îîntr-o apaă
maî loasaă .
— Prefera femeile care ieşeau singure, dimineaţa devreme
sau la asfinţit. Se apropia de ele din partea opusaă – doar un
alt amator de jogging, un alt drumeţ. Şi caî nd se apropia,
folosea un pistol cu electroşocuri, ca saă le anihileze. Caî t ele
erau îîn incapacitate de a reacţiona, le caă ra la maşina lui. Pe
fundul portbagajului avea un plastic, ca saă evite urmele
laă sate de trupuri dar şi urmele portbagajului pe trupuri.
— Prevaă zaă tor, spuse Simon gaî ndindu-se cu voce tare.
— Da. Foarte. Şi Fiona continuaă repede, ca o femeie care
faă cea un raport pe care-l ştia pe dinafaraă .
— Le lega cu o sfoaraă de nailon, le astupa gura cu bandaă
adezivaă , apoi le administra un sedativ uşor, ca saă le ţinaă
liniştite, neputincioase. Le ducea cu maşina îîntr-un parc
naţional. Locul era deja ales. IÎn timp ce poliţia îîncepea
cercetaă rile îîn zona unde fusese raă pitaă , el era deja la ore
distanţaă , forţaî ndu-şi femeia îîngrozitaă , ameţitaă , saă meargaă ,
prin îîntuneric, îîn afara potecii.
Vocea îîi deveni mai ascuţitaă acum, tremuraî nd uşor, îîn timp
ce îîşi straî ngea degetele îîn poalaă , uitaî ndu-se drept îînainte.
— Mai îîntaî i saă pa groapa – nu prea adaî ncaă . Vroia ca ele sa
fie gaă site. IÎi plaă cea saă le ştie privindu-l cum sapaă , aşa ca le
lega de un copac. Ele nu puteau implora, nu-l puteau nici
maă car îîntreba de ce, pentru caă le ţinea tot timpul cu caă luşul
la guraă . Nu le viola şi nici nu le tortura fizic. Nu le baă tea şi nu
le mutila. Scotea doar eşarfa roşie, îîn timp ce ele erau legate,
cu gura astupataă , incapabile saă se apere şi le strangula. Caî nd
termina, lega eşarfa îîntr-o fundaă şi apoi le îîngropa.
— Asasinul cu Eşarfa Roşie. Aşa îîl botezase presa,
comentaă Simon. Mi-amintesc asta. L-au prins dupaă ce a ucis
un poliţist.
— Pe Greg Norwood. Poliţistul era Greg Norwood iar
caî inele lui, partenerul lui, era Kong.
Cuvintele pulsaraă îîn aerul dintre ei ca o ranaă deschisaă .
— L-ai cunoscut…
— Perry i-a aşteptat. Greg avea un loc, o caă suţaă micaă ,
draă guţaă , de vacanţaă , laî ngaă Lake Sammamish. IÎi plaă cea saă
meargaă acolo cu Kong, saă lucreze la dresajul lui. O dataă pe
lunaă , doar ei doi. Numai noi baă ieţii, îîi plaă cea saă spunaă .
Mai îîntaî i l-a îîmpuşcat pe Greg şi probabil caă asta a fost
greşeala lui. A îînfundat douaă gloanţe îîn Kong, dar Kong a
continuat saă se naă pusteascaă spre el. Aşa a reieşit la
reconstituire şi aşa a spus Perry caă s-a îîntaî mplat, negociind
confesiunile, informaţiile, detaliile, îîn faţa ameninţaă rii cu
pedeapsa cu moartea, caî nd a ştiut caă a pierdut procesul.
Paî naă saă moaraă , Kong a apucat saă -l sfaî şie bine de tot pe Perry.
Perry era un om puternic şi a reuşit saă se îîntoarcaă îînapoi la
maşinaă , chiar saă conducaă vreo caî teva mile îînainte de a leşina.
Oricum, l-au gaă sit. Şi pe Greg, care era şi el puternic. A mai
traă it douaă zile, Asta s-a petrecut îîn septembrie. Pe
douaă sprezece septembrie. IÎn iunie urma saă ne caă saă torim.
Cuvinte inutile, îîşi spuse Simon, dar ele trebuiau rostite.
— IÎmi pare raă u.
— Da, şi mie. L-a paî ndit pe Greg luni de zile, poate chiar
mai mult. Meticulos, raă bdaă tor. L-a ucis pe el ca saă se raă zbune
pe mine. Ştii, eu trebuia saă fiu cea de a treisprezecea lui
victimaă , dar am reuşit saă scap.
Fiona îînchise scurt ochii.
— Vreau saă beau ceva. Vrei şi tu?
— Da. Fireşte.
Caî nd Fiona intraă îîn casaă , Simon se îîntrebaă dacaă saă e
îînsoţeascaă sau nu şi decise caă poate avea nevoie de caî teva
momente singuraă , saă -şi revinaă .
IÎşi amintea acum fraî nturi din poveste. IÎşi amintea caă
existase îîntr-adevaă r o fataă care scaă pase şi care le-a dai celor
de la FBI descrierea raă pitorului ei.
. Acum mulţi ani îîn urmaă , îîşi spuse el, îîncercaî nd saă -şi
aminteascaă ce faă cea el pe vremea caî nd povestea era
fierbinte.
Nu-i acordase cine ştie ce atenţie, se gaî ndea el acum. Caî t
saă fi avut? Vreo douaă zeci şi cinci de ani, nu? Se mutase
tocmai la Seattle şi îîncerca saă -şi construiascaă un nume, o
existenţaă . Cam pe atunci fusese ameninţat tataă l lui cu
cancerul acela. Care eclipsase absolut orice altceva.
Fiona ieşi cu douaă pahare cu vin alb.
— Este un Chardonnay Aussie. S-ar paă rea caă e tot ce am.
— E perfect. Luaă paharul şi se aşezaraă , raă maî naî nd taă cuţi,
privind movila de caî ini care deciseseraă saă tragaă un pui de
somn.
— Vrei saă -mi spui cum ai scaă pat?
— A fost norocul, îîn toataă prostia mea. Nu ar fi trebuii saă
fiu singuraă îîn dimineaţa aceea, pe aleea aceea de jogging. Ar
fi trebuit saă ştiu mai bine. Unchiul meu este poliţist şi maă
îîntaî lneam deja cu Greg şi amaî ndoi îîmi spuseseraă saă nu alerg
neîînsoţitaă . Numai caă eu nu aveam pe nimeni care saă ţinaă
pasul cu mine. Eram cea mai rapidaă .
— Aveai picioare pentru asta.
— Da. Norocul meu. Dar eu nu i-am ascultat. Perry nu
trecuse îîncaă îîn statul Washington şi de caî teva luni nu mai
avusese loc nicio raă pire. Niciodataă nu crezi caă aşa ceva ţi s-ar
putea îîntaî mpla tocmai ţie. Mie îîmi plaă cea saă alerg dimineaţa,
apoi saă beau o cafea. Era o zi uraî taă , îîntunecataă , ploioasaă , dar
mie îîmi plaă cea saă alerg prin ploaie. Era un îînceput de
noiembrie, cu un an îînainte de moartea lui Greg. O secundaă ,
doar o secundaă l-am vaă zut. Araă ta ataî t de banal, ataî t de
liniştitor, dar totuşi am avut o presimţire. Purtam un buton
de alarmaă la lanţul meu cu chei. Reuşisem saă pun maî na pe el,
dar era deja prea taî rziu. Am simţit şocul acela de durere,
dupaă care nu a mai funcţionat nimic.
Fiona trebui saă se opreascaă puţin, saă inspire adaî nc.
— Nu a mai funcţionat nimic, repetaă ea. Durere, şoc, apoi
amorţealaă , neputinţaă . Caî nd mi-am revenit, îîn portbagaj, mi-
era raă u. Era îîntuneric şi simţeam mişcarea, zgomotul
cauciucurilor pe asfalt. Nu puteam ţipa, nu puteam da din
picioare, abia maă puteam mişca.
Se opri, inspiraă din nou adaî nc, luaă o îînghiţituraă de vin.
— Am plaî ns o vreme pentru caă avea saă maă omoare iar eu
nu-l puteam îîmpiedica. Avea saă maă omoare pentru caă eu am
vrut saă alerg singuraă , îîntr-o dimineaţaă . M-am gaî ndit la
familia mea, la viaţa mea. Atunci am îîncetat saă mai plaî ng şi
am îînceput saă maă îînfurii. Nu faă cusem nimic ca saă merit aşa
ceva.
Se opri din nou, baă u puţin, îîn timp ce o brizaă uşoaraă şoptea
prin pini.
— Şi trebuia saă fac pipi. Asta era umilitor, dar oricaî t de
prosteşte poate saă sune, gaî ndul caă o saă fac îîn chiloţi îînainte
de a maă omorîî, efectiv m-a mobilizat. Aşa caă am îînceput saă
maă lupt, saă maă viermuiesc puţin şi am simţit umflaă tura din
buzunar. Aveam un buzunar ascuns îîn pantalonii mei de
jogging – ştii, unul pe dinaă untru, îîn spate. Greg îîmi daă duse
un briceag mic, elveţian. Fiona baă gaă maî na îîn buzunarul de la
jeanşi şi-l scoase.
— Un cuţitaş minuscul, foarfece minuscule, draă gaă laşe,
mini pilaă de unghii. Un briceguţ pentru o fataă . Fiona îînchise
maî inile îîn jurul lui. El mi-a salvat viaţa. Perry îîmi luase
cheile, banii de cafea din buzunarul treningului, dar nu se
gaî ndise la vreun buzunar interior, la pantaloni. Maî inile mele
erau legate la spate. Puteam ajunge la el. Şi caî nd am reuşit îîn
sfaî rşit saă scot briceagul, cred caă m-am speriat şi mai tare
îîncepaî nd saă maă gaî ndesc, cine ştie, cine ştie, poate caă aveam
totuşi o şansaă .
— Pot saă -l vaă d? Caî nd i-l daă du, Simon îîl deschise şi studie
lama îîn soarele straă lucitor de dupaă -amiazaă .
— Ai taă iat sfoara de nailon cu chestia asta?
— Am taă iat-o cu mişcaă ri de fieraă straă u, am scrijelit-o, am
crestat-o. Mi-a trebuit o veşnicie saă desfac briceagul, sau cel
puţin aşa mi s-a paă rut şi o viaţaă saă reuşesc saă tai funia. A
trebuit saă tai sfoara de la glezne pentru caă nu am putut
desface nodul. Mai îîntaî i am fost îîngrozitaă caă va opri maşina
îînainte ca eu saă fi terminat, apoi am fost îîngrozitaă caă nu va
opri niciodataă nenorocita aia de maşinaă . Dar a oprit. A oprit-
o şi a coboraî t din maşinaă fluieraî nd o melodie. Nu o saă uit
niciodataă melodia aceea.
Simon îîşi imaginaă scena – o fataă legataă , îîngrozitaă , foarte
probabil plinaă de saî nge acolo unde sforile intraseraă îîn
carnea ei. Şi îînarmataă cu un cuţit aproape la fel de letal ca o
pionezaă .
— Mi-am pus îînapoi pe guraă banda adezivaă .
Spuse asta cu ataî ta calm acum, cu ataî ta detaşare, îîncaî t
Simon se îîntoarse saă se uite la ea.
— Şi mi-am îînfaă şurat sfoara îîn jurul gleznelor, mi-am dus
maî inile la spate. Ţineam ochii îînchişi. Caî nd a deschis
portbagajul, continua saă fluiere.
— S-a aplecat, m-a baă tut pe obraz ca saă maă trezeascaă . Şi
am vaî raî t îîn el cuţitaşul aă sta. Sperasem saă -l nimeresc îîn ochi,
dar am ratat şi l-am nimerit îîn faţaă ; Totuşi, l-am surprins şi l-
am raă nit suficient ca saă maă lase o clipaă . Mi-am vaî raî t pumnul
îîn faţa lui şi mi-am rotit picioarele, lovindu-l. Nu ataî t de tare
pe caî t aş fi vrut, pentru caă sfoara se îîncaî lcise puţin, dar
suficient ca saă -i trimit îînapoi şi saă pot saă ies. Lopata era chiar
acolo, unde îîi daă duse drumul caî nd l-am îînjunghiat. Am
îînşfaă cat-o şi l-am izbit cu ea îîn cap – de douaă ori. L-am luat
cheile. Eram îîncaă puţin naă ucaă – de şoc, de adrenalinaă , mi s-a
explicat – dar m-am urcat îîn maşinaă şi am pornit-o.
— L-ai doboraî t la paă maî nt şi ai fugit cu maşina, spuse
Simon îîncet, uluit şi fascinat.
— Nu ştiam unde maă aflam, îîncotro maă îîndreptam şi am
avut noroc caă nu am murit îîntr-un accident, dar am condus
ca o nebunaă . Am vaă zut ceva, un hotel – am vaă zut luminile. Maă
dusese îîn Parcul Olympic National. Au chemat rangerii, iar
rangerii au chemat FBI-ul şi aşa mai departe şi aşa mai
departe. El a fugit, dar eu le-am dat descrierea lui. Aveau
maşina lui, numele lui, adresa lui. Sau pe cea din actele
respective. Şi totuşi, a reuşit saă le scape îîncaă un an, aproape.
Paî naă caî nd i-a ucis pe Greg şi pe Kong, iar Kong l-a oprit.
Kong şi-a dat viaţa ca saă -l opreascaă .
Fiona luaă briceguţul îînapoi şi-l vaî rîî la loc îîn buzunar.
— IÎmi pari o femeie deosebit de deşteaptaă , comentaă
Simon dupaă caî teva momente. Şi ştii caă ceea ce ai faă cut a
salvat alte femei. Ticaă losul a fost baă gat la raă coare, da?
— Cu multiple şi consecutive condamnaă ri pe viaţaă . Au
(acut taî rgul dupaă ce am depus eu maă rturie, dupaă ce şi-a dat
seama caă va fi condamnat pentru Greg, pentru mine şi caă va
primi pedeapsa cu moartea.
— De ce au acceptat saă negocieze?
— Ca el saă facaă maă rturisiri cu privire la Greg, la mine, la
celelalte douaă sprezece victime, saă spunaă unde se aflau
carnetele lui cu îînsemnaă ri, benzile, ca saă îînchidaă cazurile,
pentru familiile tinerelor omoraî te. Pentru raă spunsuri. Şi ca
saă aibaă garanţia caă niciodataă nu va mai putea ieşi.
Fiona îîşi îînclinaă capul, ca şi cum ar fi raă spuns unei
îîntrebaă ri din mintea ei.
— IÎntotdeauna am crezut caă au faă cut aşa cum era corect.
Ciudat, dar m-am simţit uşurataă auzindu-l trecaî nd prin toate
detaliile acelea, pas cu pas şi ştiind caă va plaă ti pentru ele,
pentru totul. Am vrut saă las totul îîn urmaă , saă îînchid uşa îîn
spatele meu. Dar tata a murit la doar nouaă saă ptaă maî ni dupaă
aceea. Ataî t de brusc, ataî t de neaşteptat, îîncaî t totul s-a
praă buşit din nou sub mine.
Fiona îîşi trecu maî inile peste faţaă .
— Cumplite vremuri. Am venit aici ca saă stau cu Syl caî teva
saă ptaă maî ni, poate luni, dar curaî nd mi-am dat seama caă nu
vroiam saă mai plec de pe insulaă . Simţeam nevoia unui nou
îînceput şi acest nou îînceput îîl vroiam aici. Aşa am faă cut şi îîn
cea mai mare parte a timpului uşile acelea au raă mas ferecate.
— Ce le-a deschis astaă zi?
— A venit Davey saă -mi spunaă caă cineva foloseşte modelul
lui Perry, inclusiv detaliile care nu au fost faă cute publice. Au
fost douaă victime paî naă acum. IÎn California. A. IÎnceput din
nou.
Prin cap îîi umblau o mulţime de îîntrebaă ri, dar nu i le puse.
Vedea caă era terminataă , scoţaî nd din ea ce considera caă avea
nevoie saă scoataă , acum.
— Este dur pentru tine. IÎţi readuce totul îîn minte, totul
redevine acum, îîn loc de atunci.
Fiona îînchise din nou ochii şi trupul paă ru saă i se relaxeze.
— Da. Da, îîntocmai. Dumnezeule, poate caă e o prostie, dar
e bine saă ai pe cineva care saă -ţi spunaă asta. Saă ai pe cineva
care saă înţeleagă asta. IÎţi mulţumesc.
Fiona puse o maî naă pe genunchiul lui, un scurt contact.
— Trebuie saă intru, saă dau caî teva telefoane.
— IÎn regulaă . Mulţumesc pentru baă uturaă . Simon îîi îîntinse
paharul.
— Ai meritat-o.
Simon se duse saă ia caă ţelul care îîncepu imediat saă -i scalde
faţa ca şi cum ar fi fost despaă rţiţi o veşnicie.
Ieşind din alee, se îîntoarse şi o vaă zu pe Fiona intraî nd,
urmataă îîndeaproape de caî inii ei.
CAPITOLUL CINCI
Fiona se gaî ndi saă maă naî nce ceva pentru searaă dar mai bau,
îîn schimb, un pahar cu vin. Discuţia cu paă rinţii lui Greg
sfaî şiase crusta şi redeschisese rana. Ştia caă opţiunea
saă naă toasaă era aceea de a-şi pregaă ti ceva de maî ncare, sau
poate de a face o lungaă plimbare cu caî inii. Sa iasaă din casaă , saă
iasaă din ea.
Scoase îînsaă doar caî inii afaraă şi se complaă cu îîntr-o lungaă
şedinţaă de autocompaă timire, ataî t de profundaă îîncaî t îîi saă ri
muştarul caî nd fu îîntreruptaă de un alt vizitator.
Lumea chiar nu o putea laă sa îîn pace?
Corul de laă traă turi prieteneşti îîi traduse caă era vorba de un
prieten. Nu fu surprinsaă saă -l vadaă pe James cu Koby al lui,
schimbaî nd saluturi cu caî inii ei.
Se rezemaă de staî lpul terasei, sorbindu-şi alene vinul şi
privindu-l. IÎn lumina reflectorului pe care-l aprinsese, parul
lui straă lucea, parcaă . Dar, îîşi spuse ea, la James straă lucea
îîntotdeauna ceva. Pielea, de o culoare Incredibilaă , ca un fel
de caramel îînmuiat îîn praf de aur, era un testament al
moştenirii lui teribil de amestecataă . Ochii, de un verde
luminos, straă lucitor, raî deau des, de sub o paă dure de gene.
Acum şi-i îîntoarse spre Fiona cu un zaî mbet iute şi degajat,
îîn timp ce scutura o pungaă uriaşaă cu maî ncare la pachet.
Am adus provizii.
Fiona mai sorbi puţin din vin.
A vorbit Davey cu tine.
Avaî nd îîn vedere caă e îînsurat cu sora mea, vorbeşte destul
de des cu mine.
Se apropie, aducaî nd cu ei mirosul de maî ncare, apoi îîşi
petrecu maî na dreaptaă pe dupaă ea, apropiind-o de el.
Legaă naî nd-o.
— Sunt îîn regulaă . Eram tocmai la prima şedinţaă a
Clubului-PIaî nge-mi-de-Milaă .
— Vreau saă maă îînscriu şi eu îîn el. Şi saă fiu preşedinte.
— M-am ales deja pe mine, preşedinte. Dar dacaă tot ai
adus provizii, poţi fi al doilea membru oficial.
— Avem ecusoane? O straî ngere secretaă de maî naă ? Sa
aplecaă saă o saă rute pe frunte Haide saă intraă m şi saă votaă m îîn
timp ce ne ocupaă m de burgeri.
— Am vorbit cu mama lui Greg, îîi spuse Fiona îîn timp ce
deschidea drumul.
— Greu.
— Brutal. Aşa caă am stat aici şi am baă ut vin, pe îîntuneric.
— Corect, dar eu declar caă timpul a expirat pentru asta. Ai
o Cola?
— Pepsi. Dietetic.
— Apaă sfinţitaă . Daă -mi-o.
Ca la el acasaă , scoase farfurii, puse caî te un burger pe
fiecare, apoi îîmpaă rţi cartofii praă jiţi dintr-o cutie specialaă .
Fiona turnaă baă uturile, dupaă ce vaă rsaă îîn chiuvetaă restul din
paharul ei.
— Ar fi trebuit saă facem sex, îînainte de a fi deveni prieteni.
James zaî mbi şi se aşezaă .
— Cred caă aveam unsprezece ani caî nd ai îînceput saă vii pe
insulaă saă -ţi vezi tataă l, aşa caă eram puţin cam mici pentru sex,
caî nd ne-am îîmprietenit.
— Totuşi. Fiona se traî nti îîn scaun. Dacaă am fi faă cut sex
atunci, puteam face şi acum, îîn amintirea lui. Ar fi fost o bunaă
diversiune. Dar acum e prea taî rziu, pentru caă m-aş simţi ca
naiba saă maă dezbrac îîn faţa ta.
— Asta e o problemaă . James muşcaă din burger. Am putea-o
face pe îîntuneric, folosind nume inventate. Eu aş fi Piatraă -
Duraă iar tu, Maă tase-cu-Parfum-de-Lavandaă .
— Nimeni n-ar putea striga „Lavandaă ”, îîn timpul actului.
Eu o saă fiu Ceaţa-de-pe-Marte.
— IÎn regulaă . Deci, Ceaţaă , ce vrei, saă maă naî nci mai îîntaî i sau
saă sari direct îîn pat?
— Este greu saă rezişti unei astfel de romanţe, dar o saă
maî ncaă m mai îîntaî i. Fiona ciuguli un cartof pai. Nu vreau saă
bat darabana toataă noaptea, James, dar este ataî t de straniu,
totul. Abia acum douaă zile abia îîi spuneam lui Syl caî t de greu
a îînceput deja saă -mi fie saă reconstitui îîn minte chipul lui
Greg. Cum s-a şters din mintea mea. IÎnţelegi?
— Da, cred caă da.
— Pentru ca îîn clipa îîn care mi-a vorbit Davey despre cele
îîntaî mplate, saă -l regaă sesc din nou acolo. IÎl pot vedea acum îîn
fiecare detaliu al chipului. S-a îîntors. Şi… este groaznic, reuşi
saă adauge, sugrumataă de lacrimi. Nu? Faptul caă mi-am dorit
saă nu fi apaă rut. O parte din mine vrea ca el saă se şteargaă şi nu
mi-am dat seama de asta, paî naă caî nd nu s-a îîntors.
— Şi? Crezi caă ar trebui saă te îîmbraci îîn negru şi saă citeşti
poezii depresive tot restul vieţii tale? Ai plaî ns destul „Fee. Ai
clacat şi ai ţinut doliu şi te-ai vindecat. Ai îîntemeiat unitatea
caninaă din dragoste şi respect pentru el. James se îîntinse şi o
straî nse de îîncheietura maî inii. Este un tribut al naibii de
suficient.
— Dacaă ai de gaî nd saă fii doar raţional şi logic, nu vaă d cum
poţi fi membru al Clubului PIaî nge-mi-de-Milaă .
— Nu putem face o şedinţaă de club caî taă vreme existaă
burgeri. Asta cere un vin cu adevaă rat prost şi uscaă ţele
raî ncede.
— Du-te naibii, James, ai reuşit saă distrugi o taă vaă lealaă pe
cinste. Oftaî nd, îîşi maî ncaă burgerul.
Nici confortul unui prieten, nici familiaritatea caî inilor ei
sau rutina serii nu o scutiraă de coşmaruri. Se trezi din oraă îîn
oraă , luptaî ndu-se saă se desprindaă dintr-un coşmar doar ca saă
se scufunde îîntr-altul, îîn clipa îîn care aţipea la loc.
Caî inii, la fel de neliniştiţi ca şi ea, se ridicau, circulau, îîşi
caă utau din nou locul. Bogart veni la pat, oferindu-i funia ca şi
cum un joc de-a îîncercatul puterii ar fi repus lucrurile la
locul lor.
La patru, Fiona renunţaă . Le daă du drumul caî inilor afaraă , îîşi
faă cu o cafea. Lucraă la aparate, asudaă , apoi se aşezaă saă -şi punaă
haî rtiile la punct.
IÎşi faă cu contabilitatea, schiţaă urmaă toarele buletine de ştiri
pentru cursurile ei şi pentru cei interesaţi de Unitatea de
Căutare şi Salvare. Caî nd îîncepu saă se crape de ziuaă , Fiona îîşi
aducea tocmai la zi pagina de Web şi petrecu ceva vreme
faă caî nd surfing printre diferite bloguri, pentru caă nu se putea
aduna saă şi-l scrie pe al ei.
Caî nd îîncepu prima oraă de curs, Fiona era sculataă deja de
patru ore şi taî njea dupaă un pui de somn.
IÎşi adora orele de clasaă , îîşi reaminti ea. Le adora pentru
munca îîn sine, pentru caî ini, pentru oportunitaă ţile de
socializare, pentru interacţiune. Adora saă stea îîn aer liber,
cea mai mare parte a zilei.
Dar îîn clipa asta îîşi dorea saă anuleze urmaă toarele douaă
ore. Nu ca saă se laă laă ie, îîşi spuse ea, ci doar ca saă aibaă puţin
timp al ei, saă se punaă la punct cu somnul, poate saă citeascaă o
carte.
Dar îîn loc de asta îîşi pregaă ti cea de a doua lecţie, o sunaă pe
Sylvia – veştile umblaă repede – şi merse mai departe.
La sfaî rşitul zilei de muncaă dupaă ce, îîmpreunaă cu caî inii ei,
adunaă şi puse la loc toate jucaă riile şi obiectele de dresaj, îîşi
daă du seama caă de fapt nu vroia deloc saă fie singuraă . Casa era
prea taă cutaă , paă durea, prea plinaă de umbre.
O saă se ducaă îîn oraş, decise ea. O saă facaă nişte cumpaă raă turi,
poate o saă treacaă pe la Sylvia. Dupaă care se putea plimba pe
plajaă . Aer proaspaă t, exerciţii, schimbarea decorului. O va ţine
aşa paî naă caî nd va fi prea al naibii de obositaă pentru vise, pat
sau altceva.
Se decise la Newman, pentru companie. Caî nd acesta saă ri
îîn maşinaă , Fiona se îîntoarse spre ceilalţi caî ini.
— Ştiţi cum este. Fiecaă ruia îîi vine raî ndul. O saă vaă aducem
ceva. Fiţi cuminţi.
Caî nd se urcaă îîn maşinaă , îîi aruncaă lui Newman o privire cu
coada ochiului.
— Faă raă smiorcaă ialaă , îîi porunci ea.
Pe maă suraă ce conducea maşina, stresul se dilua, îîn timp ce
soarele îînseraă rii îîşi îînmuia razele îîn apaă . Oboseala o laă saă
caî nd coborîî geamurile, daă du radioul tare şi vaî ntul îîi ciufuli
paă rul.
— Haide saă caî ntaă m!
IÎntotdeauna gata saă -i facaă plaă cere, Newman îîncepu saă
latre îîn armonie cu Beyonce.
Avusese de gaî nd saă meargaă la Eastsound, saă -sș i facaă
aprovizionarea şi saă se trateze cu ceva de care nu avea
absolut nicio nevoie. Dar îîn timp ce îînainta îîntre apaă şi
dealuri, caî mpie şi paă dure, îîşi urmaă instinctul şi îîntoarse îîn
dreptul cutiei poştale pe care scria simplu, DOYLE.
Poate caă avea şi el nevoie de ceva din oraş. Putea şi ea saă
se poarte ca un bun vecin, saă -l scuteascaă de un drum. Nu
avea nicio legaă turaă cu dorinţa de a vedea unde şi cum
traă ieşte. Sau orice altceva.
IÎi plaă cu felul îîn care erau dispuşi copacii, laă saî nd lumina
soarelui saă tremure şi saă straă luceascaă pe bolovani şi pe iarba
îînaltaă . Şi îîi plaă cea casa, îîşi spuse ea, cum apaă rea îîn faţa
ochilor. Cele douaă creste centrale, liniile care coborau,
urmaî nd panta terenului.
Decise caă nu i-ar fi stricat o zugraă vealaă . Ceva proaspaă t,
care saă inspire fericirea, pentru borduri. Şi caî teva scaune,
caî teva ghivece cu flori multicolore pe verandaă şi pe
balconaşul simpatic, de la al doilea nivel. Poate o banchetaă
sub cireşul plaî ngaă tor, care la primaă varaă va fi plin de flori.
Parcaă maşina laî ngaă camioneta lui Simon, observaă caă
acesta îînlocuise tetiera caî rpitaă cu bandaă adezivaă . Apoi vaă zu
anexa, aflataă la caî ţiva metri de casaă , aproape îînvaă luitaă de
copaci.
Lungaă şi scundaă , paă rea saă fie la fel de mare ca şi claă direa
principalaă , oferind o verandaă generoasaă , acoperitaă , îîn faţaă .
Sub adaă post staă teau proptite, sau pe picioarele lor,
nenumaă rate mese, scaune şi diverse fragmente de mobilier,
presupuse ea.
Auzi sunetul fieraă straă ului – cel puţin asta credea ea saă fie –
baî zaî ind sub acordurile eroic de sonore ale unui rock.
Ieşi din maşinaă , faă caî ndu-i semn lui Newman saă o urmeze.
Newman adulmecaă aerul. Locuri noi, mirosuri noi – îîn timp
ce îîşi potrivea pasul cu al ei.
— Splendidaă vedere, nu? şopti ea ignoraî nd zgomotul,
privind spre malurile opuse şi la micile aglomeraă ri de verde,
de pe apaă . Şi uite, are acolo o plajaă micaă şi un mic
debarcader. Are nevoie de o barcaă , dar e frumos. Apaă ,
paă dure, caî teva îîntinderi frumoase de paă maî nt şi nu prea
aproape de drum. Este un caă min bun pentru un caî ine.
IÎl scaă rpinaă pe Newman pe urechi, apropiindu-se de
claă direa anexaă .
IÎl vaă zu prin fereastraă – jeanşi, maieu, ochelari de protecţie,
centuraă -trusaă de scule. Şi observaă caă avusese dreptate îîn
privinţa fieraă straă ului. Simon strecura lemn sub lama iute,
dinţataă , a acestuia. I se straî nse puţin stomacul gaî ndindu-se
la degete şi cu aceastaă imagine îîn minte, se apropie grijulie
de uşaă , aşteptaî nd, îîn afara razei vizuale, paî naă caî nd baî zaî itul
se opri.
Apoi ciocaă ni, faă caî nd semne cu maî na prin geam. Cum el
raă mase doar acolo, îîncruntaî ndu-se la ea, Fiona, deschise uşa.
Caă ţeluşul zaă cea pe duşumea, cu laă buţele îîn aer, ca şi cum ar fi
fost electrocutat.
— Bunaă ! Trebui saă ridice glasul aproape de nivelul
urlatului, ca saă acopere muzica. Eram îîn drum spre oraş şi m-
am gaî ndit…
Se opri caî nd Simon îîşi scoase caă ştile din urechi.
— Ah, da, nicio mirare caă e ataî t de tare. Ascultaă …
Se îîntrerupse din nou caî nd Simon scoase o comandaă la
distanţaă dintr-un buzunar al centurii cu scule, apoi opri
muzica. Taă cerea mugi ca un tsunami – şi trezi caă ţelul.
Jaws caă scaă , apoi o vaă zu. Ochii i se umpluraă de o veselie
nebunaă , saă ri îîn sus, executaă un fel de dans şi se naă pusti spre
ea. Fiona se laă saă jos, îîntinse maî na cu palma spre caî ine, ca
acesta saă se izbeascaă mai îîntaî i îîn ea.
— Bunaă , da, şi eu maă bucur caă te vaă d. IÎl frecaă pe cap, pe
burtaă . IÎşi îîndreptaă apoi un deget spre duşumea.
— Şezi! Funduleţul îîi fremaă taă o clipaă , apoi se praă vaă li la
paă maî nt.
— Eşti deştept, da? Eşti bun, da? îîl luaă apoi îîn braţe, caî nd îîl
vaă zu pe Newman staî nd şi aşteptaî nd raă bdaă tor, afaraă .
— Pot saă -l scot? O saă aibaă Newman grijaă de el.
Simon ridicaă doar din umeri.
— IÎn regulaă . La joacaă ! Fiona raî se caî nd Jaws zburaă efectiv
spre uşaă , intraî nd apoi cu burtica îîn iarbaă . Caî nd se uitaă
îînapoi, îîl vaă zu pe Simon tot la fieraă straă u, privind-o.
— Te-am îîntrerupt.
— Da.
Direct, îîşi spuse ea. Ei bine, nu o deranja asta.
— Maă duc îîn sat şi m-am gaî ndit saă vaă d dacaă n-ai cumva
nevoie de ceva. Ca saă maă revanşez oarecum pentru caă m-ai
ascultat cu ataî ta raă bdare şi simpatie.
— N-am nevoie de nimic.
— IÎn regulaă . Ştim foarte bine amaî ndoi caă poate-ai-nevoie-
de-ceva este doar un pretext, dar putem s-o laă saă m cum a
picat. Eu… Ah, Dumnezeule, ce frumuseţe!
Se duse direct la dulaă piorul din partea cealaltaă a
atelierului, faă caî nd slalom printre banchete şi scule.
— Nu pune maî na! izbucni Simon şi Fiona îîncremeni
locului. Te lipeşti. Lac, adaă ugaă el, mai relaxat.
Ascultaă toare, îîşi îîmpreunaă maî inile la spate. Asta mirosea,
lacul, îîşi daă du ea seama acum, şi rumeguşul şi lemnul
proaspaă t taă iat la fieraă straă u. Combinaţia crea o aromaă
fascinantaă .
— Astea sunt uşile? Incrustaţiile sunt efectiv deosebite; ca
şi nuanţele lemnului. Delicioase. La fel de delicioase ca
mirosul care plutea îîn aer.
— IÎl vreau. Probabil caă nu mi-l pot permite, dar oricum, îîl
vreau. Caî t face?
— Nu se potriveşte cu tine şi nici cu casa ta. Este elegant şi
ornamentat. Pe caî nd tu nu eşti.
— Şi eu pot fi elegantaă şi ornamentataă .
Simon scuturaă din cap, apoi se duse la un frigider vechi,
scund şi scoase douaă Cola. IÎi aruncaă ei una, pe care Fiona o
prinse cu o singuraă maî naă .
— Nu, tu nu poţi. Tu vrei ceva fie mai simplu, mai curat, fie
orientat îîn cealaltaă direcţie, spre fantezist. Tu îînclini cumva
spre tensiunea dintre stilul Mission incipient şi Craftsman.
— Spre asta îînclin eu?
— Am fost îîn casa ta, îîi reaminti el.
Taî njea saă -şi plimbe degetul peste incrustatșiile adaî nci
inimile acelea alungite – de pe panoul proeminent al uşii.
— Asta poate fi tensiune.
— Nu.
Sincer uluitaă , se îîntoarse spre el.
— Deci tu nu mi-l vinzi mie doar pentru caă eu nu sunt
elegantaă ?
— Corect.
— Cum vinzi tu lucrurile?
— Prin intermediar sau direct. Proiectaî nd ceea ce i se
potriveşte clientului. Simon o studie, îîn timp ce sorbea din
Cola.
— Ai avut o noapte grea.
Fiona îîşi vaî rîî maî inile îîn buzunare.
— Mulţumesc caă ai observat. Ei, de vreme ce te-ar
îîntrerupt şi nu sunt potrivitaă saă -ţi cumpaă r dulaă piorul aă sta
idiot, te las singur, cu monstrul taă u de fieraă straă u.
— Fac o pauzaă .
Fiona baă u, studiindu-l, aşa cum o studiase el.
— Ştii, avaî nd îîn vedere munca mea, manierele astea ale
tale nu maă deranjeazaă .
— Dacaă -ţi îînchipui caă o saă maă dresezi ca pe un caî ine, ar
trebui saă ştii caă sunt genul refractar.
Fiona zaî mbi.
— Deci, dacaă ai-nevoie-de-ceva-din-oraş a fost doar o
scuzaă , saă îînţeleg caă ţi s-au aprins caă lcaî iele dupaă mine?
Fiona zaî mbi din nou, se plimbaă prin jur. Vaă zu numeroase
menghine şi daă lţi, un fieraă straă u mai mic şi o presaă care araă ta
şi mai de speriat decaî t fieraă straă ul uriaş.
Vaă zu unelte pentru care nu avea nume şi caă ni de cafea,
pline cu ace şi şuruburi şi alte chestii ciudate.
Ceea ce nu vedea, era o caî t de caî taă aparenţaă de organizare.
— Mi s-au aprins caă lcaî iele dupaă tine? îîncaă nu. Şi avaî nd îîn
vedere manierele tale, oricum o saă maă mai gaî ndesc.
— Destul de cinstit şi ca saă -ţi raă spund la fel de cinstit, tu
chiar nu eşti genul meu.
Fiona se opri din examinarea unui balansoar minunat, cu
braţe ample, ca saă -i arunce o privire rece.
— Chiar aşa?
— Da. Chiar aşa. Genul meu este mai artistic, mai feminin.
Rotunjimile sunt un bonus.
— Ca Sylvia?
— Da.
— Sau ca Nina Abbott. Nu se putu îîmpiedica saă nu
zaî mbeascaă , vaă zaî nd furia scaî nteind brusc îîn ochii lui.
— Sau, ataî t spuse el.
— Slavaă Domnului caă am laă murit totul îînainte de a-mi
depune inima sentimentalaă şi susceptibilaă îîn maî inile tale.
— Norocul taă u. Dar… e bine totuşi saă mai amesteci
lucrurile, din caî nd îîn caî nd. Saă îîncerci lucruri noi.
— Grozav. O saă te anunţ caî nd o saă vreau saă amestec şi saă
îîncerc. IÎntre timp, o saă -mi retrag din drumul taă u egoul meu
neelegant, neartisitic, nefeminin şi cu saî ni plaţi.
— Nu ai saî ni plaţi.
Raî sul îîi scaă paă faă raă saă vrea.
— Dumnezeule, eşti un ticaă los ciudat. Plec, caî taă vreme mi-
au mai raă mas caî teva firimituri de maî ndrie.
Fiona se duse la uşaă , îîi chemaă caî inele. Caî nd Jaws veni
alergaî nd spre ea, îînchise uşa îîn urma lui. IÎi aruncaă lui Simon
o privire prin geam, îînainte de a porni spre maşinaă , cu
Newman alaă turi.
Simon o urmaă ri prin fereastraă , cu pasul ei larg, atletic, cu
graţia ei fireascaă . Paă ruse pierdutaă , caî nd intrase îîn atelier.
Ezitantaă , nesiguraă . Obositaă .
Dar acum nu mai araă ta aşa, îîşi spuse îîn timp ce Fiona
saă rea îîn camionetaă . Acum era agilaă , distrataă şi poate uşor
enervataă .
Mai bine. O fi el un ticaă los ciudat, dar acum îîşi va face mai
puţine griji pentru ea.
Mulţumit, îîşi puse la loc antifoanele, ochelarii de protecţie
şi porni muzica. Şi se îîntoarse la treabaă .
Cu ochi straă lucitori, Sylvia se aplecaă peste vitrina
draă gaă laşului ei butic, îîn timp ce Fiona proba cercei.
— Nu a spus asta!
— Ba da, absolut. Fiona avea îîntr-o ureche picaă turi lungi
de perle, iar îîn cealaltaă , mingi fanteziste din sticlaă colorataă .
— Nu sunt suficient de elegantaă pentru scrinul lui rafinat.
Dar şi eu pot saă fiu elegantaă . Vezi? Perle, comentaă ea
îîntorcaî ndu-se.
— Foarte draă guţe. Dar de potrivit, ţi se potrivesc cele din
sticlaă topitaă .
— Da, dar dacaă vreau, pot saă port şi perle. Dupaă ce puse
cerceii îînapoi la locul lor, Fiona se duse la o vazaă îînaltaă , din
ceramicaă Raku.
La Sylvia puteai vedea îîntotdeauna ceva nou. O picturaă , o
eşarfaă , o masaă , o bijuterie unicaă . Se opri laî ngaă o banchetaă cu
braţele laterale îînalte, curbate şi îîşi plimbaă degetele peste
lemn.
— Ce frumoasaă e.
— E faă cutaă de Simon.
Rezistaă tentaţiei de a-i da un bobaî rnac, cu degetele paî naă
atunci admirative.
— Dupaă care îîmi spune caă nu sunt genul lui. Ca şi cum l-aş
fi îîntrebat. Tu eşti.
— Eu sunt?
— Chiar te-a folosit ca exemplu. Rafinataă şi femininaă şi
bine faă cutaă .
— Serios?
— Absolut, haide, daă -te mare.
IÎn mod deliberat, exagerat, Sylvia îîşi scuturaă paă rul.
— Este greu saă nu te dai.
— Ei bine, simte-te liberaă saă te desfaă şori, adaă ugaă Fiona
îîntaă rind cu un gest sugestia.
— Ar putea fi interesant, dar eu cred caă o saă raă maî n doar la
datul mare. Sunt convinsaă caă nu a vrut saă te insulte.
— Ah, ba da.
— Ascultaă . IÎn zece minute, îînchid. Mergem undeva saă
cinaă m şi îîl daă m naibii. Mai bine zis, pe baă rbaţi îîn general.
— Sunaă amuzant, dar trebuie saă maă îîntorc. Am intrat aici
doar ca saă -mi spun oful. Syl, au fost douaă zile de groazaă .
Sylvia ocoli vitrina şi veni saă o îîmbraă ţişeze pe Fiona.
— Ce-ar fi saă vin cu tine şi saă -ţi pregaă tesc nişte paste, îîn
timp ce tu faci o baie prelungitaă ?
— Ca saă fiu sinceraă , o saă -mi deschid o conservaă cu supaă şi
o saă maă bag îîn pat. N-am prea dormit azi-noapte.
— Fee, îîmi fac griji pentru tine. N-ai vrea saă vii saă stai eu
mine paî naă îîl prind pe maniacul aă la? spuse Sylvia traă gaî nd-o
uşor de coadaă .
— Ştii caă sunt bine. Şi eu şi baă ieţii mei. IÎn plus, maniacul
aă la nu este interesat de mine.
— Dar… Sylvia se îîntrerupse la deschiderea uşii.
— Bunaă , Sylvia. Bunaă , Fiona.
— Jackie, ce mai faci? Sylvia îîi zaî mbi blondei draă guţe care
ţinea o pensiune, îîn localitate.
— Perfect. Am vrut saă vin mai devreme. Ştiu caă îînchizi îîn
cinci minute.
— Fii liniştitaă . Ce mai face Harry?
— E la pat, cu o raă cealaă – care şi este unul din motivele
pentru care am fugit de-acasaă . Parc-ar avea ciumaă , nu un
praă paă dit de guturai. Maă îînnebuneşte. Am faă cut puţinaă
curaă ţenie de primaă varaă , îîntre serviciul la pat şi gemetele lui.
Am decis caă trebuie saă redecorez locul puţin, saă -i mai ridic
nivelul. Te superi dacaă maă uit îîn jur, saă -mi fac o idee?
— Daă -i drumul.
— Eu una, plec. Mi-a faă cut plaă cere saă te revaă d, Jackie.
— Şi mie. Ah, Fiona, baă iatul meu şi soţia lui şi-au luat
tocmai un caă ţeluş. Cicaă fac practicaă , îînainte de a se pune pe
treabaă saă maă facaă bunicaă . Jackie îîşi daă du ochii peste cap.
— Frumos. Şi ce şi-au luat?
— Habar n-am. S-au dus la un adaă post. Jackie zaî mbi din
nou. Brad zice caă vor mai îîntaî i saă salveze o viaţaă , îînainte de a
se gaî ndi saă creeze una.
— Asta este chiar foarte frumos.
— L-au spus Sheba – doar e reginaă , nu? Mi-a spus saă te
pregaă tesc, îîn cazul îîn care dau peste tine, caă vrea saă se
îînscrie la cursurile tale pentru îîncepaă tori.
— Abia aştept. Iar acum, chiar plec.
— Trec maî ine pe la tine, saă te ajut la ore, îîi spuse Sylvia. Şi
nici lui Oreo nu-i stricaă saă -şi îîmprospaă teze amintirile.
— Atunci ne vedem maî ine. Pa, Jackie.
IÎn timp ce ieşea, o auzi pe Jackie exclamaî nd îîn dreptul
banchetei:
— Ah, Sylvia, ce piesaă minunataă .
IÎN CELULA LUI de la penitenciarul din Washington State,
George Allen Perry citea Biblia. IÎn timp ce crimele comise îîi
asiguraseraă o cuşcaă de maximaă securitate pentru tot restul
vieţii lui, Perry era considerat un prizonier model.
Nu se alaă tura gaă ştilor, nu se plaî ngea. IÎşi faă cea treaba care i
se daă dea, maî nca maî ncarea care i se servea. Se ţinea curat,
vorbea respectuos cu gardienii. Faă cea regulat exerciţii fizice.
Nu fuma, nu îînjura, nu se droga şi îîşi petrecea aproape tot
timpul citind. IÎn fiecare duminicaă asista la slujbaă .
Primea rar vizitatori. Nu avea soţie, nu avea copii, nu avea
prieteni credincioşi nici dincolo şi nici dincoace de zidurile
îînchisorii.
Tataă l îîl paă raă sise cu multaă , multaă vreme îîn urmaă , iar mama,
despre care psihiatrii spuneau caă staă tea la baza patologiei
lui, se temea de el. Sora lui îîi scria o dataă pe lunaă şi o dataă pe
an faă cea drumul lung din Emmett, Idaho, paî naă aici, din ceea
ce considera ea a fi o îîndatorire religioasaă .
Ea îîi daă duse Biblia.
Primul an fusese o nenorocire, pe care o suportase cu
ochii plecaţi şi cu gesturi calme, ca saă -şi ascundaă groaza faă raă
margini. IÎn al doilea an, groaza fusese îînghiţitaă de depresie,
iar îîn al treilea, acceptaă gaî ndul caă nu va mai fi niciodataă liber.
Niciodataă nu va mai fi liber saă aleagaă ce saă maă naî nce şi
caî nd saă maă naî nce, saă se scoale sau saă se culce caî nd vroia el.
Niciodataă nu se va mai plimba printr-o paă dure sau poianaă ,
niciodataă nu va mai conduce o maşinaă pe un drum îîntunecat,
cu un secret ascuns îîn portbagaj.
Niciodataă nu va mai simţi puterea şi pacea unei crime.
Dar existau alte libertaă ţi, pe care şi le caî ştigase cu grijaă . Cu
meticulozitate. IÎşi exprimase regretul pentru crimele lui, îîn
faţa avocatului saă u, îîn faţa psihiatrului saă u.
Plaî nsese şi considerase lacrimile drept o umilinţaă bine
cheltuitaă .
IÎi spusese surorii sale caă renaă scuse. I se permiteau
consultaţii private cu preotul lui.
IÎn cel de al patrulea an, fusese desemnat la biblioteca
îînchisorii, unde lucra cu eficienţaă taă cutaă , exprimaî ndu-şi
gratitudinea pentru accesul la caă rţi.
Şi îîncepu formalitaă ţile saă i se aprobe saă studieze.
A aplicat şi i s-a aprobat saă participe la cursuri ţinute ataî t
de profesori vizitatori caî t şi prin video. Asta i-a oferit ocazia
saă interacţioneze cu aceştia şi saă -şi studieze colegii de
îînchisoare dintr-un alt unghi.
Cei mai mulţi erau, constataă el, prea neciopliţi, prea
brutali, prea lipsiţi de intelect. Sau pur şi simplu prea
baă traî ni, prea tineri, prea adaî nc ancoraţi îîn sistem. Continuaă
saă -şi îîmbunaă taă ţeascaă educaţia – gaă si interesant acest lucru –
şi se agaă ţa de speranţa tot mai subţire caă soarta îîi va oferi
libertatea spiritualaă pe care o caă uta.
IÎn cel de al cincelea an îîn Walla Walla, soarta îîi zaî mbi. Nu
sub îîntruchiparea unui coleg de puşcaă rie, ci a unui
instructor.
A ştiut pe loc caă este el, aşa cum ştia din prima clipaă caî nd o
vedea, caă aceea, era femeia pe care avea saă o ucidaă .
Acesta era darul lui.
A îînceput îîncet, evaluaî nd, testaî nd, caî ntaă rind. Raă bdaă tor, îîn
timp ce evidenţia şi rafina metodele prin care urma saă -şi
creeze prozelitul, pe cel care va ieşi pentru el dincolo de
ziduri, va vaî na pentru el şi va ucide pentru el.
Care, la momentul potrivit, va corecta unica greşealaă
faă cutaă vreodataă de el. Greşeala care îîl urmaă rea noapte de
noapte, îîn cuşca lui îîntunecataă , unde taă cerea şi confortul
erau straă ine.
Care, caî nd va sosi momentul, o va ucide pe Fiona Bristow.
Acest moment, îîşi spuse Perry îîn timp ce citea Apocalipsa,
aproape venise.
IÎşi ridicaă privirea spre gardianul care venise la celula lui.
— Ai un vizitator.
Perry clipi, faă caî nd cu grijaă semn, îînainte de a pune
deoparte Biblia uzataă .
— Sora mea? Nu maă aşteptam saă o vaă d mai devreme de
şase saă ptaă maî ni.
— Nu e sora ta. E FBI-ul.
— Ah, Dumnezeule:
Baă rbat îînalt, cu paă r raă rit şi paloarea puşcaă riei, Perry staă tea
cuminte, aşteptaî nd ca uşa saă facaă un clic şi saă se deschidaă .
Doi gardieni îîl flancaraă şi ştiu caă alţii îîi vor inspecta celula
îîn timpul absenţei sale. Nu conta. Caî tuşi de puţin. Nu vor gaă si
nimic altceva îîn afara caă rţilor sale, a caî torva broşuri
religioase, a scrisorilor seci, cu teama lui Dumnezeu, primite
de la sora lui.
IÎşi ţinea capul plecat, reprimaî ndu-şi zaî mbetul care
ameninţa saă se îîntindaă pe faţa lui. FBI-ul îîi va spune ceea ce
el ştia deja. Elevul lui trecuse urmaă torul test.
Da, îîşi spuse Perry, existau multe feluri de libertate. Şi la
gaî ndul de a se juca din nou cu FBI-ul, simţi cum prinde aripi.
CAPITOLUL ŞASE
Recunoscaă toare pentru dimineaţa luminoasaă , îînsufleţitaă ,
care îîi solicitase toataă atenţia, Fiona îîi studia pe elevii
avansaţi, cu calitaă ţi speciale.
Astaă zi era o zi mare pentru caî ini şi maî nuitorii lor. Vor
îîncerca prima lor caă utare oarbaă .
— IÎn regulaă , victima e la locul ei. Fiona se gaî ndi la Sylvia
care se afla la trei sferturi de milaă de ea, staî nd comod sub un
cedru bifurcat, alaă turi de un termos cu ceai de plante şi cu
radioul ei.
— Vreau saă lucraţi ca o echipaă . Vom folosi sistemul
sectorial. Vedeţi caă am instalat o bazaă . Araă taă spre o masaă pe
care o pusese sub o copertinaă improvizataă şi spre
echipamentul de pe ea. Astaă zi voi raă maî ne eu la bazaă ,
acţionaî nd ca şef operaţional, dar saă ptaă maî na viitoare vreau
saă vaă alegeţi voi ofiţerii.
Araă taă spre tabla aibaă de sub copertinaă .
— IÎn regulaă . Autoritaă ţile locale au notificat ofiţerul
operaţional – eu, îîn cazul de faţaă – şi i-au cerut ajutor îîn
caă utarea şi salvarea unei femei adulte, care faă cea drumeţie şi
care s-a raă taă cit cam îîn urmaă cu douaă zeci de ore. Vedeţi pe
tablaă caă temperatura a scaă zut noaptea trecutaă cu şase grade.
Ea nu are decaî t lucruri de zi şi puţinaă experienţaă . Victima.
Este Sylvia Bristow.
Ceea ce staî rni caî teva zaî mbete, ştiindu-se caă Sylvia era
asistenta ocazionalaă a Fionei.
— Tipul caucazian, paă r castaniu, ochi cafenii, un metru
şaizeci, cam cincizeci şi opt de kilograme. Caî nd a fost vaă zutaă
ultima oaraă purtaă o jachetaă roşie, jeanşi, o caschetaă albastraă ,
ca de baseball. Ce altceva aţi mai vrea saă ştiţi îînainte de a vi
se repartiza sectoarele?
Raă spunse la îîntrebaă ri, cu detalii din scenariul imaginat de
ea. Subiectul era saă naă tos, avea celular pe care uita de obicei
saă -l îîncarce, se ştia caă intenţiona saă facaă drumeţie douaă , trei
ore, nu era din zonaă şi îîncepuse abia de curaî nd saă practice
acest sport.
Fiona chemaă echipa la hartaă . Dupaă ce le repartizaă
sectoarele, îîi instrui pe toţi saă -şi ia sacii.
— Am aici obiecte purtate recent de subiect. Luaţi caî te o
pungaă şi daţi-i caî inelui vostru mirosul. Nu uitaţi saă folosiţi
numele subiectului. Reîîmprospaă taţi-i caî inelui mirosul ori de
caî te ori credeţi caă a devenit confuz, sau dezinteresat sau
distras de altceva. Nu uitaţi graniţele sectorului vostru.
Folosiţi busola, verificaţi prin radio. Aveţi îîncredere îîn caî inii
voştri. Succes.
Le simţea surescitarea şi nervii şi un anume sentiment al
competiţiei. IÎn final, dacaă reuşeau saă facaă o echipaă ,
competiţia se va transforma îîn cooperare şi îîncredere.
— La îîntoarcere, toţi caî inii care nu au gaă sit victima, au
nevoie de un scurt exerciţiu de caă utare, pentru a le susţine
moralul. Nu uitaţi, nu doar caî inii voştri sunt testaţi. Şi voi vaă
ascuţiţi îîndemaî narea.
IÎi urmaă ri îîmpraă ştiindu-se, despaă rţindu-se, îînclinaî nd din
cap aprobator, pe maă suraă ce fiecare îîi daă dea caî inelui mirosul,
comanda.
Caî inii ei îîncepuraă saă scaî nceascaă , saă se agite, privindu-l pe
ceilalţi adulmecaî nd aerul.
— Noi o saă ne jucaă m mai taî rziu, le promise ea. Baă ieţii aă ştia
trebuie saă se descurce singuri.
Se aşezaă , consemnaă timpul.
Formau un grup bun, se gaî ndea ea şi ar trebui saă
construiascaă o echipaă solidaă . IÎncepuse cu opt, dar îîn
decursul celor zece saă ptaă maî ni, trei abandonaseraă . Nu era un
procent raă u, se gaî ndea ea, dar cei raă maşi erau dedicaţi,
decişi. Dacaă reuşeau saă depaă şeascaă şi urmaă toarele cinci
saă ptaă maî ni, vor fi o achiziţie bunaă , pentru program.
IÎşi luaă radioul, verificaă frecvenţa, apoi o contactaă pe Sylvia.
— Au plecat, sunt pe urme. Terminat.
— IÎn regulaă , sper saă nu maă gaă seascaă prea curaî nd. IÎmi
place cartea. Terminat.
— Nu uita. Luxaţie de gleznaă , deshidratare, stare medie de
şoc. Terminat.
— Am îînţeles. Dar paî naă atunci, o saă -mi maă naî nc maă rul şi o
saă citesc. Ne vedem caî nd maă aduc îînapoi. Terminat şi
îîncheiat.
Ca saă -şi ţinaă caî inii ocupaţi, Fiona le oferi o consolare
pentru caă nu se puteau juca de-a gaă situl cu ceilalţi caî ini,
punaî ndu-i saă exerseze la aparatele de antrenare a agilitaă ţii.
Pentru cineva dinafaraă putea paă rea comic – labradori
veseli caă ţaă raî ndu-se îîn sus şi îîn jos pe un tobogan pentru
copii, sau lansaî ndu-se îîn alunecare, la comandaă . Faptul caă ei
se bucurau faă caî nd asta sau legaă naî ndu-se pe un balansoar,
negociind pantele straî mte, manevraî nd printre butoaiele
deschise pe care le dispusese ca saă formeze un tunel, oferea
un bonus îîn plus.
Fiona emitea comenzi de şezi-şi-stai, îîn timp ce prelua
apelurile de la echipaă , raă spundea la îîntrebaă ri, stabilea
poziţiile.
La capaă tul unei ore, caî inii se aşezaraă rozaî nd mici trataţii
iar Fiona se aşezaă îîn faţa laptopului ei. Caî nd era chemataă
prin radio, continua saă tasteze cu o singuraă maî naă .
— Baza, aici e Tracie. Am gaă sit-o pe Sylvia. Este conştientaă
şi lucidaă . S-ar putea saă -şi fi luxat glezna dreaptaă , ceea ce îîi
provoacaă un uşor disconfort. Pare uşor deshidratataă ,
tremuraă , dar nu are alte leziuni. Terminat.
— Bunaă treabaă , Tracie. Care e locaţia ta? Ai nevoie de
asistenţaă saă o transporţi pe Sylvia la bazaă ? Terminat.
Exerciţiu sau nu, Fiona consemnaă locaţia, ora, starea.
Poate caă a zaî mbit auzind-o pe Sylvia îîn fundal jucaî nd rolul
victimei, dar a creat o diagramaă completaă , profesionalaă .
IÎn timp ce îîşi raportau, ca şi cum caă utarea ar fi fost realaă ,
Fiona simţi caă astfel de momente trebuie saă rbaă torite. Aşezaă
pe masa ei de picnic taă vi cu negrese, platouri cu fructe,
pentru saă naă tate şi carafe cu ceai rece.
Pregaă ti biscuiţi speciali şi jucaă rii pentru caî ini – iar pentru
Lolo, inteligentul ciobaă nesc german al lui Tracie, o stea de
aur pentru zgardaă .
IÎn timp ce aducea pahare, apaă ru, peste podeţul ei,
camioneta lui Simon.
O enervaă faptul caă se enervase. IÎn fond, ea era o persoanaă
fericitaă , îîşi spuse Fiona. Prietenoasaă . IÎi plaă cea şi de Simon şi
de caî inele lui. Totuşi, se simţea iritataă .
Poate îîn parte pentru caă araă ta ataî t de bine – aspru şi
rafinat îîn acelaşi timp, îîn jeanşii obosiţi şi ochelarii de soare
scumpi – şi oarecum afabil (dupaă paă rerea ei o imagine
eronataă ) cu adorabilul saă u caă ţel.
Simon laă saă caă ţelul saă alerge liber spre ea, apoi saă se
repeadaă ca un arc prea îîntins spre ceilalţi caî ini, din nou la ea,
îînainte de a o lua la fugaă îîn cercuri, îîn jurul curţii, îîn dorinţa
de a-i provoca la joacaă pe caî ini.
— Ai un picnic? o îîntrebaă Simon.
— Un fel de, spuse ea imitaî ndu-i stilul acela ah-ataî t-de-
indiferent. Aştept saă mi se îîntoarcaă o clasaă de avansaţi, dintr-
un exerciţiu de caă utare. Primul, cu o persoanaă . Aşa caă
saă rbaă torim puţin.
— Cu negrese.
— IÎmi plac negresele.
— Cui nu-i plac?
Jaws îîi demonstraă paă rerea îîncercaî nd saă se caţere pe
bancheta de picnic, saă fure o mostraă . Fiona îîi puse îînapoi pe
paă maî nt laă buţele din faţaă .
— Nu!
— Da, îîţi urez noroc. Este un acrobat al naibii de bun. Ieri
a reuşit saă se urce pe un scaun şi saă -mi maă naî nce sandvişul –
se pare caă -i plac acriturile – îîn cele cinci secunde caî t m-am
îîntors cu spatele.
— Consecvenţaă . Fiona repetaă comanda „Nu!”, la a doua şi
la a treia îîncercare a lui Jaws de a fura.
— Şi distragerea atenţiei. Scoase din buzunar o trataţie.
— Caî ine bun. IÎnţelegaă tor.
— Acum douaă zile mi-a maî ncat USB-ul. Efectiv l-a îînghiţit
ca pe o pastilaă .
— Ah.
— Da, aşa caă m-am dus cu el la veterinar – care s-a uitat şi
a decis caă este suficient de mic ca saă nu necesite o
intervenţie chirurgicalaă . Aşa caă eu trebuie acum saă … Cu
maxilarul îîncleştat, Simon se uitaă îîn depaă rtare… Nu vreau saă
discutaă m despre etapa asta, aşa caă saă zicem doar caă îîn final îîl
voi recupera.
— Şi asta o saă treacaă .
— Da, da. Simon luaă o negresaă . IÎncaă mai avem de aşteptat.
Nu am stabilit dacaă este uluitor sau dezgustaă tor. Bunaă
negresaă , adaă ugaă el muşcaî nd.
— Mulţumesc. Sunt singurele chestii pe care reuşesc saă le
fac cu succes garantat. Iar cum acestea erau produsul
insomniei de la ora douaă dimineaţa, maî ncase deja douaă , la
micul dejun.
— De ce ai venit, Simon?
Probabil caă ceva din iritarea ei reuşise saă se traă deze,
pentru caă Simon o privi lung, îînainte de a-i raă spunde.
— IÎmi socializez caă ţelul aă sta idiot. Iar tu îîmi mai datorezi
îîncaă o parte dintr-o oraă de curs. Doi la unu. Trei la unu,
adaă ugaî nd negresele.
— Şi staă paî nul caî inelui taă u ar avea nevoie de puţinaă
socializare.
Simon mai terminaă o negresaă şi îîşi turnaă un pahar cu ceai
rece.
— Probabil caă eu am depaă şit vaî rsta pentru dresaj.
— IÎn ciuda legendei, şi un caî ine baă traî n mai poate fi îînvaă ţat
caî te ceva.
— Posibil. Simon daă du ceaiul pe gaî t şi se uitaă îîn jur.
— La naiba. Unde dracului a dispaă rut?
— IÎn tunel.
— IÎn ce?
Fiona araă taă spre şirul de butoaie.
— Haide saă vedem ce face, sugeraă ea şi o luaă spre capaă tul
îîndepaă rtat al şirului de butoaie.
Erau aici, cu staă paî nul servindu-se singur cu praă jiturile
pentru saă rbaă torire. Poate caă o saă facaă totuşi lecţia restantaă .
— Dacaă iese tot pe unde a intrat, nu te formaliza, pentru
moment. Dar dacaă traverseazaă tunelul, laudaă -l şi daă -i o
recompensaă . Fiona îîi daă du lui Simon un biscuit.
— Pentru caă a trecut printr-un şir de butoaie de cincizeci
şi cinci de galoane?
— Da. Tonul ei traă daă iritare. E nevoie de curiozitate, curaj
şi ceva agilitate, nu doar ca saă intri, ci ca saă treci prin el şi saă
ieşi pe cealaltaă parte.
— Şi dacaă nu mai iese deloc?
— Presupun caă o saă -l laşi aici şi o saă te duci acasaă saă te uiţi
la emisiunile de sport.
Simon studie butoaiele.
— Unii ar considera sexist faptul caă presupui caă maă uit la
emisiunile de sport. Poate caă mie îîmi plac emisiunile cu de-
toate-pentru-toţi.
Fiona se predaă .
— Dacaă nu iese singur, îîl strigi, îîl îîncurajezi, îîncerci saă -l
paă caă leşti. Dacaă nu, o saă trebuiascaă saă intru dupaă el.
— Grozav. IÎn sfaî rşit, cel puţin nu i se poate îîntaî mpla nimic,
îînaă untru. Şi zici caă ai montat staţia de radio, computerul,
toate haă rţile astea pentru un simulacru de operaţiune de
salvare?
— Paî naă la urmaă nu este doar un simulacru. Şi cum merg
comenzile jos şi stai?
— Bine, dacaă nu vrea cumva saă facaă altceva. Consecvenţaă ,
spuse repede, îînainte de a o spune Fiona. Şefu’, am priceput
mantra.
Jaws scoase un laă trat şi apaă ru afaraă din butoi.
— Hei, a reuşit. Foarte frumos. Simon se laă saă jos şi, dupaă
paă rerea Fionei, nu îîl maî ngaî ie şi nu îîl recompensaă doar
pentru caă aşa trebuia. Savura succesul şi îîncaî ntarea
caă ţeluşului saă u. Caî nd raî se şi îîncepu saă -l scarmene cu
degetele acelea lungi, rafinate, Fiona îîncepu saă priceapaă de
ce caî inele gaă sea omul aă sta ataî t de irezistibil.
— Este intreprid. Se aplecaă saă -l laude şi ea şi simţi caă
amaî ndoi miroseau a atelierul lui de taî mplaă rie.
— Caî nd cineva vrea saă antreneze agilitaă tșile caî inelui saă u,
îîncep caî nd este de vaî rsta lui Jaws, dar cu un singur butoi, ca
saă poataă vedea paî naă dincolo. Jaws efectiv a saă rit peste caî teva
etape.
Simon îîi zaî mbi Fionei, ochi îîn ochi. Şi ea vaă zu puncte
fascinante de bronz, îîmpraă ştiate pe auriul acela maro-roşcat.
Cum privirea zaă bovi o baă taie, apoi douaă , Simon scoase un
Hmmm apreciativ.
Fiona se ridicaă îîn picioare.
— Las-o baltaă . Haide saă vedem cum merge cu jos şi stai.
Clasa mea trebuie saă se îîntoarcaă dintr-o clipaă îîntr-alta.
— IÎncaă te mai preocupaă scrinul.
— Ce scrin? îîntrebaă ea cu cel mai dulce zaî mbet.
— Ah-ha. Bine, jos şi stai. Jaws, eşti pe cale saă -ţi pierzi
statutul de fruntea-clasei.
— Ştii, puţin optimism şi îîncredere sunt la fel de bune
pentru caî ini dar şi pentru staă paî ni. Sau poate caă ţi îîţi place saă
anticipezi eşecul?
— Eu sunt realist. Caî nd îîi comandaă jos, Jaws îîşi lipi
cooperant funduleţul de paă maî nt.
— Chestia asta o face aproape de fiecare dataă , dar acum
îîncep necazurile. Stai!
Simon ridicaă o maî naă .
— Stai! repetaă el şi îîncepu saă se retragaă .
Caî inele daă du din coadaă dar raă mase locului.
— Se descurcaă bine.
— Se daă mare, de dragul profesorului. Acasaă , ar fi îînceput
deja saă alerge îîn jurul cozii sau ar fi îîncercat saă -mi roadaă
ghetele. Simon chemaă caî inele, îîl recompensaă .
— Repetaă figura. Maă reşte distanţa.
Simon repetaă comanda jos, apoi maă ri distanţa dintre ei.
— Stai! Apoi, la sugestia Fionei, repetaă runda a treia oaraă ,
paî naă caî nd om şi caî ine se aflau la o distanţaă de mai bine de
şapte metri. Nu te îîncrunta la caî ine, îîn timp ce face ce i se
spune.
— Nu maă îîncrunt.
— Atunci saă -i spunem expresia ta fireascaă . IÎl derutezi.
Cheamaă -l.
Jaws raă spunse şi ultimii paşi îîi faă cu taî raî ndu-se pe burtaă ,
îînainte de a se rostogoli, saă şi-o expunaă .
— Te-ai descurcat bine, te-ai descurcat bine… Te-ai dat îîn
spectacol, bombaă ni Simon aplecaî ndu-se saă -l maî ngaî ie.
— A trecut la modul supus pentru caă nu era sigur ce
vroiai, l-ai cerut saă facaă un lucru, el l-a faă cut dar tu ai stat
acolo, îîncruntaî ndu-te la el. El are un 10, iar tu ai un 8 cu
minus. Fiona se aplecaă , maî ngaî indu-i pe Jaws care era îîn delir.
— Ei.
— Se îîntoarce clasa. Ţine-l. Daă -i comanda stai şi ţine-l
locului caî teva secunde. Apoi îîi poţi da liber, saă meargaă saă -i
salute pe ceilalţi.
— Cum?
— Jos şi stai – ţinaî ndu-l dacaă vrea saă o ia la fugaă , saă vadaă
cine vine. IÎn timp ce vorbea, Fiona se uita la ceas, pentru
coordonare. Apoi daă -i comanda saă plece – foloseşte cuvinte
puţine, ceea ce este de fapt îîn firea ta. Spune bunaă , daă -i
drumul, grozav. Orice. Apoi daă -i drumul.
Se ridicaă , îîndepaă rtaî ndu-se saă -i îîntaî mpine pe primii ei
elevi.
— Ai vrut saă pic eu prost, da? Ce paă rere ai? Simon ţinea
caă ţelul îîn loc, frecaî ndu-l îîntre urechi. Nu eşti chiar asș a de
prost pe caî t pari, da? Ai vrut doar saă o impresionezi pe fata
asta draă guţaă . Bine… hai, valea, spuse el laă saî ndu-l pe Jaws saă
alerge şi saă adulmece şi saă danseze îîn jurul elevilor care se
îîntorceau.
Caî nd se apropie de ei, Fiona îîi ascultaă descriind felul îîn
care acţionaseraă caî inii, notaî nd suprafaţa acoperitaă , numaă rul
alertelor.
Simon scoase lesa din buzunar.
— De ce nu-l laşi saă baî ntuie, saă se joace puţin cu ceilalţi? îîi
sugeraă Fiona ridicaî ndu-şi privirea din graficul ei. Doar vrei
saă se obişnuiascaă cu oamenii, cu alţi caî ini, cu unii pe care nu
i-a mai vaă zut paî naă acum. Nici ţie nu ţi-ar strica puţinaă
socializare. Mai ia o negresaă . Poate caă o sa sfaî rşeşti ziua pe o
treaptaă superioaraă .
— Iau negresa, dar… Se îîntrerupse caî nd Sylvia apaă ru
şchiopaă taî nd din paă dure, sprijinindu-se îîntr-un baă ţ, cu o
femeie care o susţinea de o parte, un baă rbat, de cealaltaă , îîn
timp ce doi caî ini mergeau maî ndri, îîn faţa lor.
— N-are nimic. Fiona îîşi puse o maî naă pe braţul lui saă -l
îîmpiedice saă alerge spre ei, saă -i ajute. Un simulacru, ai uitat?
Exerciţiul a presupus o femeie raă taă citaă , cu raă ni minore. Ea a
jucat rolul aă sta.
Clasa izbucni îîn aplauze. Sylvia faă cu o plecaă ciune
exagerataă , apoi faă cu un gest amplu spre femeia şi caî inele de
laî ngaă ea.
— Ele sunt Tracie şi Lolo. Ele au gaă sit-o pe Syl, îîn mai
puţin de şaptezeci şi cinci de minute. Nu e raă u. Nu e raă u
deloc. Mica este cel care a ajutat-o saă se îîntoarcaă , îîmpreunaă
cu Ringo. Poziţia lui se afla suficient de aproape de locul
gaă sirii, saă se poataă intersecta cu Tracie şi saă o ajute să-l
aducaă pe Syl la bazaă , cu aşa-zisa ei luxaţie de gleznaă . IÎn afaraă
de asta, este şi mort dupaă ea.
— Dupaă Syl? Cine n-ar fi, dupaă ea şi dupaă negrese?
— Nu dupaă Syl. Deşi scuturaă din cap, Fiona se amuzaă ,
oarecum maî ndraă pentru comentariul lui Simon.
— Dupaă Tracie. Sunt amaî ndoi din Bellingham, ca şi restul
echipei. Scuzaă -maă , acum.
Se duse îîn îîntaî mpinarea lui Tracie, îîi daă du maî na, apoi o
îîmbraă tșisș aă şi raă sfaă ţaă caî inii. Apoi vorbi cu Sylvia, observaă el.
Da, chiar avea un fel de a fi cuceritor. Dacaă îîţi plaă cea
exuberanţa, genul care tindea saă atingaă şi saă îîmbraă ţişeze ca
şi cum asta ar fi fost a doua naturaă şi care araă ta bine îîn jeanşi
sau pantaloni de lucru, treninguri şi pulovere.
Nu-şi aminti de vreo femeie din categoria aceasta care saă -l
fi atras vreodataă îînainte, oricum, nu sexual. Faptul caă ea îîl
atraă gea era ca un puzzle interesant.
Poate caă erau ochii ei. Erau ataî t de limpezi, ataî t de calmi.
Presupuse caă tocmai acesta era unul din motivele pentru
care îîi raă spundeau animalele. Simţeai caă puteai avea
îîncredere îîn ochii aceia.
Urmaă ri cum îîşi petrecu un braţ pe dupaă umerii lui Tracie –
acesta era acel aspect al ei efectiv-trebuie-saă -te-ating,
efectiv-trebuie-saă -iau-contact-cu-tine şi o conduse pe femeie
spre… Cum îîi spunea ea? Bazaă ? Cartier General? Oricum, era
doar o masaă sub un umbrar improvizat.
Ascultaî nd raportul, îînregistraî nd toate datele care trebuiau
îînregistrate. I se paă ru puţin cam exagerat pentru un
exerciţiu. Dar apoi îîşi aminti caă gaă sise un baă ieţel îîn paă durea
aceea uriaşaă , pe o vreme ploioasaă .
Detaliile contau. Disciplina şi eficienţa contau.
Oricum, negresele erau excelente şi interludiul îîi oferise
ocazia saă flirteze cu Sylvia.
— Cum te descurci dupaă tot calvarul prin ce ai trecut? o
îîntrebaă el.
Silvia raî se, daî ndu-i un pumn uşor îîn piept.
— IÎmi place caî nd trebuie saă joc rolul femeii pierdute. Fac
puţinaă mişcare – maă plimb prin jur, apoi fie maă priponesc îîn
locul meu, fie maă mai plimb puţin. Depinde cum doreşte Fee
saă se comporte victima. Maă aranjeazaă de minune caă ai trecut
pe aici. Vroiam saă te sun, la îîntoarcere.
— Da? Ca saă -mi ceri o îîntaî lnire?
— Eşti un dulce. Ieri ţi-am vaî ndut douaă piese. Bancheta cu
laterale îînalte şi bufetul cu cu cinci sertare. Caî nd mai ai ceva,
poţi saă -mi dai.
— De fapt, chiar azi-dimineaţaă am terminat douaă chestii.
Un scrin pentru sticle de vin şi un balansoar.
— Ah, celebrul scrin pentru vinuri.
Simon ridicaă din umeri, se uitaă la Fiona.
— Nu este stilul ei, ataî ta tot.
Sylvia zaî mbi şi ciuguli o caă pşunaă .
— Ea are nenumaă rate stiluri. Ar trebui saă o inviţi îîn oraş,
la cinaă .
— De ce?
— Simon, dacaă aş crede caă asta a fost o îîntrebare serioasaă ,
mi-aş face griji pentru tine.
IÎşi petrecu braţul pe dupaă al lui, îîn timp ce Fiona se adresa
clasei.
— Toataă lumea a faă cut azi o treabaă serioasaă , ca entitaă ţi
individuale, ca echipaă şi ca unitate. Lecţia viitoare vom lucra
pe un alt teren, cu o victimaă îîn stare de inconştienţaă . Aş vrea
saă vaă antrenaţi caî inii îîntre treizeci şi şaizeci de minute pe zi.
Saă recurgeţi la cineva cunoscut caî inilor voştri. Dupaă lecţia
viitoare, puteţi îîncerca cu cineva pe care caî inele vostru nu-l
cunoaşte. Vaă rog, nu faceţi economie la antrenamentul
pentru prim-ajutor şi îîncercaţi caî teva exerciţii de orientare
cu busola. Nu uitaţi saă vaă ţineţi raportul la zi. Dacaă aveţi orice
fel de probleme, trimiteţi-mi un e-mail sau sunaţi-maă .
— Şi vaă rog, pentru Dumnezeu, terminaţi negresele astea,
nu maă obligaţi s-o fac eu.
Sylvia îîl saă rutaă pe Simon pe obraz.
— Trebuie saă fug. Maă aşteaptaă magazinul şi Oreo. Poţi
aduce piesele caî nd vrei. Şi scoate-mi fata la o cinaă .
Simon mai zaă bovi din curiozitate şi pentru caă Jaws obosise
îîn sfaî rşit şi acum zaă cea ca mort, sub masaă .
— L-a ajuns pe ziua de astaă zi, comentaă Fiona caî nd
raă maseraă singuri. IÎncepu saă straî ngaă vasele.
Simon luaă paharele goale şi o urmaă spre casaă .
— IÎntrebare. Asta a fost o lecţie, da?
— Evident.
— Şi cam caî t a durat, îîn jur de douaă ore?
— Ceva mai mult. Este vorba de un stadiu avansat şi de un
grup simulat de Căutare şi Salvare, deci organizarea,
caă utarea, raportul – adaugaă şi îîncurajaă rile.
— Şi îîntre cursurile astea, ei mai trebuie saă -şi lucreze
caî inii, o oraă aici, o oraă acolo, saă studieze elemente de prim-
ajutor…
— Da. Unul dintre ei lucreazaă la Urgenţaă şi toţi trebuie saă
fie certificaţi îîn Resuscitare Cardiopulmonaraă şi tratamente
de bazaă , la faţa locului. Vor trebui, totodataă , saă ştie cum saă
citeascaă o hartaă topograficaă , saă aibaă cunoştinţe avansate
despre climaă , vaî nt, viaţa saă lbaticaă , plante. Ataî t ei caî t şi caî inii
lor trebuie saă aibaă o bunaă condiţie fizicaă .
Fiona puse vasele pe masa din bucaă taă rie.
— Şi atunci caî nd mai au timp saă traă iascaă ?
Fiona se laă saă pe spate.
— IÎşi au viaţa lor, slujba lor, familia lor. Dar mai au şi
dedicaţie. IÎţi trebuie luni de antrenament greu, specializat,
ca saă devii o Unitate de Căutare şi Salvare. Asta presupune
sacrificii şi îîţi aduce enorme satisfacţii. Lucrez de caî teva
saă ptaă maî ni cu echipa asta. Din punct de vedere al
problemelor individuale, rata succesului lor este de aproape
nouaă zeci la sutaă . Acum lucraă m, simultan. Vom repeta acest
fel de exerciţii de antrenament iaraă şi iaraă , îîn toate variantele
de condiţii de vreme.
— Ai dat vreodataă afaraă pe cineva?
— Da. Ca ultimaă soluţie, da. De cele mai multe ori, cine nu
se potriveşte, renunţaă singur, îînainte de a trebui saă o fac eu.
Eşti interesat?
— Nu cred.
— Sigur, asta ar putea intra îîn conflict cu dependenţa ta
faţaă de timpul dedicat vieţii. Totuşi, nu m-ar supaă ra saă lucrez
cu Jaws noţiunile de bazaă . Dacaă nu altceva, i-ar îîntregi
pregaă tirea. Odataă ce staă paî neşte mersul la caă lcaî i, comenzile
jos şi stai, aport şi lasaă jos, îîl putem îînvaă ţa mai mult.
— Mai mult decaî t chestia cu ascultarea? Simon o studie,
îîndoit. Şi cam caî t ar costa?
— Pentru asta putem aplica principiul trocului. Saă zicem,
un antrenament suplimentar şi îîndemaî naă ri speciale îîn
schimbul unui… scrin pentru vinuri?
— Nu e genul taă u.
Fiona faă cu ochii mici.
— Ştii, cu caî t spui mai mult asta, cu ataî t maă faci saă mi-l
doresc mal mult. Cred caă e cazul saă ştiu singuraă ce anume mi
se potriveşte.
— Eşti foarte îîncaă paă ţaî nataă .
— Oare? Fiona araă taă spre el cu indexurile de la ambele
maî ini.
— Tu eşti caă posul, aici. Ce-ţi pasaă ţie cine cumpaă raă
dulaă piorul? Doar construieşti ca saă vinzi, nu?
— Ţie ce-ţi pasaă dacaă un caî ine este baî taă , la dresaj? Doar
predai ca saă caî ştigi bani, nu?
— Nu este acelaşi lucru. IÎn plus, de obicei staă paî nul este
baî taă . Ca îîn cazul de faţaă , domnule 8 cu minus.
— Nu maă îîncruntam.
— Raă maî i aşa. Nu mişca, nu-ţi schimba expresia. Maă duc
dupaă o oglindaă .
Simon o apucaă de braţ, dar nu-şi îînghiţi de tot raî sul.
— Las-o baltaă .
— Lecţia viitoare o saă maă îîngrijesc saă am o cameraă la
mine. IÎn fond, poza este cea mai bunaă dovadaă .
Fiona îîl îîmpinse puţin. Simon o îînghionti puţin.
Iar îîn spatele lui, caî inele maî raî i îîncet, îîn beregataă .
— Stop! îîi comandaă Fiona ascuţit şi caî inele îîncremeni.
Newman, prieten. Prieten. A crezut caă vrei saă -mi faci raă u. Nu,
nu te retrage. Simon. Apoi îîi spuse caî inelui:
— Ne jucaă m. Simon e prieten.
— Acum pune-ţi braţele îîn jurul meu.
— Ce?
— Ah, pentru Dumnezeu, nu fi aşa susceptibil. IÎşi petrecu
braţele pe dupaă Simon, îîl îîmbraă ţişaă , îîşi laă saă capul pe umaă rul
lui.
— Maă joc cu Simon, îîi spuse Fiona caî inelui, zaî mbindu-i. IÎi
faă cu semn cu maî na şi caî inele veni spre ei, frecaî ndu-se de
piciorul lui Simon.
— Nu te-ar fi muşcat.
— Maă bucur saă aflu asta.
— Doar dacaă i-aş fi spus eu. IÎşi laă saă capul pe spate,
zaî mbind din nou. Apoi îîl îîmpinse din nou, uşor, pe Simon.
— IÎmpinge-maă şi tu. N-o saă se îîntaî mple nimic.
— Aşa saă fie. O îînghionti din nou, dar de data aceasta
caî inele îîl îînghionti şi el pe Simon, cu capul.
— Nostim. Fiona îîl cuprinse din nou pe Simon cu braţele,
cuibaă rindu-se la pieptul lui. Maă citeşte, spuse ea. Dacaă mi-ar
fi acum fricaă , ar şti. Dar vede, aude, simte caă sunt bine, caă
sunt bine cu tine. Asta îîncerc saă -ţi vaî r îîn cap despre Jaws şi
reacţiile tale, despre ce îîi transmiţi. Staă rile tale îîi
influenţeazaă comportamentul, aşa îîncaî t…
Se îîntrerupse caî nd se uitaă din nou îîn sus, îîn ochii lui care
erau foarte aproape şi foarte concentraţi.
— Ce stare crezi caă transmit acum?
— Este doar un exerciţiu.
— Bine. Atunci haide saă îîncercaă m saă trecem la avansaţi.
IÎşi îînchise gura peste a ei, foarte hotaă raî t şi doar puţin dur.
Doar puţin. Neraă bdaă tor, direct, faă raă mişcaă ri de tatonare, faă raă
flirt superficial.
Nu opuse rezistentșaă. Ar fi fost o pierdere de timp, de efort
şi. De un saă rut foarte aprins şi saă naă tos. IÎşi petrecu îîn schimb
maî inile îîn sus, pe dupaă ceafa lui, abandonaî ndu-se,
permiţaî ndu-şi saă savureze senzaţiile contradictorii ale
momentului.
Buze moi, maî ini aspre, trup ferm – şi doar o idee de gust
de ciocolataă pe limba care se îîmpletea cu a ei.
Şi caî nd simţi caă mai avea puţin şi caă dea îîn locul de unde
nu mai exista îîntoarcere, caî nd caă ţaă ratul îînapoi ar fi fost
dureros, îîşi vaî rîî maî na îîntre ei şi îîl îîmpinse de piept.
Simon nu se opri. Inima ei trecu de la faî lfaî it la bubuit.
Refractar, îîşi spuse ea şi îîşi dori saă nu fi gaă sit ataî t de
excitantaă aceastaă calitate a lui.
IÎl îîmpinse din nou, mai tare.
El se daă du uşor îînapoi, doar puţin, caî t saă li se îîntaî lneascaă
ochii.
— Evalueazaă asta.
— Ah, la asta ai luat, categoric, nota maximaă . Felicitaă ri. Dar
pauza s-a terminat. Am de pregaă tit orele şi… diverse de
faă cut. Aşa caă …
— Aşa caă , ne mai vedem.
— Da. Ah, continuaă saă exersezi noţiunile de bazaă . Aruncaă
beţe. Multe beţe.
— Am îînţeles.
Dupaă plecarea lui, Fiona expiraă puternic, se uitaă la
Newman.
— Ca saă vezi.
Greşeala lui, îîşi spuse Simon baă gaî ndu-l pe Jaws îîn maşinaă .
Sau a ei, decise el. IÎntr-adevaă r, a fost mai mult greşeala ei.
Luaî ndu-l îîn braţe, ghemuindu-se îîn el, zaî mbindu-i.
Ce naiba poate face un baă rbat îîntr-o situaţie ca asta?
Nu se aşteptase de la ea saă fie ataî t de receptivaă . Saă ofere,
saă se deschidaă astfel, paî naă caî nd acel subtil, aproape liniştit
sentiment se desprinse la un colţ, araă taî ndu-i toataă
fierbinţeala de dedesubt.
Acum dorea acest lucru. O dorea pe ea.
Se uitaă la caî inele fericit, cu botul scos afaraă prin craă paă tura
de doi centimetri a ferestrei.
— Ar fi trebuit saă -i vaî nd scrinul aă la afurisit.
Porni radioul la maxim, dar tot nu reuşi saă -şi ia gaî ndurile
de la Fiona.
Decise saă îîncerce propriul lui „exerciţiu” şi îîncepu saă
deseneze îîn minte un scrin pentru vinuri, care saă i se
potriveascaă ei.
Poate caă -l va construi; poate nu. Dar era caî t se poate de al
naibii de sigur caă va sfaî rşi prin a se îîntoarce saă mai ridice
îîncaă un colţişor.
CAPITOLUL ŞAPTE
O expediţie la veterinar includea invariabil comedie şi
dramaă şi necesita perseverenţaă , curaj şi un flexibil simţ al
umorului.Ca saă simplifice, Fiona îîşi programa îîntotdeauna
toţi cei trei caî ini, la sfaî rşitul orelor.
Sistemul le acorda totodataă ei şi veterinarului, Mai Funaki,
prietena ei, şansa de a-şi reveni şi de a se destinde dupaă
tripla îîncercare.
La niciun metru şaizeci îînaă lţime, Mai îîţi crea impresia unei
delicate flori de lotus, un personaj romantic din desene
animate adus la viaţaă , cu paă rul de ebonitaă îîndoit spre obrajii
ca suflaţi cu aur şi flirtaî nd îîntr-un breton, deasupra ochilor
exotici, de onix. Vocea ei, un caî ntec melodios, calma ataî t
animalele caî t şi oamenii caî nd îîşi exercita meseria.
Maî inile ei frumoase, cu degete lungi, alinau şi vindecau. Şi
erau la fel de puternice ca ale unui pietrar.
Era renumitaă caă putea baă ga sub masaă , la baă uturaă , un
baă rbat de o sutaă de kilograme şi caă ştia saă îînjure îîn cinci
limbi.
Fiona o adora.
IÎn sala de examinare din cabinetul din locuinţa ei de la
ieşirea din Eastsound, Mai o ajutaă pe Fiona saă ridice pe masaă
un Peck tremuraî nd ca varga, de treizeci şi patru de
kilograme. Caî nele, care odinioaraă se vaî ra curajos pe sub
daă raî maă turi ca saă localizeze victimele unui cutremur îîn
Oregon, care îîi caă uta neobosit pe cei raă taă ciţi, caă zuţi sau
morţi, sub o ploaie torenţialaă , prin vaî nturi naă prasnice, sub o
caă lduraă care te usca, se temea de ac.
— Ai zice caă i-am vaî raî t ace îîn creier. Haide, Peck. Mai îîl
maî ngaî ia îîn timp ce-i pipaă ia îîncheieturile şi-i examina blana
şi pielea.
— Haide, fii baă rbat.
Peck continua saă -şi ţinaă capul îîntors îîntr-o parte, refuzaî nd
saă se uite la ea. Se uita îînsaă acuzator îîn ochii Fionei, care
putea jura caă vedea formaî ndu-se lacrimi.
— Cred caă îîntr-o existenţaă anterioaraă a fost torturat de
Inchiziţia Spaniolaă .
Peck tremura vizibil, îîn timp ce Mai îîi examina urechile.
— Cel puţin suferaă îîn taă cere. Mai îîi îîntoarse lui Peck capul
spre ea. Peck şi-l îîntoarse la loc.
— Am un chihuahua caă ruia trebuie saă -i pun botniţa ca saă -l
examinez. Cred c-ar fi îîn stare saă -mi maă naî nce faţa, dacaă ar
putea.
Apucaă cu fermitate capul caî inelui, saă -i examineze ochii,
dinţii.
— Baă iat mare, saă naă tos. Baă iat mare, saă naă tos, repetaă ea.
Peck se zgaî ia la un punct, peste umaă rul ei, tremuraî nd.
— IÎn regulaă , ştii schema, îîi spuse Mai Fionei.
Fiona îîi luaă lui Peck capul îîn maî ini.
— Nu o saă dureze decaî t o secundaă , spuse ea îîn timp ce Mai
se mişcaă spre spate, îîn afara razei vizuale. Nu putem saă te
laă saă m saă te îîmbolnaă veşti, nu?
Vorbea, maî ngaî ia, zaî mbea, îîn timp ce Mai apucaă puţinaă
piele şi vaî rîî acul îîn ea.
Peck gemu ca un om pe moarte.
— Gata. Am terminat. Mai veni din nou spre capul lui Peck,
îîşi ridicaă maî inile saă -i arate caă erau goale de orice unealtaă de
torturaă . Apoi puse o trataţie pe masaă .
Peck o refuzaă .
— Ar putea fi otraă vitaă , sublinie Fiona. Totul îîn camera asta
este suspect. IÎi faă cu semn caî inelui saă coboare şi Peck saă ri îîn
aceeaşi secundaă . Raă mase apoi îîn picioare, cu faţa la perete,
ignoraî ndu-le pe cele douaă femei.
— Asta pentru caă i-am scos ouaă le. N-o saă maă ierte
niciodataă pentru asta.
— Nu, eu cred caă totul e din cauza lui Newman. El se teme,
aşa caă toţi se tem. Oricum, cu doi am terminat, mai avem
doar unul.
Femeile se uitaraă una la alta.
— Ar fi trebuit saă -l luaă m pe el, mai îîntaî i. Saă fi îînceput cu
ce-i mai raă u. Dar efectiv n-am putut suporta.
— Am adus o sticlaă grozavaă de Pinot.
— Bine, haide saă terminaă m.
IÎi daă duraă drumul lui Peck îîn curte, unde putea face schimb
de orori cu Bogart şi putea fi consolat de Patch, bulldogul cu
un singur ochi al lui Mai şi cu corcitura beaggle îîn trei
picioare, Chauncy.
Se apropiaraă îîmpreunaă de maşina Fionei, unde Newman
zaă cea îîntins pe bancheta din spate, cu nasul bine îîndesat
îîntr-un colţ, cu trupul moale, ca macaroanele prea fierte.
— Capul sau coada? îîntrebaă Fiona.
— Tu îîl iei de cap. Dumnezeu saă ne ajute.
Caî inele se raă suci, îîncercaă saă se facaă minge, saă ri peste
banchete şi din nou îîn spate. Se strecuraă ca un şarpe, îîn
îîncercarea de a se face una cu bancheta.
Apoi, vaă zaî nd caă nu poate scaă pa, se laă saă din nou moale,
forţaî ndu-le pe cele douaă femei saă îîi care greutatea ca de
caî ine mort, spre sala de examinare.
— La naiba, Fee. Nu puteai creşte şi tu pomi?
— Putea fi un chihuahua maî ncaă tor-de-faţaă .
— Spune-mi te rog caă l-ai caî ntaă rit acasaă , pentru caă nu cred
caă reuşim saă -i urcaă m pe caî ntar.
— Treizeci şi şapte.
Le trebuiraă treizeci de minute bune de luptaă cu un
Newman care opunea rezistenţaă îîn fiece clipaă .
— Ştii, spuse Fiona claă tinaî ndu-se, folosindu-se de trupul
ei ca saă îîl ţinaă pe Newman culcat, caî inele aă sta ar fi îîn stare saă
treacaă prin foc pentru mine. Prin foc, peste sticlaă spartaă , sub
o ploaie de meteoriţi. Şi nu reuşesc saă -l conving saă stea naibii
cuminte, îîn timpul examinaă rii.
Şi a ştiut. IÎn clipa îîn care i-am strigat saă se urce îîn maşinaă ,
a ştiut. De caî te ori îîi urc îîn maşinaă pentru treabaă , pentru
joacaă , pentru orice? De unde ştie? A trebuit saă -i urc mai îîntaî i
pe ceilalţi – ei sunt mai uşor de prostit. Apoi saă -l taî raă sc pe el.
Este umilitor, îîi spuse ea lui Newman. Pentru amaî ndoi.
— Slavaă Domnului, am terminat.
Mai nu se obosi saă -i mai ofere o trataţie, ştiind caă îîn cel
mai bun caz, acesta i-ar fi scuipat-o drept îîn faţaă .
— Daă -i drumul şi haide saă deschidem vinul aă la.
Bungalowul frumuşel al lui Mai era aşezat cu spatele la
mare. Odinioaraă faă cuse parte dintr-o fermaă , apoi casa a fost
transformataă îîntr-o pensiune. Caî nd s-au mutat la Orcas,
soţul ei a vrut saă facaă agriculturaă .
Mai şi-a transferat pe insulaă cabinetul din Tahoma, fericitaă
saă lucreze acasaă , mulţumitaă cu ritmul lent al vieţii de aici, îîn
timp ce soţul ei creştea pui, capre, cultiva cereale şi legume.
A fost nevoie de mai puţin de patru ani ca pasiunea
gentlemanului fermier saă se stingaă şi saă fie îînlocuitaă de aceea
a cumpaă raă rii unui bar cu grill îîn Jamaica.
— Tim se mutaă îîn Maî ine, spuse Mai îîn timp ce aduceau
vinul îîn curte. Se apucaă de pescuit homari.
— Glumeşti?
— Nu. Şi trebuie saă recunosc caă pasiunea barului a durat
mai mult decaî t am estimat eu.
IÎn clipa îîn care se aşezaraă , caî inii se repeziraă spre ele,
pretinzaî nd atenţie. Daî nd din coadaă , cu limbile afaraă .
— Sigur, acum suntem prieteni.
Mai le daă du biscuiţii cu care venise.
— Te iubesc – şi trataţiile nu sunt otraă vite decaî t îîn sala de
consultaţii.
— Da, totul se iartaă . IÎmi pare raă u caă nu am putut participa
şi eu la acţiunea de caă utare a baă ieţelului. Am avut o operaţie
de urgenţaă pe care efectiv nu am putut-o amaî na.
— Nicio problemaă . De aceea avem alternative. Sunt o
familie frumoasaă . Iar puştiul e un campion.
— Da? Mai oftaă . Ştii, poate caă – precis – a fost cel mai bine
caă Tim şi cu mine am decis saă nu avem copii. IÎţi dai seama,
nu? Dar totuşi, ceasul meu biologic ticaă ie al naibii. Ştiu caă o
saă sfaî rşesc prin a adopta un alt caî ine sau o altaă pisicaă sau
cine ştie ce alt pui de mamifer, îîn compensaţie.
— Ai putea adopta chiar un pui de om. Ai fi o mamaă
grozavaă .
— Aş fi. Dar… tot mai am o faă raî maă de speranţaă caă voi reuşi
saă -mi îîntemeiez o familie cu un baă rbat, saă -i ofer copilului
garnitura completaă de paă rinţi. Ceea ce îînseamnaă caă trebuie
saă maă îîntaî lnesc cu adevaă rat, saă fac sex. Iar caî nd maă gaî ndesc
la baă rbaţi, la îîntaî lniri şi la sex, îîmi amintesc caî t sunt de
îîncinsaă . Maă gaî ndesc saă -mi botez vibratorul, Stanley.
— Stanley?
— Stanley este bun şi nu se gaî ndeşte decaî t la plaă cerea
mea. Presupun caă sunt îîn continuare pe locul unu, îîn
concursul nostru de stat-pe-uscat. Paisprezece luni.
— Nouaă , deşi nu cred caă acea singuraă dataă , se pune. A fost
un sex ratat.
— Ratat neratat, tot sex se cheamaă . O fi el un concurs idiot,
dar existaă totuşi reguli. Şi cum îîntotdeauna vor exista
Stanley, maă gaî ndesc serios la alte opţiuni.
— La fete? La cluburi?
— Toate variantele caî ntaă rite şi respinse. Nu raî de.
— Bine. Atunci?
— Am intrat pe Internet, pe site-urile specializate. Mi-am
construit chiar şi profilul, nu trebuie decaî t saă -l trimit. Doar
caă nu am apaă sat pe send. Nu îîncaă .
— Nu raî d, dar nu sunt convinsaă . Eşti o femeie superbaă ,
inteligentaă , nostimaă , interesantaă , o femeie cu o gamaă vastaă
de interese. Dacaă te gaî ndeşti saă reintri îîn arena îîntaî lnirilor,
nu ai decaî t saă ieşi mai mult îîn lume.
Daî nd din cap, Mai sorbi puţin vin, apoi se aplecaă îîn faţaă .
— Fee, poate caă tu nu ai observat, dar noi traă im pe o
insuliţaă , departe de coasta statului Washington.
— Am auzit zvonuri de spre asta.
— Populaţia acestei mici insule este şi ea relativ micaă . Cu
ataî t mai mic este segmentul baă rbatului-singur. Care altul saă
fie motivul pentru care douaă femei superbe stau aici, îîntr-o
searaă ataî t de frumoasaă , baî nd vin cu caî inii lor?
— Pentru caă ne face plaă cere.
— Ne face. Da, ne face. Dar nouaă ne face plaă cere şi
compania baă rbaţilor. Cel puţin cred caă ne face, pentru caă ne-a
faă cut, altaă dataă . Şi cred caă nu greşesc caî nd spun caă la
amaî ndouaă ne place sexul bun, saă naă tos, sigur.
— Corect şi tocmai de aceea spun caă o dataă nu se pune la
socotealaă , îîn concursul nostru.
— O afacere veche, deja. Mai o îînlaă turaă , cu maî na. Am
efectuat un studiu consistent, chiar dacaă nu este ştiinţific,
referitor la segmentul baă rbat-singur, din cadrul populaţiei
insulei noastre. Avaî nd îîn vedere scopul meu, trebuie saă
îînlaă tur baă rbaţii sub vaî rsta de douaă zeci şi unu de ani şi pe cei
peste cea de şaizeci şi cinci. Ambele graniţe au fost oricum
extinse, avaî nd îîn vedere caă eu am treizeci şi patru de ani.
Evident, nu am inclus cerşetorii. Rezerva e subţiricaă , Fee.
IÎnfioraă tor de subţiricaă .
— Nu te pot contrazice. Dar dacaă adaugi turiştii şi
sezonierii, se mai îîngroaşaă puţin.
— Da, pentru varaă am ceva speranţe, dar îîn rest? îîncep saă
maă gaî ndesc serios la James.
— James? James al nostru?
— Da, James al nostru. Interese comune, vaî rstaă apropiataă .
E drept, scaî nteia e micaă , dar trebuie saă lucrezi cu ce ai.
Necazul este caă el se cam uitaă la Lori şi îîntr-o echipaă nu ai
voie saă trişezi. Existaă pe insulaă , totuşi, o posibilitate
intrigantaă . Singur, de vaî rstaă apropiataă , posesor de caî ine,
foarte atraă gaă tor. Un tip creativ. Puţin cam taciturn pentru
gustul meu, dar, repet, e mai bun decaî t nimic.
— Ah, faă cu Fiona şi sorbi din vin.
— Simon Doyle. Sylvia îîi plaseazaă lucraă rile. Artist îîn lemn,
îîn mobilier.
— Mmm, faă cu Fiona şi mai sorbi o îînghiţituraă .
Mai faă cu ochii mici.
— IÎi faci ochi dulci? La naiba, caî nd te gaî ndeşti c-ar putea fi
singurul care saă maă ţinaă departe de Inima-punct-com.
— Nu îîi fac ochi dulci. Nu chiar. Este un client. Lucrez cu
caî inele lui.
— Frumuşel caă ţeluşul.
— Foarte. Fierbinte tipul.
— Foarte. Ascultaă , dacaă ai de gaî nd saă ţi-l revendici, daă -i
drumul, pentru caă eu am planuri de faă cut. Am un motiv
serios saă maă culc cu cineva.
— Eu nu revendic niciun baă rbat, Iisuse, Mai. Chiar nu este
genul de tip care saă te atragaă .
— O gaă leataă cu rahat, spuse Mai daî nd pe gaî t o guraă plinaă
de vin. Este viu, singur, îîn limitele de vaî rstaă convenabile şi,
din caî te ştiu, nu este un asasin îîn serie.
— M-a saă rutat.
— Douaă gaă leţi cu rahat! îîn regulaă , acordaă -mi un minut, saă
te uraă sc. Mai baă tu darabana cu degetele îîn masaă . Gata, a
expirat timpul pentru uraî t. Un saă rut sexi sau prietenesc?
— Nu a fost prietenesc. El nu prea este genul prietenesc.
Nu cred caă iubeşte îîntr-ataî t oamenii. A trecut pe la mine ca
saă pot lucra cu Jaws. Eu eram îîn toiul exerciţiului de caă utare,
organizat cu echipa Bellingham. Aşa caă l-am invitat saă stea,
saă socializeze, saă maă naî nce caî teva negrese. Maă îîndoiesc saă fi
vorbit cinci cuvinte cu cineva. IÎn afaraă de Syl. O place pe Syl.
— Poate caă e ruşinos. Timiditatea poate fi dulce.
— Eu una n-aş zice, iar dulce nu este un cuvaî nt pe care l-
aş folosi îîn aceeaşi propoziţie cu Simon. Este un as al
saă rutului, ceea ce îînseamnaă un plus.
— Reao, nu maă face saă -ţi fac raă u.
Fiona zaî mbi.
— Iar eu nu am nevoie de o legaă turaă , dar pretind totuşi un
minim de conversaţie, caî nd maă culc cu un baă rbat.
— Ai avut parte de conversaţie acum nouaă luni, cu tipul
aă la de-o-singuraă -dataă şi uite unde te-a adus.
— Asta-i adevaă rat. Fiona se straă dui saă ofteze, aducaî ndu-şi
aminte. Dar nu îîl revendic. Dacaă se iveşte ocazia, poţi saă te
serveşti cu el.
— Nu, e prea taî rziu. A ieşit din cursaă . Inima-punct-com,
aici m-am îîntors.
— Trebuie saă plecaă m îîntr-o vacanţaă .
May chicoti.
— Da, sigur.
— Nu, vorbesc serios. Tu, eu, Syl. O vacanţaă îîntre fete,
chestii îîntre fete. O spa, decise ea inspirataă . Un weekend
lung, îîntre fete, pentru spa.
— Nu te juca cu mine, Fiona. Sunt o femeie la limita
raă bdaă rii.
— Tocmai de aceea avem nevoie de o pauzaă .
— IÎntrebare. Mai ridicaă un deget. Caî nd ai plecat tu ultima
oaraă îîn vacanţaă ? Fie şi un weekend prelungit?
— Acum vreo doi ani, cred. Haide, trei. Ceea ce vine îîn
sprijinul ideii.
— Şi cu munca ta, a mea, a lui Syl, cu responsabilitatea faţaă
de animale, cum crezi caă vom reuşi s-o facem?
— Gaă sim noi o soluţie. Ne pricepem saă planificaă m, saă
organizaă m. Acum caă -i venise ideea, Fiona o dorea ca pe
venirea Craă ciunului.
— Masaje faciale şi baă i de naă mol, room-service şi baă uturi
spumoase, pentru adulţi. Nu tu muncaă , nu tu responsabilitaă ţi
sau programaă ri.
— Ar putea fi ceva chiar mai bun decaî t sexul.
— Tot ce se poate. Nu trebuie decaî t saă ne uitaă m pe
program şi saă gaă sim cel mai bun timp pentru cele trei zile.
Zaă u, Mai, putem gaă si trei zile. Avem cu toate prieteni care se
vor ocupa de animalele noastre pentru trei zile. De caî te ori
n-am faă cut noi asta, pentru ei?
— De nenumaă rate ori. Unde?
— Nu ştiu. Aproape, ca saă nu pierdem prea mult timp pe
drum. O saă îîncep saă caut şi o s-o pun şi pe Syl la curent.
Mai ridicaă paharul.
— Eu sunt gata.
Hotaă raî taă saă pecetluiascaă îînţelegerea, Fiona trecu pe la
Sylvia, îîn drum spre casaă .
IÎn faţa casei liniştite, cu vedere spre golf, panseluţe
raă saă reau din ghivece. Fiona ştia caă sera gemea de ierburi şi
de flori şi de legume pe care mama ei vitregaă le îîngrijea ca pe
nişte copii şi pe care le va transfera, îîn curaî nd, îîn graă dinile ei
spaţioase.
La fel de acasaă aici ca şi la ea, Fiona deschise uşa de un
roşu straă lucitor şi strigaă .
— Syl?
— Aici! îîn camera mare, raă spunse Sylvia îîn timp ce Oreo
alerga saă o salute.
— Vin de la Mai. Fiona îîşi faă cu drum prin casa îîn care
traă ise Sylvia cu tataă l ei, îîn timpul caă sniciei lor. Ca şi
magazinul, era luminoasaă , fascinantaă , o combinaţie eclecticaă
de stiluri şi arte şi culori.
O gaă si pe Sylvia pe salteaua ei de yoga, mimaî nd poziţia
contorsionataă a instructorului de la TV.
— Maă eliberam de problemele zilei. Aproape caă am
terminat. Ai adus baă ieţii?
— Sunt îîn maşinaă . Nu pot sta.
— Ah, de ce nu? Maă gaî ndeam saă fac un cuşcuş.
— Tentant, spuse Fiona. IÎn niciun caz, continuaă îîn gaî nd.
Dar am un plan. Mai este cam îîncinsaă şi ceasul ei biologic
ticaă ie al naibii. Se gaî ndeşte saă recurgaă la un serviciu online.
— Serios? Sylvia se descolaă ci ca saă se îîncolaă ceascaă la loc,
îîn cealaltaă direcţie. La care din ele?
— A pomenit parcaă de Inima-punct-com.
— Se spune caă sunt buni.
— Eu nu… Ai recurs tu la chestia asta?
— Nu, îîncaă . Poate niciodataă . Dar am aruncat şi eu o
privire.
Sylvia se laă saă la paă maî nt, îîncolaă cindu-se.
— Ah. Ha. Maă rog, îîn sfaî rşit, dar ce-ai zice dacaă am pleca
toate trei îîntr-un weekend prelungit, cu spa?
— La naiba, lasaă -maă saă maă gaî ndesc. Sylvia se descolaă ci.
Mie nu-mi ia mai mult de cinci minute saă -mi fac bagajul.
— Serios?
— Dacaă sunt presataă , pot saă mi-l fac şi îîn patru. Unde
mergem?
— IÎncaă nu ştiu. Totul la timpul saă u. Trebuie saă maă uit pe
program, saă mi-l ajustez cu ale voastre şi saă gaă sim apoi o
destinaţie.
— Ştiu eu una. Unul dintre artiştii mei are legaă turaă la un
spa. Care se pare caă este fabulos. Este aproape de
Snoqualmie Falls.
— Serios?
— IÎ-hîî. Sylvia se laă saă pe spate, îîn figura mortului.
— Serenitatea – Staţiune Spa. Maă ocup eu de asta – dar tot
te poţi uita pe pagina web, saă vezi dacaă se potriveşte cu ce-ai
tu îîn minte.
— Au masaj, room-service şi bazin de îînot?
— Garantez caă da.
— Perfect. Doamne, o saă fie formidabil. Fiona îîncepu saă
execute un dans iute, pe loc.
— Nu pot rata aşa ceva. Dar ce a naă scut ideea asta?
— Ţi-am spus. Hormonii lui May.
— Şi?
Fiona se duse la fereastraă , saă priveascaă apa.
— De caî nd mi-a spus Davey de crime, nu am mai putut
dormi ca lumea. Este tot timpul… aici. IÎn mintea mea. Caî nd
sunt ocupataă , mai uit, dar caî nd nu, apare din nou. Cred caă o
pauzaă o saă -mi prindaă bine. Iar o pauzaă cu douaă dintre
femeile mele favorite, cel mai bine. IÎn plus, maă simt cam
derutataă de caî nd m-a saă rutat Simon.
— Ce? Sylvia faă cu ochii caî t cepele. Ai îîncercat saă treci
peste asta. Caî nd te-a saă rutat?
— Alaltaă ieri, dupaă ce tu şi ceilalţi aţi plecat. A fost doar un
fel de impuls de moment, plus circumstanţele. Şi da, îînainte
saă maă îîntrebi tu, a fost foarte, foarte bine.
— Maă aşteptam la asta. Şi apoi, ce s-a îîntaî mplat?
— A plecat acasaă .
— De ce?
— Probabil pentru caă i-am spus eu saă plece.
— Ah, Fee, îîmi fac griji pentru tine. Sincer. Scuturaî nd din
maî naă , Sylvia se ridicaă şi se îîntinse dupaă sticla cu apaă .
— Nu eram pregaă titaă pentru saă rut, cu ataî t mai puţin
pentru orice ar fi urmat.
Sylvia oftaă .
— Vezi? Nu-i de mirare caă -mi fac griji pentru tine. Tocmai
faptul caă nu eşti pregaă titaă face parte din nebunia
momentului. Sau ar trebui. Neaşteptatul şi pasionalul.
— Nu cred caă neaşteptatul funcţioneazaă îîn cazul meu. Cel
puţin, nu acum. Cine ştie, poate caă va funcţiona dupaă o pauzaă
de spa.
— Aranjeazaă -tși programul şi am plecat. Eu mi-l pot aranja
pe al meu dupaă tine şi Mai.
— Eşti cea mai bunaă . Fiona o îîmbraă ţişaă repede. Maă duc saă
vaă d ce ore pot muta. Vaă trimit un e-mail, la amaî ndouaă .
— Stai. Vreau saă -ţi dau puţin ceai dintr-aă sta. Este sutaă la
sutaă natural şi ar trebui saă te destindaă puţin, saă dormi. Vreau
saă faci o baie prelungitaă , saă bei puţin ceai şi saă pui o muzicaă
liniştitaă , îîn fundal. Şi acordaă -le o şansaă exerciţiilor de
meditaţie pe care ţi le-am araă tat, adaă ugaă ea scoţaî nd cutia de
tablaă din bufetul din bucaă taă ria alaă turataă .
— IÎn regulaă . Promit. Maă simt deja relaxataă , gaî ndindu-maă
la spa. Te iubesc. Fiona o îîmbraă ţişaă din nou.
— Şi eu te iubesc.
Ar fi trebuit saă se gaî ndeascaă mai de mult la asta, îîşi daă du
seama Fiona. O pauzaă cu nişte prietene bune era reţeta
perfectaă pentru starea de nelinişte şi stres. E drept îînsaă , ea
simţea rar nevoia unei pauze, de vreme ce-şi considera viaţa
pe insulaă cea mai bunaă dintre toate lumile posibile.
Avea independenţaă , o siguranţaă financiaraă rezonabilaă , un
caă min şi munca pe care o iubea, compania caî inilor ei. Ce
altceva şi-ar mai fi putut dori?
IÎşi aminti saă rutul fierbinte, neaşteptat din bucaă taă ria ei şi
maî inile aspre, de proprietar, ale lui Simon, pe ea.
Asta era, recunoscu Fiona. Cel puţin din caî nd îîn caî nd, asta
era. IÎn fond, era o femeie saă naă toasaă , cu nevoi şi apetituri
fireşti.
Şi se putea gaî ndi la caî teva taă vaă leli cu Simon – îînainte ca el
saă îîncheie capitolul ăsta, îîn termeni clari. IÎnainte ca el saă -l
redeschidaă . IÎnainte de a face saă saraă din nou capacul, se
corectaă ea.
Ceea ce nu faă cu decaî t saă -i demonstreze caă orice relaţie cu
el promitea saă fie una complicataă şi frustrantaă şi nesiguraă .
— Poate caă cel mai bine ar fi saă nu maă mai gaî ndesc la asta,
le spuse ea caî inilor. Chiar aşa, de ce saă mi-o fac cu maî na
mea? Ne e bine, da? Ne e bine aşa cum suntem. Voi şi cu
mine, baă ieţi, adaă ugaă ea şi cozile îîncepuraă saă se agite.
Farurile taă iaraă îîntunericul caî nd îîntoarse spre aleea ei.
— Şi îîi amintiraă caă iar uitase saă lase aprinsaă lumina de pe
verandaă . IÎn caî teva saă ptaă maî ni, soarele va îîntaî rzia mai mult şi
aerul se va îîncaă lzi. Plimbaă ri lungi, seara şi joacaă îîn curte, stat
pe verandaă .
Apropierea îîi faă cu pe caî ini saă se foiascaă şi saă dea
îînnebuniţi din coadaă . Trauma saă lii de consultaţii era uitataă îîn
simpla plaă cere a îîntoarcerii acasaă .
Parcaă maşina, coborîî saă deschidaă îîn spate.
— Facetși-vaă turele, baă ieţi. Se graă bi îîn casaă saă aprindaă
luminile, îînainte de a şi le face pe ale ei. Controlaă bolurile cu
apaă şi alimentatoarele pentru caî ini, obţinu un zaî mbet de la
noile ei ghivece cu flori.
IÎn timp ce caî inii faă ceau cercuri pe afaraă , îîşi îîntindeau
picioarele, îîşi goleau baă şicile, Fiona deschise congelatorul şi
îînşfaă caă prima cinaă îîngheţataă care-i picaă îîn maî naă .
IÎn timp ce aceasta se decongela, îîşi verificaă mesajele
telefonice. Decise saă -şi deschidaă laptopul şi îîn timp ce
maî nca, saă -şi treacaă programul îîn revistaă , saă gaă seascaă cea mai
bunaă gauraă şi saă viziteze website-ul recomandat de Sylvia.
Faă cu adnotaă ri, salvaî nd sau ştergaî nd mesajele, depinde de
caz.
„Domnişoaraă Bristow, sunt Kati Starr. Sunt reporter la U.S.
Report. Scriu un articol despre raă pirea şi uciderea recentaă a
celor douaă femei din California, crime care par saă fie identice
cu cele comise de George Allen Perry. Cum dumneavoastraă
aţi fost singura victimaă ştiutaă care i-a scaă pat lui Perry, aş
vrea saă staă m de vorbaă . Maă puteţi contacta la birou, pe celular
sau prin e-mail. Contactele mele sunt…”
Fiona apaă saă delete.
— Pe naiba, imediat.
Faă raă reporteri, faă raă interviuri, faă raă camere TV sau
microfoane vaî raî te îîn faţaă . Nu mai vroia aşa ceva, gata.
Apaă ru mesajul urmaă tor, chiar îîn timp ce inspira ca saă se
calmeze.
„Domnişoaraă Bristow, sunt Kati Star de la U.S. Report, îîn
continuarea primului meu apel. Maă apropii de termenul de
predare şi este foarte important saă staă m de vorbaă caî t mai
curaî nd…”
Fiona apaă saă din nou pe delete.
— Duceţi-vaă undeva, tu şi termenul taă u de predare.
Baă gaă caî inii îînaă untru, liniştitaă de prezenţa lor. Cina, aşa
cum se prezenta ea, nu era prea atraă gaă toare, dar îîşi porunci
saă se aşeze, saă maă naî nce, saă facaă exact ce-şi propusese cu
seara asta, îînainte ca ziarista de la U.S Report saă -i invadeze
mintea cu amintiri şi griji.
Deschise laptopul şi îîncepu saă maă naî nce din plaă cinta cu
pui. Ca saă -şi ridice starea de spirit, se uitaă mai îîntaî i pe
website-ul staţiunii spa – şi îîn caî teva clipe trepida de
neraă bdare.
Masaje cu pietre îîncinse, îînfaă şuraă ri îîn parafinaă , şampanie
şi maă şti cu caviar. Le vroia pe toate. Le vroia acum.
Faă cu turul virtual, intraî nd îîn bazinul interior de îînot, îîn
saloanele de meditaţie de dupaă tratament, îîn buticuri, îîn
graă dini, îîn camerele de oaspeţi. Care includeau, îîşi spuse ea,
o „vilaă ” pe douaă nivele, cu trei dormitoare, îînchise un ochi şi
se uitaă la preţuri. Se îînfioraă . Renunţaî nd la vilaă … şi tot te
ardeau ca flaă caă rile iadului.
Dar avea propria cadaă fierbinte şi, ah Dumnezeule,
şeminee îîn baă i.
Iar îîn jur, caă deri de apaă , dealuri, graă dini…
Imposibil, îîşi reaminti ea. Poate caî nd va caî ştiga la loterie.
— Este un vis frumos, li se adresaă ea caî inilor. Deci, acum
ştim unde. Haide saă vedem şi caî nd.
Deschise programul lecţiilor, calculaă , reprogramaă , îîncercaă
saă jongleze cu caî teva, recalculaă , reveni.
Caî nd îîn sfaî rşit stabili douaă cele mai bune variante, le
trimise un e-mail Sylviei şi lui Mai.
— O saă reuşim noi, decise ea şi îîncepu saă -şi verifice e-
mailurile intrate.
Gaă si unul de la reporteraă .
Domnişoaraă Bristow:
Nu am reuşit saă vaă prind la telefon. Am gaă sit acest contact
pe web, prin care oferiţi servicii de dresuraă caninaă . Aşa cum
v-am explicat, scriu o poveste despre cazurile de raă pire-
crimaă din California, care sunt un ecou al crimelor lui Perry.
Cum aţi fost un martor cheie al acuzaă rii îîn procesul Perry,
care s-a finalizat cu îînchisoare pe viaţaă , comentariile
dumneavoastraă ar fi foarte preţioase.
Nu pot scrie o poveste captivantaă şi realaă despre Perry,
faă raă saă includ experienţele dumneavoastraă şi detaliile
privind uciderea lui Gregory Norwood, care a dus la
prinderea lui Perry. Aş prefera saă stau de vorbaă cu
dumneavoastraă , îînainte ca povestea saă fie publicataă .
Fiona şterse mesajul, inclusiv lista cu contacte.
Apoi îîşi laă saă maî na jos, pe masaă .
Avea tot dreptul saă spunaă nu. Avea tot dreptul saă -şi
îîntoarcaă spatele de la perioada aceea cumplitaă din viaţa ei.
Avea tot dreptul saă refuze saă fie furaj pentru o altaă poveste
despre moarte şi pierdere.
Retraă ind toate astea, nu-l va reîînvia pe Greg. Mu le va ajuta
pe cele douaă femei şi nici familiile lor îîndoliate.
IÎncepuse o viaţaă nouaă şi avea al naibii de mult, tot dreptul
la intimitate.
Se ridicaă , îînchise laptopul.
— Acum o saă maă duc saă fac baia aia prelungitaă , saă beau
ceaiul aă la idiot. Şi ştiţi ceva? O saă comandaă m vila aia dataă
naibii. Viaţa e prea al naibii de scurtaă .
CAPITOLUL OPT
Deşi îîntotdeauna orele cu caă ţeluşii îîi ridicau moralul, de
data aceasta Fiona continua saă se simtaă tensionataă , un ecou
nesfaî rşit al amintirilor şi pierderii.
Puţin dupaă ora opt seara, Kati Starr, insistentaă dacaă nu
altceva, sunaă din nou.
Uitaî ndu-se la numaă r, Fiona laă saă robotul saă preia mesajul,
dupaă care îîl şterse faă raă saă -l asculte, dar ţaî raî itul îîn sine
raă mase îîn ceafa ei ca o caă raă midaă .
IÎşi reaminti caă trebuie saă le acorde toataă atenţia clienţilor
ei.
Simon îîntaî rziase. Fireşte. Apaă ru caî nd restul clasei trecea
îîn revistaă noţiunile de bazaă .
— IÎncepe de unde am ajuns noi, spuse ea rece. Dacaă nu ne
interferaă m prea mult cu programul taă u îîncaă rcat.
Se îîndepaă rtaă ca saă lucreze individual cu fiecare,
demonstraî nd cum trebuie descurajat exuberantul pui de
Great Dane, care promitea saă devinaă masiv, saă tot saraă îîn sus
– şi schnauzerul pitic faă cut saă îînceteze saă -şi mai adulmece
perineul.
Caî nd îîncepuraă lucrul faă raă lesaă , Fiona oftaă caî nd Jaws o luaă
la fugaă dupaă o veveriţaă – şi provocaă o adevaă rataă debandadaă .
— Nu le vaî na! Fiona îîşi trecu o maî naă prin paă r caî nd Jaws
faă cu tot posibilul saă se caţere îîn pomul unde se refugiase
veveriţa.
— Chemaţi-i îînapoi. Recurgeţi la comanda voastraă de
îîntoarcere, apoi daţi-i caî inelui ordinul saă stea. Vreau toţi
caî inii îînapoi la staă paî nii lor, îîn poziţia stat.
Ceea ce vroia ea cerea timp şi perseverenţaă – şi caî teva
intervenţii personale.
Repetaă comenzile stai şi jos, individual şi îîn grup, atentaă saă
paă streze un ton degajat de caî te ori i se adresa lui Simon.
Cu lesele puse, lucraă la comenzile stop şi lasaă jos.
Clasa, care de obicei o amuza şi o îîncaă lzea, îîi provocaă o
durere mocnitaă de cap, care se instalaă chiar deasupra
îîmbinaă rii cefei cu baza craniului.
— Continuaţi saă lucraţi cu ei, spuse Fiona straă duindu-se saă
zaî mbeascaă . Şi nu uitaţi: îîncurajaţi-i, practicaţi şi jucaţi-vaă cu
ei.
Ca îîntotdeauna, au urmat comentarii, îîntrebaă ri, o
descriere sau douaă , care trebuiau îîmpaă rţite cu ea sau cu
ceilalţi din grup. Fiona asculta, raă spundea, maî ngaî ia, raă sfaă ţa.
Dar nu simţea nimic din plaă cerea ei obişnuitaă .
Cum Simon mai zaă bovi, daî ndu-i drumul lui Jaws saă alerge
cu caî inii ei, Fiona îîşi spuse caă era perfect. O saă regleze
treburile cu el, eliminaî nd astfel din agenda ei o problemaă
minoraă .
— Azi ai avut un morcov îîn fund, spuse Simon paî naă saă
apuce ea saă deschidaă gura.
— Pardon?
— M-ai auzit. Şi araă ţi ca dracu.
— Trebuie saă îîncetezi saă mai arunci cu perlele astea la
picioarele mele.
— Tipul din California a mai omoraî t pe cineva?
— Nu ştiu. De ce-aş şti? Ce-are asta de-a face cu mine?
Fiona îîşi vaî rîî maî inile îîn buzunarul gecii ei cu glugaă .
IÎmi pare raă u pentru ele, pentru familiile lor, dar chestia
asta nu are nimic de-a face cu mine.
— Cine te contrazice? Nu ai ascultat, nu ai ascultat cu
adevaă rat, caî nd Diane ţi-a araă tat fotografia cu baă ieţelul ei
desenaî nd cu creioane colorate un bulldog. Aş zice caă asta
este versiunea ta despre a avea o zi proastaă . Deci, ce s-a
îîntaî mplat?
— Ascultaă , Simon, doar pentru caă te-am saă rutat, saă
zicem…
— Saă zicem?
Fiona straî nse din dinţi.
— Asta nu îînseamnaă caă sunt obligataă saă îîţi îîmpaă rtaă şesc
detalii din viaţa mea sau saă -ţi explic motivele staă rilor mele
proaste.
— Eu tot la „saă zicem” am raă mas şi maă îîntreb cum este
caî nd saă ruţi cu adevaă rat.
— O saă trebuiascaă saă te miri îîn continuare. Suntem vecini
şi îîn prezent eşti clientul meu. Asta e tot.
— O zi al naibii de proastaă . Bine, bucuraă -te de ea. Simon îîşi
fluieraă caă ţelul care, fireşte, veni cu tot pachetul.
Caî nd Simon se aplecaă , ciufuli şi oferi trataţii, Fiona oftaă din
nou.
— Se descurcaă bine cu comanda de îîntoarcere. IÎncaă nu
raă spunde la stai, dar se descurcaă bine îîn multe privinţe.
— IÎn ultimele douaă zile nu a maî ncat nimic pentru care saă
fi trebuit saă -mi fac griji. Cu bine, adaă ugaă el prinzaî nd lesa.
Ajunsese la jumaă tatea drumului spre maşinaă , caî nd Fiona îîl
strigaă .
Nu îîşi propusese saă facaă asta şi nu putea pricepe de ce o
faă cuse. Şi totuşi…
— Nu vrei saă ne plimbaă m puţin? Simt nevoia de plimbare.
— Saă ne plimbaă m? Unde?
Fiona faă cu un semn larg cu maî na.
— Unul din avantajele de a traă i îîn paă dure este acela caă te
poţi plimba îîn ea.
Simon ridicaă din umeri şi se îîntoarse la ea.
— Ar fi mai bine saă -l ţii îîn lesaă . Paî naă caî nd eşti sigur caă
raă spunde la comanda stop. S-ar putea lua dupaă un iepure sau
o caă prioaraă şi s-ar putea raă taă ci. Haideţi baă ieţi, facem o
plimbare.
Caî inii ei o urmaraă fericiţi, apoi trecuraă îîn faţaă . Jaws traă gea
de lesaă .
Plinaă de îînţelegere, Fiona interveni:
— Aşteptaţi. Caî inii se opriraă , apoi, la semnalul Fionei,
caî nd Jaws îîi ajunse din urmaă , porniraă din nou, îîntr-un ritm
mai lent.
— EL se crede un caî ine mare. Este bine pentru el saă iasaă
astfel, saă exploreze noi teritorii, saă respecte lesa, saă raă spundaă
la comenzile tale.
— Asta e o altaă lecţie?
— Faă ceam doar conversaţie.
— Tu mai discuţi vreodataă şi altceva, îîn afaraă de caî ini?
— Da. Iritataă , îîşi adunaă umerii şi caă zu îîntr-o scurtaă taă cere.
— Acum îînsaă nu maă pot gaî ndi la altceva. Dumnezeule, saă
vinaă odataă primaă vara aia. E altfel, atunci. Da, vremea îîmi
poate face zile proaste. Dar e o zi frumoasaă , aşa caă ar fi cam
greu. Totuşi, aş vrea saă vinaă mai repede vremea caldaă şi
vreau ca soarele saă raă maî naă pe cer paî naă la zece noaptea.
Vreau saă -mi organizez o graă dinaă şi saă gonesc din ea iepurii şi
caă prioarele.
— N-ar fi mai simplu saă o. IÎmprejmuieşti?
— Atunci nu aş mai şti ce îînseamnaă distracţia de a goni
iepurii şi caă prioarele, nu? Nu se tem de caî ini, ceea ce este
numai şi numai vina mea, pentru caă i-am îînvaă ţat pe baă ieţi saă
nu alerge dupaă ele. Hopa… iar am vorbit despre caî ini. Iubesc
mirosul aă sta.
Inspiraă adaî nc mirosul de pin, recunoscaă toare caă o mai
laă sase puţin durerea de cap.
— Iubesc felul cum arataă – luminile, umbrele. O vreme m-
am gaî ndit saă maă fac fotograf, pentru caă îîmi plac lumina şi
umbrele şi chipurile oamenilor şi felul cum se mişcaă . Dar nu
fac fotografii foarte bune sau interesante. Şi atunci m-am
gaî ndit saă maă fac scriitoare, dar şi peste asta am trecut
repede. Deşi îîmi place saă scriu – pentru blog sau ziare, sau
mici articole despre… ştii tu, chestia despre care nu vreau saă
pomenesc nimic îîn conversaţia asta. Apoi mi-am spus caă aş
putea fi instructor de drumeţie sau antrenor, dar… de fapt nu
aveam o salaă , ştii. Nu sunt siguraă dacaă ţi se cere saă ai salaă , la
douaă zeci de ani. De ce nu spui nimic?
— Mai ales pentru caă tu n-ai taă cut o clipaă .
Fiona expiraă puternic.
— Adevaă rat. IÎndrug vrute şi nevrute, pentru caă nu vreau
saă maă gaî ndesc. Şi îîmi dau seama acum caă te-am rugat saă vii
cu mine ca saă nu îîncep saă clocesc gaî nduri negre. Nu, nu am o
zi proastaă . Am o zi de clocit gaî nduri negre, ceea ce e altceva.
— Pentru mine e acelaşi lucru.
— Simon, tu eşti un dur. Ceea ce n-ar trebui saă maă atragaă .
Treceau printr-un luminiş unde copacii se îînaă lţau îîn sus ca
nişte giganţi umflaţi, care oftau ca valurile izbite de mal,
acolo unde vaî rfurile reîîntaî lneau cerul.
— De ce Orcas? îîntrebaă ea. Din toate locurile de pe lumea
asta.
— Este un loc liniştit. IÎmi place saă fiu aproape de apaă .
Ţine-o. Simon îîi vaî rîî lesaă îîn maî naă şi se duse spre o buturugaă
mare, raă sucitaă , care ieşea pe jumaă tate din paă maî ntul plin de
ace.
IÎn timp ce Fiona îîl urmaă rea, el daă du ocol buturugii, se laă saă
jos şi o ciocaă ni.
— Asta e proprietatea ta?
— Da. Dar paî naă acum n-am ajuns ataî t de departe.
— Vreau chestia asta. Ochii de culoarea aurului vechi, îîn
jocul de umbre şi pete al luminii, se îîntoarseraă scurt spre ai
ei. O pot avea?
— Vrei… buturuga?
— Da. Plaă tesc, dacaă ţii saă fii lacomaă .
— Caî t? Plec îîntr-o vacanţaă de spa. Fiona se apropie,
îîncercaî nd saă vadaă ce vaă zuse el.
— Uşureazaă -te îîn altaă parte. Simon îîl îîmpinse pe Jaws care
se pregaă tea saă o boteze.
— Zece verzi.
Fiona scoase un pff…
— Staă doar aici. Tu nu o foloseşti, iar eu o saă trebuiascaă saă
o smulg şi saă o trag afaraă de aici. Douaă zeci, nimic mai mult.
— IÎnlocuieşte-o. Planteazaă un copac îîn gaura ei şi suntem
chit.
— De acord.
— Şi ce-o saă faci cu ea?
— Ceva.
Fiona studie buturuga, îîi daă du ocol aşa cum faă cuse şi el,
dar tot nu vaă zu decaî t resturile contorsionate ale unui copac
daă raî mat de o furtunaă , acum cine ştie caî taă vreme.
— Aş vrea saă vaă d ca tine. Aş vrea saă maă pot uita la o
buturugaă şi saă vaă d ceva creativ.
Simon se uitaă din nou îîn sus.
— Te-ai uitat la caî inele aă sta şi ai vaă zut ceva.
Fiona zaî mbi.
— Cred caă acum chiar ai spus un lucru frumos. Şi acum
presupun caă trebuie saă -mi paraă raă u caă am fost rea cu tine.
— Ai o scalaă ciudataă , Fiona. Ai saă rutat „saă zicem” caî nd de
fapt erai lipitaă de mine ca o ventuzaă . Ai fost „rea” caî nd mi-ai
spus saă -mi vaă d de treaba mea.
— Am strigat la tine, îîn capul meu.
— Ah, maă rog, acum chiar sunt distrus.
— Pot saă fiu rea. Duraă şi rea şi pot traă i cu asta. Dar trebuie
saă am o justificare. Ori tu m-ai îîntrebat doar ce am paă ţit. Poţi
saă te îîntorci oricaî nd şi saă -ţi iei buturuga aia.
— IÎn urmaă toarele douaă zile. Simon se ridicaă , se uitaă îîn jur
ca saă se orienteze. Apoi se uitaă la ea.
— Descarcaă -te.
— Haide saă mai mergem.
Fiona ţinea lesa, aducaî ndu-l pe Jaws la caă lcaî i, laă saî ndu-l
mai liber, traă gaî ndu-l îînapoi, îîn timp ce-şi croiau drum
printre copaci, scurtaî nd curba golfuleţului liniştit.
— Reportera aia maă urmaă reşte, îîncepu Fiona. Maă sunaă , îîmi
trimite e-mailuri. Nu am discutat cu ea – i-am sș ters doar
mesajele.
Şi ce vrea?
— Saă vorbeascaă cu mine despre Perry – îîn legaă turaă cu cele
douaă femei din California. Scrie o poveste despre asta. Asta e
meseria ei; am îînţeles. Dar nu e meseria mea saă vorbesc cu
ea, saă alimentez focul aă sta. Singura victimaă care a scaă pat –
aşa pune ea problema. Eu nu sunt o victimaă şi efectiv maă
scoate din saă rite caî nd aud asta. Mi-a fost de ajuns caî nd s-a
îîntaî mplat.
— Atunci continuaă saă ştergi.
— Pare simplu – şi asta o saă şi fac – dar nu este ataî t de
simplu.
Durerea de cap trecuse, da, dar maî nia şi frustrarea care o
cauzaseraă se aflau tot acolo, ca nişte aşchii.
Mici, ascuţite şi uraî cioase.
— Caî nd s-a îîntaî mplat, acuzarea şi poliţiştii m-au ţinut caî t
au putut mai departe de presaă . Nu vroiau saă dau declaratșii –
şi Dumnezeu mi-e martor caă nici eu nu vroiam. Dar o poveste
ca aceea? Era suculentaă , nu? Maă sunau îîntr-una, sau vorbeau
cu oameni care maă ştiau – cu oameni care ştiau oameni care
maă ştiau. Storcaî nd sucul.
Fiona se opri, se uitaă îîn sus, la el.
— Presupun caă îînţelegi asta, din legaă tura ta cu Nina
Abbott.
— „Legaă turaă ” e un cuvaî nt prea frumos.
— Şi acum îîţi plac insulele liniştite.
— Una nu prea are legaă turaă cu alta. Şi oricum, nu eu maă
vaă icaă ream acum.
Nu era treaba ei, îîşi spuse Fiona. Iar el avea dreptate.
— IÎn regulaă . Dupaă Greg, a îînceput totul din nou. Apoi a
urmat procesul. Nu mai vreau nimic din toate astea. Aşa caă
iataă -maă din nou plinaă de maî nie, ceea face saă maă simt raă u pe
dinaă untru. Pentru caă douaă sprezece îînaintea mea şi Greg
dupaă mine, au murit. Iar eu nu am murit. Abia dacaă am avut
o zgaî rieturaă , dar ei spun caă sunt o victimaă sau spun caă sunt o
eroinaă . Niciuna, nici alta nu sunt adevaă rate.
— Nu, nu sunt adevaă rate. Tu eşti o supravieţuitoare, ceea
ce este şi mai greu.
Fiona se opri, se uitaă la el.
— Cum ai îînţeles asta?
— Se vede totul pe tine. E îîn ochii taă i. Ataî t de calmi, ataî t de
clari. Poate pentru caă au vaă zut deja ataî tea. Ai fost raă nitaă . Şi
traă ieşti cu raă nile astea, lataă ceva ce n-ar trebui saă -mi placaă .
Poate c-ar fi zaî mbit pentru felul îîn care îîi raă spunsese cu
vorbele ei, dacaă nu le-ar fi simţit îîn stomac.
— Ce se îîntaî mplaă cu noi, Simon?
— Poate caă suntem doar puţin îîncinşi.
— Poate. Eu nu am mai faă cut sex de aproape zece luni.
— IÎn regulaă , atunci ne este din ce îîn ce mai cald.
Acum Fiona raî se.
— Dumnezeule, chiar maă faci saă maă simt mai bine. Dar ce
am vrut saă spun eu, este caă de vreme ce n-am mai faă cut sex
de zece luni, îînseamnaă caă nu e mare scofalaă saă mai aştept.
Amaî ndoi traă im pe insulaă – avem o legaă turaă cu Sylvia. Mie îîmi
place caî inele taă u şi îîn clipa asta fac parte din echipa lui. Cred
caă trebuie saă maă gaî ndesc dacaă , culcaî ndu-maă cu tine, voi simţi
o plaă cutaă uşurare sau acest lucru îîmi va cauza prea multe
complicaţii.
— Nu ar fi plaă cut. Plaă cute sunt fursecurile şi laptele.
— IÎncrederea. Mie îîmi place îîncrederea. Cum nu o saă fac
sex cu tine îîn paă dure, mai ales caă nu mai avem decaî t vreo
douaă zeci de minute paî naă apune soarele, cred caă suntem îîn
siguranţaă . Aşa caă de ce nu mi-ai oferi caî teva „vorspane” ale
posibilelor atracţii care vor urma?
Simon veni îîn spatele ei, îînfaă şuraî ndu-i paă rul îîn pumnul lui.
— IÎţi place saă traă ieşti pe muchie de cuţit?
— Nu, chiar nu-mi place asta. IÎmi plac stabilitatea şi
ordinea, deci asta este ceva neobişnuit pentru mine.
Simon o trase de paă r suficient caî t ea saă -şi ridice faţa, saă -i
aducaă gura la o raă suflare de a lui.
— Cauţi plaă cutul.
— De fapt, nu caut nimic.
— Nici eu, spuse Simon şi apropie distanţa.
Ea ceruse asta şi se crezuse pregaă titaă . Se aşteptase la
lovitura iute, la explozia imediataă a fierbinţelii şi a dorinţei şi
a poftei ei, cotropindu-i instantaneu creierul şi trupul.
Dar el se apropie îîncet, dezarmaî nd-o cu un saă rut blaî nd,
din cele care-ţi induc un tremur îîn tot sistemul, îînainte de a-
ţi îînceţoşa creierul. Oftaă , ridicaî ndu-şi braţele ca saă şi le
îîmpreuneze pe dupaă ceafa lui, îîn timp ce el o provoca saă -i
ofere mai mult.
Cum ea faă cu îîntocmai, el o trase mai aproape, construind
treptat caă ldura aceea pe care o recunoşteau amaî ndoi, grad
cu grad, aşa îîncaî t caî nd veni atacul, o gaă si faă raă apaă rare.
Lumea dispaă ru – paă durea, cerul, umbrele tot mai grele. Nu
mai raă maă sese decaî t minunea gurii peste guraă , a trupului lipit
de trup şi viitura de dorinţaă care se îînaă lţa îîn ea.
Caî nd el daă du saă se retragaă , ea îîl trase îînapoi, scufundaî ndu-
se, scufundaî ndu-se tot mai mult.
L-a pus la îîncercare autocontrolul. Aceastaă combinaţie de
cedare şi cerinţaă îîi slaă bi determinarea de a stabili un anumit
ton şi ritm. Ea paă trunsese îîntr-un fel îînaă untrul lui,
deschizaî nd uşi pe care era decis saă le paă streze îîncuiate, paî naă
caî nd nu mai fu sigur care dintre ei va deschide drumul.
Şi caî nd vru saă se retragaă , saă recaî ştige puţinaă distanţaă , ea îîl
ademeni îînapoi.
Buze moi, trup mlaă dios şi un miros care era îîntr-un fel şi
dulce şi de paă maî nt. Ca şi gustul ei – niciuna nici alta şi
cumplit de irezistibil.
Pierdu mai mult teren decaî t caî ştigase, caî nd caă ţeluşul
îîncepu saă latre – îîntr-o veselie nebunaă – şi saă se suie cu
laă buţele pe picioarele lui, îîn îîncercarea de a se strecura îîntre
ei şi a participa la distracţia lor.
De data aceasta se retraseraă amaî ndoi.
Fiona îîşi puse o maî naă pe capul lui Jaws.
— Stai, îîi ordonaă ea. Caă ţel bun.
Par mai puţin calmi, îîşi spuse Simon uitaî ndu-se îîn ochii ei.
Mai puţin limpezi.
— Un lucru inteligent nu; mi trece prin cap saă -l pot spune
acum, îîncepu Fiona. IÎşi chemaă caî inii, apoi îîi daă du lui Simon
lesa caă ţelului.
— Ar trebui saă ne îîntoarcem. Hm, se descurcaă mai bine cu
lesa. Acesta este un teritoriu nou pentru el şi sunt ataî tea
chestii nostime care saă -ţi distragaă atenţia, dar se comportaă
destul de bine.
IÎnapoi îîn zona ei siguraă , vorbind despre caî ini, îîşi spuse
Simon. Curios saă vadaă cum o saă se descurce cu asta, Simon
continuaă saă meargaă îîn taă cere.
— Mi-ar face plaă cere saă lucrez puţin cu el la alte
îîndemaî naă ri şi comportamente. Poate caî te o jumaă tate de oraă
saă ptaă maî nal, îîn şedinţe de zece sau cincisprezece minute.
Vreo douaă saă ptaă maî ni. Gratis. Dupaă care, dacaă îîţi place cum
merge, putem discuta un onorariu.
— Cum ar fi un „vorspan” despre posibilele atracţii
viitoare?
Fiona îîi aruncaă o privire scurtaă lui Simon.
— Ai putea spune aşa. IÎnvaţaă repede şi are o personalitate
bunaă pentru… Ce prostie. Asta-i adevaă rataă laşitate. Am vrut
saă te saă rut din nou, saă vaă d dacaă data trecutaă a fost doar o
îîntaî mplare, ceea ce, evident, nu a fost. Simt o puternicaă
atracţie fizicaă pentru tine, ceea ce nu am mai simţit pentru
nimeni, de foarte multaă vreme.
— IÎn decursul celor zece luni?
O privi cum se îînroşeşte, dar apoi Fiona zaî mbi. Nu din
laşitate, ci din amuzament.
— De fapt, cu mult timp îînainte. Ca saă scutim detalii
staî njenitoare pentru amaî ndoi, incidentul acela de acum zece
luni a fost un eşec pe mai multe niveluri. Dar serveşte ca
punct de plecare şi maă face saă maă îîntreb dacaă factorul-sub-
zece-luni face parte din motivele acestei atracţii. Totodataă
maă face prudentaă . Nu sunt genul ruşinos caî nd e vorba de sex,
dar maă preocupaă gaî ndul saă nu repet cumva ceva ce s-a
dovedit a fi o greşealaă .
— Preferi stabilitatea şi ordinea.
Fiona îîşi vaî rîî maî inile îînapoi îîn buzunare.
— Eu vorbesc prea mult iar tu asculţi prea bine. Este o
combinaţie periculoasaă .
— Pentru cine?
— Pentru vorbitor. Vezi, tu laşi impresia caă nu acorzi prea
multaă atenţie, caă nu eşti destul de interesat. Nu
interacţionezi cine ştie ce, dar reţii detaliile. Zaă u, ca un şarpe
care se insinueazaă . IÎmi placi. Sau cel puţin aşa cred. Nu ştiu
multe despre tine, pentru caă tu nu vorbeşti despre tine. Ştiu
caă ai un caî ine pentru caă ţi l-a dat mama ta, ceea ce-mi spune
caă îîţi iubeşti mama sau caă te temi de furia ei. Este probabil o
combinaţie îîntre cele douaă .
Merseraă îîn taă cere, vreme de vreo treizeci de secunde.
— Confirmaă sau neagaă . Nu poate fi vorba de un secret
adaî nc, îîntunecat, insistaă ea.
— IÎmi iubesc mama şi prefer, dacaă se poate, saă -i evit
furiile.
— Vezi, nu a fost greu. Dar tataă l taă u?
— O iubeşte pe mama şi preferaă , dacaă se poate, saă -i evite
furiile.
— Cu caî t spui mai puţine lucruri, cu ataî t faci lumea mai
curioasaă . IÎţi dai seama de asta, da?
— Perfect. Asta poate prinde bine îîn afaceri.
— Deci este o afacere. Munca ta.
— Oamenii te plaă tesc, statul îîţi ia o parte. Asta îînseamnaă
caă e o afacere.
Fiona se gaî ndea caă gaă sise ceva de ce saă -l apuce, deşi acel
ceva era lunecos.
— Dar nu este o afacere de la bun îînceput, pentru caă altfel
mi-ai fi vaî ndut scrinul.
Simon se opri, îîn timp ce Jaws gaă sise un baă ţ cu care se
faă lea acum ca un tambur major cu program redus.
— Nu vrei saă uiţi de el.
— A fost fie o etalare a temperamentului artistic, fie o
chestie de îîncaă paă ţaî nare. IÎn cazul acesta suspectez prima
variantaă , deşi suspectez şi caă nu eşti straă in de cea de a doua.
Dar apropo, vreau îîn continuare saă -l cumpaă r.
— Nu. Ţi-ar prinde mai bine un balansoar pe verandaă . Cel
pe care-l ai e cumplit.
— Nu e cumplit. IÎşi face treaba. Şi nu are nevoie decaî t de o
vopsea.
— Braţul staî ng e aproape picat.
Fiona deschise gura saă nege, dar îîşi daă du seama caă de fapt
nu prea era siguraă de ea.
— Poate. Dar ca saă îîntorc asta îîmpotriva ta, asta nu
dovedeşte decaî t faptul caă observi detaliile.
— Observ un lucru de maî ntuialaă şi un lemn straî mbat.
Dacaă vrei, pot saă -ţi fac un balansoar îîn schimbul lecţiilor, cu
condiţia saă pui pe foc scaunul aă la uraî t, straî mb.
— Poate caă are valoare sentimentalaă .
— Are?
— Nu, l-am cumpaă rat cu zece dolari la talcioc, acum caî ţiva
ani.
— Pune-l pe foc. Iar tu o saă îînveţi caî inele ceva interesant.
— S-a faă cut. Ieşind din paă dure, Fiona se uitaă îîn sus, la cer.
— Se raă ceşte. Poate caă mi-ar prinde bine un foc. Un foc
frumos, un pahar de vin – sigur, nu o saă pot scoate sticla din
scrinul acela minunat, dar o saă supravieţuiesc. Şi nici nu o saă
te invit îînaă untru.
— Chiar crezi caă dacaă vroiam saă terminaă m ceea ce am
îînceput îîn paă dure, aş fi aşteptat invitaţia ta?
— Nu, spuse ea dupaă o clipaă . Raă spunsul aă sta ar trebui saă
mi se paraă arogant şi jignitor. Habar n-am de ce nu mi se
pare. De ce nu vrei saă terminaă m ceea ce am îînceput îîn
paă dure?
Simon îîi zaî mbi.
— O saă te gaî ndeşti la asta, nu? îîmi place casa ta.
Uluita, Fiona se îîntoarse saă o studieze, aşa cum faă cea el.
— Casa mea?
— Este micaă , puţin fistichie şi se potriveşte perfect cu
locul. Ar trebui saă te gaî ndeşti saă -i adaugi un solar, îîn partea
dinspre sud. L-ar face arhitectura mai interesantaă , ţi-ar
deschide bucaă taă ria şi ţi-ar aduce mai multaă luminaă . Oricum,
faă -ţi un serviciu şi nu-ţi verifica e-mailurile şi mesajele. IÎn
douaă zile vin cu scaunul şi cu caî inele.
Fiona se îîncruntaă îîn urma lui, îîn timp ce se îîndrepta,
îîmpreunaă cu caî inele, spre camionetaă . Simon desfaă cu lesa, îîl
vaî rîî pe Jaws îînaă untru, unde acesta se instalaă , faă lindu-se cu
baă ţul.
Avea destule lucruri care saă -l ţinaă ocupat – munca lui,
caî inele lui, o idee pe jumaă tate coaptaă de a planta o graă dinaă ,
asta numai ca saă vadaă dacaă era îîn stare de aşa ceva. O dataă la
douaă zile, îîn funcţie de vreme, faă cea o plimbare cu maşina,
îîmpreunaă cu Jaws, de-a lungul drumurilor îîntortocheate, îîn
sus şi îîn jos, din insulaă .
Rutina, sau lipsa de rutinaă , era exact ceea ce caă utase el,
faă raă saă -şi fi dat seama de asta.
Savura faptul caă avea atelierul la doar caî ţiva paşi de casaă ,
unde putea lucra caî t de devreme sau caî t de taî rziu şi oricaî t
de mult îîi faă cea plaă cere. Şi cu toate caă asta îîl surprindea, îîi
faă cea plaă cere compania caî inelui, la muncaă , îîn timpul
plimbaă rilor, caî nd conducea maşina.
L-a faă cut plaă cere saă vopseascaă îîntr-un albastru îîndraă zneţ
un balansoar cu braţe plate. O fi coloritul Fionei suav, subtil,
dar personalitatea ei era luminoasaă , îîndraă zneaţaă . O saă -i stea
bine îîn scaun.
Araă ta bine, Fiona.
IÎşi spuse caă o saă ia caî inele şi scaunul şi o saă se ducaă la ea îîn
dupaă -amiaza aceasta. Doar dacaă nu va fi prins de muncaă .
Din fericire, îîşi spuse el îîn timp ce-şi bea pe terasaă cafeaua
de dimineaţaă , avea multaă muncaă îîn care saă fie prins. Avea
bufetul acela cu vitrinaă pentru un client din Tacoma şi mai
avea îîncaă un set de balansoare. Avea patul pe care intenţiona
saă şi-l facaă lui şi scrinul pe care-l îîncepuse pentru Fiona.
Poate.
Trebuia saă se ducaă saă ia buturuga astaă zi, chiar. O saă -l
îîntrebe pe Gary – un fermier local şi coleg cu el la lecţiile de
dresaj – dacaă mai era dispus saă -l ajute cu lanţul şi cu
îîncaă rcaă torul.
Fluieraî ndu-şi caî inele – şi ridicol de îîncaî ntat caî nd Jaws îîi
raă spunse alergaî nd vesel spre el – Simon intraă îîn casaă . Era la
a doua cafea, îîn timp ce studia online poveştile din
JJ.S.Report, aşa cum faă cea de douaă zile.
IÎncepuse saă creadaă caă reportera renunţase la articol,
frustrataă de refuzul Fionei de a coopera.
Dar de data asta îîl gaă si, cu titlul cu litere proeminente:
ECOURILE GROAZEI
Fotografiile celor douaă femei – aproape nişte fetiţe, zaă u, îîşi
spuse el – presaă rau povestea. Din punctul lui de vedere,
reportera îîşi faă cuse bine treaba aici, cu detalii din viaţa lor,
ultimele ore îînainte de a dispaă rea, investigaţiile care au
urmat şi descoperirea cadavrelor.
Gaă si terifiantaă fotografia lui Perry. Ataî t de obişnuit –
baă rbatul de vaî rstaă medie, de la uşa de alaă turi. Profesorul de
istorie sau agentul de asiguraă ri, tipul care cultivaă roşii îîn
graă dina din spate. Oricine.
Dar fotografia Fionei îîi îîngheţaă saî ngele îîn vine.
Faţa ei zaî mbea, ca şi celelalte douaă sprezece, cele care nu
scaă paseraă . Taî naă raă , proaspaă taă , frumoasaă .
Contrasta puternic cu instantaneul luat îîn timp ce era
îîmpinsaă îîn sala de tribunal, printre cele douaă şiruri de
reporteri. Cu capul plecat, cu ochii faă raă viaţaă , cu chipul
descompus.
Articolul adaă uga detalii despre evadarea ei, despre
asasinarea logodnicului ei şi adaă uga scurt caă Bristow nu a
putut fi contactataă pentru comentarii.
— Nu te-ai putut opri, bombaă ni Simon.
Da, oamenii continuau saă facaă ce faă ceau. Reporterii scriau
reportaje. Cel mai inteligent lucru pe care-l putea face Fiona
era saă ignore articolul.
IÎl chinui nevoia de a o suna; nevoie care efectiv îîi instalaă o
durere îîntre omoplaţi. IÎşi porunci saă uite de asta – şi de ea.
Şi îîl sunaă pe Gary, aranjaî nd cu el ridicarea buturugii. IÎi
acordaă lui Jaws zece minute pentru necesitaă ţi – îîncepuseraă
amaî ndoi saă se descurce bine cu chestia asta – apoi se apucaă
de muncaă .
Se concentraă asupra bufetului. IÎşi spuse caă cel mai bine era
saă nu mai lucreze la scrin paî naă caî nd nu-şi va putea scoate
din cap imaginea Fionei, acel amestec de groazaă şi durere de
pe chipul ei.
La îînceputul dupaă -amiezii faă cu o scurtaă pauzaă pentru o
plimbare la malul maă rii, unde Jaws reuşi saă gaă seascaă un
peşte mort.
Dupaă duşul obligatoriu – chiar trebuia saă -şi aminteascaă saă
cumpere o cadaă specialaă pentru afurisitul aă la de caî ine –
Simon decise saă îîncarce îîn maşinaă caî teva piese mici, pentru
Sylvia. Puse îîn cutii funduri de taă iat, vaze pentru flori uscate,
boluri, apoi le îîncaă rca îîn maşinaă , cu caî ine cu tot.
Se va îîntaî lni cu Gary, se va ocupa de buturugaă şi cu marfa
deja îîncaă rcataă , va avea o scuzaă saă nu poposeascaă prea mult la
Fiona.
IÎl surprinse, iar lui Jaws îîi provocaă o tristeţe nespusaă caă nu
o gaă siraă acasaă . Şi nici pe caî inii ei. Poate plecase pentru caî teva
momente de singuraă tate, ca saă mai uite.
Jaws se daă du mare caî nd Gary apaă ru imediat, cu Butch,
corcitura lui de colie.
Gary, cu o caschetaă peste paă rul caă runt, cu lentile groase
peste ochii verzi, fanaţi, se uitaă la caă ţeluşii care se salutau.
— Douaă mogaî ldeţe, spuse el.
— Saă zicem. Fiona nu-i acasaă , dar ştie caă vin saă iau
buturuga.
— Are curs practic îîn parc, cu unitatea ei. Fac asta o dataă
pe lunaă . Ca saă se menţinaă îîn formaă , îînţelegi. IÎncep la prima
oraă . Bine, haide saă coboraî m îîncaă rcaă torul din camionetaă şi saă
mergem la buturuga aia a ta. La ce naiba îîţi trebuie?
— Nu se ştie niciodataă .
— Aşa e, conveni Gary.
Laă saraă jos rampa camionetei şi Gary coborîî îîncaă rcaă torul.
Cu cei doi caî ini la bord, o porniraă spre paă dure.
— IÎţi mulţumesc pentru asta, Gary.
— La naiba, nu-i mare scofalaă . Şi mai e şi o zi frumoasaă
pentru lucrat afaraă .
Aşa era, îîşi spuse Simon. Destul de cald, soare, cu mici
semne ale primaă verii ivindu-se peste tot. Caî inii saă reau îîntr-o
disperataă fericire iar Garry mirosea – uşor a îîngraă şaă maî nt.
Caî nd ajunseraă la buturugaă , Gary saă ri din îîncaă rcaă tor, îîi daă du
ocol, îîşi trase pe spate cascheta ca saă se scarpine îîn creştetul
capului.
— Pe asta o vrei?
— Da.
— Atunci s-o luaă m. L-am cunoscut pe unul care faă cea
statui cu drujba, din trunchiuri de copac, cu noduri.
Pregaă tiraă lanţul, discutaraă strategii, discutaraă despre
baseball, despre caî ini.
Simon legaă caî inii de un copac ca saă îîi ţinaă departe de orice
pericol, îîn timp ce Greg manevra îîncaă rcaă torul.
Le luaă o oraă şi considerabilaă sudoare, repoziţionare,
revenire, replasare a lanţului.
— Uşurel! strigaă Simon zaî mbind larg. Acum e bine. Lese.
— Da’ ştiu caă s-a luptat cu noi. Gary baă gaă motorul îîn
ralanti, caî nd buturuga se raă sturnaă , liberaă .
— Iataă -ţi buturuga.
Simon îîşi plimbaă maî na îînmaă nuşataă de-a lungul ei, de-a
lungul uneia din raă daă cinile groase.
— Ah, da.
— De caî nd te cunosc, nu te-am vaă zut aşa de fericit.
IÎn timp ce ieşeau din paă dure, cu buturuga îîn cuva
îîncaă rcaă torului, Gary se uitaă la Simon.
— Vreau saă -mi spui ce vrei saă faci cu chestia asta.
— Maă gaî ndeam la un lavoar.
Gary fornaă i.
— Vrei saă faci un spaă laă tor dintr-o buturugaă ?
— Piedestalul lui, da. Poate. Dacaă o saă maă lase saă fac ce
vreau, din el. Cred caă nodul aă sta rotund poate servi ca bazin.
Adaugaă la el fitingaă riile, robinete şi toate chestiile astea
moderne, plus o jumaă tate de milion de straturi de lac. Da,
poate.
— Asta bate drujba şi trunchiul noduros. La caî t poate urca
o chestie ca asta?
— Depinde, dar dacaă o saă iasaă cum vreau eu? O pot vinde
cu vreo opt.
— Opt sute de dolari pentru un lavoar dintr-o buturugaă ?
— Opt mii.
— IÎţi raî zi de mine.
— La galeria din Seattle poate ajunge la zece.
— Zece mii de dolari pentru un spaă laă tor. Saă maă pupe-n…
Simon zaî mbi.
— Unii oameni o privesc ca pe o operaă de artaă .
— Unii oameni au rahat îîn loc de creier. Scuze.
— Aşa e – nici-o problemaă . O.saă te anunţ caî nd am
terminat-o, indiferent ce-o saă ajungaă îîn final. S-o vezi şi tu,
atunci.
— Aşa o saă fac. Aşteaptaă saă -i spun lui Sue, adaă ugaă el
vorbind despre soţia lui. N-o saă -i vinaă saă creadaă .
CAPITOLUL NOUAĂ
Cu buturuga acasaă şi descaă rcataă , Simon se gaî ndi saă saraă
peste drumul îîn oraş şi saă raă maî naă acasaă , saă se joace cu noua
lui jucaă rie. Schiţase deja îîn cap o duzinaă de desene posibile.
Dar lucrurile staă teau îîn camionetaă , îîmpachetate şi gata de
dus. Dacaă nu le ducea acum, tot trebuia saă o facaă altaă dataă , aşa
caă îîi oferi lui Jaws plaă cerea unui alt drum cu geamul maşinii
pe jumaă tate coboraî t, cu capul scos afaraă prin deschizaă turaă şi
cu urechile faî lfaî indu-i îîn vaî nt.
— De ce faci asta? îîl îîntrebaă Simon. Caî nd Jaws îîşi lovi
codiţa de banchetaă , îîn chip de raă spuns, Simon îîşi scoase şi el
capul afaraă , prin geamul lui.
— Ha. De fapt e o senzaţie destul de plaă cutaă . Data viitoare
conduci tu şi stau eu îîn baă taia brizei.
Lovea cu degetele îîn volan, îîn ritmul muzicii de la radio, îîn
timp ce finisa şi descaă rca alte schiţe, îîn carnetul din capul lui.
Munca fizicaă , îîn combinaţie cu posibilitaă ţile creative,
plaă cerea simplaă , totalaă a caî inelui, se combinau îîntr-o mixturaă
aproape perfectaă , care-l faă cu saă zaî mbeascaă îîn drumul spre
sat. IÎşi va termina cursele, se va îîntoarce acasaă , va studia
materialul, va maă sura, apoi va face o plimbare pe plajaă , ca saă
dea timp ideilor saă se definitiveze. Va îîncununa totul cu
puţinaă muncaă de proiectare, cu o bere alaă turi, eventual o
pizza şi putea zice caă avusese o zi a naibii de bunaă .
Şi acesta, se gaî ndi el, era raă spunsul la îîntrebarea Fionei.
— De ce Orcas?
IÎl atraă gea apa – zgomotul valurilor sparte la ţaă rm, raî urile
largi, golfurile aglomerate, intraî ndurile liniştite. Acestea,
reflecta el şi oraşul îîn sine – stilul lui, deschiderea lui pentru
artaă . Viaţa de noapte, mişcarea, presupuse el, îîl atraă seseraă îîn
etapa respectivaă a vieţii.
Ca şi Nina, o vreme.
Au fost ani buni, aceia. Interesanţi, creativi, ani de succes.
Dar…
Prea multaă lume, prea multaă mişcare şi nu suficient spaţiu.
IÎi plaă cea ideea unei insule. Independentaă , doar puţin mai
departe şi îînconjurataă de apaă . Drumurile acelea afurisite,
îîntortocheate, ofereau nenumaă rate privelişti de albastru şi
verde, de iahturi frumoase care o îînconjurau, asupra
maă nunchiurilor acelea de teren brut, paă tate cu verde, care
paă reau saă pluteascaă .
Dacaă vroia mai mult, putea merge îîn sat, saă maă naî nce ceva,
saă priveascaă turiştii. Dacaă vroia solitudine, putea raă maî ne
acasaă – insula lui de pe insulaă . Care şi era, recunoscu el,
alegerea preferataă .
Şi care, îîşi spuse aruncaî ndu-i lui Jaws o privire, era
motivul pentru care mama lui îîi vaî raî se un caî ine sub nas.
Da, mama lui avusese dreptate. Din nou, îîşi spuse el
urmaă rind urechile acelea care se mişcau îîn vaî nt şi şi coada
care baă tea neîîntrerupt.
Trase îîn spatele buticului Sylviei şi ridicaă ferestrele, laă saî nd
o craă paă turaă de doar caî ţiva centimetri.
— Tu stai aici. Şi saă nu rozi nimic. IÎn ultima clipaă îîşi aminti
de distragerea atenţiei, se îîntinse şi scoase din
compartimentul pentru maă nuşi o jucaă rie de ros.
— Joacaă -te cu asta, îîi comandaă el.
Caî nd intraă cu primele pachete, simţi mirosul maî ncaă rii
gaă tite îîn casaă – puţin condimentataă – şi vaă zu pe bufet o oalaă
electricaă de gaă tit.
IÎşi vaî rîî capul îîn praă vaă liei Sylvia, draă guţaă şi straă lucitoare
îîntr-una din fustele ei pline de culori, staă tea de vorbaă cu un
client, îîn timp ce ajutoarea ei se ocupa de alt client.
Afacerile mergeau bine, îîşi spuse el. Un alt plus pentru
ziua de astaă zi.
IÎi faă cu repede semn cu maî na şi daă du saă se îîntoarcaă .
— Simon! Nici nu se putea saă vii mai bine. El e Simon
Doyle, îîi spuse ea clientei. Simon, Susan a venit aici din insula
Baimbridge. O intereseazaă scrinul taă u pentru vinuri.
Sylvia îîi aruncaă un zaî mbet orbitor şi un semnal subtil de
„vino aici”.
Aceasta era partea pe care o ura el. Dar, prins îîn capcanaă ,
intraă .
— Tocmai îîi spuneam lui Susan caî t de norocoşi suntem caă
te-ai mutat aici şi ne permiţi nouaă saă -ţi expunem operele.
Susan a venit cu sora ei saă -şi petreacaă ziua pe insulaă . IÎncaă un
noroc pentru noi.
— IÎncaî ntat saă vaă cunosc. Susan oferi o maî naă cu o
manichiuraă franţuzeascaă impecabilaă şi un diamant galben.
— Este o piesaă frumoasaă .
— Mulţumesc. Simon îîşi frecaă maî na de jeanşi. Scuzatși-maă .
Vin de la lucru. Las doar caî teva piese noi.
— Ceva la fel de impresionant ca aă sta?
— De fapt sunt piese mai mici.
Sora se apropie, ţinaî nd caî te un cercel îîn dreptul fiecaă rei
urechi.
— Susan, pe care dintre ei?
Susan îîşi îînclinaă capul dintr-o parte îîntr-alta.
— Pe amaî ndouaă . Dee, el este autorul bolului pe care-l
cumpaă r pentru aniversarea lui Cherry, ca şi al scrinului
acesta, de care constat caă nu maă pot despaă rţi. Simon Doyle.
— IÎmi place bolul. Dee îîi straî nse maî na lui Simon repede,
cu putere. Doar caă ea l-a vaă zut prima. Sylvia mi-a spus caă ai
putea fi convins saă mai faci unul.
— Simon a adus tocmai caî teva piese noi.
— Serios? Dee se uita de la Sylvia la Simon. Mai multe?
— Douaă , îîncepu Simon.
— Ce-ar fi saă le despachetez ca saă arunci o privire, sugeraă
Sylvia.
— Ar fi grozav. Eu aleg prima, spuse Dee îînghiontindu-şi
uşor sora.
— Mai sunt şi alte lucruri îîn camionetaă . Maă duc saă …
— Nu, nu, maă ocup eu de asta. Sylvia îîl baă tu pe Simon pe
braţ straî ngaî ndu-l apoi puţin, prevenitor.
— De ce nu-i spui lui Susan mai multe despre scrin? Este
piesa expusaă acum, adaă ugaă ea apoi se îîndepaă rtaă îînainte ca
Simon saă poataă gaă si o portiţaă de scaă pare.
Ura partea cu vaî nzarea, senzaţia de a fi expus deopotrivaă
cu lucrarea respectivaă .
— IÎmi plac nuanţele lemnului. Susan îîşi plimbaă maî na
peste scrin. Şi detaliile. Este elegant, faă raă saă fie prea
ornamentat şi strigaă tor.
— Vi se potriveşte.
Chipul lui Susan se luminaă .
— Este un lucru inteligent, care poate fi spus.
— Aş fi spus-o şi dacaă nu vi s-ar fi potrivit. Vaă place
discreţia şi unicitatea. Nu vaă pasaă dacaă nu este practic, dar
sunteţi mai fericitaă dacaă foloseşte unui scop.
— Dumnezeule, aţi prins-o exact. Artist îîn lemn şi
psiholog, spuse Dee raî zaî nd. Cel mai bine ar fi saă îîl cumperi,
Susan. Este karma.
— Poate caă aşa este. Susan deschise din nou uşile, trase
unul dintre sertare.
— Merge ca uns. Apreciez treaba bine faă cutaă .
— Şi eu. Simon observaă caă Sylvia pusese îîn el caî teva
pahare de vin deosebite şi douaă sticle cu vin bun.
— Lucrezi de mult îîn lemn?
— Dupaă mama, de la doi ani.
— Un timp bine petrecut. Sylvia zicea caă te-ai mutat pe
insulaă . De unde?
Simon simţi cum îîncepe saă -l maă naî nce pielea.
— Spokane via Seattle.
— Doyle, şopti Dee. Cred caă am citit ceva despre tine şi
despre munca ta acum caî ţiva ani, îîn secţiunea artaă .
— Posibil.
Susan îîncepu din nou saă -şi îîncline capul, ca şi cum ar fi
apreciat cerceii surorii ei.
— Nu prea eşti adeptul auto-reclamei, nu?
— Lucrurile trebuie saă vorbeascaă singure.
— Sunt totalmente de acord cu asta, iar îîn acest caz, aşa
este. IÎl cumpaă r.
— Doamnelor, strigaă Sylvia din uşaă , ce-ar fi saă veniţi îîn
depozit? Dee, cred caă ţi-am gaă sit bolul. Simon, am adus
caă ţeluşul. Sper caă nu te superi. Ştiu caă o saă stai mai mult
decaî t ţi-ai propus iar el era ataî t de fericit saă maă vadaă .
— Un caă ţeluş.
— Atenţie, spuse Dee îîn timp ce sora ei se repezea îîn
depozit, o saă vrea saă -l cumpere şi pe el. Este nebunaă dupaă
caî ini.
Mai duraă alte treizeci de minute, cu Sylvia blocaî ndu-i
evadarea şi cu Jaws maî ngaî iat şi straî ns îîn braţe, îîntr-un delir.
Simon îîncaă rcaă laă zi şi cutii îîn maşina lor şi decise caă îîntregul
eveniment a fost mai epuizant decaî t smulgerea buturugii.
Sylvia îîl taî rîî îînapoi îîn depozit, îîntr-un dans îîn cerc, îîn timp
ce Jaws laă tra şi saă rea.
— Simon! Femeile astea douaă . Tocmai ne-au faă cut ziua,
saă ptaă maî na! Şi se vor mai îîntoarce, ah, da, se vor mai
îîntoarce. De caî te ori Susan se va uita la scrinul ei pentru
vinuri, sau la vazaă , sau Dee la bol, se vor gaî ndi la butic şi la
tine. Şi vor mai veni.
— O echipaă pe cinste.
— Simon, am vaî ndut piesele îîn timp ce le despachetam. Şi
scrinul! Sinceraă saă fiu, am crezut caă o saă -l ţinem expus paî naă
caî nd va sosi sezonul turistic. Trebuie saă -mi mai faci unui! Se
traî nti pe canapeaua micuţaă unde îîşi servise cele douaă cliente
cu apaă cu laă maî ie.
— Atunci cel mai bine ar fi saă maă duc saă maă apuc de
treabaă .
— Bucuraă -te. Ai caî ştigat tocmai o frumoasaă sumaă de bani.
Şi am vaî ndut lucruri de care doamnele acestea se vor
bucura. Se vor bucura cu adevaă rat. Ziua mea avea nevoie de
un impuls, iar asta chiar mi-a faă cut bine.
Se aplecaă saă -l maî ngaî ie pe Jaws.
— IÎmi fac griji pentru Fee. Azi dimineaţaă a apaă rut un
articol îîn U.S. Report, despre Perry şi despre recentele crime.
M-am dus saă vorbesc cu ea, dar era deja plecataă . Avea
aplicaţii, cu unitatea ei.
— Am auzit.
— Am vorbit cu Lane, mama ei. Am decis amaî ndouaă saă o
sunaă m, caî nd terminaă .
— Ai vorbit cu mama ei?
— Sunt îîn relaţii bune cu Lane. Amaî ndouaă o iubim pe Fee.
Ştiu caă la ora asta trebuie saă fi auzit deja de articol şi
probabil e tulburataă . Mi-ai putea face o mare favoare.
Simon simţi cum îîncepe saă -l maă naî nce din nou pielea.
— Ce fel de favoare?
— L-am gaă tit minestrone. Sylvia araă taă spre oala electricaă .
Şi paî ine cu rozmarin. Trebuie saă ajungaă îîn curaî nd acasaă , dacaă
n-a şi ajuns, deja. Vrei saă i le duci tu?
— De ce? Tu ar trebui saă i le duci.
— Aşa este. Aşa îîmi şi propusesem, dar m-am gaî ndit caă i-
ar prinde bine saă aibaă pe cineva laî ngaă ea, pe cineva mai
aproape de vaî rsta ei. Şi pe aă sta. Sylvia îîl maî ngaî ie din nou pe
Jaws. Este greu saă fii trist caî nd îîl ai pe tipul aă sta îîn preajmaă .
Sylvia îîşi îînaă lţaă faţa şi deşi conştient caă se folosea îîn mod
deliberat de ochii ei, nu reuşi totuşi saă -i reziste.
— Te superi, Simon? Eu devin ataî t de emotivaă caî nd maă
gaî ndesc prin ce-a trecut, îîncaî t i-aş putea face chiar mai raă u.
Şi m-aş simţi sincer mai bine dacaă aş şti caă are o masaă bunaă ,
poate puţinaă companie.
CUM OARE REUŞESC UNELE FEMEI, se gaî ndea Simon, saă
te convingaă saă faci exact invers decaî t vrei tu?
Mama lui avea acelaşi talent. O studia, o asculta, îîncerca saă
scape, saă manevreze, saă recurgaă la viclesș uguri – pentru ca ea,
îîn mod indubitabil, saă îîl convingaă îîn final saă aleagaă direcţia
opusaă .
Sylvia era croitaă din acelaşi material, aşa caă iataă -l acum îîn
misiune, cu oala electricaă şi cu bucata de paî ine.
— Şi plimbarea lui contemplativaă , pe mal, se terminase
îînainte de a fi îînceput.
Oare acum trebuia saă o lase pe Fiona saă plaî ngaă pe umaă rul
lui? Ura saă fie pe post de umaă r. Niciodataă nu a ştiut ce saă
spunaă sau ce saă facaă .
Saă maî ngaî ie, saă maî ngaî ie, haide, haide. Ce dracu’?
IÎn plus, dacaă ea era caî t de caî t rezonabilaă – şi el
presupunea caă era – ar fi dorit singuraă tate, nu companie.
— Dacaă oamenii i-ar laă sa îîn pace pe ceilalţi, îîi spuse el lui
Jaws, oamenilor le-ar fi mai bine. Oricum, oamenii sunt
îîntotdeauna cei care le stricaă totul, altora.
O saă -i dea maî ncarea şi o saă plece. Cel mai bine. Uite ce ţi-
am adus, bon appetit. Dupaă care, îîn sfaî rşit, o saă -şi aibaă
meditaţia lui, maă suraă torile lui, desenele lui, apoi pizza şi
berea lui.
Poate caă nu s-a îîntors, îîncaă . Mai bine. O saă -i lase pe
verandaă oala şi paî inea şi o saă disparaă .
IÎn clipa îîn care intraraă pe aleea ei, Jaws deveni alert. Puiul
dansa pe banchetaă , îîşi punea laă buţele pe bord. Faptul caă
reuşi asta faă raă saă plonjeze pe jos îîl faă cu pe Simon saă constate
uluit caî t de mult crescuse acesta îîn ultimele douaă saă ptaă maî ni.
Probabil caă va avea nevoie de o nouaă zgardaă .
Se îîntinse şi vaî rîî un deget îîntre zgardaă şi blanaă .
— La naiba. De ce nu-mi spui chestiile astea?
IÎn timp ce traversaraă podeţul, coada caă ţelului îîncepu saă
izbeascaă nebunesș te – portieraă , banchetaă , portieraă , banchetaă ,
portieraă , îîntr-un ritm jubilant.
— Bine caă maă car cineva e fericit, bombaă ni Simon.
Camioneta se opri pe alee; caî inii alergaraă îîn curte.
— Nu staă m. Intraă m şi plecaă m, îîl preveni el pe Jaws.
Laă saă mai îîntaî i caî inele afaraă şi avaî nd îîn vedere episodul cu
buturuga, cu Gary şi Butch, vizita îîn oraă şel, adoraţia femeilor
şi acum neprogramata îîntaî lnire cu prietenii noi, ziua asta se
transforma pentru Jaws îîntr-o versiune caninaă a unei zile la
Disney Land.
Scoase oala şi paî inea îînfaă şurataă îîn folie.
Fiona staă tea acum îîn uşaă , sprijinindu-se nepaă saă toare de
glaf. Şi spre surpriza lui Simon, zaî mbea.
— Bunaă , vecine.
— A trebuit saă merg la Sylvia. Ea m-a rugat saă -ţi aduc
astea.
Fiona se îîndreptaă ca saă ridice capacul de pe oalaă şi saă
adulmece.
— Mmm, minestrone. Sunt îînnebunitaă dupaă el. Du oala îîn
spate.
Se daă du îîn laă turi saă -i lase saă treacaă şi laă saă uşa deschisaă , aşa
cum faă cea adesea.
Focul trosnea, aroma supei îîmbaă lsaă ma aerul iar ea
mirosea a paă dure.
— Am auzit caă ţi-ai luat buturuga.
— A spus la ştiri?
— Radio şanţ e mai rapid. IÎn drum spre casaă am dat peste
Gary şi Sue. Se duceau la fiul lor, la cinaă . Pune-o doar acolo,
pe bufet, mulţumesc. Aveam de gaî nd saă beau o bere, dar
minestronele lui Syl cere un vin roşu, bun. Doar dacaă nu
preferi berea.
Planul de a intra şi a ieşi se schimbaă , îînvins de curiozitate.
Radio şanţ era rapid, îîşi spuse el. IÎnseamnaă caă ştia despre
articol.
Fiona se duse la un bufet lung, îîngust – chiar avea nevoie
de un scrin pentru vinuri – ca saă aleagaă o sticlaă .
— Un lavoar, deci.
— Ce?
— Buturuga… Fiona deschise un sertar, scoase un
tirbuşon faă raă saă scotoceascaă deloc.
— Gary mi-a spus caă vrei saă faci un lavoar. O buturugaă -
lavoar. O saă fie subiectul insulei.
— Pentru caă nu prea se îîntaî mplaă nimic pe aici. IÎn vreo
douaă zile o saă -ţi plantez şi copacul.
— Foarte bine.
IÎi studie chipul îîn timp ce ea scotea dopul, nu vaă zu nicio
urmaă de preocupare, de lacrimi ascunse, de maî nie. Poate caă
radio şanţ s-a dereglat, paî naă la urmaă .
Fiona turnaă vinul, baă gaă oala electricaă îîn prizaă .
— Saă -i acordaă m cinci minute, spuse ea şi ciocni paharele.
Deci, un solar.
— Un ce?
— Ziceai c-ar trebui saă maă gaî ndesc la un solar, îîn partea de
sud. Saă deschid bucaă taă ria. Cum crezi c-ar merge?
— Ah… peretele aă sta. Simon faă cu un gest cu paharul. Este
un zid de rezistenţaă , deci va trebui saă -l susţii. Poate douaă
grinzi, coloane – ar deschide bucaă taă ria dar totuşi ar crea
senzaţia de intrare. Jos peretele, sus grinzile. Poate îînclini
acoperişul. Vedere spre cer. O fereastraă bunaă , generoasaă ţi-ar
oferi o vedere spre paă dure. Poate o duşumea cu scaî nduri
late. Ai avea spaţiu pentru o masaă , dacaă vrei o alternativaă la
maî ncatul îîn bucaă taă rie.
— Faci saă paraă totul ataî t de simplu.
— O saă fie ceva de lucru.
— Poate caă o saă îîncep saă fac economii. Fiona sorbi din vin,
apoi puse paharul jos, ca saă ia din frigider un borcan cu
maă sline.
— Ştii de articol.
— Se pare caă şi tu.
Fiona transferaă maă slinele din borcan îîntr-o farfurioaraă .
— L-a citi James îînainte de a ne îîntaî lni îîn dimineaţa asta –
şi le-a spus celorlalţi din unitate. Erau cu toţii ataî t de
preocupaţi dacaă saă -mi spunaă sau nu, îîncaî t nimeni nu se
putea concentra. Aşa caă îîntr-un sfaî rşit mi-au spus şi atunci
ne-am putut apuca de treabaă .
— Tu l-ai citit?
— Nu. Apropo, asta este versiunea mea despre un aperitiv,
spuse Fiona îîmpingaî nd maă slinele spre el.
— Nu, nu l-am citit şi nici n-o saă -l citesc. Nu are rost. Nu
pot face nimic ca saă schimb ce s-a îîntaî mplat îînainte şi nu pot
face nimic ca saă schimb ce se îîntaî mplaă acum. Ştiam caă o saă
aparaă , iar acum a apaă rut. Maî ine o saă fie ieri.
— E şi aă sta un fel de a privi lucrurile.
— Syl mi-a trimis supa mea favoritaă . S-a gaî ndit caă o saă fiu
furioasaă .
— Presupun…
Fiona luaă din nou paharul şi araă taă spre el, cu maî na liberaă .
— Ba, ştii foarte bine, aşa cum ţi-a şi spus, de altfel – şi te-
a manipulat ca saă vii aici, saă nu fiu singuraă .
IÎn clipa aceea caî inii se repeziraă îînaă untru, un pachet fericit
de blanaă .
— Oricum nu eşti singuraă .
— Perfect adevaă rat. Fiona maî ngaî ie pe raî nd caî inii. Ţi-ai
imaginat caă o saă fiu nefericitaă – şi probabil nu ai putut saă -i ţii
piept lui Syl.
— Poate cineva?
— Nu chiar. Sunt nefericitaă – dar îîntr-un mod controlabil.
Luna asta am avut deja douaă zile de autocompaă timire, aşa caă
nu-mi mai pot permite una.
Simon era, faă raă voia lui, fascinat.
— Existaă o limitaă ?
— Pentru mine, da. Iar acum o saă maă naî nc supaă şi… Fiona
daă du deoparte folia. Mmmm, paî ine cu rozmarin. Este ceva
extraordinar. Am o mamaă vitregaă care a pierdut timp saă o
facaă , un vecin care mi-a adus-o îîn pofida lui şi îîmi am caî inii.
Nu mi se permite saă -mi plaî ng de milaă . Deci vom cina şi vom
face conversaţie. Dar dupaă asta nu o saă maă culc cu tine.
Fiona aproape caă se îînecaă cu vinul.
— Nu ai spus asta.
— Nu am spus, ce?
Fiona îîşi laă saă capul pe spate şi îîncepu saă raî daă .
— Vezi? Este mai bine aşa decaî t saă maă vaă icaă resc… Haide
saă maî ncaă m.
Umplu bolurile cu supaă , puse paî inea pe o scaî nduraă şi
turnaă îîntr-un castronel un sos pentru îînmuiat paî inea îîn el.
— Lumaî naă rile, spuse ea îîn timp ce le aprindea, nu sunt
pentru seducţie. Ele fac doar mai bunaă maî ncarea.
Eu am crezut caă sunt ca saă maă facaă pe mine saă araă t mai
bine.
Fiona zaî mbi, baă gaî nd lingura îîn bol.
Dar eşti deja caî t se poate de frumos. Pentru Syl.
Perfect. Ei… faă cu el, gustaî nd supa, chiar e bunaă . E bunaă ca
o cinaă la Toscana.
L-ar face plaă cere saă audaă asta. Deşi, cred eu, Sylvia îîşi
cultivaă un ataşament prea accentuat pentru tofu şi fel de fel
de boabe de orez. Dar caî nd face un minestrone, este genialaă .
IÎncearcaă paî inea.
Simon rupse un codru, îîl îînmuie îîn sos.
A sunat-o pe mama ta.
Ah. Ochii Fionei se tulburaraă . Ar fi trebuit saă maă gaî ndesc la
asta. O saă le sun pe amaî ndouaă , mai taî rziu, saă le spun caă sunt
bine.
Şi cu paî inea ai dreptate. Şi mama coace paî ine. E un fel de
hobby la ea, saă coacaă fel de fel de chestii.
Şi eu ştiu saă coc. Ştii, cumperi rulourile alea de aluat
pentru praă jituri, le tai, le vaî rîî îîn cuptor şi gata.
Specialitatea mea este pizza îîngheţataă .
Şi la asta maă pricep.
Simon se îîntoarse la supa lui.
Toţi oamenii divorţaţi pe care-i ştiu eu uraă sc saă aibaă vreo
legaă turaă cu cealaltaă parte. Sau cel puţin manifestaă un dispreţ
distant.
Tata a fost un om foarte bun. Mama este o femeie
adorabilaă . La un moment dat îînsaă , pur şi simplu au îîncetat saă
mai fie fericiţi îîmpreunaă . Ştiu caă au avut loc certuri, ştiu caă
erau furioşi, probabil caă se acuzau reciproc, dar îîn cea mai
mare parte s-au descurcat cum s-a putut mai bine. Totuşi, o
vreme am suferit inimaginabil. Dar cu timpul mi-a trecut,
pentru caă el era un om foarte bun iar mama, o femeie
adorabilaă şi amaî ndoi au fost din nou fericiţi. Şi, îîn mod
ciudat, au îînceput saă se placaă din nou. Apoi tata a cunoscut-o
pe Syl şi au fost… ei bine, au fost efectiv frumoşi, îîmpreunaă .
Ea şi cu mama şi-au dat silinţa şi au faă cut eforturi saă se
cunoascaă una pe alta, pentru mine. Şi pur şi simplu au reuşit.
Efectiv, se plac reciproc. IÎn fiecare an, la comemorarea morţii
tataă lui meu, mama îîi trimite flori lui Syl. Floarea soarelui,
pentru caă era floarea preferataă a tataă lui meu. IÎn sfaî rşit…
Ajunge. Maă face saă plaî ng, terminaă Fiona apaă saî ndu-şi ochii cu
maî inile. Spune-mi mai bine ce altceva ai mai faă cut astaă zi,
dupaă ce ai smuls buturuga aia?
Paî naă saă apuce Simon saă spunaă ceva, naă vaă liraă caî inii peste
ei. Jaws adulmecaă aerul şi alergaă glonţ spre masaă . IÎşi puse
laă buţele pe piciorul Fionei şi îîncepu saă schiaune.
Jos. Fiona pocni din degete, araă taî nd spre jos. Jaws se
aşezaă , dar coada îîi era ca un evantai şi ochii îîi straă luceau de
anticipare. Fiona se îîntoarse spre Simon.
— IÎl hraă neşti caî nd eşti la masaă .
— Posibil. Nu maă lasaă paî naă nu…
Simon se îîntrerupse, caî nd Fiona expiraă cu putere, se ridicaă
şi se duse la caă maraă . Ieşi de acolo cu caî teva oscioare de ros.
Unul pentru Jaws şi caî te unul pentru caî inii ei, care se uitau
cu milaă la caă ţeluş.
— Astea sunt ale voastre. Haide! Fiona aruncaă oasele pe
jos.
Distrage-i atenţia, îîi spuse apoi lui Simon. IÎnlocuieşte,
disciplineazaă . Caî taă vreme cedezi şi continui saă îîl hraă neşti de
pe masaă – iar maî ncarea pentru oameni nu e bunaă şi pentru
caî ini – el o saă continue saă cerşeascaă . Iar recompensaî ndu-l
pentru un obicei raă u, îîl îînveţi saă fie o pacoste.
Da, mamaă .
Ţine-o tot aşa şi o saă creşti un rade-de-pe-masaă . Am avut
nu un singur „elev” care a furat curcanul de Ziua
Recunoştinţei, friptura de miel pentru o petrecere sau şunca
de Craă ciun, pentru caă nu staă teau bine la capitolul bune
maniere. Unul a furat fripturile direct de pe graă tarul
vecinului.
Poate caă o fi fost doar o variantaă de aport, pentru el? Asta
poate fi ceva bun.
Fiona scuturaă cu lingura spre el.
Mai bine ţine minte cuvintele mele. Deci, altceva îîn afaraă
de buturugaă ?
Nu cine ştie ce. Am mai lucrat ceva, i-am dus Sylviei caî teva
piese, de aceea maă naî nc acum supaă .
Paî naă la urmaă nu era chiar aşa un supliciu, îîşi spuse el, cina
asta la lumina lumaî naă rilor, cu toţi caî inii ronţaă ind oasele din
piele.
— A fost surescitataă caî nd cele douaă femei pe care le-am
gaă sit acolo au plecat îîncaă rcate. Scrinul pentru vin îîl va
trimite ea, pentru caă nu a îîncaă put îîn maşina lor.
— Scrinul pentru vinuri. Lingura i se opri la jumaă tatea
drumului, Mi-ai vaî ndut scrinul.
Este şi aă sta un mod de a privi lucrurile.
Fiona faă cu o vreme pe supaă rata, apoi spuse:
Eh, ducaă -se. Felicitaă ri.
I Se potrivea. Simon ridicaă din umeri caî nd Fiona faă cu ochii
mici.
Susan din Insula Baimbridge. Diamant galben, jachetaă din
piele finaă , cizme moderne. Subtila şi scumpa Susan din
Insula Baimbridge.
Şi eu cum sunt? Ţipaă toare şi ieftinaă ?
Dacaă erai ieftinaă , acum am fi faă cut sex, apoi am fi maî ncat.
Asta se presupune c-ar trebui saă fie nostim. Este, dar
foarte puţin.
Ce faceţi caî nd ieşi cu unitatea ta, ca astaă zi? Nu ştiţi deja tot
ce e de ştiut?
Este esenţial saă exersezi, individual sau îîn echipaă . Cel
puţin o dataă pe lunaă exersaă m o problemaă diferitaă , pe teren
diferit. Putem discuta apoi despre greşelile noastre, despre
scaă paă ri sau despre ce putem îîmbunaă taă ţi. Exerciţiul de astaă zi
a constat îîn gaă sirea unui cadavru.
Simon se îîncruntaă .
Frumos.
Dacaă eşti sensibil, putem schimba subiectul.
De unde aţi faă cut rost de cadavru? De la morgaă ?
Acolo se epuizaseraă . Iar noi folosim material de la cadavre
– oase, paă r, fluidele trupului – îîntr-un container. Mai, care
este operatorul de la bazaă , le plaseazaă mai devreme. Apoi ne
organizaă m, exact cum am face pentru un caz real, ne
repartizaă m sectoare, et caetera.
Simon îîncercaă saă -şi aminteascaă dacaă a avut vreodataă , la
cinaă , o discuţie mai neobisș nuitaă ca aceasta. Categoric, nu.
De unde ştie caî inele caă trebuie saă gaă seascaă un mort şi nu o
persoanaă vie?
Bunaă îîntrebare. Comandaă diferitaă . Eu de exemplu folosesc
„gaă seşte” pentru o persoanaă vie şi „cautaă ”, pentru un
cadavru.
Ataî ta tot?
Ei, sunt mai multe, dar aproape toate au legaă turaă cu
antrenamentul-îîncrucişat, cu noţiunile elementare de dresaj,
cu cele de dresaj avansat.
Jaws ar putea fi bun la asta. Azi a gaă sit un peşte mort. Faă raă
probleme.
De fapt, chiar ar putea fi. Poate fi îînvaă ţat saă facaă diferenţa
dintre mirosul unui peşte mort, al resturilor unui animal sau
ale unui om mort.
Şi saă nu se taă vaă leascaă peste ele, caî nd le gaă seşte?
Categoric.
Poate c-ar merita maă car pentru asta. Se uitaă îîn jos şi-l vaă zu
pe Jaws taî raî ndu-se pe burtaă , spre masaă . Fiona se îîntoarse
doar, araă taî ndu-i cu degetul. Iar Jaws se îîntoarse îînapoi la
ceilalţi caî ini.
Vezi? Raă spunde bine. Nu doar ţie, ci şi comenzilor altcuiva.
Şi asta este o îîndemaî nare esenţialaă .
Eu cred caă cel mai bine raă spunde la tine, ceea pe mine nu
prea maă ajutaă .
Fiona îîşi îîmpinse bolul îîntr-o parte.
— Poate…
Simon o studie o vreme, la lumina lumaî naă rii.
IÎn seara asta nu araă ţi ca naiba.
Ah, slavaă Domnului. M-am îînroşit cumva? îîntrebaă Fiona
îînfoindu-şi uşor paă rul cu maî na.
Mi-am spus eu, continuaă Simon imperturbabil. O zi
îîntreagaă îîn aer liber, la manevre, sau ce-or fi alea.
Antrenamente cu unitatea.
Maă rog, a mai venit şi articolul aă la, dar oricum, araă ţi bine.
Oh la, la, de laă a nu araă ta ca naiba, la a araă ta bine, dintr-un
singur salt, e ceva. Maă îîntreb ce mai urmeazaă ?
Zaî mbetul taă u. IÎmi imaginez şi caă trebuie saă ştii caă este cel
mai mare atu al taă u – cel mai atraă gaă tor, cel mai sexi lucru la
tine. De aceea şi-l foloseşti ataî t de des.
Serios?
Uite, vezi, chiar acum.
Continuaî nd saă zaî mbeascaă , Fiona îîşi sprijini baă rbia îîn
pumn.
— Dar tot nu maă culc cu tine îîn seara asta. Asta nu a fost o
îîntaî lnire. Poate caă aş vrea saă maă scoţi undeva, îînainte de a ne
culca îîmpreunaă . IÎncaă nu m-am hotaă raî t.
IÎncaă nu te-ai hotaă raî t.
Exact. Face parte dintre privilegiile femeilor saă decidaă
chestiile astea. Deci, nu o saă maă culc cu tine, îîncaă .
— Poate caă eu nu vreau saă maă culc cu tine.
— Pentru caă nu sunt genul taă u, spuse ea confirmaî nd din
cap. Dar totuşi te-am sedus deja cu zaî mbetul meu şi te-am
îînmuiat cu supa Sylviei. Te-aş putea îîntinde ca pe un
linoleum.
— Asta este insultaă tor. Şi provocator.
— Dar nu o voi face pentru caă îîmi placi.
— Ei, lasaă caă nu maă placi chiar aşa de mult.
Fiona raî se.
De fapt te plac, doar caă îîn seara asta nu sunt chiar decisaă ,
deci nu se va îîntaî mpla ceea ce ar trebui saă se îîntaî mple. Dar o
saă maă îînfrupt din asta.
Se ridicaă şi ocoli masa. Şi se strecuraă îîn poala lui. IÎşi frecaă
dinţii de buza lui de sus, apoi o maî ngaî ie cu limba, îînainte de
a şi-o scufunda îîn saă rutare.
Confort şi foc, promisiuni şi ameninţaă ri, se gaî ndea ea.
Trupul dur şi paă rul des, moale, barba aspraă , nerasaă şi buze
moi.
Oftaă , se îînfruptaă din nou, apoi îîşi fixaă ochii îîntr-ai lui.
— IÎncaă puţin, şopti ea şi îîi luaă din nou gura. De data asta
maî inile lui alunecaraă de-a lungul lateralelor ei, defloraî ndu-i
saî nii. Posedaî ndu-i. Mici şi duri, cu inima bubuind sub
palmele lui.
— Fiona.
Fiona îîşi îîntrerupse saă rutul, lipindu-şi obrazul de al lui.
— M-ai putea convinge. Te rog, nu o face. Ştiu caă nu este
cinstit, dar te rog, nu face asta.
Existaă -femei, îîşi spuse el, care au puterea de a te convinge
saă faci exact invers decaî t ce ai vrea tu. Se pare caă soarta lui
era saă dea mereu peste ele. Şi la naiba, saă -i pese de ele.
— Trebuie saă plec.
— Da. Fiona se retrase din nou, de data aceasta
prinzaî ndu-i faţa îîn maî ini. Trebuie saă pleci. Dar îîţi
mulţumesc, pentru caă la noapte, caî nd n-o saă am stare,
motivul nu va fi nu ştiu ce articol din ziar.
Spune-mi Bunul Samaritean.
O clipaă , Fiona îîşi laă saă fruntea pe a lui.
— IÎţi dau un vas cu supaă . Şi o zgardaă mai mare pentru
Jaws. A crescut din asta.
Simon nu protestaă , bucuros caă avea timp saă -şi revinaă .
Şi totuşi, pe drumul spre casaă , îîn timp ce caă ţelul sforaă ia
laî ngaă el, îîi simţea îîn continuare gustul, mirosul.
Simon se uitaă la caî ine.
Şi totul numai şi numai din cauza ta. Faă raă tine n-aş fi fost
acum îîn situaţia asta, bombaă ni el.
Intraî nd pe aleea lui, îîşi reaminti saă se ducaă saă cumpere
afurisitul aă la de copac şi saă -l planteze.
IÎnţelegerea era îînţelegere.
CAPITOLUL ZECE
Fiona a reuşit saă depaă şeascaă momentul. Munca şi rutina o
îîmpingeau mai departe, oraă dupaă oraă . IÎşi canaliza spre
muncaă nervii îîn exces, eliberaî ndu-şi tensiunea o dataă cu
sudoarea, îîncaî t nu o mai afecta un articol care îîi reamintea
calvarul prin care trecuse, pierderea.
Orele ei, blogul ei, preocuparea ei zilnicaă şi interactșiunile
cu caî inii îîi umpleau zilele. Iar dupaă cina aceea destinsaă , cu
supaă şi paî ine, mintea ei deveni preocupataă de ideea unei
legaă turi – indiferent caî t de departe ar fi dus cu Simon.
IÎi plaă cea de el, chiar destul de mult. Poate pentru caă , se
gaî ndea ea, nu era ataî t de protector şi de abordabil ca aceia
din cercul ei de prieteni sau ca femeile care reprezentau
familia ei. El era puţin dur, puţin cam dintr-o bucataă şi, se
gaî ndea ea, cu mult mai complicat decaî t majoritatea celor pe
care îîi ştia.
IÎn multe feluri, de la moartea lui Greg insula devenise
sanctuarul ei, locul ei sigur, unde nimeni nu se uita la ea cu
milaă sau cu vreun interes deosebit şi unde reuşise saă -şi ia
viaţa de la îînceput.
Nu pe un teren pustiu. IÎn esenţa ei, ea era cine era. Dar,
asemenea unei insule, se desprinsese de paă maî ntul mamaă şi
îîşi permisese saă -şi schimbe direcţia, saă creascaă , chiar saă se
reformeze.
Nu cu prea mulţi ani îîn urmaă se imaginase crescaî nd o
familie – un plan de trei copii – îîntr-o suburbie plaă cutaă .
IÎnvaă ţaî nd saă gaă teascaă bine maî ncaă ruri interesante şi
paă straî ndu-şi un serviciu cu program redus (ca saă aibaă o
motivaţie). Ar fi fost caî ini îîn casaă , leagaă ne afaraă , lecţii de
dans şi jocuri de soccer.
Ar fi fost o soţie de poliţist pe care te poţi baza, o mamaă
devotataă şi o femeie fericitaă .
Ar fi fost bunaă la asta, se gaî ndea Fiona îîn timp ce se aşeza
pe terasaă , savuraî nd dimineaţa liniştitaă . Poate caă fusese prea
taî naă raă saă -şi planifice o caă saă torie şi copii, dar totul se
desfaă sș urase impecabil.
Paî naă caî nd.
Paî naă caî nd nu mai raă maă sese nimic din acest frumos tablou
decaî t o ramaă spartaă şi cioburi de sticlaă .
Dar.
Dar era bunaă la ce faă cea acum. Era mulţumitaă şi îîmplinitaă .
Şi îînţelegea caă venise îîn acest loc, spre aceastaă viaţaă , spre
aceste îîndemaî naă ri, pentru caă toate acele planuri dulci îîi
fuseseraă transformate îîn cioburi.
O fi fost esenţa aceeaşi, dar totul îîn jurul ei se schimbase.
Iar ea, din cauza sau datoritaă acestui lucru, era o femeie de
succes, o femeie fericitaă .
Bogart veni saă -şi vaî re capul sub braţul ei. Fiona se
îîntoarse automat, petrecaî ndu-şi braţul peste el şi frecaî ndu-l
pe o parte.
— Nu cred caă totul se petrece cu un anumit motiv. Acesta
este doar felul îîn care cooperaă m noi cu cele mai rele lucruri
care ni se îîntaî mplaă . Dar eu pot fi fericitaă caă maă aflu aici. Şi
faă raă saă maă simt neloialaă faţaă de Greg, faţaă de toate acele
planuri frumoase şi faţaă de fata care le faă cuse, completaă ea îîn
gaî nd.
— O nouaă zi, Bogart. Maă îîntreb ce-o saă ne aducaă .
Ca şi cum i-ar fi raă spuns, Bogart deveni alert. Şi ea vaă zu
camioneta lui Simon venind pe aleea ei.
Ar putea deveni interesant, şopti Fiona îîn timp ce restul
caî inilor alergaraă spre ea şi se aşezaraă , cu cozile baă taî nd
darabana.
Zaî mbi spre faţa fericitaă a lui Jaws, strecuraî ndu-se prin
deschiderea geamului din dreptul locului pasagerului şi spre
chipul inscrutabil al lui Simon, din spatele volanului.
Se ridicaă şi caî nd camioneta opri, le daă du caî inilor semnalul
liber.
Puţin cam devreme pentru lecţie, îîi strigaă lui Simon care
cobora din camionetaă , îîn timp ce Jaws alerga spre prietenii
lui.
— Ţi-am adus afurisitul aă la de pom.
— Şi ce bine dispus eşti. Fiona o porni spre el, îîn timp ce
Simon îînota printre caî ini.
— Daă -mi cafeaua.
, Nu aşteptaă saă i-o ofere, îîi luaă ceaşca şi daă du pe gaî t ce mai
raă maă sese îîn ea.
— Cu plaă cere, serveşte-te.
— M-am graă bit.
Pentru caă era ursuz, nebaă rbierit şi sexi, Fiona clipi din
gene spre el.
— Şi totuşi iataă -te aici, la prima oraă , cu un pom pentru
mine.
— Maă aflu aici la prima oraă pentru caă fiara asta a ronţaă it
paî naă îîn zori peste douaă kilograme de hranaă pentru caî ini,
dupaă care a optat saă o vomite, cu sac cu tot, îîn patul meu. IÎn
timp ce eu eram îîn pat.
— Nuuuu!
Simon se îîncruntaă vaă zaî nd caă preocuparea şi grija erau
îîndreptate direct spre caî ine.
— Eu sunt partea afectataă .
Ignoraî ndu-l, Fiona maî ngaî ie caă ţelul, îîi verificaă ochii, nasul,
burtica.
— Bietul puişor. Acum eşti bine. E îîn regulaă .
— A trebuit saă arunc cearşafurile.
IÎncaă aplecataă , Fiona îîşi daă du ochii peste cap.
— Nu, cureţi voma şi speli cearşafurile.
— Nu cearşafurile alea. A vaă rsat ca un beţiv.
— Şi a cui a fost vina?
— Nu eu am maî ncat draă ciile alea.
— Nu, dar nu le-ai pus undeva unde saă nu poataă ajunge la
ele, sau cel mai bine, îîntr-un container cu capac. IÎn plus,
probabil caă nu este îîncaă pregaă tit saă umble slobod prin toataă
casa. Ar trebui saă -i instalezi o portiţaă pentru copii mici.
Simon se îîncruntaă şi mai mult.
— Nu instalez nicio portiţaă pentru copii mici.
— Atunci nu te plaî nge caî nd ajunge undeva unde n-ar
trebui, caî nd tu dormi sau eşti ocupat.
— Dacaă mi se ţine o lecţie, atunci mai vreau cafea.
— IÎn bucaă taă rie.
Caî nd Simon se îîndepaă rtaă suficient, Fiona daă du drumul
unui raî s şuierat.
Este furios pe tine, da? O saă -i treacaă . Oricum – îîl saă rutaă pe
naă sucul rece, umed – a fost numai şi numai greşeala lui.
Ridicaî ndu-se îîn picioare, se duse îîn spatele camionetei ca
saă se uite la pom.
— Mi-ai adus un saî nger.
— Mi s-a paă rut potrivit ieri, caî nd l-am cumpaă rat. Dar asta
a fost îînainte de azi dimineaţaă , caî nd mi s-a amintit caă de fapt
caî inii sunt o belea.
— IÎn primul raî nd, este un copac minunat. IÎn al doilea
raî nd, orice şi tot ce depinde de noi poate fi o belea. A vomat
îîn patul taă u pentru caă i-a fost raă u şi a fost speriat şi a vrut la
tine. Şi îîn al treilea raî nd – îîşi puse maî inile pe umerii lui şi-i
atinse gura cu a ei – bunaă -dimineaţa.
— Nu îîncaă .
Fiona zaî mbi şi îîl saă rutaă din nou.
— Oarecum mai bine.
— Bine, haide saă plantaă m un pom şi vedem apoi ce-o saă -ţi
aducaă asta. Haide saă -l punem acolo. Nu… Acolo, se corectaă ea
schimbaî nd direcţia.
— Am crezut caă -l vrei îîn paă dure, îîn locul buturugii.
— Da, dar e aşa de frumos, iar acolo nu-l vaă d decaî t eu. Ah,
acolo îîn spate, chiar pe partea asta a podeţului. Poate c-o saă
trebuiascaă saă mai iau unul, pentru partea cealaltaă . Ca saă
flancheze podeţul.
— Tu decizi. Simon ridicaă din umeri şi deschise portiera
camionetei.
Vin cu tine saă te ajut. Spunaî nd asta, Fiona saă ri cu agilitate
îîn spatele camionetei şi se aşezaă pe sacul cu turbaă .
Simon scuturaă din cap dar manevraă camioneta, spre
podeţ, unde parcaă din nou. Caî nd coborîî saă lase jos uşa din
spate, Fiona îîşi aruncaă pe umaă r sacul cu turbaă .
— Lasaă -maă pe mine.
— Gata, l-am luat, spuse ea saă rind din camionetaă .
O privi ducaî nd sacul la locul propus şi laă saî ndu-l jos. Caî nd
se îîntoarse, o apucaă de braţ.
— IÎncordeazaă -te, îîi comandaă el.
Amuzataă , se supuse şi vaă zu surprizaă îîn ochii lui caî nd îîi
testaă bicepşii.
— Faci cumva haltere cu caî inii taă i?
— Printre altele.
— Aşa se pare. Simon urcaă îîn camionetaă saă tragaă pomul
spre uşa din spate.
— Tu vino cu sculele. Gaă seşti îîn torpedou o pereche de
maă nuşi de lucru.
Caî inii adulmecaraă îîn jurul lor/dar îîşi pierduraă repede
interesul. Simon nu spuse nimic caî nd Fiona aduse şi sacul cu
paă maî nt pe care-l cumpaă rase ca saă -l amestece cu turba şi nici
caî nd o luaă îînapoi spre casaă , cu toţi caî inii îîn urma ei.
Dar se opri din saă pat caî nd o vaă zu caă raî nd douaă gaă leţi cu
apaă , ca o laă ptaă reasaă forţoasaă .
Furtunul meu nu ajunge aşa departe, îîi spuse ea – şi Simon
fu raă splaă tit auzind-o respiraî nd totuşi puţin mai greu. Dacaă
mai e nevoie de apaă , o saă iau din paî raî u.
Fiona puse gaă leţile jos. Caî inii îîncepuraă imediat saă lipaă ie
apa.
— Nu ştiu de ce nu m-am gaî ndit niciodataă saă plantez ceva
frumos aici. O saă -l vaă d de caî te ori vin acasaă , sau plec, de pe
verandaă , îîn timpul orelor de dresaj. Pardon, o saă -i vaă d – se
corectaă ea – dacaă o saă plantez unul de partea cealaltaă . Vrei saă
maă laşi saă sap şi eu?
Fireşte, era stupid saă ia asta ca pe o provocare a baă rbaă ţiei
sale, dar totuşi nu se putu abţine.
— Termin eu.
— Bine, anunţaă -maă caî nd eşti gata. Fiona se îîndepaă rtaă saă se
joace cu caî inii.
Niciodataă nu considerase forţa ca pe ceva deosebit de sexi,
dar îîn ciuda siluetei de trestie, a coloritului delicat, a raă bdaă rii
aparent faă raă sfaî rşit, femeia asta avea o structuraă de oţel.
Majoritatea femeilor din viaţa lui nu ridicaseraă nimic mai
provocator decaî t un martini cu suc de mere – sau poate o
greutate de douaă kile la vreo salaă la modaă . Dar femeia asta? A
ridicat pe umaă r un sac cu paă maî nt, ca un zilier.
Şi la naiba dacaă nu a fost sexi. Şi Simon se trezi
îîntrebaî ndu-se cum araă ta un astfel de trup, cum l-ar simţi,
dacaă ar dezbraă ca-o? Poate c-ar trebui saă pedaleze puţin mai
mult îîn sensul aă sta, îîşi spuse el continuaî nd saă sape.
Fiona se îîntoarse caî nd el tocmai deschidea sacii cu
paă maî nt şi turbaă , saă -i amestece îîn groapaă .
Lasaă -maă , fac eu asta. Vreau îînsaă saă -ţi araă t ceva, îînainte. Se
apropie de Simon, apoi îîi faă cu semn lui Jaws.
— Doar comandaă de maî naă . Jaws veni repede şi caî nd ea îîi
faă cu semn, se aşezaă .
— Bun caă ţel, bun. IÎi daă du una din trataţiile care se pare caă
nu-i lipseau niciodataă . Stai. Acum te apleci la nivelul lui, îîi
spuse ea lui Simon.
— Vrei sau nu saă vezi plantat pomul aă sta?
— Dureazaă o secundaă . Stai, repetaă ea ferm, caî nd Jaws se
pregaă ti saă saraă , îîn secunda îîn care Simon se laă sa jos. Stai.
IÎnţelege şi o saă lucraă m la şezi şi stai, paă straî nd distanţa. Dar
m-am gaî ndit caă o saă -ţi placaă aă sta. IÎntinde maî na şi spune
„bate palma”.
Simon îîi aruncaă o privire cinicaă .
— Nicio şansaă .
— Acordaă -i tu una.
— Bine. Bate palma, spuse Simon îîntinzaî nd maî na.
Jaws ridicaă o laă buţaă şi şi-o puse îîn maî na lui Simon.
Ticaă los mic. Simon raî se uitaî nd de sine, de ataî ta maî ndrie şi
plaă cere, iar caă ţelul îîşi luaă avaî nt şi se repezi la faţa lui Simon.
— Frumos. Al naibii de frumos, ticaă los mic.
Fiona zaî mbi îîn jos, spre baă rbat şi spre caî ine, felicitaî ndu-i
pe amaî ndoi.
— Haide, îîncaă o dataă , comandaă Simon. Şezi. IÎn regulaă , bate
palma. Frumos. IÎl maî ngaî ie pe urechi, apoi se uitaă îîn sus la
Fiona.
— Cum l-ai îînvaă ţat asta aşa de repede?
Doamne, erau adorabili îîmpreunaă . Baă rbatul cu ochii aceia
fantastici, nebaă rbierit, caă ţelul care se vaî ra îîn picioarele lui.
El vrea saă îînveţe, saă facaă plaă cere. Are o motivaţie
puternicaă . IÎi vaî rîî lui Simon, îîn maî na liberaă , caî teva trataţii.
Raă splaă teşte-l. O saă fie fericit saă -ţi simtaă aprobarea şi
afecţiunea, dar recompensa sub formaă de hranaă este şi mai
incitantaă .
Fiona luaă lopata, îîncepu saă arunce paă maî nt îîn groapaă , apoi
turbaă , apoi din nou paă maî nt.
— Ajunge. Acum trebuie saă punem pomul.
— Nu maă prea pricep la plantat, spuse Fiona ştergaî ndu-se
pe frunte cu dosul maă nuşii de lucru. De fapt, aă sta este primul
meu pom. Tu?
— Eu am mai plantat vreo caî tșiva.
— Am crezut caă ai locuit la oraş, îînainte de Orcas.
— Nu am crescut la oraş. Familia mea lucreazaă îîn
construcţii.
— Perfect, dar asta presupune plantatul de pomi?
Simon zaî mbi.
— Nu prea. Dar politica tataă lui meu era saă cumpere un
copac sau o tufaă pentru fiecare casaă pe care o construia. Aşa
caă am plantat ceva.
— Frumos. Maă refer la politica tataă lui taă u.
— Da. Un gest frumos şi o afacere prosperaă .
Simon ridicaă saî ngerul şi laă saă îîn groapaă raă daă cinile straî nse
îîntr-o minge.
— Cam aşa ar veni. Se aplecaă şi eliberaă raă daă cinile din sacul
lor.
Puseraă îîmpreunaă , deasupra, paă maî nt şi turbaă , le
amestecaraă , le presaraă .
— Nu ar trebui saă mai punem paă maî nt? îîntrebaă ea caî nd
Simon se opri.
— Nu, doar la locul de unde îîncep raă daă cinile. Simon ridicaă
o gaă leataă . O saă trebuiascaă saă -l uzi cam o dataă pe saă ptaă maî naă ,
dacaă nu plouaă zdravaă n.
Fusese amuzant, se gaî ndea ea, saă planteze un pom
îîmpreunaă , îîn aerul rece al dimineţii.
— O dataă pe saă ptaă maî naă , am îînţeles.
— Nu am avut compost. Dacaă eram îîn paă dure, aveam ace
de pin. Va trebui saă pui nişte compost.
— IÎn regulaă . Fiona se daă du îînapoi. Am un saî nger.
Mulţumesc, Simon.
— IÎnţelegerea e îînţelegere.
— Iar tu ai fi putut lua un pin pe care saă -l vaî ri îîn groapa
buturugii. Ce frumos e.
Se îîntoarse saă -l saă rute, un gest prietenesc, dar el se
apropie şi îîl transformaă îîn ceva mai mult.
— Mai avem ceva timp paî naă la ore, spuse el.
— Hmm, aşa este. Fiona îîşi ridicaă maî na saă se uite la ceas.
Nu prea mult. Ar trebui saă fim foarte repezi şi foarte
motivaţi.
— Tu saă fii rapidaă . Eu o saă fiu motivat.
Mirosea a saă pun, de la duşul de dimineaţaă , dublat de o
idee de miros de sudoare saă naă toasaă , de la efortul saă paă rii.
Araă ta aspru şi pregaă tit. Iar saă rutul lung, apaă sat, laî ngaă
pomişorul acela taî naă r o aţaî ţase paî naă la durere.
De ce saă aştepte? se îîntrebaă ea. De ce saă se prefacaă ?
— Ar putea fi un mod plaă cut de a saă rbaă tori plantarea unui
pom. De ce saă nu…
Fiona se îîntrerupse, auzind roţi pe pietriş.
— Se pare caă se mai graă beşte cineva. Apoi vaă zu maşina
patrulei. Ah, Doamne, spuse ea, luaî ndu-l pe Simon de maî naă .
Davey opri îîn spatele camionetei.
— Frumos pom, spuse el scoţaî ndu-şi ochelarii de soare şi
agaă ţaî ndu-i de buzunarul caă maă şii. IÎl salutaă pe Simon cu o
îînclinare a capului, apropiindu-se de ei.
— Bunaă .
— Bunaă .
Davey îîntinse maî na saă o maî ngaî ie pe Fiona pe braţ.
— Fee, îîmi pare raă u caă trebuie saă -ţi spun, dar au mai gaă sit
o fataă .
— Caî nd? îîntrebaă Fiona gaî faî ind.
— Ieri. IÎn paă durea Klamath National, laî ngaă frontiera cu
Oregonul. Lipsea de douaă zile. Studentaă la Redding,
California. Deci s-a mutat îîn vest şi puţin mai spre sud,
pentru raă pire, apoi a faă cut peste o sutaă de mile ca saă … O
îîngroape. Detaliile sunt aceleaşi.
— Douaă zile, spuse Fiona şoptit.
— Doi federali s-au dus la Perry saă vadaă dacaă pot scoate ce
va de la el, îîn cazul îîn care au ceva de scos.
— Tipul aă sta nu aşteaptaă ataî t de mult îîntre douaă raă piri,
spuse Fiona. Este neraă bdaă tor. Şi se îîndreaptaă spre nord, mai
adaă ugaă ea, cutremuraî ndu-se.
— Ţinta lui este acelaşi tip de victimaă , îîi reaminti Davey
apoi straî nse din dinţi. Dar la naiba, Fee, dupaă chestia aia din
ziar, îîncep saă -mi fac griji.
— Dacaă vrea, ştie unde saă maă gaă seascaă . Panica vroia saă -şi
faî lfaî ie aripile îîn beregata ei. Iar panica, îîşi reaminti ea, nu
rezolva nimic. Nimic.
Şi totuşi, aripile acelea continuau saă faî lfaî ie.
— Dacaă vrea saă termine treaba lui Perry, ca un fel de
omagiu, maă poate gaă si. Davey, nu sunt proastaă . E un lucru la
care m-am gaî ndit caî nd am ştiut caă o saă aparaă un articol.
Te-ai putea muta o vreme cu Sylvia sau cu Mai. La naiba,
Fee, ai putea sta cu mine şi cu Rachel.
— Ştiu, dar adevaă rul este caă sunt la fel de îîn siguranţaă aici,
ca oriunde îîn altaă parte. Poate chiar mai îîn siguranţaă , cu
caî inii mei. Nimeni nu se poate apropia de casaă faă raă ştiinţa
mea.
Sanctuarul ei. Trebuia saă creadaă asta, altfel ar fi îînvins
panica.
Davey îîi aruncaă o privire lui Simon.
— M-aş simţi mai bine dacaă ai avea aici ceva mai mult
decaî t caî inii.
— Am o puşcaă şi ştii caă o pot folosi. Nu-mi pot dezraă daă cina
viaţa, îîn eventualitatea îîn care ar putea apaă rea el aici îîntr-o
saă ptaă maî naă , o lunaă , şase luni. IÎşi trecu o maî naă prin paă r,
poruncindu-şi saă raă maî naă rezonabilaă şi continuaă :
— El nu este ta fel de raă bdaă tor ca Perry şi urmeazaă
modelul altcuiva. IÎl vor prinde. Trebuie saă cred caă -l vor
prinde. Iar paî naă atunci, eu nu sunt neajutorataă .
— Vom veni pe raî nd, îîn fiecare zi, saă vedem ce faci. Noi
avem grijaă de ai noştri, chiar dacaă nu sunt neajutoraţi.
— De acord.
Simon raă mase taă cut paî naă la plecarea lui Davey.
— De ce nu te duci o vreme saă -ţi vizitezi mama?
— Pentru caă am de lucru. Şi trebuie saă lucrez, adaă ugaă ea.
Am o ipotecaă , o maşinaă de plaă tit, facturi. A trebuit saă fac
jonglerii ca un clovn de circ, ca saă -mi gaă sesc timpul şi banii
pentru weekend-ul acela prelungit. Fiona luaă lopata saă o
punaă îînapoi îîn camionetaă .
— Şi ce se îîntaî mplaă dacaă vreme de caî teva saă ptaă maî ni nu
mai vaî neazaă nicio amaă raî taă de fataă ? Pot saă -mi agaă ţ toate
treburile îîn cui pentru un dar dacă? Nu o saă fiu stupidaă şi
nici neatentaă . Pentru caă aşa se simţea mai puternicaă şi mai
capabilaă , Fiona ridicaă şi sacul cu restul de turbaă .
— Dar nu voi laă sa ca asta saă -mi distrugaă viaţa. Nu, din nou.
Şi nu voi fi raă pitaă . Nu, din nou. Nu, niciodataă .
— IÎţi laşi uşa descuiataă . Jumaă tate din timp o laşi descuiataă .
— Da, e adevaă rat. Dar dacaă cineva pe care eu nu-l cunosc
ar îîncerca saă se apropie la şase metri de casaă sau de mine,
caî inii l-ar opri. Dar crede-maă , de-acum îînainte o saă îîncui
uşile noaptea, iar pistolul meu de 9mm o saă stea îîn sertarul
noptierei.
IÎi duraă ceva lui Simon.
— Ai un 9 mm?
— IÎntocmai. Vaî rîî îîn maşinaă sacul cu turbaă , dupaă cel cu
paă maî nt. Greg m-a îînvaă ţat saă trag, saă respect arma. Iar dupaă …
dupaă aceea am îînceput saă merg regulat la poligon, paî naă caî nd
am devenit eficientaă . Poate caă am ruginit puţin, îîntre timp,
dar am eu grijaă de asta. Am eu grijaă de asta. Cuvintele ieşeau
prea repede şi Fiona se luptaă saă raă reascaă ritmul. O saă am
grijaă de mine. Am nevoie de viaţa mea. Am nevoie de
caă minul meu, de munca mea, de rutina mea.
IÎşi apaă saă podul palmei de frunte.
— Am nevoie de asta.
— Bine, bine. Simon se uitaă la caî ini. Paă reau nişte caî ini
prietenoşi, fericiţi, gata-saă -te-lingaă -pe-faţaă . Dar îîşi aminti
maî raî itul îînfundat al lui Newman caî nd s-a haî rjonit puţin cu
Fiona, îîn bucaă taă rie.
— De ce nu-ţi amaî ni orele de astaă zi?
— Nu, nu. Unii sunt deja pe feribot, şau aproape de noi. IÎn
plus, rutina. Ea maă ţine centrataă .
— Asta face?
— Aşa se pare. Iar pomul este tot frumos, spuse Fiona, din
nou calmaă . Dimineaţa este tot frumoasaă iar eu tot mai am
treabaă . Asta ajutaă .
— Atunci mai bine saă -mi mut camioneta. Simon deschise
portiera. Şi mai îînvaţaă -l pe caî ine şi altceva. De exemplu, cum
saă -mi aducaă o bere din frigider.
— Nu e chiar imposibil. Dar mai bine continuaă m cu
noţiunile de bazaă .
RUTINA CHIAR O AJUTA şi din aceastaă rutinaă faă ceau parte
oamenii şi caî inii lor. Ca de obicei, Fiona îîşi asculta clienţii
vorbind despre progresele caî inilor lor, sau despre lipsa
acestora. Le asculta problemele şi îîşi organiza lecţia din ziua
respectivaă îîn funcţie de ele.
Folosea primele minute pentru plimbare la caă lcaî i, jos, ca
saă -i introducaă îîn atmosferaă ataî t pe caî ini caî t şi pe staă paî nii
acestora.
— Unii dintre noi avem probleme cu saă ritul, deci astaă zi ne
vom ocupa de disciplinarea acestei tendinţe. Caă ţeluşii sar pe
noi pentru caă este amuzant şi pentru caă au nevoie de atenţie
şi sunt ataî t de draă gaă laşi îîncaî t noi cedaă m, ba chiar îîi
îîncurajaă m, raă splaă tind manierele proaste – şi un
comportament care nu va mai fi ataî t de draă gaă laş, pe maă suraă
ce caî inii cresc. Annie, ce-ar fi saă ne povesteşti ce s-a
îîntaî mplat zilele trecute?
Annie din Insula San Juan îîi aruncaă o privire de scuze
caă ţelului ei, o corcituraă de collie.
— A venit îîn vizitaă nepoata mea, îîmpreunaă cu baă ieţelul ei.
Are trei ani. Casey a fost ataî t de fericitaă caî nd i-a vaă zut, îîncaî t
a alergat şi a saă rit pe Rory care a caă zut şi s-a lovit la cap. Nu
s-a raă nit cu adevaă rat, dar se putea îîntaî mpla asta iar el s-a
speriat cumplit. Deşi Casey nu a vrut saă se îîntaî mple aşa.
— Sigur caă nu a vrut. Casey este un caă ţel prietenos, fericit.
Energic. Presupun caă ni s-a îîntaî mplat aşa ceva aproape
tuturor. Sau cel puţin picioare zgaî riate, pantaloni murdari,
ciorapi rupţi.
— Bruno maă trage îîntotdeauna de pantaloni. Jake, cu toataă
suta lui de kilograme, fu raă splaă tit cu un raî s general.
— Os rezolvaă m şi asta, Jake. Ca orice, asta cere
perseverenţaă , fermitate şi îînţelegere. Nu vaă raă splaă tiţi caî inele
caî nd sare. Nu-i acordaţi atenţie, nu-i zaî mbiţi, nu-l maî ngaî iaţi.
Eu cred caă cea mai bunaă comandaă este îîn general, pleacă.
Comanda jos poate saă -i deruteze, pentru caă de obicei o
folosim caî nd le spunem saă se aşeze. O voi folosi pe Casey
pentru demonstraţie. Annie, scoate-i te rog lesa.
Annie chemaă caî inele care veni îîn goanaă la ea şi, aşa cum se
aştepta Fiona, se ridicaă pe picioarele din spate, ca saă saraă .
Fiona paă şi îîn faţaă , calculaî nd echilibrul.
Pleacaă ! Picioarele lui Casey atinseraă paă maî ntul. Bun caă ţel.
Fetiţaă bunaă , spuse Fiona oferindu-i o trataţie şi o
scaă rmaă nealaă .
Evident, o saă trebuiascaă mai multe îîncercaă ri, dar caî inele o
saă îînveţe. Instinctul îîţi spune saă te dai îînapoi caî nd sare
caî inele pe tine, saă -l dezechilibrezi. Dimpotrivaă , paă şind îîn
faţaă , caî inele nu îîşi mai poate controla echilibrul. Folosiţi
pasul îînainte şi comanda – ambele ferme – şi caî nd caî inele
vostru are din nou toate patru picioarele pe paă maî nt – nu
îînainte – îîi oferiţi premiul şi recompensa.
Fiona demonstraă din nou.
— Voi şi toţi ceilalţi din familie trebuie saă faceţi la fel.
Disciplina nu poate veni numai din partea voastraă . Nu vaă
laă saţi copiii saă îîncurajeze saă ritul doar pentru caă este
amuzant. Annie, cheam-o îînapoi şi repetaă ce am faă cut eu,
dacaă sare. Paă şeşte îînainte, spune „pleacaă !” Apoi o
recompensezi.
Fiona daă du mulţumitaă din cap caî nd exerciţiul reuşi.
— Bine, haideţi saă ne îîmpraă ştiem, ca fiecare saă poataă lucra
la asta. Dupaă care vom vedea cum vaă îînvaă ţaţi caî inele saă nu
saraă pe ceilalţi, din apropiere.
Se plimba de la unul la altul, daă dea sfaturi, oferea
îîncurajaă ri. Ştia caă şi oamenii aveau nevoie de aprecieri şi de
recompense, aşa caă nu faă cea economie la ele.
Terminaă ora cu o a doua rundaă de şezi şi stai.
— Bine lucrat, toataă lumea. Saă ptaă maî naă asta am un pont
pentru voi, de vreme ce vine primaă vara: poate caă unii dintre
voi plaă nuiţi saă vaă amenajaţi o graă dinaă , sau poate caă aceasta
existaă deja. Am scris tocmai pe blogul meu despre asta, aşa
caă puteţi intra pe el, caî nd şi dacaă aveţi nevoie saă vaă
reîîmprospaă taţi cunoştinţele. Veţi fi foarte nefericiţi caî nd
caî inii voştri vaă vor saă pa petuniile sau roşiile. Caî inii sapaă din
mai multe motive. Uneori doar pentru caă le place asta.
Uneori, pentru caă se plictisesc. Joaca regulataă , exerciţiul şi
atenţia voastraă poate descuraja saă patul, dar nu îîntotdeauna.
Şi nu veţi fi îîntotdeauna acolo, caî nd îîi apucaă aceastaă nevoie
de a saă pa. Deci, umpleţi la loc gropile.
Caî ţiva staă paî ni de caî ini mormaă iraă .
— Da, la îînceput este un ciclu enervant. Dar mulţi caî ini
tineri se simt descurajaţi caî nd groapa pe care au saă pat-o se
astupaă mereu. Deci? Oferiţi alternative la saă pat. Jucaţi-vaă cu
ei, plimbaţi-i, daţi-le jucaă rii de ros. Distraă geţi-le atenţia. Dar
pentru caă unii vor continua totuşi saă sape, vaă sfaă tuiesc saă
baă gaţi nişte aditivi îîn paă maî ntul pe care-l puneţi la loc.
Ardeiul iute pisat este ideal, ca şi rahatul de caî ine. Vorbesc
serios. Uneori caî inele sapaă ca saă gaă seascaă un loc mai raă coros.
Dacaă aveţi suficient spaţiu, îîi puteţi aloca o zonaă micaă , mai
umbroasaă , din graă dinaă caî inelui vostru, saă sape şi saă stea pe
acolo, caî nd îîi este cald.
Şi ultimul lucru: aceia dintre voi care nu intenţioneazaă saă -
şi ţinaă caî inele pentru praă silaă şi nu aţi faă cut paî naă acum
aranjamentele pentru castrare sau neutralizare, ei bine, este
timpul.
Nu dezvoltaă subiectul. Nu, îîncaă .
IÎn timp ce elevii ei îîncepeau saă se îîmpraă ştie, Fiona se
apropie de Simon.
— Ţi-am vaă zut expresia.
— Pentru caă e chiar aici, îîn partea din faţaă a capului meu.
— Expresia de pe faţa ta, caî nd am vorbit despre
neutralizare. Tot baă rbat raă maî ne. Nu boaşele fac un baă rbat,
spuse Fiona, daî ndu-i un ghiont.
— Uşor pentru tine de spus, surioaraă .
— Şi ce-o saă spui tu prima oaraă caî nd adulmecaă mirosul
unei caă ţele sexi, îîn caă lduri şi aleargaă saă saraă pe ea?
— Scorul?
Fiona îîl îînghionti din nou.
— Şi caî nd, urmaî ndu-şi aceste instincte, poate fi lovit de o
maşinaă , pe drum, sau se poate pierde.
— Este preocupat mai mult de peştii morţi decaî t de sex.
— Pentru moment. Castrarea responsabilaă va fi îîn
favoarea comportamentului saă u. Existaă toate şansele saă fie
ceva mai calm.
— Majoritatea eunucilor sunt.
— Maă obligi saă -ţi dau literaturaă de specialitate. Fiona luaă
mingea pe care Peck o laă sase la picioarele ei şi o lansaă . Apoi
urmaă ri maşina de teren care intra pe aleea ei.
— Au cronometrat totul.
— Cine?
— Presupun caă Davey i-a anunţat pe caî ţiva despre cele
îîntaî mplate. AĂ ştia sunt Meg şi Chuck Greene, de la unitatea
mea. Prima oraă de curs s-a terminat şi astaă zi nu mai am alta
decaî t dupaă -amiazaă . Aşa caă iataă -i aici, saă vadaă dacaă am cumva
nevoie de companie.
Fiona paă rea mai curaî nd emoţionataă decaî t enervataă şi
Simon profitaă de ocazie ca saă plece.
— Trebuie saă plec.
— Ah, nu fii prost crescut. Mai stai douaă minute saă te pot
prezenta. Nu i-aţi adus pe Quirk şi Xena, strigaă Fiona.
— Azi avem o zi printre oameni, îîi strigaă Meg îînapoi.
Ieşiraă fiecare pe partea lui, se îîntaî lniraă îîn faţa acesteia şi se
luaraă de maî naă , îînainte de a merge mai departe. Oprindu-se,
observaă Simon, ca saă salute caî inii.
— Cine e frumosul aă sta?!
Simon privi cum Meg, o femeie traă snet, cam paî naă îîn
cincizeci de ani, aprecie el, faă cu un pas spre Jaws care se
pregaă tea tocmai saă saraă .
A funcţionat, fu nevoit el saă recunoascaă . Deci, va trebui saă
exerseze.
— El e Jaws. Meg şi Chuck Greene, el e Simon Doyle,
jumaă tatea umanaă a lui Jaws.
— Simon! Meg îîntinse maî na, apoi i-o prinse pe a lui Simon
îîn ambele ei maî ini. Am cumpaă rat de la Sylvia un set de
maă suţe suprapuse, faă cute de tine. Le ador. Am sperat saă te
cunosc, odataă .
— Meg şi Chuck locuiesc îîn Deer Harbor. Chuck este
poliţist la pensie iar Meg este unul dintre avocaţii noştri.
Simon a fost aici caî nd a venit Davey. Iar eu sunt bine, adaă ugaă
Fiona.
— A trebuit saă mergem saă ne mai uitaă m la cabanaă , spuse
Meg. Vine cineva acolo, peste weekend.
— Aha… Fiona nu se laă saă paă caă litaă . Meg şi Chuck au o
caă baă nuţaă frumoasaă îîn Moran State Park, pe care o îînchiriazaă .
— Şi pentru caă eram aşa de aproape, am venit doar saă
vedem dacaă te putem convinge saă vii saă maî ncaă m îîmpreunaă ,
la praî nz. Ne-am gaî ndim saă facem o rezervare la Rosario.
— Meg.
— Şi avem tot dreptul saă avem grijaă de tine.
— Mulţumesc, dar astaă zi am de gaî nd saă stau acasaă . Puteţi
transmite asta schimbului urmaă tor.
— Unde ţi-e celularul? o îîntrebaă Chuck.
— IÎnaă untru.
— Aş vrea saă îîncepi saă -l porţi la tine. Bobaî rnacul pe care i-
l daă du nasului ei vorbea despre afecţiune şi autoritate. Nu
cred caă ai motive saă -ţi faci griji, dar foloseşte-ţi bunul simţ pe
care-l ai cu prisosinţaă , la mereu telefonul cu tine.
— IÎn regulaă .
— Stai cumva noaptea pe aici? îîl îîntrebaă Chuck pe Simon.
— Chuck!
— Nu cu tine vorbesc, îîi raă spunse el Fionei.
— Nu, îîncaă .
— N-ar strica. Lucrezi la comandaă , da?
— Te referi la sex sau la lemn?
Urmaă o secundaă de taă cere îînainte ca Chuck saă tune unul
din raî setele lui uriaşe, apoi îîi daă du lui Simon una peste spate.
Poate caă despre sex o. Saă vorbim la o bere. Caî t despre
lemn, Meg vrea un nou bufet pentru porţelanuri. Nu am
putut gaă si nimic saă -i convinaă . AĂ sta e prea mare, aă la prea mic,
celaă lalt nu este din lemnul potrivit. Dacaă ea ţi-ar putea spune
ce naiba vrea iar tu i l-ai putea face, aş scaă pa naibii saă tot aud
povestea asta.
— Putem sta de vorbaă despre asta. Dar va trebui saă -mi
araă ţi locul.
Dacaă ai timp îîn dupaă -amiaza asta, dupaă trei. Chuck scoase
o carte de vizitaă din portofel. Ai aici adresa de acasaă .
— IÎn regulaă . Poate pe la patru.
— Perfect. Da, haide, Meg, saă îînceapaă petrecerea. Tu?
Chuck îîi faă cu Fionei cu degetul, apoi o saă rutaă pe obraz. Bagaă -
ţi mobilul îîn buzunar.
— Da, Domnule Sergent Greene.
— Ai grijaă de tine, Fee. Simon, pe dupaă -amiazaă , atunci.
Se duseraă îînapoi la maşina lor, aşa cum veniseraă dinspre
ea. Ţinaî ndu-se de maî naă .
— Sunt caă saă toriţi de mai bine de treizeci de ani şi îîncaă se
mai ţin de maî naă , spuse Fiona îîncet. Timp de douaă zeci şi cinci
de ani, el a fost poliţist la San Francisco. S-au mutat aici acum
vreo zece ani, iar el are un magazin de sculaă rie. IÎi place saă
pescuiascaă . Ea se ocupaă de imobiliare şi avocaturaă de familie.
— S-au caă saă torit caî nd ea avea doisprezece ani?
— Ah, ce i-ar mai plaă cea saă audaă asta. Are spre şaizeci de
ani, iar el a îîmplinit şaizeci şi trei de ani îîn ianuarie. Şi da,
amaî ndoi arataă uşor cu zece ani mai puţin. Eu cred caă asta
vine cu iubirea şi fericirea. Sau poate doar cu nişte gene
norocoase.
Fiona luaă mingea pe care o laă saă la picioarele ei, plin de
speranţaă , unul dintre caî ini şi o aruncaă .
— IÎţi spun asta pentru caă mie îîmi place saă cunosc oamenii,
aşa caă am tendinţa saă creez fundaluri, dar şi pentru caă asta te
poate ajuta pe tine saă desenezi bufetul aă la. Fiona îîşi îînclinaă
capul. De vreme ce eşti ataî t de strict îîn privinţa asta… îîn
sfaî rşit, Chuck spune caă oricine poate gaă si orice loc, pe insula
asta. Dar îîţi pot explica eu cum saă ajungi.
— Maă descurc.
— Perfect. Acum trebuie saă fac curaă ţenie îîn casaă , saă spaă l şi
mai am şi alte corvezi domestice îînainte de orele mele de
dupaă -masaă .
— Ne vedem mai taî rziu, atunci.
Simon îîşi chemaă caî inele şi o porni spre maşinaă .
Nu a saă rutat-o de la revedere, îîşi spuse Fiona şi oftaă uşor,
gaî ndindu-se la soţii Greene ţinaî ndu-se de maî naă .
Simon vaî rîî caî inele îîn maşinaă , ezitaă o clipaă , apoi traî nti
portiera la loc şi veni îînapoi spre ea. O prinse de umeri şi o
trase îîn sus, îîntr-un saă rut apaă sat şi scurt şi satisfaă caă tor de
fierbinte.
— Bagaă -ţi telefonul îîn buzunar.
Caî nd Simon se îîntoarse îînapoi la maşinaă , demaraî nd faă raă
vreun alt cuvaî nt, Fiona zaî mbi îîn urma lui.

PARTEA A DOUA
Marea plăcere de a avea un câine este aceea că te poţi
prosti cu el, iar el nu numai că nu te va mustra, dar se va
prosti şi ei, cu tine.
SAMUEL BUTLER
CAPITOLUL UNSPREZECE
Douaă zile mai taî rziu, Fiona îîşi îîncepea dimineaţa cu un
telefon privind un baă rbat îîn vaî rstaă , dispaă rut dupaă ce plecase
de la fiica lui, de pe Insula San Juan. IÎşi alertaă unitatea, îîşi
verificaă sacul, adaă ugaă haă rţile necesare şi alegaî ndu-l pe
Newman, o porni spre Deer Harbor şi spre barca lui Chuck.
Cu Chuck la caî rmaă , îîn timp ce traversau spre insulaă , Fiona îîşi
informaă unitatea.
— Subiectul este Walter Deets, optzeci şi patru de ani. Are
un Alzheimer incipient şi locuieşte cu fiica lui şi familia
acesteia, pe Trout Lake. Familia nu ştie la ce oraă a plecat de
acasaă . Ultima oaraă caî nd a fost vaă zut de cineva a fost asearaă
pe la zece, îînainte de a se duce la culcare.
— Zona din jurul lacului e foarte îîmpaă duritaă , spuse James.
— Ştim cumva cu ce este îîmbraă cat? Este destul de raă coare,
spuse Lori smotocindu-l pe Pip.
— Nu îîncaă . Atunci caî nd ajungem acolo, o saă stau de vorbaă
cu familia. Mai, tu o saă lucrezi cu şeriful Tyson.
— Da. Unitatea noastraă a mai lucrat cu el. E prima oaraă caă
pleacaă de acasaă ?
— IÎncaă nu ştim. O saă aflaă m totul. Au îînceput saă -l caute
imediat dupaă ora şase, iar familia a anunţat poliţia pe la şase
treizeci. Deci îîl cautaă deja de vreo. Nouaă zeci de minute.
Mai confirmaă din cap.
— Tyson nu pierde timpul. Mi-amintesc din alte daă ţi.
— Au doi voluntari care ne iau şi ne duc îîn locul respectiv.
Caî nd ajunseraă la lac, soarele izgonise deja ceaţa. Tyson,
agil şi eficient, veni îîn îîntaî mpinarea lor.
— Mulţumesc pentru raă spunsul vostru prompt. Doctorul
Funaki, da? Dumneata asiguri baza?
— Da.
— Sal, arataă -i Doctorului Funaki unde se poate instala.
Ginerele şi fiul lui au plecat îîn caă utare. Fiica e îînaă untru. S-a
îîmbraă cat – pantaloni maro, caă maşaă albastraă , jachetaă roşie de
bumbac, adidaşi numaă rul zece. Fata lui zice caă a mai plecat
de vreo douaă ori, dar nu a ajuns departe. Devine repede
confuz.
— La medicamente? îîl îîntrebaă Fiona.
— L-am spus saă -ţi facaă o listaă . Din punct de vedere! fizic,
este îîn formaă bunaă . Este un tip simpatic, iute ca i briciul pe
vremuri, l-a fost profesor la liceu tataă lui meu. Preda istoria.
Are sub unu şaptezeci şi îîn jur de şaptezeci de kilograme,
ochi albaştri, paă r alb, bogat.
O conduse pe Fiona îîntr-o îîncaă pere deschisaă , spaţioasaă , cu
o vedere mortalaă spre lac.
— Mary Ann, ea este Fiona Bristow. A venit cu Unitatea
Canină de Căutare şi Salvare.
— Ben – Şeriful Tyson – mi-a spus caă aveţi nevoie de
caî teva lucruri de-ale tatei – pentru caî ini, saă -i ia mirosul.
Am nişte şosete şi pijamaua pe care a purtat-o azi-noapte.
— Perfect. Cum se simţea caî nd s-a dus la culcare, asearaă ?
— Bine. Chiar bine. IÎşi duse maî na la gaî t şi şi-o retrase.
Fiona îîi putea auzi lacrimile din voce.
— A avut o zi bunaă . Efectiv nu ştiu caî nd a plecat. Uneori
uitaă şi devine confuz. Nu ştiu de caî nd lipseşte. IÎi place saă facaă
plimbaă ri. Zice caă asta-l menţine îîn formaă . Se plimba zilnic,
mile îîntregi cu mama, îînainte ca ea saă moaraă anul trecut.
— Unde le plaă cea saă se plimbe?
— IÎn jurul lacului, sau faă ceau drumeţie uşoaraă , îîn paă dure.
Uneori veneau pe jos saă ne vadaă . Aceasta a fost casa lor şi
dupaă moartea mamei, caî nd tata a îînceput saă aibaă probleme,
ne-am mutat aici. Este mai mare decaî t casa noastraă şi lui îîi
place foarte mult aici. Nu am vrut saă paă raă seascaă aceastaă casaă .
— Casa voastraă unde se afla?
— Ah, e la aproape cinci kilometri de aici.
— Este posibil saă fi devenit confuz? Saă îîncerce saă se ducaă
acolo, saă vaă gaă seascaă ?
— Nu ştiu. Locuim aici deja de aproape un an, spuse
femeia apaă saî ndu-şi gura cu dosul degetelor.
— Am verificat fosta casaă a lui Mary Ann, spuse Tyson.
— Poate caă el şi mama ta aveau un loc preferat, sau un
drum anume.
— Aveau ataî tea. IÎn urmaă cu nici cinci ani, tata era îîn stare
saă -şi gaă seascaă drumul spre casaă prin paă dure, noaptea, cu
ochii legaţi.
Ochii i se umpluraă de lacrimi.
— El l-a îînvaă ţat pe Jarret – fiul nostru – cum saă
drumeţeascaă , saă campeze şi saă pescuiascaă . El a proclamat
Ziua Caî rligului şi a Undiţei – pune şcoala-n cui şi lanseazaă
undiţa, pentru ca el şi Jarret saă poataă saă – Ah, Doamne, o
clipaă .
Marry Ann se repezi afaraă pe uşaă .
— Cum staă cu auzul? îîl îîntrebaă Fiona pe Tyson.
— Poartaă aparat auditiv – dar nu, nu-l are la el. Şi-a luat
ochelarii dar…
Se îîntrerupse caî nd Marry Ann se repezi îînapoi pe uşaă .
— Trusa lui de pescuit. Şi-a luat trusa de pescuit, chiar şi
vechea paă laă rie de pescuit. Nu m-am gaî ndit – nu ştiu de ce nu
m-am gaî ndit mai devreme la asta.
IÎNARMATAĂ CU DATE, Fiona punea la punct strategia,
îîmpreunaă cu unitatea ei.
— Avea trei locuri preferate de pescuit, spuse ea
îînsemnaî nd locurile pe harta îîntinsaă de Mai. Dar avea
tendinţa saă îîncerce şi altele, îîn funcţie de dispoziţie. Este îîn
formaă şi activ, fizic. Deci, îîn timp ce starea lui mentalaă îîi
poate crea confuzii, îîndepaă rtaî ndu-l de drum, dezorientaî ndu-
l, fizic poate rezista, la medicamente pentru hipertensiune
arterialaă şi caî nd nu-şi poate aminti lucruri, are tendinţa saă se
emoţioneze şi saă se îîntristeze, spune fiica lui şi îîncepe saă
aibaă probleme cu echilibrul. Are nevoie de un aparat auditiv,
pe care nu-l are asupra lui.
Problema, aşa cum o vedea Fiona îîn timp ce desemna
sectoarele, era posibilitatea ca Walter, aşa cum au tendinţa
copiii şi baă traî nii, saă nu fi ales drumul minimei rezistenţe. Era
foarte probabil ca el saă se fi supraestimat, optaî nd pentru
urcuşurile abrupte, mai curaî nd decaî t pentru pantele line.
Sigur, o fi avut el un scop şi o destinaţie îîn momentul
pornirii, se gaî ndea Fiona daî ndu-i lui Newman mirosul. Dar
de-a lungul drumului este posibil ca Walter saă fi devenit,
confuz.
Caî t de cumplit trebuie saă fie saă te simţi pierdut, saă te uiţi
îîn jur şi saă nu regaă seşti nimic familiar, caî nd odinioaraă ştiai
fiecare copac, fiecare potecaă , fiecare cotituraă .
Newman era neraă bdaă tor şi adulmeca de-a lungul unei
scurgeri. Aerul se va urca îîn sus şi efectul de coş, îînaă lţimea
copacilor va dispersa mirosul îîn caî teva direcţii. Caî nd
ajunseraă îîntr-o zonaă cu tufişuri dese, Fiona se uitaă dupaă
semne – o bucataă de material sfaî şiat, îîn maă ceşi, ramuri
îîndoite sau rupte.
Newman deveni alert, apoi alese o potecaă provocatoare
pentru el. Caî nd poteca deveni planaă , Fiona se opri saă îîi dea
partenerului ei apaă şi baă u şi ea puţin.
Verificaă harta, consultaă busola.
Era posibil ca Walter saă fi faă cut un detur, saă o fi luat îînapoi
sau saă se fi îîndepaă rtat, mergaî nd îîncoace şi-ncolo, faţaă de
locul de pescuit, luaî nd-o spre fosta casaă a fiicei lui?
Ducaî ndu-se, de fapt, la nepotul lui? Pentru Ziua Caî rligului şi
a Undiţei?
Oprindu-se, îîncercaă saă priveascaă , din perspectiva lui
Walter, staî ncile, copacii, cerul, potecile.
Pentru el, îîşi imagina Fiona, a se pierde aici era ca şi cum
s-ar fi pierdut îîn propria lui casaă . IÎnspaă imaî ntaă tor, frustrant.
Posibil ca el saă se fi îînfuriat din cauza asta, saă se fi
suprasolicitat, sau saă se fi speriat, devenind din ce îîn ce mai
confuz, baî ntuind îîn cercuri faă raă ţintaă .
IÎi daă du din nou lui Newman mirosul.
— El e Walt. Gaă seşte-l pe Walt.
Urmaă caî inele, caă ţaă raî ndu-se peste o graă madaă de bolovani.
Viraî nd astfel îînspre sectorul lui Chuck, observaă ea şi îîşi
anunţaă poziţia, la bazaă .
Caî nd îîncepuraă saă coboare, Newman deveni alert, foarte
alert, apoi îîşi faă cu loc printre tufişuri.
Fiona îîşi scoase banda ca saă marcheze locul alertei.
— Ce-ai gaă sit? Fiona îîşi aprinse lanterna ca saă neutralizeze
umbrele acelea verzui.
Vaă zu mai îîntaî i solul raă vaă şit, depresiunile şi şi-l imaginaă pe
baă traî n caă zaî nd, îîncercaî nd saă se agaţe cu podul palmelor, cu
genunchii.
Maă ceşii care îîl zgaî riau, se gaî ndi Fiona. Şi, mişcaî nd
lanterna, vaă zu caî teva faî şiuţe de material roşu, ataî rnate de
spini.
— Bun baă iat. Bun baă iat, Newman. Baza, aici e Fee. Sunt
cam la patruzeci şi cinci de metri de graniţa mea vesticaă .
Avem caî teva fire roşii prinse îîn maă ceşi şi ceva care seamaă naă
cu o caă dere. Terminat.
— Baza, aici e Chuck. Tocmai i-am gaă sit şapca. Fee, Quirk
maă alerteazaă îîn direcţia ta. O luaă m spre est. Baă iatul meu a
gaă sit ceva. O saă … Stai aşa! îîl vaă d! E caă zut. IÎn vale. Coboraî m la
eL Nu mişcaă . Terminat.
— Chuck, vin la tine. Vaă ajutaă m. Terminat. Newman!
Gaă seşte-l pe Walt. Gaă seşte-l!
Fiona ignoraă sporovaă iala pe care o auzea prin radio, îîn
timp ce îîşi continua drumul spre vest, paî naă caî nd Chuck
raportaă din nou.
— Am ajuns la el. Este inconştient. Pulsul este
imperceptibil. Are o ranaă la cap, numeroase zgaî rieturi – pe
faţaă , pe maî ini. Are şi o taă ieturaă la picior. O saă avem nevoie de
ajutor saă -l scoatem de aici. Terminat.
OBOSITAĂ DAR REVIGORATAĂ de hot dog-ul îînfulecat îîn
grabaă la Deer Harbour, Fiona se îîntorcea acasaă . Se gaî ndea caă
îîşi faă cuseraă treaba şi îîncaă foarte bine. Acum nu mai trebuia
decaî t saă spere caă robusteţea fizicaă a lui Walter îîl va ajuta saă
îînvingaă raă nile şi leziunile suferite.
— Noi am faă cut tot ce-am putut, corect? Se îîntinse şi-l
maî ngaî ie pe Newman. Mai mult nu puteam face. Oricum, ai
nevoie de o baie bunaă , dupaă toate astea…
Mai merse puţin şi opri maşina. Un al doilea saî nger se
îînaă lţa frumos ca o fotografie, vizavi de celaă lalt. Şi la amaî ndoi
li se pusese, grijuliu, compost.
— Ah, nu… Direct la ţintaă , spuse Fiona şi inima ei oftaă .
Peck şi Bogart, îînnebuniţi saă o vadaă , alergau caî nd spre
maşinaă , caî nd îînapoi spre casaă , ca şi cum ar fi vrut saă spunaă ,
Hai odată! Hai odată acasă!
Dar urmaî ndu-sș i instinctul, Fiona coborîî din maşinaă şi
deschise portiera din spate.
— Veniţi, vaă fac o plimbare.
Nu a fost nevoie saă -i invite de douaă ori. IÎn timp ce caî inii se
salutau îîntre ei, iar cei raă maşi acasaă explorau toate
mirosurile fascinante pe care le adusese cu el Newman,
Fiona îîntoarse maşina.
PE VERANDA ATELIERULUI SAĂ U, Simon lustruia o masaă .
Vremea caldaă , dulceaţa aerului îîl tentaseraă saă lucreze afaraă .
Cu grija şi precizia unui chirurg, netezea picioarele lucioase,
din lemn de nuc. Decise saă paă streze culoarea natur şi saă
scoataă îîn evidenţaă granulaţia finaă , cu lac incolor. Dacaă cineva
vroia ceva uniform, atunci saă se ducaă saă cumpere altceva.
— Nici prin cap saă nu-ţi treacaă , îîi porunci lui Jaws care
îîncerca saă se culce pe piatra de şlefuit pe care o folosea
Simon pentru suprafeţele mai mari. Nu acum, mai taî rziu,
adaă ugaă el, caî nd caă ţelul îîl îîmpunse cu naă sucul îîn braţ.
Jaws se taî rîî afaraă de pe verandaă saă aleagaă un baă ţ din
graă mada de alte beţe, mingi, jucaă rii de ros şi pietre asortate,
pe care o adunase îîn ultimele nouaă zeci de minute.
Simon se opri ataî t caî t saă scuture din cap.
— Caî nd termin eu aici.
Caî inele daă dea din coadaă , dansaî nd îîn loc, straî ngaî nd baă ţul
îîn dinţi.
— Chestia asta nu ţine.
Jaws se aşezaă , îîşi ridicaă o laă buţaă , îînclinaî ndu-şi capul.
— Tot n-o saă ţinaă , mormaă i Simon, dar simţi cum se moaie.
IÎn fond, de ce saă nu facaă totuşi o pauzaă , saă arunce baă ţul aă la
afurisit? Problema era caă , aruncaî ndu-l o dataă , caî inele o saă
vrea saă i-l arunce de o jumaă tate de milion de ori. Şi ce, era
obligatoriu saă i-l arunce din nou, dacaă i-l aducea îînapoi şi i-l
laă sa jos la picioarele lui?
— Bine, bine, dar nu-ţi acord decaî t zece minute, dupaă
care… Hei!
Enervat caă dupaă ce abia îîl convinsese saă se joace cu el,
Jaws o luaă la fugaă , îîl urmaă ri. Peste caî teva secunde, maşina
Fionei faă cea curba spre casaă .
Caî nd coborîî din maşinaă , Simon îînjuraă îîn barbaă vaă zaî ndu-l
pe Jaws pregaă tindu-se saă saraă . Nu exersaseraă la asta douaă
afurisite de zile? Fiona contracaraă , îîl faă cu saă se aşeze, apoi
acceptaă baă ţul pe care i-l oferea Jaws, aruncaî ndu-i-l ca pe o
lance.
Caî nd Fiona deschise portiera din spate, totul se
transformaă îîntr-o canino-nebunie.
Simon se îîntoarse la lustruitul lui. Maă car c-o saă -i ţinaă
caî inele departe paî naă îîşi termina el treaba şi tot era ceva. La
vremea caî nd Fiona reuşi saă ajungaă pe verandaă , Jaws mai
scosese trei beţe din movila lui.
— Marea lui comoaraă , spuse ea.
— A tot îîncercat saă maă prosteascaă , aducaî nd chestiile astea
aici.
Fiona se aplecaă , alese o minge galbenaă de tenis şi o aruncaă
îîn sus şi îîn lungime.
Se dezlaă nţui altaă nebunie.
— Mi-ai mai adus un pom.
— De vreme ce ai decis saă -l plantezi acolo pe primul,
asimetria maă caă lca pe nervi.
— Şi le-ai pus compost.
— La ce bun saă te osteneşti saă plantezi ceva, dacaă nu o faci
cum trebuie?
— Mulţumesc, Simon, spuse Fiona afectat.
Simon îîi aruncaă o privire şi îîi vaă zu raî sul din ochi.
— Cu plaă cere, Fiona.
— Dacaă eram acasaă , te ajutam şi eu.
— Ai plecat devreme.
Fiona aşteptaă , dar el nu puse îîntrebarea.
— Am avut o misiune de Căutare şi Salvare, îîn San Juan.
Simon se opri din lucru, acordaî ndu-i acum toataă atenţia.
— Şi cum a mers?
— L-am gaă sit. Un baă rbat îîn vaî rstaă , cu un Alzheimer
incipient. A plecat saă se plimbe, şi-a luat şi trusa de pescuit.
Se pare caă a intrat îîn derutaă , poate caă îîn mintea lui vroia saă
facaă o micaă vizitaă îîn trecut şi s-a îîndreptat spre unul din
locurile lui de pescuit. Confuzia a devenit şi mai mare şi,
dupaă traseul urmat, s-a îîntors şi a îîncercat saă ajungaă pe jos la
vechea casaă a fiicei sale, ca saă -şi ia nepotul. Ei locuiesc acum
cu el. A mers mult îîn cerc, s-a îîntors, a mers mile îîntregi,
credem noi. A ajuns la capaă tul puterilor, apoi a caă zut uraî t de
tot.
— Caî t de uraî t?
— Raă ni la cap şi la picior, contuzii, fisuraă la glezna staî ngaă \
o mulţime de vaî naă taă i, laceraţii, deshidratare, şoc.
— O saă supravieţuiascaă ?
— Are o constituţie robustaă aşa caă sunt optimişti, dar la
naiba, ştiu caă a luat-o pe cocoaşaă . Iar noi suntem fericiţi caă l-
am gaă sit, mulţumiţi caă unitatea şi-a faă cut treaba şi îîngrijoraţi
caă poate totuşi am ajuns prea taî rziu.
Fiona luaă de jos un alt baă ţ.
— Se pare caă o saă fie o masaă foarte frumoasaă . Ce-ar fi saă -ţi
mulţumesc pentru pom, jucaî ndu-maă cu Jaws paî naă termini?
Simon plimba piatra de şlefuit dintr-o maî naă îîntr-alta,
studiind-o.
— Ai venit aici ca saă te joci cu caî inele?
— Am venit aici ca saă -ţi mulţumesc şi cum Syl mi-a preluat
orele de dimineaţaă şi sunt liberaă paî naă la cinci şi jumaă tate, am
decis saă vin saă -ţi mulţumesc personal.
— Caî t e ceasul acum?
Fiona îîşi arcui spraî ncenele, se uitaă la ceas.
— Trei şi un sfert.
— Perfect. Simon laă saă jos piatra de şlefuit, apoi coborîî de
pe verandaă , o luaă de braţ şi o trase spre casaă .
— Mergem undeva?
— Ştii al naibii de bine unde mergem.
— Poate caă s-ar cuveni puţinaă îîncaă lzire îînainte…
Simon o îîntoarse spre el, îîşi strivi gura de a ei şi îîşi coborîî
maî inile, fraă maî ntaî ndu-i fesele.
— Ai dreptate, asta o saă -şi facaă treaba. Vreau doar saă -ţi
spun caă de obicei nu maă las aşa uşor, dar…
— Nu-mi pasaă . De data asta maî inile lui se strecuraraă sub
jacheta ei, sub bluzaă , îîn sus pe spinarea ei goalaă .
— Nici mie. Afaraă !
— N-o saă fac asta cu toţi caî inii îîn jur.
— Nu. Fiona îîşi sugrumaă un chicot de raî s, se luptaă saă se
menţinaă pe picioare, îîn timp ce se lipeau unul de celaă lalt. Le-
am spus doar caî inilor saă stea afaraă .
— Bunaă gaî ndire. O taî rîî spre terasa din spate, îîn casaă .
IÎi smulse jacheta, o lipi de perete. Disperataă de dorinţaă ,
Fiona îîncepu saă tragaă de caă maşa lui.
— Stai.
— Nu.
— Nu, vreau saă spun… Ştiu caă eşti fericitaă saă maă vezi, dar
simt un ciocan real care maă apasaă îîn… Ah, Dumnezeule.
Simon se daă du îînapoi şi se uitaă îîn jos.
— Rahat. Scuze. Şi îîşi desprinse de la braî u centura cu
scule, daî ndu-i drumul jos.
— Lasaă -maă doar… îîi daă du îîn laă turi caă maşa de lucru, apoi îîi
trase îîn sus maieul pe care-l purta pe dedesubt.
— Ah, mmm, faă cu ea plimbaî ndu-şi maî inile îîn sus, pe
pieptul lui. Prea mult timp, apucaă saă mai spunaă , îînainte ca ei
saă -şi lipeascaă gura de gaî tul ei.
— Trebuie saă ne graă bim.
— IÎn regulaă . Spunaî nd asta, Simon îîi smulse bluza, faă caî nd
saă saraă nasturii îîn aer.
Ar fi trebuit saă se simtaă şocataă , poate chiar enervataă – îîn
fond fusese o bluzaă decentaă – dar sunetul materialului
sfaî şiat, urmat de maî inile aspre pe saî nii ei o îîmpinseraă pe
culmile dorinţei.
Se cutremuraă agaă ţaî ndu-se de el, luptaî ndu-se cu fermoarul
de la pantalonii lui, îîn timp ce sunete neraă bdaă toare îîi ieşeau
din gaî tlej. Simon îîl trase pe al ei îîn jos, îîntr-o mişcare rapidaă ,
neraă bdaă toare, apoi îîşi strecuraă maî na îînaă untru, îîn jos, peste.
IÎi urmaă ri chipul, îîi urmaă ri ochii aceia calmi lucind ca sticla
albastraă , caî nd ea erupse lipitaă de el. Apoi îîi luaă din nou gura,
saă rutaî nd-o paî naă caî nd deveni moale ca gelatina.
— Nu, nu, şopti el caî nd Fiona îîncepu saă se prelingaă pe
perete îîn jos.
Cea mai simplaă soluţie era saă o ridice pe umaă r şi saă
gaă seascaă cea mai la îîndemaî naă suprafaţaă plataă . Şi o laă saă jos pe
masa din sufragerie, îîmpingaî nd îîn laă turi obiectele de pe ea.
Tot ce caă dea şi se spaă rgea, putea fi îînlocuit.
Pentru caă o dorea goalaă , îîi scoase cizmele.
— Centura, desfaă -o.
— Ce? Ah. Se uita la tavan, ca o victimaă şocataă , îîn timp ce-
şi desfaă cea cureaua.
— Sunt pe masaă ?
IÎi scoase pantalonii traă gaî ndu-i de partea de jos.
— Sunt goalaă , pe masa ta?
— IÎncaă nu de tot.
Dar aproape. IÎşi vroia maî inile pe fiecare centimetru de
piele deja goalaă , sau îîncaă nu. Se ocupaă de propriile lui ghete,
pantaloni, apoi se caă ţaă raă saă o caă laă reascaă .
— La îîndemaî naă , decise el observaî nd îînchizaă toarea din
faţaă a sutienului. O desfaă cu şi se aplecaă saă devoreze.
— Ah, Dumnezeule. Fiona se arcui, cu maî inile îîn pumni, pe
masaă , îînainte de a-şi îînfige degetele îîn spinarea lui. Slavaă
Domnului. Nu te opri. Pur şi simplu, nu te opri.
Simon îîşi folosi dinţii şi Fiona crezu caă o saă îînnebuneascaă .
Prea mult, prea mult, acest val enorm de nevoie şi de plaă cere
şi de dorinţaă . Şi totuşi, trupul ei îîl consumaă , murind dupaă
mai mult.
Fiona auzi din nou zgomot de material sfaî şiat şi îîşi daă du
seama caă el îîi rupea chiloţii de pe ea.
Era violataă , îîşi spuse, gaî faî ind dupaă aer – şi acel. Mic
saî mbure de şoc nu faă cu decaî t saă se adauge emoţiei saă lbatice.
IÎncercaă saă -i spunaă numele, saă temporizeze puţin – ataî ta
caî t saă apuce saă respire – sau saă raă spundaă . Dar el îîi desfaă cu
genunchii şi intraă îîn ea. Dur ca oţelul şi iute ca fulgerul. Şi
atunci nu mai putu decaî t saă strige şi saă caă laă reascaă furtuna.
Se îînchise îîn jurul lui caî nd terminaă , straî ngaî nd ca un pumn.
Senzaţia nu faă cu decaî t saă -l biciuiascaă mai mult pe Simon. O
dorise şi dorinţa devenise tot mai acutaă îîn ultimele zile. Dar
acum, cu acest trup lung, îîncordat, care tremura sub al lui, cu
muşchii aceia surprinzaă tori şi sexi îîntaă rindu-se sub maî inile
lui, aceastaă dorinţaă îîşi raă suci îîn el muchia ascuţitaă .
Continuaă paî naă caî nd ea se relaxaă şi mai mult, paî naă caî nd
acea muchie taă ie îîn el, golindu-l şi uşuraî ndu-l.
Fiona auzea muzicaă . Caî ntau oare îîngerii? se îîntrebaă ea
ameţitaă . I se paă rea ciudat saă caî nte îîngerii dupaă un sex pe
masaă . Reuşi saă îînghitaă , cu un gaî tlej cumplit de uscat.
— Muzicaă , şopti ea.
— E telefonul meu. IÎn pantaloni. Lasaă -l saă sune.
— Ah. Nu sunt îîngeri.
— Nu. E Def Leppard. Rock.
— Bine. Fiona reuşi saă -şi gaă seascaă ataî ta energie caî t saă
ridice o maî naă şi saă îîl maî ngaî ie pe spate.
— IÎncaă o dataă , trebuie saă -ţi mulţumesc, Simon.
— Pentru puţin.
Fiona raî se raă guşit.
— Asta e bine, pentru caă nu prea cred caă am contribuit
cine ştie ce.
— M-am plaî ns cumva?
Fiona zaî mbi, îînchise ochii şi continuaă saă -l maî ngaî ie pe
spate.
— Unde anume suntem, exact?
— La parter, îîn partea-de-sufragerie-a-biroului-meu.
Pentru moment.
— Deci am faă cut sex pe… partea-de-sufragerie din… biroul
taă u.
— Da.
— Tu ai faă cut masa?
— Da.
— Este foarte bine lustruitaă . Şi remarcabil de solidaă , spuse
chicotind.
— Eu fac treabaă bunaă . Simon îîşi ridicaă apoi capul, uitaî ndu-
se îîn jos la ea. Şi zaî mbi.
— Este lemn de cireş cu intarsii de mesteacaă n. Stilul
piedestal. Aveam de gaî nd saă o vaî nd, dar acum m-am
raă zgaî ndit, cred.
— Dacaă te raă zgaî ndeşti, sunt prima pe listaă .
— Mai vedem. Dar îîn mod cert, ţi se potriveşte.
Fiona îîi atinse obrazul cu maî na.
— IÎmi dai puţinaă apaă ? Maă simt ca şi cum aş fi urcat
Muntele Constituţiei, faă raă sticlaă .
— Cum saă nu.
Fiona ridicaă din spraî ncene caî nd Simon se rostogoli jos de
pe masaă şi ieşi gol din îîncaă pere. Deşi se simţea mulţumitaă cu
trupul ei, nu se vedea plimbaî ndu-se goalaă prin casaă .
Totuşi, Simon araă ta al naibii de bine faă caî nd asta.
Se ridicaă , inspiraă adaî nc şi îîncepu saă se îîntindaă , cu un
zaî mbet uriaş pe chip. Apoi se opri, îîn şoc. Faă cuseraă tocmai
sex nebun pe masa din sufragerie, îîn faţa ferestrelor
deschise, faă raă perdele. Vedea caî inii haî rjonindu-se, vedea
aleea, îîşi vedea maşina.
Oricine putea veni aici cu maşina, sau îîn plimbare pe jos,
de pe falezaă , sau din paă dure.
Caî nd Simon se îîntoarse cu o sticlaă cu apaă , cu capacul deja
desfaă cut şi pe jumaă tate goalaă , Fiona îîi araă taă cu degetul:
— Ferestrele.
— Da. Masaă , ferestre, tavan, podea. Ia-o. Am îînceput-o eu,
o poţi termina tu, spuse el îîntinzaî ndu-i sticla.
— Dar ferestrele. Ziua îîn amiaza mare, deschise.
— Este puţin cam taî rzior saă te ruşinezi.
— Nu mi-am dat seama.
Fiona baă u îîndelung, baă u din nou.
— Cel mai bine aşa. Dar data viitoare – dacaă te mai
intereseazaă vreo dataă viitoare…
— IÎncaă n-am terminat cu tine.
— Stilul Simon, spuse Fiona baî nd din nou, dar mai îîncet.
Data viitoare cred caă va trebui saă îîncercaă m mai multaă
intimitate.
— Te graă beai.
— Nu mai am argumente.
Simon îîi zaî mbi din nou.
— Dai al naibii de bine ca piesaă centralaă de decor. Nu am
nevoie decaî t de o fotografie de-a ta, staî nd acolo îîn mijlocul
mesei, cu paă rul exact caî t trebuie îîn soare, raă vaă şit îîn jurul
feţei, cu picioarele astea lungi îîncepaî nd chiar de sub saî ni. Aş
putea lua o avere uriaşaă pe masa asta.
— Nicio şansaă .
— IÎţi dau treizeci la sutaă din profit.
Fiona raî se, dar nu era chiar convinsaă caă el glumea.
— Raă maî ne tot nu, îîn continuare. Iar acum, deşi nu vreau,
trebuie saă maă îîmbrac şi saă plec.
Simon îîi luaă maî na, îîi îîntoarse îîncheietura şi se uitaă la ceas.
— Mai avem o oraă .
— IÎn care eu trebuie saă ajung acasaă , saă maă spaă l. Caî inii sunt
foarte… sensibili la miros.
— Am îînţeles. Vor mirosi sexul.
— IÎn termeni nedelicaţi, da. Aşa caă trebuie saă fac un duş. Şi
am nevoie şi de o caă maşaă . Pe-a mea mi-ai sfaî şiat-o.
— Te…
— Maă graă beam. Raî se şi îîn ciuda ferestrelor faă raă perdele, fu
tentataă saă se ridice îîn picioare pe masaă şi saă execute un dans
al fericirii. Dar tot trebuie saă -mi îîmprumuţi o caă maşaă .
— S-a faă cut.
Caî nd Simon ieşi din nou îîn pielea goalaă , Fiona scuturaă din
cap, se daă du jos de pe masaă şi îîşi puse pantalonii şi sutienul.
Simon se reîîntoarse şi îîi azvaî rli cu dezinvolturaă caă maşa pe
care i-o smulsese ea de pe el, cu puţin timp îîn urmaă .
— Mulţumesc.
IÎn timp ce Fiona îîşi traă gea cizmele, el îîşi punea pantalonii.
Deşi se simţea uşor visaă toare, se acordaă tonului saă u
nonşalant, se apropie de el şi îîi atinse din nou faţa.
— Data viitoare poate caă vom cina mai îîntaî i. Mulţumesc
pentru pom şi pentru folosirea meşei.
Ieşi, îîşi chemaă caî inii şi îîl scaă rmaă naă pe Jaws de la revedere.
IÎi faă cu plaă cere saă -l vadaă pe Simon staî nd pe terasaă , faă raă
caă maşaă , cu maî inile îîn buzunarele pantalonului îîncaă
neîîncheiat, privind-o îîndepaă rtaî ndu-se cu maşina.
CAPITOLUL DOISPREZECE
Francis X. Eckle îîşi terminaă Suta zilnicaă . O sutaă de flotaă ri, o
sutaă de abdomene, o sutaă de genoflexiuni. Ca îîntotdeauna, îîn
intimitatea camerei lui de motel.
IÎşi faă cu duşul, preferaî nd propriul saă u gel neparfumat îîn
locul saă punului îîmpuţit, din dotarea motelului. Se baă rbieri
folosind un aparat electric compact, pe care-l curaă ţa metodic
îîn fiecare dimineaţaă . Se spaă laă pe dinţi cu periuţa de voiaj din
trusa lui, pe care o îînsemnaă apoi cu un X, ca saă o arunce mai
taî rziu.
Nu laă sa niciodataă nimic îîn coşul de gunoi al motelului.
Se îîmbraă caă îîn nişte pantaloni largi, de trening şi un maieu
supradimensionat şi se îîncaă lţaă cu tenişi pentru alergat,
impersonali. Avea, sub maieu, o centuraă de siguranţaă cu
banii şi cu actualul saă u card de identitate. Pentru orice
eventualitate.
Se studie îîn oglindaă .
Hainele şi umflaă tura centurii mascau un trup zvelt, pe care
şi-l sculptase la perfecţiune, laă saî nd impresia unui om
obişnuit, uşor îîndesat, la mijlocul vieţii, îîntr-o dimineaţaă
obişnuitaă . IÎşi studie chipul – ochi caă prui, nas lung, subţire,
guraă fermaă , obraji netezi – paî naă caî nd se declaraă satisfaă cut de
expresia lui plaă cutaă , uşor de uitat.
Paă rul şaten era tuns scurt. Ar fi preferat saă se radaă , pentru
comoditate şi curaă ţenie, dar deşi un cap chel devenise ceva
caî t se poate de comun, mentorul lui insistase caă ar fi atras
mai mult atenţia decaî t paă rul obişnuit, şaten.
IÎn dimineaţa asta, ca de altfel îîn toate dimineţile din
ultimele saă ptaă maî ni, se gaî ndi saă ignore aceastaă directivaă şi saă
facaă ceea ce i se potrivea lui.
IÎn dimineaţa asta, ca îîn fiecare dimineaţaă , rezistaă tentaţiei.
Dar pe maă suraă ce simţea crescaî ndu-i propria putere, pe
maă suraă ce-şi forma noul saă u eu, devenea tot mai greu saă
urmeze planul lecţiei.
— IÎncaă … Dar nu pentru multaă vreme, spuse el îîncet, îîşi
puse pe cap o caschetaă bleumarin, faă raă logo. Nimic la el nu
atraă gea atenţia, nici maă car o singuraă privire a unui eventual
trecaă tor.
Nu staă tea niciodataă mai mult de trei nopţi îîn acelaşi motel
sau hotel – douaă nopţi era cel mai bine. O dataă la douaă escale
caă uta unul cu salaă de forţaă , dar îîn rest se orienta spre
stabilimentele ieftine, unde serviciile – ca şi atenţia
personalului – erau aproape inexistente.
Traă ise modest toataă viaţa lui, chivernisindu-şi grijuliu
baă nuţii. IÎnainte de a porni îîn aceastaă caă laă torie, îîşi vaî nduse
treptat tot ce avusese el de valoare.
Paî naă la sfaî rşitul caă laă toriei, îîşi va putea permite
nenumaă rate camere ieftine de motel.
Vaî rîî îîn buzunar cardul-cheie şi luaă o sticlaă de apaă din lada
adusaă de el. IÎnainte de a ieşi, porni camera video ascunsaă îîn
ceasul lui de voiaj, cu alarmaă , apoi îîşi vaî rîî îîn urechi
microfoanele de la ipodul lui.
Prima îîl va asigura caă femeia de serviciu nu i-a scotocit
prin lucruri; microfoanele vor descuraja conversaţia cu
straă inii.
Avea nevoie de sala de forţaă , avea nevoie de greutaă ţi şi de
aparate şi de eliberarea mentalaă şi fizicaă pe care o asigurau
acestea. De caî nd se transformase, zilele faă raă ele îîl laă sau
tensionat şi furios şi nervos, cu mintea îînceţoşataă . Ar fi
preferat saă lucreze îîn solitudine, dar viaţa pe drumuri cerea
ajustaă ri.
Aşa caă îîşi arboraă expresia plaă cutaă , ieşi, traversaă holul
minuscul şi o luaă spre minusculul club de saă naă tate.
La una din cele douaă benzi de alergare exersa un baă rbat cu
o expresie vizibil nefericitaă , îîn timp ce o femeie îîntre douaă
vaî rste pedala pe o bicicletaă culcataă , citind totodataă o revistaă
cu coperţi viu colorate. IÎşi programa cu grijaă vizitele la salaă –
saă nu fie nici primul sau singurul.
Alese cealaltaă bandaă de alergare, selectaă programul, apoi
îîşi opri ipodul ca saă urmaă reascaă ştirile la televizorul agaă ţat
îîntr-un colţ.
IÎşi spuse caă trebuia saă urmeze o poveste.
Dar îîn timp ce erau prezentate evenimentele
internaţionale îîncepu saă alerge pe bandaă , laă saî ndu-şi mintea
saă se concentreze asupra ultimei corespondenţe a
mentorului saă u. Memorase fiecare raî nd îînainte de a distruge
scrisoarea, aşa cum faă cuse şi cu celelalte.
Dragă prietene, sper că eşti bine. Sunt mulţumit cu
activitatea ta de până acum, dar vreau să te sfătuiesc să nu te
grăbeşti, să nu acţionezi prea curând. Nu uita să te bucuri de
călătoriile taie, de realizările taie şi vreau să ştii că ai în
continuare tot sprijinul şi recunoştinţa mea, în timp ce te
pregăteşti să corectezi prosteasca şi dezamăgitoarea mea
greşeală.
Educă-ţi trupul, mintea şi spiritul. Menține-ți disciplina. Tu
eşti puterea, tu deţii controlul. Foloseşte-le pe amândouă cu
înţelepciune şi vei obţine mai multă faimă, mai multă groază,
mai mult succes decât oricine dinaintea ta.
Aştept cu nerăbdare veşti şi nu uita că sunt alături de tine
în fiecare pas al călătoriei tale.
Îndrumătorul tău.
Eckle se gaî ndea caă soarta îîl îîndrumase spre îînchisoarea
aceea, unde George Allen Perry îîi descuiase celula îîn care
fusese îîncarcerat toataă viaţa. Se claă tinase mai îîntaî i nesigur ca
un copil, îîn timp ce faă cea acei primi paşi spre libertate, apoi
îîncepu saă meargaă , apoi saă alerge. Acum ardea de neraă bdare
saă simtaă gustul acestei libertaă ţi, aşa cum avea nevoie saă
respire. Ardea de neraă bdare saă îînceapaă saă se smulgaă din
regulile, din normele categorice pe care i le cerea Perry.
Nu mai era baă ieţelul staî ngaci, domol, disperat saă obţinaă
aprobarea şi vaî nat de cei duri. Nu mai era copilul trecut din
maî naă îîn maî naă din cauza unei curve egoiste de mamaă .
Nu mai era adolescentul cu coşuri, supraponderal, ignorat
sau luat îîn deraî dere de fete.
Traă ise toataă viaţa lui îînchis îîn aceastaă cuşcaă a amaă girii.
Stai cuminte, lasaă -te tolerat, respectaă regulile, studiazaă şi ia
resturile raă mase de la festinul celor mai puternici, mai
atraă gaă tori, mai agresivi.
De caî te ori nu se perpelise el îîn taă cere, caî nd fusese ocolit
de la o promovare, de la un premiu, respins de caă tre o fataă ?
De caî te ori nu-şi imaginase el singur, îîn îîntuneric, o
raă zbunare îîmpotriva colegilor, a studenţilor, a vecinilor, chiar
şi a straă inilor de pe stradaă ?
Aşa cum îîi explicase Perry, îîşi îîncepuse aceste caă laă torii
îînainte de îîntaî lnirea lor – dar îîşi caă rase tot timpul cuşca cu
el. Lucrase saă -şi disciplineze trupul prin durere, frustrare şi
lipsuri. Caă utase şi gaă sise un control interior rigid, dar eşuase
totuşi, îîn ataî tea feluri. Pentru caă era, îîn continuare, îînchis îîn
cuşca lui. Incapabil saă facaă sex cu femeile, caî nd îîn sfaî rşit,
accepta vreuna saă se culce cu el. Obligat saă se umileascaă
ducaî ndu-se la curve – aşa cum fusese mama lui.
Dar gata. Crezul lui Perry predica ideea caă actul sexual
diminua puterea unui baă rbat, transferaî nd aceastaă putere
femeii – care, îîntotdeauna, întotdeauna o va folosi îîmpotriva
lui. Eliberarea putea fi obţinutaă îîn alte modalitaă ţi, mai
potente. Modalitaă ţi pe care doar caî ţiva, relativ puţini,
îîndraă zneau saă le practice. Prin aceastaă uşurare puterea şi
plaă cerea creşteau.
Acum caă fusese deschisaă cuşca, descoperise îîn el ataî t
aptitudinea şi apetitul pentru aceastaă eliberare, caî t şi
puterea cu care se îîncaă rca, prin ea.
Dar odataă cu puterea venea şi responsabilitatea – pe care,
recunoştea el, îîi era greu saă o controleze. Cu caî t acumula mai
multaă putere, cu ataî t dorea mai multaă . Desigur, Perry avea
dreptate. Trebuia saă -şi paă streze disciplina, saă se bucure de
caă laă torie şi saă nu se graă beascaă .
Şi totuşi…
IÎn timp ce maă rea viteza şi rezistenţa benzii de rulare,
Francis îîşi promise lui şi mentorului saă u absent caă se va
abţine cel puţin douaă saă ptaă maî ni de la a-şi caă uta urmaă toarea
parteneraă .
IÎn schimb va mai caă laă tori puţin – faă raă un plan. IÎi va
permite puterii sale saă se reîîncarce, îîşi va hraă ni mintea citind
caă rţi.
Nu o va porni spre nord, nu îîncaă .
Şi îîn timp ce se va reîîncaă rca şi se va alimenta, va
monitoriza pe blogul ei, pe website-ul ei, dezamaă gitoarea
greşealaă a lui Perry. Caî nd va sosi timpul, va corecta aceastaă
greşealaă – singura plataă pe care i-a cerut-o Perry ca preţ
pentru faptul caă i-a sfaă raî mat cuşca.
Aştepta neraă bdaă tor ca un copil, aplauzele paă rinţilor,
aprobarea lui Perry caî nd o va raă pi, o va strangula şi o va
îîngropa pe Fiona Bristow.
Cu imaginea ei îîn minte, parcurse şi urmaă toarea milaă , îîn
timp ce sudoarea îîi şiroia de-a lungul feţei, de-a lungul
trupului. Recompensa veni caî nd prezentatoarea ştirilor
raportaă descoperirea trupului unei tinere îîn paă durea
Klamath National.
Pentru prima oaraă îîn dimineaţa aceea, Eckle zaî mbi.
DUMINICAĂ , May şi caî inii ei veniraă îîn vizitaă . Ploaia din
noaptea de saî mbaă taă laă sase aerul raă coros şi proaspaă t ca
sorbetul şi acoperise cu o boare verde saî ngerii care flancau
podeţul. Pe caî mp, iarba straă lucea umedaă , apa bulbucea îîn
raî uleţ şi caî inii, ca nişte copii, alergau şi se jucau.
Pe scara dimineţilor leneşe de duminicaă , Fiona îîi acordase
acesteia o solidaă notaă de zece. Se relaxa pe verandaă
îîmpreunaă cu Mai, savuraî nd cafeaua şi brioşele cu merişor pe
care le cumpaă rase aceasta din sat.
— E ca un premiu.
— Hmm? Praă buşitaă pe spate, cu ochii pe jumaă tate deschişi
îîn spatele ochelarilor cu umbre chihlimbarii, May mai îîncepu
o brioşaă .
— Dimineţi ca asta sunt ca un premiu pentru restul
saă ptaă maî nii. Toate sculaă rile, plecaă rile, tot acel dute-vino din
fiecare dimineaţaă . Asta este ca cireaşa de pe tort, ca premiul
din fundul cutiei cu cereale.
— IÎn viaţa mea viitoare o saă vreau saă maă îîntorc aici
reîîncarnataă îîn caî ine, pentru caă îîntr-adevaă r, pentru ei fiecare
dimineaţaă este ca premiul din fundul cutiei cu cereale.
— Dar ei nu beau cafea pe terasaă .
— Adevaă rat, dar apa din toaletaă are şi ea un gust minunat.
Fiona studia gaî nditoare cafeaua.
— Ce fel de caî ine?
— Cred caă Marele de Pirinei, pentru dimensiunea şi
maiestuozitatea lui. Cred caă merit asta, dupaă ce am fost ataî t
de micaă o viaţaă îîntreagaă .
— Simpaticaă alegere.
— Ei, m-am gaî ndit ceva la asta. Mai caă scaă , se îîntinse.
— M-a sunat azi-dimineaţaă şeriful Tyson saă -mi spunaă caă
au reuşit saă -l stabilizeze pe Walter. Mai raă maî ne caî teva zile îîn
spital, iar dacaă starea lui va fi bunaă , îîi vor da drumul acasaă .
Familia face aranjamente pentru angajarea unei infirmiere.
— Astea sunt veşti bune. Vrei saă le transmit mai departe?
— L-am anunţat eu pe Chuck şi-mi imaginez caă se ocupaă el
de asta. Şi cum tot veneam aici, mi-am spus caă o saă te anunţ
personal. Apropo, chiar îîmi plac pomii taă i.
— Nu sunt minunaţi? Fiona zaî mbi privindu-i. Nu ştiu de ce
nu m-am gaî ndit mai devreme la asta. Acum maă gaî ndesc saă
plantez ceva colorat îîn capaă tul celaă lalt al aleii. Ca un fel de
intrare. Va fi ca un semn de recunoaştere, pentru clienţii mei.
IÎntorci pe aleea cu… cu ce-o saă decid saă plantez acolo.
Mai îîşi laă saă ochelarii îîn jos, saă o studieze pe Fiona pe
deasupra lor.
— IÎncepe saă ţi se ridice moralul? Eu care îîmi faă ceam griji
caă o saă -ţi pui poartaă .
Sorbindu-şi cafeaua, Fiona privea caî inii care tropaă iau îîn
jurul graă dinii, îîn ceea ce numea ea Concursul Pipiului.
— Din cauza lui Vickie Scala? spuse ea referindu-se la
ultima victimaă . Nicio poartaă nu m-ar ajuta, dacaă … şi este un
mare dacaă .
Dar ca şi Mai cu viaţa ei viitoare, se gaî ndise şi ea la asta.
— Mi-e raă u caî nd maă gaî ndesc la fetele acelea şi la familiile
lor. Iar eu nu pot face nimic, Mai. Absolut nimic.
Mai se îîntinse şi îîi straî nse Fionei maî na.
— N-ar fi trebuit saă vorbesc.
Fiona raă mase o clipaă cu maî na îîn maî na lui Mai, liniştitaă de
contact.
— Nu, e îîn regulaă . Oricum, doar asta am îîn minte. Cum aş
putea altfel? Şi mi-e fricaă . Poate caă tu eşti singura caă reia îîi
pot spune asta. Mi-e teamaă din cauza acelui dacaă . Mi-e teamaă
pentru caă nu pot face nimic.
Mi-e teamaă pentru caă le-a luat ani ca saă -l prindaă pe Perry
şi nu ştiu cum voi face faţaă dacaă s-ar repeta modelul. Dacaă le-
aş spune asta lui Syl sau mamei, ar îînnebuni de îîngrijorare.
Mai se îîntoarse cu faţa la Fiona, spunaî nd pe un ton vioi:
— Da… Cred caă ar fi o prostie saă nu te temi şi la ce ţi-ar
folosi prostia? Eu cred caă dacaă nu te-ai gaî ndi la asta ar
îînsemna caă te ascunzi îîn negare şi la ce ţi-ar folosi? Şi cred caă
dacaă nu te-ar durea şi nu ţi-ar paă rea raă u pentru fetele acelea,
ar îînsemna caă eşti lipsitaă de inimaă , ori cum ai putea fi astfel?
— Vezi, spuse Fiona raă suflaî nd uşurataă , pentru asta îîţi pot
spune ţie.
— Acum, la capaă tul celaă lalt al scalei, existaă motive solide
ca saă nu o iei razna – saă te temi, da, dar nu saă o iei razna ai
caî inii şi ai ataî ţia oameni care vor veni aici saă te controleze,
cu o regularitate ataî t de enervantaă îîncaî t o saă fii tentataă saă le
spui saă -şi vadaă de treaba lor. Ah, şi nu te obosi saă -mi spui
cumva mie saă -mi vaă d de treaba mea. Caă o saă -ţi ard un picior
îîn fund. Sunt eu micaă , dar sunt puternicaă .
— Da, eşti. Şi ştiu caă staă m acum aici baî nd cafea şi privind
caî inii jucaî ndu-se, pentru caă ai venit îîn control. Şi apreciez
asta.
— Cu plaă cere. Şi Fee, vreau saă -ţi plantezi baă lţatul aă la al taă u
oriunde vrei la capaă tul aleii tale, dacaă asta te face fericitaă .
Dar vreau şi saă fii prudentaă .
— O parte din mine se îîntreabaă dacaă am îîncetat vreodataă
cu adevaă rat saă fiu prudentaă , din ziua îîn care m-a îînhaă ţat
Perry.
— Ce vrei saă spui?
— Am îîncetat saă mai alerg şi Dumnezeule, Mai, nici nu ştii
caî t îîmi plaă cea. Acum maă mulţumesc cu o bandaă de alergaă ri,
care nu îînseamnaă acelaşi lucru. Dar aşa maă simt mai îîn
siguranţaă . De ani de zile nu am mai fost nicaă ieri, singuraă .
— Asta nu e… E adevaă rat?
— Adevaă rat. Ştii, abia dupaă ce au îînceput toate astea, mi-
am dat seama caă nu ies nicaă ieri decaî t cu cel puţin doi caî ini –
îîn parte din cauza celor îîntaî mplate mie. Aştept saă aparaă
filmele pe DVD sau cablu, îîn loc saă maă duc la cinematograf,
pentru caă nu vreau saă -mi las caî inii ataî ta timp singuri îîn
maşinaă – şi mai mult, nu-mi iau toţi caî inii cu mine, laă saî ndu-
mi casa nesupravegheataă , decaî t pentru antrenament, sau
caî nd vin la tine la cabinet.
— Nu-i nimic raă u îîn asta.
— Nu şi mi-e bine aşa – doar caă nu mi-am dat seama de
motivaţia ascunsaă . Sau nu am acceptat-o. Uşa mea a fost –
paî naă de curaî nd – aproape tot timpul descuiataă , datoritaă
sentimentului de securitate pe care mi-l conferaă caî inii. Deşi
îîn ultimii caî ţiva ani nu m-am mai gaî ndit efectiv la cele
îîntaî mplate, sau nu chiar, îîn tot acest timp m-am protejat
totuşi, sau mi-am protejat sentimentul de securitate.
— Ceea ce dovedeşte caă ai un subconştient inteligent.
— IÎmi place saă cred asta. Dar şi conştientul meu se
antreneazaă , caî t de caî t. Nici exerciţii de tragere n-am mai
faă cut îîn ultimii doi ani. Aşa caă Fiona scuturaă din cap,
îîncercaî nd saă uite. Pe scurt, fac tot ce pot, ceea ce include şi
preocuparea saă nu devinaă totul o obsesie. Haide saă vorbim
despre spa.
Destul, decise Mai. Doar nu venise aici ca saă -i creeze
Fionei un stres ci ca saă o ajute saă se relaxeze.
— Facem şi asta dar mai îîntaî i vreau saă -ţi povestesc despre
îîntaî lnirea mea la un pahar, disearaă .
— Ai o îîntaî lnire? Cu cine? De data asta Fiona era cea care-
şi coborîî ochelarii de soare.
— Cu Robert. Este psiholog, are un cabinet îîn Seattle.
Patruzeci şi unu, divorţat, cu o fetiţaă de nouaă ani. IÎşi îîmparte
custodia cu fosta soţie. Are un Portughez de Apaă de trei ani,
Casio. IÎi plac jazzul, schiul şi caă laă toriile.
— Ai recurs la Inima-punct-com!
— Da şi iau feribotul şi maă îîntaî lnesc cu el saă bem ceva.
— Ţie nu-ţi plac nici jazzul şi nici schiul.
— Nu, dar îîmi plac caî inii, îîmi place saă caă laă toresc, caî nd am
ocazia şi îîmi plac copiii, aşa caă se echilibreazaă totul.
IÎntinzaî ndu-şi picioarele, Mai îîşi studie vaî rfurile pantofilor.
— IÎmi plac hotelurile pentru schiori, cu focurile îîn caă min
şi cafeaua irlandezaă , aşa caă şi pe asta am rezolvat-o. IÎn plus,
am o îîntaî lnire, ceea ce îînseamnaă caă o saă -mi pun o rochie
frumoasaă , o saă maă fardez şi o saă am o conversaţie cu un
necunoscut. Şi dacaă nu aud niciun declic, maă urc îînapoi pe
feribot, vin acasaă şi îîncerc din nou.
— O saă fiu nervoasaă pentru tine. Tu nu ai nervi?
— Puţin, dar sunt nervi buni. Fee, vreau o relaţie, sincer.
Nu e vorba doar de ceva trecaă tor. Bunaă , Stanley, pa şi pusi.
Vreau pe cineva pentru care saă -mi pese suficient ca saă vreau
saă -mi petrec timpul cu el, de care saă maă îîndraă gostesc. Vreau
o familie.
— Sper saă fie un om minunat. Sper caă Robert, psihologul,
este al naibii de uluitor. Sper saă simţi un declic şi saă gaă siţi un
loc comun şi saă fie palpitant şi saă raî deţi. Chiar sper asta.
— Mulţumesc. Lucrul cel mai bun este caă fac ceva pentru
mine. Caă -mi acord o şansaă , ceea ce nu am faă cut cu adevaă rat,
de la divorţ. Chiar dacaă va exista un declic, am de gaî nd saă o
iau uşurel. Vreau saă îîmi fac o idee de cum va funcţiona
chestia asta, îînainte de a maă arunca îîn apaă .
Simţind vibraţiile nervilor lui Mai, Fiona raă mase o vreme
taă cutaă .
— Ei bine, pentru caă tot vorbim de declic, cred caă trebuie
saă -ţi spun caă am pierdut competiţia.
— Compe… Ai faă cut sex? Mai se foi îîn scaun, îîşi smulse
ochelarii şi spuse indignataă :
— Ai faă cut sex şi nu mi-ai spus?
— S-a îîntaî mplat abia acum douaă zile.
— Ai faă cut sex acum douaă zile şi nu m-ai sunat imediat?
Cine… La naiba, de ce te-aş mai îîntreba? Trebuie saă fie Simon
Doyle.
— Putea fi un client nou pentru care am simţit o atracţie
subitaă .
— Nu, a fost Simon – care chiar este un client nou pentru
care ai simţit o atracţie subitaă . Detalii! Cele mai picante.
— El mi-a dat copacii.
— Ah. Mai oftaă şi se îîntoarse saă se uite la ei. Ah, oftaă ea din
nou.
— Maă rog, primul a faă cut parte din îînţelegere, îîn schimbul
buturugii pe care a vrut-o.
— Chiuveta-buturugaă . Am auzit de asta.
— Eu am spus doar caă poate ar trebui saă mai cumpaă r unul
şi el mi l-a şi adus, mi l-a plantat – caî nd îîl caă utam noi pe
Walter. Am venit acasaă şi l-am gaă sit acolo – plantat, cu
îîngraă şaă maî nt, udat. Am luat şi ceilalţi caî ini şi m-am dus saă -i
mulţumesc. Şi cred caă i-am mulţumit faă caî nd sex cu el pe
masa din sufragerie.
— Sfinte Iisuse Hristoase! Pe masaă ?
— Aşa s-a îîntaî mplat.
— Cum se îîntaî mplaă caă nişte copaci duc la sex pe masaă ?
— Acum eram afaraă , staî nd de vorbaă , caî nd brusc a îînceput
saă maă tragaă spre casaă . Şi ne-am repezit unul asupra celuilalt,
traă gaî nd şi îîmpingaî nd spre uşa din faţaă .
— AĂ sta este punctul slab îîn sistemul Stanley – lipsa de
îîmpins şi de tras. Şi apoi?
— Şi caî nd am ajuns îînaă untru m-am pomenit lipitaă de
perete, efectiv spunaî ndu-i saă se graă beascaă . Aşa caă m-a traî ntit
pe masaă , a maă turat deoparte tot ce se afla pe ea şi ah. Ah.
— O clipaă , saă -mi revin, te rog. Laă saî ndu-se pe spate, Mai îîşi
faă cu vaî nt cu maî na. E clar caă n-a fost un sex molaî u.
— Aproape caă uraă sc saă spun asta, pentru caă ar putea face
saă paraă mai mult decaî t a fost, dar a fost, chiar a fost cel mai
bun sex din viaţa mea. Şi l-am iubit pe Greg, Mai, dar aă sta?
AĂ sta a fost un sex revoltaă tor de uluitor.
— Şi o saă te mai îîntaî i neşti cu el aşa?
— Categoric. Fiona îîşi duse maî na la inimaă şi se baă tu uşor
pe piept. IÎn plus sau mai mult ca orice sau îîn primul raî nd,
îîmi place de el. IÎmi place felul lui de a.fi, felul cum arataă , felul
cum se poartaă cu caî inele lui. Şi îîmi place pentru caă nu sunt
genul lui – cel puţin aşa a declarat el – dar maă doreşte. Asta
maă face saă maă simt… puternicaă , presupun.
— Dupaă cum vorbeşti, ar putea deveni ceva serios.
— Posibil. Ca şi tine, cred caă fac ceva pentru mine, caă îîmi
acord o şansaă .
— Perfect. Pentru noi. Mai ridicaă ceaşca cu restul de cafea.
Femeile aventuriere.
— E un sentiment plaă cut, nu?
— Tu, care ai faă cut sex pe masa din sufragerie, probabil caă
te simţi şi mai bine. Dar da, e un sentiment plaă cut.
Amaî ndouaă îîşi ridicaraă privirile caî nd caî inii deveniraă alerţi.
— Ei nu, ia te uitaă , şopti Mai îîn timp ce Simon traversa
podeţul. Ţi-ai faă cut curat pe masaă ?
— ŞŞt! Fiona îîşi sugrumaă un chicot. Oricum, peste
douaă zeci de minute am prima mea lecţie de duminicaă .
— Suficient ca saă …
— Gura. Fiona îîl privi pe Simon coboraî nd, cu Jaws saă rind
îîn urma lui. Jaws îîncepu saă alerge spre caî ini, apoi se opri,
daî nd din coadaă îîn jurul caî inilor lui Mai.
— Nu e agresiv, nu e ruşinos. Este un caî ine al naibii de
fericit, comentaă Fiona.
Simon se apropie de ele cu o zgardaă îîn maî naă .
— Cea pe care am îîmprumutat-o zilele trecute. Bunaă ,
doctore Funaki.
— Mai. IÎncaî ntataă de cunoştinţaă , Simon, dar cu
programarea asta ataî t de bunaă , eu pot saă plec, acum. Jaws,
vino aici. Aici, Jaws.
Caă ţeluşul reacţionaă cu bucurie, repezindu-se spre şi sus pe
terasaă . Mai îîşi îîntinse maî na, cu palma la îînceput, caî nd el
daă du saă saraă . Tremura, ataî t era de îînnebunit saă saraă maă car o
dataă , dar raă mase jos.
— Ce caî ine bun. Mai îîl maî ngaî ie, îîl frecaă , zaî mbi îîn sus spre
Simon. Reacţioneazaă bine îîntr-un grup, este vesel şi
prietenos şi îînvaţaă bunele maniere. Ai aici un îînvingaă tor
— IÎmi furaă pantofii.
— Faza cu rosul poate fi o problemaă .
— Nu, nu îîi roade – nu îîi mai roade. Doar îîi furaă şi-i
ascunde. Azi dimineaţaă mi-am gaă sit gheata îîn cada de baie.
— A gaă sit un nou joc. Mai îîi smotocea urechile îîn timp ce
pe verandaă se repezeau şi ceilalţi caî ini, îînghesuindu-se şi
daî nd cu botul, ceraî nd atenţie.
— Pantofii poartaă mirosul taă u, e clar. Caî inele este atras şi
liniştit de el. Şi se joacaă de fapt cu tine. Nu-i aşa caă eşti
deştept? Mai îîl saă rutaă , apoi se ridicaă .
— Este timpul saă te gaî ndeşti la castrare.
— Ce v-a apucat pe amaî ndouaă saă complotaţi?
— Citeşte caă rţile pe care ţi le-am dat. Mai vorbim, îîi spuse
ea Fionei. Cu bine, Simon. Copii, veniţi! Haideţi saă facem o
plimbare.
Faă caî nd cu maî na spre Mai şi caî inii ei, Fiona spuse:
— Tu nu o saă îîntrebi, aşa caă îîţi explic eu. Are o îîntaî lnire.
— O primaă îîntaî lnire – şi maă îîntreba cu ce saă se îîmbrace, saă
arate bine.
— IÎn regulaă .
— Baă rbaţii nu trebuie saă -şi facaă probleme cu zona aceasta
specialaă din ritualul îîntaî lnirilor.
— Dimpotrivaă . Dacaă alegeţi decolteul adaî nc, noi trebuie saă
ne uitaă m doar la faţa voastraă şi saă ne prefacem caă nu
observaă m.
— Aici ai dreptate. Cum Simon raă maă sese pe trepte, Fiona
îîşi puse maî inile pe umerii lui, aplecaî ndu-se pentru un saă rut
uşor.
— Peste caî teva minute am o lecţie. Ai venit îîn control?
— Tș i-am adus zgarda.
— IÎn regulaă . Dacaă vrei, poţi raă maî ne la oraă . L-ar prinde
bine lui Jaws saă interacţioneze şi cu alţi caî ini. Este un grup
mic şi o saă lucraă m cu caî teva noţiuni de bazaă pentru caă utare.
Mi-ar plaă cea saă vaă d cum se comportaă .
— Oricum n-aveam altceva îîn plan, aşa caă de ce nu?
— Acum?
— Am nevoie de o diversiune. De caî nd te-am vaă zut goalaă ,
maă gaî ndesc doar la cum saă te dezbrac din nou. Aşa caă îînvaţaă -
l şi altceva.
Fiona îîşi ridicaă maî inile şi îîl maî ngaî ie pe obraji.
— Ştii, mi se pare ciudat de romantic.
— Romantic? Data viitoare caî nd o saă maă gaî ndesc saă te
dezbrac, o saă culeg caî teva flori de caî mp. Iar chestia asta nu
îînseamnaă o diversiune pentru mine, aşa caă … unde naiba a
dispaă rut?
Simon se uitaă pe terasaă , se îîntoarse.
— Ah, fir-ar.
Fiona îîl apucaă de maî naă caî nd Simon daă du saă o ia la goanaă .
— Nu. Stai. N-are nimic. Fiona se uita la Jaws care se
caă ţaă ra dupaă Bogart, pe scara toboganului.
— Vrea saă se joace cu baă ieţii mai mari. Dacaă alergi sau îîl
strigi, îîi distragi atenţia şi se dezechilibreazaă .
Jaws se caă ţaă raă cu coada faî lfaî ind ca un steag, dar spre
deosebire de Bogart care îîşi continuaă faă los drumul îîn jos pe
panta scurtaă , el se laă saă pe burtaă , apoi îîncepu saă alunece uşor,
cu capul îînainte, paî naă îîn terenul moale de dedesubt.
Nu a fost raă u, declaraă Fiona, îîn timp ce Simon fornaă i un
raî s. Pregaă teşte-ţi trataţiile. Fiona se duse spre caă ţel, strigaî nd
veselaă cuvinte de laudaă şi aprobare.
— Haide saă mai îîncerci o dataă , vrei saă mai îîncercaă m?
Caţaă raă -te, spuse ea adaă ugaî nd un semnal cu maî na. Se
descurcaă bine pe scaraă , iar chestia asta, îîn general, este cea
mai dificilaă , îîi spuse lui Simon care veni laî ngaă ea. Este o scaraă
deschisaă şi verticalaă . Jaws este agil şi i-a urmaă rit pe ceilalţi
caî ini faă caî nd asta. S-a gaî ndit cum saă ajungaă sus. Deci… bravo,
eşti un baă iat bun.
Luaă o trataţie de la Simon şi raă splaă ti caî inele caî nd acesta
ajunse sus.
— Nu trebuie decaî t saă -l ajuţi puţin la coboraî re, saă raă maî naă
îîn picioare. Mergi. Aşa. Te-ai echilibrat bine. Bravo, frumos. Şi
Fiona îîl raă splaă ti din nou, caî nd Jaws ajunse jos.
— Ce este? îîl îîntrebaă ea pe Simon caî nd, uitaî ndu-se îîn sus,
îîl surprinse zgaî indu-se la ea.
— Nu eşti frumoasaă .
— Iar îîncepi.
— Nu eşti, deşi aşa pari. IÎncaă nu mi-am dat seama de ce.
— Anunţaă -maă , caî nd afli. Şi acum plimbaă -l îîn sus şi îîn jos.
— Şi pentru ce maă rog trebuie saă fac asta?
— Ca saă îînveţe cum saă se descurce pe un teren nesigur.
Asta îîi daă îîncredere şi îîi sporeşte agilitatea. Şi îîi place.
Fiona se daă du îînapoi, privindu-i pe cei doi jucaî nd o vreme
jocul acesta. Auzi, nu era frumoasaă . Remarca şi faptul caă el
efectiv spusese asta, ar fi trebuit saă îîi raă neascaă egoul – chiar
dacaă era perfect adevaă rat. Atunci de ce o amuzase, cel puţin
îîn cele caî teva secunde paî naă la urmaă torul lui comentariu.
Deşi aşa pari. Asta îîi faă cuse inima saă -i fluture.
Omul aă sta staî rnea îîn ea cele mai ciudate reacţii.
— IÎl vreau, spuse Fiona îîn timp ce Jaws cobora panta,
fudul.
— Ai avut o dicţie confuzaă . Pe mine. Pe mine maă vrei.
— IÎţi admir egou-ul, dar pe el îîl vreau.
— Ei bine, nu-l poţi avea. Am îînceput saă maă obişnuiesc cu
el şi îîn plus, mama chiar s-ar îîntrista dacaă m-aş descotorosi
de el.
— IÎl vreau pentru program. Vreau saă -l dresez pentru C-şi-
G.
Simon scuturaă din cap.
— Ţi-am citit website-ul, blogul. Caî nd spui caă -l dresezi pe
el, te referi la noi doi. Din nou pronunţia ta groaznicaă .
— Mi-ai citit blogul?
Simon ridicaă din umeri.
— IÎn diagonalaă .
Fiona zaî mbi.
— Şi nu te intereseazaă programul C-şi-G?
— Caî nd primeşti un telefon, trebuie saă laşi totul baltaă ,
corect?
— Caî t se poate de corect.
— Eu unul nu vreau saă las baltaă absolut nimic.
— Este caî t se poate cinstit.
Fiona îîşi scoase o micaă panglicaă din buzunar şi cu douaă
mişcaă ri rapide îîşi legaă paă rul la spate.
— L-aş putea dresa ca pe o alternativaă . Doar pe el. Maă
ascultaă , asta este clar. Şi orice caî ine din programul C-şi-G
trebuie saă raă spundaă şi altor maî nuitori. Existaă situaţii caî nd
unul dintre caî inii noştri nu este disponibil – e bolnav, sau
raă nit.
— Tu ai trei.
— Da, pentru caă , maă rog, vreau saă am trei şi da, pentru caă
îîn situaţia îîn care caî inele altcuiva este indisponibil, poate fi
îînlocuit cu unul dintr-ai mei. Fac treaba asta de caî ţiva ani,
Simon, iar caî inele taă u este bun. Ar fi foarte bun. Nu îîncerc saă
te conving pe tine saă te alaă turi unitaă ţii noastre, nu vreau
decaî t saă -ţi dresez caî inele. Pe timpul meu. Dacaă nu altceva, o
saă ai îîn final un caî ine cu un dresaj şi cu îîndemaî naă ri
superioare.
— De caî t timp e nevoie pentru asta?
— La modul ideal, mi-ar plaă cea saă lucrez cu el caî te puţin
îîn fiecare zi, dar cel puţin cinci zile pe saă ptaă maî naă . Pot face
asta la tine acasaă , faă raă saă -ţi stau îîn drum, îîn timp ce tu
lucrezi. Iar unele dintre chestiile pe care le va îînvaă ţa, vei dori
saă le continui tu.
— Posibil. Putem vedea cum merge. Simon aruncaă o
privire îîn direcţia îîn care Jaws era angajat îîntr-una din
ocupaţiile lui favorite: saă -şi vaî neze propria coadaă .
— IÎn fond, e timpul taă u.
— Da, e timpul meu. IÎmi vin clienţii; anunţaă ea. Poţi pleca,
dacaă vrei. Eu pot lucra şi numai cu el.
— Oricum sunt aici.
ERA INTERESANT, decise Simon şi o diversiune, caî t de caî t.
Fiona numea lecţia asta Jocul de-a Alergatul – şi chiar
implica o groazaă de alergaă turaă – pentru caî ini şi pentru
oameni – pe terenul de dincolo de pod. Clasa lucra îîn
perechi, ori cu Fiona ca partener – cu caî te un caî ine, o dataă .
— Nu vaă d rostul, spuse el. Doar vede unde maă duc.
Trebuie saă fie idiot saă nu maă gaă seascaă .
— Asta îîl îînvaţaă saă te gaă seascaă la comandaă şi saă -şi
foloseascaă mirosul. De aceea alergaă m îîmpotriva vaî ntului,
pentru ca mirosul nostru saă se ducaă spre caî ine. Oricum maă
gaă seşte. Trebuie saă -l îînnebuneşti.
Simon se uitaă îîn jos la caî inele a caă rui Coadaă taă ia aerul ca o
sabie Ginsu.
— Caî inele aă sta îînnebuneşte doar dacaă se uitaă cineva la el.
— Ceea ce este îîn avantajul lui. Vorbeşte cu el, fii entuziast.
Spune-i saă fie atent la mine, caî nd o iau la fugaă . Atenţie la Fee!
Apoi, îîn clipa îîn care maă las jos, îîn spatele tufişului, spune-i
saă maă gaă seascaă şi daă -i drumul din lesaă . Spune-i tot timpul saă
maă gaă seascaă . Dacaă se deruteazaă , daă -i o şansaă saă -mi prindaă
mirosul. Dacaă nu funcţioneazaă de prima oaraă , îîl strig eu, ca
saă -i dau un pont sonor. Trebuie saă -l ţii laî ngaă tine caî nd îîi atrag
atenţia supra mea şi îîncep saă fug. Gata?
Fiona îîl frecaă puţin pe Jaws, laă saî ndu-l saă o laî ngaă şi saă o
adulmece, îînainte de a se îîndepaă rta.
— Hei, Jaws! Hei. Baă tu din palme. Acum o s-o iau la fugaă .
Urmaă reşte-maă , Jaws, urmaă reşte-maă caî nd fug. Spune-i saă maă
urmaă reascaă . Foloseşte-mi numele.
Şi o rupse la fugaă .
Nu exagerase deloc, observaă Simon. Chiar era rapidă.
Şi se îînşelase. Caî nd fugea, era frumoasaă .
— Atenţie la Fee. Unde naiba fuge? Atenţie la ea. Iisuse, e
ca o antilopaă . Atenţie la Fee.
Fiona se laă saă jos, ascunzaî ndu-se îîn spatele unui tufiş.
— Gaă seşte-o! Du-te, gaă seşte-o pe Fee.
Caă ţelul o rupse şi el la fugaă , manifestaî ndu-şi îîncaî ntarea cu
douaă laă traă turi. Nu era la fel de iute ca femeia, îîşi spuse
Simon, dar… Şi simţi un sentiment de surprizaă şi maî ndrie
caî nd Jaws se duse direct la ea.
Vreo alţi doi caî ini au trebuit saă fie strigaţi de cei ascunşi,
iar unul ajutat chiar de o maî naă ridicataă din tufiş, de caă tre cel
ascuns acolo.
Dar nu Jaws.
O auzea pe Fiona raî zaî nd îîn partea cealaltaă a caî mpului,
laă udaî ndu-l, îîn timp ce colegii lui de clasaă aplaudau.
Nu a fost chiar aşa de raă u, îîşi spuse Simon. Caî tuşi de puţin.
Fiona veni îînapoi alergaî nd, cu caî inele urmaă rind-o fericit.
— O facem din nou, chiar acum. Mai îîntaî i laudele,
recompensa şi o luaă m de la capaă t.
— A FOST CAMPION, murmuraă Simon caî nd se terminaă
lecţia. De trei ori la raî nd, îîn ascunzaă tori-diferite.
— Are talent. Poţi lucra acasaă cu el, cu obiecte. Foloseşte
ceva ce-i place, ceva ce cunoaşte dupaă nume.
— Sau lucreazaă cu el, saă -l îînveţi denumirile. Arataă -i, apoi
daă -i comanda jos/stai şi du-te şi ascunde obiectul. La
îînceput, îîn locuri uşoare. IÎntoarce-te la el, spune-i saă -l
gaă seascaă . Dacaă nu reuşeşte, ghideazaă -l. Doar îîţi place caî nd
reuşeşte.
— Poate c-ar trebui saă -i spun saă -mi gaă seascaă bascheţii.
Habar n-am unde naiba i-a ascuns. Apoi Simon se uitaă la ea,
îîndelung, faă caî nd-o saă ridice dintr-o sprinceanaă .
— Fir-ar, Fiona, alergi ca vaî ntul.
— Nu m-ai vaă zut alergaî nd patru sute metri garduri, la
colegiu. Eram uluitoare.
— Poate pentru caă ai picioare paî naă îîn urechi. Ai purtat
cumva costumele acelea pe corp – aerodinamice?
— Da. Era foarte flatant.
— Pariez. Caî t mai ai paî naă la ora urmaă toare?
Patruzeci şi cinci de minute.
— Suficient. Şi îîncepu saă o îîmpingaă îînapoi spre casaă .
Fiona continua saă se uite îîn ochii lui şi Simon vaă zu raî sul îîn
ei, o scaî nteie de albastru senin.
— Faă raă „Ţi-ar face plaă cere?” sau „Nu-ţi pot rezista?”
— Faă raă . O ridicaă de talie şi o urcaă îîn sus, pe treptele
terasei.
— Dacaă spun caă n-am chef?
— Eu aş fi dezamaă git iar tu ai minţi.
— Ai dreptate îîn ce priveşte minciuna. Aşa caă … Şi Fiona
îîmpinse de uşaă , traă gaî ndu-l îîn casaă dupaă ea.
Dar caî nd ea o luaă spre scaă ri, el schimbaă direcţia.
— Canapeaua e mai aproape.
Era şi mai moale decaî t masa din sufragerie, cel puţin paî naă
caî nd se rostogoliraă şi caă zuraă pe duşumea. Şi a fost, se gaî ndea
Fiona staî nd îîntinsaă laî ngaă el, îîncercaî nd saă -şi recapete suflul şi
poteca spre o gaî ndire coerentaă , absolut minunat.
— Paî naă la urmaă tot ar trebui saă îîncercaă m şi patul.
Simon îîşi plimbaă , îîncet, îîncet, un deget peste saî nii ei.
— Anuleazaă ora şi urcaă m chiar acum.
— Paă cat caă sunt o femeie responsabilaă – şi îîncaă una care
abia dacaă mai are timp saă facaă un duş.
— Ah, da, duşul obligatoriu. Şi mie mi-ar prinde bine unul.
— IÎn doi nu duce decaî t la sex sub duş.
— Al naibii de adevaă rat.
— Din paă cate îînsaă n-am timp pentru aşa ceva. IÎn plus, tu şi
Jaws nu puteţi sta şi la lecţia urmaă toare. Rişti saă -l
suprasoliciţi. Dar ai putea… Fiona se îîntrerupse caî nd caî inii
anunţaraă vizitatori.
— Ah, la naiba, fir-ar! se ridicaă , îîşi culese bluza, pantalonii,
le îînghesui îîn faţaă şi se duse aplecataă spre fereastraă .
— Este James şi ah, Doamne, Lori. Sunt James şi Lori şi eu
sunt goalaă puşcaă îîn living, duminicaă dupaă -amiaza. Iar tu eşti
gol pe podea, adaă ugaă îîntorcaî ndu-se spre el.
Araă ta ataî t de sexi jenataă , cu o privire uşor saă lbaticaă îîn ochi
şi rozalie din vaî rful degetelor de la picioare paî naă la raă daă cina
paă rului.
Delicioasaă , îîşi spuse el. Ar fi putut-o linge ca pe o
îîngheţataă .
— Maă simt bine aici!
— Nu! Nu! Ridicaă -te! Daă du din maî ini, îîi picaă bluza, o ridicaă
din nou.
— Ridicaă -te, pune ceva pe tine. Du-te, du-te şi spune-le caă
vin şi eu îîn cinci minute.
— Pentru caă faci un duş post-sex?
— Doar… Pune-ţi pantalonii! Tot aplecataă , se repezi spre
scaraă .
Araă ta şi mai interesant alergaî nd aşa goalaă , îîşi spuse Simon
zaî mbind, traă gaî ndu-şi pantalonii, punaî ndu-şi caă maşa,
îînşfaă caî nd şosetele şi ghetele, repezindu-se afaraă pe uşaă .
James şi Lori se opriraă saă salute caî inii. Ochii lui James se
faă curaă mici. Lori se îînroşi.
— Vine şi ea îîn caî teva minute. Şi laă saţi-o cum a picat,
spuse Simon aşezaî ndu-se saă -şi punaă şosetele şi ghetele.
— Frumos caî ine. Cum merge cu dresajul?
— Merge. Tocmai am terminat lecţia.
Ochii lui James raă maseraă îîn continuare mici.
— Asta tocmai aţi faă cut?
Simon îîşi îînnodaă şireturile, zaî mbind distant.
— Printre altele. Este o problemaă ?
Lori îîl baă tea îînnebunitaă pe James, pe braţ.
— Ne-am oprit doar ca saă o îîntrebaă m dacaă i-ar face
plaă cere saă ia masa cu noi, dupaă ore. Poţi veni şi tu.
— Mulţumesc, dar acum trebuie saă plec. Pe curaî nd. Se
duse la camioneta lui. Jaws dansaă îîn loc, vizibil distrus, apoi
alergaă dupaă Simon şi saă ri îîn cabina camionetei.
— Nu am ştiut nimic despre asta, bombaă ni James.
— De fapt, nici nu este treaba noastraă .
— Dar suntem practic îîn plinaă dupaă -amiazaă . Este luminaă .
— Pudicule. Lori îîl îînghionti şi îîncepu saă raî daă .
— Nu sunt pudic, dar…
— James, oamenii fac dragoste şi ziua. IÎn plus, mie îîmi
place saă ştiu caă e prin preajmaă . Caă îîşi petrece timpul cu ea.
Nu tu ai spus caă trebuie saă trecem pe aici, saă vedem ce face?
— Da, dar noi suntem prietenii ei.
— Eu cred caă Fee şi Simon sunt caî t se poate de prieteni.
Poate doar puţin mai saă lbatici. IÎmi pare raă u dacaă eşti gelos,
dar…
— Nu sunt. Sincer surprins, se opri saă se îîncrunte dupaă
Simon şi se îîntoarse spre ea.
— Ştiu caă tu şi Fee sunteţi foarte apropiaţi, îîncepu Lori
plecaî ndu-şi genele.
— Ei, nu. Nu îîn felul aă sta.
Genele se ridicaraă din nou.
— Deloc, deloc?
— Deloc şi niciodataă , Iisuse, lumea chiar crede caă ?
— Ah, nu-mi pasaă mie de lume. Poate doar am crezut caă
sunteţi sau caă aţi fost sau poate am sperat caă nu. Acum,
spuse ea reuşind un raî s staî njenit, acum nu mai scot o vorbaă .
— Ascultaă , Fee şi cu mine suntem… suntem ca o familie.
Eu nu maă gaî ndesc îîn felul aă sta… Se opri paî naă caî nd Lori se
uitaă la el, îîn ochii lui.
— La Fee vreau saă spun.
— Poate caă te gaî ndeşti îîn felul aă sta la altcineva?
— Tot timpul.
— Ah. Slavaă Domnului, spuse ea raî zaî nd din nou.
James îîncepu saă o atingaă ; ea îîncepu saă -i lase. Şi Fiona
apaă ru îîn vitezaă din casaă .
— Hei! Bunaă . Este ziua mea pentru prieteni. A plecat
Simon?
James expiraă prelung.
— Da, a spus caă trebuie saă plece.
— IÎmi pare raă u, am sosit îîntr-un moment nepotrivit,
interveni Lori.
— De fapt, putea fi şi mai raă u. Sau mult mai jenant pentru
toataă lumea. Haideţi saă îînchidem uşa dupaă toate astea. Deci,
continuaă ea zaî mbind larg, vesel, voi ce faceţi?
CAPITOLUL TREISPREZECE
Fiona descaă rca obiectele pe care le cumpaă rase pentru
Sylvia.
— Lapte bio, ouaă de fermaă , braî nzaă de capraă , linte, orez
negru şi o vaî naă taă straă lucitoare. Miam, miam.
— Maă cutremur gaî ndindu-maă la ce-ai tu îîn maşinaă .
— IÎn afaraă de Bogart? Mai bine saă nu ştii.
— Graă sime, sare, amidon şi zahaă r.
— Poate, dar am şi caî teva mere foarte frumoase. Şi uite ce
ţi-am adus ţie, îîi spuse ea lui Oreo, pentru caă eşti un caă ţel aşa
de draă gaă laş.
Scoase o jucaă rie piuitoare, o straî nse ca saă piuie, faă caî ndu-l
pe caă ţel saă tremure de îîncaî ntare.
— Sylvia, spuse ea dupaă ce-i daă du lui Oreo jucaă ria, iar
acesta plecaă ţanţoş cu ea, am o legaă turaă . Raî zaî nd, faă cu douaă
piruete.
— Am aproape treizeci de ani şi îîncaă niciodataă paî naă acum
nu am putut spune asta. Am o legaă turaă fierbinte, nebunaă ,
îînfocataă .
Sylvia zaî mbi, cu vaî naă ta lucioasaă îîn maî naă .
— Ceea ce îîţi conferaă , îîn mod categoric, o auraă de fericire
şi relaxare.
— Aşa este? Fiona îîşi puse palmele pe obraji. Da, sunt
relaxataă şi fericitaă . Ştii caă nu a fost niciodataă aşa, cu Greg. Cu
ei a fost prietenie şi atracţie şi o relaţie, una dupaă alta sau
deodataă . Dar construite îîncet. Pe caî nd asta? Asta este bang!
Explozivaă .
Se sprijini zaî mbind de masa din bucaă taă rie.
— Facem sex îînnebunitor, faă raă nicio reţinere şi este
fabulos.
— Şi vrei saă o ţii aşa? Fiona o maî ngaî ie repede peste paă rul
laă sat liber astaă zi, îîn valuri. Maă refer la fără reţineri.
— IÎncaă nu maă gaî ndesc la asta. Fiona ridicaă din umeri apoi
îîi laă saă îîn jos, ca îîntr-un fel de îîmbraă ţişare interioaraă , îîmi
place faza asta, caî nd nu te gaî ndeşti la nimic.
— Este surescitantaă . Puţin periculoasaă . Imprevizibilaă .
— Da! Şi nu seamaă naă deloc cu mine. Faă raă planuri, faă raă
liste.
— Şi numai straă lucire.
— Dacaă ţine tot aşa, o saă devin radioactivaă . Ambalataă ,
rupse un ciorchine de struguri verzi, lucioşi, din bolul de pe
bufet şi îîncepu saă şi-i arunce îîn guraă .
— IÎl dresez pe Jaws separat. De mai bine de o saă ptaă maî naă
deja, ceea ce îînseamnaă caă fie maă duc eu acolo, fie îîl aduce
Simon la mine. Şi nu îîntotdeauna… Nu avem timp
îîntotdeauna, dar îîntotdeauna existaă fierbinţeala aceea.
— Nu ieşiţi niciodataă undeva? Nu ţi-ar plaă cea saă ieşiţi la
restaurant sau la un film?
— Nu ştiu. Toate astea par… Fiona faă cu un gest cu maî na, îîn
aer. IÎn afara noastraă , acum. Poate caă o saă ieşim, sau poate caă
o saă ardaă totul şi gata. Dar acum, maă simt ataî t de implicată,
ataî t de surescitataă , ataî t de – scuzaă -mi clisș eul – ataî t de vie.
Parcaă plutesc. Tu ai avut vreodataă aşa ceva? O relaţie
fierbinte, îînnebunitoare?
— Da, am avut. Sylvia puse ouaă le îîn frigider şi îînchise uşa.
Cu tataă l taă u.
Fiona îîşi duse o maî naă la gaî t, îîn timp ce o boabaă de
strugure ameninţa saă i se opreascaă îîn beregataă .
— Serios?
— Cred caă amaî ndoi am decis caă era vorba doar de sex,
doar o cursaă rapidaă , excitantaă – îîn perioada aceea faă raă -nici-
un-gaî nd.
— Stai puţin. Vreau saă aud asta, dar nu vreau saă -mi fac o
imagine, îîn capul meu. Este prea ciudat. Gata, îîn regulaă .
IÎnchise ochii, straî ngaî ndu-i tare şi daă du din cap.
— Faă raă video. Tu şi tata.
Sylvia îîşi linse degetul, faă caî nd un zgomot saî saî it.
— Fierbinte. Pe vremea aceea eram manager la Arta
Insulară. Am multe, multe amintiri minunate din depozit.
— Ce saă spun… Super. Tata îîn depozit.
— Surescitant, puţin periculos, plin de imprevizibil.
— Ca şi tine, şopti Fiona. El, mai puţin – sau cel puţin aşa
era percepţia mea despre el.
— Eram ca nişte adolescenţi. Silvia oftaă , zaî mbind.
Dumnezeule, cel puţin aşa maă faă cea el saă maă simt. Sigur, eu
eram mult prea non-convenţionalaă ca saă maă gaî ndesc la
caă saă torie, imaginaî ndu-mi caă aşa va continua, paî naă caî nd ne
vom opri. Şi apoi, nu ştiu, Fee, cum sau caî nd a îînceput, nu
ştiu exact, dar apoi nu mi-am mai putut imagina viaţa faă raă el.
Slavaă Domnului caă şi el simţea la fel Era ataî t de agitat caî nd
m-a luat prima oaraă cu el, saă te cunosc. Ştiu caă eram taî naă raă ,
dar am ştiut caă te iubea, pentru caă era ataî t de agitat.
Ne-a iubit pe amaî ndouaă . Am fost norocoase. Şi totuşi, caî nd
m-a cerut de soţie, mi-am spus ah nu, categoric nu.
Caă saă toria? Doar o bucataă de haî rtie, doar; un ritual lipsit de
conţinut. IÎmi ziceam îîn minte categoric nu, dar i-am spus da
– şi am îîmpietrit. Inima mea, şopti Sylvia punaî ndu-şi o maî naă
peste ea, inima mea nu putea spune nu.
IÎn drum spre casaă , Fiona se gaî ndea şi se tot gaî ndea la
aceste cuvinte. Inima mea nu putea spune nu.
IÎşi spunea caă era un lucru minunat, dar îîn acelaşi timp
simţea uşurare, pe moment, caă inima ei raă maî nea taă cutaă . O
inimaă care vorbeşte se poate fraî nge – ştia foarte bine asta.
Caî taă vreme a ei se abţinea. Putea raă maî ne relaxataă şi fericitaă .
Primaă vara îîncepea saă -şi arate chipul, pe maă suraă ce caî mpia
şi dealul şi paă durea îînverzeau, stropite de galbenul saă lbatic
al piciorului-cocoşului, ca nişte faă raî miţe de soare tremuraă tor.
Poate caă sus de tot, pe Muntele Constituţiei, mai era o pudraă
de zaă padaă , dar contrastul vaî rfurilor albe pe cerul blaî nd,
albastru, faă cea şi mai fermecaă toare florile timide ale
crocuşilor, şi mai ascuţite chemaă rile pe trei note ale vraă biilor.
IÎn clipa asta se simţea ca insula – retrezindu-se la viaţaă ,
îînflorind, ocupataă cu treburile existenţei.
Clasele şi clienţii şi munca ei cu caî inii îîi ocupau zilele, îîn
timp ce unitatea şi antrenamentele adaă ugau piperul
satisfacţiei. Cei trei caî ini ai ei îîi ofereau dragoste, distracţie,
siguranţaă . Vecinul ei foarte îîncins o ţinea îîntr-o stare de
surescitare şi conştienţaă – şi avea un caî ine pe care ea credea
caă îîl va putea modela îîntr-un caî ine solid, chiar superior,
pentru Caă utare şi Gaă sire.
Poliţia nu avea nici-o veste nouaă – nu caă ar fi dat
amaă nunte, îîn niciun caz – despre cele trei femei ucise, dar…
îîn ultimele douaă saă ptaă maî ni nu mai fusese anunţataă nici-o
crimaă .
IÎn timp ce lua o curbaă , vaă zu boarea irizataă a unui colibri,
zburaî nd îîn mici zig-zaguri deasupra unui coacaă z. Cu flori
roşii.
Dacaă nici asta nu putea fi considerat un bun augur, atunci
ce altceva ar mai fi putut?
— Nu sunt veşti proaste, Bogart, doar – cum zicea
caî ntecul? — paă saă ri şi albine şi flori şi copaci. La naiba,
îîncepe saă maă obsedeze chestia asta.
Bogart îîncepu saă dea din coada neagraă , lucioasaă , aşa caă
Fiona caî ntaă din nou.
— Nu ştiu mai departe – ştii, era îînainte de vremea mea.
Oricum, am terminat cursele, am ajuns acasaă . Şi ştii ceva?
Poate caă o saă -l sun pe taă ticul lui Jaws saă -l îîntreb dacaă nu vrea
saă vinaă la cinaă . Ştiu şi eu saă gaă tesc. Caî te ceva. Poate caă e
timpul saă avem şi noi o îîntaî lnire şi saă petrecem o noapte
îîmpreunaă . Ce zici? Ai vrea saă vinaă Jaws saă se joace cu tine?
Dar haide saă luaă m poşta, mai îîntaî i.
Intraă pe alee, parcaă maşina şi se duse la cutia poştalaă de la
marginea drumului. Vaî rîî poşta îîntr-una din pungile cu
taî rguieli.
— Haide mai bine saă scaă paă m de toate chestiile astea, saă
vedem dacaă am de fapt ceva cu care saă îîncropesc o cinaă , ceva
ce faci caî nd primeşti o vizitaă .
IÎn timp ce ducea pungile îînaă untru, regretă că nu îîi venise
mai devreme ideea asta. Ar fi putut lua ceva cu care saă
îîncropeascaă un meniu adevaă rat pentru adulţi.
— IÎn fond m-aş putea îîntoarce, medita ea aşezaî nd
maî ncaă rurile îîngheţate, conservele. Aş putea cumpaă ra nişte
fripturi. Ştii ceva? Aş putea suna la pizzerie, vraă jindu-i saă -mi
facaă o livrare, spuse ea, aruncaî nd poşta pe masaă şi punaî nd
bine sacoşele din paî nzaă pe care i le daă duse Sylvia pentru
taî rguieli.
Gaî ndindu-se la variante, luaă poşta.
— Facturaă , facturaă , ah şi, surprizaă , o facturaă . Luaă îîn maî naă
plicul dublat. Nu e o facturaă . Hei, oameni buni, poate caă sunt
fotografii de la unul din absolvenţii mei.
Foştii ei clienţi obişnuiau saă -i trimitaă fotografii şi
informaţii recente. IÎncaî ntataă saă primeascaă ceva ce nu era o
facturaă , deschise plicul.
Eşarfa roşie, diafanaă , caă zu pe masaă .
Se daă du îîmpleticindu-se pe spate, repulsia şi panica
ridicaî ndu-i-se îîn gaî t ca un reflux arzaă tor. O clipaă , îîncaă perea
se îînvaî rti îîn jurul ei, cenuşie la muchii, cu şarpele spiralat al
eşarfei incandescente. Durerea îîi straî nse pieptul,
îîmpiedicaî nd-o saă respire, paî naă caî nd cenuşiul îîncepu saă fie
paă tat de puncte albe. Baî jbaî i spre spate, apucaî ndu-se cu
degetele albite de masaă , îîn timp ce picioarele i se lichefiau.
Nu leşina, nu leşina, nu leşina.
IÎmpingaî ndu-se îîn faţaă , inspiraă adaî nc, adaî nc, expiraă şuierat
şi-şi obligaă picioarele tremuraî nde saă paă şeascaă . Chiar îîn clipa
îîn care ajunse la telefon, caî inii care se îînvaî rteau îîngrijoraţi îîn
jurul ei deveniraă alerţi.
— Staţi cu mine. Staţi cu mine, spuse ea gaî faî it, îîn timp ce
baroase de panicaă o izbeau îîn coaste. Putea jura caă -şi auzea
oasele spaă rgaî ndu-se ca sticla, sub lovituri.
Fiona apucaă telefonul cu o maî naă , iar cu cealaltaă , un cuţit
de tranşat carnea.
— La naiba, Fiona, iar ai laă sat uşa descuiataă .
Simon intraă , emanaî nd enervare prin toţi porii. Dar îîn faţa
femeii albe ca ceara, îîn maî naă cu un cuţit enorm şi paă zitaă de
trei caî ini care maî raî iau îîncet dar ameninţaă tor, se opri scurt.
— Nu vrei saă le spui saă se linisș teascaă ? o îîntrebaă el. Rece,
calm.
— Liniştiţi-vaă . Liniştiţi-vaă , baă ieţi. Simon e un prieten.
Salutaţi-l pe Simon.
Jaws intraă galopaî nd, cu o funie îîn bot, gata de joacaă . Simon
se duse la uşa din spate şi o deschise.
— Toataă lumea afaraă .
— Mergeţi afaraă . Afaraă . La joacaă .
Cu ochii îîn continuare pe ea, Simon îînchise uşa îîn spatele
iureşului de trupuri.
— Lasaă cuţitul jos.
Fiona reuşi îîncaă o respiraţie.
— Nu pot. Nu cred caă maă pot elibera de el.
— Uitaă -te la mine, îîi porunci el. Uitaă -te la mine. Cu ochii
îîntr-ai ei, Simon îîi prinse îîncheietura cu o maî naă şi se folosi
de cealaltaă ca saă desfacaă menghina degetelor de pe maî nerul
cuţitului. IÎl aruncaă îînapoi, îîn faă gaşul lui de pe planşeta de
tranşat.
— Ce s-a îîntaî mplat?
Fiona ridicaă o maî naă , araă taî nd spre masaă . Nevaă zaî nd nimic,
Simon se duse la masaă , se uitaă îîn jos la eşarfaă , la plicul
desfaă cut.
— Terminaă de chemat poliţia, îîi spuse el, apoi se îîntoarse
şi vaă zaî nd caă ea nu vorbea, nu se mişca, luaă telefonul.
— Urgenţa unu. Biroul şerifului. Scuze. Vreau doar saă …
Şi o vaă zu pe Fiona alunecaî nd îîn jos, aşezaî ndu-se şi
laă saî ndu-şi capul saă -i cadaă îîntre genunchi.
Acoperitaă de tunetele inimii, vocea lui nu era decaî t un
baî zaî it vag îîn urechi. Nu leşinase, îîşi reaminti ea. Se îînarmase.
Fusese pregaă titaă .
Dar acum, tot ce-şi dorea ea acum era saă nu mai ştie nimic.
— Ţine. Bea. Simon îîi luaă maî na, i-o îînfaă şuraă îîn jurul
paharului cu apaă . Bea, Fiona. Aplecaî ndu-se, îîi duse paharul la
buze, cu ochii tot timpul pe ea.
— Ai maî inile fierbinţi.
— Nu, ale tale sunt reci. Bea apaă .
— Nu pot îînghiţi.
— Ba da, poţi. Bea. Davey e pe drum. IÎi daă dea saă bea,
sorbituraă cu sorbituraă .
— Bine.
— Povesteşte-mi.
— Am vaă zut un colibri. Am vaă zut un colibri şi m-am oprit
saă iau poşta. Era îîn poştaă . Mi-am luat poşta, am adus-o îîn
casaă îîmpreunaă cu taî rguielile. Am crezut c-ar putea fi poze cu
vreunul dintre caî inii mei – elevi. Mai primesc, uneori. Dar…
Simon se ridicaă , luaă cu douaă degete plicul de pe bufet, îîl
îîntoarse.
Poartaă ştampila poştei din Lakeview, Oregon. Faă raă adresa
expeditorului.
Nu m-am uitat. L-am deschis doar – chiar îînainte de a
intra tu. Chiar îînainte.
N-aş fi putut intra aici, saă te sperii, dacaă nu ai fi laă sat uşa
descuiataă .
— Ai dreptate.
Nodul de la baza gaî tului nu o laă sa. Apa nu îîl spaă lase, aşa caă
se concentraă asupra chipului lui Simon, cu ochii aceia de
culoarea ceaiului bogat.
— A fost o neglijenţaă . Vine de la starea de relaxare şi
fericire. Ce prostie. Fiona se ridicaă îîn picioare, puse paharul
pe masaă .
— Dar aveam caî inii. Aveam o armaă . Dacaă nu erai tu, dacaă
era…
— I-ar fi fost greu saă treacaă de caî ini. Pariez caă n-ar fi
trecut. Dar dacaă ar fi trecut, la naiba, Fiona, dacaă ar fi trecut,
ţi-ar fi luat îîntr-o clipaă cuţitul aă la din maî naă .
Baă rbia i se ridicaă ; la fel îîi reveni şi culoarea.
— Aşa crezi?
— Ascultaă , eşti puternicaă şi eşti iute. Dar îînşfaă carea unui
cuţit care trebuie folosit de aproape şi poate fi folosit şi
îîmpotriva ta, nu este o alternativaă îînţeleaptaă , la fugaă .
Cu mişcaă ri mai iuţi, Fiona deschise brusc un sertar, scoase
din el o spatulaă . Nodul îîi dispaă ruse, îînlocuit de furie şi de
indignare.
— Ia-o din maî na mea.
— Iisuse Christoase.
— Pretinde caă e un cuţit. Dovedeşte-ţi teoria, la naiba.
— Bine. Simon se îîntoarse, fentaă cu maî na dreaptaă , apoi îîi
prinse braţul cu staî nga.
Fiona îîşi schimbaă greutatea pe celaă lalt picior, îîl apucaă de
braţ şi se folosi de momentul lui de inerţie ca saă -l tragaă .
Simon trebui saă -şi punaă o maî naă pe perete ca saă nu îîntre cu
faţa îîn el.
— Acum tocmai te-am îînjunghiat îîn spate, cu cuţitul – sau,
ca saă maă simt mai puţin asasinaă , poate caă ţi-am dat una îîn
spatele genunchiului şi te-am pus la paă maî nt. Nu sunt
neajutorataă . Nu sunt o victimaă .
Simon se îîntoarse spre ea. Pe chipul ei se citea acum furie,
infinit mai clar decaî t groazaă .
— Frumoasaă mişcare.
Fiona îîncuviinţaă tare din cap.
— Da. Asta e al naibii de adevaă rat. Mai vrei saă vezi una?
Poate pe cea îîn care îîţi dau una la boaşe de ţi le trimit îîn
dinţi, dupaă care te bumbaă cesc paî naă te las lat, îîn timp ce tu te
zvaî rcoleşti de durere.
— Putem trece peste asta.
— Frica nu maă face mai slabaă . Frica îînseamnaă caă voi face
orice e cu putinţaă ca saă maă apaă r. Iar tu nu puteai saă -mi araă ţi
puţinaă compasiune, puţinaă îînţelegere, îîn loc saă te repezi la
beregata mea? spuse Fiona aruncaî nd spatula îîn spaă laă tor.
— Nu mai sta pe jos, tremuraî nd ca varga. Iar mie îîmi vine
mai puţin saă -mi îînfund pumnul îîn perete.
— Şi asta e metoda ta?
— Paî naă acum n-am mai fost pus îîntr-o asemenea situaţie
dar da, se pare caă asta este. Simon luaă spatula din spaă laă tor şi
o vaî rîî la loc îîn sertar. Dar dacaă vrei un baă rbat puternic care
saă boceascaă asemeni unei femei, o putem face şi pe asta.
— Saă bo… Dumnezeule! Maă enervezi. Ceea ce îînseamnaă caă ,
spuse ea dupaă o inspiraţie adaî ncaă , caă ţi-ai atins scopul. Bine,
punct ochit, punct lovit, pentru tine.
— Maă îînnebuneşte.
Fiona îîşi trecu maî inile peste faţaă , îînapoi îîn paă r.
— Ce anume?
— Saă te vaă d îîn halul aă sta. Te-ai vaă zut vreodataă caî nd eşti cu
adevaă rat speriataă ? Cu adevaă rat tristaă ? Ţi se scurge din obraji
paî naă şi ultima picaă turaă de culoare. Nam mai vaă zut niciodataă
pe cineva ataî t de alb la faţaă , continuaî nd saă respire. Şi asta maă
îînnebuneşte.
Fionei îîi caă zu din nou maî na.
— Eşti al naibii de bun la a tșine nebunii îîn lesaă .
— Da, sunt. Putem vorbi altaă dataă despre asta. Saă nu crezi…
Se îîntrerupse, vaî raî ndu-şi maî inile îîn buzunar. Saă nu crezi caă
nu contezi. Contezi. Doar caă eu… Uite, vezi? spuse el frustrat.
IÎn clipa îîn care am îîncetat saă te mai enervez, ai şi îînceput saă
plaî ngi.
— Nu plaî ng. Fiona clipi disperataă , îîn calea lacrimilor care-i
inundau ochii. Şi maă rog, ce e raă u îîn asta? Am tot dreptul saă
plaî ng. Am tot dreptul la un potop de lacrimi, aşa caă fii baă rbat,
ce naiba şi arataă ce poţi.
— La naiba. Simon o trase la el, îînlaă nţuind-o cu braţele.
Fiona simţi hohotul de plaî ns inundaî ndu-i beregata. Apoi
Simon îîi eliberaă spinarea, îîşi plimbaă degetele de-a lungul
obrajilor ei, îîşi puse uşor buzele pe fruntea ei.
Tandreţea gesturilor o şocaă , uscaî ndu-i lacrimile, ucigaî ndu-
i hohotul îînainte de eliberare. Scoase îîn schimb un oftat
prelung, tremurat şi se laă saă pe el.
— Nu ştiu cum saă le port de grijaă oamenilor, şopti el, abia
reuşesc saă am grijaă de un afurisit de caî ine.
Greşeşti, îîşi spuse Fiona îîn gaî nd. Vai, ce raă u greşeşti.
— Te descurci bine. Sunt îîn regulaă . Dar Fiona tresaă ri
totuşi, caî nd caî inii laă traraă alerta.
— Este Davey.
— Maă duc saă -i deschid uşa. Stai jos puţin, îîi spuse el
maî ngaî indu-i paă rul o dataă , de douaă ori.
Stai jos puţin, repetaă Fiona îîn gaî nd. Apoi îîi urmaă sfatul şi
se aşezaă la masa din bucaă taă rie.
Simon ieşi pe terasaă .
— Este îînaă untru, îîn bucaă taă rie.
— Ce…
— IÎţi spune ea. Eu am nevoie de douaă zeci de minute şi
trebuie saă ştiu caă te gaă sesc aici.
— S-a faă cut.
Simon se duse la camionetaă , îîi porunci lui Jaws saă stea,
apoi plecaă .
Mai calmaă , îîşi spunea Fiona, era mult mai calmaă îîn clipa îîn
care intraă Davey.
— Nu am atins-o de caî nd am deschis plicul, îîncepu ea. Nu
cred caă are importanţaă . Unde este Simon? îîntrebaă ea
uitaî ndu-se peste umaă rul lui, îîncruntaî ndu-se.
— A avut ceva de faă cut.
— El… Ah. O clipaă , doar o clipaă , îîi reveni presiunea din
piept. Bine… Era îîn poştaă . Poartaă ştampila de Oregon.
Davey se aşezaă mai îîntaî i, luaî ndu-i maî inile.
— Ah, Dumnezeule, Davey. Sunt groaznic de speriataă .
— O saă avem grijaă de tine, Fee. Dacaă vrei, punem pe cineva
afaraă saă te paă zeascaă douaă zeci şi patru de ore din douaă zeci şi
patru, paî naă caî nd îîl vor prinde pe nenorocitul aă la.
— Nu cred caă sunt pregaă titaă pentru asta. IÎncaă . Dar poate
ajungem şi la asta.
— Ai primit cumva telefoane neobişnuite, sau ţi s-a îînchis
caî nd ai raă spuns? Ai avut probleme cu website-ul sau cu
blogul?
— Nu, E pentru prima dataă . Şi ştiu caă s-ar putea saă nu fie
de la el. Este posibil saă nu fie. Este de la vreun pervers care a
citit articolul aă la nenorocit şi mi-a aflat adresa. Este caî t se
poate de posibil.
— Posibil. Davey îîi laă saă maî inile şi scoase douaă pungi de
plastic, pentru prelevat probe. O saă iau chestiile astea. O saă
facem tot ce putem. Acum se ocupaă federalii de caz, aşa caă
este posibil saă le daă m lor probele. Fee, se pare caă vor trimite
pe cineva saă stea de vorbaă cu tine.
— Nu maă deranjeazaă . Maă pricep la asta.
Şi nu ar fi prima oaraă , îîşi spuse ea cu amaă raă ciune.
— Vom contacta poliţia din Lakeview. Ştiu caă este greu
pentru tine, dar poate existaă o breşaă . Poate caă prelevaă m
amprente sau ADN de pe timbru. Sau ceva din scrisul de
maî naă , sau poate mergem pe urmele eşarfei.
Investigatșii, rutinaă , proceduri. Cum de se îîntaî mpla din nou
totul?
— Şi Perry? Poate caă a plaă tit el pe cineva ca saă mi-o
trimitaă .
— O saă vaă d ce pot afla despre asta, dar sunt convins caă
federalii au stat deja de vorbaă cu Perry. IÎi monitorizeazaă
contactele, vizitatorii, corespondenţa. Fee, noi nu suntem
ţinuţi la curent, dar dupaă chestia asta, şeriful o saă insiste.
Poate caă n-a fost decaî t gluma proastaă a unui idiot, dar toataă
lumea o va trata cu seriozitate. Iar eu pot dormi aici, pe
canapea.
Da, era îîn stare saă facaă asta, îîşi spuse Fiona, oricaî t ar fi fost
nevoie.
— Tu ai o familie. Eu am caî inii.
Davey se laă saă pe spate.
— Ai ceva rece de baă ut?
Fiona se cocoşi.
— Pentru caă ţi-e sete sau pentru caă nu vrei saă maă laşi
singuraă ?
Davey îîi aruncaă o privire grea.
— Nu poţi cheltui o baă uturaă rece pentru un servitor care
munceşte din greu pentru liniştea civililor?
Fiona se ridicaă , deschise frigiderul.
— Ai noroc caă tocmai am fost la piaţaă . Am Cola, OJ, apaă
îîmbuteliataă şi Splash V8. Am şi bere, dar de vreme ce eşti un
servitor – îîn timpul programului – care munceşte din greu
pentru liniştea civililor…
— Beau o Cola.
— Cu gheaţaă şi laă maî ie?
— Daă -mi cutia, Fee. Ce-ar fi saă o luaă m afaraă , pe terasaă , saă
profitaă m de vreme?
Fiona mai scoase o cutie.
— Mi-am revenit, Davey. Da, sunt speriataă , dar maă simt
mai îîn siguranţaă aici, acasaă la mine, decaî t m-aş simţi oriunde
altundeva. IÎmi port celularul îîn buzunar. Am exersat la ţintaă ,
cu pistolul – şi crede-maă , o saă mai exersez ceva, paî naă se
îîntunecaă . Şi o saă fii fericit saă afli caă îîn clipa îîn care a intrat
Simon pe uşaă , caî nd eu eram paralizataă de spaimaă , caî inii l-au
ţinut la distanţaă paî naă caî nd le-am dat eu liber.
— Toate bune, Fee. Doar caă aş fi mai fericit saă ştiu caă staă
cineva cu tine. De ce nu-l suni pe James?
Simplu fapt caă se gaî ndise la asta îîi spunea caă era mai slabaă
decaî t conştientiza ea.
— Nu ştiu. Poate…
Caî nd ajunseraă îîn dreptul uşii, caî inii intraraă îîn alertaă .
Davey o trase pe Fiona îîntr-o parte şi deschise el uşa. Şi
îînclinaă din cap caî nd îîl vaă zu pe Simon la volan.
— Cred caă o saă plec acum.
Era monitorizataă la secundaă , îîşi spuse Fiona.
— Şi cum raă maî ne cu baă utura rece şi profitarea de vreme?
— Iau baă utura cu mine. O straî nse îîncurajator de braţ,
îînainte de a ieşi îîn îîntaî mpinarea lui Simon.
Fiona aşteptaă pe loc paî naă caî nd cei doi baă rbaţi îîşi
terminaraă scurta conversaţie. Davey se urcaă îîn maşinaă şi
Simon îîşi aruncaă peste umaă r un mic rucsac.
— Am crezut caă ai plecat acasaă .
— Asta am şi faă cut. A trebuit saă maă ocup de caî teva chestii
şi saă -mi iau nişte lucruri. De vreme ce o saă raă maî n aici peste
noapte, o saă am nevoie de caî te ceva.
— Raă maî i aici peste noapte?
— Da. Simon îîi luaă din maî na cutia de Cola şi baă u. Dacaă ai
vreo obiecţie, cu ataî t mai raă u pentru tine.
Fiona se îînmuie toataă , aşa cum poate ar fi faă cut altaă femeie
dacaă un baă rbat i-ar fi citit un sonet de dragoste.
— Presupun caă pentru asta te aştepţi îîn schimb la sex şi la
o masaă caldaă ?
— Da, dar ai dreptul saă alegi tu ordinea, spuse Simon
daî ndu-i Cola îînapoi.
— Sunt o bucaă taă reasaă proastaă .
— Noroc caă eşti bunaă îîn pat… sau maă rog, unde se
nimereşte. Nu ai şi tu vreo pizza îîngheţataă ? îîntrebaă el daî nd
din umeri.
Era îîncaă speriataă , îîşi spuse ea, dar nu-i mai venea saă
plaî ngaă , nu mai trebuia saă -şi îînfraî ngaă tremurul.
— Am, dar pot şi saă comand la Mama Mia. Imposibil saă nu-
mi trimitaă ceva.
— Nu e raă u. Simon daă du saă îîntre îîn casaă , dar Fiona se
îîntoarse, veni îîn braţele lui şi îîl straî nse tare. Spuse îîn şoaptaă ,
îîn timp ce se relaxa lipitaă de el:
— Simon. Nu ştiu de ce, dar eşti exact ce am nevoie îîn
clipa asta.
— Nici eu nu ştiu de ce. Chiar nu eşti genul meu. Aruncaă
rucsacul îîn casaă , prin uşa deschisaă , apoi o maî ngaî ie pe spate.
— Asta pentru caă eu sfidez saă am un anumit gen.
Fiona se laă saă pe spate şi raî se, îîn timp ce Simon îîi studia
chipul.
— Da, îîntr-adevaă r.
— Haide saă facem o plimbare îînainte saă comandaă m cina.
Simt nevoia saă maă scutur de ultimii nervi.
— Atunci o saă vreau o bere.
— Ştii ceva? Şi eu vreau una. Urmeazaă douaă beri
plimbaă reţe.
CEVA MAI TAÎ RZIU staă teau pe canapea, la o a doua bere, cu
focul arzaî nd îîn caă min ca saă alunge raă coarea serii, îîntre ei cu
o pizza îîn cutia îîn care le fusese livrataă . Fiona îîşi puse
picioarele pe maă suţaă , unul peste altul.
— Ştii, îîmi spun tot timpul caă trebuie saă îîncep saă maă naî nc
ca un adult.
— Dar maî ncaă m ca nişte adulţi. Simon îîi blocaă lui Jaws
îîncercarea de a se vaî rîî sub picioarele lui, îîn speranţa caă va da
lovitura.
— Las-o baltaă , îîi spuse Simon caă ţelului, copiii trebuie saă
maă naî nce caî nd şi ce îîi se spune. Noi maî ncaă m caî nd şi ce vrem.
Pentru caă noi suntem adulţi.
— Asta-i adevaă rat. Iar îîn plus, ador pizza, spuse Fiona
muşcaî nd din bucata ei. Nu existaă maî ncare ca pizza. Şi ştii
ceva? Maă gaî ndeam îînainte de… îînainte de venirea ta, saă te
invit la mine, la masaă .
— Atunci cum de am plaă tit eu pizza asta?
— Pentru caă ai fost primul care şi-a scos portofelul; iar eu
te-am laă sat. Dar eu vroiam saă te invit la o cinaă pe care urma
saă o pregaă tesc eu.
— Dar tu gaă teşti prost.
Fiona îîl îîmpunse cu umaă rul.
— Aveam de gaî nd saă îîncerc. IÎn plus, ştiu saă fac graă tar.
Douaă fripturi bune, Idaho, îînfaă şurate îîn folie – caî teva legume
gratinate, pentru echilibru. Aici sunt eu tare.
— Gaă teşti ca un baă rbat. Admir asta, spuse Simon mai
luaî nd o felie.
— Cred caă îîţi datorez un graă tar, de vreme ce ai plaă tit tu
pizza şi îîmi ţii companie îîn noaptea asta. Şi acum povesteşte-
mi, cum potoleşti tu nebunii?
— Nu este ceva interesant. De ce nu ai un televizor aici?
— Pentru caă nu maă uit niciodataă la TV, aici. IÎmi place saă
maă uit din pat, îîntinsaă comod. Livingul este pentru companie
şi conversaţie.
— Iar dormitoarele sunt pentru sex şi dormit.
— Paî naă de curaî nd, sexul nu prea a existat pentru mine iar
televizorul îîn pat maă ajutaă saă adorm.
Fiona îîşi linse degetul de sos.
— Ştiu caî nd schimbi subiectul, deci nu ţine. Raă spunde-mi
la îîntrebare.
— Am un temperament uraî t. Am îînvaă ţat cum saă mi-l ţin
sub control. Asta-i tot.
— Defineşte temperamentul uraî t.
Simon mai baă u o duşcaă de bere.
— Bine. Caî nd eram mic şi cineva maă enerva, îîmi pierdeam
controlul. Lupta era raă spunsul meu. Cu caî t mai saî ngeroasaă ,
cu ataî t mai bine.
— IÎţi plaă cea saă te iei la harţaă .
— Mai exact, îîmi plaă cea saă bumbaă cesc, o corectaă el. Este o
diferenţaă . La harţaă ? Cuvaî ntul aă sta are ceva cumsecade îîn el.
Doar caă eu nu eram caî tuşi de puţin cumsecade. Nu caă utam
disputele, nu maă repezeam la alţi copii, nu maă baă gaă m singur
îîn necaz. Dar puteam gaă si oricaî nd un motiv saă virez, nu
aveam nicio problemaă saă gaă sesc pricinaă . Şi atunci maă
aprindeam.
Raă suci berea îîn maî naă , citindu-i îîntr-o doaraă eticheta.
— A vedea roşu îîn faţa ochilor? Chestia asta poate fi luataă
literal. Iar eu maă ambalam şi caî nd maă ambalam, atunci era
de-a binelea.
Şi-l putea imagina ambalaî ndu-se – constituţia lui, maî inile
acelea mari, straă fulgerarea aceea pe care i-o surprindea
uneori îîn ochi.
— Ai raă nit vreodataă serios pe cineva?
— Aş fi putut. Iar paî naă la urmaă cred caă aşa s-ar fi
îîntaî mplat. Am fost chemat la cancelaria şcolii de mai multe
ori decaî t pot ţine evidenţa.
— Eu nu am fost niciodataă chemataă acolo. Nu maă faă lesc cu
asta, adaă ugaă ea caî nd Simon se îîntoarse saă o priveascaă . De
fapt, mi-aş fi dorit saă nu fi fost o fataă aşa de cumsecade, îîn tot
afurisitul aă sta de timp.
— Ai fost una dintre acelea.
— Trist, dar adevaă rat. Continuaă , acum. Baă ieţii raă i sunt
mult mai interesanţi decaî t fetele cuminţi.
— Depinde de fataă şi de ce este nevoie ca saă scoţi raî ul la
suprafaţaă . Simon se îîntinse spre ea, îîi desfaă cu primii doi
nasturi de la bluzaă , paî naă caî nd apaă ru sutienul.
— Acum e bine. Fată uşoară, cu Pizza. Oricum, continuaă el
caî nd Fiona raî se, am intrat îîn ceva necazuri, dar niciodataă nu
am fost eu cel care a îînceput – şi îîntotdeauna am avut
martori, îîn jur, care saă confirme asta. Paă rinţii mei au îîncercat
tot ce-au putut ca saă -mi canalizeze aceastaă pornire. Sport,
prelegeri, chiar şi vizite la psiholog. Problema era caă aveam
note bune şi nu maă puneam îîn beţe cu profesorii.
— Şi ce te-a faă cut saă te schimbi?
— Primul an la liceu. Eu aveam o reputaţie – şi
îîntotdeauna trebuie saă aparaă un tip care saă vrea saă te
provoace. Şi apare tipul – un tip dur. Se ia de mine; eu îîl pun
la paă maî nt.
— Aşa, pur şi simplu?
— Nu. A fost ceva vicios, de ambele paă rţi. Ne-am baă tut raă u.
Eu l-am baă tut mai raă u. Iar peste douaă saă ptaă maî ni, el,
îîmpreunaă cu doi ortaci de-ai lui, au saă rit pe mine. Eu eram cu
o fataă , îîn parc. Doi dintre ei maă ţineau, iar el maă burduşea.
Fata ţipa la ei saă îînceteze, ţipa dupaă ajutor, iar el raî dea şi
continua saă dea îîn mine, paî naă caî nd nu am mai simţit nimic.
La un moment dat mi-am pierdut cunoştinţa.
— Ah, Dumnezeule, Simon.
— Caî nd mi-am revenit, fata era traî ntitaă la paă maî nt, ţintuitaă
acolo. Striga, plaî ngea, implora. Nu ştiu dacaă ar fi violat-o. Nu
ştiu dacaă ar fi mers ataî t de departe. Dar nici n-au mai avut
ocazia asta, pentru caă am devenit parcaă nebun şi nu-mi mai
amintesc nimic din ce a urmat. Pe doi dintre ei i-am baă tut
paî naă au leşinat. Al treilea a fugit. Nu-mi amintesc nimic,
repetaă el ca şi cum îîncaă l-ar mai fi fraă maî ntat asta. Dar îîmi
amintesc caî nd am ieşit afaraă , afaraă din zona aceea roşie şi
am auzit-o pe fataă – o fataă de care eram pe jumaă tate
îîndraă gostit – plaî ngaî nd şi strigaî nd şi imploraî ndu-maă saă maă
opresc. Mi-amintesc expresia de pe chipul ei caî nd mi-am
revenit suficient ca saă o vaă d. O speriasem la fel de raă u ca
aceia care saă riseraă pe mine şi care fuseseraă la un pas saă o
violeze.
IÎnseamnaă caă era o laşaă , îîşi spuse Fiona. IÎn loc saă urle şi saă
plaî ngaă , ar fi trebuit saă alerge dupaă ajutor.
— Caî t de raă u ai fost raă nit?
— Destul pentru vreo douaă zile îîn spital. Doi dintre cei
care s-au repezit asupra mea au stat mai mult. M-am trezit îîn
spital – îîntr-o lume a suferinţei. Mi-am vaă zut paă rinţii staî nd
îîmpreunaă , îîn partea cealaltaă a salonului. Mama plaî ngea. Ca
saă o faci pe mama saă plaî ngaă trebuie efectiv saă -i retezi braţul
cu sataî rul, dar lacrimile i se prelingeau, pur şi simplu, pe
obraji.
Asta, pricepu clar Fiona, îîl tulburase mai mult decaî t ceaţa
din memoria lui. Acesta a fost marcajul care l-a faă cut saă -şi
schimbe caă rarea. Lacrimile mamei lui.
— Şi mi-am spus, gata, ajunge! E destul. Şi am îîmblaî nzit
nebunul.
— Aşa, pur şi simplu?
— Nu. Dar paî naă la urmaă . De îîndataă ce îînveţi saă te dai
prima oaraă îîn laă turi, sau îîţi dai seama caă cel care te momeşte
este un idiot, devine mai uşor.
Deci, îîşi spuse ea, aici se aflaă raă daă cinile controlului.
— Şi fata?
— Nu m-am mai îîntaî lnit niciodataă cu ea. A rupt-o cu mine.
Şi nu o pot blama pentru asta, adaă ugaă el caî nd Fiona taă cu.
— Eu pot. Ar fi trebuit saă gaă seascaă o baî taă , ceva şi saă te
ajute îîn loc saă plaî ngaă . Ar fi trebuit saă îînşface nişte pietre de
jos şi saă îînceapaă saă le arunce îîn ei. Ar fi trebuit saă -ţi saă rute
picioarele tale afurisite pentru caă ai salvat-o de la maltratare
şi viol.
Simon zaî mbi.
— Nu era genul.
— Gusturile tale, îîn ce priveşte genurile, sunt discutabile.
— Posibil. Cel puţin paî naă acum…
Fiona zaî mbi, se aplecaă peste cutia cu pizza ca saă -l saă rute –
şi-şi deschise îîncaă un nasture de la bluzaă .
— De vreme ce îîn seara asta tot sunt Fata uşoară, cu Pizza,
propun saă ducem restul sus, unde va fi la îîndemaî naă dacaă ni
se face foame, dupaă .
— Sunt nebun dupaă pizza rece.
— Niciodataă nu i-am îînţeles pe cei care nu sunt. Fiona se
ridicaă şi îîi îîntinse o maî naă .
CAPITOLUL PAISPREZECE
Simon se trezi cu soarele îîn ochi. Acasaă dormea ca îîntr-o
pivniţaă , cu jaluzelele trase îîn dormitor, ca saă se poataă trezi şi
scula caî nd naiba vroia el. Considera asta, la fel ca a maî nca
orice, oricaî nd, un privilegiu al condiţiei lui de adult şi a
faptului caă era propriul lui angajat.
Desigur, caî inele schimbase totul, ceraî nd saă fie scos afaraă la
ore discutabile, saă rind pe el sau lingaî ndu-i orice parte a
trupului care i-ar fi ataî rnat afaraă din pat. Sau, recurgaî nd la
cea mai nouaă şi efectiv îînfricoşaă toare metodaă : saă stea
cuminte laî ngaă pat şi saă se holbeze la el.
Reuşiseraă totuşi saă -şi creeze o rutinaă , daî ndu-i drumul
afaraă , îîmpleticindu-se îînapoi îîn pat şi mai furaî nd puţin
somn, paî naă caî nd Jaws vroia din nou îînaă untru.
Deci unde naibii era caî inele? Şi mai important, unde naibii
era Fiona?
Decizaî nd caă erau cu siguranţaă undeva, îîmpreunaă , Simon
îînşfaă caă o pernaă şi şi-o puse peste faţaă saă blocheze lumina şi
saă poataă dormi mai departe.
Zadarnic, constataă el dupaă caî teva clipe.
Perna mirosea a ea şi parfumul ei îîl îînnebunea. Se raă sfaă ţaă
o clipaă adulmecaî nd-o puţin, îîn timp ce îîn minte i * se contura
imaginea ei. Coloritul delicat, traă saă turile bine conturate,
trupul ei lung, lung. Pistruii ei şi ochii aceia calmi, limpezi.
Dacaă reuşea saă descopere ce anume avea ea ca saă îîl atragaă
ataî t de mult, poate caă o saă depaă şeascaă momentul, sau o saă -l
ocoleascaă . Cel puţin aşa crezuse paî naă acum.
Dar acum caă descoperise misterul, cel puţin îîn parte, se
pomeni de fapt şi mai îînvaă luit de ea. Puterea ei – a trupului şi
a minţit – energia ei, umorul ei şi ceea ce paă rea a fi aproape o
faî ntaî naă faă raă fund de raă bdare, cu o bunaă tate îînnaă scutaă şi o
îîncredere îîn ea aproape inconştientaă .
Gaă sea fascinantaă combinaţia.
IÎmpinse perna deoparte şi raă mase acolo, mijindu-şi ochii
îîn lumina soarelui.
Dormitorul ei traă da o puternicaă , imaginativaă folosire a
culorii. Pereţii reflectau, îîn lumina soarelui, o nuanţaă araă mie,
constituind un minunat fundal pentru un obiect de decor
local – luat probabil de la buticul lui Syl. Fiona se raă sfaă ţase cu
un pat mare, din fier, îîn nuanţe de bronz îîntunecat şi cu
staî lpişori îînalţi, din cupru, cu bumbi îîn vaî rf.
Nimic inutil, îîşi spuse el. Chiar şi obligatoriile sticluţe şi
boluri femeieşti de pe masa de toaletaă traă dau un simţ al
organizaă rii, îîn timp ce trioul de paturi pentru caî ini, din
capaă tul celaă lalt al îîncaă perii, vorbea despre pasiunea şi
profesia ei.
Laă mpi plaă cute, simple, un fotoliu supradimensionat,
drapat cu o cuverturaă superbaă , lucrataă de maî naă – din nou de
la Syl, probabil. O bibliotecaă scundaă pentru caă rţi – care putea
paria caă erau aşezate îîn ordine alfabeticaă – fotografii,
nimicuri.
Nu tu haine aruncate pe jos, nu tu pantofi uitaţi, nu tu
lucruri scoase din buzunar şi raă vaă şite pe masaă .
Cum putea cineva saă traă iascaă astfel?
De fapt, observaă el, hainele pe care i le scosese de pe ea, i
le smulsese şi le aruncase pe jos, asearaă , nu se mai aflau
nicaă ieri la vedere iar hainele pe care ea i le scosese, smulsese
şi aruncase jos de pe el staă teau acum frumos îîmpaă turite pe
dulaă piorul de sub fereastraă .
Şi cum zaă cea el acolo, gaî ndindu-se la cum îîşi decorase şi
organizase ea dormitorul, era clar caă nu va mai reuşi saă
prindaă puţin somn.
IÎi folosi duşul, pe care i-l gaă si defectuos îîn ce privea
presiunea şi temperatura apei. Baia avea nevoie de o
serioasaă modernizare. Trebuiau îînlocuite vechile robinete,
refaă cute gresia şi faianţa şi schimbataă îîmpaă rţirea, pentru a
caî ştiga spaţiu.
Dar îîn ciuda acestor deficienţe, baia era ordonataă ,
organizataă şi scrupulos de curataă .
IÎşi aruncaă prosopul pe jos şi se duse îîn dormitor saă se
îîmbrace. Dar se îîntoarse îînapoi îîn baie, luaă prosopul şi-l
aruncaă peste bara duşului.
Se îîmbraă caă cu gaî ndul la o cafea, apoi ieşi din dormitor.
Reveni, fornaă i şi ridicaă perna pe care o aruncase jos de pe
faţaă . O aruncaă îînapoi pe pat. Bombaă ni dar îîşi vaî rîî îînapoi îîn
sac hainele frumos îîmpaă turite. Mulţumit, ieşi din nou din
cameraă .
— La naiba. Cum nu putea scaă pa de sentimentul de
vinovaă ţie care-l cocoşa, se îîntoarse, din nou şi aranjaă
cearşafurile îîntr-o ordine relativaă , apoi îîntinse caî t de caî t
peste ele cuvertura de un albastru puternic – şi consideraă
patul faă cut.
Cu conştiinţa îîmpaă cataă se taî rîî îîn jos pe scaă ri, îîn speranţa
unei. Cafele.
Cafeaua îîl aştepta fierbinte, aromataă şi seducaă toare. Dupaă
o femeie, îîşi spuse el turnaî ndu-şi îîn canaă , cafeaua era cel mai
bun lucru pe care-l putea consuma un baă rbat dimineaţa.
Baă u, îîşi umplu cana paî naă sus şi ieşi saă caute femeia şi
caî inele.
IÎi gaă si îîn partea îînsoritaă a curţii, îînvaî rtindu-se îîn jurul a
ceea ce consideraă caă era echipamentul terenului de joacaă ;
ceilalţi trei caî ini staă teau îîntinşi pe iarbaă . Se sprijini de staî lpul
terasei, baî ndu-şi cafeaua şi privind femeia – îîn geaca cu
glugaă , cu fermoarul tras îîmpotriva raă corii dimineţii, îîn timp
ce-i îîndruma caî inele îîn sus pe un scraî nciob.
Scraî nciobul se balansaă sub greutatea lui caî nd caî inele
trecu de centru, dar îîn loc ca acesta saă saraă jos, aşa cum s-ar
fi aşteptat Simon, Jaws îîşi continuaă drumul paî naă la capaă t.
— Bine!
Jaws primi o trataţie şi o maî ngaî iere îînainte ca Fiona saă -l
îîndrume spre tunel.
— Treci prin el. Fiona se daă du îîntr-o parte îîn timp ce
caî inele îîşi croia drum prin tunel, îîşi spuse Simon. Şi
strecuraî ndu-se afaraă , prin capaă tul, celaă lalt.
Dupaă ce-i oferi recompensa, Fiona se îîntoarse la
platformaă . Simon îîşi urmaă ri caî inele saă rind la comandaă ,
aşteptaî nd laudele, apoi coboraî nd rampa pe cealaltaă parte şi
îîndreptaî ndu-se direct spre scara toboganului.
— Hop!
Caî inele se caă ţaă ra pe scaraă faă raă ezitare, apoi navigaă pe
partea alunecoasaă , îîn jos.
Uluit, Simon o porni spre ei îîn timp ce Fiona îîl conducea
pe Jaws spre o platformaă mai scundaă . La comanda ei, caî inele
saă ri sus şi la urmaă toarea comandaă se caă ţaă raă pe o graă madaă de
lemne.
— Cheamaă circul, spuse Simon. Auzindu-i glasul, Jaws
rupse raî ndurile şi alergaă spre el.
— Bunaă -dimineaţa. Fiona le daă du caî inilor ei semnalul caă
sunt liberi.
Da îîşi faă cuse ceva la paă r, îîşi spuse el. O chestie cu nişte cozi
laterale, care se uneau îîntr-una singuraă , la spate.
Unde naiba gaă sise timp pentru toate astea?
— Ce e cu tine aşa devreme, jucaî ndu-te de-a recreaţia?
— Am ore de dimineaţaă , inclusiv una individualaă , cu un
caî ine cu probleme comportamentale.
Se lipi de el aşa cum faă cea ea, îîl saă rutaă aşa cum faă cea ea –
degajat, firesc. Sigur, îîi plaă cea lui uşor şi degajat, dar… O trase
îînapoi, pentru un saă rut mai focos.
— Jos. Fiona îîntinse o maî naă spre Jaws care daă dea saă saraă ,
iar pe cealaltaă şi-o trecu prin paă rul lui Simon.
— Ai paă rut îîncaă ud. Deci ai gaă sit şi duşul şi cafeaua.
— Da. Mirosea ca primaă vara, doar uşor îîncinsaă , îîşi spuse
el. Aş fi preferat saă te gaă sesc îîn pat, dar m-am descurcat.
— Caî inii trebuiau scoşi şi cum tot am ieşit, m-am gaî ndit saă
lucrez cu Jaws. Asta a fost a treia lui rundaă cu obstacole, îîn
dimineaţa asta. I se pare teribil de amuzant şi a îînceput saă
capete îîndemaî nare. Dacaă vrei saă -l laşi azi aici, poate raă maî ne
cu baă ieţii mei şi o saă mai lucrez cu el, îîntre ore.
— Ah…
— Sau, dacaă -l vrei cu tine, mi-l poţi aduce mai taî rziu şi
vom lucra îîmpreunaă .
Ca saă vezi, îîşi spuse Simon, se obişnuise ataî t de mult cu el
îîncaî t avu o ezitare caî nd i se faă cu oferta unei zile faă raă
responsabilitatea caî inelui.
— Paă streazaă -l, dacaă vrei. Vrei saă vin la o oraă anume dupaă
el?
— Poţi saă vii oricaî nd. Dacaă ştiu caă vii, ai o şansaă îîn seara
asta la graă tarul promis. Dacaă ştiam caă vii ieri… Chiar, de ce ai
venit ieri?
— Poate caă am vrut sex.
— Misiune îîndeplinitaă .
IÎi zaî mbi, îîşi plimbaă un deget de-a lungul codiţelor acelora
nostime.
— Sexul şi pizza au fost un bonus. Am avut eu un motiv,
dar am uitat de el, cu ataî tea altele.
— Au fost o groazaă de ataî tea altele. Sunt fericitaă caă ai fost
aici, indiferent pentru ce ai venit.
— E îîn portbagaj. Maă duc saă -l aduc. Ţine-o. IÎi vaî rîî îîn maî naă
cana goalaă .
— Ce e îîn portbagaj?
— Motivul.
Jaws îînşfaă caă un baă ţ şi o luaă la goanaă dupaă el.
— IÎncaă nu mergem la plimbare. Daă -mi-l mie, spuse el
luaî nd baă ţul şi aruncaî ndu-l, ca saă scape saă tot fie lovit cu el.
Şi toţi caî inii o porniraă îîntr-o vaî naă toare veselaă .
Simon coborîî oblonul din spate, urcaă şi daă du deoparte
prelata. Şi scoase balansoarul din camionetaă .
— Ah, Dumnezeule, este al meu! Este scaunul meu? Fiona
se daă du deoparte îîn timp ce Simon urca fotoliul pe terasaă .
Se îînviorase, îîşi spunea Simon, ca şi cum i-ar fi oferit
diamante.
— Este al meu. Nu am de gaî nd saă stau pe porcaă ria aia caî nd
sunt aici.
— Este superb. Ce culoare are! Ca de vacanţaă îîn Caraibe,
nu? Nostim!
— Se potriveşte cu casa ta. Deşi ridicaă din umeri, reacţia ei
îîi produse o plaă cere ridicolaă . Nu o saă dea prea raă u.
— Ce neted e. Fiona îîşi plimbaă o maî naă de-a lungul braţului
scaunului. IÎn clipa îîn care Simon îîl laă saă jos pe verandaă , Fiona
se şi traî nti îîn el.
— Ah, şi este şi confortabil! Raî zaî nd, îîncepu saă se legene îîn
el. Ce uşor se leagaă naă . Deci, mi se potriveşte?
— Da, ţi se potriveşte. Simon daă du saă ia celaă lalt balansoar.
— Ce vrei saă faci cu aă sta? Ah, Simon! se cutremuraă caî nd
Simon îîi smulse o şipcaă – ceea ce iar îîi oferi lui Simon o
plaă cere ridicolaă . Poate caă i-ar mai folosi cuiva!
— Este un haî rb.
— Da, dar l-aş putea maă car recicla, aşa caă …
Simon mai smulse o şipcaă .
— IÎl reciclezi îîn caă min. Sau sub formaă de jucaă rie pentru
caî ini, spuse el aruncaî ndu-le şipca şi lansaî ndu-i îîntr-o altaă
goanaă nebunaă .
Trebuia saă plece. Dacaă tot se sculase la ora asta, maă car saă
se apuce de treabaă .
— Caî nd ai prima oraă ?
— Prima e cea cu lucrul individual. IÎntr-o jumaă tate de oraă
trebuie saă fie aici.
— Maă duc saă -mi mai iau puţinaă cafea. Ai ceva pe aici care
saă aducaă a mic-dejun?
— Simon, nu trebuie saă stai. O saă mi se mai îîntaî mple saă
mai raă maî n şi singuraă .
— Eu ţi-am faă cut un balansoar şi tu nu poţi renunţa la un
bol cu cereale?
Fiona se ridicaă . Şi îîşi aşezaă palmele pe obrajii lui.
— Am Froot Loops.
— Astea nu sunt cereale. Frosted Flakes sunt cereale.
— S-au terminat. Dar am la congelator vafe Eggo.
— Acum mai staă m de vorbaă .
AU TRECUT CAÎ TEVA ZILE, dar îîn mijlocul ultime lecţii din
dupaă -amiaza aceea, Fiona vaă zu maşina americanaă , medie,
intraî nd pe aleea ei – şi îîşi spuse, federalii.
— Continuaţi saă mergeţi cu caî inii la picior. Astrid, eziţi şi
te tensionezi. Trebuie saă -i araă ţi lui Roofus caă tu eşti şeful
haitei.
Se îîndepaă rtaă de cursanţi şi se îîntoarse saă se îîndrepte spre
maşinaă . Se eliberaă de propria ei tensiune caî nd îîl vaă zu pe
şofer coboraî nd din maşinaă .
Avea un costum negru pe un trup solid şi şuviţele caă runte
din paă r i se îînmulţiseraă de caî nd îîl vaă zuse ultima oaraă .
— Agent Special Tawney. Fiona îîntinse ambele braţe Ce
bine-mi pare caă eşti tu.
— IÎmi pare raă u caă a trebuit saă vin, dar maă bucur saă te vaă d.
Partenera mea, Agent Special Erin Mantz.
Femeia purta şi ea un costum, peste o constituţie
compactaă . Paă rul îîi caă dea îîntr-o coadaă lucioasaă , blondaă
laă saî ndu-i liberaă faţa puternicaă , serioasaă .
— Domnişoaraă Bristow.
— Puteţi aştepta? Mai am doar cincisprezece minute de
oraă . Şi faă raă supaă rare, aş prefera saă nu-mi anunţ clienţii caă
sunt vizitataă de FBI.
— Nicio problemaă . O saă staă m pe terasaă şi o saă privim
spectacolul, spuse Tawney.
— Termin caî t pot de repede.
Mantz raă mase o clipaă pe loc.
— Paă rea foarte îîncaî ntataă saă te vadaă . O primire
neobişnuitaă .
— Eu m-am ocupat de cazul ei dupaă ce a scaă pat de Perry.
S-a simţit bine cu mine, aşa caă am fost alaă turi de ea îîn timpul
procesului.
Mantz studie, pe dupaă ochelarii negri, terenul, casa
aranjamentul.
— Şi iataă -te din nou aici.
— Da, iataă -maă din nou aici. Erin, e clar caă Perry a baă gat îîn
asta, pentru mine nu existaă nicio îîndoialaă . Şi dacaă existaă o
persoanaă pe lumea asta pe care n-a uitat-o, aceea este Fiona
Bristow.
Mantz se uita cu ochi inexpresivi la Fiona care superviza
caî inii şi proprietarii.
— Şi asta ai de gaî nd saă -i spui?
Tawney o porni spre terasaă , un gentleman pur saî nge şi se
aşezaă pe lada cu jucaă rii, ca saă -i lase balansoarul partenerei
lui.
— Este destul de izolataă aici, îîncepu Mantz, apoi se laă saă pe
spate, ridicaî nd maî inile caî nd Bogart veni saă îîi salute.
— Nu te apropia. Pleacaă .
Tawney se baă tu uşor pe genunchi, invitaî ndu-l pe Bogart la
el.
— Eşti un baă iat bun. Erin, care e e problema?
— Nu-mi plac caî inii.
Nu erau parteneri decaî t de caî teva luni şi îîncaă îîşi îînvaă ţau
reciproc ritmurile şi tipicurile.
— Ce e de neplaă cut la ei?
— Respiraţia, dinţii mari, ascuţiţi. Coada lui Bogart se
lovea de picioarele ei, îîn timp ce Tawney îîl maî ngaî ia. Mantz
se ridicaă şi se îîndepaă rtaă .
Apaă ru şi Peck, se uitaă la Mentz şi îînţelese mesajul. IÎşi vaî rîî
îînsaă nasul îîn genunchiul lui Tawney.
— AĂ ştia trebuie saă fie caî inii ei. L-ai citit dosarul, da? o
îîntrebaă el pe Mentz. Sunt caî ini pentru C-şi-G. Are trei. Şi pe ei
îîi antreneazaă . A iniţiat aici propria ei unitate C-şi-G.
— Vorbeşti ca un tataă faă los.
Tawney o privi cu spraî ncenele ridicate sarcastic.
— O gaă sesc o taî naă raă puternicaă , admirabilaă , care ne-a
ajutat saă îînchidem un monstru îîntr-o celulaă , suportaî nd un
proces chiar şi dupaă uciderea logodnicului ei.
— Iartaă -maă . Iartaă -maă . Caî inii aă ştia maă fac nervoasaă şi caî nd
sunt nervoasaă , sunt rea. Am citit şi dosarul lui Greg
Norwood. A fost un poliţist bun. Dar puţin cam baă traî n
pentru ea, nu crezi?
— Eu zic caă asta era problema lor.
— Taă ticul maî ndru şi protector.
— Aşa eşti tu caî nd eşti nervoasaă şi rea?
— Saă zicem. Dumnezeule, mai vine unul.
Mai daă du un pas îînapoi, îîn timp ce pe terasaă îîşi faă cea
apariţia şi Newman.
Caî nd Fiona terminaă lecţia, cei trei caî ini ai ei erau îîntinşi
fericiţi la picioarele lui Tawney, îîn timp ce partenera acestuia
staă tea rigidaă îîn capaă tul celaă lalt al terasei.
— IÎmi cer scuze caă v-am faă cut saă maă aşteptaţi. V-aţi
îîmprietenit cu baă ieţii mei?
— Eu, da. Agent Mantz nu iubeşte caî inii.
— Ah, îîmi cer scuze. Ar fi trebuit saă nu-i las pe terasaă . Ce-
ar fi saă intraă m? Caî inii stau afaraă . Staţi afaraă , repetaă ea şi
deschise uşa de la intrare.
— Nu ai gard. Nu ţi-e teamaă caă pot fugi? îîntrebaă Mantz.
— Sunt dresaţi saă nu treacaă peste anumite frontiere, faă raă
mine. Vaă rog, luaţi loc. Nu vreţi o cafea? Sunt nervoasaă , spuse
ea îînainte ca Tawney saă apuce saă zicaă ceva. Chiar dacaă eşti tu,
chiar dacaă maă aşteptam saă veniţi şi maă bucur caă eşti tu. O saă
fac o cafea şi o saă maă liniştesc.
— N-ar strica o cafea.
— Tot cu zahaă r şi lapte?
Tawney zaî mbi.
— Tot.
— Agent Mantz?
— La fel şi eu, mulţumesc.
— Maă îîntorc îîntr-o clipaă .
— Frumos loc, comentaă Mantz caî nd raă mase singuraă cu
partenerul ei. Ordonat. Liniştit, dacaă îîţi place liniştea. Eu una
aş îînnebuni aici.
— Deb şi cu mine ne gaî ndim saă ne mutaă m undeva la ţaraă ,
îîntr-un loc liniştit, caî nd o saă ies la pensie.
Mantz se uitaă la el. Nu erau ei parteneri de multaă ; vreme,
dar ştia ea bine.
— O saă îînnebuneşti.
— Da. Ea crede caă ne-am putea ocupa cu paă saă rile.
— Asta îînseamnaă saă le observaţi sau saă le îîmpuşcaţi?
— Saă le observaă m, Iisuse, Erin, de ce m-aş apuca saă îîmpuşc
paă saă ri?
— Dar de ce saă le observaţi?
Tawney se gaî ndi o clipaă .
— Al naibii saă fiu dacaă am idee.
Fiona reapaă ru cu trei ceşti pe o tavaă .
— Praă jiturelele astea au fost faă cute de Sylvia, ceea ce
îînseamnaă caă sunt saă naă toase, aşa caă nu vaă pot promite nimic.
— Ce mai face Sylvia? îîntrebaă Tawney.
— Grozav. Buticul ei merge chiar foarte bine şi o ţine
ocupataă . Maă ajutaă aici, îîmi ţine orele caî nd sunt chemataă la o
acţiune de caă utare. Este îînnebunitaă dupaă graă dinaă ritul bio,
conduce un club al cititorilor şi face valuri despre
deschiderea unor cursuri de yoga – ca instructor, vreau saă
spun. Vorbesc aiurea. IÎncaă mai sunt nervoasaă .
— Ai un loc frumos aici. Eşti fericitaă ?
— Da. Trebuia saă maă mut, saă fac o schimbare şi s-a dovedit
a fi lucrul cel mai bun pe care-l puteam face pentru mine. IÎmi
iubesc munca şi sunt bunaă . La îînceput cred caă a fost vorba
doar de o evadare, de a maă lansa îîn ceva, ca saă am un motiv
saă maă scol dimineaţa. Apoi mi-am dat seama caă nu era o
evadare, caă îînsemna de fapt caă mi-am gaă sit locul, scopul.
— Nu eşti la fel de uşor accesibilaă aici, pentru afacerea ta,
cum ai fi fost îîn Seattle.
— Nu. Am demarat îîncet, de la mic. Internetul şi vorba de
la unul la altul m-au ajutat saă maă extind şi saă pun pe picioare
unitatea şi saă -mi construiesc o reputaţie. Afacerea mea este
îîncaă destul de micaă , dar este exact caî t îîmi trebuie. Traă iesc
îîntr-un loc suficient de îîndepaă rtat şi îîmi petrec o mare parte
din timp fie singuraă , fie cu oameni pe care nu-i cunosc cu
adevaă rat cel puţin la îînceput.
— Faci o oarecare selecţie îînainte de a accepta un client? o
îîntrebaă Mantz.
— Nu. O mare parte din clientela mea vine cu
recomandaă ri. De la prieteni, de la familie, de la colegi. Ofer şi
ore de dresaj individual, comportamental, dar acestea
reprezintaă un procentaj chiar foarte mic, îîn afacerea mea.
Am mai ales clase de la cinci paî naă la maxim doisprezece
caî ini.
— Ce se îîntaî mplaă cu cineva care s-a îînscris la cursurile
tale şi îîţi creeazaă probleme? Pentru caă nu a fost mulţumit cu
rezultatele.
— Se îîntaî mplaă şi asta, uneori. De obicei le dau banii
îînapoi, pentru caă aşa este cel mai bine. Un client nemulţumit
îîncepe saă te ponegreascaă la prieteni, la familie, la coechipieri,
iar asta m-ar putea costa mai mult decaî t banii daţi îînapoi.
— Ce faci dacaă i se aprind vreunui client caă lcaî iele dupaă
tine? Eşti o femeie taî naă raă , atraă gaă toare. Sunt convinsaă caă se
mai îîntaî mplaă şi aşa ceva, continuaă Mantz.
O ura, ura intruziunea îîn fiecare colţişor al vieţii ei private.
Toate îîntrebaă rile pe care le puneau ei victimelor şi
suspecţilor. Ori ea nu era niciuna nici alta, îîşi spuse din nou
Fiona.
Ea era cu totul şi cu totul altceva.
— Dacaă un client este necaă saă torit şi maă intereseazaă , maă
îîntaî lnesc cu el îîn afara orelor. Nu se îîntaî mplaă des. Dacaă este
caă saă torit, sau nu maă intereseazaă persoana lui, existaă ataî tea
modalitaă ţi de descurajare, faă raă saă pricinuiesc fricţiuni.
Vorbise repede, aproape cu indiferenţaă .
Luaă un fursec, dar apoi îîl îînvaî rti doar îîn maî ini.
— Sinceraă saă fiu, nu-mi pot imagina pe cineva pe care l-am
descurajat îîntr-ataî t sau care a fost ataî t de nemulţumit de
munca mea îîncaî t saă -mi trimitaă prin poştaă oi eşarfaă roşie.
Asta îînseamnaă cruzime.
— Cineva cu care ai rupt relaţia? Furia „foştilor” poate fi
crudaă .
— Nu am niciun „fost”, furios. Asta nu îînseamnaă ci sunt
naivaă . Dupaă ce l-am pierdut pe Greg, apoi pe tata.
Nu am fost multaă vreme interesataă saă maă îîntaî lnesc cu
cineva sau saă am o relaţie. Cred caă au trecut aproape doi ani
paî naă caî nd am luat masa îîn oraş cu cineva care nu-mi era un
prieten apropiat. Iar o relaţie serioasaă nu am avut de foarte
multaă vreme, paî naă de curaî nd.
— Acum ai o relaţie?
— Da, maă vaă d cu cineva.
— De caî t timp?
Resentimentul îîi straî ngea stomacul.
— Una peste alta, de vreo douaă luni. Locuieşte aici, pe
insulaă . Lucrez cu caî inele lui. Nu are nicio legaă turaă cu
povestea asta.
— Fiona, ne trebuie numele lui doar ca saă -l putem exclude.
Fiona se uitaă la Tawney şi oftaă .
— Simon Doyle. Este artist îîn lemn. El a faă cut balansoarul
de pe terasaă .
— Frumos scaun.
— Eşarfa a fost trimisaă din Oregon. Simon nu a plecat de
pe insulaă . Agent Tawney, ştim cu toţii caă existaă douaă
posibilitaă ţi. Prima, cineva care urmaă reşte ştirile despre
aceste crime, cineva care a citit articolul, care m-a baă gat pe
mine îîn asta şi care mi-a trimis eşarfa roşie ca o glumaă
bolnaă vicioasaă sau ca saă -şi satisfacaă plaă cerea desfraî nataă
pentru crearea de emoţii tari. A doua, cineva care urmeazaă
modelul lui Perry şi care mi-a trimis-o ca un avertisment, ca
saă maă ţinaă îîn şah. Dacaă este aşa, nu pot decaî t saă sper caă îîl veţi
gaă si caî t mai repede şi îîl veţi opri. Pentru caă îîn caz contrar, la
un moment dat va veni aici ca saă repare greşeala lui Perry.
— Ai trecut cu eroism prin tot ce s-a îîntaî mplat îînainte. Va
trebui saă rezişti eroic şi acum. Eşarfa trimisaă ţie este la fel cu
cele folosite asupra celor trei victime. Acelaşi fabricant,
acelaşi stil, chiar acelaşi lot de vopsea.
— Deci… Pielea i se faă cu rece, amorţitaă , ca sub un strat de
gheaţaă . Deci nu este vorba de o coincidenţaă .
— Am gaă sit furnizorii şi ştim caă aceastaă anume eşarfaă ,
îîmpreunaă cu acest anume lot de vopsire, a fost livrataă ’
furnizorilor respectivi la sfaî rşitul lui octombrie anul trecut;
lotul urma saă fie distribuit îîn zona Walla Walla.
— IÎn apropiere de îînchisoare, şopti Fiona. IÎn apropiere J
de Perry. De ce ar cumpaă ra el de acolo, dacaă nu locuieşte şi
nu lucreazaă sau nu are o afacere acolo? Poate un gardian de
la îînchisoare. Poate un alt deţinut care a fost eliberat, sau un
membru al familiei.
— Fiona, crede-maă , acoperim toate posibilitaă ţile,
îîmpreunaă cu Agentul Mantz l-am intervievat pe Perry. El
pretinde caă nu ştie nimic despre crime – cum ar putea?
— Minte.
— Da, minte, dar nu am reuşit saă -l zdruncinaă m. Nu, îîncaă .
L-am percheziţionat celula de mai multe ori, toataă
corespondenţa lui a fost analizataă , l-am intervievat pe
oficialii îînchisorii şi pe deţinuţii cu care interacţioneazaă . O
urmaă rim pe sora lui şi suntem îîn curs de identificare,
localizare şi contactare a tuturor celor – foşti deţinuţi,
personalul îînchisorii, contractori şi instructori dinafaraă cu
care ar fi putut avea vreo legaă turaă de caî nd se aflaă , acolo.
— Cam de multişor. Fiona puse fursecul deoparte, îîncaă nu
reuşise saă -l îînghitaă . Credeţi caă el regizeazaă : chestia asta sau
caă el a aprins fitilul?
— Paî naă acum nu avem nicio dovadaă …
— Eu nu cer dovezi. Fiona se opri ca saă -şi mai
îîmblaî nzeascaă tonul ascuţit al vocii. Eu te îîntreb ce gaî ndeşti.
Am îîncredere îîn gaî ndirea ta.
— Dacaă nu ar regiza el totul sau dacaă nu ar fi fost el
iniţiatorul, ar fi fost furibund, acum. Ştie saă -şi controleze
furia, dar eu i-aş fi simţit-o.
Fiona îîncuviinţaă din cap. Da, i-ar fi simţit-o. Ei îîl cunoşteau
bine pe Perry, ea şi Tawney. IÎl cunoşteau mult prea bine.
— Aceasta a fost puterea lui, realizarea lui, continuaă !
Tawney. Şi saă vinaă acum altcineva şi saă -i ia aceastaă putere, saă
pretindaă noi realizaă ri, îîn timp ce el zace la zdup? Insultaă tor,
îînjositor. Dar ar gaă si maî ndrie şi plaă cere îîn a selecta sau îîn a
aproba persoana care saă continue opera lui. Asta a fost ceea
ce am vaă zut eu caî nd am vorbit cu el. Sub control, simulaî nd
ignoranţa, era maî ndru.
— Da. Fiona daă du din cap, apoi se ridicaă saă se ducaă la
fereastraă ca saă se linişteascaă puţin privind caî inii care
mişunau prin curte, caî mpul.
— Şi eu cred la fel. Şi eu l-am studiat. A trebuit s-o fac.
Trebuia saă -l cunosc pe omul care a vrut saă maă omoare, care l-
a ucis pe baă rbatul pe care îîl iubeam, pentru caă nu reuşise saă
maă ucidaă pe mine. Am citit caă rţi, am urmaă rit emisiunile
speciale de la TV, am disecat toate articolele. Apoi le-am pus
pe toate deoparte, am renunţat, pentru ca trebuia saă maă
opresc.
Se îîntoarse cu faţa spre ei şi spuse:
— Dar el nu s-a oprit niciodataă . Nu chiar, nu? El a aşteptat
doar momentul. Dar de ce nu l-a trimis pe acest prozelit al
lui mai îîntaî i la mine, îînainte ca eu saă maă pot pregaă ti?
Scuturaă din cap maă turaî nd deoparte îîntrebarea, pentru caă
raă spunsul se afla chiar acolo.
— Pentru caă eu sunt premiul cel mare – eu sunt
evenimentul principal, motivul. Ori aşa ceva trebuie pregaă tit.
Celelalte? Ele nu sunt decaî t uverturile.
— Este o gaî ndire complicataă asta, comentaă Mantz.
— Da, este complicat saă gaî ndeşti astfel, dar aşa vede el.
Este un fel de rejucare a unui meci, nu-i aşa? Data trecutaă am
caî ştigat eu. Acum are de gaî nd saă repare chestia asta. Poate
prin comandaă la distanţaă , poate prin prozelitul lui, oricum,
acest lucru îîi va reface imaginea. Iar uverturile îîi dau lui acea
satisfacţie bolnaă vicioasaă , bonusul de a-l face pe „marele
premiu” saă transpire. Vrea saă -mi fie fricaă . Asta face parte din
metoda lui şi este o mare parte din raă splata lui.
— Te putem lua de aici, te putem duce îîntr-un loc sigur, îîţi
putem oferi protecţie.
— Am mai faă cut asta îînainte, îîi reaminti Fiona lui Tawney,
iar el m-a aşteptat doar saă ies. M-a aşteptat saă ies, apoi l-a
ucis pe Greg. Nu-mi pot pune din nou viaţa îîn aşteptare, nu-i
pot oferi satisfacţia asta. A luat deja prea mult.
— De data asta avem mai multe indicii, spuse Mantz. El nu
este la fel de atent, la fel de inteligent ca Perry. Trimiterea
eşarfei a fost o prostie. IÎl declaseazaă . Cumpaă rarea lor cu
toptanul, dintr-un singur loc, este o altaă greşealaă . IÎl vom
prinde.
— Cred caă -l veţi prinde şi sper saă se îîntaî mple caî t mai
curaî nd, paî naă saă mai moaraă şi altcineva. Dar eu nu pot sta
ascunsaă paî naă atunci. Nu este vorba de curaj, ci mai curaî nd
realism. Iar aici, sunt îîn avantaj. Trebuie saă vinaă la mine.
Trebuie saă vinaă pe insulaă .
— Poliţia localaă nu-i poate monitoriza pe toţi cei care
coboaraă de pe feribot.
— Nu, dar dacaă totuşi va ajunge paî naă aici, ei bine, nu va
mai avea de-a face cu 9 fataă de douaă zeci de ani.
— Va trebui cel puţin saă -ţi iei mai multe maă suri de
prevedere, o sfaă tui Mantz. Ar trebui saă -ţi pui îîncuietori mai
bune. Ar trebui saă te gaî ndeşti la un sistem des alarmaă .
— Am trei. Nu sunt naivaă , adaă ugaă ea. Caî inii sunt toţi
timpul cu mine, iar poliţia şi prietenii mei vin saă maă
controleze de caî teva ori pe zi. Simon raă maî ne noaptea aici.
Iar saă ptaă maî naă viitoare chiar plec pentru caî teva zile, cu o
prietenaă şi cu mama mea vitregaă . Iar un prieten va sta aici,
îîmpreunaă cu caî inele lui, ca saă aibaă grijaă de ai mei şi de casaă .
— Ai anunţat asta pe blogul taă u.
Fiona îîi zaî mbi lui Tawney.
— Mi-ai citit blogul.
— Fiona, eu nu te scap o clipaă din ochi. Ai anunţat pel blog
caă o saă faci o scurtaă caă laă torie, cu prietenele tale. F pentru
saă naă tate şi caă intenţionezi saă te relaxezi şi saă te raă sfeţi.
— Spa, punctaă Mantz.
— Da.
— Totuşi, nu ai specificat unde anume pleci.
— Nu, pentru caă oricine poate citi blogul. O saă spun asta
dupaă , dacaă voi considera interesant. Dar aproape tot ce scriu
eu pe blog este despre caî ini. Nu sunt imprudentaă , Agent
Tawney.
— Nu, nu eşti. Totuşi aş vrea saă ştiu exact unde te duci,
datele exacte, cum ajungi acolo.
— IÎn regulaă .
Sunaă mobilul şi Tawney ridicaă un deget.
— Daă -i acum datele Agentului Mantz, spuse el şi ieşi pe
terasaă , ca saă raă spundaă .
— Plecaă m cu maşina, marţea viitoare, la Snoqualmie Falls.
Tranquillity Hotel şi Spa. Ne îîntoarcem vineri, îîi spuse Fiona
Agentului Mantz.
— Frumos.
— Da, aşa o saă fie. Este versiunea noastraă despre un
weekend prelungit pentru caă de fapt weekendurile noastre
sunt cele mai ocupate, pentru toate trei. Plec îîmpreunaă cu
Sylvia şi cu o prietenaă . Mai Funaki, veterinarul nostru.
Mantz notaă informaţiile apoi îîşi ridicaă privirea spre
Tawney care intra îînapoi.
— Trebuie saă plecaă m.
Fiona se ridicaă îîn picioare, îîn aceeaşi secundaă cu Mantz.
— Au mai gaă sit o victimaă .
— Nu. A fost raportataă ca dispaă rutaă o fataă de douaă zeci şi
unu de ani. A plecat de unde staă tea, îîn afara campusului, pe
la şase dimineaţa, pe jos, spre centrul de fitness al
universitaă ţii. Nu a mai ajuns acolo.
— Unde? De unde a fost luataă ? îîntrebaă Fiona.
— Din Medford, Oregon.
— Doar puţintel mai aproape, şopti Fiona. Sper saă fie
puternicaă . Sper saă gaă seascaă o cale.
— O saă ţin legaă tura cu tine, Fiona. Maă poţi suna oricaî nd.
Numaă rul de acasaă este scris pe dos, pentru tine, spuse
Tawney scoţaî nd o carte de vizitaă .
— Mulţumesc.
IÎi conduse afaraă şi se opri cu braţele îîncrucişate pe piept,
pe inima care-i bubuia, cu caî inii la picioare, privindu-l îîn
timp ce se îîndepaă rtau.
— Saă aveţi noroc, murmuraă ea.
Apoi se duse îînaă untru saă -şi ia pistolul.
CAPITOLUL CINCISPREZECE
Simon grava detaliul ornamental îîn partea de sus a vitrinei
pentru porţelanuri, îîn timp ce formaţia The Fray îîşi urla
muzica la radio. Meg Greene, o femeie care ştia precis ce
vroia – îîn cazul îîn care nu se raă zgaî ndea – îîi ceruse de patru
ori saă modifice schiţele, paî naă caî nd reuşi îîn sfaî rşit saă o
mulţumeascaă .
Ca saă se asigure caă nu se va raă zgaî ndi din nou, laă sase:
deoparte celelalte lucraă ri ca saă se concentreze doar asupra
vitrinei. Era o ticaă loasaă mare, superbaă , îîşi spuse Simon şi va
fi piesa de rezistenţaă din sufrageria lui Meg. Caî teva zile îîncaă
şi va termina vitrina, iar îîntre laă cuit şi lustruit se va putea
gaî ndi serios la postamentul pentru lavoar. Poate va lucra şi
caî te ceva pentru Syl, saă le aibaă gata caî nd se va îîntoarce de la
chestia aia cu spa.
Iar dacaă va livra obiectele îîn absenţa ei, Syl nu-l va mai
putea taî rîî îîn discuţii cu clienţii. Ceea ce se adaă uga la
motivaţie.
Faptul caă îîncepea saă lucreze mai devreme balansa situaţia,
avaî nd îîn vedere caă trebuia saă -şi îîntrerupaă lucrul la anumite
ore fixe, îîn fiecare zi, îîn loc saă lucreze paî naă caî nd se saă tura.
Opririle erau îîmpotriva mersului firesc al lucrului, dar
oricum, dacaă nu faă cea asta, numai gaî ndul caă Fiona raă maî nea
singuraă îîn tot acel timp, îîl îîmpiedica saă se mai concentreze.
Dar aranjamentul avea şi paă rţile lui bune – şi nu se gaî ndea
numai la sex.
Mai era şi caî inele. Jaws îîncaă îîşi mai vaî na coada ca un
maniac şi îîi fura îîncaă lţaă mintea – şi ocazional vreo sculaă , dacaă
reuşea saă ajungaă la ea. Dar era ataî t de al naibii de fericit şi
mult mai inteligent decaî t îîl creditase el. Se obişnuise saă -l ştie
faă cut covrig şi moţaă ind sub bancul lui de lucru sau alergaî nd
prin preajmaă . Şi afurisitul putea lansa o minge ca Derek Jeter.
Simon se laă saă pe spate, studiindu-şi munca.
Se pomenise cu un caî ine şi cu o femeie, caî nd de fapt nu-i
dorise. Iar acum nu-şi mai putea imagina zilele sau nopţile,
faă raă ei.
Lucrase mai mult decaî t se aşteptase şi se uitaă la ceasul pe
care şi-l ataî rnase de perete. Ciudat, avea senzaţia caă
trecuseraă mai mult de douaă ore de caî nd reluase lucrul, dupaă
o pauzaă de un sandviş şi de aruncatul mingii.
IÎncruntaî ndu-se, îîşi scoase telefonul, verificaă ora şi îînjuraă .
— La naiba. De ce nu mi-ai aminti saă schimb bateriile la
chestia asta? îîl îîntrebaă pe Jaws care intra la trap pe uşa
atelierului.
Jaws daă du doar din coadaă şi laă saă jos baă ţul pe care-l
adusese.
— Nu am timp pentru asta. Hai saă mergem.
Simon îîncerca saă -şi programeze drumul la Fiona astfel
îîncaî t saă ajungaă suficient de mult dupaă terminarea ultimei ei
ore, ca saă evite inevitabili îîntaî rziaţi. Altfel, ea îîncepea
prezentaă rile şi el trebuia saă facaă conversaţie. Dar avea grijaă
ca ea saă nu raă maî naă singuraă mai mult de cincisprezece,
douaă zeci de minute.
Era pentru el un echilibru delicat.
Dar acum îîntaî rziase cu aproape douaă ore.
De ce nu-l sunase? Orice femeie normalaă ar fi sunat ca saă
spunaă Hei, ai îîntaî rziat, ce se-ntaî mplaă ? Nu caă ar fi existat
îîntre ei un aranjament formal. IÎn fiecare zi îîi spunea pe
curaî nd, pleca, apoi revenea.
Plaă cut şi uşor, nimic mai simplu.
— Femeile trebuie saă sune, îîi spuse el lui Jaws, urcaî nd îîn
maşinaă . Şi saă te cicaă leascaă şi saă te bataă la cap. Aşa e legea
lumii. Dar nu la ea. De fa ea nu o saă auzi niciodataă un „Vii sau
nu, disearaă , la cinaă ?” sau „Poţi saă -mi cumperi nişte lapte, pe
drum?” sau „Chiar n-ai de gaî nd saă duci odataă gunoiul aă sta?”
Simon scuturaă din cap.
— Poate caă maă ademeneşte acum, ca saă maă simt bine paî naă
caî nd… straî ngaî nd laţul îîn jurul meu paî naă caî nd o saă fiu… mai
legat decaî t sunt acum. Doar caă ea nu este, ori tocmai aă sta e
motivul pentru care eu sunt legat şi duc deja gunoiul, pentru
caă asta este.
Caî inele nu asculta, observaă Simon, pentru caă îîşi scosese
capul afaraă pe fereastraă . Aşa caă putea foarte bine face
economie de vorbaă .
IÎşi spuse caă nu avea niciun motiv saă fie îîngrijorat caă
îîntaî rziase cu douaă ore. El avea munca lui; ea, pe a ei. Dar, îîşi
spunea el îîn timp ce intra pe alee, dacaă l-ar fi sunat, nu ar fi
îîntaî rziat mai mult ca de obicei.
Poate caă nu a putut saă sune. Simţi cum i se straî nge.
Stomacul. Dacaă a paă ţit ceva…
Auzi îîmpuşcaă turile îîn timp ce traversa podeţul, unde
saî ngerii îînfloriseraă , albi ca zaă pada.
Trecu îîn goanaă podeţul şi opri apoi brusc, îîn derapaj, chiar
îîn clipa îîn care caî inii apaă ruraă îîn vitezaă de dupaă ; casaă .
IÎmpuşcaă turile straă pungeau prin groaza care-i baî zaî ia îîn cap,
îîn clipa îîn care coborîî din camionetaă . Laă saă uşa; saă se
baă laă baă neascaă deschisaă şi o luaă la fugaă spre ei. Caî nd caî inii se
opriraă brusc, îîşi auzi inima bubuindu-i îîn urechi.
IÎşi trase sufletul ca saă -i strige numele şi o vaă zu.
Nu zaă caî nd jos, îîntr-o baltaă de saî nge, ci staî nd îîn picioare,
rece, reîîncaă rcaî nd cu pricepere pistolul pe care-l ţinea îîn
maî naă .
— Iisuse Christoase. IÎl inundaă un val de furie care alungaă
din el groaza. Chiar îîn clipa îîn care ea daă du saă se îîntoarcaă ,
Simon o apucaă de maî naă , îînvaî rtind-o îîn loc.
— Ce naiba faci aici?
— Ai grijaă . E îîncaă rcat. Fiona laă saă pistolul îîn jos, aţintindu-l
spre paă maî nt.
— Ştiu caă e îîncaă rcat. Te-am auzit traă gaî nd ca draă coaica de
Annie Oakley. M-ai speriat de moarte.
— Daă -mi drumul. Am antifoane, abia te aud. Caî nd îîi
eliberaă braţul, Fiona îîşi scoase antifoanele.
— Ţi-am spus caă am un pistol şi ţi-am spus caă exersez. Nu
are rost saă fii furios pentru asta.
— Sunt furios pentru cei cam vreo cinci ani din viaţaă pe
care mi i-ai furat tu acum. Aveam planuri pentru ei.
— Ascultaă , îîmi pare raă u. Nu m-am gaî ndit saă trimit o
notificare cum caă sunt ocupataă cu trageri la ţintaă .
Cu mişcaă ri la fel de atraă gaă toare ca tonul ei, Fiona vaî rîî
pistolul îîn teaca de la braî u, apoi se duse saă ridice la loc o
varietate de cutii de conserve şi sticle din plastic, pe care era
evident caă le ucisese îînainte de venirea lui.
— Am putea comenta pe tema asta, avaî nd îîn vedere caă
ştiai caă o saă vin aici, iar eu poate caă fac uraî t caî nd aud
îîmpuşcaă turi.
— Eu nu ştiu nimic. Tu pur şi simplu apari.
— Dacaă ai o problemaă cu asta, ar fi trebuit s-o spui.
— Nu am. Fiona îîşi trecu o maî naă prin paă r. Nu am, repetaă
ea. Dacaă vrei, du-te şi bagaă caî inii îîn casaă . Nu mai stau mult.
— Ce te-a îînfuriat aşa? Te cunosc dupaă faţaă , aşa caă saă nu-
mi spui tu mie caă nu eşti furioasaă .
— Nu are nicio legaă turaă cu tine. Dar ar trebui saă -l bagi pe
Jaws îîn casaă . Caî inii mei sunt obişnuiţi cu îîmpuşcaă turile. El,
nu.
— Atunci o saă vedem cum face.
— IÎn regulaă .
Fiona scoase pistolul şi se aşezaă îîn poziţie, aşa cum vaă zuse
caă fac poliţiştii la televizor. IÎn timp ce traă gea, Jaws se apropie
de Simon şi se lipi de el dar ridicaî ndu-şi capul şi urmaă rind –
la fel ca şi el – cum zboaraă cutiile de conserve şi sticlele.
Fiona nu zaî mbi, dar se duse saă monteze ţinte noi. IÎn
spatele ei, caî ţiva mesteceni cu frunze mari, îîncaă rcaţi cu
buchete grele de flori, tremurau îîn lumina soarelui.
Faă caî nd, îîşi spunea Simon, un contrast ciudat îîntre violenţaă
şi pace.
— Vrei saă tragi?
— De ce?
— Ai tras vreodataă ?
— De ce-aş fi faă cut-o?
— Existaă ataî tea şi ataî tea motive. Vaî naă toare, sport,
curiozitate, apaă rare.
— Eu nu vaî nez. Ideea mea despre sport merge mai mult
spre baseball sau box. Niciodataă n-am avut cine ştie ce
curiozitate şi prefer saă -mi folosesc pumnii. Daă -mi saă îîncerc.
Fiona puse siguranţa, descaă rcaă pistolul şi i-l daă du.
— Nu este chiar ataî t de greu pe caî t aş fi crezut.
— Este o Beretta. Este un semiautomat extrem de uşor şi
foarte letal. Trage cincisprezece runde.
— Bine, arataă -mi.
Fiona îîncaă rcaă pistolul, îîl descaă rcaă din nou, îîi araă taă
siguranţa.
— E cu dublaă acţiune, deci trage fie caă percutorul este sau
nu, acţionat. Reculul este minor, dar tot te izbeşte puţin.
Trebuie saă stai cu picioarele distanţate cam paî naă la
deschiderea umerilor. Distribuie-ţi greutatea. Ambele braţe
îîn faţaă , cu maî na staî ngaă pe pistol, îîn partea de jos, pentru
stabilitate. IÎţi apleci partea de sus a corpului spre ţintaă .
Era vocea unui instructor, se gaî ndi el, dar nu era vocea
instructorului din ea. Care era veselaă , fermecaă toare şi
entuziastaă . Acest instructor era plat şi distant.
— Şi îîţi aminteşti toate astea caî nd zboaraă gloanţele?
— Poate caă nu şi poate caă folosirea unei singure maî ini sau
o altaă poziţie s-ar potrivi mai bine situaţiei, dar asta e cea
mai bunaă , cred, pentru atingerea unei ţinte. Şi ca îîn orice,
practicaă suficient şi devine ceva instinctiv. Apleacaă -ţi capul
ca saă -ţi aliniezi privirea cu ţinta. IÎncearcaă saă tragi îîn sticla de
doi litri.
Simon trase. Rataă .
— Puţin mai drept şi cu picioarele orientate spre ţintaă .
Ţinteşte puţin mai jos, spre sticlaă .
De data asta o nimeri îîntr-o parte.
— Perfect, am raă nit o sticlaă de Pepsi dietetic. Primesc
laude sau o recompensaă ?
Fiona zaî mbi acum, puţin, dar îîn zaî mbetul ei nu era deloc
luminaă .
— IÎnveţi repede, iar eu am o bere. Mai îîncearcaă de caî teva
ori.
Simon îîşi spuse caă îîncepea saă priceapaă chestia asta, dar îîşi
confirmaă caă nu îîl atraă gea îîn mod deosebit.
— E prea zgomotos. Puse siguranţa şi descaă rcaă pistolul
aşa cum îîi araă tase ea. Iar acum ai o graă madaă de reciclabile
moarte, îîn ograda ta. Eu nu cred caă a trage îîn cutii de
conserve şi sticle goale seamaă naă cu trasul îîn carne şi saî nge.
Chiar ai putea îîndrepta chestia asta asupra unui om şi apaă sa
pe traă gaci?
— Da. Eu am fost imobilizataă cu un pistol cu şocuri
electrice, mi s-a pus un caă luş şi am fost îîncuiataă îîn
portbagajul unei maşini, de caă tre un om care vroia saă maă
omoare doar pentru plaă cerea pe care i-o oferea acest lucru.
Dacaă aş fi avut un pistol, continuaă ea cu o privire la fel de
ucigaă toare ca pistolul ei, l-aş fi folosit atunci. Dacaă mai
îîncearcaă cineva saă -mi facaă asta, l-aş folosi acum, faă raă nicio
ezitare.
O parte din el regreta caă primise exact raă spunsul pe care
simţea nevoia saă îîl audaă . IÎi daă du îînapoi Beretta.
— Saă speraă m caă nu o saă trebuiascaă niciodataă saă te simţi
îîndreptaă ţitaă saă tragi.
Fiona puse pistolul îînapoi îîn toc, apoi luaă un sac şi îîncepu
saă straî ngaă cartuşele folosite.
— Aş prefera saă nu trebuiascaă saă dovedesc asta. Dar maă
simt mai bine.
— Asta e ceva.
— IÎmi pare raă u caă te-am speriat. Nu m-am gaî ndit caă o saă
apari şi caă o saă auzi îîmpuşcaă turi. Apoi Fiona se aplecaă şi îîl
frecaă pe Jaws.
— Te-ai descurcat, da? Zgomotele puternice nu te sperie.
Caî inii dresaţi pentru C-şi-G trebuie saă suporte zgomotele
puternice faă raă saă se sperie. Dupaă ce straî ng ţintele, îîţi dau
berea promisaă .
Ciudat, se gaî ndea Simon, îîi îînvaă ţase toanele. Ciudat şi uşor
neconfortabil.
— N-ai un vin?
— Cum saă nu.
— Culeg eu cadavrele. Tu poţi turna îîntre timp vinul şi
poate caă o saă -ţi foloseşti vocea ta sexi ca saă comanzi cu
succes o cinaă . Simt caă mi-ar plaă cea nişte spaghete.
— Eu n-am o voce sexi.
— Ba, bine caă nu. Simon luaă sacul şi traversaă spre zona
ţintelor.
Caî nd terminaă , Fiona staă tea pe terasa din spate, cu douaă
pahare cu vin roşu pe maă suţaă .
— Spaghetele vin îîn vreo patruzeci şi cinci de minute. S-au
apucat de ele.
— Pot aştepta.
Simon se aşezaă şi îîşi luaă paharul.
— Cred caă nici aici n-ar strica douaă balansoare decente.
— Iartaă -maă . Maă liniştesc imediat. Fiona îîşi petrecu braţele
pe dupaă cel mai apropiat caî ine, îîşi vaî rîî faţa îîn blana lui şi
îîncepu saă plaî ngaă .
Simon se ridicaă , se duse îînaă untru şi se îîntoarse cu caî teva
prosoape de haî rtie.
— Eram îîn regulaă caî taă vreme faă ceam ceva. Nu ar fi trebuit
saă maă opresc, spuse ea continuaî nd saă -l îîmbraă ţişeze pe Peck.
— Spune-mi unde ţii pistolul saă ţi-l aduc, ca saă mai tragi îîn
caî teva boluri de supaă .
Fiona scuturaă din cap şi inspiraî nd prelung, şi-l îînaă lţaă .
— Nu, cred caă m-am liniştit. Dumnezeule, caî t uraă sc asta.
Mulţumesc, şopti ea caî nd Simon îîi vaî rîî îîn maî naă prosoapele
de haî rtie.
— Şi eu. Deci, spune-mi ce s-a îîntaî mplat?
— FBI-ul a fost aici. Agentul Special Dan Tawney – el este
cel care s-a ocupat de investigaţie, îîn cazul Perry. M-a ajutat
cu adevaă rat saă trec peste totul, aşa îîncaî t mi-a fost mai uşor
saă trec acum din nou, prin toate astea. Are un partener nou.
Este remarcabilaă – ca o versiune TV a unui agent FBI. Nu-i
plac caî inii. Cine ştie ce probleme are şi ea. IÎn sfaî rşit…
terminaă Fiona aplecaî ndu-se saă -l saă rute pe Peck îîntre urechi.
Luaă apoi vinul şi sorbi din el.
— Vizita asta a staî rnit fantomele trecutului, deşi eram
pregaă titaă pentru ea. Au mers pe urmele eşarfei, a celei
primite de mine. Se potriveşte cu cele folosite asupra celor
trei victime. Acelaşi fabricant, acelaşi lot de vopsea. A
cumpaă rat douaă sprezece, din acelaşi magazin din apropierea
îînchisorii. Aproape de locul unde se aflaă Perry. Ceea ce
îîmpraă ştie şi cea mai vagaă speranţaă caă mi-a trimis-o cineva ca
saă facaă o glumaă proastaă .
Simon simţi furia mocnindu-i îîn stomac.
— Şi ce-o saă facaă acum?
— Merg mai departe, studiazaă , urmaă resc piste. Ceea ce fac
îîntotdeauna. IÎl monitorizeazaă pe Perry, contactele lui,
corespondenţa, pornind de la premiza caă el şi tipul aă sta se
cunosc. Probabil caă te vor contacta, pentru caă le-am spus caă
stai nopţile aici.
Fiona îîşi straî nse picioarele la piept, pe scaun.
— Am avut revelaţia caă îîn clipa de faţaă am prea multe
probleme, ca cineva saă aibaă o relaţie cu mine. De obicei nu
sunt aşa. De obicei nu fac probleme, pentru caă ştiu saă maă
descurc singuraă şi prefer aşa. Dar îîn clipa de faţaă … Deci, dacaă
vrei saă -ţi iei liber o vreme, te îînţeleg.
— Nu, nu vreau.
— Dar vreau eu. Fiona îîşi îîntoarse capul ca saă -l poataă privi
îîn ochi şi acum, observaă Simon, vaă zu o luminiţaă vagaă îîn ai ei.
— E drept, aş zice caă eşti un ticaă los laş, rece, egoist, dar aş
îînţelege.
— Sunt un ticaă los egoist şi rece, dar nu sunt un laş.
— Nu eşti nimic din toate astea. Maă rog, poate puţintel
ticaă los, dar asta face parte din farmecul taă u. Simon, a mai
dispaă rut o femeie. Se potriveşte cu modelul, cu tipul.
— Unde?
— IÎn centrul sudic al Oregonului, imediat la nord de
graniţa cu California. Ştiu prin ce trece ea acum, caî t de fricaă îîi
este, caî t este de confuzaă , cum existaă acea paă rticicaă din ea
care nu crede – nu poate saă creadaă – caă acest lucru i se
îîntaî mplaă tocmai ei. Şi ştiu caă dacaă nu gaă seşte o cale, dacaă nu
existaă o oarecare intersectare cu soarta, îîi vor gaă si trupul
peste caî teva zile, îîntr-un mormaî nt superficial, cu o eşarfaă
roşie îîn jurul gaî tului şi cu un numaă r pe maî naă .
Simon îîşi spuse caă Fiona avea nevoie de o diversiune.
Controlul îînseamnaă canalizarea emoţiei spre logicaă .
— De ce alegea Perry victime atletice?
— Poftim?
— V-aţi gaî ndit la asta, FBI-ul, psihiatrii, au o groazaă de
spus despre asta.
— Da. Mama lui era tipul aă sta. Era o atletaă , o alergaă toare.
Se pare caă a ratat de la mustaţaă saă fie aleasaă pentru
Olimpiadaă , pe vremea caî nd era la colegiu. A raă mas
îînsaă rcinataă şi îîn loc saă -şi urmeze cariera, a sfaî rşit prin a fi
mama acritaă , deziluzionataă a doi copii, maă ritataă cu un baă rbat
extrem de religios, l-a paă raă sit, pe soţ, pe copii – îîntr-o bunaă zi
a plecat, pur şi simplu, de acasaă .
— A dispaă rut.
— Poţi spune şi aşa – doar caă traă ieşte şi este bine mersi.
FBI-ul a dat de urmele ei caî nd l-au identificat pe Perry.
Traă ieşte – sau traă ia – aproape de Chicago. Predaă educaţia
fizicaă la o şcoalaă particularaă de fete.
— De ce eşarfa roşie?
— Caî nd avea şapte ani, Perry i-a faă cut cadou una, de
Craă ciun. Iar ea i-a paă raă sit dupaă caî teva luni.
— Deci el îîşi omora mama.
— O omora pe fata care fusese mama ei îînainte de a fi
raă mas îînsaă rcinataă , îînainte de a se fi maă ritat cu baă rbatul care
– potrivit ei şi a celor care i-au cunoscut – abuza de ea. O
omora pe fata despre care vorbea ea tot timpul, despre
studenta fericitaă care avusese toataă viaţa îîn faţa ei îînainte de
a face greşeala aceea, îînainte de a se fi potcovit cu un copil.
Asta spun psihiatrii.
— Iar tu ce spui?
— Eu spun caă toate astea sunt un pretext de rahat, ca saă
provoace suferinţaă şi groazaă . Exact aşa cum cel care ucide
acum se foloseşte de Perry ca de o scuzaă . Conteazaă motivaţia.
Fiona îîşi puse ochelarii jos.
— Tu chiar crezi caă …
— Dacaă taci o clipaă , îîţi spun ce cred eu. Conteazaă
motivaţia, repetaă el, pentru caă motivul pentru care faci ceva
are legaă turaă cu felul îîn care faci acel lucru, cui i-l faci sau
pentru cine îîl faci. Şi poate pentru ceea ce vezi îîn final – dacaă
ai norocul saă ajungi acolo.
— Mie nu-mi pasaă de ce le-a omoraî t pe toate femeile alea
şi pe Greg, de ce a îîncercat saă maă omoare pe mine. Nu-mi
pasaă .
— Ar trebui. Tu ştii ce îîi motiveazaă pe ei, spuse Simon
araă taî nd spre caî ine. Joaca, lauda, recompensa – şi dorinţa de
a le face plaă cere celor care le oferaă toate astea.
Faptul caă ştii asta, caă asociezi acest lucru cu ei, te face
bunaă îîn treaba pe care o faci.
— Eu nu vaă d…
— Nu am terminat. El a fost bun îîn ceea ce faă cea. Iar caî nd
a faă cut ceva îîn care nu mai era bun – caî nd a deviat de la
domeniul îîn care era bun, a fost prins.
— L-a ucis pe Greg şi pe Kong cu saî nge rece. Asta numeşti
tu deviaţie? îîntrebaă Fiona sculaî ndu-se de pe scaun.
Simon daă du din umeri şi se îîntoarse la vinul lui.
— Nu pricep unde vrei saă ajungi.
— Pentru caă preferi saă fii furioasaă .
— Sigur caă da. Sunt şi eu un om. Am şi eu sentimente* L-
am iubit. Tu nu ai iubit niciodataă pe cineva?
— Nu aşa.
— Pe Nina Abbott?
— Iisuse, nu.
IÎn tonul lui era ataî t dispreţ şocat, îîncaî t nu-l putea baă nui de
lipsaă de sinceritate.
— Dar este superbaă , talentataă , sexi, inteligentaă .
— O scorpie.
IÎncaî ntat, Simon raî se scurt.
— Tu m-ai îîntrebat. IÎmi plaă cea de ea, caî nd nu era nebunaă
de legat – ceea ce, privind îînapoi, se îîntaî mpla aproape
regulat. La îînceput a fost abur şi fum, apoi doar dramaă . IÎi
plaă cea drama. Al naibii ce-i mai plaă cea drama. Mie, nu. Asta
este.
— Cred caă pe vremea aceea credeam caă era mai mult
decaî t…
— Nu a fost. Şi oricum, nu este vorba de mine.
— Deci, te aştepţi de la mine saă fiu logicaă şi obiectivaă caî nd
vine vorba de Greg, de Perry. Saă fiu analiticaă …
— Fii ce naiba vrei tu saă fii, dar nu poţi gaî ndi dacaă nu te
distanţezi. Poţi trage caî t vrei cu pistolul, caă nu o saă te ajute.
Pentru numele lui Dumnezeu, Fiona, vrei saă te gaî ndeşti
numai la asta douaă zeci şi patru de ore din douaă zeci şi patru,
îîn fiecare zi a saă ptaă maî nii? Vrei saă te gaî ndeşti numai la asta îîn
timpul lecţiilor, sau caî nd te duci îîn sat dupaă lapte? Aşa ai de
gaî nd saă traă ieşti?
— Dacaă sunt nevoitaă . Eşti furios. Este greu saă -mi dau
seama, pentru caă nu-ţi araă ţi furia îîntotdeauna. Ai fost furios
din clipa îîn care ai apaă rut aici, dar nu te-ai traă dat decaî t de
caî teva ori.
— Hai mai bine saă nu mai vorbim de asta.
— Da, pentru caă altfel ai ajunge Simon-Care-Burduşeşte.
Vii aici îîn fiecare searaă . Poate caă şi pentru asta eşti puţin
furios.
Gaî ndindu-se, Fiona îîşi luaă paharul, se duse la staî lp şi
sprijinindu-se de el îîl studie pe Simon îîn timp ce sorbea.
— Trebuie saă te îîntrerupi din tot ce faci, saă arunci caî teva
lucruri îîntr-un sac şi saă vii aici. Nu laşi aici nimic, cu excepţia
celor pe care le uiţi. Pentru caă eşti nefericit. Este îîncaă un
lucru pe care trebuie saă -l faci îîn fiecare zi.
Reuşise saă îîntoarcaă totul îîn aşa fel, îîncaî t acum era de fapt
vorba de el, se luminaă Simon. Femeia asta avea talente.
— Dar n-am nimic de faă cut.
— Adevaă rat. Fiona confirmaă daî nd din cap şi mai baă u
puţin. Da, foarte adevaă rat. Din asta te alegi cu o cinaă şi cu sex,
doar caă nu aşa faci tu lucrurile. Caî tuşi de puţin, aşa. Iar asta
trebuie saă te irite îîntr-o anumitaă maă suraă . Nu ţi-am acordat
suficient credit pentru asta.
— Dar nici eu nu o fac pentru credit.
— Nu, tu nu lucrezi aşa. Ţie nu-ţi pasaă de chestii dintr-
astea. Tu faci ce vrei, iar dacaă se strecoaraă cumva vreo
obligaţie – un caî ine, o femeie – te gaî ndeşti cum saă te descurci
cu el sau cu ea şi saă continui saă faci ce vrei tu. Problemele
existaă ca saă fie rezolvate. Maă soaraă , taie, potriveşte piesele
paî naă caî nd se îîmbinaă aşa cum vrei tu saă funcţioneze.
Fiona ridicaă paharul, sorbi din nou.
— Cum merge asta cu caă utarea motivaţiilor?
— Nu raă u, dacaă a fost vorba de mine.
— IÎn parte este, pentru mine. Vezi tu, era îîn regulaă caî taă
vreme era vorba doar de o relaţie. Tu şi cu mine. Eu nu am
mai avut niciodataă îînainte una, nu chiar, aşa caă pentru mine a
fost totul nou-nouţ, straă lucitor, sexi şi uşor. Un tip cu
adevaă rat atraă gaă tor, care saă maă punaă pe jar. Cu destule îîn
comun şi cu destule care saă nu facaă relaţia interesantaă . IÎmi
place felul lui şi poate îîn parte pentru caă este ataî t de diferit
de gustul meu. Cred caă la fel gaî ndeşte şi el despre mine. Dar
astea s-au schimbat faă raă saă -mi dau seama – sau cel puţin faă raă
ca eu saă recunosc asta. Relaţia a devenit o legaă turaă .
Fiona sorbi din nou, oftaă uşor.
— Aşa staă m noi acum, Simon. Avem o legaă turaă , fie caă am
vrut sau nu, fie caă am fost pregaă tiţi sau nu pentru asta. Şi
oricaî t de stupid ar paă rea, de inutil sau de greşit, o parte din
mine se simte neloialaă faţaă de Greg. Aşa caă de aceea sunt
furioasaă . Şi de aceea prefer saă nu recunosc caă am o legaă turaă
cu tine ci doar o relaţie faă raă probleme, o micaă aventuraă
oarecare, din care pot ieşi caî nd vreau eu.
Fiona, privi caî inii bulucindu-se afaraă de pe terasaă şi
repezindu-se îîn spatele casei.
— Cred caă o saă trebuiascaă saă faci din nou maă suraă tori, saă tai
din nou. A sosit cina. Ar trebui saă maî ncaă m îîn casaă . Se face
prea raă coare.
Şi Fiona intraă îîn casaă , laă saî ndu-l saă se îîntrebe cum naiba s-a
îîntors conversaţia asta asupra lui.
IÎN BUCAĂ TAĂ RIE, Fiona baă gaă puţin pastele la microunde.
Caî nd intraă Simon, ea raă sturnase deja spaghetele îîntr-un bol,
pusese paî inea cu usturoi pe un platou mic şi adusese vinul la
masaă .
Caî nd se îîntoarse cu farfuriile îîn maî ini, Simon o luaă de
umeri.
— Am şi eu ceva de spus despre asta.
— Perfect. Ce anume?
— O saă -ţi spun caî nd o saă ştiu exact.
Fiona aşteptaă . Mai aşteptaă o clipaă .
— Acum ştii exact?
— Nu.
— Atunci ar fi bine saă maî ncaă m îînainte de a trebui saă le
îîncaă lzesc din nou.
— Eu nu concurez cu o fantomaă .
— Nu. Nu, crede-maă , Simon, ştiu caă nu este corect. El a fost
primul din toate punctele de vedere. Fiona puse farfuriile jos,
traversaă dupaă tacaî muri şi şerveţele.
— Iar felul îîn care l-am pierdut lasaă cicatrici. Nu a mai
existat nimeni dupaă el care saă fie suficient de important îîncaî t
saă maă oblige saă maă uit bine la cicatricele acelea. Nu am ştiut
caă asta urma saă trebuiascaă saă fac, caî nd am îînceput saă maă
îîndraă gostesc de tine. Eu cred caă m-am îîndraă gostit de tine. Nu
este cum a fost cu Greg şi de aceea e derutant şi de aceea
cred caă sunt aşa. Şi asta e o dilemaă pentru amaî ndoi.
Fiona reumplu paharele.
— Aşa caă îîţi voi fi recunoscaă toare caî nd o saă ştii şi tu exact.
— Asta e? Hopa, avem o legaă turaă şi apropo, cred caă m-am
îîndraă gostit de tine. Tu?
Fiona se aşezaă şi îîşi îînaă lţaă capul ca saă se uite la el.
— E un rezumat, caî t de caî t. Dragostea a fost îîntotdeauna
un lucru pozitiv îîn viaţa mea. Adaugaă şi îîmbogaă ţeşte şi
deschide tot felul de posibilitaă ţi. Dar nu sunt proastaă şi ştiu
caă dacaă tu nu poţi sau nu simţi la fel pentru mine, o saă fie
dureros. Asta este o dilemaă . Ştiu şi caă nu poţi forţa sau
impune dragostea. Iar eu am avut deja de a face cu ce este
mai raă u. Dacaă nu potși saă maă iubeşti, o saă maă doaraă . Dar o saă
trec peste. IÎn plus, poate caă maă îînşel.
Fiona îîi puse spaghete îîn farfurie şi îîşi luaă şi ea o porţie.
— M-am îînşelat caî nd am crezut caă l-am iubit pe Josh
Clatterson.
— Cine naiba mai e şi Josh Clatterson?
— Sprinterul. Fiona îîşi îînfaă şuraă spaghete pe furculiţaă .
— Aproape doi ani am taî njit dupaă el – îîn clasa a zecea şi a
unsprezecea, inclusiv vara dintre. Dar s-a dovedit caă nu a fost
dragoste. IÎmi plaă cea doar felul cum araă ta caî nd alerga la
cursa de douaă sute de metri. Aşa caă poate îîmi place doar felul
cum araă ţi, Simon şi cum miroşi aproape tot timpul a
rumeguş. O saă îîncerc saă fiu logicaă şi obiectivaă , spuse ea
zaî mbind, caî nd Simon se aşezaă , îîn sfaî rşit, jos.
— Eu aş zice caă deja ai faă cut asta şi îîncaă al naibii de bine.
— Cu relaţia dintre noi? Eu cred caă e un mecanism de
apaă rare.
Simon se îîncruntaă , maî ncaî nd.
— Nu funcţioneazaă ca apaă rare, de vreme ce îîmi spui mie
caă e apaă rare.
— Just. Oricum, e prea taî rziu. Caî nd maă refeream la logicaă
şi aşa mai departe, maă gaî ndeam la Perry şi la ce se îîntaî mplaă
acum. Ai avut dreptate îîn legaă turaă cu importanţa îînţelegerii
motivaţiei. El nu a îîncercat saă maă omoare aşa, pur şi simplu.
Eu am reprezentat ceva, la fel ca celelalte fete. Iar pentru caă a
ratat îîn cazul meu, a simţit nevoia saă maă pedepseascaă ? Aste
crezi caă a fost, pedeapsaă ?
— Este un cuvaî nt suficient de bun pentru asta.
— Trebuia saă fie ceva mult mai sever decaî t cu celelalte. Cu
finaluri mortale – pentru caă dacaă nu ar fi fost prins, sunt
convinsaă caă ar fi venit din nou la mine. Pentru caă trebuia saă
punaă capaă t situaţiei – saă îînnoade firul la loc. Cum maă
descurc?
— Continuaă .
— El a îînţeles caă este greu saă traă ieşti caî nd ştii, caî nd
îînţelegi caă cineva pe care-l iubeşti a murit pentru caă traă ieşti
tu. El a ştiut asta, a îînţeles asta şi s-a folosit de asta ca saă maă
facaă pe mine saă sufaă r… pentru caă i-am îîntrerupt şirul, i-am
stricat palmaresul.
Simon scuturaă din cap.
— Atunci de ce?
— Pentru caă l-ai paă raă sit.
Fiona se laă saă pe spate.
— Pentru caă l-am paă raă sit, repetaă ea. Am plecat. Am fugit.
Nu am stat acolo unde m-a pus el, sau… nu am acceptat
darul. Eşarfa. IÎn regulaă , saă zicem caă aşa este, ce-mi spune mie
asta?
— Nu te-a uitat niciodataă . L-ai paă raă sit şi chiar dacaă a reuşit
saă te raă neascaă , el a fost cel pedepsit. Nu poate ajunge la tine,
nu poate îînchide cercul, nu poate îînnoda firul la loc. Nu, cu
maî inile lui. Are nevoie de cineva care saă facaă asta pentru el.
Un continuator. Cum gaă seşte el unul?
— Este cineva pe care-l ştie, un alt deţinut.
— Şi de ce s-ar folosi de cineva care a dat greş o dataă ?
Fiona îîşi simţi inima îîn gaî t.
— Nu s-ar folosi de unul ca aă sta. Ar aştepta. Este bun saă
aştepte. Aşa caă aşteaptaă paî naă caî nd gaă seşte pe cineva pe care-
l consideraă suficient de deştept, suficient de bun. Acest
mandatar îîi asiguraă un fel de continuitate, de perfecţionare.
Oribil mod de a te antrena.
— Şi ei se faă lesc cu asta. „M-aţi îînchis aici, dar nu m-aţi
oprit”.
— Maă îînspaă imaî nţi.
— Asta nu-i raă u.
O clipaă , ochii aceia deveniraă aprigi.
— Teme-te şi gaî ndeşte. Ce anume îîl motiveazaă pe
mandatarul lui?
— De unde saă ştiu?
— Iisuse, Fee, eşti mai deşteaptaă decaî t ataî t. De ce merge
cineva pe caă rarea altuia?
— Din admiraţie.
— Da. Iar tu antrenezi pe cineva saă facaă ce vrei tu, cum
vrei tu, caî nd vrei tu?
— Apreciere şi raă splataă . Asta îînseamnaă contact, dar ei au
caă utat îîn celula lui Perry, îîi monitorizeazaă vizitatorii – iar
sora lui e singura care îîl viziteazaă .
— Şi nimeni, niciodataă , nu introduce ceva pe furiş, îîn
îînchisoare? Sau nu scoate afaraă ? Perry a trimis vreodataă o
eşarfaă , îînainte de a raă pi o femeie?
— Nu.
— Deci tipul aă sta a deviat. Uneori urmezi caă rarea altei
persoane pentru caă vrei saă o impresionezi sau vrei saă o
depaă şeşti. Trebuie saă fie cineva pe care l-a îîntaî lnit mai mult
decaî t o singuraă dataă . Cineva pe care a avut posibilitatea saă -l
evalueze, saă aibaă îîncredere îîn el, cineva cu care poate sta de
vorbaă îîntre patru ochi. Un avocat, un psihiatru, un consilier,
un paznic. Cineva care lucreazaă la îîntreţinere sau îîn
administraţia îînchisorii. Cineva pe care Perry l-a studiat, l-a
ascultat şi a vaă zut ceva îîn el. Cineva care-i amintea de el.
— Perfect. Cineva suficient de taî naă r ca saă poataă fi
manipulat şi îîndrumat, suficient de matur ca saă poataă avea
îîncredere îîn el. Suficient de deştept nu doar ca saă -i urmeze
pur şi simplu instrucţiunile, dar ca saă le ajusteze de la caz la
caz. Cineva care poate caă laă tori faă raă saă fie îîntrebat unde a fost,
ce a faă cut. Deci necaă saă torit, cineva care traă ieşte singur. Aşa
cum era şi Perry. FBl-ul trebuie saă aibaă deja profilul lui.
— Trebuie saă aibaă ceva robusteţe fizicaă , ceva forţaă ,
continuaă Simon. Saă aibaă o maşinaă – probabil una
indescriptibilaă . Are nevoie de bani suficienţi ca saă poataă
continua. Maî ncare, benzinaă , hoteluri.
— Şi ceva cunoştinţe despre zonele de unde le raă peşte şi
despre cele îîn care le duce. Haă rţi, timp ca saă punaă totul la
cale. Dar sub toate astea, nu trebuie saă mai fie şi altceva?
Motivul? Admiraţia faţaă de Perry? Nimeni n-ar putea face
asta dacaă nu ar fi la fel ca el. Ce anume îîl face pe omul aă sta
astfel?
— O femeie, sau femei. Dar eu nu cred caă el o ucide pe
mama lui Perry.
AVEA SENS, deşi nu ştia la ce îîi folosea ei asta. Poate faptul
caă avea sens îîi era suficient. Avea ea o teorie despre ce o
aştepta – sau cine.
Faptul caă Simon o forţase saă gaî ndeascaă era un lucru bun.
Faă raă promisiuni caă nu i se va îîntaî mplaă nimic, caă o va apaă ra el
de orice raă u. Nici n-ar fi crezut asemenea declaraţii, îîşi
spunea ea îîn timp ce îîncerca saă se elibereze de tensiune, îîn
cada cu apaă fierbinte. Poate caă i-ar fi faă cut plaă cere saă le audaă ,
dar nu le-ar fi crezut.
El nu i-a faă cut promisiuni – nu Simon. De fapt, decise
Fiona, era chiar foarte atent saă nu cumva saă le facaă . Toate
acele îîntr-o doaraă pe curând, îîn loc saă spunaă simplu caă va
reveni. Dar totuşi, un baă rbat care nu face promisiuni nici nu
le îîncalcaă .
Greg îîi faă cea promisiuni şi le ţinea, caî nd putea. IÎşi daă du
seama acum caă niciodataă nu-şi faă cuse griji îîn privinţa lui
Greg, caă nu avusese niciodataă dubii sau îîndoieli legate de el.
Fusese iubitul ei îînainte de raă pire şi staî nca ei, dupaă .
Dar nu mai era. Era timpul, cu prisosinţaă poate, saă accepte
îîn totalitate realitatea.
IÎnfaă şurataă îîn prosop, intraă îîn dormitor îîn clipa îîn care
intra şi Simon, dinspre hol.
— Caî inii s-au cerut afaraă , îîi spuse el. Veni apoi spre ea şi
îîşi plimbaă degetele peste paă rul pe care şi-l straî nsese îîn vaî rful
capului.
— Ai un alt aer.
— Nu am vrut saă -mi ud paă rul. Vru saă -şi scoataă acele, dar
Simon îîi îînlaă turaă maî na.
— Fac eu asta. Gata cu autocompaă timirea?
Fiona zaî mbi vag.
— A fost doar îîn parte autocompaă timire.
— Ai avut o zi grea, spuse Simon şi-i scoase un ac.
— A trecut, acum.
— Nu chiar. Simon mai scoase un ac. Mirosul este totul,
da? Cum poţi gaă si pe cineva. Eu am îîn mine mirosul taă u. Te-
aş putea gaă si fie caă vreau, fie caă nu. Fie caă vrei, fie caă nu.
— Dar nu m-am raă taă cit.
— Şi totuşi te gaă sesc. Simon mai scoase un ac şi paă rul se
desfaă cu îîn cascade.
— Ce secret se ascunde îîn felul cum cade paă rul unei
femei? Care este secretul taă u? spuse Simon trecaî ndu-şi
maî inile prin el, cu ochii îîncleştaţi îîntr-ai ei.
Dar paî naă saă reuşeascaă ea saă raă spundaă , gura lui era pe a ei,
blaî ndaă , degustaă toare şi uşoaraă . Se relaxaă , aşa cum se
relaxase îîn baie, cu fiecare muşchi oftaî ndu-şi plaă cerea.
O clipaă , doar o clipaă , o ţinu aşa, maî ngaî indu-i paă rul,
spinarea. O deconecta oferta unei staă ri de bine pe care nu o
ceruse, darul afecţiunii la care nu se aşteptase.
Simon îîi daă du prosopul deoparte, laă saî ndu-l saă cadaă şi
continuaă saă o ţinaă doar asș a.
— Care este secretul taă u? repetaă el. Cum oare atingaî ndu-te
simt caă maă liniştesc şi caă îînnebunesc, îîn acelaşi timp? Ce
anume vrei de la mine? Tu nu ceri niciodataă ; nimic. Uneori
maă îîntreb dacaă nu este cumva un truc. Cu ochii îîntr-ai ei, o
îîmpingea îîncet spre pat. Saă fie doar un fel de a maă atrage?
Dar nu este. Tu nu eşti astfel construitaă .
— De ce saă vreau de la tine ceva ce ar trebui saă obţin, prin
îînşelaă ciune?
— Nu. O ridicaă , o ţinu aşa, apoi o îîntinse pe pat. Deci, m-ai
atras. Şi am sfaî rşit prin a fi eu cel pierdut.
Fiona îîi cuprinse faţa îîn maî ini.
— O saă te gaă sesc eu.
Nu era obişnuit cu tandreţea, nu era obişnuit saă oi simtaă
revaă rsaî ndu-se îîn el. Era mai uşor saă aştepte saă vinaă furtuna,
saă o lase saă treacaă îîn iureş, peste amaî ndoi J Dar îîn seara asta
alesese acalmia, îîncercaî nd saă alinei temerile care îînţelegea
caă se. Ascundeau îîn spatele acelor ochi albaştri ca apa
lacului.
— Relaxeazaă -te. Goleşte-te de spaime. Ca şi cum i-ar fi
auzit gaî ndurile, Fiona se afundaă îîn saă rutarea lui, care îîi
oferea linişte şi caă lduraă . IÎncet şi uşor, gura lui o testa pe a ei,
schimbaî nd unghiuri, adaî ncindu-se blaî nd îîntr-o seducţie care
tremura dulce.
Se îînşelase, îîşi spunea Fiona. Da, se pierduse. Plutind faă raă
vlagaă îîntr-un spaţiu necunoscut, unde senzaţiile se
aşterneau peste senzaţii ca un vaă l ca saă -i îînceţoşeze mintea
şi saă -i îîncaî nte trupul.
Se abandonaă lor, lui, cedaî nd faă raă reţinere, îîn timp ce
buzele lui le cucereau cu blaî ndeţe pe ale ei, îîn timp ce
maî inile lui cutreierau peste ea – atingeri tandre, liniştind un
suflet tulburat.
Dormitorul uşor iluminat îîncepu saă se transforme îîntr-un
luminiş magic paă tat pe margini de lunaă , cu umbre verzi, cu
aerul dens şi liniştit şi dulce. Nu ştia unde se afla, dar era
mulţumitaă saă caă laă toreascaă , saă poposeascaă , saă fie ghidataă .
Gura lui coborîî îîn jos pe gaî t, peste umeri, paî naă caî nd pielea
îîncepu saă -i ardaă sub atacul liniştit. IÎi savuraă saî nii, probaî nd
raă bdaă tor, paî naă caî nd ea se arcui şi se oferi cu un geamaă t.
El se îînfrupta, dar cu delicateţe.
Maî ini şi guraă se plimbau îîn jos, îîn poteci şoptite, incitaî nd
oftaturi şi cutremuraă ri care se rostogoleau îîntr-o caă laă torie
lentaă , spre o culme auritaă şi o praă buşire faă raă suflare.
El o îînsoţea îîn magie, cufundaî ndu-se îîn ea, îîn straă lucirea
bogataă a momentului, îîn usș oara alunecare a mişcaă rilor.
Sedus îîn timp ce seducea, extaziat de sunetul numelui saă u
murmurat de buzele ei, de alunecarea maî inilor ei, de gustul
pielii ei.
IÎl primi, caldaă şi umedaă , îîl îînvaă lui, îîl cuprinse – îîn trupul ei,
îîn braţele ei. Nevoia raă mase îînceataă şi dulce, tandraă ca o
inimaă deschisaă , chiar şi îîn clipa ascensiunii.
Şi caî nd se praă buşi, se praă buşi îîn ochii ei.
CAPITOLUL ŞAISPREZECE
IÎn caă baă nuţa îînchiriataă , aşezataă îîn peisajul magnific al
Cascadei Mountains, Francis Eckle citea scrisoarea primitaă
de la Perry. Cu caî teva luni îîn urmaă stabiliseraă îîmpreunaă
traseul, programul, oraă şelele, colegiile, locurile unde saă fie
îîngropate victimele.
Sau cel puţin Perry stabilise totul, îîşi spuse el.
Programarea anticipataă faă cea simplaă primirea scrisorilor
de la Perry, scoase din îînchisoare prin contrabandaă .
Raă spunsurile se îîntorceau printr-o metodaă similaraă – trimise
pe adresa preotului lui Perry, care credea îîn caă inţa acestuia.
La îînceput era îînnebunit de aceste scrisori, de schimbul de
detalii şi de idei. IÎnţelegerea, îîndrumaă rile şi aprobarea lui
Perry îînsemnau ataî t de mult pentru el.
Cineva, îîn sfaî rşit cineva care l-a văzut.
Cineva care nu-i cerea masca, pretenţia, ci dimpotrivaă ,
recunoscuse lanţurile care îîl ţineau pe loc. Cineva, îîn sfaî rşit
cineva care l-a ajutat saă -şi adune curajul de a rupe aceste
lanţuri şi de a se elibera, de a fi el cu adevaă rat.
Un baă rbat, un prieten, un partener care s-a oferit saă -şi
îîmpartaă puterea cu el pentru a scaă pa de caă tuşele regulilor şi
ale comportamentului şi saă îîntre îîn pielea praă daă torului.
Profesorul devenise un elev dornic, flaă maî nd saă îînveţe, saă
exploreze toate acele cunoştinţe şi experienţe pe care şi le
refuzase ataî ta amar de vreme. Dar acum îîşi spunea caă venise
timpul saă i se îînmaî neze diploma.
Venise timpul saă depaă şeascaă graniţele şi dogmele care i se
predaseraă cu ataî ta meticulozitate.
IÎn fond nu erau decaî t nişte reguli, reguli care nu se mai
potriveau.
Studie cele douaă degete de whiskey din pahar. Perry*
decretase caă îîn timpul caă laă toriei nu vor exista nici droguri,
nici alcool, nici tutun. Trupul şi mintea trebuiau saă raă maî naă
pure.
Dar Perry era îîn îînchisoare, îîşi spuse el sorbind cu
plaă cerea rebeliunii. Caă laă toria nu-i mai aparţinea.
Era timpul saă -şi construiascaă propria marcaă – sau
urmaă toarea marcaă , avaî nd îîn vedere caă deviase deja de la
plan, trimiţaî ndu-i taî rfei de Bristow acel micuţ cadou.
Paă cat caă nu-i vaă zuse mutra caî nd a deschis plicul. Paă cat caă
nu i-a putut adulmeca frica.
Dar va veni şi asta, destul de curaî nd.
Deviase şi prin îînchirierea caă baă nuţei – un locşor frumos,
mai scump decaî t o cameraă praă paă ditaă de motel, dar simţea caă
merita, pentru intimitatea pe care i-o oferea.
Avea nevoie de intimitate pentru urmaă toarea deviere de la
traseul cu ataî ta grijaă pregaă tit de mentorul saă u.
Perry îîi daă duse o nouaă viaţaă , o nouaă libertate şi el va onora
acest lucru terminaî nd ceea ce nu faă cuse mentorul saă u,
ucigaî nd-o pe Fiona. Dar mai erau multe de faă cut îîntre timp şi
sosise vremea saă se testeze.
Saă se saă rbaă toreascaă .
Mai sorbi o guraă de whiskey. Va paă stra restul pentru dupaă .
Se duse liniştit la baie, unde îîşi scoase hainele şi îîşi admiraă
trupul. IÎn cursul nopţii trecute îîşi îîndepaă rtase tot paă rul de pe
corp şi acum admira pielea lucioasaă , moale, muşchii pe care
şi-i fortificase cu rigurozitate. Perry avea dreptate îîn ce
priveşte puterea şi disciplina.
Se lovi, plaă cuta anticipaţie îîntaă rindu-l şi îîşi puse
prezervativul. Nu plaă nuise saă violeze – dar planurile se mai
pot schimba. Oricum îînsaă , protecţia era crucialaă , îîşi spuse el
punaî ndu-şi maă nuşile de piele.
Era timpul saă -şi dea drumul. Saă exploreze terenuri noi.
Intraă îîn dormitor, aprinse o luminaă micaă şi studie fata
frumuşicaă , legataă de pat. Paă cat caă nu putea smulge de pe
gura ei banda adezivaă ca saă -i audaă strigaă tele, rugaă minţile,
gemetele de durere. Dar cum sunetele erau purtate departe,
va trebui saă se mulţumeascaă doar imaginaî ndu-şi-le.
Oricum, ochii ei îîl implorau. Ochii ei urlau. Aşteptase saă
treacaă efectul drogului pentru ca ea saă fie conştientaă , saă se
lupte – pentru ca frica ei saă parfumeze aerul.
Zaî mbi, îîncaî ntat saă -i vadaă îîncheieturile de la maî ini şi
glezne roase de lupta cu funiile. Plasticul de sub ea scaî rţaî ia
îîn timp ce fata se chircea şi se foia.
— Nu m-am prezentat, spuse el. Numele meu este Francis
Xavier Eckie. Ani de zile am predat unor taî rfe inutile ca tine,
care m-au uitat îîn urmaă toarele cinci: minute dupaă ce am ieşit
din clasaă . Niciuna nu m-a vaă zut, pentru caă maă ascundeam.
Dar cum bine vezi – îîşi j desfaă cu braţele, îîn timp ce din ochii
fetei ţaî şneau lacrimi am îîncetat saă maă mai ascund. Maă vezi?
Daă din cap caă ; da, ca o fetiţaă cuminte ce eşti.
Caî nd fata daă du din cap, se apropie de marginea patului.
— O saă -ţi provoc durere.
Simţi fierbinţeala inundaî ndu-i stomacul, vaă zaî nd-o cum se
luptaă , auzindu-i rugaă minţile fierbinţi, estompate de banda
adezivaă .
— Vrei saă ştii de ce? De ce eu? îîţi spui tu. De ce nu tu? Ce te
face pe tine ataî t de specialaă ? Nimic.
Se urcaă pe pat, o îîncaă lecaă – consideraă violul dezamaă gitor,
de vreme ce ea tot îîncerca saă dea îîn el, saă se îîmpotriveascaă . Şi
îîl respinse, cel puţin pentru moment.
— Dar o saă devii specialaă . O saă te fac faimoasaă . O saă apari
la TV, îîn ziare, peste tot pe Internet. Mai taî rziu o saă -mi
mulţumeşti.
Straî ngaî ndu-şi minge maî inile îînmaă nuşate, îîşi folosi pumnii.
FIONA EZITA Şi TRAĂ GEA DE TIMP. Bagajele ei erau faă cute,
se aflau deja îîn maşinaă . Laă sase liste – liste lungi, j recunoscu
ea – detaliate cu grijaă . Planul B cuprindea nenumaă rate
puncte. Planul C, mai puţine.
Dar tot mai trecu mintal peste toate, iaraă , urmaă rind saă
vadaă dacaă nu cumva îîi scaă pase ceva, dacaă apreciase greşit,
sau dacaă mai avea nevoie de puţinaă atenţie.
— Haide, daă -i drumul, îîi ordonaă Simon.
— Dar mai am caî teva minute. Poate c-ar trebui saă …
— Caraă -te naibii odataă de-aici. Ca saă rezolve problema,
Simon o luaă de braţ şi o trase prin casaă .
— Dacaă vreunul dintre caî ini se raă neşte sau se
îîmbolnaă veşte…
— Am numele şi numaă rul veterinarului care îîi ţine locul
lui Mai. Am numaă rul taă u – hotelul, celularul celularul lui Mai,
celularul Sylviei. Pe care le are şi James. Avem totul. IÎn triplu
exemplar. Cred caă noi doi o saă reuşim saă facem faţaă oricaă rui
fel de atac nuclear sau al unei invazii extraterestre.
— Ştiu, dar…
— Gura. Valea! Dacaă maă car îîn dimineaţa asta cu patru
caî ini acasaă la mine, atunci trebuie s-o iau din loc.
— Apreciez ce faci pentru mine, Simon, ştiu caă nu este
puţin. O saă ia James caî inii…
— Dupaă slujbaă . Şi asta este pe listaă , cu ora exactaă , cu
celularul lui, cu numaă rul lui de acasaă . Cred caă ţi-a scaă pat
doar saă menţionezi cu ce-o saă vinaă îîmbraă cat. Slavaă Domnului.
O saă am şi eu, îîn sfaî rşit, trei zile faă raă saă mai trebuiascaă saă te
ascult.
— O saă -ţi fie dor de mine.
— Nu, n-o saă -mi fie.
Fiona raî se, apoi se aplecaă saă maî ngaî ie caî inii, saă -i
îîmbraă ţişeze.
— O saă vaă fie dor de mine, da, baă ieţi? Bieţii de voi, o saă
trebuiascaă saă vaă petreceţi ziua cu Sfarmaă -Lemne. O saă vaă
salveze James, mai taî rziu. Fiţi cuminţi. Fiţi cuminţi, baă ieţi.
Fiona se îîndreptaă .
— Bine, am plecat.
— Slavaă Domnului.
— Şi mulţumesc caă -i laşi saă se joace cu Jaws pe-afaraă , toataă
ziua. IÎl saă rutaă repede pe obraz şi deschise portiera.
Simon o îîntoarse îîn loc şi o trase îîntr-un saă rut lung,
apaă sat.
— Poate caă o saă -mi fie puţin dor de tine, dacaă îîntaî mplaă tor,
un gaî nd pribeag o saă mi te-aducaă îîn minte, spuse Simon
daî ndu-i paă rul dupaă urechi. Simte-te bine. Sincer, simte-te
bine, repetaă el luaî ndu-i maî na.
— O saă maă simt. O saă maă simt. Se urcaă îîn maşinaă , apoi îîşi
scoase capul pe geam. Nu uita saă …
Simon îîi îîmpinse capul îînapoi.
— Bine. Bine. La revedere.
O privi plecaî nd, cu caî inii jos, laî ngaă el.
— Perfect, baă ieţi, îîntre noi baă rbaţii, acum. Scaă rpinaţi-vaă
boaşele, dacaă le mai aveţi.
Se duse îînapoi îîn casaă , faă cu o micaă trecere îîn revistaă .
— Niciodataă nu miroase a caî ine aici, mormaă i el. Cum naiba
reuşeşte asta?
IÎncuie, se duse îînapoi la camionetaă .
— Toataă lumea sus. Mergem la plimbare.
Toţi se caă ţaă raraă , cu excepţia lui Newman care studia locul
din dreapta şoferului şi bancheta îîngustaă din spatele
acestuia.
— Hai odataă . E timpul saă plecaă m, îîi porunci Simon îîn timp
ce caî inele staă tea studiindu-l. Se îîntoarce îîn douaă zile. Haide,
sus, Newman, ce, n-ai îîncredere îîn mine? spuse Simon
baă taî nd cu palma pe bancheta din dreapta.
Caî inele paă ru caă se gaî ndeşte la asta, apoi, crezaî ndu-l pe
Simon pe cuvaî nt, saă ri îîn camionetaă .
A avut, îîn timp ce lucra, unul sau poate douaă gaî nduri
pribege, la ea. IÎşi maî ncaă praî nzul cu picioarele baă laă ngaă nindu-
i-se afaraă pe terasa atelierului, aruncaî ndu-le bu caă ţele de
salam (Fiona n-ar fi aprobat asta) caî inilor sș i privindu-i
jucaî ndu-se pe caî mp. IÎşi mai pierdu alte douaă zeci de minute
aruncaî nd beţe şi mingi pe plajaă raî zaî nd cu lacrimi caî nd unul
sau altul dintre caî ini se repezea îîn apaă .
Se îîntoarse îînapoi la treabaă , cu radioul tunaî nd şi cu patru
caî ini uzi leoarcaă sforaă ind şi uscaî ndu-se la soare.
Nu îîi auzi laă traî nd, nu cu radioul urlaî nd, dar îîşi ridicaă
privirea caî nd o umbraă traversaă prin dreptul uşii lui.
IÎşi puse unealta deoparte şi luaă comanda la distanţaă ca saă
stingaă radioul, caî nd intraă Davey.
— Da’ ştiu caă ai ceva caî ini afaraă .
— Fiona a plecat pentru caî teva zile.
— Da, ştiu. O excursie îîntre fete, cu Syl şi Mai. M-am gaî ndit
saă trec pe la ea pe acasaă , de vreo douaă ori pe zi, îîn control.
Ascultaă … Ce e asta?
Simon îîşi plimbaă maî na pe buturugaă . IÎi îînlaă turase coaja şi
faă cuse prima sablare. Buturuga staă tea cu raă daă cinile îîn sus.
— Este postamentul unui lavoar.
— Arataă ca o buturugaă cojitaă , cu fundul îîn sus.
— Aşa arataă , acum.
— Zaă u, Simon, iartaă -maă , dar mi se pare ceva al naibii de
ciudat.
— Posibil.
Davey se plimba prin atelier.
— Ce de chestii ai pe aici, comentaă el preumblaî ndu-se
printre scaune, mese, scheletul unei vitrine, uşi şi sertare
puse la îîncleiat. Am vaă zut ce-ai faă cut pentru familia Manşon.
Frumoase lucruri. Chiar frumoase. Dar ce frumuseţe ai aici.
Ca şi Davey, Simon studie scrinul de vinuri pe care-l lucra
pentru Fiona.
— IÎncaă nu e gataă . Dar nu cred caă ai venit ca saă emiţi
judecaă ţi de valoare asupra muncii mele.
— Nu. Serios acum, Davey îîşi vaî rîî maî inile îîn buzunare. La
naiba!
— Au gaă sit-o. Pe fata raă pitaă saă ptaă maî naă trecutaă .
— Da. Azi, foarte devreme. IÎn Parcul National Crater Lake.
A ţinut-o, mai mult decaî t pe altele, astfel îîncaî t poliţiştii au.
Crezut caă fata a reuşit saă scape, sau caă este vorba de alt tip.
Poate caă nu a fost. Iisuse, Simon, a baă tut-o groaznic, îînainte
de a o omorîî. Perry nu le aducea niciodataă îîn halul aă sta.
Celelalte trei despre care ştim, nu au fost baă tute. Dar îîn rest,
totul se potriveşte. Eşarfa, poziţia trupului. Avea scris pe
îîncheietura maî inii cifra patru.
Pentru caă simţea nevoia saă se descaă tuşeze puţin, Simon se
duse la frigider şi scoase douaă Cola. IÎi daă du una lui Davey.
— IÎşi defineşte propriul drum. Asta face acum. IÎnveţi,
urmezi, apoi îîţi creezi propriul stil. Experimenteazaă , acum.
— Iisuse, Simon. Davey îîşi plimbaă pe faţaă cutia rece,
îînainte de a o deschide.
— Aş vrea saă nu cred caă ai dreptate. Aş vrea saă nu fi crezut
şi eu acelaşi lucru.
— De ce-i venit saă -mi spui asta?
— Ca saă -ţi cer paă rerea. O contactaă m pe Fee, îîi spunem?
— Nu. Are nevoie de caî teva zile îîn care saă uite de toate
astea.
— Şi eu zic la fel, dar o saă aparaă îîn toate ziarele.
— Sun-o pe Syl. Spune-i ei şi spune-i saă … la naiba, saă facaă
un pact îîntre fete – faă raă ştiri, faă raă TV, faă raă ziare, faă raă Internet.
Nimic care… ştii, saă le tulbure nirvana sau estrogenii sau
orice dracului altceva. Syl o saă ştie cum saă conducaă lucrurile.
— Da, o saă ştie. E o idee bunaă . Simon, fata aia abia
îîmplinise douaă zeci de ani. Tataă l ei a murit îîntr-un accident,
acum doi ani. Era singurul copil. Mama ei şi-a pierdut soţul,
iar acum, singurul copil. Mi se face raă u.
Davey scuturaă din cap şi daă du Cola pe gaî t.
— Presupun caă disearaă vorbeşti cu Fee.
Nu se gaî ndise la asta. I se paă rea ceva aşa de… aşa ca de
liceu.
— Da. O saă vorbesc cu ea. Este îîn siguranţaă acolo.
Dar ştia, îîn timp ce se îîntorcea la munca lui, caă o saă -şi facaă
griji paî naă caî nd o s-o vadaă din nou acasaă .
FIONA APROAPE CAĂ ZBURA îîn drumul îînapoi spre vila lor,
alunecaî nd pe picioarele mulţumite şi masate. Intraă ,
îîntaî mpinataă de parfumul florilor şi de valurile subtile de
muzicaă New Age. Traversaă zona livingului, cu mobilierul lui
scufundaă -te îîn mine şi cu lemnul lucios, spre terasa
acoperitaă , plinaă cu flori, unde Sylvia se desfaă ta la soarele
stropit cu norişori.
— M-am îîndraă gostit. Oftaî nd visaă toare, Fiona se praă buşi
îîntr-un şezlong. M-am îîndraă gostit de o femeie pe care o
cheamaă Carol şi care mi-a furat inima cu maî inile ei magice.
— Araă ţi relaxataă .
— Relaxataă ? Sunt ca o macaroanaă . Cea mai fericitaă
macaroanaă din nord-vestul Pacificului. Dar tu?
— Eu am fost dezintoxicataă , frecată, lustruitaă . Cea mai
mare decizie pe care trebuie saă o iau este ce saă maă naî nc ia
cinaă . Maă gaî ndesc saă traă iesc aici pentru tot restul zilelor mele.
— N-ai nevoie cumva de o colegaă de cameraă ? Doamne, Syl,
de ce naiba n-am mai faă cut chestia asta îînainte?
Sylvia, cu masa ei de paă r straî nsaă îîn dezordine îîn ace, îîn
creştetul capului, cu ochelarii ei cu umbre rozalii
acoperindu-i ochii, puse deoparte revista de modaă deschisaă ,
din poalaă .
— Pentru caă am caă zut îîn capcana femeilor-care-nu-au-
timp-saă -se-raă sfeţe. Acum am ieşit din cuşcaă . Şi vreau saă
decretez ceva.
— La ordinele tale.
— IÎn timpul bine-meritatului nostru raă sfaă ţ, nu vom citi
decaî t literaturaă de ficţiune, distractivaă sau reviste mondene.
Syl baă tu cu degetul îîn coperta celei pe care tocmai o
pusese pe masaă .
— Ne vom uita doar la filme uşoare, amuzante – dacaă
ţinem neapaă rat saă vedem filme, la TV. Vom alunga toate
gaî ndurile la munca noastraă , la grijile şi responsabilitaă ţile
noastre. Singurele noastre preocupaă ri, singurele noastre
decizii îîn tot acest timp faă raă timp vor fi room service-ul sau
restaurantul şi culoarea lacului pe care-l vrem la unghiile de
la picioare.
— Sunt total de acord. Ataî t de total de acord îîncaî t parcaă ar
fi fost ideea mea. Mai nu s-a îîntors îîncaă ?
— Ne-am îîntrezaă rit îîn sala de relaxare. Spunea caă se duce
saă îînoate puţin.
— Dacaă aş fi îîncercat eu asta m-aş fi dus la fund ca un
bolovan şi m-aş fi îînecat. Fiona daă du saă se îîntindaă , apoi
decise caă asta i-ar fi cerut un efort prea mare.
— Carol mi-a echilibrat chi-ul sau poate caă mi-a aliniat
chakra. Nu ştiu cum, dar cu chi-ul echilibrat şi chakra
aliniate, maă simt undeva dincolo de extaz.
Apaă ru şi Mai, îîmbraă cataă îîntr-un halat spa pufos şi se
strecuraă îîntr-un fotoliu.
— Doamnelor. Visaă m cumva? Nu este decaî t un vis? se
minunaă ea.
— Este realitatea noastraă pentru trei zile minunate. Sylvia
se ridicaă şi se duse îînaă untru.
— Mi-am îînnoit Mintea, Trupul, Spiritul. Sunt ca nouaă . Mai
îîşi ridicaă faţa îîn sus, îînchizaî nd ochii. Vreau saă fiu reîînnoitaă îîn
fiecare zi a vieţii mele, de acum îînainte.
— Syl şi cu mine am decis caă raă maî nem aici, iar eu o saă maă
maă rit cu Carol.
— Bine. Iar eu o saă fiu musafirul vostru permanent. Cine
este Carol?
— Carol şi-a folosit maî inile ei magice asupra chi-utui sau
chakrei mele – posibil asupra amaî ndurora – şi trebuie saă o
am numai pentru mine, pe vecie.
— Pe mine m-a reîînnoit Richie. M-aş putea maă rita cu
Richie, dupaă care o saă -mi pot îîntoarce spatele de la spirala
coboraî toare a îîntaî lnirilor pe internet.
— Am crezut caă -ţi plaă cea stomatologul.
— Parodontologul, saă -i zicem. Mi-a plaă cut, dar la a doua
îîntaî lnire a vorbit peste o oraă de fosta lui nevastaă . Era o
afurisitaă , nu-i daă dea o clipaă de linişte, îîi cheltuia toţi banii, l-a
scalpat la divorţ, et caetera, et caetera. Sam parodontologul a
luat-o pe acelaşi drum îîn jos cu Robert psihologul, cu
Michael de la Asiguraă ri şi cu Cedric avocatul romancier
nepublicat.
— Mai bine ieşi cu Richie.
— Nu ştiu.
Se uitaraă amaî ndouaă spre uşaă iar ochii Fionei se caă scaraă
mari, caî nd Sylvia intraă îîn maî ini cu o tavaă de argint.
— Şampanie? Asta e şampanie?
— Şampanie şi caă pşuni îîn ciocolataă . Am decis caă trebuie saă
saă rbaă torim momentul îîn care trei bune şi formidabile
prietene se decid saă se raă sfeţe.
— O saă bem şampanie pe terasa apartamentului nostru
din spa! E ca îîntr-un vis, spuse Fiona baă taî nd din palme.
— Meritaă m, oare?
— Al naibii de mult. Mai aplaudaă caî nd Sylvia scoase dopul,
cu zgomot.
Dupaă ce Syl turnaă îîn pahare, Mai toastaă .
— Pentru noi, spuse ea şi pentru nimeni altcineva.
Raî zaî nd, Fiona ciocni.
— Absolut de acord, spuse ea sorbind. Ah, ah, da. Syl, asta
da, inspiratșie. Este ca bomboana de pe tort.
— Trebuie saă facem un pact. Saă facem asta îîn fiecare
primaă varaă . Saă venim aici, saă ne facem noi-nouţe, saă ne
recuperaă m echilibrul, saă bem şampanie şi saă ne distraă m ca
fetele. Spunaî nd asta, Mai ridicaă din nou paharul.
— S-a faă cut. Fiona ciocni, zaî mbind caî nd Sylvia faă cu la fel.
Nici maă car nu ştiu caî t e ceasul. Nu-mi amintesc ultima oaraă
caî nd n-a mai trebuit saă ştiu sau saă -mi fac un program. De
fapt, mi-am faă cut unul, pentru aici. La ce oraă saă maă duc la
gimnasticaă , la ce ore saă maă duc, caî t saă îînot sau caî t saă stau la
sauna îînainte de un tratament.
Mimaă ruperea unei foi dintr-un caiet, pe care o aruncaă
deoparte.
— Aici nu existaă loc pentru o Fee organizataă . Spa-Fee face
doar ce vrea şi caî nd vrea.
— Pariez caă Spa-Fee s-a sculat azi îînainte de şapte ca saă se
ducaă la gimnasticaă .
— Se prea poate, dar Spa-Fee nu o saă se mai conducaă dupaă
un program. Şi totul datoritaă acestei uimitoare Carol. Cinci
minute pe masaă şi am îîncetat saă maă mai gaî ndesc cum se
descurcaă caî inii cu Simon, cum se descurcaă Simon cu caî inii.
Ce face poliţia… Nu, decise ea, n-am spus nimic. Totul a
îînceput saă se estompeze îîntr-un extaz liniştit, pe care vreau
saă -l perpetuez cu mai multaă şampanie.
Ceea ce faă curaă toate trei.
— Cum mai merge cu îîntaî lnirile, Mai? o îîntrebaă Syl.
— Tocmai îîi povesteam lui Fee despre coboraî rea de pe
piedestal a parodontologului obsedat de fosta lui soţie,
explicaă Mai.
— Asta-i raă u.
— Tipul numaă rul unu, continuaă Mai numaă raî nd pe degete,
avea îîn mod evident remarci pregaă tite şi caî nd am reuşit saă -l
scot din scenariul lui s-a dovedit nu numai plictisitor dar şi
îîncuiat la minte. Nu cred caă -i puteai strecura îîn minte vreun
gaî nd nou. Tipul numaă rul doi – isteţ, preocupat de propria lui
persoanaă şi speraî nd îîntr-un amor spontan. Tipul urmaă tor? O
combinaţie ciudataă şi neatraă gaă toare îîntre tipul numaă rul unu
şi tipul numaă rul doi. M-am decis saă nu mai îîncerc decaî t o
singuraă dataă , dar cred caă experimentul a picat.
— Paă cat. Nici maă car un companion potenţial la o cinaă ?
îîntrebaă Sylvia.
— Nu pentru mine. Crede-maă , singurele conversaţii
interesante pe care le-am avut îîn ultimele saă ptaă maî ni au fost
cu Tyson.
— Şeriful Tyson? o îîntrerupse Fiona. Din San Juan?
— Da. Se gaî ndeşte saă -şi ia un caî ine şi saă îîntre îîn G şi S. M-a
sunat saă -mi cearaă caî teva sfaturi şi sugestii.
— Adevaă rat? Fiona luaă o caă pşunaă , o studie. Şi pe insula
San Juan nu existaă veterinari?
— Ei, sigur, dar eu am caî ini pentru salvare, spuse Mai
ridicaî nd din umeri. Te ajutaă saă poţi sta de vorbaă cu cineva
care are experienţaă .
— Parcaă ai spus conversaţii, la plural.
— Da, am stat de vorbaă de caî teva ori. Se gaî ndea la un
labrador sau la o corcituraă de labrador, pentru caă îîi plac
caî inii lui Fee. Dar s-a gaî ndit apoi saă se ducaă la adaă post saă
vadaă ce gaă seşte acolo, sau saă îîntre pe internet şi saă vadaă ce
este disponibil şi cine are nevoie de un caă min. Un lucru
draă guţ, adaă ugaă Mai. Saă piardaă ataî ta timp şi saă se gaî ndeascaă
ataî ta.
— Şi saă îîţi cearaă şi ţie paă rerea. Fiona schimbaă o privire cu
Sylvia.
IÎntr-adevaă r. O saă merg cu el la adaă post, caî nd ne îîntoarcem
din acest paradis spa.
— El te-a rugat saă -l îînsoţeşti la adaă post?
— Saă -l susţin puţin profesional şi moral, îîncepu ea, apoi se
holbaă la Fiona. Haide, zaă u! Doar nu m-a invitat la o plimbare
la lumina lunii. Nu e nimic de genul aă sta.
— Un baă rbat, un baă rbat neîînsurat, te sunaă de mai multe
ori ca saă discute cu tine despre una din preocupaă rile tale
legate de „animalele de companie” – ghilimele intenţionate,
adaă ugaă Fiona – face progrese şi te invitaă apoi saă îîl îînsoţeşti.
Dar nu e nimic de genul aă sta? Fiona îîi faă cu semn Sylviei.
— O paă rere, te rog.
— Este absolut şi total de genul aă sta.
— Radarul taă u a deviat, continuaă Sylvia. Te-ai concentrat
asupra îîntaî lnirilor cu straă ini, caă utaî nd scaî nteia şi preocupaă ri
comune, rataî nd apropierea de un baă rbat pe care îîl cunoşti
deja.
— Nu, eu… Dumnezeule, stai o clipaă . Mai îînchise ochii şi
ridicaă un deget, îîn timp ce trecea îîn revistaă conversatșiile,
tonurile. La naiba. Ai dreptate. Nu mi-am dat seama. Hmmm.
— Hmmm, bine sau hmmm ah, ah? îîntrebaă Fiona.
— Cred caă … bine. Este interesant, amuzant caî nd nu este îîn
posturaă oficialaă , serios şi puţin timid. Şi arataă bine. Şi puţin
viclean, ceea ce îîmi place. M-a paă caă lit ca saă -i dau o îîntaî lnire.
Maă simt… flatataă , constataă Mai. Iisuse, chiar maă simt flatataă .
Dumnezeule. Maă simt ca nouaă şi am pe cineva care se simte
atras de mine şi vice versa. Asta chiar este o zi excelentaă .
— Atunci… îînseamnaă caă e un lucru bun caă mai am o sticlaă
îîn frigider, spuse Sylvia turnaî nd îîn pahare restul de
şampanie.
— Caî t eşti de îînţeleaptaă , spuse Mai. Ce-aţi zice dacaă am
comanda cina aici, staî nd îîn pijamale, ameţindu-ne cu
şampanie şi îîncheind cu un desert revoltaă tor de bogat îîn
calorii?
Toate trei ridicaraă maî inile.
— M-am îîndraă gostit de Simon, izbucni Fiona, apoi scuturaă
din cap. Ah, iartaă -maă , am trecut peste veştile tale despre
şeriful Tyson. Dar ne putem îîntoarce la ele.
— Glumeşti? Tu chiar glumeşti? îîntrebaă May. Tyson – dar
de ce îîi spun pe numele de familie?
— Ben şi posibilitaă ţile de a maă îîntaî lni cu el mai pot
aştepta. Te-ai îîndraă gostit îndrăgostit, sau te-ai îîndraă gostit
cum ai zice ah, ce amuzant e şi ce bine maă face saă maă simt şi
chiar este un tip sexi?
— IÎndraă gostit, îndrăgostit, deşi nu am crezut o clipaă caă o
saă se îîntaî mple asta, dar s-a îîntaî mplat. Nu ştiu de ce nu pot şi
eu saă am o relaţie ca orice om normal? Acum am complicat-
o.
— Viaţa este complicataă , altfel ce rost ar mai avea? Sylvia
se luminaă toataă şi ochii i se umpluraă de lacrimi. Cred caă este
minunat.
— Nu ştiu dacaă este minunat sau nu, dar este. El nu este
genul pe care mi l-aş fi imaginat pentru mine.
— Tu îîncetaseşi saă -ţi mai imaginezi, sublinie Sylvia.
— Poate caă da. Dar dacaă mi-aş fi imaginat, nu cred caă ar fi
fost Simon Doyle – nu, pentru îîndraă gostit, îndrăgostit.
Mai îîşi propti cotul pe masaă şi gesticulaă cu paharul.
— De ce te-ai îîndraă gostit de el? Care sunt calificaă rile lui?
— Nu ştiu. El este un tip solitar, eu nu, el tinde saă fie
ţaî fnos, eu nu. Este dezordonat şi direct, nu-i pasaă dacaă este
brutal şi nu-i smulgi informaţii despre el îînsuşi decaî t dacaă i
le pompezi sau dacaă are el chef.
— Dar asta e muzicaă pentru urechile mele, şopti Sylvia.
— De ce, ah, Tu-Cea-îînţeleaptaă ? îîntrebaă Mai.
— Pentru caă nu este produsul perfect al cine ştie caă rei
fantezii. Are lipsuri şi tu i le îînţelegi. Ceea ce îînseamnaă caă te-
ai îîndraă gostit pentru ceea ce este el, nu pentru cine ai vrea tu
saă fie.
— IÎmi place aşa cum este. Iar pe de altaă parte, maă face saă
raî d şi este bun. Faptul caă nu vrea saă recunoascaă asta nu face
decaî t saă confere un şi mai mare impact bunaă taă ţii lui. Nu-l
poţi face saă spunaă ce nu vrea, ceea ce îînseamnaă caă este un tip
onest.
— Te iubeşte?
Fiona ridicaă din umeri şi-i laă saă imediat îîn jos, la aceastaă
îîntrebare a lui Mai.
— Nu ştiu, dar ştiu caă dacaă o saă spunaă vreodataă asta, aşa
va fi. Pentru acum este bine aşa cum este. Am nevoie de timp
ca saă maă obişnuiesc cu ceea ce simt – şi ca saă maă conving caă
nu staă cu mine sau caă nu se implicaă îîn relaţia asta pentru caă ,
îîn sfaî rşit, am probleme, nu?
— Pariez caă nu şi-a spus, hei, femeia asta are probleme,
caî nd a faă cut sex cu tine pe masa din sufragerie.
Fiona o îîncuviinţaă din cap pe Mai.
— Excelentaă remarcaă . Una care meritaă mai multaă
şampanie. Maă duc dupaă cealaltaă sticlaă …
Mai aşteptaă ca Fiona saă îîntre îîn casaă .
— Facem bine, da, caă nu-i spunem despre crimaă ?
— Da. Are nevoie de asta. Aparent cu toate avem, dar ea îîn
special. Oricum va trebui saă -i facaă faţaă caî t de curaî nd.
— Apropo, cred caă şi el o iubeşte.
Sylvia zaî mbi.
— De ce?
— Pentru caă el i-a spus lui Davey saă te sune pe tine, nu pe
Fee, ca saă -ţi propunaă saă nu îîi spunem. Noi o iubim, de aceea
nu îîi spunem – şi cred caă am fi luat decizia asta indiferent
dacaă ne-ar fi spus sau nu Davey. Dar Simon a simţit la fel.
Asta este o simţire care vine din dragoste, asta este ce cred
eu.
— Şi eu cred asta.
— Poate caă nu este totuşi marea iubire, dar…
— Dar pentru acum este suficient şi exact ce-i trebuie ei.
Sincer, Mai, cred caă ei au nevoie unul de celaă lalt şi caă
îîmpreunaă vor deveni amaî ndoi mai puternici şi le va fi mai
bine. Cel puţin asta este ce vreau eu.
Mai se uitaă la uşaă şi coborîî tonul.
— I-am spus portarului saă nu ne lase niciun ziar
dimineaţa, la uşaă . Pentru orice eventualitate.
— Bunaă gaî ndire.
Auziraă pocnetul dopului şi pe Fiona strigaî nd Ah-ah.
— Scoate-ţi totul din minte, şopti Sylvia, ca saă putem ţine
totul departe de mintea ei.
CAPITOLUL ŞAPTESPREZECE
Gaî ndindu-se la ce faă cea ea ca saă -şi caî ştige existenţa şi la
graă dinaă ritul care o aştepta acasaă , acum îîn plin sezon, Fiona
ştia caă manichiura era o pierdere de timp şi bani.
Dar aici se afla la Sediul Central al Raă sfaă ţului.
Şi era ultima lor zi, îîşi spuse ea. Şi de ce saă nu profite caî t
mai mult de ea – şi saă se plece acasaă cu degete frumoase la
maî ini şi la picioare, chiar dacaă îîn douaă zeci şi patru de ore le
va distruge?
IÎn afaraă de asta, se simţea şi ataî t de bine.
Admiraă rozul delicat de pe unghiile ei scurte dar acum
frumos formate şi îîşi vaî rîî picioarele îîn apa caldaă ,
îînvolburataă , de la baza scaunului pentru pedichiuraă . Un
scaun, îîşi spunea ea, care îîi oferea o felie de cer îîn timp ce
vibra îîn sus şi jos, de-a lungul spinaă rii ei.
Cindy, care-i oferise unghiile acelea frumoase, îîi aduse o
canaă cu apaă cu felii de laă maî ie care pluteau deasupra.
— Te simţi bine?
— Am trecut de faza de bine, maă simt deja îîn drum spre
cea de euforie.
— Asta ne place nouaă saă auzim. Vrei acelaşi lac şi pe
degetele de la picioare?
— Ştii ceva? Haide saă facem o nebunie. Pasiune Purpurie.
— Amuzant! Cindy îîi ridicaă Fionei picioarele, i le şterse,
apoi aplicaă pe ele, cu peria, o argilaă caldaă , verzuie, caă lduţaă . O
saă laă saă m masca asta pentru cinci minute, ca saă te relaxeze.
Pot saă -ţi aduc ceva?
— Am tot ce-mi trebuie.
Aşezaî ndu-se mai bine îîn fotoliu, Fiona deschise cartea şi
se cufundaă îîntr-o comedie romanticaă , la fel de amuzantaă ca
purpuriul pe care şi-l alesese pentru degetele de la picioare.
— E o carte bunaă ? o îîntrebaă Cindy caî nd se îîntoarse şi se
aşezaă ca saă -i îînlaă ture masca de argilaă .
— Da. Perfectaă pentru dispoziţia mea de acum. Maă simt
fericitaă , relaxataă ş draă guţaă .
— Ador saă citesc. IÎmi plac romanele de groazaă şi crimele
misterioase. Nu ştiu de ce maă relaxeazaă , dar aşa se îîntaî mplaă .
— Poate pentru caă atunci caî nd citeşti ştii caă eşti îîn
siguranţaă , aşa caă este amuzant saă te cuprindaă groaza.
— Da. Cindy îîncepu saă -i netezeascaă caă lcaî iele cu o piatraă
ponce. IÎn schimb, continuaă ea, uraă sc saă ascult ştirile, care
sunt reale şi multe, de-a dreptul cumplite. Accidente,
dezastre naturale, crime.
— Sau politicaă .
— Care e şi mai cumplitaă , raî se Cindy. Dar caî nd citeşti îîn
caă rţi despre lucruri uraî te, poţi spera caă apar baă ieţii buni,
care vor caî ştiga. IÎmi place caî nd se îîntaî mplaă aşa. Caî nd o
salveazaă pe fataă – sau pe tip – sau rasa umanaă . Caî nd prind
criminalul şi-l fac saă plaă teascaă . Dar îîn realitate nu se
îîntaî mplaă îîntotdeauna aşa. Mi-e groazaă caă nu-l vor prinde
niciodataă pe maniacul care a omoraî t femeile acelea. Patru,
deja. Ah! Te-a durut?
— Nu. Fiona îîşi porunci saă -şi relaxeze din nou piciorul.
— Nu, nu m-a durut. Patru?
— Au gaă sit-o acum douaă zile. Poate caă n-ai ascultat la ştiri.
La Cascades, îîn Oregon. Ştiu caă e la mile şi la mile distanţaă ,
dar chiar caă mi se face groazaă . Caî nd am program taî rziu, vine
soţul meu saă maă ia. Cred caă e o prostie, pentru caă nu sunt eu
de colegiu, dar efectiv sunt speriataă de moarte.
— Nu cred caă e o prostie. Fiona sorbi din limonadaă ca saă -şi
umezeascaă gaî tlejul uscat. Soţul taă u cu ce se ocupaă ? îîntrebaă
ea ca saă schimbe subiectul şi saă -i dea lui Cindy un subiect de
comentat, pentru ca ea saă se poataă gaî ndi.
Acum douaă zile. Decretul Sylviei – faă raă ziare, faă raă TV.
Sylvia ştia, ceea ce îînsemna caă şi Mai ştia. Şi ţinuseraă
secret. Pentru ca ea saă fie liniştitaă . O micaă felie de uitare,
îînainte ca realitatea saă o apuce din nou de gaî t.
Şi ea ar fi faă cut la fel pentru ele, decise Fiona. Pentru
aceastaă ultimaă zi aici, se va preface caă nu ştie nimic. Dacaă
moartea o vaî na, putea astaă zi saă -şi ţinaă fantomele pentru ea.
AĂ STA NU ERA GENUL LUI, îîşi spuse Simon îîncruntaî ndu-se
la florile de pe masa din bucaă taă ria Fionei. El nu cumpaă ra
flori.
Ei, sigur, din caî nd îîn caî nd, pentru mama lui. Nu era un
filistin, dar nu le cumpaă ra flori femeilor din impuls, sau faă raă
un motiv serios.
. IÎntoarcerea acasaă , dupaă douaă zile – maă rog, patru – nu era
un motiv serios.
Nu ştia de ce naiba le cumpaă rase, sau de ce naiba îîi era
ataî t de dor de ea. Doar terminase ataî tea lucraă ri, faă raă ea care
saă -i raă peascaă din timp şi spaţiu, nu? Şi faă cuse şi mai multe
schiţe, pentru caă avusese mai mult timp singur, lucraî nd şi
paă raă sind lucruri dupaă propria lui schemaă .
A lui şi a caî inilor, maă rog.
IÎi plaă cea o casaă liniştitaă . Prefera o casaă . Liniştitaă – una faă raă
obligaţia enervantaă de a trebui saă -şi aminteascaă saă -şi straî ngaă
şosetele de pe jos sau saă ataî rne prosoapele ude, sau saă punaă
vasele îîn maşina de spaă lat, dacaă nu avea chef, fir-ar saă fie.
Ceea ce, ca îîn cazul majoritaă ţii celor din specia lui,
îînsemna caă nu mai avea şosete, prosoape şi vase curate.
Nu caă i-ar fi cerut ea saă -şi straî ngaă şosetele sau saă -şi ataî rne
prosoapele ude sau saă punaă vasele îîn maşina de spaă lat.
Tocmai asta era genialitatea ei. Ea nu spunea nimic iar el se
simţea obligat.
Era dresat, îîşi spuse Simon. Nu avea nicio îîndoialaă îîn
privinţa asta. IÎl dresa la fel de subtil şi de eficient şi de faă raă
efort cum o faă cea cu caî inii.
Ca saă -i facaă ei plaă cere. Nu ca saă o dezamaă geascaă . Ca saă -şi
formeze obiceiuri şi o rutinaă .
Trebuia saă punaă un stop.
Ar trebui saă arunce florile alea caraghioase îînainte de
îîntoarcerea ei.
Dar caî nd dracului avea de gaî nd saă vinaă o dataă acasaă ?
Se uitaă din nou la ceasul de la cuptor, apoi ieşi afaraă ca saă
îînceteze saă se mai uite la ceas.
El nu purta ceas pentru motivul foarte clar caă nu vroia saă
fie legat de timp.
Ar fi trebuit saă raă maî naă acasaă , saă lucreze paî naă caî nd avea ea
saă -l sune – sau saă nu-l sune. IÎn schimb, se oprise din lucru, se
dusese îîn oraş saă cumpere caî te ceva de maî ncare – şi florile
alea – şi nu uitase nici douaă sticle cu vinul roşu care-i plaă cea
ei, apoi venise aici ca saă arunce o privire prin casaă .
Ca saă fie sigur, trebui el saă recunoascaă , caă James îîşi
straî nsese şosetele şi aşa mai departe. Ceea ce, fireşte, se
dovedise inutil.
James era fie la fel de bolnaă vicios de ordonat ca Fiona, fie
bine dresat.
Spera cel puţin caă era valabilaă ultima variantaă .
Ca saă nu se mai gaî ndeascaă la timp, luaă o maî naă de mingi de
tenis şi îînnebuni caî inii, aruncaî ndu-le. Şi caî nd nu îîşi mai simţi
braţul, decise caă Fiona avea nevoie de un dispozitiv de
aruncat mingi, cum se face la antrenamentele de. Tenis.
Schimbaă joaca, spunaî ndu-le caî inilor saă stea jos, apoi se
duse saă ascundaă mingiile îîn diferite locuri. Se îîntoarse şi se
aşezaă pe treptele terasei.
— Gaă siţi mingiile! le comandaă el.
Trebui saă recunoascaă faptul caă agitaţia şi caă utarea îîşi
aveau valoarea lor distractivaă şi îîl ajutaraă saă -şi treacaă timpul
faă raă saă se mai gaî ndeascaă la el.
Sfaî rşi la picioare cu o graă madaă de mingi îîmbaă loşate, apoi
repetaă rutina. Doar caă de data asta se duse îînaă untru pentru o
bere.
Graă mada cu mingi aştepta, dar caî inii se aşezaseraă îîn
poziţia lor de santinele alertate, cu faţa spre podeţ.
Era fir-ar saă fie timpul saă vinaă , îîşi spuse el şi se sprijini îîn
mod deliberat de staî lp. Iar el se afla îîntaî mplaă tor afaraă , saă bea
o bere alaă turi de caî ini. Nu era ca şi cum ar fi aşteptat-o cu
neraă bdare.
Dar nu maşina ei traversaă hurducaă ind, podeţul.
Simon se îîndreptaă , dar aşteptaă ca baă rbatul şi femeia care
coboraî seraă din maşinaă saă se apropie de el.
— Agenţi Speciali Tawney şi Mantz. Vrem saă vorbim cu
domnişoara Bristow.
Simon se uitaă la legitimaţii.
— Nu este aici. Caî inii, observaă el, îîl priveau pentru ordine.
— Relaxaţi-vaă , le spuse el.
— Ni s-a spus caă se îîntoarce astaă zi. Ştiţi cumva caî nd
anume?
Simon se uitaă îînapoi la Tawney.
— Nu.
— Şi dumneavoastraă sunteţi…?
Simon îîşi îîntoarse privirea spre femeie.
— Simon Doyle.
— Prietenul.
— Aceste este cumva un termen FBI oficial? Cuvaî ntul îîl
izbise îîn plex. Maă ocup de caî ini, îîn absenţa ei.
— Am crezut caă are trei.
— Cel care vaă adulmecaă pantofii este al meu.
— Atunci sunteţi amabil saă -i spuneţi saă îînceteze?
— Jaws. IÎnapoi. Fiona mi-a spus caă aţi fost agentul ei FBI
îîn cazul Perry, i se adresaă el lui Tawney. O saă -i spun caă aţi
caă utat-o.
— Nu aveţi îîntrebaă ri, domnule Doyle? se minunaă Mantz.
— Nu o saă -mi raă spundeţi la ele, aşa caă nu-mi pierd timpul.
Vreţi saă discutaţi cu Fiona. O saă -i spun şi dacaă o saă vrea saă
vorbeascaă cu dumneavoastraă , o saă vaă contacteze.
— Existaă vreun motiv pentru care sunteţi ataî t de
neraă bdaă tor saă plecaă m?
— Neraă bdaă tor nu este cuvaî ntul pe care l-aş folosi eu, dar
da. Dacaă nu aţi venit aici ca saă -i spuneţi Fionei caă l-aţi prins
pe ticaă losul care a reluat firul de unde l-a paă raă sit Perry, nu
vreau saă fiţi primul lucru pe care îîl vede caî nd se îîntoarce
acasaă .
— De ce nu intraă m îîn casaă ? sugeraă Mantz.
— Credeţi cumva caă o ţin legataă îînaă untru, îîmpotriva
voinţei ei? Iisuse, îîi vedeţi cumva maşina? îîi vedeţi caî inii?
Simon îîntinse un deget spre locul îîn care Jaws saă rea pe un
indiferent şi raă bdaă tor Newman, îîn timp ce Bogart şi Peck
traă geau îîmpreunaă de o funie.
— Nu vaă îînvaţaă la FBI noţiunile de bazaă privind arta de a
observa? Şi nu, nu vaă invit îîn casaă , caî taă vreme ea nu este aici.
— Iar dumneavoastraă o aşteptaţi, domnule Doyle?
— Dumneavoastraă ce credeţi? i se adresaă el lui Tawney.
— Eu cred caă nu aveţi dosar penal, spuse Tawney degajat,
nu aţi fost niciodataă caă saă torit, nu aveţi copii şi vaă caî ştigaţi o
existenţaă frumoasaă , suficientaă ca saă aveţi o casaă – pe care aţi
cumpaă rat-o acum vreo şase luni. Biroul nostru ne îînvaţaă şi
arta culegerii de date de bazaă . Ştiu caă Fiona are îîncredere îîn
dumneavoastraă , ca şi caî inii ei. Dacaă eu o saă descopaă r caă
aceastaă îîncredere este prost plasataă , dumneavoastraă o saă
descoperiţi ce altceva ne mai îînvaţaă Biroul.
— Destul de corect. Simon ezitaă , apoi se laă saă îîn voia
instinctului. Fiona nu ştie de ultima crimaă . Prietenele care
sunt cu ea au ţinut-o departe de presaă şi de televizor, îîn
aceste caî teva zile. Avea nevoie de o pauzaă . Nu vreau ca
primul lucru la îîntoarcerea ei saă fie acela da a intra direct îîn
chestia asta. Aşa caă vreau saă plecaţi.
— Şi asta este destul de corect. Spuneţi-i saă ia legaă tura cu
noi. Dupaă care Tawney se îîntoarse la maşinaă , îîmpreunaă cu
partenera lui.
— IÎncaă nu l-am prins pe ticaă los dar o s-o facem, spuse el
plecaî nd.
— Graă biţi-vaă , mormaă i Simon privindu-i plecaî nd.
Mai aşteptaă aproape o oraă , uşurat acum caă fiecare minut
care trecea scaă dea şansele intersectaă rii ei cu agenţii, pe
drumul spre casaă . Se gaî ndi saă pregaă teascaă ceva de maî ncare,
apoi se îîngrozi la ideea caă o va aştepta cu maî ncare şi cu flori.
Chiar era prea mult.
Laă tratul caî inilor îîl scoase din nou afaraă , cu caî teva clipe
îînainte ca ea saă traverseze podul. Slavaă Domnului, îîşi spuse
el, acum se putea opri din a-şi mai face gânduri.
Coborîî agale treptele terasei, apoi se îîntaî mplaă lucrul cel
mai cel mai afurisit cu putinţaă .
Caî nd ea se daă du jos din maşinaă , caî nd o vaă zu staî nd îîn
lumina soarelui care se stingea, cu florile fragile de saî nger îîn
spatele ei, simţi cum îîncepe saă -i tresalte inima.
Crezuse îîntotdeauna caă asta nu era decaî t o prostie crasaă –
doar o figuraă de stil mult prea folositaă , îîn poezie sau îîn
romanele de dragoste. Dar o simţi – simţi îîn pieptul lui
tresaă rirea aceea de plaă cere şi de emoţie şi de recunoaştere.
Trebui saă se îînfraî neze ca saă nu alerge spre ea aşa cum
faă cuseraă caî inii, intraî nd unul îîntr-altul îîn graba lor fericitaă
pentru maî ngaî ieri şi saă rutaă ri.
— Bunaă , baă ieţi, bunaă ! Şi mie mi-a fost dor de voi. Aţi fost
cuminţi? Pun pariu caă aţi fost. Acceptaă linsul draă gaă stos,
disperat, smotoci trupuri agitate, neraă bdaă toare.
— La uitaţi aici ce v-am adus.
Fiona luaă din maşinaă patru oase uriaşe, din piele.
— Caî te unul pentru fiecare. Jos. Acum, jos. Aşa. Fiecare
primeşte caî te unul.
— Al meu unde este? îîntrebaă Simon.
Fiona zaî mbi şi soarele care se cuminţea sclipi îîn ochelarii
ei. Apropiindu-se de el, deschise larg braţele, primindu-l
îîntre ele.
— Speram caă o saă te gaă sesc aici. Simon îîi simţi respiraţia –
tras adaî nc aer îîn piept, scos prelung afaraă . Mi-ai mai faă cut un
balansoar, şopti ea.
— AĂ sta e pentru mine. Nu eşti singura caă reia îîi place saă
stea. Nu totul se îînvaî rte doar îîn jurul taă u.
Fiona raî se, îîl straî nse mai tare.
— Poate caă nu, dar tu eşti exact ce am nevoie.
Simon se îîndepaă rtaă puţin, ataî t caî t saă -i gaă seascaă gura.
— Şi descoperi caă asta era exact ce avea el nevoie.
— E raî ndul meu, acum. Simon se îîntoarse puţin ca saă
îîmpingaă caî inii mai îîn spate şi surprinse adevaă rul. O clipaă
doar, caî t îîşi schimbase unghiul, i-a fost îîndeajuns ca saă -i vadaă
ochii prin lentilele colorate. Şi îîi scoase ochelarii.
— Ar fi trebuit saă ştiu caă femeile nu sunt îîn stare saă
paă streze un secret.
— Te îînşeli – şi eşti sexist. Nu ele mi-au spus şi chiar le-am
îîntors favorul de a nu le anunţa caă ştiu.
Ochii ei se schimbaraă din nou.
— Tu le-ai rugat saă nu-mi spunaă ? Saă fie sigure caă nu o saă
citesc despre asta îîn ziare, caă nu o saă aud ceva la ştiri?
— Şi ce-i cu asta?
Fiona daă du din cap şi-şi puse maî inile pe obrajii lui,
saă rutaî ndu-l uşor.
— Şi îîţi mulţumesc pentru asta.
— Asta eşti tu, ocoleşti reacţia fireascaă , de enervare, ca saă -
mi spui caă nu aveam dreptul saă decid pentru tine. Simon
deschise portbagajul ca saă îîi ia valiza.
— Aşa îîmbrobodeşti tu oamenii.
— Oare?
— Ah, da. Ce mai ai aici?
— Am cumpaă rat caî te ceva. Uite, am…
— Am îînţeles, spuse el ridicaî nd douaă pungi cu taî rguieli.
De ce oare femeile se îîntorc îîntotdeauna cu mai multe
lucruri, acasaă ? Şi constatarea asta este sexistaă ?
— Pentru caă noi îîmbraă ţişaă m viaţa şi ne bucuraă m de ea.
Ţine-o tot aşa şi n-o saă -ţi primeşti cadoul.
O luaă ea îînainte şi Simon laă saă toate bagajele la baza
treptelor.
— O saă le iau mai taî rziu. Cum ai aflat?
Fiona îîşi scoase pantofii şi araă taă spre unghiile de la
picioare.
— Unghiile tale roşii ca purpura ţi-au spus?
— Pedichiurista. Faă caî nd conversaţie.
La naiba. La baî rfa obişnuitaă nu se gaî ndise.
— Deci despre asta vorbiţi îîn timpul acestor ritualuri?
Despre crime şi cadavre gaă site?
— Haide saă le spunem evenimente de ultimaă oraă . Şi haide
îîn casaă , saă bem puţin vin. Chiar am poftaă de un pahar de vin.
Caî nd intraă îînaă untru, Fiona vaă zu florile. Felul cum se oprise
brusc, holbaî ndu-se la ele, îîi spunea lui Simon caă era la fel de
surprinsaă ca şi el, caă i le cumpaă rase.
— Mi-ai mai faă cut un balansoar şi mi-ai cumpaă rat flori.
— Ţi-am spus, scaunul e al meu. Florile se gaă seau acolo,
din îîntaî mplare, aşa caă le-am luat.
— Simon. Se îîntoarse şi se lipi de el, îînvaă luindu-l îîntr-o
îîmbraă ţişare.
Sentimentele prinseraă aripi îîn el, izbindu-se îîntre ele.
— Nu trebuie saă faci o grozaă vie din asta.
— Iartaă -maă , dar a trecut mult timp de caî nd nu mi-a mai
adus flori un baă rbat. Am uitat cum este. Vin imediat.
Caî inii o urmaraă afaraă – de fricaă , îîşi spuse el, caă o saă plece
din nou. Scoase o sticlaă de vin, îîi scoase dopul. Fiona reveni
cu o cutiuţaă îîn maî naă , îîn timp ce el îîi turna îîn pahar.
— Din partea mea şi a caî inilor. Consideraă asta un
mulţumesc caă ne-ai ajutat.
— Mulţumesc. Era grea pentru o cutiuţaă ataî t de micaă şi
curios, o deschise. IÎnaă untru se afla un ciocaă nel pentru uşaă .
Arama se va îînchide la culoare, cu timpul, conferindu-i un
plus de frumuseţe. De-a lungul lui erau îînşiruite litere îîn
relief şi ciocanul îîn sine forma un nod celtic.
— Este îîn irlandezaă . Mi-am zis caă Doyle are ceva irlandez
îîn el. Fàilte îînseamnaă …
— Bine ai venit.
— Corect. Mi-am spus caă dacaă o saă -l pui la uşaă , uneori
chiar ar putea fi adevaă rataă . Urarea de bun venit, vreau saă
spun.
Simon se uitaă îîn sus şi vaă zu caă zaî mbeşte.
— S-ar putea. Oricum, este frumos.
— Iar tu ai mai putea face unul – pariez caă Syl ar gaă si un
artist îîn metal care saă -l toarne – pe care saă -l pui îîn locul lui
caî nd nu ai chef de companie. Ai putea scrie pe el „Pleacaă ”, îîn
galezaă .
— Nu-i o idee rea. De fapt, ştiu cum se spune „Du-te-n…”
îîn irlandezaă . Ar putea fi chiar mai interesant.
— Ah, Simon, ce dor mi-a fost de tine.
Raî dea spunaî nd asta şi caî nd se îîntinse dupaă vin, îîşi puse o
maî naă pe braţul ei.
— Mi-a fost dor de tine, Fiona. La naiba.
— Ah, slavaă Domnului. IÎşi petrecu din nou braţele pe dupaă
el, punaî ndu-şi capul pe umaă rul lui. Asta face totul mai
echilibrat, ca cele douaă balansoare de pe verandaă , corect?
— Aşa presupun.
— Trebuie saă maă eliberez de asta dar nu vreau saă te îîncarc
şi pe tine. Dar dupaă ce le-am laă sat pe Mai şi pe Sylvia, nu m-
am mai putut gaî ndi decaî t la biata fataă şi la tot prin ce a
trecut îîn ultimele ei ore de viaţaă . Şi caî nd am intrat aici şi te-
am vaă zut, am simţit o uşurare teribilaă , teribilaă , Simon. Caă nu
trebuia saă ţin totul îîn capul meu şi saă fiu singuraă cu gaî ndurile
astea. Am fost ataî t de fericitaă caî nd te-am vaă zut pe terasaă ,
aşteptaî ndu-maă .
Simon daă du saă spunaă caă nu o aştepta. Dar era o laşitate.
Pentru caă el o aşteptase şi se simţea bine saă ştie caă ea vroia
saă -l vadaă aici.
— Te-ai îîntors mai taî rziu decaî t mi-am imaginat eu, aşa
caă … Prostii.
— Taî rguielile din ultima clipaă , apoi traficul…
— Nu, nu e asta. IÎşi aminti de FBI şi decise caă trebuia saă
termine totul, odataă .
— Au fost aici de la FBI – Tawney şi partenera lui. Nu cred
caă aveau ceva nou, dar…
— Au venit îîn verificare, spuse Fiona retraă gaî ndu-se şi
luaî nd paharul, l-am spus îînainte de plecare caă maă îîntorc
undeva, astaă zi. Dar nu îîl sun îîn seara asta. O s-o fac maî ine.
— Perfect.
— Dar trebuie saă -mi spui tot ce ştii. Nu am avut cum saă
aflu amaă nunte şi vreau saă ştiu.
— Bine. Stai jos. Maă gaî ndeam saă pregaă tesc ceva, saă
maî ncaă m îîmpreunaă . IÎntre timp, saă -ţi povestesc.
— Am maî ncare îîngheţataă îîn congelator.
Simon fornaă i.
— Nu am de gaî nd saă maă naî nc maî ncarea aia de regim,
pentru fete. Iar îînainte de a maă face sexist, uitaă -te îîn ochii
mei şi spune-mi dacaă toate chestiile alea de la Bucătăria
Dietetică nu sunt puse pe piaţaă pentru femei?
— Poate caă da, cele mai multe, dar asta nu îînseamnaă caă nu
sunt bune sau caă baă rbaţilor care le maă naî ncaă îîncep saă le
creascaă saî nii.
— Eu unul nu am de gaî nd saă risc. Aşa caă o saă maă naî nci ce-ţi
dau eu.
Amuzataă , aşa cum şi intenţionase el de altfel, Fiona se
aşezaă .
— Şi ce ai de gaî nd saă -mi dai?
— Lucrez la asta. Deschise frigiderul, se uitaă îîn el,
scormoni prin rafturi.
— Adjunctul de şerif Davey a venit saă -mi spunaă îîn ziua
plecaă rii tale, îîncepu el.
IÎn timp ce vorbea, puse pe o tavaă de praă jituri nişte cartofi
taă iaţi fideluţaă şi îîi vaî rîî îîn cuptor. Şunca o baă gaă îîn microunde.
Gaă si o roşie uitataă de James şi o taă ie îîn bucaă ţele subţiri.
— A fost baă tutaă ? Dar…
— Da. Se pare caă tipul îîncearcaă saă -şi caute propriul stil.
— Este oribil, spuse Fiona îîncet. Dar cred caă ai dreptate. A
fost… a fost baă tutaă şi imobilizataă şi strangulataă . Cuvaî ntul viol
îîi straî nse beregata.
— Nu, nu a fost violataă . Cel puţin nu mi-a spus Davey şi
nici nu s-a scris nicaă ieri. Simon se uitaă la ea, îîi studie chipul.
— Eşti siguraă caă vrei saă auzi asta, acum?
— Da. Trebuie saă ştiu ce-ar putea veni.
Simon raă mase cu spatele la ea, poruncindu-şi saă fie calm îîn
timp ce punea braî nzaă , şuncaă , roşii, îîntre felii de paî ine.
— A deviat cu baă taia şi cu faptul caă a ţinut-o ataî t de mult.
IÎn rest, se pare caă a urmat modelul.
Caî nd Simon puse sandvişurile îîn tigaie, untul topit sfaî raî i.
— Era studentaă . Vroia saă se specializeze îîn educaţie fizicaă
şi nutriţionism. Preda lecţii de yoga şi se antrena. Avea
douaă zeci de ani, ieşea mult şi avea o constituţie atleticaă ,
potrivit presei. Era singurul copil. Mama ei e vaă duvaă .
— Dumnezeule. Dumnezeule. IÎşi acoperi o clipaă faţa cu
maî inile, apoi se frecaă puternic şi-şi coborîî maî inile la loc.
— IÎntotdeauna se poate şi mai raă u.
— Se potriveşte cu tipul lui, din punct de vedere fizic,
îînaltaă , picioare lungi, puternicaă . Simon îîntoarse sandvişurile.
Dacaă existaă ceva mai mult, presa nu deţine datele.
— A marcat-o?
— Cu cifra romanaă patru. Te îîntrebi ce numaă r vrea saă -ţi
dea ţie. Fiona, vreau saă maă asculţi şi saă îînţelegi caă j eu nu
spun nimic gratuit.
— Am îînţeles deja asta.
Fiona aşteptaă şi Simon transferaă sandvişurile îîn farfurii.
Scuturaă cartofii din tava de laî ngaă ei. Scoase un borcan cu
castraveciori muraţi, puse caî te doi îîn fiecare farfurie şi-şi
consideraă treaba faă cutaă .
IÎi puse apoi o farfurie îîn faţaă .
— Pe tine nu te va marca. Nu va fi îîn stare saă -ţi dea un
numaă r, aşa cum nu a fost nici Perry. Dacaă poliţia nu-l vai opri,
atunci îîl vom opri noi. Asta este.
O clipaă Fiona nu spuse nimic, dar se ridicaă saă -şi ia un cuţit,
saă scoataă vin. Umplu paharele, apoi îîşi taă ie; sandvişul îîn douaă
triunghiuri egale, îînainte de a-i oferi lui cuţitul.
— Nu, mulţumesc.
Fiona luaă paharul, sorbi, îîl puse la loc.
— IÎn regulaă . IÎn regulaă , spuse ea privindu-l îîn ochi.
Luaă o jumaă tate de sandviş, muşcaă şi zaî mbi.
— E bun.
— Marca Doyle.
Fiona mai muşcaă o dataă şi îîi maî ngaî ie piciorul pe sub masaă ,
cu degetele de la picioare, sexi şi purpurii.
— E bine acasaă . Ştii, printre celelalte chestii din pungi, am
crema aceea exfoliantaă , incredibilaă , cu alune şi miere, pe care
o foloseau la spa. Dupaă masaă şi dupaă ce o saă maă mai joc puţin
cu caî inii, ca saă le dau şi lor atenţie, putem face un duş
îîmpreunaă şi eu o saă te exfoliez cu ea.
— Este un cod?
Fiona raî se.
— O saă descoperi singur.
— Ştii de ce nu-mi tai eu sandvişul îîn triunghiuri?
— De ce?
— Pentru acelaşi motiv pentru care nu vreau saă miros a
miere şi alune.
Fiona îîi aruncaă o privire şmecheroasaă , ciugulind un cartof.
— Sau saă maă naî nci Maî ncare Dieteticaă . Pariez caă ţi-aş putea
schimba paă rerea, la duş. Ascultaă -maă . Nu o saă te frec decaî t pe
spate. Pe spatele taă u mare, baă rbaă tesc şi o saă vedem cum o saă
te simţi apoi. Au acolo şi un butic unde vaî nd lenjerie
interesantaă . Mi-am cumpaă rat ceva micuţ. Ceva foarte, foarte
micuţ, pe care aş fi gata saă ţi-l prezint, dacaă îîncerci
exfoliantul.
— Caî t de micuţ?
— Minuscul.
— Doar spatele.
Fiona zaî mbi şi mai ciuguli un cartof.
— Pentru îînceput.
Vreme de o oraă se jucaă cu caî inii, aruncaî ndu-le nesfaî rşite
mingi, se laă saă alergataă de ei prin cursa cu obstacole, apoi
jucaî ndu-se pe raî nd de-a trasul funiei, cu fiecare dintre ei,
paî naă caî nd Simon îîncepu saă se îîntrebe dacaă n-o saă -i saraă
braţele din articulaţii.
Dar îîşi daă dea seama, aşezaî ndu-se pe verandaă şi privindu-i,
caă Fiona se folosea de caî ini ca saă se concentreze. Saă lase
undeva afaraă cele discutate de ei îîn timpul cinei.
Va reuşi, îîşi spunea el, pentru caă aşa era ea. Iar acum îîşi
canaliza energia şi ce nervi clocoteau dedesubt asupra
caî inilor şi îîntr-un fel transforma efortul îîn distracţie.
— Acum am nevoie de un duş, spuse ea ştergaî ndu-şi faţa
asudataă cu dosul maî nilor.
— L-ai laă sat laţi.
— A faă cut parte din plan. IÎncaă nu te-am îîntrebat ce ai faă cut
tu, caî t am fost plecataă , continuaă ea, ridicaî nd o maî naă .
— Am muncit. Iar dupaă muncaă , am fost îîmpreunaă cu
James la nişte cluburi de striptease.
— Bravo!
— Am luat şi caî inii cu noi, spuse el îîn timp ce urcau.
— Fireşte.
— Newman bea de rupe.
— Asta e mica lui problemaă . Ajunşi îîn dormitor, Fiona
pescui din punga de taî rguieli crema exfoliantaă şi o scoase din
cutiuţa ei.
— De fapt, dacaă acceptși caî teva speculaţii şi baî rfe, nu cred
caă suntem singurii care folosim crema asta de duş, îîn ultima
vreme.
— Nu îînţeleg.
— IÎntr-o dimineaţaă mi-am luat caî inii saă plec dupaă
cumpaă raă turi şi m-am gaî ndit saă trec şi pe la James, saă -l îîntreb
dacaă vrea ceva. Maşina lui Lori era pe alee.
— Serios? Maă rog, poate caă doar a trecut şi ea pe acolo
puţin mai devreme, exact ca tine. Sper caă nu e asta, dar…
— James a ieşit afaraă . Era faî staî cit şi se îînroşise la faţaă .
— Ah.
Fiona raî se.
— Mi se pare aşa de dulce chestia asta.
Dupaă ce aşezaă borcanul pe dulaă piorul din baie, îîşi scoase
funda careţi ţinea paă rul – şi îîşi scuturaă liber tot aurul acela
rozaliu.
Simon deveni dur ca piatra.
— Dezbracaă -te, îîi porunci ea. Haide saă vedem dacaă reuşesc
saă te fac saă roşeşti.
— Eu nu roşesc şi nu sunt dulce.
— Asta mai vedem. IÎşi scoase bluza dar îîi daă du maî na la o
parte caî nd Simon îîncercaă saă o atingaă .
— Ah, ah. IÎnţelegerea e îînţelegere. Haide saă ne udaă m.
Poate caă era un alt mod de a se concentra, de a se canaliza,
de a bloca totul afaraă . Dar cine se putea plaî nge? Intraă , gol,
sub duş.
— Baia ta simte nevoia saă fie actualizataă şi reorganizataă .
— O saă fac asta, sub consiliere. Fiona desenaă îîn aer un cerc
cu degetul şi Simon se îîntoarse ca saă -i ofere spatele.
— Este puţin aspraă , dar îîn sensul bun, spuse ea luaî nd
cremaă din borcan.
IÎncepu saă o aplice pe spinarea lui, îîn cercuri lente,
constante.
— Textura, contactul carne-pe-carne, aroma – toate
contribuie la senzaţie. Pielea ţi se trezeşte şi simţi mai mult –
Ah-Ah, faă cu ea din nou, caî nd el daă du saă se îîntoarcaă . IÎncaă n-
am terminat. Maî inile pe perete, Doyle.
— Ai stat goalaă sub duş, la spa, pentru chestia asta?
— Nu. Dar o adaptez pentru folosinţaă la domiciliu. Deja
miroşi minunat şi mmm, ce moale eşti. Fiona se apropie de el
şi-şi frecaă saî nii de spinarea lui, îînainte de a îîncepe saă -l frece
mai departe, îîn jos.
— E bine? îîntrebaă ea plimbaî ndu-şi maî inile îîn cercurile
acelea, peste fundul lui.
— Da.
— De ce nu îînchizi ochii, saă te relaxezi? Continui paî naă
caî nd îîmi spui tu saă maă opresc.
Maî inile acelea se plimbaraă îîn jos pe picioarele lui, crema
rugoasaă pişcaî ndu-i pielea, ca saă fie apoi spaă lataă de apa
duşului, apoi explorataă de buzele ei, de limba ei. Nevoia
bubuia îîn saî ngele lui, paî naă caî nd maî inile i se straî nseraă îîn
pumni, pe pereţi. Arome bogate se vaă lureau îîn aburi,
devenind erotice, paî naă caî nd simpla respiraţie se transforma
îîntr-o dureroasaă excitaţie.
Fiona.
— IÎncaă puţin, şopti ea. Nici n-am îînceput saă maă ocup de
faţaă . Trebuie saă te… echilibrez. IÎntoarce-te, Simon.
IÎngenunche îîn faţa lui, cu apa şiroindu-i straă lucitoare pe
piele, daî ndu-i paă rul pe spate.
— IÎncep de jos, de aici şi urc îîn sus.
— Te vreau. Nu ai nevoie saă maă faci saă te doresc mai mult
decaî t ataî t.
— O saă maă ai caî t vrei. Dar haide saă vedem dacaă o saă poţi
rezista paî naă caî nd termin. Lasaă -maă saă termin, dupaă care o saă
poţi saă -mi faci ce vrei tu.
— Iisuse Christoase. Maă îînnebuneşti.
— Asta şi vreau. Asta vreau, îîn noaptea asta. Dar nu, îîncaă .
Simon se îîntinse îîn jos saă -i ia maî inile, raî zaî nd chinuit.
— Nici saă nu-ţi treacaă prin cap saă pui chestia asta pe…
— Nu asta vreau saă pun aici. Şi Fiona îîşi plimbaă limba
peste el, paî naă caî nd Simon îîncepu saă geamaă .
— Mai poţi rezista? şopti ea torturaî ndu-l cu gura, îîn timp
ce maî inile ei lucrau de-a lungul picioarelor, peste burtaă .
— Mai poţi rezista paî naă caî nd intri îîn mine? Fierbinte şi
dur, îîn mine. Asta vreau, caî nd termin. Vreau saă maă iei şi saă
maă foloseşti paî naă caî nd nu o saă mai pot suporta, apoi iar o saă
vreau din nou saă maă iei şi saă maă foloseşti paî naă caî nd nu o saă
mai pot suporta. Nu o saă -ţi spun saă te opreşti. Nu o saă -ţi spun
saă te opreşti, paî naă caî nd nu o saă fii complet sleit.
IÎl duse la marginea raă bdaă rii, apoi buzele acelea
îînnebunitoare îîncepuraă saă se plimbe pe abdomenul lui, îîn
sus pe piept, îîn timp ce maî inile faă ceau cercuri.
— IÎncepe saă se raă ceascaă apa… Ar trebui saă … şopti ea peste
gura lui.
Simon o lipi cu spatele de perete.
— O saă trebuiascaă saă ne suporţi, pe mine şi apa.
— IÎnţelegerea e îînţelegere. Caî nd Simon îîşi strecuraă maî na
îîntre picioarele ei, simţi caă i se taie respiraţia şi se
cutremuraă .
— Mai larg.
Se agaă ţaă de umerii ei şi se cutremuraă din nou, caî nd ochii
lui arseraă îîntr-ai ei.
Caî nd paă trunse îîn ea, ochii continuaraă saă ardaă , liniştiţi.
O Posedaă faă raă milaă , îîncaî t strigaă tele ei raă sunau deopotrivaă
cu zgomotul faă cut de carnea udaă , deopotrivaă cu susurul apei
raă cite. Caî nd capul îîi caă zu pe umaă rul lui, el continuaă îîn timp
ce maî inile îîi foloseau cu asprime trupul.
Propria lui eliberare îîl sfaî şie, laă saî ndu-l faă raă vlagaă .
Simon reuşi saă îînchidaă apa şi saă o scoataă afaraă . Caî nd ea se
claă tinaă , o caă raă aproape spre pat. Şi se praă buşiraă pe el uzi şi
faă raă respiraţie.
— Ce mai… Fiona se îîntrerupse, respiraă şuierat, îîşi drese
glasul. Ce mai zici acum de crema cu miere şi alune?
— O saă cumpaă r o ladaă .
Fiona raî se, apoi deschise ochii mari caî nd Simon se sui
peste ea. Ochii lui, îîncaă fierbintși, îîi îîntaî lniraă pe ai ei îîn timp ce
degetele îîi tachinau sfaî rcurile.
— IÎncaă n-am terminat.
— Dar…
— N-am terminat. IÎntinzaî ndu-se peste ea, îîi luaă maî inile, le
ridicaă şi i le prinse îîn jurul barelor de fier.
— Lasaă -le acolo. O saă ai nevoie saă te ţii de ceva.
— Simon.
— Ce vreau, caî t vreau, îîi reaminti el şi alunecaă îîn jos,
ridicaî ndu-i coapsele. Paî naă caî nd sunt complet sleit.
Respiraţia îîi tremura acum îîntre buze, dar Fiona
îîncuviinţaă , din cap.
— Da.
CAPITOLUL OPTSPREZECE
Drept mitaă pentru o hranaă mai saă naă toasaă , Fiona aruncaă
vreo caî teva caă pşuni îîn cerealele ei Frootloops. Le maî ncaă
sprijinitaă de bufetul din bucaă taă rie, privindu-l pe Simon
baî ndu-şi cafeaua, sprijinit şi el de bufetul din faţa ei.
— Temporizezi, decise ea. Mai bea o cafea, paî naă caî nd
îîncep oamenii saă vinaă la prima oraă .
Simon vaî rîî maî na îîn cutia cu cereale şi luaă un pumn.
— Şi?
— Apreciez asta, Simon, aproape la fel cum apreciez caă ai
faă cut sex cu mine azi noapte, aproape de comaă . Dar nu este
nevoie.
— IÎmi beau cafeaua paî naă o termin. Experimentaă , îînmuind
o Froot Loop îîn cafea. De probaă .
Nu era chiar aşa de rea.
— Stau aici paî naă plec, continuaă el. Dacaă ai ceva de faă cut,
daă -i drumul, dar eu tot nu te las singuraă . Aşa caă trebuie saă te
îîmpaci cu ideea.
Fiona îîşi luaă cereale, ronţaă indu-le îîn timp ce-l studia.
— Ştii, altcineva poate caă ar fi spus, „Fee, îîmi fac griji
pentru tine şi nu vreau saă -ţi risc siguranţa, aşa caă o saă fiu
aici, pentru tine”.
Simon îîşi mai îînmuie vreo douaă Frootloops.
— Dar nu existaă altcineva aici.
— Caî t se poate de adevaă rat şi poate caă existaă o laturaă
perversaă îîn mine, care preferaă metoda ta.
IÎşi îînmuia el micuţele gogoşele colorate îîn cafea, dar paă rea
nervos şi iritat. Dumnezeule, de ce adora ea asta?
— Ce-o saă facem cu asta, Simon?
— Eu o saă -mi beau cafeaua.
— Şi folosind cafeaua ca o metaforaă , o saă continui saă bei la
ea paî naă caî nd îîl vor prinde pe cel care le-a ucis pe femeile
acelea şi care poate caă vrea saă maă adauge şi pe mine îîn
cartea lui de recorduri?
— Da.
Fiona îîncuviinţaă din cap şi mai luaă cereale.
— Atunci îînceteazaă saă -ţi mai cari îîn fiecare searaă sacul aă la
stupid. O saă -ţi fac loc îîn debara, o saă eliberez un sertar. Dacaă
dormi aici, este caraghios saă nu-ţi laşi caî teva lucruri aici. O saă
te îîmpaci cu ideea.
— Eu nu locuiesc aici.
— Am îînţeles. IÎşi îîngreuna viaţa pentru ea, dar era atent saă
nu treacaă peste urmaă torul prag. Te laă laă i doar aici, baî nd cafea
cu gogoşele îînmuiate…
— Sunt destul de bune.
— O saă le introduc îîn meniu. Ca şi dormitul aici, dupaă un
sex nebun cu mine, sub duş.
— Asta a fost ideea ta.
Fiona raî se.
— Şi îîncaă una a naibii de bunaă . Dar Simon, lasaă -ţi naibii
periuţa aia nenorocitaă de dinţi îîn baie. Pune-ţi chiloţii îîntr-
un sertar şi ataî rnaă -ţi caî teva caă maă şi îîn debara.
— Am deja una îîn debara. Mi-ai spaă lat-o fiindcaă am laă sat-o
pe jos.
— IÎntocmai. Iar dacaă -ţi laşi hainele pe jos, vor fi spaă late şi
puse la loc, fie caă -ţi place sau nu. Dacaă eu pot fi de acord cu
baă utul de cafea, poţi fi şi tu de acord saă nu te mai cari cu
sacul aă la îîncolo şi-ncoace parcaă ar fi o paă turaă de siguranţaă .
Caî nd ochii lui se faă curaă mici, Fiona şi-i micşoraă şi ea pe ai
ei. Şi zaî mbi.
— Ce e? Am nimerit la ţintaă ?
— Cauţi ceartaă ?
— Saă zicem caă nu caut decaî t faimosul taă u echilibru. Eu
dau, tu dai. Se baă tu pe piept, apoi araă taă cu degetul spre el,
agitaî ndu-şi apoi maî na îîntre ei.
— Şi echilibrul este la mijloc. Gaî ndeşte-te la asta. Acum
trebuie saă maă pregaă tesc pentru oraă , adaă ugaă ea şi ieşi afaraă .
Douaă zeci de minute mai târziu, în timp ce primii cursanţi
îîncepeau exerciţiile de socializare, Fiona îîl privea pe Simon
îîndreptaî ndu-se spre camionetaă . Simon îîşi chemaă caî inele – şi
îîi aruncaă Fionei o privire pe dupaă ochelarii de soare.
Şi plecaă – faă raă sac.
Fiona o consideraă o micaă , personalaă victorie.
PE LA MIJLOCUL ZILEI primise deja vizite de la Meg şi
Chuck, Sylvia şi Lori, culminaî nd cu controlul zilnic al lui
Davey.
Se paă rea caă nimeni nu avea intenţia saă o lase singuraă .
Oricaî t de mult aprecia grija lor, îînţelegea acum de ce îîşi
alesese un loc la caî teva mile distanţaă de sat. Oricaî t de mult îîi
plaă cea compania, avea nevoie de acele mici pauze de
singuraă tate.
— Davey, am fost sunataă de Agentul Tawney – care cred caă
o saă mai facaă o excursie paî naă aici. Crede-maă , am mobilul îîn
buzunar şi doar caî te treizeci de minute îîntre orele de curs. Şi
mai puţine, dacaă vreunul dintre clienţi este de pe insula
noastraă şi atunci nu pleacaă paî naă caî nd nu apare urmaă torul de
pe lista Paă ziţi-o-Pe-Fiona. IÎncaă n-am reuşit saă -mi fac munca
de birou.
— Atunci du-te şi faă -ţi-o.
— Tu chiar crezi caă tipul aă sta o saă aparaă aici, îîn mijlocul
zilei, îîncercaî nd o raă pire îîntre lecţia mea pentru îîncepaă tori şi
cea pentru avansaţi?
— Probabil caă nu. Dar dacaă o s-o facaă , nu o saă te gaă seascaă
singuraă , spuse el sorbind din Cola oferitaă de Fiona.
Fiona se uitaă la cerul paă tat cu norişori pufoşi.
— Poate c-ar trebui saă îîncep saă ofer raă coritoare şi gustaă ri.
— Praă jiturelele vor fi suficiente. Nu ratezi niciodataă cu ele.
Fiona îîl îînghionti uşor îîn umaă r.
— Uite, apare deja cineva de la urmaă toarea oraă . Du-te şi
protejeazaă şi serveşte pe altcineva.
Davey aşteptaă paî naă caî nd maşina se apropie suficient ca saă
vadaă caă şoferul era o femeie.
— Ne vedem maî ine. Şi nu uita praă jiturelele.
Urcaî nd îîn maşina lui de teren, Davey salutaă şoferiţa care
parca.
Aceasta coborîî, o brunetaă îînaltaă , draă guţaă , cu paă rul
legaă naî ndu-i-se îîn jurul urechilor şi cu ceea ce Fiona aprecia
drept cizme de oraş. Stilate şi cu tocuri îînalte, subţiri, sub
pantaloni mulaţi, gri.
— Fiona Bristow?
— IÎntocmai.
— Ah, ce caî ini grozavi! Pot saă -i maî ngaî i?
— Desigur. Fiona le faă cu semn şi caî inii se apropiaraă de
femeie, aşezaî ndu-se politicoşi.
— Ce dulci sunt. Femeia îîşi daă du pe spate sacul enorm şi
se aplecaă .
— Fotografiile de pe website-ul dumneavoastraă sunt bune,
dar pe viu arataă şi mai bine.
Dar caî inele taă u unde este? se îîntreba Fiona. Totuşi, n-ar fi
fost prima dataă caî nd un potenţial client venea doar ca saă o
studieze pe ea şi saă studieze locul, îînainte de a se îînscrie.
— Aţi venit saă monitorizaţi o oraă de curs? Am una peste
zece minute.
— Mi-ar face plaă cere. Femeia îîşi ridicaă faţa, toataă numai
zaî mbet stilat. Speram saă nimeresc îîntre ore, ca saă putem sta
de vorbaă caî teva minute. Dar ştiţi cum merg feriboturile.
— Da, ştiu. Vaă intereseazaă saă vaă îînscrieţi caî inele la
cursuri?
— Aş fi, dar îîncaă nu am unul. Mi-ar plaă cea un caî ine mare,
ca ai dumneavoastraă , sau poate un retriever auriu, dar
locuiesc îîntr-un apartament. Nu mi se pare cinstit saă îînchid
unul acolo. Dar caî nd o saă am un locşor al meu, cu o curte…
Femeia se ridicaă , oferindu-i un zaî mbet şi maî na.
— Sunt Kati Starr. Lucrez pentru…
— U.S. Report, terminaă Fiona pe un ton rece. Vaă pierdeţi
timpul aici.
— Nu am nevoie decaî t de caî teva minute. Lucrez la o serie
de articole despre UCE II şi…
— Aşa îîi spuneţi? Ideea o revoltaă peste maă sura
suportabilitaă ţii. Ucigaşul cu Eşarfaă II – ca îîntr-un serial tv?
Starr îîşi schimbaă zaî mbetul cu o privire mai duraă .
— Trataă m cazul cu foarte multaă seriozitate. Omul aă sta a
omoraî t deja patru femei, îîn douaă state. Cu brutalitate,
domnişoaraă Bristow, iar îîn cazul ultimei victime, Annette
Kellworth, aceastaă brutalitate a escaladat. Sper caă
dumneavoastră veţi trata asta cu seriozitate.
— Speranţele dumneavoastraă nu sunt problema mea.
Sentimentele mele nu sunt problema dumneavoastraă .
— Trebuie saă îînţelegeţi caă sentimentele dumneavoastraă
sunt relevante, insistaă Starr. Tipul reia crimele lui: Perry şi ca
singura femeie ştiutaă , care i-a scaă pat lui Perry, trebuie saă
aveţi nişte idei şi nişte intuiţii îîn legaă turaă ; cu ce se petrece
acum. Din punctul de vedere al victimelor, al lui Perry şi al lui
UCE IÎI. Confirmaţi faptul caă FBI-ul v-a intervievat cu privire
la ultimele crime?
— Nu fac comentarii. V-am explicat deja clar acest lucru.
— Fiona, îînţeleg caă la îînceput ai şovaă it, dar acum caî nd
numaă rul total de femei ucise a ajuns la patru şi raă pirile şi
crimele se îîndreaptaă spre nord, din California spre Oregon,
cu siguranţaă caă vrei saă te faci auzitaă . Trebuie saă ai ceva de
spus – familiilor victimelor, sș i publicului, chiar asasinului. Eu
nu vreau decaî t saă -ţi ofer o platformaă .
— Ce vrei tu sunt titluri îîn presaă .
— Titlurile atrag atenţia. Atenţia trebuie plaă titaă . Faptele
trebuie saă iasaă la ivealaă . Victimele trebuie saă fie auzite iar tu
eşti singura care poate vorbi.
Poate caă femeia credea ce spunea, se gaî ndea Fiona, sau cel
puţin îîn parte. Dar realitatea dicta ca atenţia saă se
concentreze asupra ucigaşului cu porecla aceea frapantaă .
— Nu am nimic saă -ţi spun, exceptaî nd faptul caă mi-ai
îîncaă lcat proprietatea.
— Fiona. Calmaă şi raţionalaă , Starr continuaă . Suntem femei.
Ţintele lui sunt femeile. Femei tinere, atraă gaă toare, care au
toataă viaţa îînainte. Tu ştii ce îînseamnaă saă fii ţintaă , ce
îînseamnaă saă fii victima unei astfel de violenţe. Tot ce îîncerc
eu saă fac este saă scot ceva, saă obţin o informaţie, pentru ca
viitoarea lui ţintaă saă fie mai conştientaă şi astfel saă reuşeascaă
saă -şi traă iascaă viaţa şi nu saă sfaî rşeascaă îîntr-un mormaî nt
superficial. Ceva ce ştii tu, ce poţi spune tu, care poate saă le
ajute saă -şi paă streze viaţa.
— Poate caă tu îîntr-adevaă r crezi asta. Poate caă nu faci decaî t
saă îîncerci saă ajuţi. Sau poate caă ceea ce vrei tu este o altaă
poveste pe prima paginaă , cu semnaă tura ta. Poate caă este
puţin din amaî ndouaă .
Nu ştia. Nu-şi permitea saă -i pese de asta.
— Dar uite ce ştiu eu: ştiu caă îîi oferi lui exact ce vrea.
Atenţie. Mi-ai publicat numele, adresa, cu ce maă ocup. Ori
asta nu ajutaă pe nimeni altcineva îîn afaraă de emulul lui Perry.
Iar acum vreau saă ieşi de pe proprietatea mea şi vreau saă
raă maî i departe de ea. Nu vreau saă -l chem pe ajutorul de şerif
care a plecat tocmai de aici, saă te escorteze, dar o voi face.
— De ce a fost aici ajutorul de şerif? Te afli sub protecţia
poliţiei? Investigatorii au vreun motiv saă creadaă caă poţi
deveni o ţintaă ?
Dreptul publicului de a şti. Prostii, îîşi spuse Fiona. Ce vroia
femeia asta era nutreţ.
— Domnişoaraă Starr, îîţi spun saă pleci de pe proprietatea
mea şi asta este tot ce-ţi voi spune.
— Voi scrie povestea asta cu sau faă raă cooperarea ta. Dintr-
o afacere ca asta ies bani. Sunt dornicaă saă te recompensez
pentru interviurile tale. Interviuri exclusive.
— Asta face totul mult mai uşor, spuse Fiona şi-şi scoase
mobilul din buzunar. Ai zece secunde saă te urci îîn maşinaă şi
saă te cari de pe proprietatea mea. Te voi da îîn judecataă .
Crede-maă .
— Este alegerea ta. Starr deschise portiera. Dispaă ruse
orice pretenţie de mare iubitoare de caî ini.
— Potrivit tiparului, el îîşi alege acum urmaă toarea victimaă ,
sau cel puţin se pregaă teşte saă o facaă . IÎntreabaă -te cum o saă te
simţi caî nd o s-o tortureze pe cea cu numaă rul cinci. Maă poţi
contacta la ziar, caî nd îîţi schimbi paă rerea.
Respiraă adaî nc, îîşi spuse Fiona. Te rog.
NU SE MAI GAÎ NDI DELOC LA ASTA. Munca ei, viaţa ei erau
mai importante decaî t speranţa insistentaă a unui reporter de
a se lansa, exploataî nd tragedia.
Avea caî inii ei de care saă se ocupe, graă diniţa ei de îîngrijit şi
o relaţie de explorat.
Periuţa de dinţi a lui Simon se instalase îîn baia ei. Şosetele
lui zaă ceau îîn devaă lmaă şie îîntr-unul din sertarele ei.
Nu locuiau îîmpreunaă , îîşi reaminti ea, dar el era primul
baă rbat de la Greg îîncoace care dormea constant îîn patul ei,
ale caă rui lucruri se amestecau cu ale ei, sub acelasș i acoperiş.
El era primul baă rbat pe care şi-l dorea cu ea noaptea caî nd
fantomele îîi baî ntuiau somnul.
EL ERA ACOLO şi ea îîi era recunoscaă toare pentru asta,
caî nd Tawney şi partenera lui reveniraă .
— Ar trebui saă te îîntorci la treaba ta, îîi spuse ea lui Simon
caî nd recunoscu maşina. Cred caă voi fi îîn siguranţaă îîn maî inile
federalilor.
— Raă maî n aici.
— IÎn regulaă . Atunci ce-ar fi saă -i primeşti tu? îîntre timp, eu
o saă fac nişte cafea.
— Tu îîi primeşti. Eu fac cafeaua.
Fiona deschise larg uşa, spre aerul dimineţii. Observaă caă se
pregaă tea saă plouaă . Asta o va scuti saă mai ude ghivecele şi
straturile din graă dinaă – şi va adaă uga un element realist
orelor de antrenament, pe care le avea programate pentru
dupaă -amiazaă .
Nici caî inii şi nici staă paî nii lor nu puteau avea parte doar de
zile îînsorite, caî nd porneau îîntr-o acţiune de caă utare.
— Bunaă -dimineaţa, strigaă ea. Aţi pornit devreme. Simon
pregaă teşte o cafea proaspaă taă .
— Nu mi-ar strica una, spuse Tawney. Ce-ar fi saă intraă m îîn
bucaă taă rie?
— Cum saă nu. Amintindu-şi de aversiunea lui Mantz, le
faă cu semn caî inilor saă raă maî naă afaraă .
— Mergeţi saă vaă jucaţi. IÎmi pare raă u caă v-am ratat
alaltaă ieri, adaă ugaă ea conducaî ndu-i îîn casaă . Ne planificasem
saă ne îîntoarcem mai devreme, dar ne-am mai laă laă it şi noi
puţin. Dacaă vreţi un loc unde saă vaă destindeţi, acela este.
Simon, i-ai cunoscut pe Agenţii Tawney şi Mantz.
— Da.
— Luaţi loc. Aduc eu cafeaua.
Simon o laă saă saă se ocupe de cafea.
— Aveţi noutaă ţi? îîntrebaă el.
— Urmaă m potecile, spuse Mantz. Pe toate.
— Nu trebuia saă mai faceţi un drum aici, ca saă spuneţi
asta.
— Simon.
— Fee, cum te simţi? o îîntrebaă Tawney.
— Maă descurc. IÎmi amintesc zilnic caî taă lume cunosc pe
insulaă , caî nd vin aici saă maă vadaă – a se citi: saă maă controleze,
de mai multe ori pe zi. Chiar dacaă asta maă doare, îîmi daă un
sentiment de îîncredere.
— Ţi-am spus, îîţi putem oferi saă stai îîntr-un loc sigur. Sau
putem pune un agent aici.
— Acela ai fi tu?
Tawney zaî mbi.
— Nu de data asta.
Fiona se uitaă o clipaă pe fereastaă . Curtea ei frumoasaă , cu
plantele de primaă varaă gata saă pocneascaă îîn culori şi forme. Şi
toţi copacii aceia îînalţi, care se caă ţaă rau pe pante ca saă
coboare din nou îîn vale, oferind nenumaă rate poteci pentru
plimbare, cu adorabilele surprize ale lupinelor saă lbatice şi al
albastrului de vis al florilor de canna.
IÎntotdeauna ataî t de liniştit şi de odihnitor, ataî t de al ei,
sezon dupaă sezon.
Insula, îîşi spuse ea, era caă minul ei sigur. Emoţional,
desigur, dar ea credea la modul absolut şi îîn fiecare sens
practic.
— Eu cred caă sunt acoperitaă , la modul realist. Insula îîn
sine maă face mai puţin accesibilaă şi nu sunt niciodataă
singuraă .
IÎn timp ce vorbea, îîşi privea caî inii gaă sindu-şi de lucru îîn
preajmaă . Patruleazaă , îîşi spuse ea.
— Cu Annette Kellworth a rupt tiparul. S-ar putea saă nu
mai fie interesat saă -l copieze îîntocmai pe Perry.
— Violenţa lui escaladeazaă , spuse Mantz. Perry sa copia,
repetaî nd obsesiv aceleaşi detalii, cu fiecare crimaă , Subiectul
nostru necunoscut nu este la fel de controlat şi de
disciplinat. Vrea saă -şi demonstreze puterea. Trimiţaî ndu-ţi
eşarfa, maă rind timpul îîn care îîşi ţine victimele acum aceastaă
violenţaă fizicaă adaă ugataă . Dar continuaă şi foloseascaă metodele
lui Perry, saă aleagaă acelaşi tip victimaă , saă raă peascaă şi saă
dispunaă de cadavre îîn acelasș i mod.
— IÎşi adapteazaă munca, îîşi cautaă propriul stil, interveni
Simon, abia atunci realizaî nd caă vorbise cu voce tare.
— Nu, te îînşeli. Kellworth poate caă a fost o aberaţie,
continuaă Tawney. Ceva ce a spus sau a faă cut ea, ceva ce s-a
îîntaî mplat şi l-a îîmpins spre o violenţaă crescutaă . Sau poate caă
vrea saă -şi caute propriul tip. De victimaă .
— Eu nu corespund.
— Dar raă maî i îîn continuare cea care a scaă pat, sublinie
Mantz. Iar dacaă o saă vorbeşti cu presa, asta te va menţine îîn
faţaă , îîn atenţie şi te va face mai mult decaî t o provocare.
Enervataă , Fiona se îîntoarse de la fereastraă .
— Nu vorbesc cu presa.
Mantz caă utaă îîn servietaă .
— Ediţia de azi dimineaţaă , spuse ea laă saî nd ziarul pe masaă .
Şi articolul a fost preluat de numeroase reţele online şi de
televiziuni prin cablu.
PE URMELE EŞARFEI ROŞII
— Nu pot opri asta. Tot ce pot, este saă nu dau interviuri, saă
refuz saă cooperez.
— Eşti citataă . Şi apare şi fotografia ta.
— Dar…
— „îînconjurataă de caî inii ei”, citi Mantz, „îîn faţa casei ei
minuscule, din lemn, de pe pitoreasca şi îîndepaă rtataă Insulaă
Orcas, unde panseluţe purpurii se revarsaă din ghivece albe şi
balansoare de un albastru straă lucitor se odihnesc pe veranda
din faţaă , Fiona Bristow etaleazaă un comportament distant şi
competent. O roşcataă îînaltaă , atraă gaă toare, cu o siluetaă zveltaă ,
îîn jeanşi şi o geacaă de culoarea griului-piatraă , pare saă
abordeze subiectul crimelor îîn acelaşi mod practic, realist,
care a faă cut din ea şi din şcoala ei pentru dresaj canin puncte
de referinţaă ale insulei.
Avea douaă zeci de ani, aceeaşi vaî rstaă cu Annette Kellworth,
caî nd a fost raă pitaă de Perry. Asemenea celorlalte
douaă sprezece victime ale lui Perry, Bristow a fost imobilizataă
cu un pistol cu şocuri electrice, drogataă , legataă , i s-a pus caă luş
şi a fost îîncuiataă în portbagajul maşinii lui. A fost ţinutaă acolo
mai bine de optsprezece ore. Dar spre deosebire de celelalte,
Bristow a reuşit saă scape. IÎn îîntuneric, îîn timp ce Perry
conducea maşina pe drumuri de noapte, Bristow a taă iat
sforile care o legau cu un briceguş minuscul daă ruit de
logodnicul ei, ofiţerul de poliţie Gregory Norwood. Bristow
s-a luptat cu Perry, l-a scos din uz şi i-a folosit propria
maşinaă ca saă ajungaă îîntr-un loc sigur şi saă alerteze
autoritaă ţile.
Peste mai puţin de un an, Perry l-a îîmpuşcat mortal şi i-a
ucis pe Norwood şi pe partenerul lui, caî inele Kong, care a
mai traă it ataî ta caî t saă -l atace şi saă -l raă neascaă pe Perry. Perry a
fost arestat caî nd a pierdut controlul maşinii, îîn îîncercarea de
a fugi. IÎn ciuda calvarului şi a pierderii sale, Bristow a depus
maă rturie îîmpotriva lui Perry, maă rturie care a jucat un rol
important îîn condamnarea lui.
Acum, la douaă zeci şi nouaă de ani, Bristow nu prezintaă
urme vizibile ale experienţei prin care a trecut. Nu s-a
caă saă torit şi traă ieşte singuraă îîn casa ei retrasaă , unde îîşi are
sediul şcoala ei de dresaj şi îîşi dedicaă mult timp Unităţii de
Găsire şi Salvare pe care a iniţiat-o îîn Orcas.
Ziua este îînsoritaă şi caldaă . Saî ngerii care flancheazaă
podeţul îîngust de peste apa care susuraă de-a lungul
proprietaă ţii sunt îîn plinaă floare şi coacaă zele roşii, specifice
locului, parcaă ard îîn dimineaţa liniştitaă . IÎn paă durile adaî nci,
verzi, unde saă geţi de luminaă tremuraă printre brazii îînalţi, se
aude ciripit de paă saă ri. Dar un un ajutor de şerif intraă cu
maşina lui de teren pe aleea îîngustaă care duce spre casa ei.
Faă raă îîndoialaă caă Fiona Bristow îîşi aminteşte îîntunericul şi
groaza.
Ea ar fi putut fi numaă rul XIII.
Fiona Bristow consideraă caă apelativul UCE IÎI care i s-a
acordat acestui imitator al lui George Allen Perry este; de
film serial şi comenteazaă articolele din presaă generate de
brutalitatea generataă de el. Ea crede caă ; ceea ce cautaă acest
baă rbat cunoscut ca Ucigaşul cu Eşarfaă IÎI, este tocmai atenţia.
IÎn timp ce ea, unica supravieţuitoare a celui care a fost
îînaintea lui, vrea doar pacea şi intimitatea vieţii pe care o are
acum. O viaţaă pentru totdeauna schimbataă …
— Nu i-am acordat niciun interviu. Nu am discutat cu ea
nimic despre toate astea, spuse Fiona maă turaî nd ziarul din
faţa ei.
— Dar ai discutat cu ea, insistaă Mantz.
— A apaă rut aici. Luptaî ndu-se cu furia, Fiona rezistaă cu
greu tentaţiei de a face ziarul bucaă ţele.
— Am crezut caă a venit aici ca saă se intereseze de orele
mele – şi m-a laă sat saă cred asta. A vorbit despre caî ini, apoi s-
a prezentat. IÎn clipa îîn care a faă cut-o, i-am spus saă plece. Nu
comentez nimic, saă plece, i-am zis. Ea a insistat. Da, am spus
caă el cautaă atenţia. Eram furioasaă , l-au spus UCE IÎI, ca saă -i
acorde scaî nteie şi mister şi importanţaă , l-am spus caă el cautaă
atenţie şi caă ea i-o acordaă . Nu ar fi trebuit saă spun asta. Ştiu,
mai spuse ea, uitaî ndu-se la Tawney.
— Ea a forţat. Tu ai forţat, îîn replicaă .
— L-am poruncit saă iasaă de pe proprietatea mea. Am
ameninţat-o chiar caă o saă -l chem îînapoi pe ajutorul de şerif
Davey. El tocmai plecase, pentru caă amaî ndoi am crezut caă
femeia venise pentru ore. A stat doar cinci minute aici. Cinci
afurisite de minute.
— Caî nd? îîntrebaă Simon şi Fiona simţi un fior rece pe şira
spinaă rii, la auzul tonului saă u.
— Acum douaă zile. Am uitat de ea. Am determinat-o saă
plece şi am crezut, sincer am crezut caă nu i-am oferit nimic –
aşa caă am uitat de ea.
Fiona expiraă prelung.
— L-a ajutat pe el saă maă vizualizeze aici, cu caî inii şi cu
copacii mei. Viaţa tihnitaă a unei supravieţuitoare. Şi l-a ajutat
saă maă vizualizeze acolo, îîn portbagajul maşinii, îîn îîntuneric –
o altaă victimaă , care a avut doar noroc. Doar fraza aceea,
despre atenţie. Felul îîn care a scris-o sugereazaă ideea caă m-
aş fi adresat lui, persiflaî ndu-l. Iar el ar putea face o fixaţie pe
asta. E perfect de îînţeles.
Fiona se uitaă din nou la ziar, la fotografia ei staî nd îîn faţa
casei, cu maî na pe capul lui Newman, cu Peck şi Bogart
alaă turi de ea.
— Cred caă a faă cut poza asta din maşinaă . Ai zice caă am
pozat pentru ea.
— Ai putea obţine uşor un ordin de restricţie, îîi spuse
Tawney.
Descurajataă , Fiona îîşi apaă saă maî inile pe ochi.
— N-o saă -i pese. Pentru că nu i-am caî ntat îîn strunaă , a
prezentat imaginea asta afurisitaă – cu panseluţele, cu
balansoarele mele. Dacaă o dau îîn judecataă , o saă fie doar şi
mai hotaă raî taă saă scrie despre mine. Poate caă am jucat eu
greşit. Poate caă ar fi trebuit saă -i acord interviul de prima
dataă . Ceva neinteresant şi evaziv şi atunci şi-ar fi pierdut
interesul faţaă de mine.
— Greşit. Simon scuturaă din cap. IÎşi ţinea maî inile îîn
buzunare, dar Fiona ştia caă nu era nimic relaxat îîn atitudinea
asta.
— Nu, n-are importanţaă dacaă stai sau nu de vorbaă cu ea.
Tu traă ieşti. O saă fii îîntotdeauna parte din asta. Ai
supravieţuit, dar e mai mult decaî t ataî t. Tu nu ai fost salvataă ,
nu a venit cavaleria dupaă tine. Te-ai luptat şi ai scaă pat din
maî inile unui baă rbat care ucisese douaă sprezece femei
îînaintea ta şi care eludase autoritaă ţile vreme de doi ani. Caî taă
vreme ticaă losul aă sta stranguleazaă femei cu o eşarfaă roşie, o
saă continui saă faci ştirile.
Simon se uitaă la Mantz.
— Aşa caă nu o mai condamnaţi pentru asta, cu
superioritatea dumneavoastraă de federali. Paî naă caî nd nu o
saă -l prindeţi pe nenorocitul aă la, o vor folosi îîn presaă , pentru
ratinguri, presaă raî nd-o printre crime. Şi ştiţi şi voi prea bine,
asta.
— Poate vaă îînchipuiţi caă noi taă iem frunzaă la caî ini, îîncepu
Mantz.
— Erin. Tawney îîi faă cu partenerei lui un semn cu maî na. Ai
dreptate, îîi spuse el lui Simon. Despre media. Totuşi, Fee,
este mai bine saă raă maî i la simplul fără comentarii. Şi ai
dreptate, genul aă sta de presaă va fi mereu interesataă de tine.
Trebuie saă continui saă fii la fel de precautaă ca paî naă acum. Şi
te rog saă nu mai accepţi clienţi noi.
— Dumnezeule. Uite ce e, eu nu îîncerc saă fiu dificilaă sau
stupidaă , dar trebuie saă -mi caî ştig existenţa. Trebuie saă …
— Altceva? o îîntrerupse Simon.
Fiona se îîntoarse spre el. Ascultaă …
— Gura. Altceva? repetaă el.
— Bine. Vreau saă luaţi zilnic legaă tura cu mine, continuaă
Tawney. Vreau saă ţineţi evidenţa tuturor lucrurilor
neobişnuite. Un apel greşit, un apel îîntrerupt, orice email
sau corespondenţaă , dubioase. Vreau numele şi contactele
oricui se intereseazaă de cursurile tale, de programul taă u.
— Iar îîntre timp, voi ce faceţi?
Tawney se uitaă la faţa roşie şi furioasaă a Fionei, îînainte de
a-i raă spunde lui Simon.
— Tot ce putem. Interogaă m şi reinterogaă m prieteni,
familie, colegi de serviciu, instructori, colegi de clasaă ai
tuturor victimelor. El a petrecut timp observaî ndu-le, trebuie
saă aibaă un mijloc de transport. Nu este invizibil. Cineva
trebuie saă -l fi vaă zut şi o saă daă m de el. Facem investigaţii şi
intervievaă m pe oricine este îîn legaă turaă cu îînchisoarea şi care
a avut contact cu Perry îîn ultimele optsprezece luni. Avem o
echipaă care lucreazaă douaă zeci şi patru de ore din douaă zeci şi
patru. Experţi criminalişti cern paă maî ntul de la toate
mormintele, caă utaî nd orice urmaă de probaă – un fir de paă r, un
fir de material.
Tawney se opri.
— Am stat de vorbaă cu Perry şi vom mai sta. Pentru caă el
ştie. Fee, îîl cunosc şi ştiu caă nu o saă fie îîncaî ntat caî nd o saă -i
spun despre eşarfa pe care ţi-a trimis-o. Nu este îîn linia lui,
nu este stilul lui. O saă fie şi mai puţin îîncaî ntat caî nd o saă -i
strecor, saă zicem, caă Annette Kellworth a fost baă tutaă iar faţa
ei, îîn mod special, a fost grav deteriorataă . Se va îîntoarce de la
tipul aă sta, se va îîntoarce pentru caă îîl voi face saă se simtaă
traă dat şi tratat faă raă respect. Iar asta – ştii bine – nu va tolera.
— Apreciez faptul caă maă ţii la curent, caă vii aici ca saă te
asiguri caă îîmi îînţeleg statutul şi situaţia. Fiona îîşi paă stra
calmul traă dat doar de cuvintele sacadate şi de tonul ascuţit.
— Dar acum trebuie saă maă pregaă tesc pentru caă am o
lecţie, peste foarte puţin timp.
— Perfect. Tawney îîşi puse o maî naă peste a ei, îîntr-un gest
deopotrivaă paă rintesc şi oficial.
— Fee, aştept telefonul acela, îîn fiecare zi.
— Da. Mi-l poţi laă sa? o îîntrebaă ea pe Mantz care îîncepuse
saă îîmpaă tureascaă ziarul. O saă maă ajute saă nu cedez nici maă car
un centimetru.
— Nicio problemaă . Mantz se ridicaă . Va mai apaă rea şi îîn alte
ziare. Eu aş îîncepe saă -mi monitorizez toate telefoanele şi ai
da dovadaă de îînţelepciune dacaă ai planta semne cu „Trecerea
Interzisaă ”, peste tot îîn jurul proprietaă ţii. Le poţi spune
clienţilor caă ai avut probleme cu drumeţii care treceau pe
aici şi caă îîţi faci griji pentru caî inii taă i, adaă ugaă Mantz îînainte
ca Fiona saă apuce saă spunaă ceva.
— Da. Da, asta e o idee bunaă . O saă maă ocup de asta.
IÎi conduse, apoi îîl aşteptaă pe Simon saă i se alaă ture, pe
verandaă .
— Acum o saă vrei saă -mi reproşezi caă nu ţi-am pomenit
nimic de reporter. Ai dreptate, dar va trebui saă stai la coadaă .
Eu sunt prima.
— Ţi-ai reproşat deja singuraă chestia asta.
— Nu. Dar am saă -ţi spun caî teva lucruri şi sunt îîn
îîncurcaă turaă . Eşti furios pe mine şi îîncaă foarte serios, dar
totuşi mi-ai ţinut parte, îîn faţa agentului Mantz. Aş spune caă
nu a fost necesar, dar asta nu este delicat. IÎn plus, caî nd ţii
partea cuiva, chiar dacaă nu este necesar, o faci pentru cineva
de care-ţi pasaă , sau caî nd cineva are nevoie de asta. Aşa îîncaî t
îîţi sunt recunoscaă toare pentru asta şi apreciez ce ai faă cut.
Dar totodataă sunt foarte furioasaă pe tine pentru caă ai
procedat aşa cum ai procedat. Pentru caă ai dat deoparte
paă rerea şi dorinţele mele şi ai dat explicit de îînţeles caă o saă ai
tu grijaă saă fac ceea ce mi se spune.
— Pentru mine totul este clar aici şi am crezut caă trebuie
saă fie la fel pentru tine şi pentru federali.
Fiona se raă suci îîn loc.
— O clipaă saă nu-ţi îînchipui caă …
— Fiona, ai face mai bine saă taci. Ochii lui deveniraă roşii
fierbinţi, cu flaă caă ri aurii. Simon faă cu un pas spre ea. IÎn
apropiere, Peck scoase un maî raî it taă cut. Simon îîi raă spunse
îîntorcaî nd capul, uitaî ndu-se aprig la el şi faă caî ndu-i semn cu
degetul saă tacaă .
— Peck se aşezaă instantaneu dar raă mase vigilent.
— Dacaă vrei saă maă provoci, atunci stai tu la coadaă . Poţi
continua caî t vrei cu laitmotivul pot-avea-şi-singuraă -grijaă -de-
mine. Doar caă eu n-o saă dau nicio ceapaă degerataă pe el,
pentru caă de data asta nu eşti singuraă , aşa caă îînghite îîn sec şi
uitaă -l. Poţi saă -mi spui caă sunt caraghios caă nu-mi las periuţa
de dinţi îîn baia ta şi aici trebuie saă -ţi dau dreptate. Dar
crede-maă , îînseamnaă caă n-ai deloc creier dacaă -ţi imaginezi caă
poţi decide singuraă totul. Nu aşa merg lucrurile.
— Niciodataă n-am spus…
— Gura. Povestea asta caă nu mi-ai spus nimic despre un
reporter care a venit aici saă te haă rţuiascaă , pentru caă ar dat
totul deoparte? Rahat. Nu mai forţa nota. Tu nu laşi nimic
deoparte, nu aşa.
— Eu n-am…
— Nu am terminat! Nu tu conduci spectacolul asta. Nu ştiu
cum ai colaborat îînainte cu poliţistul aă sta, dar acum, e acum.
Acum ai de a face cu mine. Gaî ndeşte-te bine şi dacaă nu poţi
accepta asta, anunţaă -maă . O saă raă maî nem la faza de regulat,
caî nd avem amaî ndoi chef şi gata.
Fiona simţi cum i se scurge saî ngele şi faţa îîi devine rece,
rigidaă .
— Spui cuvinte dure, Simon.
— Ştiu, al naibii de dure. Acum îîţi aştepţi clienţii, iar eu am
treabaă . Se îîndepaă rtaă , îîn timp ce două maşini traversau
podeţul.
Jaws, vizibil acordat cu starea de spirit a staă paî nului saă u,
saă ri repede îîn camionetaă .
— Lasaă caă vine şi raî ndul meu, bombaă ni Fiona, apoi îîncercaă
saă respire profund de caî teva ori, saă -şi revinaă îînainte de a-şi
saluta clienţii.
CAPITOLUL NOUAĂ SPREZECE
Fiona îîşi programase îîn mod deliberat o şedinţaă
individualaă de corecţie comportamentalaă , pentru ultima ei
oraă din ziua aceea. Se gaî ndea la aceste şedinţe ca la ajustarea
atitudinii – şi nu doar a caî inelui.
Pufoasa şi portocalia caă ţeluşaă Pom Pom – cu cele nici douaă
kilograme ale ei– îîşi domina staă paî nii, îîşi îînnebunea vecinii,
laă tra, maî raî ia şi se daă dea furioasaă la alţi caî ini, pisici, paă saă ri,
copii şi ocazional îîncerca saă muşte o bucataă din orice-i ieşea
îîn cale, caî nd era îîn proastaă dispoziţie.
Luptaî ndu-se cu igliţa – ultima ei pasiune – Sylvia staă tea pe
terasaă cu o carafaă cu limonadaă proaspaă taă şi fursecuri cu unt,
îîn timp ce Fiona îîşi asculta clienta repetaî nd plaî ngerea din
timpul consultaţiei lor la telefon.
— Soţul meu şi cu mine a trebuit saă ne anulaă m vacanţa de
iarnaă . Lissy Childs maî ngaî ia îîn braţe ghemul de blanaă , îîn timp
ce acest ghem se uita suspicios la Fiona.
— Nu am gaă sit pe nimeni care saă o ţinaă pentru o
saă ptaă maî naă . Este ataî t de dulce, zaă u, şi ataî t de adorabilaă , dar,
maă rog, este incorigibilaă .
Lissy mimaă zgomotos saă ruturi şi Chloe îîi raă spunse
tremuraî nd toataă şi lingaî nd-o pe faţaă .
Chloe, remarcaă Fiona, purta o zgardaă de argint baă tutaă cu
diamante false, multicolore – spera cel puţin caă erau false –
şi botoşei roz, desfaă cuţi îîn faţaă , ca saă etaleze unghii vopsite îîn
ton.
Amaî ndouaă , şi ea şi staă paî na ei miroseau a Vera Wang’s
Princess.
— Are un an?
— Da, tocmai a avut prima aniversare, nu-i aşa, paă puşico?
— Vaă amintiţi caî nd a îînceput saă -şi manifeste
comportamentul asocial?
— Paă i…
Lissy o legaă naă îîn braţe pe Chloe. Diamantul mare, cu
taă ieturaă paă trataă de pe degetul ei îîmpraă ştie scaî ntei îîngheţate
şi Chloe profitaă de ocazie saă -i arate Fionei dinţii ascuţiţi.
— De fapt nu i-au plaă cut niciodataă alţi caî ini, sau pisicile.
Ea crede caă este un om, pentru caă este copilaşul meu.
— Doarme cu voi îîn pat, da?
— Paă i… da. Are paă tuţul ei, dar îîşi ţine doar jucaă riile, îîn el.
Adoraă jucaă riile care piuie.
— Caî te are?
— Ah… paă i… Lissy avu delicateţea saă paraă ruşinataă , îîn
timp ce-şi daă dea deoparte coama lungaă , blondaă . IÎi cumpaă r
tot timpul. Pur şi simplu nu pot saă rezist. Şi-i cumpaă r
costumaşe. Este îînnebunitaă saă fie îîmbraă cataă . Da, ştiu caă o
raă sfaă ţ. Şi Harry face la fel. Efectiv nu-i putem rezista. Şi zaă u,
este adorabilaă . Doar caă este puţin geloasaă şi irascibilaă .
— De ce nu o laă saţi jos?
— Nu-i place saă o las jos, afaraă . Mai ales caî nd… Lissy se
uitaă peste umaă r la Oreo şi la caî inii Fionei, îîntinşi pe jos. Caî nd
sunt alţi c-îî-i-n-i îîn preajmaă .
— Lissy, tu maă plaă teşti ca saă o ajut pe Chloe saă devinaă un
caî ine mai fericit, mai bine adaptat. Din ceea ce-mi spui tu
mie, îînţeleg caă ea nu este doar un şef de haitaă , ci este un
dictator de douaă kilograme. Absolut tot ce mi-ai povestit îîmi
arataă caă este un caz clasic de Sindrom al Caî inelui Mic.
— Ah, Dumnezeule! Are nevoie de medicamente?
— Are nevoie ca tu saă îîncetezi saă -i permiţi saă facaă pe şeful,
îîncurajaî nd ideea caă fiind micaă are dreptul saă se poarte uraî t,
ceea ce nu ai permite unui caî ine mai mare.
— Da, dar ea chiar e micuţaă .
— Dimensiunile nu schimbaă comportamentul sau motivul
pentru care un caî ine abordeazaă acest mod.
Staă paî nii, îîşi spuse Fionna, erau prea adesea cele mai mari
obstacole.
— Ascultaă -maă , tu nu poţi ieşi cu ea la plimbare faă raă stres şi
nu poţi primi musafiri. Mi-ai spus caă ţie şi lui Harry vaă place
saă primiţi lume, dar caă de luni de zile nu aţi mai dat o
petrecere.
— Asta pentru caă ultima oaraă a fost ataî t de stresant cu
Chloe care era nefericitaă , îîncaî t Harry a trebuit saă o ducaă îîn
dormitor.
— Unde v-a distrus, printre altele, cuvertura cea nouaă .
— A fost cumplit.
— Nu o puteţi laă sa singuraă , saă petreceţi o searaă faă raă ea,
faă raă saă facaă o crizaă , aşa caă aţi îîncetat saă mai ieşiţi cu soţul la
restaurant, la petreceri, la teatru. Spuneai caă a muşcat-o pe
mama ta.
— Da, de fapt doar a compostat-o puţin. Era…
— Lissy, daă -mi voie saă te îîntreb ceva. Sunt siguraă caă ai
vaă zut un copil care o ia razna, deranjaî nd pe toataă lumea,
daî nd cu picioarele îîn scaun, certaî ndu-se cu paă rinţii, creaî nd o
situaţie jenantaă , plaî ngaî nd, plaî ngaî ndu-se şi aşa mai departe.
— Dumnezeule, da, spuse ea daî ndu-şi ochii peste cap. Este
aşa de enervant. Nu îînţeleg de ce… Ah. IÎnţelegaî nd, Lissy
expiraă prelung. Da, nu sunt o maă micaă responsabilaă .
— Exact. Sau pe aproape.
— Las-o jos.
IÎn clipa îîn care botoşeii roz atinseraă paă maî ntul, Chloe se
ridicaă pe picioarele din spate, laă traî nd, zgaî riind pantalonii
minunaţi ai lui Lissy.
— Haide, puiuţ, nu…
— Nu, spuse Fiona. Nu-i acorda atenţie caî nd se poartaă
uraî t. Trebuie saă o domini. Arataă -i caă tu conduci.
— IÎnceteazaă chiar acum, Chloe, altfel nu mai primeşti
nimic bun, îîn drum spre casaă .
— Nu aşa. Mai îîntaî i trebuie saă îîncetezi saă -ţi mai spui, Bine,
dar e aşa de micuţă şi de dulce. IÎnceteazaă saă te mai gaî ndeşti la
dimensiunile ei şi gaî ndeşte-te la ea ca la un caî ine care se
poartaă uraî t. Uite.
Fiona luaă lesa.
— Daă -te deoparte, îîi spuse ea lui Lissy şi se interpuse îîntre
ele. Chloe laă traă şi maî raî i, îîncercaî nd saă se repeadaă şi saă muşte.
— IÎnceteazaă ! Cu voce fermaă , Fiona nu-şi dezlipi ochii
dintr-ai ei, îîndreptaî nd un deget spre caî ine. Chloe scoase
sunete maî raî ite, dar se supuse.
— E îîmbufnataă , spuse Lissy cu indulgenţaă .
— Dacaă ar fi fost un labrador sau un ciobaă nesc german
staî nd acolo şi maî raî ind, ar mai fi fost adorabil?
Lissy îîşi drese glasul.
— Nu. Ai dreptate.
— Raă sfaă ţaî nd-o, nu o faci fericitaă . O faci o îîndaă raă tnicaă , iar
îîndaă raă tnicii nu sunt fericiţi.
Fiona îîncepu saă plimbe caî inele. Chloe se lupta, îîncercaî nd
saă se îîntoarcaă la Lissy. Fiona scurtaă doar lesa, forţaî nd-o pe
Chloe saă meargaă îîn linie.
— IÎn clipa îîn care îînţelege caă nu existaă recompensaă ,
afecţiune, pentru comportament uraî t, iar de asta tu eşti
raă spunzaă toare, o saă îînceteze. Şi o saă fie mai fericitaă .
— Tu nu vreau sa fie nici îîndaă raă tnica şi nici nefericitaă .
Sincer, tocmai pentru asta maă aflu acum aici. Doar caă sunt
cumplitaă caî nd e vorba de disciplinaă .
— Aşa e mai bine, spuse Fiona plat. Ea depinde de tine.
Caî nd devine agitataă şi îîncepe saă -şi piardaă controlul,
vorbeşte-i ferm, corecteaz-o repede, nu îîi vorbi pe tonul aă sta
de puişorul-meu. Asta nu face decaî t saă o streseze şi mai
mult. Ea vrea ca tu saă preiei-controlul şi odataă ce se va
îîntaî mpla asta, veţi fi cu toţii mai fericiţi.
Vreme de zece minute, Fiona lucraă cu Chloe, corectaî nd-o şi
recompensaî nd-o.
— Pe tine te ascultaă .
— Pentru caă îînţelege caă am preluat controlul şi respectaă
asta. Problemele ei de comportament sunt rezultatul
modului îîn care a fost şi este tratataă de oamenii din jur, de
unde concluzia ei caă aşa trebuie tratataă şi cere saă fie tratataă
astfel.
— Adicaă saă fie raă sfaă ţataă .
— Nu este vorba de jucaă rii piuitoare, de gustaă rele, de
costumaşe. De ce saă nu vaă raă sfaă ţaţi astfel, dacaă asta vaă face
mai fericiţi? Problema este caă îîi permiteţi, chiar îîi îîncurajaţi
comportamentul inacceptabil şi îîi predaţi ei controlul. Se daă
la caî inii mai mari, da?
— Tot timpul. La îînceput a fost nostim. Te faă cea saă raî zi.
Dar acum a îînceput saă ne fie puţin fricaă de caî te ori o scoatem
la plimbare.
— Se comportaă astfel pentru caă voi aţi faă cut-o şeful haitei.
Iar ea trebuie saă -şi apere poziţia de fiecare dataă caî nd intraă îîn
contact cu un alt caî ine, om, animal. Iar asta o streseazaă
cumplit.
— De aceea face crizele acelea de laă trat? Pentru caă e
stresataă ?
— Din cauza asta şi pentru caă îîncearcaă saă vaă spunaă ce saă
faceţi. Oamenii de pe stradaă gaî ndesc despre caî inii caă latraă
pentru caă staă paî nii lor le permit saă latre.
Acum nu mai latraă , îîşi spuse Fiona caî nd se opri şi caî nd
Chloe se aşezaă , urmaă rind-o cu ochii aceia ca aluna.
— E relaxataă , acum. Vreau saă faci şi tu acelaşi lucru cu ea.
Plimb-o îîncolo şi-ncoace. Raă maî i dominantaă .
Fiona îîi aduse lui Lissy caă ţelul şi Chloe se ridicaă îîn douaă
laă buţe, baă taî nd aerul şi scaă rmaă naî ndu-i lui Lissy picioarele.
— Lissy, spuse Fiona cu fermitate.
— Gata, Chloe, îînceteazaă .
— Fii convinsaă de ce spui! îîi ordonaă Fiona.
— Chloe, îînceteazaă !
Chloe se aşezaă , mişcaî ndu-şi capul dintr-o parte îîntr-alta,
ca şi cum ar fi evaluat situaţia.
— Acum plimbaă -te cu ea. Insistaă saă raă maî naă la caă lcaî iul taă u.
Nu ea te plimbaă pe tine.
Fiona se daă du îîn spate, saă priveascaă . Ştia caă dresa omul la
fel de mult – poate chiar mai mult – decaî t caî inele. Progresele
şi un client mulţumit depindeau de dorinţa omului de a
continua dresajul acasaă .
— Maă ascultaă !
— Te descurci grozav! Şi sunteţi amaî ndouaă relaxate,
continuaă Fiona îîn gaî nd.
— Acum o saă vin spre voi. Dacaă daă dovadaă de un
comportament inacceptabil, o saă te rog pe tine saă o corectezi.
Eşti la plimbare cu adorabilul taă u caă ţeluş. Adorabilul,
politicosul, fericitul taă u caă ţeluş.
IÎn timp ce Fiona se apropia, Chloe îîncepu saă latre şi saă
tragaă de lesaă . Fiona nu putea spune cine a fost mai surprinsaă ,
caî nd Lissy scoase un stupid Stop şi o readuse pe Chloe la
caă lcaî i.
— Excelent. Din nou.
Şi repetaă , repetaă , paî naă caî nd la apropierea ei Chloe
continuaă saă meargaă politicos la caă lcaî iul lui Lissy.
— Foarte frumos. Syl, te superi? O saă se apropie acum Syl,
de voi. Syl, opreşte-te şi stai de vorbaă , da?
— Cum saă nu. Sylvia veni şi se intersectaă cu Lissy.
— Ce plaă cere-mi face saă te îîntaî lnesc.
— Da. Doamne, Dumnezeule. Lissy se opri, clipind des
caî nd micuţul ei caî ine faă cu acelaşi lucru, faă raă saă maî raî ie sau saă
latre. Uite cum a faă cut! continuaă ea.
— Nu e grozav? Ce caă ţel draă gaă laş. Sylvia se aplecaă şi o
maî ngaî ie pe Chloe pe caă pşorul pufos. Ce caă ţeluş bine crescut.
Eşti o fetiţaă bunaă , Chloe.
— Acum o saă -l baă gaă m şi pe Newman îîn ecuaţie, anunţaă
Fiona.
— Ah, Dumnezeule.
— Lissy, nu te tensiona. Raă maî i relaxataă . Newman nu o saă
reacţioneze faţaă de ea decaî t caî nd o saă -i spun eu. Tu deţii
controlul. Ea depinde de tine. O corectezi cu fermitate,
repede şi îîn funcţie de necesitate.
Cu Newman alaă turi, Fiona se apropie de Chloe. Caă ţeluşa
deveni furibundaă .
— Corecteaz-o, ordonaă Fiona. Cu fermitate, Lissy, adaă ugaă
ea caî nd îîi vaă zu ezitarea. Nu, nu o ridica îîn braţe. Aşa. Chloe,
stop! Stop! repetaă Fiona, uitaî ndu-se îîn ochii ei, araă taî nd ferm
cu degetul.
Chloe se supuse cu caî teva maî raî ituri.
— Newman nu reprezintaă un pericol. Se vede clar, adaă ugaă
Fiona caî nd labradorul se aşezaă jos placid. Trebuie saă raă maî i
relaxataă şi dominantaă – şi saă fii fermaă caî nd ea manifestaă un
comportament asocial.
— Dar el e ataî t de mare. Normal caă ea s-a speriat.
— Da, s-a speriat şi este stresataă – la fel ca şi tine. Trebuie
saă te relaxezi, ca saă se relaxeze şi ea. O saă vadaă caă nu are de
ce saă se teamaă . La semnalul cu maî na al Fionei, Newman se
îîntinse pe jos, oftaî nd puţin.
— Ziceai caă aveţi un parc îîn apropiere, unde lumea îîşi
plimbaă caî inii.
— Da. Dar nu o mai duc pe Chloe acolo, pentru caă se.
Enerveazaă foarte tare.
— Dar ar fi frumos saă poţi saă o duci, saă -şi facaă prieteni, saă
se joace cu ceilalţi caî ini.
— Nimeni nu o place, şopti Lissy. Şi asta o doare.
— Nimaă nui nu-i place un caî ine îîndaă raă tnic, Lissy. Dar
oamenii, mai ales cei care au caî ini, se bucuraă îîn general caî nd
vaă d unul bine-educat. Iar unul aşa de draă gaă laş şi de deştept
cum este Chloe, îîşi poate face numeroşi prieteni. Nu ţi-ar
plaă cea şi ţie asta, pentru ea?
— Cum saă nu.
— Caî nd ai dus-o ultima oaraă îîn parc?
— Ah, Doamne, acum vreo trei, patru luni. Caî nd s-a
petrecut incidentul acela. Dacaă a avut o zgaî rieturaă – dacă –
dar Harry şi cu mine am decis caă e mai bine saă nu o mai
scoatem îîn parc.
— Eu cred c-ai putea îîncerca din nou.
— Serios? Dar…
— Priveşte. Fiona ridicaă mai îîntaî i un deget. Nu reacţiona
exagerat. Stai calmaă – continuaă saă vorbeşti calm.
Lissy se uitaă îîn jos, apoi îîşi duse maî na liberaă la guraă , îîn
timp ce o privea pe Chloe adulmecaî ndu-l curioasaă pe
Newman.
— IÎl cerceteazaă , spuse Fiona. Daă din coadaă , ciuleşte
urechile. Nu-i este fricaă . Este interesataă . Stai calmaă , adaă ugaă
ea, apoi îîi faă cu semn lui Newman.
Caî nd Newman se ridicaă îîn picioare, Chloe se retrase, apoi
îîngheţaă caî nd el îîşi aplecaă botul ca s-o adulmece şi el, la
raî ndul lui. Chloe îîncepu saă dea din nou din coadaă .
— A saă rutat-o!
— Lui Newman îîi plac fetiţele frumoase.
— IÎşi face un prieten. Ochii lui Lissy se umpluraă de lacrimi.
Este o prostie. Ştiu caă este o prostie saă maă emoţionez îîn halul
aă sta.
— Nu este. Caî tuşi de puţin. Doar o iubeşti.
— Nu a avut niciodataă un prieten. Este vina mea.
IÎn cea mai mare parte, îîşi spuse Fiona îîn gaî nd, dar
lucrurile nu erau niciodataă aşa de simple.
— Lissy, ai adus-o aici pentru caă o iubeşti şi vrei saă lie
fericitaă . Acum are un prieten. Ce-ar fi dacaă am laă sa-o saă -şi
mai facaă şi alţii?
— Eşti convinsaă ?
— Ai îîncredere îîn mine.
Lissy îîntinse maî na, uşor dramatic, spre maî na Fionei.
— Am, am cu adevaă rat.
— Corecteaz-o, dacaă este nevoie. Dacaă nu, relaxeazaă -te şi
las-o saă acţioneze.
Fiona chemaă caî inii pe terasaă , unul caî te unul, ca saă -i acorde
lui Chloe şansa. Saă se aclimatizeze. Au existat caî teva corecţii,
puţinaă retragere şi avansare, dar nu dupaă mult timp avuraă
parte de ceea ce numea Fiona o petrecere de-a-adulmecatul-
şi-datul-din-coadaă .
— Nu am vaă zut-o niciodataă ca acum. Nu se teme, nu este
rea şi nici nu îîncearcaă saă se suie cu laă buţele pe mine, ca saă o
iau îîn braţe.
— Haide acum saă -i daă m o recompensaă . Scoate-o din lesaă
ca saă poataă alerga cu baă ieţii şi cu Oreo.
Lissy îîşi muşcaă buza, dar se supuse.
— La joacaă , ordonaă Fiona.
IÎn timp ce caî inii ceilalţi se naă pustiraă lovindu-se unii de
alţii, Chloe raă mase locului, tremuraî nd toataă .
— Este…
— Aşteaptaă , daă -i puţin timp, o îîntrerupse Fiona.
Bogart alergaă îînapoi şi o linse pe Chloe de caî teva ori.
De data asta, caî nd el alergaă îînapoi spre ceilalţi, Chloe
alergaă dupaă el, pe botoşeii ei micuţi, stilizaţi.
— Se joacaă , murmuraă Lissy îîn timp ce Chloe saă rea ca saă
apuce de capaă tul liber al funiei pe care o scutura Bogart.
— Chiar se joacaă , se joacaă cu prietenii ei.
Fiona îîşi petrecu un braţ peste umerii lui Lissy.
— Haide saă ne aşezaă m pe terasaă şi saă bem puţinaă
limonadaă . O poţi urmaă ri de acolo.
— Ar… Ar fi trebuit saă -mi aduc camera. Niciodataă n-a fi
crezut…
— Ştii ceva? Stai aici cu Sylvia şi-mi aduc eu camera saă
facem caî teva poze. O saă ţi le trimit prin e-mail.
— IÎmi vine saă plaî ng.
— Daă -i drumul. Baă taî nd-o pe Lissy pe umaă r, Fiona o
conduse pe terasaă .
PUŢIN* MAI TAÎ RZIU, Sylvia se legaă na şi sorbea limonadaă
şi se uita la Lissy care se îîndepaă rta cu maşina şi cu Chloe.
— Cred caă a fost foarte mulţumitor.
— Şi puţin cam obositor.
— Dar i-ai şi acordat douaă ore pline.
— Ea – ele – aveau nevoie de asta. Cred caă o saă se descurce
perfect. Lissy trebuie saă se ţinaă tare – şi saă -l convingaă şi pe
Harry saă facaă la fel. Dar cred caă o saă reuşeascaă . Ne-au ajutat
şi baă ieţii noştri şi îîncaă mult. Fiona ridicaă piciorul şi-l frecaă pe
Peck pe spinare.
— Acum caă am rezolvat problema lui Chloe, cum raă maî ne
cu a voastraă ?
— Cred caă pentru asta e nevoie de mai mult decaî t de o
maî naă fermaă şi de trataţie pentru caî ini.
— Caî t de supaă rat e?
— Destul de supaă rat.
— Tu caî t eşti de supaă rataă ?
— Nu m-am decis.
Acum caă se terminase petrecerea caî inilor, un trio de
colibri cu aripioare ca nişte mici bijuterii se naă pusti asupra
coacaă zului roşu, îînflorit, despre care scrisese Starr îîn
blestematul ei de articol.
Sigur, nebunia culorii o fermecaă , dar asta nu faă cu decaî t saă -i
aminteascaă Fionei de duritatea dimineţii.
— IÎncerc saă raă maî n calmaă , saă fiu raţionalaă – pentru caă altfel
cred, cred sincer, caă aş îîncepe saă urlu şi nu m-aş mai opri
niciodataă . Iar Simon este furios caă eu nu îîncep saă urlu. Cel
puţin cred caă îîn parte asta este, caă nu sunt genul „Ah, eşti
ataî t de mare şi de puternic, te rog, ai grijaă de mine.” Sau ceva
pe aproape.
Sylvia continua saă se legene, saă soarbaă din limonadaă .
— Fee, pentru mine este o mirare, sincer, caă un om ataî t de
paă trunzaă tor şi de inteligent ca tine nu îînţelege caî t de
dureros şi de cumplit este pentru noi, ceilalţi, ce se petrece
acum.
— Ah, Syl. Sigur caă îînţeleg. Aş vrea…
— Nu, draga mea, nu îînţelegi. Soluţia ta este saă ne blochezi
pe noi afaraă , saă ne ţii departe de anumite detalii şi de
propriile tale temeri. Saă iei singuraă deciziile despre ce anume
saă faci şi cum saă faci. Şi cum nu pot fi total îîn dezacord cu
asta, maă aflu îîn impas.
Sentimentul de vinovaă ţie se amesteca cu cel de frustrare,
iar iritarea le lega cu o fundaă destraă mataă .
— Nu vaă blochez afaraă .
— Nu îîntotdeauna. Eşti o femeie inteligentaă şi îîn mod
justificat eşti maî ndraă de abilitatea ta de a avea grijaă de tine şi
de a-ţi rezolva singuraă problemele. Sunt maî ndraă de tine. Dar
maă tem caă aceastaă nevoie a ta te va îîmpinge saă crezi caă
trebuie saă faci asta, îîntotdeauna. Ţie îîţi este mult mai uşor saă
oferi ajutor, decaî t saă -l ceri.
— Poate caă aşa este. Poate. Dar crede-maă , Syl, nu m-am
gaî ndit caă a-ţi spune ţie sau lui Simon, sau oricui despre
reportera aceea nenorocitaă , era o soluţie. Caă îînsemna ceva. S-
a îîntaî mplat şi am faă cut faţaă . Faptul caă vaă spuneam nu o
îîmpiedica saă scrie articolul acela.
— Nu, dar dacaă ne spuneai, ne pregaă teai pentru asta.
— IÎn regulaă . IÎn regulaă , repetaă Fiona, obositaă aproape de
îînfraî ngere, apaă saî ndu-şi ochii cu degetele.
— Nu vreau saă te supaă r. Dumnezeu mi-e martor caă nu J
vreau saă mai adaug ceva la stresul taă u. Nu vreau decaî t \ saă
îîncepi saă te gaî ndeşti la asta… saă îîţi dai seama caă este timpul
ca îîntr-adevaă r saă -i laşi, pe cei caă rora le pasaă , saă se apropie de
tine.
— Bine, spune-mi atunci ce-ar trebui saă fac?
— O saă -ţi spun ce aş vrea saă poţi face. Aş vrea saă -ţi faci
bagajul şi saă dispari pe Fiji paî naă caî nd îîl vor prinde pe!
maniacul acela. Dar ştiu caă nu poţi face asta. Nu doar pentru
caă nu face parte din scenariul taă u dar şi pentru caă ai o casaă , ai
o afacere, îîţi ai facturile, viaţa ta, aici.
— Da, aşa este. Syl, este îînnebunitor pentru caă simt caă
oamenii nu îînţeleg cu adevaă rat asta. Dacaă m-aş taî rîî saă maă
ascund îîntr-o peşteraă , mi-aş putea pierde afacerea, casa, ca
saă nu mai vorbesc de îîncrederea îîn mine. Am muncit din
greu ca saă construiesc toate astea.
— Scumpa mea, eu cred caă oamenii îînţeleg, doar caă şi-ar
dori saă te poţi taî rîî îîn peştera aia. Eu cred caă tu faci ce poţi, ce
trebuie saă faci – exceptaî nd faptul caă nu le ceri şi nu le permiţi
celorlalţi saă te ajute. Este mai mult decaî t saă -l rogi pe James
saă aibaă grijaă de casaă şi de caî ini caî nd pleci caî teva zile, sau
decaî t saă -l laşi pe Simon saă îîmpartaă patul cu tine, îîn timpul
nopţii. Este vorba, Fiona, de a te deschide caă tre cineva, cu
totul. De a avea suficientaă îîncredere ca saă faci asta.
— Dumnezeule. Dar efectiv m-am aruncat la picioarele lui
Simon, spuse Fiona raă suflaî nd cu putere.
Sylvia zaî mbi.
— Oare?
— L-am spus caă m-am îîndraă gostit de el. Nu am avut din
partea lui o reacţie egalaă .
— Asta cauţi?
— Nu. Enervataă pe ea şi pe toataă lumea, Fiona se ridicaă îîn
picioare. Nu. Dar el nu este omul care spune ce gaî ndeşte –
decaî t dacaă e furios. Şi chiar atunci…
— Eu nu vorbesc acum despre el, sau cu el. Dacaă aş face-o,
atunci aş avea caî te ceva saă -i spun. Dar acum este vorba de
tine, Fiona. Pentru tine îîmi fac eu griji. Pe tine te vreau
fericitaă şi îîn siguranţaă .
— Nu am de gaî nd saă risc. IÎţi promit. Şi nu o saă mai fac
greşeli, aşa cum am faă cut cu reportera aceea. Jur solemn,
spuse Fiona îîntorcaî ndu-se şi ridicaî ndu-şi maî na, cu palma îîn
afaraă .
— O saă contez pe asta. Acum îînsaă spune-mi ce vrei de la
Simon. Cu Simon.
— Sinceraă saă fiu, nu ştiu.
— Nu ştii sau nu ţi-ai permis saă sapi şi saă te gaî ndeşti la
asta?
— Amaî ndouaă . Dacaă lucrurile ar fi fost normale – dacaă
toate astea nu ar pluti deasupra vieţii mele – poate caă aş
saă pa. Sau poate caă nici nu aş fi avut pentru ce saă pa.
— Pentru caă ceea ce planeazaă deasupra este motivul
pentru care tu şi Simon aţi ajuns unde vaă aflaţi acum?
— Cu siguranţaă caă asta a influenţat relaţia noastraă . Ritmul
ei, intensitatea.
— Constat caă astaă zi am multe paă reri, decise Sylvia. Eu cred
deci caă acorzi prea mult credit unui asasin, dar caî tuşi de
puţin ţie şi lui Simon. Realitatea este, Fee, caă lucrurile sunt
aşa cum sunt, iar tu şi Simon sunteţi acolo unde sunteţi. O
situaţie caă reia trebuie saă -i faci faţaă .
Caî nd caî inii daă duraă alerta, Sylvia ridicaă din spraî ncene.
— Şi pariez caă situaţia caă reia trebuie saă -i faci faţaă
traverseazaă chiar acum podeţul. Eu o saă dispar, ca saă poţi
face asta. Sylvia se ridicaă , straî ngaî nd-o pe Fiona \ îîntr-o
îîmbraă ţişare puternicaă .
— Te iubesc ataî t de mult.
— Şi eu te iubesc. Nu ştiu ce m-aş face faă raă tine.
— Atunci nu îîncerca. Şi gaî ndeşte-te la asta, şopti ea: a
plecat furios, dar s-a îîntors.
O saă rutaă pe Fiona pe obraz, apoi îîşi luaă enormul ei sac de
paie. IÎl chemaă pe Oreo, îîn timp ce se îîndrepta spre camioneta
lui Simon. Fiona nu putea auzi ce-i spunea, dar observaă caă
Simon aruncaă o privire spre verandaă , îîn timp ce Sylvia îîi
vorbea.
Apoi ridicaă din umeri.
Tipic.
Fiona raă mase fermaă pe poziţie, deşi nu mai era chiar
siguraă care era poziţia, îîn timp ce Sylvia se îîndepaă rta cu
maşina.
— Dacaă ai venit din obligaţie, o saă te eliberez de ea. III pot
suna pe James saă stea aici peste noapte, sau pot pleca la Mai.
— Obligaţie pentru ce?
— Pentru caă am probleme. Ceea ce recunosc deschis. Ştiu
caă eşti furios şi eu îîţi spun caă nu ai niciun fel de obligaţie. Nu
o saă raă maî n singuraă aici.
O clipaă , Simon nu spuse nimic.
— Vreau o bere.
Dupaă care urcaă treptele şi intraă îîn casaă .
— Da, pentru… Aşa rezolvi tu problemele? Asta e metoda
ta? spuse Fiona venind îîn urma lui.
— Depinde de problemaă . Vreau o bere, repetaă el şi-şi
scoase una din frigider, deschizaî nd-o. Acum am o bere.
Problemaă rezolvataă .
— Eu nu vorbesc despre afurisita ta de bere.
— IÎn regulaă . Simon trecu pe laî ngaă ea şi ieşi pe veranda din
spate.
Fiona prinse uşa cu plasaă şi o traî nti îîn urma ei.
— Saă nu treci aşa pe laî ngaă mine.
— Dacaă ai de gaî nd saă fii afurisitaă , eu o saă stau aici şi o saă -
mi beau berea.
— Dacaă am de gaî nd saă fiu… Ai plecat de dimineaţaă faă caî nd-
o pe furiosul şi pe şeful. IÎntrerupaî ndu-maă la fiecare cinci
secunde. Spunaî ndu-mi mie saă tac.
— Şi o s-o repet.
— Ce-ţi daă ţie dreptul saă -mi spui ce saă fac, ce saă gaî ndesc,
ce saă spun?
— Nimic. Şi Simon ridicaă berea spre ea.
— Eu nu-ţi spun ce saă faci. Eu îîţi ofer o variantaă şi îîţi spun
caă nu am de gaî nd saă tolerez un astfel de comportament.
Privirea lui aruncaă flaă caă ri spre ea, aur topit îînvaă luit îîn
gheaţaă .
— Eu nu sunt unul din caî inii taă i. Pe mine nu maă dresezi.
Fionei îîi caă zu falca, îîn sinceraă uluialaă .
— Eu nu îîncerc saă te dresez. Pentru Dumnezeu!
— Ba da, îîncerci. Asta este cea de a doua naturaă a ta,
presupun. Paă cat, pentru caă pariez caă am nenumaă rate
obiceiuri pe care ai vrea saă le schimbi. Dar asta este treaba
ta. Iar dacaă preferi saă vinaă James saă stea aici peste noapte, n-
ai decaî t saă -l suni. Cum apare, cum dispar.
— Nu ştiu de ce ne certaă m. Fiona îîşi trecu maî inile prin paă r
şi se sprijini de balustradaă . Habar n-am. Nu ştiu de ce sunt
brusc considerataă drept cineva care se îînchide îîn el îînsuşi
sau care îîi îînchide pe ceilalţi afaraă sau care e prea
îîncaă paă ţaî nat sau prost ca saă cearaă ajutor. Eu nu sunt aşa. Nu
sunt nimic din toate astea.
Simon baă u o îînghiţituraă lungaă , studiind-o.
— Ai ieşit singuraă din portbagaj.
— Poftim?
— Ai ieşit singuraă . Nu te-a ajutat nimeni. Nu a fost nimeni
acolo, saă te ajute. Numai de tine a depins saă traă ieşti sau saă
mori. Trebuie saă fi fost cumplit. Nici nu-mi pot imagina. Am
îîncercat. Dar nu pot. Acum vrei saă raă maî i îîn portbagaj?
Ochii o îînţepau de lacrimi care o îînfuriau.
— Nu pricep despre ce naibii vorbeşti.
— Poţi continua saă lupţi singuraă saă ieşi din el. Eu pariez pe
tine. Sau poţi laă sa pe cineva saă -ţi îîntindaă o maî naă de ajutor,
faă raă ca asta saă te facaă saă -ţi îînchipui caă eşti neputincioasaă şi
cu ataî t mai puţin, slabaă . Eşti cea mai puternicaă femeie pe
care o cunosc şi crede-maă , am vaă zut ceva femei puternice la
viaţa mea. Alege şi anunţaă -maă .
Fiona îîşi îîntoarse capul de la el şi duse o maî naă la pieptul
care o îînjunghia.
— Dar tot eu singuraă am intrat îîn portbagaj.
— Asta e cea mai mare prostie.
— De unde ştii? Nu ai fost acolo. Am fost proastaă şi
neglijentaă şi l-am laă sat saă maă raă peascaă .
— Iisuse Christoase. A ucis douaă sprezece femei îînaintea
ta. Chiar crezi caă au fost toate proaste, neglijente?! Caă ele l-au
lăsat saă le raă peascaă ?
— Eu… nu. Da. Fiona se îîntoarse îînapoi spre el. J Poate. Nu
ştiu. Dar ştiu caă am faă cut o greşealaă îîn ziua aceea. Una micaă ,
doar caî teva secunde şi asta a schimbat totul. Totul.
— Tu ai supravieţuit. Greg Norman a murit.
— Ştiu caă asta nu a fost din cauza mea. Am faă cut terapie.
Ştiu caă Perry este responsabil pentru asta. Ştiu.
— A şti nu îînseamnaă îîntotdeauna a crede.
— Cred asta. IÎn cea mai mare parte a timpului. Nu maă
gaî ndesc la asta. Nu trag dupaă mine lanţurile astea.
— Poate caă nu ai faă cut-o paî naă acum, dar acum ele
zaă ngaă ne.
Ura, ura faptul caă el avea dreptate.
— Mi-am construit o viaţaă aici şi sunt fericitaă . Dacaă n-ar fi
fost asta… N-aş trece prin asta dacaă nu s-ar îîntaî mplaă din
nou. Cum este posibil saă se îîntaî mple din nou? Cum, pentru
numele Lui Dumnezeu, îîntrebaă ea, se poate îîntaî mplaă din
nou?
Fiona inspiraă adaî nc, tremurat.
— Simţi nevoia saă maă auzi spunaî nd caă sunt îîngrozitaă ?
Sunt. Sunt terifiataă . Asta vrei saă auzi de la mine?
— Nu. Iar dacaă aş avea ocazia, ar plaă ti pentru faptul caă te-a
faă cut saă spui asta, pentru caă te-a faă cut saă simţi asta.
O privi ştergaî ndu-şi o singuraă lacrimaă de pe obraz. Şi
pentru asta va plaă ti, îîşi spuse Simon. Pentru aceastaă unicaă
lacrimaă de suferinţaă .
— Fee, nu ştiu ce vreau de la tine. Nu-mi pot imagina. Dar
ştiu caă vreau saă ai îîncredere îîn mine. Am nevoie saă crezi îîn
mine şi saă maă laşi saă te ajut ca saă ieşi naibii afaraă din
portbagajul aă sta. Saă ai suficientaă îîncredere îîn mine pentru
asta. Dupaă care o saă vedem ce va urma.
— Asta maă sperie aproape la fel de mult.
— Da, te îînţeleg. Simon duse din nou berea la guraă ,
privind-o pe deasupra ei. Eu aş zice caă te afli îîntr-o
îînfundaă turaă .
Fiona raî se nesigur.
— Cred caă aşa este. De la Greg nu am mai avut o relaţie
serioasaă . Vreo douaă relaţii de scurtaă durataă . Dacaă maă
gaî ndesc îîn urmaă , îîmi dau seama caă nu au fost sincere. Nu am
fost incorectaă şi nici cealaltaă parte nu caă uta mai mult decaî t
ce a fost. Dar tot nesincere au fost. Nu am intenţionat saă am o
relaţie serioasaă cu tine. IÎmi doream companie, conversaţie,
sex. IÎmi plaă cea ideea de a avea o relaţie. Uitaă -te la mine, sunt
o femeie îîn toataă firea. Poate caă asta nu a fost sincer.
— Eu n-am avut nicio problemaă cu asta.
Fiona zaî mbi.
— Poate caă nu, dar iataă -ne aici, Simon şi este caî t se poate
de evident caă amaî ndoi ne dorim acum ceva mai mult decaî t
ce am fost de acord saă avem. Tu vrei îîncredere. Eu vreau ceea
ce cred caă este urmaă torul nivel de angajare. Eu cred caă noi ne
speriem reciproc.
Simon se ridicaă îîn picioare.
— Eu pot saă fac faţaă situaţiei. Tu poţi?
— Vreau saă îîncerc.
Simon îîntinse maî na şi îîi daă du paă rul dupaă ureche.
— Haide saă vedem cum o saă facem asta.
Fiona se apropie, oftaă şi îîşi petrecu straî ns braţele pe dupaă
el.
— Bine. Deja e mai bine.
— Haide saă îîncercaă m şi altceva. Haide saă ieşim undeva saă
maî ncaă m, sugeraă Simon plimbaî ndu-şi maî na prinT paă rul ei.
— Undeva?
— Te scot undeva, la cinaă . Ţi-ai putea pune o rochie.
— Aş putea.
— Ai rochii. Le-am vaă zut îîn debara.
Fiona îîşi laă saă capul pe spate.
— Mi-ar face plaă cere saă -mi pun o rochie şi saă ieşi undeva
„saă maî ncaă m.
— Bine. Dar saă nu-ţi ia toataă seara. Mor de foame.
— Cincisprezece minute. Ridicaî ndu-se îîn vaî rful
picioarelor, îîşi frecaă uşor buzele de ale lui.
— E mai bine acum.
Dar îîn clipa îîn care intra îîn casaă , sunaă telefonul.
— Linia de serviciu. O secundaă . Fiona Bristow.
Fiona se îîntinse imediat dupaă carnet şi pix.
— Da, Sergen Kasper. De caî nd? Scria repede, daă dea din
cap la îîntrebaă rile fa care i se raă spundea faă raă saă le fi pus.
— Iau imediat legaă tura cu restul unitaă ţii. Da, cinci
maî nuitori, cinci caî ini. Mai Funaki va asigura baza, ca de
obicei. Ne vedem acolo. Mai aveţi numaă rul meu de mobil, da?
Da, aă sta e. O saă plecaă m îîntr-o oraă . Acum trebuie saă îînchid.
Fiona puse receptorul jos.
— IÎmi pare raă u. Au dispaă rut doi oameni care faă ceau
drumeţie îîn Olympic National Forest. Trebuie saă -i sun pe
ceilalţi. Trebuie saă plec.
— Bine. Vin cu tine.
— Dar tu nu ai niciun fel de experienţaă , îîncepu ea îîn timp
ce o suna pe May.
— May, avem treabaă . Fiona îîi daă du repede toate
informaţiile. IÎi spunem lanţul telefonic, îîi explicaă ea apoi lui
Simon, îînchizaî nd şi trecaî nd la treabaă . Funaki îîl sunaă pe
urmaă torul şi aşa mai departe.
— Merg cu tine. Unu, pur şi simplu pentru caă nu te duci
singuraă . Caî nd îîncepi cercetaă rile, eşti doar tu şi caî inele,
corect?
— Da, dar…
— Şi doi, dacaă vrei saă -mi dresezi caî inele saă facaă ceea ce o
saă faci tu acum, vreau saă fiu mai bine informat. Aşa caă vin cu
tine.
— Ajungem acolo abia pe searaă . Dacaă nu i-au gaă sit paî naă
acum, vom îîncepe caă utarea pe îîntuneric, ceea ce îînseamnaă caă
ne vom petrece noaptea îîn condiţii foarte aspre.
— Dar ce sunt eu, o mironisiţaă ?
— N-aş zice. Fiona deschise gura saă -l mai respingaă o dataă ,
apoi îîşi daă du seama ce faă cea.
— Bine. Am un sac îîn plus. Am o listaă cu tot ce trebuie saă
iei cu tine. Majoritatea lucrurilor se aflaă deja îîn sac. La lista,
asiguraă -te caă nu lipseşte nimic. Şi trebuie saă o suni pe Syl, saă
aibaă grijaă de caî inii pe care-i laă saă m aici.
Fiona scoase sacul de rezervaă şi i-l îîmpinse.
— Caî nd ajungem acolo, eu sunt caî inele alfa. Trebuie saă te
îîmpaci cu gaî ndul aă sta.
— Spectacolul taă u, regulile tale. Unde e lista?
CAPITOLUL DOUAĂ ZECI
O unitate îînsemna exact ceea ce erau ei, remarcaă Simon.
De-a lungul drumului, cei şase membri au vorbit stenografie,
îîn acronime şi îîntr-un cod pe care şi-l îînsuşesc adesea
prietenii foarte legaţi sau coechipierii cu state vechi.
El faă cea ceea ce i se paă rea firesc saă facaă . Staă tea retras şi
observa.
Modificarea relaţiei dintre James şi Lori era suficient de
nouaă ca îîntre ei saă existe schimburi de priviri repezii, secrete
– iar ca ceilaltși saă le arunce priviri amuzate. IÎi auzi pe Chuck
şi Meg Green faă caî ndu-şi planuri pentru weekend – îîn vaî rful
listei aflaî ndu-se munca îîn graă dinaă – cu uşurinţa celor cu o
caă snicie armonioasaă .
Fiona lua îîn mod regulat legaă tura cu Kasper, interesaî ndu-
se de situaţie, ajustaî nd timpul aproximativ de sosire sau alte
detalii relevante.
Mica surprizaă , cel puţin pe el îîl izbise îîn acest fel era
cooptarea unui nou poliţist – Şeriful Tyson, din Insula San
Juan.
Simon concluzionaă caă se petrecea ceva îîntre el şi;
veterinara sexi. Ceva mai nou decaî t ce se petrecea îîntr®
James şi Lori şi îîncaă nu prea bine definit.
Aerul serii îîi biciuia cu muşcaă turi repezi, umede, îîn timp
ce Chuck pilota barca de-a lungul apei vaă lurite îînspumate, a
pasajului. Caî inii paă reau saă savureze asta staî nd îîn fund sau
îîntinşi pe jos, cu ochii straă lucind.
Dacaă nu ar fi fost vorba de doi oameni raă taă ciţi, poate
raă niţi, aflaţi undeva îîn îîntuneric, aceasta ar fi putut fi o
plaă cutaă plimbare nocturnaă .
Maî ncaă unul din sandvişurile faă cute de Meg şi-şi laă saă
mintea saă cutreiere.
Dacaă ar fi scos crimele din ecuaţie, s-ar fi aflat el oare
acum aici, maî ncaî nd şuncaă şi braî nzaă cu muştar iute, puse pe
o chiflaă , îîntr-o barcaă îînţesataă care mirosea a apaă şi a caî ini?
Nu era convins.
Apoi se uitaă la Fiona. Fiona staă tea legaă naî ndu-se din cauza
valurilor, cu mobilul la ureche, cu carneţelul îîn poalaă ,
maî zgaă lind ceva – maă rog, notaî nd; Fiona nu maî zgaă lea, meditaă
el, cuvaî ntul biciuindu-i coada pe care şi-o straî nsese îîn grabaă .
IÎi privea trupul slab, îînşelaă tor, vaî raî t îîn pantaloni aspri, cu o
jachetaă uşoaraă pe ea, cu cizme zgaî riate.
Da, ar fi fost aici. La naiba.
Nu era genul lui. IÎşi putea spune asta de o mie de ori şi tot
n-ar fi schimbat nimic. IÎi intrase sub piele, îîn saî nge. IÎi intrase
şi gata.
Era pe jumaă tate intrigat, pe jumaă tate iritat de ea – o
combinaţie ciudataă şi periculoasaă . Care tot mai aştepta saă -i
treacaă .
Dar nicio şansaă .
Poate, odataă ce lucrurile se vor aşeza, îîşi va lua o pauzaă . Se
va duce saă -şi viziteze familia, pentru o saă ptaă maî naă . Potrivit
propriei experienţe, absenţa nu faă cea dragostea mai mare,
dimpotrivaă , de obicei o cam îînceţoşa pe la margini. Deşi era
la fel de adevaă rat caă nimic nu-i îînceţoşase acele margini îîn
timpul scurtei ei excursii, de data asta ar putea fi altfel. El era
cel care pleca.
Mai veni şi se aşezaă laî ngaă el.
— Eşti pregaă tit pentru asta?
— Presupun caă o saă aflu.
— Cum eram eu la prima mea acţiune? Eram speriataă de
moarte şi îînnebunitaă , totodataă . Antrenamentele, acţiunile
simulate, manevrele? Toate sunt esenţiale, dar caî nd totul
este real, este… îîn sfaî rşit, este real. Oamenii depind de tine.
Oameni adevaă raţi, cu sentimentele, cu familiile şi cu
spaimele lor. Caî nd m-a convins Fee saă intru îîn unitate, mi-am
spus, ei, cum saă nu, este ceva ce-aş putea saă fac. Habar n-
aveam caî t de mult te consumaă . Nu e vorba doar de timp, ci
de factorul emoţional şi cel fizic.
— Şi tot mai faci asta.
— Odataă intrat, eşti intrat. Nici nu-mi pot imagina cum ar
mai fi faă raă .
— Tu asiguri baza.
— Corect. Coordonez caî inii şi maî nuitorii, maă ocup de
logisticaă , paă strez contactul, paă strez legaă tura cu celelalte
echipe implicate îîn acţiunea de caă utare, cu poliţiştii sau
rangerii. Eu nu am un caî ine dresat pentru caă utare, de vreme
ce am sfaî rşit prin a adopta caî ini cu diferite nevoi, dar pot
lucra cu unul, dacaă este nevoie. Fee crede caă Jaws ar fi foarte
bun pentru munca asta.
— Aşa este. Simon îîi îîntinse punga cu chipsuri. IÎnvaţaă
repede – cel puţin aşa mi se pare mie. Dar eu cred caă e îîn
stare de orice, doar ca saă o facaă pe ea fericitaă .
— Da, caî inii reacţioneazaă la Fee. Are ea darul aă sta.
Se îîntoarse puţin, paî naă caî nd li se atinseraă genunchii şi
ajunse cu spatele la Fiona.
— Simon, cum se mai descurcaă Fiona? îîncerc saă nu aduc
prea des vorba despre asta. Ştiu caî t de mult îîi place saă ţinaă
fiecare lucru îîn cutiuţa respectivaă .
O descriere perfectaă , îîşi spuse Simon. Al naibii de perfectaă .
— Este speriataă . Ceea ce o face doar saă fie mai hotaă raî taă ca
oricaî nd saă se descurce singuraă .
— Eu dorm mai bine de caî nd ştiu caă eşti laî ngaă ea.
Sylvia spusese acelaşi lucru, îîşi aminti Simon. Dar pe un
ton de prevenire. Nu mă dezamăgi.
Caî nd ajunseraă la ţaă rm, un grup de voluntari îîi ajutaă saă se
transfere îîn camionete, ca saă ajungaă la bazaă . Lucrurile se
mişcau repede, observaă el, cu un fel de eficienţaă tensionataă .
Din nou cutiuţele respective, presupuse el. Fiecare cu rostul
lui şi fiecare ştia care era acesta.
Fiona se îînghesui îîntre el şi un tip pe nume Bob şi
continuaă saă scrie îîn carneţelul ei, îîn timp ce erau hurducaă itși
mai departe.
— Ce faci?
— Verificaă ri, organizez primele etape îîn funcţie de datele
pe care le deţin acum. A fost un drum lung şi este îîntuneric –
dar avem lunaă plinaă . Se aşteaptaă o furtunaă îîn noaptea asta,
dar acum e senin, aşa caă o saă facem caî t o saă putem. Ce mai
face baă iatul taă u, Bob?
— La toamnaă pleacaă la colegiu. Nici nu ştiu caî nd s-a
îîntaî mplat asta. El şi soţia mea se ocupaă de maî ncare.
— O saă -mi facaă plaă cere saă -i vaă d. Bob şi familia lui au o
cabanaă , aici. Şi participaă la toate acţiunile noastre. Sergentul
Kasper ne-a spus caă cei doi dispaă ruţi au tras la cabana
voastraă .
— IÎntocmai. Bob, cu faţa lui baă tutaă de vaî nt, cu baă rbie
paă trataă , ţinea volanul cu maî inile lui mari, noduroase şi lua
curbele ca un navetist pe şosea.
— IÎmpreunaă cu un alt cuplu. Caă laă toreau îîmpreunaă . Au
plecat cum s-a craă pat de ziuaă , şi-au luat cutia cu maî ncare.
Celaă lalt cuplu s-a îîntors îînainte de cinaă . Au spus caă s-au
separat pe drum, caă au luat direcţii diferite. Dar caă se
aşteptau ca prietenii lor saă vinaă chiar mai devreme decaî t ei.
— Nu raă spund la mobile.
— Nu. Existaă locuri îîn care nu au acoperire, dar îîi sunaă de
pe la ora cinci, cinci şi jumaă tate.
— Caă utarea efectivaă am îînceput-o de pe la ora şapte.
— Exact.
— Sunt îîn formaă bunaă ?
— Aşa s-ar paă rea. Au îîn jur de treizeci de ani. Femeia are
ghete noi, moderne. Au venit de la New York. Şi-au
programat saă stea douaă saă ptaă maî ni, saă pescuiascaă , saă
drumeţeascaă , saă facaă plimbaă ri, saă meargaă la spa.
— Mmm-hmm.
Simon îîntrezaă ri cabana – o claă dire îîntinsaă , pe douaă nivele,
iluminataă acum ca de Ziua Americii. Cineva îîntinsese o
prelataă uriaşaă , ca saă poataă servi ca salaă de mese, presupuse
el, cu o masaă lungaă plinaă cu maî ncare, cafetiere, laă zi cu apaă
îîmbuteliataă .
— Mulţumesc caă ne-ai adus, Bob. Abia aştept saă gust
cafeaua lui Jill. Fiona coborîî îîn urma lui Simona.
— Poţi saă ne ajuţi cu caî inii? E momentul saă li se dea de
baă ut. Eu trebuie saă maă coordonez cu Sergentul Kasper, iar
Mai trebuie saă instaleze baza.
— Nicio problemaă .
Fiona traversaă spre un poliţist îîn uniformaă , cu o burtaă
generoasaă şi o faţaă de bulldog, baă tutaă de vreme. IÎşi straî nseraă
maî inile şi caî nd Mai li se alaă turaă , îîi daă du şi ei maî na şi îîi araă taă
îîncotro saă se ducaă . Mai intraă repede îîn cabanaă .
Fiona îîşi luaă o canaă cu cafea, discutaî nd îîn continuare cu
Kasper.
— Mai Funaki zice caă eşti la prima ta acţiune, spusei Tyson
îîntinzaî ndu-i maî na lui Simon.
— Da. Presupun caă nu e şi situaţia dumitale, Şerif.
— Spune-mi Ben. Nu e prima, dar de obicei apar pe lai
sfaî rşit. IÎşi îîndreptaă baă rbia spre Fiona şi Kasper, îîn timp e®
îîndruma caî inii, îîmpreunaă cu Simon, spre un vas mare cu apaă ,
din tablaă galvanizataă .
— Da… Ei ce fac acolo?
— Paă i sergentul o pune la curent, spunaî ndu-i tot e (vrea
ea să ştie. Caî ţi sunt, pe unde au trecut, timpii, ultimi oaraă
caî nd au fost vaă zuţi. Fee se ocupaă îîntotdeauna şi aibaă haă rţile
necesare, dar el o introduce îîn tipografia specificaă locului.
Drumuri, dealuri, ape, bariere, canal de drenaj, marcaje.
Toate astea o vor ajuta saă punaă punct strategia acţiunii de
caă utare. Mai Funaki zice drumeţeau îîmpreunaă cu nişte
prieteni, deci Fee va sta de vorbaă şi cu aceştia, îînainte de a
pune unitatea la curent.
— Asta îînseamnaă mult timp pierdut cu discuţiile.
— Aşa s-ar paă rea. Dar dacaă te graă beşti, poţi rata unele
informaţii. Aşa caă e mai bine saă pierzi mai mult timp acum.
Iar asta îîi asiguraă şi ei timpul saă ştie exact cum staă , saă
aprecieze aerul.
— Aerul?
Ben zaî mbi.
— Dupaă mine, la asta se rezumaă totul, ca saă fiu sincer.
Curenţi de aer şi conuri de miros şi ce naiba o mai fi. Am
lucrat cu Fee şi cu unitatea ei, îîn caî teva acţiuni. Eu cred caă
are un nas la fel de bun ca al caî inilor.
IÎn urmaă toarele douaă zeci de minute, Simon se plimbaă
îîncolo şi-ncoace, baă u o cafea cu adevaă rat excepţionalaă , îîi
urmaă ri pe voluntarii şi pe poliţiştii îîn uniformaă îîntorcaî ndu-
se saă se „alimenteze”, saă dea raportul.
— Ne-am instalat îîn hol, îîi spuse James. Dacaă vrei, poţi saă
intri, pentru prezentarea situaţiei.
— IÎn regulaă .
— Ai faă cut drumeţie?
— Oarecum.
— Noaptea?
— Nu chiar.
James zaî mbi.
— Ei, acum o saă te antrenezi şi o saă îînveţi.
Simon îîi acordaă holului o straă lucire rusticaă . Mergea. Multe
fotolii din piele, mese grele din stejar, îîntunecate, laă mpi de
fier şi ceramicaă mataă . Fiona staă tea la o masaă pe care se aflau
un radio mic, un laptop, haă rţi. IÎn spatele ei ataî rna o mare
hartaă topograficaă a zonei, îîn timp ce Mai lucra la o tablaă albaă .
— IÎi caă utaă m pe Ella şi Kevin White, caucazieni, douaă zeci şi
opt şi respectiv, treizeci de ani. Ella are un metru şaizeci şi
cinci, paă r castaniu, ochi caă prui. Purta jeanşi Levi, o caă maşaă
roşie peste un maieu alb şi un hanorac cu glugaă , albastru.
Kevin are un metru şaptezeci şi opt, caă maşaă maro, pantaloni
albi, jachetaă maro. Amaî ndoi sunt îîncaă lţaţi cu ghete de
drumeţie, prietenii lor cred caă sunt Rockport, avaî nd
numerele şapte şi zece şi jumaă tate.
Fiona îîntoarse o paginaă a carnetului, dar Simon simţea caă
nu avea nevoie ţie asta. Ea ţinea mintea totul.
— Au plecat de aici imediat dupaă ora şapte a. IÎn.,
îîmpreunaă cu un alt cuplu, Rachel şi Tod Chapel. Au luat-o
spre sud, de-a lungul raî ului.
Fiona se duse îîn spate, la hartaă , folosindu-şi indicatorul cu
laser.
— Au ţinut caă raă rile marcate, s-au oprit de caî teva ori şi au
faă cut o pauzaă de o oraă cam pe la unsprezece şi jumaă tate –
aici, dupaă cum îîşi amintesc martorii – ca saă maă naî nce
maî ncarea la cutie pe care le-a asigurat-o, cabana. Aici s-au
separat. Ella şi Kevin au optat saă continue drumul spre sud.
Celaă lalt cuplu a luat-o spre est. Şi-au propus saă se
îîntaî lneascaă aici pe la ora patru, poate patru treizeci, saă bea
ceva îîmpreunaă . Dar cum nu s-au îîntors nici la cinci şi nici nu
au raă spuns la mobile, cei de aici au îînceput saă se îîngrijoreze.
Au continuat saă îîi sune şi au periat zona din apropiere cam
paî naă pe la şase, caî nd Bob a alertat autoritaă ţile. La şase
cincizeci şi cinci au îînceput caă utaă rile oficiale.
— Dacaă au ţinut sudul, au ajuns îîn zona saă lbaticaă Bighorn,
sublinie James.
— IÎntocmai.
— Cam greu, pe acolo.
— Iar Ella nu are experienţaă .
Fiona continuaă , indicaî nd zonele care fuseseraă deja
cercetate şi acoperite, repartizaî nd fiecaă rei echipe sectoarele,
folosind, remarcaă Simon, barierele naturale şi marcajele,
drept graniţe.
— Informaţii suplimentare: martorii spun despre Kevi caă
este un ambiţios caă ruia îîi place saă marcheze recorduri. Este
un competitiv. Şi el şi Tod aveau pedometre faă cuseraă un
pariu. Caî ştiga cel care marca mai multe mile, iar perdantul
plaă tea baă uturile şi cina din seara asta. IÎi place saă caî ştige.
Precis caă a forţat nota.
— Ştiu caă este taî rziu, dar avem vremea şi luna de partea
noastraă . Vom reuşi saă parcurgem un sector.
Fiona se uitaă la ceas.
— Sunt plecaţi de paisprezece ore, au maî ncat cu adevaă rat
acum nouaă ore. Au luat cu ei apaă , caî teva bare energizante,
caî teva pacheţele cu fructe uscate, dar situaţia apei este cea
care presupunea îîntoarcerea lor cel mai taî rziu spre sfaî rşitul
dupaă -amiezii. Acum o saă ne verificaă m radiourile şi o saă vaă
repartizez pungile cu miros.
Odataă afaraă , Fiona îîşi puse sacul pe spate.
— Eşti sigur caă vrei saă vii? îîl îîntrebaă ea pe Simon.
Simon scanaă paă durea deasaă , îîntunecoasaă .
— Sunt sigur caă nu intri singuraă acolo.
— Nu caă nu-mi place compania, dar mi se pare o exagerare
saă crezi caă un asasin nebun a auzit de doi turişti raă taă ciţi şi de
apelul caă tre unitatea noastraă , caă a reuşit saă ajungaă aici şi
acum staă îîn aşteptare.
— Ai de gaî nd saă te cerţi pe chestia asta sau ai de gaî nd saă -i
gaă seşti pe oamenii aă ia?
— Ah, nu le pot face pe amaî ndouaă . Fiona îîi daă du lui Bogart
mirosul. Ea este Ella. Este Ella. Şi Kevin. Aici e Kevin. Haide
saă -i gaă sim! Saă -i gaă sim pe Ella şi Kevin.
— De ce faci asta acum?
— Da… Bogart are nevoie saă îînceapaă acum jocul, saă fie
incitat. Poate caă tipii s-au raă taă cit sau se îînvaî rt pe undeva, pe
drumul de îîntoarcere. Poate caă unul sau amaî ndoi sunt raă niţi
şi pur şi simplu nu se mai pot îîntoarce, pe îîntuneric.
— Şi adulmecarea şosetelor este o şansaă .
Fiona zaî mbi, folosind lanterna ca saă ilumineze mai mult
poteca.
— IÎţi place saă maă naî nci fulgi de porumb, da?
— Da.
— Sper caă ce-ţi spun acum nu o saă te facaă saă nu mai
maă naî nci niciodataă aşa ceva… Oamenii pierd celule de piele
sub formaă de fulgi. Celule moarte, numite plute, se desprind
îîn mod constant şi poartaă mirosul unic al persoanei care le
pierde. Ele sunt purtate de aer, de curenţii de vaî nt, îîn conuri
de miros. Conul de miros e îîngust şi se concentreazaă asupra
sursei.
— Persoana.
— Exact. El se laă rgeşte cu distanţa şi Bogart poate şi vrea
saă gaă seascaă mirosul. Urmaă rirea lui paî naă la sursaă este
îîngreunataă de vaî ntul prea puternic, de prea multaă umiditate,
de vaî rtejuri, de efectul de coş – moduri diferite îîn care
lucreazaă vaî ntul şi aerul, îîn funcţie de condiţiile climaterice şi
de teren. Asta este treaba mea – saă ie apreciez, saă schiţez
planul de caă utare, saă ajut caî inele saă raă maî naă pe urma
mirosului.
— Complicat. Plin de capcane.
— Tot ce e posibil. Ai o zi toridaă ? Faă raă mişcaă ri de aer» cu
mult desiş? Mirosul nu se disperseazaă şi asta va limita raza
de caă utare. Iar eu va trebui saă ajustez procesul de caă utare.
Un curent de apaă , un canal de drenaj pot reţine mirosurile,
deci şeful operaţional şi apoi maî nuitorii caî inilor se pot
ajusta îîn funcţie de asta.
Era deci ştiinţaă , concluziona Simon, alaă turi de
antrenament şi alaă turi de instinct.
— De unde ştii dacaă caî inii fac efectiv asta sau doar sa
plimbaă ?
Reflectoarele de pe jacheta ei şi cele pe care i Ir lipise pe a
lui straă luceau un verde ciudat, îîn lumina lunii. Raza lanternei
ei maă tura poteca şi tufişurile şi aglomeraă ciudate de flori
saă lbatice.
— El îîşi cunoaşte treaba. Cunoaşte jocul aă sta. Vezi, se
mişcaă destul de iute, dar se îîntoarce şi se uitaă la noi, saă fie
sigur caă ne vede. Adulmecaă aerul, merge în departe. Este un
caî ine bun.
Fiona îîi luaă maî na lui Simon şi i-o straî nse.
— Nu e chiar o cinaă , undeva îîn oraş.
— Dar suntem undeva. Sandvişul a fost foarte bun. Dupaă
ce te uiţi?
— Dupaă semne. Urme, tufişuri rupte, haî rtii de la
bomboane, orice. Eu nu am nasul lui Bogart, deci trebuie saă
maă bazez pe ochi.
— Ca Goilum.
— Da, comoara mea – dar cred caă era vorba şi de nas.
Doamne, ce frumos e, nu? Unul din cele mai frumoase locuri,
pe lumea asta. Iar acum, cu luna care se filtreazaă prin polog,
cu toate umbrele şi scaî nteierile, este efectiv uluitor. Raza
lanternei ei se plimba pe deasupra ciupercilor aurite, a
exoticelor arisaema triphyilum.
— Maă gaî ndesc saă -mi fac timp saă maă îînscriu la un curs de
botanicaă , saă ştiu şi eu la ce maă uit.
— Pentru caă singurul lucru care nu-ţi lipseşte este timpul.
— Caî nd vrei cu adevaă rat ceva, îîţi gaă seşti îîntotdeauna timp.
Sylvia s-a apucat de croşetat.
Simon se opri, negaă sind legaă tura.
— Bine.
— Spun doar caă îîntotdeauna îîţi poţi gaă si timp pentru ceva,
dacaă vrei. Eu am noţiunile de bazaă despre floraă şi faunaă – şi
ştiu ce saă nu ating sau saă nu maă naî nc caî nd maă aflu îîntr-o
astfel de acţiune. Iar dacaă nu ştiu, nu ating şi nu maă naî nc.
— Asta explicaă de ce caă raă m cu noi maî ncarea asta proastaă ,
concentrataă , pentru excursionişti.
— Caî nd ţi-e foame, nu te mai gaî ndeşti caă e proastaă .
De fiecare dataă caî nd Bogart devenea alert, Fiona se oprea,
marca locul cu o bandaă . Singurul lucru pe care-l ştiau ei era
caă turiştii raă taă ciţi trecuseraă pe aici îîn urmaă cu caî teva ore, dar
caî inele continua drumul de-a lungul potecii.
Aşa cum afirmase Fiona, ştia ce avea de faă cut, concluzionaă
Simon.
— Acum caî ţiva ani am gaă sit un turist nu departe de locul
aă sta, spuse Fiona. Era o varaă cumplitaă , aburindaă .
Douaă zile s-a îînvaî rtit pe aici. Deshidratat, cu raă ni infectate
şi cu iederaă otraă vitoare îîn locuri îîn care chiar, chiar nu ai
vrea saă ai iederaă otraă vitoare.
IÎşi continuaraă drumul care lui Simon i se paă rea nesfaî rşit,
luminat de lunaă , de-a lungul potecii scanate de lanterna
Fionei. Fiona se opri, strigaă , ascultaă , luaă legaă tura prin radio,
cu unitatea ei. Apoi o porni din nou, dupaă caî ine. Neobositaă ,
remarcaă Simon. Amaî ndoi. Şi nu exista nicio îîndoialaă caă
amaî ndoi îîşi luau munca îîn serios şi traă iau intens fiecare
clipaă .
Fiona îîi atraă gea atenţia asupra lucrurilor pe care le ştia.
Asupra vieţii agitate a unui copac caă zut, asupra ciudaă ţeniei şi
fascinaţiei unui lichen.
Caî nd Bogart se opri saă bea, Fiona îîi îîmprospaă taă mirosul, îîn
timp ce bufniţele şi paă saă rile de noapte umpleau aerul cu
chemaă rile lor.
Bogart deveni alert şi îîncepu saă adulmece preocupat
paă maî ntul.
— Aici s-au oprit saă maă naî nce. Aici s-au despaă rţit. Sunt
multe urme, spuse ea aplecaî ndu-se. S-au purtat cu respect,
trebuie saă recunosc. Nu au laă sat gunoaie.
Caî inele se îîndepaă rtaă saă se uşureze şi decizaî nd caă nu era o
idee rea, Simon avansaă adaî nc îîntre copaci saă facaă acelaşi
lucru, iar Fiona îîşi duse maî inile paî lnie la guraă şi îîncepu saă
strige.
— Am mers bine, îîi spuse lui Simon, la îîntoarcere, îîncaă nu
este miezul nopţii. Putem face o pauzaă aici, saă continuaă m
cum se crapaă de ziuaă .
— Asta ai fi faă cut dacaă n-aş fi fost eu aici?
— Poate caă aş mai fi mers ceva.
— Atunci saă mergem.
— Dar mai îîntaî i o scurtaă pauzaă . Fiona se aşezaă pe jos şi
scormonind îîn sac, scoase nişte bare energizante şi puţinaă
maî ncare pentru caî ini. Este important saă -ţi paă strez energia şi
saă te hidratezi. Altfel, vor trimite pe cineva dupaă noi.
IÎi daă du lui Simon barele şi hraă ni caî inele.
— Vi s-a îîntaî mplat vreodataă saă nu gaă siţi persoana caă utataă ?
— Da. Este cumplit saă te îîntorci îînapoi cu maî inile goale.
Este cel mai raă u. Mai raă u decaî t saă -i gaă seşti prea taî rziu este saă
nu-i gaă seşti deloc.
Fiona vaî rîî maî na îîn sac.
— AĂ ştia doi sunt tineri şi puternici. Presupun caă ei – sau el
– şi-au apreciat greşit rezistenţa, s-au dezorientat. Poate
ambele. Telefoanele lor ne fac griji.
— Or fi raă mas faă raă baterie. Sau poate caă nu au semnal. Le-
au caă zut. Le-au pierdut.
— Orice e posibil, consimţi Fiona. Existaă viaţaă saă lbaticaă
aici, dar nu cred caă au dat peste ceva de care n-au mai putut
scaă pa. Problema e caă o gleznaă luxataă aici te scoate din uz, mai
ales dacaă eşti neexperimentat.
IÎn îîntuneric, se gaî ndea Simon, poate dezorientaţi, cu
siguranţaă obosiţi, posibil raă niţi.
— Caî t le-a luat saă ajungaă aici, patru ore?
— Da, doar caă ei nu au mers drept, s-au mai oprit, au faă cut
poze. Kevin vrea saă îînteţeascaă ritmul, saă caî ştige pariul. Poate
caă nu şi-a propus mai mult de îîncaă o oraă , cel mult douaă –
ceea ce este al naibii de mult caî nd faci drumeţie doar pe
Fifth Avenue. Dar o puteau lua pe scurtaă turaă , îînapoi – cel
puţin îîn mintea lui – şi saă ajungaă la cabanaă la timp pentru ora
de cocktailuri.
— Aşa vezi tu lucrurile?
— De la ceea ce am aflat de la prietenii lui. Este un tip îîn
regulaă , puţin cam atotştiutor, dar amuzant. IÎi plac
provocaă rile şi nu poate rezista tentaţiei unei îîncercaă ri. IÎi
place saă îîncerce lucruri noi, saă vadaă locuri noi. Este raă coare.
Fiona baă u din sticlaă , cercetaî nd umbrele şi lumina lunii. Dar
au jachete. Poate caă sunt la capaă tul puterilor, îînspaă imaî ntaţi,
furioşi.
Fiona îîi zaî mbi.
— Crezi caă mai rezişti o oraă ?
— Kevin nu este singurul caă ruia îîi place competiţia. Simon
se ridicaă şi îîi daă du o maî naă .
— IÎmi pare tare bine caă ai venit. Dar tot o saă vreau saă
maî ncaă m undeva, la îîntoarcere, spuse Fiona ridicaî ndu-se şi
lipindu-se de el.
Ora se prelungi la nouaă zeci de minute cu mersul îîn zigzag,
dupaă cum simţea caî inele mirosul. Chemaă rile Fionei
raă maî neau faă raă raă spuns şi norii îîncepeau saă cutreiere prin
faţa lunii.
— Se schimbaă vaî ntul. Fir-ar saă fie.
Fiona îîşi ridicaă faţa şi Simon putea jura caă adulmeca aerul
asemenea caî inelui ei.
— Vine furtuna. Ar fi bine saă ne ridicaă m cortul.
— Aşa, pur şi simplu?
— IÎn noaptea asta nu mai putem face nimic. Bogart e
obosit. Nu mai avem luminaă , pierdem mirosul. Aşa caă o saă
dormim vreo douaă ore şi o saă raă maî nem uscaţi. Nu are rost saă
ne îîntoarcem îînapoi la bazaă , saă ne udaă m fleaşcaă pe drum, saă
ne obosim inutil pentru ca maî ine îîn zori saă o luaă m de la
îînceput. Nu meritaă saă daă m caă ldura, odihna şi starea uscataă
de aici, pe un pat şi un duş fierbinte.
— Tu eşti alfa.
Fiona îîşi îînaă lţaă capul.
— Spui asta pentru caă eşti de acord cu mine?
— E bine saă fiu de acord cu tine.
Fiona îîşi scoase radioul, îîşi anunţaă poziţia şi starea, se
coordonaă şi se informaă despre locul celorlalţi cercetaşi. Faă raă
discuţii inutile. Strict afaceri, observaă Simon.
Dupaă ce Fiona îîşi laă saă sacul jos şi îîncepu saă monteze
cortul, Simon se pomeni din nou legat de maî ini şi de
picioare. Recunoscu, îîmpotriva voinţei sale, caă habar n-avea
ce saă facaă . Ultima oaraă caî nd mai campase fusese probabil pe
la vreo doisprezece ani – şi chestia caă reia ea îîi zicea super-
uşoaraă nu avea nicio legaă turaă cu straă vechiul cort de atunci.
— O saă fie îînghesuit dar vom raă maî ne uscaţi. Intri tu
primul. O saă trebuiascaă saă te straî ngi îîntr-un fel, avaî nd îîn
vedere gabaritul taă u. Bogart şi cu mine o saă ne strecuraă m
dupaă tine.
O fi fost cortul uşor, dar îînghesuit era un fel de a zice. La
vremea caî nd îîl avea pe Bogart faă cut covrig îîn spate, lipit de
mijlocul lui şi pe Fiona vaî raî taă cu lingura de pantofi laî ngaă el,
îîn cort nu mai raă maă sese un centimetru liber.
— Caî inele taă u cred caă staă cu botul îîn fundul meu.
— Bine caă ai pantaloni. Fiona se mişcaă puţin. Poţi saă te mai
îînghesui puţin îîn mine.
Saă se îînghesuie, îîşi spuse Simon, dar îîşi daă du seama caă ea
era prea obositaă pentru comentarii sarcastice. Aşa caă se
îînghesui, bombaă ni şi descoperi caă dacaă îîşi vaî ra braţul sub ea
– braţ pe care i-l vor amputa maî ine dimineaţaă – mai caî ştiga o
fracţiune de spaţiu.
Tunetele erupseraă violent, caî teva secunde îînainte de a se
deschide cerurile. Ploaia raă suna ca un muson.
— Ar fi romantic, decise Fiona, dacaă am avea un cort mai
mare, îîn care saă facem asta ca saă ne amuzaă m, cu o sticlaă de
vin alaă turi.
— Sforaă ie caî inele.
— Da şi o saă mai sforaă ie. A muncit din greu, toataă noaptea.
Ca şi tine. Fiona nu trebui decaî t saă -şi îîntoarcaă puţin capul, ca
saă -l saă rute.
— Tremuri. Tș i-e frig?
— Nu. Sunt bine.
— Tremuri, repetaă el.
— Trebuie doar saă maă liniştesc. Am o problemaă cu spaţiile
îînchise sau straî mte.
— Ai… îînţelese brusc şi se îînjuraă pentru idioţenia lui. Ea
fusese legataă , cu un caă luş la guraă , îîncuiataă îîn portbagajul unei
maşini, îîndreptaî ndu-se spre moarte.
— Iisuse, Fiona.
— Nu, nu trebuie. Caî nd Simon îîncepu saă se mişte, se apucaă
straî ns de el. Stai aici. IÎnchid ochii şi alung totul.
IÎi simţea acum inima baă taî ndu-i lipitaă de el, la fel de violent
ca ploaia.
— Ar fi trebuit saă ne îîntoarcem la bazaă , peste noapte.
— Nu, am fi pierdut timp şi energie. Sunt prea obositaă
pentru un atac complet de panicaă .
Atunci ce naiba îînsemnau pentru ea tremuratul şi
bubuiturile inimii? O trase mai aproape, cuprinzaî nd-o cu
celaă lalt braţ, masaî nd-o uşor, îîn sus şi îîn jos, pe spinare.
— Aşa este mai bine sau mai raă u?
— Mai bine. Este plaă cut. Nu am nevoie decaî t de un minut
ca saă -mi revin.
Fulgerele taă iau saă lbatic, iluminaî nd cortul. IÎi vaă zu obrajii
palizi, ochii îînchişi.
— La spune, Tyson i-o trage veterinarului?
— Nu cred c-au ajuns aşa de departe, die Romantica. Cred
caă abia au îînceput saă se cunoascaă îîntre ei, la un nivel
personal.
— Dacaă te gaî ndeşti puţin, trasul este ceva caî t se poate de
personal.
— Sunt convinsaă caă o saă -mi spunaă caî nd trasul aă sta o saă
îînceapaă saă facaă parte din aranjament.
— Pentru caă şi tu i-ai spus caă ne-o tragem.
— Presupun caă ar fi ajuns şi singuraă la concluzia asta dar
da, sigur caă i-am spus. Şi chiar cu detalii specifice,
amaă nunţite. IÎi pare raă u caă nu i-ai tras-o mai îîntaî i ei.
— Ha. O ocazie ratataă . Dar nu e timpul pierdut, saă
recuperez.
Baă taă ile inimii mai slaă biseraă o idee.
— Prea taî rziu. Acum nu s-ar mai culca cu tine. Avem
codurile şi standardele noastre. Nu mai faci parte din meniu
caî nd e vorba de vreun prieten sau de vreo cunoştinţaă de-a
mea.
— Asta nu mi se pare cinstit, dacaă ai îîn vedere faptul caă
eşti prietenaă cu toataă lumea de pe insulaă .
— Se poate, dar regulile sunt reguli. Mulţumesc caă îîmi
sustragi gaî ndurile de la nevroza mea, spuse Fiona
îîntorcaî ndu-şi din nou capul şi atingaî ndu-şi buzele de ale lui.
— Tu nu ai nicio nevrozaă , ceea ce e enervant. Tu ai
hachiţe, ceea ce nu e prea departe. Dar îîn general eşti
enervant de stabilaă şi de normalaă . Şi tot nu eşti genul meu.
— Dar tot o saă mi-o mai tragi.
— Cu orice ocazie.
Fiona raî se şi o simţi total relaxataă laî ngaă el.
— Eşti necioplit, debil social şi cinic. Nu prea îînţeleg cum
de suntem îîmpreunaă , dar se pare caă treaba funcţioneazaă .
— Tu eşti cea cu care vreau saă fiu. Nu era sigur de ce
spusese asta – poate intimitatea forţataă a cortului, ploaia
care izbea cu pumnii îîn el, grija lui pentru ea, chiar şi caî nd
tremuratul îîncetase. Indiferent de motiv, îîşi spuse el, era
adevaă rat.
— Este lucrul cel mai frumos pe care mi l-ai spus
vreodataă , şopti Fiona. Chiar mai mult, avaî nd îîn vedere
circumstanţele.
— Nouaă ne este cald şi suntem uscaţi. Pe caî nd ei, nu, spuse
Simon, faă caî ndu-se ecoul gaî ndurilor ei.
— Nu, ei nu. O saă fie o noapte cumplitaă pentru ei.
De data asta Simon îîşi îîntoarse capul şi îîşi frecaă uşor
buzele de paă rul ei.
— Atunci ar fi bine saă -i gaă sim, maî ine dimineaţaă .

PARTEA A TREIA
Slujitorul tău este un câine, de a făcut acest lucru minunat…
BIBLIA
CAPITOLUL DOUAĂ ZECI ŞI UNU
Se trezi îîntr-un îîntuneric total, incapabilaă saă se mişte sau
saă vadaă sau saă vorbeascaă . Capul îîi pulsa ca o ranaă deschisaă , îîn
timp ce greaţa îîşi faă cea loc îîn stomacul ei. Dezorientataă ,
îîngrozitaă , îîncepu saă se lupte, dar braţele îîi raă maî neau prinse
la spate; îîşi simţea picioarele paralizate.
Nu putea face mai mult decaî t saă se viermuiascaă , saă dea cu
capul şi saă se chinuiascaă saă respire.
Ochii, maă riţi, saă lbatici, i se roteau îîn cap. Auzea uruitul,
constant, puternic şi-şi spuse – din nou panicataă – caă se afla
îîn baî rlogul vreunui animal saă lbatic.
Nu, nu. Era un motor. O maşinaă . Se afla îîn portbagajul unei
maşini. Omul acela. Omul de pe aleea de jogging.
Acum putea vedea totul foarte clar, soarele îîndraă zneţ al
dimineţii, albastrul visaă tor al cerului ca o paî nzaă uriaşaă , îîn
contrast cu cromatica bogataă a toamnei. Mireasma aceea de
toamnaă din aer, ca o aromaă pe limba ei.
Muşchii îîncepeau saă i se îîncaă lzeascaă . Se simţea ataî t de
relaxataă , de uşoaraă . Ataî t de puternicaă . IÎi plaă cea sentimentul
acesta, plaă cerea de a fi singuraă îîntr-o lume a culorilor şi a
aromelor. Doar ea şi dimineaţa şi libertatea de a alerga.
Apoi baă rbatul acela care venea alergaî nd spre ea. Nicio
problemaă . Se vor intersecta, el va dispaă rea şi lumea va fi din
nou a ei.
Dar… S-a îîmpiedicat, a caă zut, ea s-a oprit saă -l ajute? Nu-şi
putea aminti, nu, exact. Acum totul era îînvaă luit îîn ceaţaă .
Dar îîi putea vedea faţa. Zaî mbetul, ochii – ceva îîn ochii
aceia – o clipaă îînainte de durere.
Durerea. Ca şi cum ar fi fost lovitaă de traă snet.
Se îînvaî rtea îîn capul ei, îîn timp ce ritmul sub ea se schimba
şi duşumeaua vibra acum dedesubt. Un drum accidentat, îîşi
spuse îîntr-un colţ ameţit din creierul ei.
Se gaî ndi la atenţionaă rile unchiului ei, la ale lui Greg. Nu
alerga singuraă . Ţine la îîndemaî naă butonul de alarmaă . Fii
alertaă .
Ce uşor le ignorase. Ce s-a putut îîntaî mplaă cu ea? De ce
trebuia saă se îîntaî mple ceva?
Dar se îîntaî mplase. Fusese raă pitaă .
Toate fetele acelea – fetele pe care le vaă zuse îîn ziare. Fetele
moarte pentru care îîi paă ruse ataî t de raă u – paî naă caî nd uitase
de ele şi-şi continuase viaţa.
Avea saă fie şi ea una dintre ele, una dintre fetele moarte
din ziare, de la ştiri?
Dar de ce? De ce?
Plaî ngea şi se lupta şi ţipa. Dar sunetele se spaă rgeau de
banda adezivaă de pe gura ei şi mişcaă rile nu faă ceau decaî t saă -i
taie îîn carne, paî naă caî nd simţi mirosul propriului ei saî nge şi
al sudoarei.
Paî naă caî nd simţi mirosul propriei ei morţi.
SE TREZI IÎN IÎNTUNERIC. Prinsaă îîn cursaă . Strigaă tul îîi ardea
beregata, doar ca saă fie îînghiţit îînapoi, caî nd simţi greutatea
braţului lui Simon praă buşit peste ea, caî nd auzi respiraţia
regulataă – a lui şi a caî inelui.
Dar panica era asemenea unor paă ianjeni care se strecurau
îîn pieptul ei, sub pielea ei.
Şi strigaă tul îîi raă mase îîn piept, straă pungaî nd-o.
Ieşi afară! Ieşi afară! Ieşi afară!
Se trase spre prelata cortului, se luptaă saă o deschidaă şi se
taî rîî afaraă , unde aerul rece, umed, îîi biciui faţa.
— Opreşte-te. Hei. Opreşte-te.
Caî nd Simon o apucaă de umeri, îîncercaă saă se elibereze.
— Nu. Nu. Trebuie doar saă respir. Hiperventilaţie – ştia,
dar nu putea face nimic. Un bolovan îîi apaă sa pieptul şi capul
îîncepu saă i se baă laă baă neascaă îîn valuri lungi, bolnaă vicioase.
— Nu pot respira.
— Ba da, poţi. Simon îîşi îînteţi straî nsoarea, o smulse,
ridicaî nd-o îîn genunchi şi o scuturaă repede, puternic.
— Respiraă . Uitaă -te la mine, Fiona. Aici. Respiraă ! Acum!
Trase aer îîn piept, îîntr-o inspiraţie scurtaă , tremurataă .
— Daă -l afaraă . Faă ce-ţi spun eu. Daă -l afaraă , inspiraă . Mai
îîncet. Mai îîncet, fir-ar saă fie.
Se zgaî i la el, se minunaă de el. Cine naibii se credea el? îîl
îîmpinse îîn piept, îîntaî lnind un zid de nemişcat, chiar îîn clipa
îîn care el îîncepu din nou saă o scuture.
Şi Fiona respiraă .
— Continuaă . Bogart, şezi. Şezi. IÎnaă untru şi afaraă . Uitaă -te la
mine. IÎnaă untru şi afaraă . Mai bine, mult mai bine. Ţine-o aşa.
Simon îîi daă du drumul. Concentrataă saă inhaleze, saă expire,
se laă saă pe caă lcaî ie, îîn timp ce Bogart o îîmpungea cu botul îîn
braţ.
— E bine. E bine.
— Bea. IÎncet. Simon îîi prinse maî inile îîn jurul sticlei cu apaă .
IÎncet.
— Ştiu. Am priceput. Sunt bine. Expiraă mai îîntaî i odataă ,
prelung, apoi sorbi cu grijaă .
— Mulţumesc, iartaă -maă , toate la un loc. Ah…
Sorbi din nou.
— Cred caă paî naă la urmaă nu am fost chiar ataî t de obositaă ca
saă nu fac un atac de panicaă . Am avut un vis îîn care am
revaă zut totul. A fost… Dumnezeule, a trecut ataî ta timp de
caî nd nu am mai avut coşmare, dar cred caă circumstanţele
reprezintaă acum un sol destul de fertil.
Respiraî nd normal, îîşi petrecu braţul pe dupaă gaî tul lui
Bogart.
— Ai fost raă u, îîi spuse ea lui Simon. Şi exact ce am avut
nevoie ca saă maă smulgi din starea mea îînainte de a leşina. Ai
putea da lecţii.
— M-ai speriat de moarte. Mama lui…!
IÎnainte ca ea saă apuce saă spunaă ceva, Simon îîntinse o
maî naă saă o opreascaă , apoi se îîndepaă rtaă , faă caî nd paşi pe
paă maî ntul îîmbibat cu apaă .
— Fir-ar saă fie. Nu sunt deloc bun la chestii dintr-astea.
— Daă -mi voie saă nu fiu de acord.
Simon se îîntoarse îîn loc.
— Te prefer puternicaă .
— Şi eu. Atacurile de panicaă şi hiperventilaţia paî naă la
limita leşinului sunt momente jenante.
— Pe dracu, asta nu e o glumaă .
— Nu, este realitatea. Realitatea mea. Fiona îîşi şterse faţa
cleioasaă cu maî na.
— Din fericire, nu este ceva cu care trebuie saă am de a face
îîn mod regulat.
— Nu, spuse el caî nd Fiona daă du saă se ridice. Eşti albaă ca
varul. Dacaă îîncerci saă te ridici acum singuraă îîn picioare, o saă
cazi cu faţa îîn noroi.
Simon se apropie de ea şi o luaă de maî ini ca saă o ajute * saă
se ridice, spunaî ndu-i calm:
— Tu nu trebuie saă fii palidaă şi fragilaă . Tu eşti deşteaptaă şi
curajoasaă şi puternicaă . Iar asta maă face saă vreau saă -l omor,
mai spuse Simon traă gaî nd-o la pieptul lui.
— Poate caă greşesc, dar Dumnezeule, apreciez asta. Totuşi
Perry este mai raă u la paî rnaie, decaî t mort.
— Este un punct de vedere. Dar poate caă satisfacţia ar fi
mai mare dacaă l-aş putea bumbaă ci saă -l las pe jumaă tate mort.
Inima lui, simţi Fiona, baă tea mai tare şi mai repede decaî t a
ei. Şi asta, da, era un alt mod de a se simţi bine.
— Ei bine, dacaă îîţi place violenţa, aflaă caă i-am spart nasul
daî ndu-i una caî nd a deschis portbagajul.
— Saă maă concentrez puţin. E bine. Nu de tot, dar nu e raă u.
Fiona se laă saă pe spate.
— Ne-am revenit?
Simon o maî ngaî ie pe obraji, cu ochii îîntr-ai ei.
— Tu eşti bine?
— Da. Dar îîmi pare bine caă mai e puţin şi se crapaă de ziuaă ,
pentru caă eu una nu mai intru îîn cortul aă sta. Dacaă îîmi poţi
aduce sacul, am caî teva cuburi de supaă pe care le putem
fierbe.
— Supaă îîn zorii zilei?
— Este micul dejun al campionilor, mai ales dacaă adaugi o
baraă energizantaă . E mai bine, îîşi spuse ea, saă se concentreze
asupra a ceea ce va veni, decaî t asupra celor îîntaî mplate mai
devreme.
— Dupaă ce maî ncaă m şi ridicaă m tabaă ra, chem baza saă aflu
care este situaţia şi buletinul meteo.
— IÎn regulaă . Fiona? îîn eventualitatea îîn care vom mai face
lucrul aă sta îîmpreunaă , o saă luaă m un cort mai mare.
— Pun pariu caă da.
Bulionul nu avea niciun gust, dar era cald. Caî t despre
batoanele ei energizante, sau cum naiba li se zicea, Simon
juraă caă dacaă va mai ieşi vreodataă , o saă vinaă cu Snickers.
Fiona ridicaă tabaă ra, aşa cum faă cea de obicei totul, remarcaă
Simon. IÎntr-un mod organizat şi precis. Toate trebuiau
straî nse şi puse exact îîn locul de unde fuseseraă scoase.
— Perfect, pronosticul e bun, anunţaă ea. Soare, cel mult
douaă zeci şi unu de grade C – şi asta abia spre dupaă -amiazaă –
vaî nt uşor dinspre sud. Noi ne deplasaă m spre sectorul de
nord al zonei saă lbatice. Nu este prea accidentat. O saă avem
caî teva dealuri, pante, puţin teren bolovaă nos. Zona de laă staă riş
poate fi deasaă îîn unele locuri, mai ales îîn afara potecilor
marcate. Presupun caă dupaă ataî ta drumeţit, nu au ales zonele
mai muntoase şi nu au luat-o spre sud-est, spre cele mai
îînaă lţate, unde terenul este mai accidentat.
— Nu-mi pot imagina de ce naibii au ajuns paî naă aici.
— Repet, presupun doar, dar el este un tip competitiv,
pluseazaă . Chiar dacaă a fost puţin derutat, probabil caă nu a
vrut saă recunoascaă asta, la îînceput. Iar un asemenea om nu
ar alege drumul cel mai uşor – nu ar lua-o îîn mod obligatoriu
îîn jos şi nu îîn sus.
— Pentru caă are ceva de dovedit.
— Mai mult sau mai puţin. Am îîntrebat-o pe taî naă raă care
caă laă torea cu ei dacaă era genul care saă se opreascaă şi saă
îîntrebe direcţiile – şi ea a raî s. Un raî s nervos, dar un raî s. Ar fi
îîn stare saă meargaă paî naă -n iad, îînainte de a îîntreba pe cineva.
IÎţi imaginezi deci caă la vremea la care el sau ei şi-au dat
seama caă o îîncurcaseraă al naibii de raă u, era deja prea taî rziu.
— Şi au unde saă se piardaă , aici. Oare el ce-ar fi faă cut, se
îîntrebaă Simon, ar fi cerut ajutor sau ar fi mers mal departe?
Nu era foarte sigur şi spera caă nici nu va fi nevoie saă afle
vreodataă .
— Şi dacaă nu eşti familiarizat, fiecare brad obişnuit sau j
brad-de-Canada seamaă naă cu celelalte sute. Oricum, noi vom
extinde zona caă utaă rilor. Vrei saă -ţi araă t pe hartaă ? îîntrebaă
Fiona uitaî ndu-se îîn sus, la el.
— Ai de gaî nd saă maă afunzi îîn saă lbaă ticie?
— Doar dacaă maă enervezi.
— O saă -mi asum riscurile.
— Atunci, pe cai. IÎşi ridicaă sacul, îîi daă du mirosul lui Bogart
şi-l antrenaă îîn joc.
Terenul deveni mai greu şi îîncepu saă urce iar florile
saă lbatice, mici steluţe colorate, continuau saă -şi sape drumul
printre craă paă turi ca saă se îîntindaă , sau se aliniau izolate de-a
lungul minusculelor paî raî iaşe, ca nişte paă saă ri de baltaă care se
pregaă teau saă -şi afunde îîn apaă picioroangele.
Un pom caă zut, gaă urit de vreme, dinţi sau gheare, îîl faă cu saă
se îîndepaă rteze puţin.
— Vezi ceva?
— O bancaă , şopti el. Curbataă , exact ca aă sta. Speteazaă şi
braţe, toate dintr-un singur buştean. Poate caă aş cresta la
bazaă un motiv cu ciuperci.
Trecu peste buştean, ca saă -i vadaă pe Fiona şi pe Bogart
staî nd saă -l aştepte.
— Scuze.
— Oricum, Bogart trebuia saă bea. Mi-ar plaă cea banca ta,
spuse Fiona daî ndu-i sticla cu apaă .
— Nu asta. E prea solidaă , prea greoaie pentru tine. Nu ţi s-
ar…
— Nu mi s-ar potrivi. Am priceput. Scuturaî nd din cap, luaă
legaă tura cu baza.
IÎn ciuda soarelui tot mai puternic, Fiona continua saă -şi
foloseascaă lanterna* plimbaî nd fasciculul de luminaă pe
deasupra tufişurilor şi a potecii, îîn timp ce caî inele mergea
îînainte.
— Şi-a revenit, l-a faă cut bine pauza.
— Lumea nu este de fapt un banchet de mirosuri pentru
un caî ine? Atunci cum de nu se lasaă derutat? Hei, uite un
iepure! Sau ce-o fi aă la. Mamaă , ce l-ar mai alerga Jaws.
— Aici este vorba de antrenament, de practicaă , de
repetiţie. Dar nu aă sta este jocul. Jocul este gaă sirea sursei
mirosului pe care i l-am dat.
— Jocul se îîndepaă rteazaă de potecaă , spuse Simon.
— Da. Fiona se luaă dupaă caî ine, urcaî nd panta abruptaă ,
faă caî ndu-şi loc printre tufişuri.
— Au faă cut o greşealaă , aici. Poate caă Bogart nu se lasaă
distrat, dar oamenii, da. Au paă raă sit poteca marcataă , poate caă
au vaă zut o caă prioaraă sau o marmotaă , sau au vrut saă facaă o
pozaă . Poate caă s-au gaî ndit saă îîncerce o scurtaă turaă . Existaă un
motiv pentru care sunt marcate potecile, dar oamenii se
îîndepaă rteazaă oricum de la ele.
— Dacaă Bogart are dreptate, îînseamnaă caă şi tu ai avut.
Competitivul Kevin a luat-o îîn sus, îîn loc saă o ia îîn jos.
Bogart îîncetini pentru ca oamenii saă poataă negocia
urcuşul.
— Şi-au imaginat caă vor avea o privelişte deosebitaă ; dacaă
urcaă pe aici. Dar… Stai. Bogart! Stai!
Fiona îîndreptaă lanterna spre o tufaă de mure.
— Şi-a agaă ţat jacheta aici, şopti Fiona şi araă taă spre un mic
triunghi de material maro. Caî ine bun. Ai faă cut treabaă bunaă ,
Bogart. Vrei saă pui tu un steguleţ aici? îîl îîntrebaă ea pe Simon.
Eu trebuie saă anunţ baza.
IÎi araă tase cum saă marcheze locurile mai devreme, caî nd se
intersectaseraă cu alte semne. Dupaă ce fixaă steguleţul, îîi daă du
lui Bogart saă bea, baă u şi el, îîn timp ce Fiona îîi striga pe Kevin
şi pe Ella.
— Nimic, îîncaă . Dar tufişurile astea absorb sunetele. Se
îîncaă lzeşte, iar vaî ntul este îîncaă îîn favoarea noastraă , este îîncaă
slab. Bogart vrea saă plecaă m. A prins o daî raă bunaă de miros.
Haide saă -i gaă sim pe Kevin şi Ella. Gaă seşte-i!
— Care a fost cea mai lungaă acţiune a ta?
— De patru zile. Un baă iat de nouaă sprezece ani, supaă rat pe
familia lui, a plecat din tabaă raă dupaă culcare celorlalţi. S-a
raă taă cit, a circulat îîn cercuri şi a caă zut raă u de tot. Era îîn toiul
verii – caă lduraă , insecte, umiditate. Meg şi Xena l-au gaă sit
inconştient, deshidratat, plin de lovituri. A avut noroc caă a
supravieţuit.
Bogart mergea acum îîn zigzag, îîndreptaî ndu-se spre est,
apoi spre vest, îîntorcaî ndu-se îînapoi spre nord.
— Este derutat.
— Nu, îîl corectaă Fiona, studiind limbajul trupului lui
Bogart. Ei erau derutaţi.
Zece minute mai taî rziu Simon vaă zu mobilul – sau ce mai
raă maă sese din el – îîntr-o aglomerare de roci.
— Acolo.
Graă bi pasul ca saă -l ajungaă pe Bogart care-l aştepta îîn stare
de alertaă .
— Ai ochi buni. S-a spart, spuse Fiona şi se aplecaă saă -l
scoataă de acolo. Uitaă -te aici. Bandaje pe jos, iar aici pare saă
fie saî nge – ploaia nu a reuşit saă -l spele din interstiţiile astea.
— Deci unul dintre ei a caă zut. S-a lovit de bolovan,
telefonul a caă zut…
— Posibil. Doar douaă bandaje, asta e bine. Fiona îîncuviinţaă
din cap iar el scoase un steguleţ faă raă ca ea saă -i cearaă asta. Din
nou, Fiona îîşi faă cu maî inile paî lnie şi îîncepu saă strige.
— La naiba. La naiba. Caî t de departe au putut ajunge dupaă
chestia asta? Chem baza.
— Şi maî ncaă m ceva. Simon cotrobaă i îîn sacul ei.
— Hei, vaă d caă ai Milky Way.
— Exact. IÎncaă rcare rapidaă cu energie.
— Iar eu am maî ncat porcaă ria aia. Stai jos cinci minute.
Maă naî ncaă . Bea.
— Suntem aproape. Ştiu. Bogart ştie.
— Cinci minute.
Fiona acceptaă şi aşezaî ndu-se pe bolovani, maî ncaă o
ciocolataă şi vorbi prin radio cu Mai.
— Realiniem caă utaă rile. Am gaă sit douaă obiecte, iar Lori a
gaă sit unul care indicaă direcţia. Elicopterele vor cerceta zona
asta. Este un telefon roşu şi pariez caă era al ei. Mai o saă
verifice dacaă este aşa, dar eu nu-l vaă d pe Kevin cu un telefon
de un roşu strident.
— IÎnseamnaă caă saî ngele ar putea fi al ei.
— Posibil. Prietenii lor spun caă este nebun dupaă ea. Efectiv
nebun dupaă ea. Ea s-a raă nit, el a intrat puţin îîn panicaă . Sau
poate mai mult, dacaă stau saă maă gaî ndesc. Dacaă intri îîn
panicaă , faci tot mai multe greşeli.
— Ar fi putut cere ajutor chiar din locul aă sta.
Fiona îîşi scoase celularul.
— Nimic. Zonaă moartaă . De aceea şi i se spune saă lbaă ticie. El
a îîncercat probabil saă gaă seascaă un semnal şi s-a raă taă cit şi mai
mult, tot mai departe de orice potecaă .
IÎşi continuaraă drumul. Bogart era pierdut adaî nc îîn „joc”,
conchise Simon, mergaî nd îînainte, aruncaî nd peste umaă r
priviri neraă bdaă toare, ca şi cum le-ar fi spus Mai repede, fir-ar
să fie.
— Pierduţi, spuse Fiona mai mult pentru ea. Speriaţi deja
– acum nu mai era o aventuraă . Unul dintre ei se raă nise, chiar
dacaă nu foarte raă u. Obosiţi. Ghete noi.
— Ghete noi?
— Ella. Avea ghete noi. Precis caă are deja baă şici. Instinctul
le-ar spune saă aleagaă drumul mai uşor, ori de caî te ori este
posibil. La vale, sau pe un teren mai drept şi probabil caă s-au
oprit des pentru ca ea saă se odihneascaă , dacaă este raă nitaă .
Furtuna de azi noapte. Saî n uzi, le este frig, le este foame. Ei…
Ai auzit?
— Ce saă aud?
Fiona ridicaă un deget, se concentraă .
— Raî ul. Poţi auzi raî ul.
— Acum caă vorbeşti de el, da.
— Caî nd te raă taă ceşti, caî nd eşti speriat, instinctul îîţi spune
de obicei saă gaă seşti un loc îînalt – ca saă vezi ma mult, ca saă fii
vaă zut. Dar nu, caî nd cineva este raă nit. Un al instinct îîţi spune
saă o iei spre apaă . Apa este un marcaj, potecaă , îîţi daă o stare de
siguranţaă .
— Cum raă maî ne cu instinctul de a raă maî ne îîntr-un loc, unde
saă poţi fi gaă sit?
— Nimeni nu daă ascultare sfatului aă stuia.
— Aşa se pare. A gaă sit ceva. Simon araă taă spre Bogart. Uitaă -
te sus. O şosetaă , pe ramuraă .
— IÎncaă o dataă , ai ochi buni. Puţin mai taî rziu, dar departe
de niciodataă . A îînceput saă -şi marcheze drumul. Caî ine bun,
Bogart. Gaă seşte-i! Haide, gaă seşte-i pe Ella şi Kevin!
Caî nd au gaă sit o a doua şosetaă la vreun sfert de milaă , Fiona
îîncuviinţaă din cap.
— IÎn mod categoric, au luat-o spre raî u iar el a îînceput din
nou saă gaî ndeascaă . IÎşi poate folosi mobilul, aici, vezi? Şi Fiona
îîi araă taă lui Simon semnalul de pe al ei. Asta e ceva. Iar el
îîncearcaă saă ajungaă la un teren mai uşor, de aceea se
îîndreaptaă spre raî u.
— Iar saî nge, iar pansamente, araă taă Simon.
— Uscate. Dupaă furtunaă . Astea sunt de azi dimineaţaă .
Fiona ridicaă vocea saă îîncurajeze caî inele şi saă mai strige o
dataă . De data asta, Simon auzi un strigaă t slab, de raă spuns.
Bogart laă traă o dataă , fericit, apoi o rupse la fugaă .
Simon maă ri pasul ca saă şi-l potriveascaă cu cel al Fionei şi al
caî inelui. Simţise şi el acea bruscaă stare de surescitare, acel
avaî nt proaspaă t de energie.
Peste caî teva clipe vaă zu un baă rbat plin de noroi, ud,
şchiopaă taî nd îîn sus pe pantaă .
— Slavaă Domnului. Slavaă Domnului. Soţia mea e raă nitaă .
Ne-am raă taă cit. E raă nitaă .
— Linişteşte-te acum. IÎn timp ce se graă bea spre el, Fiona
îîşi scotea sticla cu apaă .
— Suntem Unitatea Canină pentru Căutare şi Salvare. Nu
mai sunteţi pierduţi. Bea puţinaă apaă . Este bine, acum.
— Soţia mea. Ella…
— Gata, linişteşte-te. Bogart. Caî ine bun. Caî ine bun!
Gaă seşte-o pe Ella. Gaă seşte-o. O saă se ducaă la ea, o saă stea cu
ea. Eşti raă nit, Kevin?
— Nu. Eu, nu. Maî na îîi tremura pe sticla cu apaă . Nu. Ea a
caă zut. S-a taă iat la picior şi genunchiul ei e raă u. Are nişte
baă şici cumplite şi cred caă are febraă . Vaă rog.
— O saă ne ocupaă m noi de ea.
— Maă ocup eu de el. Simon îîşi petrecu braţul pe dup
Kevin, preluaî ndu-i greutatea.
— Saă mergem.
— E vina mea, îîncepu Kevin îîn timp ce Fiona alerga îî urma
caî inelui. E doar…
— Gata, nu te mai gaî ndi acum la asta. Caî t de departe este?
— Chiar acolo jos, laî ngaă apaă . Azi noapte am îîncerca saă
avansaă m mai mult, spre o deschidere. A fost furtunaă .’
— Da.
— Am îîncercat saă ne adaă postim, iisuse Christoase Une ne
aflaă m? Unde naibii ne aflaă m?
Nici Simon nu ştia prea bine, dar îîi vaă zu pe Fiona Ş pe
Bogart staî nd laî ngaă femeie.
— Aţi fost gaă siţi, Kevin. Asta conteazaă acum.
IÎmpaă rţi batoane energizante, supaă îîncaă lzitaă , îîn tim ce
Fiona verificaă şi repansaă rana, ridicaă genunchiul umflat al
Ellei, trataă zgaî rieturile cele mai uraî te de la picioarele Ellei şi
ale lui Kevin.
— Ce idiot pot saă fiu, şopti Kevin.
— Da, eşti. Corcolitaă îîntr-o paă turaă , Ella îîncercaă u zaî mbet
palid.
— A uitat saă -şi îîncarce mobilul. Eu am fost ataî t de
absorbitaă de fotografiat, îîncaî t m-am îîndepaă rtat de la potecaă .
Apoi el le ştie pe toate, haide saă îîncercaă m saă o luaă m aici. Apoi
eu nu maă uit unde calc şi cad. Amaî ndoi saî nte nişte idioţi şi la
prima ocazie o saă pun pe foc ghetele astea noi.
— La asta. Simon îîi îîmpinse cana cu supaă . Nu-i aşa de
bunaă ca Milky Way, dar prinde bine.
— Este minunataă , spuse Ella dupaă prima sorbituraă . Azi
noapte, îîn timpul furtunii, am crezut caă o saă murim. Chiar am
crezut. Azi dimineaţaă , caî nd am vaă zut caă tot mai eram îîn
viaţaă , am ştiut caă o saă scaă paă m. Am ştiut caă o saă vinaă cineva saă
ne gaă seascaă . Caî nd se îîntoarse saă -şi punaă o maî naă pe Bogart,
straă lucirea din ochii ei tremuraă de lacrimi şi de uşurare.
— Este cel mai frumos caî ine din lumea asta.
Bogart daă du din coadaă , perfect de acord, apoi îîşi laă saă capul
pe şoldul Ellei.
— Trimit aici o maşinaă de teren. Fiona îîşi fixaă radioul la
loc îîn curea. Te putem duce la ea. Prietenii voştri spun caă aţi
caî ştigat pariul şi caă disearaă , la cinaă , vor adaă uga şi o
şampanie, îîn cinstea voastraă .
Kevin îîşi laă saă capul pe umaă rul soţiei sale. IÎn timp ce umerii
lui tremurau, Bogart îîncepu saă -i laî ngaă maî na, saă -l linişteascaă .
— NICI MAĂ CAR NU E FURIOASAĂ PE EL, remarcaă Simon îîn
timp ce erau zdruncinaţi şi aruncaţi îîncolo sș i-ncoace, îîn cea
de a doua maşinaă de teren.
— Au îîmpaă rţit o experienţaă intensaă , cumplitaă – şi probabil
s-au îînfuriat de mai multe ori unul pe celaă lalt, îîn acest timp.
Aşa caă le-a trecut. Aşa se îîntaî mplaă de obicei. Mai traă iesc şi se
aflaă îîntr-o stare de euforie. Dar tu?
— Eu? A fost al naibii. Nu este ce m-am aşteptat, adaă ugaă el
dupaă o clipaă .
— Ah?
— Probabil am crezut caă maă rşaă luieşti puţin prin paă dure,
urmaî ndu-ţi caî inele, baî nd cafea şi maî ncaî nd batoane
energizante.
— Nu e departe de adevaă r.
— Da, nu este. Dar tu ai avut un scop, ca şi caî inele. Saă
gaă seşti ce s-a pierdut şi asta caî t mai repede. Sigur, mergi
dupaă caî ine, dar tu manevrezi caî inele şi pe tine, îîn timp ce
faci pe detectivul şi pe psihologul şi pe cercetaşul.
— Hmm.
Şi toate astea îîn timp ce eşti un jucaă tor, îîntr-o echipaă – nu
doar cu caî inele ci cu tot restul unitaă ţii, cu ceilalţi cercetaşi,
cu poliţiştii sau cu orice alt reprezentant al autoritaă ţilor. Şi
caî nd îîi gaă seşti, eşti paramedic, preot, cel mai bun prieten,
mamaă şi comandant.
— Purtaă m multe paă laă rii. N-ai vrea saă îîncerci caî teva?
Simon scuturaă din cap.
— Mi-ai luat deja caî inele. Poate face el asta. Mie mi-a
ajuns. Slavaă Domnului, adaă ugaă el caî nd vaă zu cabana, printre
copaci. Vreau un duş, o maî ncare caldaă , caî teva vedre cu cafea.
Asta intraă la pachet?
— Da, acolo.
Mai îîntaî i veni haosul. Uşurare, lacrimi, îîmbraă ţişaă ri, chiar
îîn timp ce totul fu preluat de paramedicii adevaă raţi. Cineva îîl
baă tu pe spate şi-i vaî rîî o cafea fierbinte îîn maî naă . Nimic nu
avusese vreodataă un gust mai bun.
— Bunaă treabaă . Chuck îîi îîndesaă o gogoaşaă la fel de bunaă …
A naibii treabaă . Dacaă vrei saă faci un duş fierbinte, ai o
cameraă , sus.
— Mi-l doresc la fel ca pe urmaă toarea respiraţie.
— Caraă -te, atunci. Uraî taă noapte, nu? Dar o dimineaţaă a
naibii de bunaă .
Şi el şi Chuck îîşi îîndreptaraă privirile spre Ella şi Kevin, îîn
timp ce paramedicii urcau targa Ellei îîntr-o ambulanţaă .
— Cum se simte?
— Genunchiul e destul de raă u şi o saă aibaă nevoie de caî teva
copci. Dar amaî ndoi sunt mai bine decaî t ar fi trebuit saă fie. IÎşi
vor reveni. Garantez caă nu vor uita niciodataă vacanţa asta.
— Nici eu.
— Nimic nu se aseamaă naă cu o gaă sire, spuse Chuck şi-i mai
daă du un pumn. Ei, du-te acum la duşul aă la. Jill a pregaă tit
spaghetele şi chifteluţele ei şi se cheamaă caă nu ai traă it dacaă
nu-i guşti chifteluţele. Raportul, dupaă masa de praî nz.
Caî nd intraă , o femeie maă moasaă îîl îîmbraă ţişaă îînainte de a-i
vaî rîî îîn maî naă cheia de la o cameraă . Se îîntoarse îîn direcţia
scaă rilor, intraă îîn Lori şi se pomeni îîntr-o altaă îîmbraă ţişare,
îînainte de a fi putut ajunge la etajul al doilea, i se daă duse
maî na de douaă ori şi fusese din nou baă tut pe spate. Puţin
ameţit, gaă si camera şi se îînchise pe dinaă untru.
Linişte, îîşi spuse el. Taă cere – sau aproape, de vreme ce
zgomotul de jos şi de pe coridoare era bine atenuat de uşaă .
Solitudine.
IÎşi traî nti sacul pe un scaun. Scormoni îîn el dupaă şosetele
de schimb, boxerii şi caă maşa pe care îîl instruise Fiona saă şi le
ia, periuţa de dinţi de voiaj pe care i-o furnizase ea.
IÎn drum spre baie aruncaă o privire pe fereastraă . Oamenii
continuau saă se agite prin jur. Caî inii, vizibil prea îînnebuniţi
de joc, mergeau îîn urma oamenilor sau unul dupaă altul.
Nu o vaă zu pe Fiona. O pierduse din vedere la caî teva
minute dupaă ce ajunseseraă la bazaă .
Se dezbraă caă , porni duşul la presiune şi fierbinţealaă
maximaă . Şi îîn clipa îîn care apa îîl izbi, fiecare celulaă a trupului
saă u plaî nse, recunoscaă toare.
Poate caă nu era el un oraă şean autentic, se gaî ndea Simon
sprijinindu-se cu palmele de plaă cile de faianţaă , laă saî nd apa
fierbinte saă se reverse peste el, dar Maicaă Precistaă , caî t
preţuia el canalizarea interioaraă .
Auzi ciocaă nitul îîn uşa baă ii şi ar fi maî raî it dacaă nu ar fi
urmat imediat vocea Fionei.
— Sunt eu. Vrei companie sau vrei saă caă laă reşti solo?
— Compania este îîn pielea goalaă ?
Buzele i se curbaraă caî nd o auzi raî zaî nd.
Exista solitudine şi solitudine, meditaă el. Şi caî nd Fiona,
deschise uşa de la duş, îînaltaă , subţire, goalaă , decise caă de fapt
prefera genul ei.
— Intraă . Apa e bunaă .
— Dumnezeule Mare. Ca şi el, Fiona îînchise ochii şi
savuraă .
— Nu e bunaă . E divinaă , comentaă ea.
— Unde ai fost?
— Ah. A trebuit saă -l hraă nesc şi saă -i dau apaă lui Bogart, saă
vorbesc cu baza, cu sergentul, saă pregaă tesc raportul, îîl ţinem
dupaă formidabila masaă de praî nz.
— Am auzit. Se cheamaă caă nu am traă it dacaă n-am gustat
chifteluţele.
— Adevaă rul adevaă rat. Fiona îîşi baă gaă capul sub duş, daî ndu-
şi-l pe spate pentru ca apa saă -i plouaă pe paă r. Apoi raă mase aşa,
cu ochii îînchişi şi cu un hmm de plaă cere îîn gaî tlej.
— Am sunat-o pe Syl, i-am spus caă îîn drum îîi luaă m şi pe
baă ieţi de la ea.
— Ai fost ocupataă .
— Lucruri care trebuie faă cute.
— Eu mai am unul, spuse Simon îîntorcaî nd-i cu faţa spre
el.
Fiona îîşi oftaă drumul spre saă rut.
— Fiecare saă rbaă toreşte îîn felul lui. Mie îîmi place felul taă u.
CAPITOLUL DOUAĂ ZECI ŞI DOI
Nu avu nimic de comentat asupra chifteluţelor. IÎn timp ce
maî nca, Simon îîşi spuse caă masa îîi amintea de una din mesele
de familie, acasaă la el. Mult zgomot, îîntreruperi, îîntrebaă ri şi
uluitor de multaă maî ncare.
Dar desigur, familiile erau de toate formele, maă rimile şi
structurile.
Presupuse caă ordinul lui ierarhic aici era „prietenul” –
enervant dar predictibil – care îîncaă era maă surat şi caî ntaă rit,
dar primit cu suficientaă caă lduraă .
Nu avu nimic de comentat asupra atmosferei îîncaă rcate,
fericite, nici caî nd aceasta îîl molipsi chiar şi pe el. Imaginea
lui Kevin venind şchiopaă taî nd spre ei, dupaă ataî tea ceasuri,
dupaă toate milele acelea, îîl izbise puternic şi profund.
Mai mult decaî t satisfacţie, decise Simon, fusese ca o
redeşteptare, ca o prizaă de drog cu adevaă rat bun, care îîţi
conferaă un sentiment de maî ndrie.
Ataî t Mai caî t şi Fiona faă ceau îînsemnaă ri şi se discuta despre
documentaţie, logisticaă , rapoarte.
Observaă caă îîn prezentarea ei Fiona eludase atacul de
panicaă .
— Simon, ai ceva de adaă ugat?
Se uitaă peste masaă , la James.
— Cred caă Fiona a acoperit totul. Eu am participat doar ca
turist.
— Posibil, dar ţi-ai araă tat forţa. S-a descurcat bine pentru
un boboc, spuse Fiona. Are rezistenţaă , se orienteazaă bine.
Poate citi o hartaă şi o busolaă şi are ochi de vultur. Cu puţin
antrenament poate fi gata odataă cu Jaws.
— Dacaă vrei, te-am şi inclus, îîi spuse Chuck.
Simon îînfinse furculiţa îîntr-o chifteluţaă .
— Vaă dau caî inele.
— Te angajaă m cu salariul maxim.
Amuzat, Simon o studie pe Meg care îînvaî rtea nişte
macaroane pe furculiţaă .
— Sunt ouaă de gaî scaă , da?
— IÎntotdeauna.
— Tentant.
— Mai gaî ndeşte-te, îîi sugeraă Mai. Poate caă îîl aduci odataă
pe Jaws la un exerciţiu, cu unitatea. Saă vezi cum merge.
BUNA DISPOZIŢIE SE MAI IÎNMUIE pe drumul de
îîntoarcere, cu caî inii moţaă ind îîn barcaă . Lori şi James faă ceau
acelaşi lucru, cu capetele îîmpreunate, îîn timp ce Mai şi Tyson
se ţineau de maî naă .
De la o singuraă echipaă viraseraă acum spre cupluri, îîşi
spunea Simon uitaî ndu-se cu coada ochiului la Fiona care îîşi
recitea îînsemnaă rile, laî ngaă el. Şi avea senzaţia caă era unul de-
al lor.
Caî nd ajunseraă la Orcas, îîncepuraă din nou îîmbraă ţişaă rile. Nu
mai vaă zuse niciodataă oameni ataî t de dependenţi de
îîmbraă ţişaă ri.
Se urcaă el la volan, pe drumul spre casaă .
— Am luat totuşi masa îîn oraş – oarecum, spuse Fiona. Am
maî ncat ataî ta paste îîncaî t cred caă n-o saă mai pot baă ga nimic îîn
mine, caî teva zile. IÎn plus, a fost unic.
— Tu nu te plictiseşti niciodataă , Fiona.
— Mulţumesc.
— Se petrec prea multe îîn viaţa ta, îîn capul taă u, ca saă te
plictiseşti.
Fiona zaî mbi şi deschise mobilul care semnala.
— Fiona Bristow. Da, Tod. Chiar maă bucur caă te aud. Cu
toţii suntem. Nu ai de ce, Nu ai de ce, noi am fost deja, caî nd
Kevin şi Ella au ajuns cu bine îînapoi. Da, absolut. Ai grijaă de
tine.
IÎnchise telefonul.
— Cinci copci şi o genunchieraă pentru Ella. L-au hidratat
pe amaî ndoi, le-au tratat baă şicile, zgaî rieturile. IÎn versiune
scurtaă , o saă fie amaî ndoi bine şi îîn curaî nd, îînapoi la cabanaă .
Au vrut saă -ţi mulţumeascaă .
— Mie?
— Ai faă cut parte din echipa care i-a gaă sit. Cum te face saă te
simţi?
O clipaă , Simon nu spuse nimic.
— Destul de al naibii de bine.
— Da. Chiar aşa este.
— Voi trebuie saă vaă cumpaă raţi singuri echipamentul.
Radiourile, paă turile, trusa de prim ajutor, totul. Am vaă zut caă
ai notat ce ai folosit. Trebuie saă le îînlocuieşti din buzunarul
taă u. Simon spuse asta nu caă s-ar fi gaî ndit saă li se alaă ture.
— Asta face parte din distracţie. Radioul a fost un dar şi al
naibii ce nevoie aveam de el. Ni l-au cumpaă rat paă rinţii unui
puşti pe care l-am gaă sit noi. Unii vor saă ne dea bani, dar asta
e o idee nefericitaă . Dar dacaă vor saă ne cumpere paă turi sau
provizii, nu spunem nu.
— Daă -mi lista. IÎnlocuiesc eu totul. Am faă cut parte din
echipaă , da? adaă ugaă Simon caî nd Fiona se îîncruntaă la el.
— Da, dar nu trebuie saă te simţi obligat saă …
— Eu nu maă ofer voluntar ca saă fac lucruri din obligaţie.
— Asta e adevaă rat. O saă -ţi dau lista.
Se opriraă la Sylvia, îîncaă rcaraă caî inii, lucru care duraă de
douaă ori maă i mult decaî t ar fi trebuit, din cauza bucuriei
generale. Simon trebui saă recunoascaă faptul caă -i fusese dor
de idiotul lui de caî ine şi caă se simţea al naibii de bine
conducaî nd maşina spre casaă , cu Fiona alaă turi şi îîn spate, o
haitaă de caî ini fericiţi.
— Ştii ce vreau eu? îîl îîntrebaă Fiona.
— Ce?
— Vreau un pahar lung, îînalt, cu vin şi o oraă leneşaă îîn
balansoarul meu faă cut pe comandaă , de pe verandaă . Poate caă
o saă vrei saă mi te alaă turi?
— S-ar putea.
Caî nd Fiona se îîntinse saă -i ia maî na, Simon şi-o îînlaă nţui
îîntr-ale ei.
— Maă simt bine. Obositaă , fericitaă şi efectiv bine. Dar voi,
baă ieţi? Fiona se îîntoarse saă se uite îîn spate, frecaî nd boturi şi
trupuri. Ne simţim bine. Vaă puteţi juca, îîn timp ce Simon şi cu
mine o saă bem vin paî naă la apusul soarelui. Asta gaî ndesc eu.
Vom fi cu toţii fericiţi şi ne vom simţi bine paî naă caî nd…
— Fiona.
— Hmm? Distrataă , se uitaă îîn faţaă . Fericirea de pe chipul ei
faă cu loc îîngrijoraă rii.
— Ce e? Ce s-a îîntaî mplat?
Se raă suci spre spate, îîn timp ce Simon îîncetinea ca saă îîntre
pe aleea ei.
Eşarfa roşie legataă de steagul ridicat de pe cutia ei poştalaă
flutura îîn briza capricioasaă .
Mintea i se goli şi o clipaă se pomeni îînapoi îîn îîntunericul
straî mt, faă raă aer.
— Unde ţi-e pistolul? Fiona! îîi biciui numele şi o readuse
îînapoi.
— IÎn sacul meu.
Simon se îîntinse îîn spate, îînşfaă caă sacul şi-l laă saă îîn poala ei.
— Scoate-l şi blocheazaă portierele. Raă maî i îîn maşinaă şi
cheamaă poliţia.
— Nu. Ce faci? Stai. Unde te duci?
— Saă controlez casa. Nu este el aici, dar nu putem risca.
— Şi te duci aşa acolo, neîînarmat, neprotejat? Ca Greg, îîşi
spuse îîn gaî nd. Exact ca Greg.
— Dacaă ieşi, ies şi eu. Chemaă m mai îîntaî i poliţia. Te rog. Nu
aş mai putea suporta… a doua oaraă . Nu aş mai putea.
Scoase mobilul şi sunaă la biroul şerifului.
— Sunt Fiona. Cineva a legat o eşarfaă roşie de cutia mea
poştalaă . Nu, sunt cu Simon, la capaă tul aleii. Nu. Nu. Da, îîn
regulaă . Bine.
Inspiraă adaî nc.
— Sunt pe drum şi vor saă raă maî nem unde suntem. Ştiu caă
nu aşa vrei tu saă faci. Ştiu caă e îîmpotriva firii tale, a
instinctului taă u.
Fiona deschise fermoarul sacului şi scoase pistolul. Cu
maî ini sigure, verificaă îîncaă rcaă torul, siguranţa.
— Dar dacaă este acolo, dacaă aşteaptaă , o saă ştie şi asta. Şi
poate caă o saă maă duc la o altaă îînmormaî ntare a unui baă rbat pe
care-l iubesc. Şi o saă maă omoare şi pe mine, Simon, pentru caă
a doua oaraă nu o saă -mi mai pot reveni.
— O spui astfel îîncaî t maă legi de maî ini şi de picioare.
— O spun astfel pentru caă este purul adevaă r. Am nevoie saă
stai cu mine. IÎţi cer saă stai cu mine. Te rog, nu maă laă sa
singuraă .
IÎl izbi nevoia ei. Dacaă ar fi recurs la lacrimi poate caă ar fi
rezistat, dar tonul ei plat, oarecare, îîl dezarmaă .
— Daă -mi binoclul.
Fiona deschise fermoarul unui alt buzunar al sacului ei şi
i-l daă du.
— Nu plec nicaă ieri, maă uit, doar.
— Bine.
Coborîî din maşinaă dar raă mase aproape. IÎn timp ce scana
drumul, copacii, o auzea calmaî nd caî inii. Primaă vara
îînfrunzise copacii, obligaî ndu-l saă caute un unghi prin tot
verdele acela, ca saă poataă gaă si vreo umbraă . Sub adierea
plaă cutaă a brizei, se îîndepaă rtaă caî ţiva paşi, îîn caă utarea unui loc
mai bun şi urmaă curba şoselei.
Casa ei frumoasaă se îînaă lţa liniştitaă îîn faţa arcurilor
îîntunecate ale paă durii. Fluturi dansau îîn aer, deasupra
graă dinii, îîn timp ce pe caî mpurile ei iarba şi piciorul-
cocoşului abia îîncepuseraă saă se iţeascaă .
Se îîntoarse îînapoi, deschise portiera.
— Totul pare îîn regulaă .
— A citit articolul. Vrea saă maă sperie.
— Nu te contrazic. Dacaă este îîn continuare pe aici, ar fi o
prostie saă lase semnul.
— Da. Şi eu zic la fel. A reuşit ce şi-a propus. Sunt speriataă .
Vine poliţia. Am din nou totul îîn faţaă şi maă gaî ndesc la el. Cu
toţii ne gaî ndim. L-am sunat pe Agent Tawney.
— Foarte bine. Uite, au sosit.
Simon îînchise portiera, aşteptaî nd sosirea maşinii de
poliţie. O auzi coboraî nd pe cealaltaă parte şi aproape caă i
strigaă la ea saă se urce îînapoi. Oricum nu ar fi faă cut asta. F îîşi
spuse el şi probabil caă nici n-ar fi fost nevoie.
IÎl privi pe şerif coboraî nd din prima maşinaă . IÎl mai vaă zuse
de caî teva ori prin sat, dar nu staă tuseraă niciodataă de vorbaă –
sau nu simţiseraă nevoia. Patrick Memahor era un baă rbat
îînalt, puternic. Simon şi-l imaginaă jucaî nd fotbal la liceu –
poate ca atacant – şi probabil caă a continuat, îîn meciurile
amicale de duminicaă .
Ochelari de aviator îîi ascundeau ochii, dar faţa lui mare
paă rea îînverşunataă şi maî na i se odihnea pe patul pistolului îîn
timp ce se apropia.
— Fee, vreau saă stai îîn maşinaă . Simon Doyle, da?
Macmahon îîi îîntinse maî na. Vreau saă stai cu Fee. Davey şi cu
mine o saă mergem saă aruncaă m o privire. Matt o saă i raă maî naă
aici. O saă facaă caî teva poze şi o saă punaă eşarfa îîntr-o pungaă
pentru probe. Aţi îîncuiat uşile caî nd aţi plecat?
— Da.
— Ferestrele?
— Cred… Da, cred caă da.
— Sunt îînchise, spuse Simon. Le-am verificat ei îînainte de
plecare.
— Perfect. Fee, ce-ar fi saă -mi dai cheile? Caî nd terminaă m, îîl
sunaă m pe Matt. E bine?
Fiona ocoli maşina spre ei, îîn timp ce Simon scote cheile
din contact şi ea scoase din inel cheia de la casaă .
— De la uşa din faţaă şi din spate.
— Foarte bine, repetaă el. Nu vaă îîndepaă rtaţi de maşinaă !
Memahon se urcaă îînapoi îîn maşina lui de teren îîntoarse îîn
dreptul maşinii Fionei şi o luaă pe alee.
— IÎmi pare raă u pentru asta, Fiona. Matt, care abia dacaă
îîmplinise vaî rsta pentru o bere legalaă , o baă tu usș or pe braţ.
Acum, tu şi domnul Doyle vaă urcaţi îînapoi îîn maşinaă . Şi
blocaţi uşile. Matt se uitaă îîn jos, la pistolul pe care Fiona îîl
ţinea îîn maî naă .
— Este mai taî naă r ca mine. Vorbesc de Matt, spuse Fiona
odataă urcataă îîn maşinaă . Abia dacaă a atins vaî rstaă legalaă
pentru baă uturaă . L-am dresat pe caî inele paă rinţilor lui, un Jack
Russel. Nu este acolo, şopti ea mişcaî ndu-şi pumnul îîn sus şi
îîn jos, de-a lungul pieptului. Macmahon şi Davey sunt îîn
siguranţaă .
— Ai rugat pe cineva saă treacaă pe aici, îîn absenţa ta?
— Nu. Era vorba doar de o noapte. Dacaă ar fi durat mai
mult, ar fi venit Syl saă ude florile, saă ia poşta. Dumnezeule
Mare, dacaă ar fi durat mai mult şi…
— Nu a fost aşa, i-o taă ie scurt Simon. Şi nu are rost saă -ţi
imaginezi lucruri. Toataă lumea de pe insulaă sau la naiba, din
jur, a aflat la prima oraă caă ai plecat îîntr-o acţiune de caă utare,
deci omul n-ar fi avut timp suficient pentru aşa ceva.
Doar dacaă , îîşi spuse Simon, nu se afla deja pe insulaă , la
vremea aceea.
— Eu cred caă totul se trage de la articol – momentul şi
felul îîn care mi-a adus eşarfa acum. Cred caă vrea saă ştiu caă se
poate apropia mai mult. Caă s-a apropiat.
— Este arogant şi aroganţa duce la rateuri.
— Sper caă ai dreptate. Se zgaî i la eşarfaă , forţaî ndu-se saă
gaî ndeascaă . Gaî ndeşte logic, îîşi porunci ea.
— A plouat aici, azi noapte? Furtuna a ajuns şi aici? Aşa
era de presupus. Eşarfa e uscataă , sau suficient de uscataă ca saă
faî lfaî ie îîn adierea brizei. Dar de fapt soarele este cald şi
puternic, astaă zi. Ar fi vrut saă facaă asta noaptea, da? Noaptea
sau suficient de devreme ca saă nu rişte prea mult saă fie vaă zut
de vreo maşinaă îîn trecere pe aici.
— Noi staă m aici de douaă zeci de minute şi nu am vaă zut
trecaî nd nicio maşinaă .
— Adevaă rat, dar este totuşi un risc prostesc. Nu e doar
arogant, e şi prost. Dacaă a venit aici noaptea, ar fi trebuit saă
stea undeva pe insulaă , sau saă aibaă propria lui barcaă . Dar dacaă
venea cu barca, avea nevoie de o maşinaă ca saă ajungaă aici.
— IÎntr-un fel sau altul, a fost aici. Şansa ar fi saă -l fi vaă zut
cineva.
O maşinaă se apropie acum de ei, trecu mai departe.
— Turişti, spuse Fiona liniştitaă . Sezonul estival îîncepe saă -
şi îîntre îîn drepturi. Venirea şi plecarea cu feribotul este cel
mai simplu mod de a te face nevaă zut. Dar poate caă nu a venit
îîn aceeaşi zi. Poate caă a îînchiriat o cameraă dinainte, sau un
loc îîntr-un camping, sau…
Fiona tresaă ri caî nd Matt baă tu îîn geam.
— Iartaă -maă , spuse acesta caî nd Fiona laă saă geamul îîn jos.
Şeriful ne transmite caă totul e îîn ordine.
— Mulţumesc. Mulţumesc, Matt.
Fiona studia locul, îîn timp ce Simon conducea. Totul îîi era
ataî t de familiar. Oare o fi trecut pe aici? se îîntrebaă ea. Ar fi
riscat saă se îîntaî lneascaă cu caî inii? Nevoia îînvinsese instinctul
precauţiei? Poate caă a riscat totuşi, ca saă -şi arunce un ochi, saă
studieze mai bine casa, îîn speranţa caă o va vedea staî nd pe
terasaă sau smulgaî nd buruienile din graă dinaă .
Lucruri obişnuite, lucruri pe care le fac oamenii zi de zi.
Mergaî nd saă ia poşta, faă caî nd un comision, ţinaî nd o oraă ,
jucaî ndu-se cu caî inii, se gaî ndea Fiona.
Lucruri de rutinaă .
Gaî ndul caă el ar fi putut veni şi altaă dataă , caă ar fi putut-o
studia, urmaă ri – exact cum faă cuse Perry o umplu de o groazaă
bolnaă vicioasaă , care îîi aduse îîn gaî t un gust amar.
Caî nd Simon se opri, Memahon deschidea tocmai uşa.
— Nu existaă semne de paă trundere. Eu nu-mi pot dai
seama dacaă a fost ceva deranjat dar îîmi poţi spune tu dacaă
observi ceva. Ne-am uitat îîn jurul casei şi o saă le spun lui
Davey şi Matt saă se mai uite o dataă , saă meargaă puţin mai
departe, îîn timp ce noi o saă ne uitaă m îînaă untru. Bine?
— Da. Şerif, l-am sunat pe Agentul Tawney. Am simţiţi caă
trebuia saă fac asta. Nu am vrut saă te calc pe baă taă turaă , dar…
— Fiona. De caî taă vreme maă cunoşti?
Fiona raă suflaă uşurataă .
— De pe vremea caî nd veneam aici saă -l vaă d pe tata, verile.
— Suficient pentru tine ca saă ştii caă nu-mi pasaă de
baă taă turile mele. Acum vreau saă intri, saă te uiţi bine. Dacaă vezi
ceva care nu e la locul lui, spune-mi. Chiar dacaă doar îîţi
îînchipui asta.
Avantajul unei case mici, se gaî ndea Fiona, era caă nu-ţi
trebuia mult s-o straă baţi, chiar acordaî ndu-tși timp – obsedataă ,
poate – saă deschidaă caî teva sertare.
— Totul este aşa cum am laă sat.
— E bine. Dar ce-ar fi saă ne aşezaă m puţin şi saă staă m de
vorbaă ?
— Vrei saă bei ceva? Aş putea saă …
— Nu vreau nimic. Nu te preocupa de asta. Se aşezaă ,
continuaî nd saă vorbeascaă pe tonul acela de unchi, ton care,
îînţelese Simon, urmaă rea saă calmeze nervi şi temperamente.
— L-am laă sat pe Davey saă se ocupe de asta ştiind caă te
simţi mai bine cu el, nu pentru caă nu maă simţeam implicat.
Nu vreau saă crezi cumva caă maă spaă lam pe maî ini de chestia
asta.
— De caî taă vreme maă cunoşti?
Memahon îîi zaî mbi, ridurile de la colţurile ochilor
devenind şi mai adaî nci.
— Aşa-mi placi. La ce oraă aţi plecat ieri?
— Am primit telefonul la şapte cincizeci. Nu mi-am notat
ora la care am plecat, dar cred caă îîn mai puţin de
cincisprezece minute. Suficient timp ca saă o sun pe Mai, saă
verific sacii, saă îîncuiem şi saă îîncaă rcaă m lucrurile îîn maşinaă .
Am laă sat caî inii, cu excepţia lui Bogart, la Syl, dupaă care am
plecat la Chuck. La şapte cincizeci şi cinci, toataă unitatea se
afla pe drum.
— Bun timp de reacţie.
— Muncim la el.
— Ştiu asta. Ştiu caă i-aţi gaă sit pe oamenii aceia. Aţi faă cut o
treabaă bunaă . La ce oraă v-aţi îîntors astaă zi?
— Ne-am îîntors acasaă la Chuck îîn jur de trei treizeci şi am
faă cut un ocol saă ne luaă m caî inii. Te-am sunat imediat, cam la
un minut dupaă ce am vaă zut eşarfa. Era udaă ? Umedaă ? M-am
gaî ndit caă …
— IÎncerci saă -mi faci munca? îîi faă cu cu degetul, paă straî nd
un ton uşor. Azi-noapte a plouat. Nu am fost bombardaţi ca
voi, dar a fost o ploaie destul de puternicaă . Se putea usca
paî naă acum, pentru caă ziua e frumoasaă , îînsoritaă . Dar nu era
acolo la ora nouaă dimineaţa caî nd a trecut Davey pe aici.
— Ah.
— Fee, chiar dacaă nu eşti aici, noi tot suntem vigilenţi,
îîntr-o zi frumoasaă ca asta, multaă lume ia feribotul. Eu aş zice
caă tipul a venit astaă zi, poate caă s-a plimbat puţin cu maşina
prin jur. Undeva îîntre nouaă dimineaţa şi patru şi un sfert
dupaă -amiazaă , a legat eşarfa asta acolo. Spun caă a venit cu
maşina pentru caă locuieşti destul de departe. Nu-l. Pot vedea
faă caî nd pe jos ataî ta drum, jucaî ndu-se de-a turistul.
— Nu, are nevoie de maşinaă , şopti Fiona.
O maşinaă cu portbagaj.
— Am pus caî ţiva oameni îîn care pot avea îîncredere saă stea
cu ochii pe feribot, verificaî nd plecaă rile. Dacaă vaă d un baă rbat
caă laă torind singur cu maşina, îîi vor lua numerele. Vom îîntreba
şi la hoteluri, la pensiuni, la campinguri, chiar şi la casele
îînchiriate, dar asta o saă ia ceva timp. Vom verifica toţi
baă rbaţii care caă laă toresc singuri.
— Maă faci saă maă simt mai bine, şopti Fiona.
— Asta-i bine. Dar, Fiona, nu vreau saă rişti. Nu spun asta
doar ca şerif, ci ca prieten al tataă lui taă u şi al Sylviei. Nu vreau
saă stai singuraă aici. Iar dacaă aici este unde vrei tu saă stai,
atunci trebuie saă stea cineva cu tine. Vreau saă -ţi îîncui usș ile –
ziua şi noaptea, adaă ugaă el şi expresia serioasaă , de
atenţionare din privirea lui îîi spuse lui Simon caă obiceiul ei
de a nu-şi îîncuia uşile nu era un secret.
— Aşa voi face. Jur.
— Foarte bine. Caî nd eşti pe drum, vreau saă stai cu
portierele şi geamurile blocate. Vreau saă ai mereu mobilul la
tine şi vreau numele fiecaă rui nou client. Fiecare. Dacaă
primeşti vreun telefon pentru o acţiune de caă utare, vreau saă
maă suni pe mine sau la biroul meu. Vreau saă ştiu unde te duci
şi cum pot controla asta.
— Nu o saă mai stea aici, interveni Simon. O saă se mute la
mine. Astaă zi. IÎşi îîmpacheteazaă lucrurile de care are nevoie şi
plecaă m.
— Dar nu pot saă …
— Asta-i o idee bunaă . Memahon o ignoraă pe Fiona
îîncuviinţaî nd din cap îîn direcţia lui Simon. Nici eu nu vreau
saă o mai ştiu singuraă aici.
— Nu o saă mai fie.
— Pardon? Fiona ridicaă ambele maî ini. Nu vreau saă fiu
dificilaă şi nu comentez necesitatea de a lua maă suri de
precauţie, dar nu pot saă maă mut aşa din casa mea, din locul
unde-mi desfaă şor munca mea. Eu îîmi ţin lecţiile aici şi…
— O saă rezolvaă m noi şi asta. IÎmpacheteazaă -ţi lucrurile.
— Dar…
— Vrei saă ne laşi singuri un minut? îîl rugaă el pe Memahon.
— Nicio problemaă . Maă gaă siţi afaraă , spuse el îîmpingaî nd
scaunul îîn spate.
— Ai idee caî t este de enervant caî nd maă îîntrerupi tot
timpul? îîntrebaă Fiona.
— Da, poate la fel de enervant cum este caî nd comentezi
tot timpul îîmpotriva bunului simţ.
— Nu fac asta. Dar bunul simţ trebuie saă se coordoneze cu
simţul practic. Am trei caî ini. Am o afacere aici. Echipamentul
de care am nevoie ca saă -mi funcţioneze afacerea.
Scuze, nu motive. Iar Simon nu mai avea de gaî nd saă îînghitaă
baliverne.
— Vrei saă fii practicaă ? îîţi araă t eu ce îînseamnaă practic. Eu
am o casaă mai mare şi spaţiu mai mult pentru caî inii aă ia. Nu
poţi raă maî ne singuraă , pentru caă eu sunt mereu acolo. Lucrez
acolo. Dacaă o saă vinaă aici dupaă tine, nu o saă te gaă seascaă . Dacaă
ai nevoie de afurisitul aă la de echipament, o saă mutaă m
afurisitul aă la de echipament. Sau o saă -ţi fac eu unul nou.
Crezi caă nu sunt îîn stare saă construiesc un nenorocit de
scraî nciob?
— Nu e asta. Sau nu numai asta. Fiona îîşi ridicaă maî inile şi
se frecaă pe faţaă . Nu mi-ai acordat nici cinci secunde ca saă maă
gaî ndesc. Nici maă car nu te-ai obosit saă maă rogi.
— Eu nu rog. Eu îîţi spun saă te duci saă -ţi îîmpachetezi
lucrurile de care ai nevoie. Consideraă asta ca o schimbare la
şefia haitei.
— Nu e deloc amuzant.
— Eu nu maă simt amuzat. Vom lua acum tot ce putem din
echipamente şi altele. Restul, maî ine. La naiba, Fiona, a fost la
nici caî teva sute de casa ta. Tu m-ai rugat pe mine saă stau,
îîmpotriva instinctelor mele şi a ceea ce vroiam eu saă fac.
Acum este raî ndul taă u.
— O saă -mi acord cinci secunde de gaî ndire. Se îîntoarse de
la el şi cu pumnii straî nşi pe coapse, se duse la fereastraă .
Locul ei – aă sta era motivul purtaă rii ei? Locul ei aici, primul
lucru solid din noua viaţaă pe care şi-o crease. Acum, îîn loc saă
raă maî naă pe poziţie, apaă raî nd-o, pleca.
Putea saă fie ataî t de îîncaă paă ţaî nataă , ataî t de proastaă ?
— Timpul a trecut.
— Ah, taci. Izbucni ea. Sunt scoasaă din propria mea casaă ,
aşa caă daă -mi un minut saă maă obişnuiesc cu ideea.
— Perfect. Acordaă -ţi un minut, apoi îîncepi saă te mişti.
Fiona se îîntoarse spre el.
— Eşti puţin furios pe mine pentru caă trebuie – sau simţi
caă trebuie – saă faci asta. Una este pentru tine saă dormi aici,
alta, saă locuiesc eu, efectiv, îîn casa ta.
— Bine. Şi unde vrei saă ajungi?
— Nicaă ieri, a fost doar o remarcaă . Trebuie saă dau nişte
telefoane. Nu pot saă îîmpachetez aşa, pur şi simplu. Trebuie
saă -mi contactez clienţii, cel puţin pe cei care vin maî ine, saă le
spun caă am mutat şcoala. Temporar, adaă ugaă ea, ataî t pentru
sine caî t şi pentru el. Numaă rul lui James este patru, pe afişajul
rapid. Dacaă -l suni, o saă vinaă saă ne ajute saă mutaă m
echipamentul de afaraă .
— Bine.
— Şi o saă trebuiascaă saă transfer apelurile la numaă rul taă u –
de la telefonul meu fix. Pentru clienţi şi îîn cazul îîn care
primesc un telefon pentru o acţiune de caă utare.
— Nu-mi pasaă .
— Ba da, îîţi pasaă , spuse ea îîngrijorataă acum. Apreciez ce
faci, mai ales caă nu eşti chiar fericit caă trebuie s-o faci.
— Prefer saă maă simt eu puţin îînghesuit, decaî t saă ţi se
îîntaî mple ţie ceva.
Fiona raî se chinuit.
— Habar n-ai caî t eşti de dulce. O saă fac tot ce pot saă nu te
îînghesui prea mult. Du-te şi spune-i Şerifului Memahon caă ai
caî ştigat. Eu o saă îîncep saă -mi adun lucrurile.
Nu era prea sigur ce anume caî ştigase, pomenindu-se
dintr-o dataă îîn coastaă cu patru caî ini şi o femeie, dar ieşi pe
verandaă . Memahon se îîntrerupse din conversaţia cu
ajutoarele lui şi-i veni îîn îîntaî mpinare.
— IÎmpacheteazaă .
— Bine. Noi o saă continuaă m saă venim aici de douaă ori pe
zi, îîn control. Caî nd o saă se vaî nture îîncolo sș i-ncoace, ca saă -şi
poataă ţine orele alea ale ei…
— Nu o saă se vaî nture. O saă le ţinaă acasaă la mine. IÎl sun
acum pe James saă maă ajute la demontat şi mutat toate astea.
Cu spraî ncenele ridicate, Memahon se uitaă la echipament.
— Şi mai bine. Ştii, Matt iese din turaă , acum. Este taî naă r şi
are un spate puternic. O saă îîţi dea o maî naă de-ajutor. Nu o saă
dureze mult. Astea sunt balansoarele tale, da?
— Acum sunt ale ei.
— Hmmm. Maă îîntrebam dacaă poţi saă faci leagaă ne de
terasaă . Soţia mea şi cu mine avem o aniversare, luna viitoare.
Am şi eu un mic atelier, unde mai ciocaă nesc caî te ceva, din
caî nd îîn caî nd. M-am gaî ndit caă mi-aş putea îîncerca maî na cu
unul. I-am spus şi nevesti-mii, dar apoi am constatat caă este
peste puterile mele saă -l fac ataî t de repede.
— Ţi-l fac eu.
— Ceva cu nişte braţe simpatice, largi… iar nevastaă -mea e
nebunaă dupaă roşu.
— IÎn regulaă .
— Foarte bine. O saă discutaă m altaă dataă detaliile. Daă -i
drumul, ia-ţi sculele şi îîncepe demontarea. IÎi spun şi lui Matt
saă se apuce. Memahon daă du saă plece, dar se opri îîn loc.
— Chiar faci un lavoar dintr-o buturugaă ?
— Da.
— Aş vrea saă -l vaă d şi eu. Matt! Du îîn camioneta lui Simon
chestiile astea pentru caî ini.
PAÎ NAĂ LA URMAĂ tot îîl sunaă pe James, pentru trei. Perechi
de maî ini şi o a doua camionetaă . Iar cu James veni şi Lori, iar
cu James şi Lori veni şi Koby.
Enervarea iniţialaă a lui Simon la gaî ndul de a avea ataî ţia
oameni şi animale viermuind îîn jurul lui cedaă îîn faţa
adevaă rului caă uneori oamenii nu-ţi staă teau îîn drum, faă caî nd
mai plaă cutaă o muncaă necesaraă şi obositoare.
Nu era vorba de douaă valize cu haine, nu îîn cazul Fionei.
Erau valizele, paturile caî inilor, hrana pentru caî ini, jucaă riile,
lesele, medicamentele, vasele lor, obiectele pentru toaletarea
lor – şi toate astea faă raă platforme, tobogan, balansoar, tunel.
Sau dosarele ei – şi Iisuse, femeia asta chiar avea la dosare –
laptopul ei, sacii ei pentru acţiunile cu unitatea, haă rţile ei,
lucrurile perisabile din frigiderul ei.
— Straturile cu flori şi legume sunt udate cu picuraă torul,
spuse ea caî nd Simon obiectaă saă ia şi ghivecele. Dar astea
trebuie udate regulat. IÎn plus, o saă ne bucuraă m de ele. Şi îîn
plus şi îîn plus, Simon, tu ai vrut-o.
Ori la asta nu mai avea ce spune.
— Bine. Bine. Doar caă … îîncepe saă mai renunţi şi tu la caî te
ceva.
— Ai vreo preferinţaă cu ce saă îîncep?
Simon se uitaă la ultima îîncaă rcaă turaă şi se îîntrebaă unde
naiba baă gase ea toate astea îîn caă suţa ei pentru pitici. Cum de
reuşea saă paă streze ordinea – faă raă a mai pune la socotealaă tot
ce laă sase îîn urmaă .
— Cu orice, cred. Pune-ţi lucrurile de birou îîntr-unul din
dormitoarele de rezervaă şi nu te amesteca îîntr-ale mele mai
mult decaî t trebuie.
Se îîntoarse apoi ca saă -l ajute pe James saă monteze la loc
echipamentul pentru antrenamente.
Laî ngaă Fiona, Lori îîşi daă du ochii peste cap şi apucaă o cutie
cu dosare.
— Ia-o tu îînainte.
— Nu sunt foarte siguraă , dar cred o saă ducem sus mai îîntaî i
chestiile astea, saă le gaă sim locul cel mai bun.
IÎn timp ce mergeau, Lori se uita îîn jur.
— Frumos. Chiar frumos – mult spaţiu şi luminaă şi
mobilier interesant. Maă rog, cel care este. Dezordine, adaă ugaă
ea şi îîncepu saă urce scaă rile, dar chiar e foarte draă guţ aici.
— Poate de trei sau de patru ori mai mult spaţiu decaî t am
eu, spuse Fiona aruncaî nd o privire îîntr-o cameraă ,
îîncruntaî ndu-se la echipamentul de gimnasticaă , la hainele
aruncate peste tot, la cutiile nedespachetate.
Deschise uşa unei alte camere. O stivaă de cutii cu vopsele,
caî teva perii, role, scule, capre de lucru.
— IÎn regulaă , cred caă aici e bine. O saă am nevoie de biroul şi
de scaunul meu. Nu m-am gaî ndit la asta.
Se îînfioraă vaă zaî nd praful de pe jos, pelicula de pe ferestre.
— Este o harababuraă şi ştiu ce gaî ndeşti tu. Hara babura
maă îînnebuneşte.
Puse jos cutia cu obiectele de birou şi se îîntoarse îîn cerc.
— O saă trebuiascaă saă maă obişnuiesc cu asta.
Şi el, îîşi spuse îîn gaî nd. O vreme.
CAPITOLUL DOUAĂ ZECI ŞI TREI
Optaă saă îînceapaă cu instalarea biroului. Ceea ce îîn cazul de
faţaă îînsemna saă cureţe mai îîntaî i locul. Cu harababura o saă se
poataă obişnui. Nu era casa ei. Dar temporar sau nu, ea nu va
putea lucra îîn praf şi îîn mizerie.
IÎn timp ce Lori şi James plecau dupaă biroul şi scaunul ei –
şi lampa şi ceasul de birou – Fiona îîncepu saă cautaă lucrurile
de care avea nevoie pentru curaă ţenie. Şi cum se paă rea caă
Simon credea doar îîn lucrurile strict necesare, o sunaă pe Lori
saă -i mai dicteze o listaă din propriile ei rezerve.
Cum Dumnezeule putea traă i cineva – mai ales cineva cu un
caî ine – faă raă un mop Swiffer?
Lucraî nd cu ce avea, îînlaă turaă caî teva luni de praf de pe
ferestre, duşumea, tocaă rie, obiecte de lemn şi descoperi ceea
ce presupuse a fi o a doua debara, dar care de fapt era o baie.
Una care, îîşi spuse ea oftaî nd din greu, precis caă nu fusese
curaă ţataă de la mutarea lui aici. Din fericire, primul scop al
baă ii paă rea a fi acela de a aduna caî t mai mult praf.
Staă tea îîn maî ini şi îîn genunchi, frecaî nd pe jos, caî nd apaă ru
Simon.
— Ce faci aici?
— IÎmi plaă nuiesc urmaă toarea mea vizitaă la Roma. Tu ce
crezi caă fac? Curaă ţ baia asta.
— De ce?
— O saă -ţi explic. Fiona se aşezaă pe caă lcaî ie şi îîncepu:
— La un moment dat, o saă trebuiascaă saă fac pipi. Am
descoperit caă asta se îîntaî mplaă , cu oarecare regularitate, îîn
fiecare zi laă sataă de la Dumnezeu. Prefer – spune-mi
mironosiţaă dacaă vrei – saă maă angajez îîn aceastaă activitate
îîntr-un mediu curat.
Simon îîşi vaî rîî maî na îîn buzunar şi se laă saă pe tocul uşii.
— Eu nu folosesc nici camera asta şi nici closetul aă sta.
— Serios? N-aş fi crezut.
Simon se uitaă îîn jur, la dormitorul acum despraă fuit, îîn care
cutiile cu vopsea staă teau ordonat aranjate laî ngaă capre, role,
caă uşuri şi perii, pe prelate frumos îîmpaă turite.
— Te instalezi aici?
— Ai o problemaă ?
— Nu pentru mine. Ai spaă lat duşumeaua din dormitor?
— Doar cu mopul bine stors. Daă -mi voie saă -ţi atrag atenţia,
ca cineva care lucreazaă cu lemnul, caă ar trebui saă ai mai
multaă grijaă de duşumelele tale. Ai nevoie maă car de caî te ceva
de la Murphy.
— Am caî te ceva. Pe undeva. Probabil. Am fost ocupat.
IÎncepea saă -l calce pe nervi.
— Am îînţeles.
— Sper caă n-ai de gaî nd saă îîncepi saă faci curat peste tot?
Fiona îîşi petrecu o maî naă peste frunte.
— Daă -mi voie saă -ţi jur jur solemn caă nu. Dar eu o saă lucrez
aici. Eu am nevoie de un spaţiu curat, ordonat, unde saă
lucrez. O saă ţin uşa îînchisaă , ca saă nu-ţi lezeze sensibilitatea.
— Acum îîncepi saă devii rea.
Pentru caă îîi simţi amuzamentul din ton, Fiona îîi zaî mbi,
drept raă spuns.
— Da, aşa este. Daă -te îînapoi, saă pot termina aici. Apreciez
ce faci pentru mine, Simon.
— Aha.
— Aşa este şi ştiu caă asta îîţi stricaă echilibrul spaţiului, al
rutinei tale, intimitatea ta.
— Gura.
— Nu vreau decaî t saă -ţi mulţumesc…
— Gura, repetaă el. Tu contezi. Asta este. Acum am ceva de
faă cut.
Dupaă plecarea lui, Fiona se aşezaă pe caă lcaî ie. Gura. Tu
contezi. Asta este. Sincer vorbind, meditaă ea, venind din
partea lui aceste cuvinte erau practic un poem de Shelley.
La vremea caî nd terminaă de aranjat biroul, cu masa de
lucru frumos pusaă sub fereastra care daă dea spre paă durea din
spate, ar fi fost îîn stare saă ucidaă pe cineva pentru un pahar
cu vin şi un fotoliu comod. Dar simţul ei de ordine nu i-ar fi
permis saă îîşi lase hainele îîn valize.
Localizaă dormitorul lui Simon, apoi pe Simon şi îîl îîntrebaă
unde îîşi putea pune hainele.
O surprinse saă vadaă patul faă cut – maă rog, oarecum.
Paturile caî inilor fuseseraă puse îîntr-un colţ, iar uşile dinspre
terasaă erau larg deschise, saă îîntre aer.
Se uitaă îîn debara, vaă zu caă el îîşi îîmpinsese hainele îîntr-o
parte ca saă -i facaă loc pentru ale ei. O saă aibaă nevoie de un
sertar, îîşi spuse ea. Douaă ar fi şi mai bine.
Se duse la servantaă şi o deschise cu prudenţaă . Constataă caă
o golise pentru ea. Era cu un pas îînaintea ei, îîşi spuse Fiona,
apoi îîşi îînaă lţaă capul, adulmecaă .
Laă maî ie?
Curioasaă , traversaă spre baie, apoi se laă saă pe rama uşii.
Recunoscu o baie proaspaă t curaă ţataă – mirosul de laă maî ie,
straă lucirea porţelanului, luciul bogat al nichelului periat.
Prosoapele ataî rnate ordonat, pe bare, îîi topiraă inima.
Probabil caă îînjurase la fiecare dat cu caî rpa, meditaă Fiona
dar, ei bine, îîn fond ea conta. Punct.
IÎşi puse hainele la loc, îîşi aşezaă obiectele de toaletaă , apoi
coborîî la el.
Simon staă tea îîn bucaă taă rie uitaî ndu-se afaraă prin uşa din
spate, la echipamentul pentru antrenamente.
— Unele dintre astea vor trebui îînlocuite, spuse el faă raă saă
se îîntoarcaă . Platforma este o nenorocire.
— Probabil caă ai dreptate. James şi Lori au plecat?
— Da. Lori a pus lucrurile îîn frigider şi ce mai era, m-a
rugat saă -ţi spun caă te sunaă maî ine. Le-am oferit o bere,
adaă ugaă el aproape apaă raî ndu-se. Dar s-au scuzat şi au plecat.
— Cred caă erau obosiţi şi ei.
— Da. Eu vreau o bere şi faleza.
— Sunaă perfect. Da-l drumul. Mai am doar ceva de faă cut şi
vin şi eu.
Simon se duse la frigider, îîl deschise şi-şi luaă berea.
— Saă nu cureţi nimic.
Fiona ridicaă maî na.
— Jur solemn.
— Ţi-l las pe Newman. Eu îîl iau pe ceilalţi.
Fiona îîncuviinţa din cap. Nu putea raă maî ne singuraă . Nici
maă car aici.
Aşteptaă paî naă placaă el, paî naă caî nd îîl auzi spunaî ndu-i lui
Newman saă stea, cu Fee. Apoi se aşezaă la bufetul lui şi
aşteptaă lacrimile care îîncepuseraă saă -i ardaă gaî tul.
Dar nu veniraă . Le reţinuse prea multaă vreme, îîşi daă du ea
seama. Le îîmpinsese îînapoi îîn toate aceste ore, iar acum se
blocaseraă pur şi simplu, îîncuiate îînaă untru, faă caî nd-o saă o
doaraă gaî tul, capul.
— IÎn regulaă , spuse ea tare şi se ridicaă . IÎn loc de bere, alese
o sticlaă cu apaă . Mai bine, îîşi spuse ea. Mai curat.
Paă şi afaraă , unde o aştepta credinciosul Newman.
— Haide la plimbare.
Newman se repezi imediat la ea, raă sucindu-se cu tot
corpul, frecaî ndu-se de ea.
— Ştiu, e un loc nou. E draă guţ, da? Mult spaţiu. O saă ne
simţim bine aici, o vreme. Ne descurcaă m noi. Ochii ei
depistaraă imediat locurile care aveau nevoie de flori, un loc
bun pentru o graă dinaă cu plante de bucaă taă rie.
Dar îîşi spuse caă nu era la ea, ca saă se joace cu locurile.
— Totuşi, n-ar strica mai multaă culoare, mai mult spaţiu
de stat afaraă . Maă miraă caă nu s-a gaî ndit la asta. Doar este
artist.
Fiona se opri caî nd ajunseraă la panta îînclinataă care ducea
la ţaă rm.
— Dar uitaă -te aici. E fabulos.
Treptele şerpuitoare, pline de farmec, duceau jos la plaja
îîngustaă şi deschisaă spre visaă toarea îîntindere de apaă . Stele
scaî nteiau pe apaă , accentuaî nd sentimentul de pace, de
intimitate. Simon se plimba de-a lungul malului, cu cei trei
caî ini adulmecaî nd nisipul şi pietrele şi valurile.
L-a lipsit asta, îîşi spuse ea, i-au lipsit plimbaă rile solitare, îîn
lumina amurgului, acolo unde paă maî ntul se îîntaî lneşte cu
marea, l-a lipsit foşnetul liniştit, subtil al valurilor la sfaî rşitul
zilei, dar renunţase la toate astea pentru ea.
Orice s-ar îîntaî mpla cu ei, îîntre ei, nu o saă uite niciodataă
asta.
Simon se opri, se uitaă îîn jos şi scoase dintr-o pungaă pe care
o ţinea prinsaă de curea, mingi de tenis. Le lansaă , una, douaă ,
trei, spre apaă – şi caî inii se repeziraă spre ele.
Ce-o saă mai putaă … Uluitor, îîşi spuse Fiona privind caî inii
îînotaî nd spre mingiile galbene, saă ltaă reţe.
Privind, auzi raî sul lui Simon îînaă lţaî ndu-se deasupra
zgomotului subtil al valurilor, deasupra liniştii – şi raî sul
acesta izgoni demonii.
Uitaă -te la ei, îîşi spunea ea. Uitaă -te caî t sunt de minunaţi, caî t
de perfecţi sunt. Baă ieţii mei.
Laî ngaă ea, Newman tremura tot.
— La naiba. Patru caî ini care put nu sunt mai raă u decaî t
trei. Du-te! Du-te, joacaă -te!
Newman se repezi îîn jos pe treptele şerpuitoare, fericit,
laă traî nd provocator. Simon aruncaă o a patra minge îîn aer, o
prinse şi apoi o aruncaă îîn apaă . Faă raă saă se opreascaă , Newman
saă ri dupaă ea.
Şi Fiona alergaă şi ea îîn jos, saă îîntre îîn joc.
IÎN CAMERA LUI DE MOTEL din apropierea aeroportului
din Seattle, Francis X. Eckle citea cel mai recent mesaj primit
de la Perry, sorbindu-şi whiskey-ul lui de searaă , cu cuburi.
Nu-i paă sa de ton, nu-i paă sa caî tuşi de puţin de ton. Cuvinte
îînsaă ca dezamăgit, control, concentrare, inutil, se iţeau din
context şi-i zgaî riau maî ndria. Ego-ul.
Plictisitor, îîşi spuse el şi faă cu scrisoarea ghemotoc.
Plictisitor, dojenitor şi enervant. Perry avea nevoie saă i se
aminteascaă cine se afla îîn îînchisoare şi cine, nu.
Asta era problema cu profesorii – şi ar fi trebuit saă ştie
asta, pentru caă fusese şi el profesor îînainte de a fi devenit ce
era acum. Plictisitor, dojenitor şi enervant.
Dar gata.
Acum el deţinea îîn maî inile sale puterea de viaţaă şi de
moarte.
IÎşi ridicaă o maî na, o studie. Zaî mbi la ea.
Sufla spaimaă caî nd vroia el, îîmpaă rţea durere, speranţaă şi îîn
final, capitulare.
Perry nu traă ise niciodataă iureşul acesta de putere şi
cunoaştere. Dacaă l-ar fi traă it, nu ar fi predat tot timpul
precauţia şi controlul – sau, aşa cum îîi plaă cea lui saă spunaă ,
„crima curataă ”.
Annette fusese cea mai satisfaă caă toare crimaă . Şi de ce, maă
rog? Pentru sunetul pumnilor saă i caî nd se afundau îîn carnea
ei, caî nd izbeau îîn oasele ei. Pentru caă simţea fiecare lovituraă ,
la fel ca şi ea.
Pentru caă existase saî nge – vederea lui, mirosul lui. Fusese
îîn stare saă priveascaă , saă studieze cum se formau vaî naă taă ile,
cum se umflau ca saă paă teze pielea şi saă savureze diferitele
nuanţe – de palme sau de pumni.
Ajunseseraă saă se cunoascaă unul pe celaă lalt, nu-i aşa?
Acordaî ndu-sș i timp pentru asta, îîmpaă rtaă şind durerea, faă cea
din ucidere un gest cu ataî t mai intim. Cu ataî t mai real.
Gaî ndindu-se la asta îînţelegea acum caă munca lui Perry
fusese faă raă saî nge, clinicaă , chiar detaşataă . Nu putea exista o
plaă cere autenticaă , faă raă un pic de pasiune. Singura dataă caî nd
Perry a deviat, caî nd şi-a permis saă fie cu adevaă rat violent şi
saî ngeros, nu a mai reuşit saă facaă faţaă .
Iar acum traă ia îîn celula aia.
Lataă de ce aceastaă accelerare gradualaă şi creativaă se
dovedea superioaraă , lataă de ce îîi era el superior, acum.
Era timpul, poate cu vaî rf şi îîndesat, decise el, saă rupaă orice
contact cu Perry. Nu mai avea nimic de îînvaă ţat de la aceastaă
sursaă şi nu avea nicio dorinţaă saă predea.
Revenindu-şi, se ridicaă saă ia de jos ghemotocul de haî rtie. IÎl
îîntinse la loc cu grijaă , îînainte de a pune scrisoarea îîn dosar,
alaă turi de celelalte.
IÎncepuse deja saă scrie o carte despre viaţa lui, epifania lui,
evoluţia lui, munca lui. Accepta ideea caă va fi publicataă
postum. IÎşi acceptase sfaî rşitul inevitabil, iar acceptarea faă cea
fiecare clipaă şi mai îîncaă rcataă de viaţaă .
Nu. Nu îînchisoarea. Nu, niciodataă îînchisoarea. IÎşi traă ise
deja viaţa îîntr-o îînchisoare auto-impusaă . Dar gloria, îîn final,
la inevitabilul final, va avea parte de glorie.
Acum îînsaă va raă maî ne o umbraă , strecuraî ndu-se spre şi
dinspre luminaă , neştiut, nepomenit. Sau ştiut doar de acelea
pe care le alegea el, de acelea care treceau de la viaţaă spre
moarte cu chipul lui îîn ochi.
O alesese deja pe urmaă toarea.
O altaă schimbare, îîşi spuse el. O altaă treaptaă a evoluţiei
sale. Şi îîn timp ce o studia, urmaă rind-o aşa cum un lup
urmaă reşte un iepure, se putea gaî ndi la ce va urma îîntre ei.
Ironia era deosebitaă şi ştia, ştia deja caă aceasta va adaă uga
un plus de fiori.
Apoi, nu dupaă multaă vreme, va urma Fiona.
Scoase ziarul, îîl despaă turi şi-şi plimbaă maî inile peste chipul
ei. Cu ea se va achita de obligaţia faţaă de Perry şi îîşi va plaă ti
astfel datoria cu vaî rf şi îîndesat.
Ea va fi ultima care va purta eşarfa roşie. Aşa era firesc,
decise el. Ea va fi piscul acestei etape a muncit lui.
Crescendo-ul lui, ca un final omagiu adus lui Perry.
Ştia deja caă ea îîi va procura cea mai mare plaă cere. Ea va
cunoaşte mai multaă durere, mai multaă groazaă decaî t toate
celelalte dinaintea ei.
Ah, ce va mai vorbi lumea caî nd o va raă pi, caî nd va pune
capaă t vieţii ei. Nu vor mai vorbi despre nimic altceva. Vor
vorbi şi vor tremura cu gaî ndul la cel care a ucis-o pe
supravieţuitoarea lui Perry.
Ucigaşul Cu Eşarfaă , IÎI. UCE IÎI.
Acronimul îîl faă cu saă chicoteascaă , saă scuture din cap.
IÎl faă cu saă se îînfoaie îîn pene.
Dupaă ce Fiona va zaă cea îîn mormaî ntul superficial pe care o
va forţa saă şi-l sape singuraă , UCE IÎI nu va mai exista. Va
deveni altceva, cu totul altceva, îîşi va gaă si un alt simbol caî nd
se va lansa spre cea de a doua treaptaă a muncit lui.
IÎntr-un fel, îîşi spuse el mai sorbind puţin whiskey, Fiona
va îînsemna sfaî rşitul şi îînceputul lui.
MANTZ PUSE RECEPTORUL la loc şi izbi cu pumnul îîn
masaă .
— Cred caă am dat de ceva.
Tawney îîşi ridicaă privirea din monitor.
— Ce-ai spus?
— Am verificat personalul îînchisorii, angajatșii permanenţi
şi pe cei venind de la agenţii din afaraă . Existaă un anume
Francis X. Eckle, predaă la College Place – cu studii de Englezaă ,
scriitor. A faă cut patru stagii de instruire la îînchisoare, îîn
ultimii doi ani şi jumaă tate. La sfaî rşitul iernii nu s-a mai
îîntors la muncaă . A comunicat îîn scris caă se retrage,
pretextaî nd o urgenţaă îîn familie.
— Ai verificat asta?
— De fapt, nici nu are familie – nu una îîn sens tradiţional.
A intrat îîn sistemul parental de la vaî rsta de patru ani. Şi-a
desfiinţat şi numaă rul de mobil şi pe cel de acasaă .
— Mai culege informaţii. Gaă seşte-i pe cei care s-au ocupat
de cazul lui, cautaă date despre familiile care l-au adoptat. Are
dosar penal?
— Categoric nu. Nu are rude, nu are soţie, nu are copii.
Deşi vocea ei raă maî nea calmaă , îîn ochi îîi scaî nteia instinctul de
vaî naă tor.
— Perry s-a îînscris la toate cursurile lui din îînchisoare.
Am verificat caă rţile de credit ale lui Eckle. Nimic, din
ianuarie. Nicio intrare, dar nici nu le-a anulat. Parcaă a
dispaă rut.
— Da, parcaă a dispaă rut. Poate caă a murit.
— Tipul aă sta îîmi spune ceva, Tawney. Ascultaă , ştiu caă vrei
saă iei legaă tura cu Bristow, azi sau maî nie, dar eu zic caă trebuie
saă verificaă m pista asta, saă staă m de vorbaă cu oamenii care-l
cunosc.
— Bine. Haide saă -i verificaă m conturile îîn bancaă , saă vedem
dacaă poţi afla mai multe. Profesor de englezaă , zici?
— Faă raă post fix. Necaă saă torit, locuieşte singur, patruzeci şi
doi de ani. Administratorul cu care am vorbit spunea caă
Eckle era genul care îîşi faă cea treaba, nu faă cea valuri. Nu mi-a
putut numi nici vreun prieten şi e vorba de o şcoalaă micaă ,
Tawney.
Scaî nteia se aprinse şi îîn ochii lui Tawney.
— Daă telefoanele necesare. Ne pregaă tim de drum.
SIMON ACOPERI cu o prelataă scrinul aproape terminat.
Gestul îîl faă cu saă se simtaă ca un prost, dar nu vroia saă -l vadaă
Fiona, sau saă -l îîntrebe ce e cu el. Poate caă nu vroia saă se
gaî ndeascaă ataî t de profund la faptul caă îîl faă cea pentru ea,
doar pentru caă ea îîşi dorise unul.
Fusese destul de ciudat saă se trezeascaă şi saă îîşi dea seama
caă ea era acolo. Nu îîn pat, fireşte, se gaî ndea el îîn timp ce
adaă uga un al treilea strat de lac la lavoarul lui din buturugaă .
Dacaă soarele era sus, aşa era şi Fiona. Doar caă era acolo, îîn
casa lui, îîn spaţiul lui.
Baia lui mirosea a ea, aşa cum bucaă taă ria mirosea a cafeaua
pe care o pregaă tise ea îîn timp ce el mai zaă bovea îîncaă îîn pat.
Dar care era ciudaă ţenia? Caă se simţea perfect, aşa.
Continuase saă se simtaă bine şi caî nd deschisese un sertar,
dupaă o linguraă şi gaă sise tacaî murile organizate pe categorii.
Se gaî ndise, privind îîn jur, caă şi bucaă taă ria era mai ordonataă
– dar cum nu ştia sigur cum o laă sase, nu insistaă .
La vremea la care el era gata saă se apuce de treabaă , ea
hraă nise caî inii, faă cuse cu ei o micaă şedinţaă de antrenament,
aranjase şi udase florile.
Auzi maşinile celor care veneau la prima ei şedinţaă şi se
aşezaă deliberat cu faţa spre terasa atelierului, ca saă vadaă cine
cobora.
Potrivise volumul radioului ca saă o poataă auzi decaî t ar fi
strigat – şi acesta era un sacrificiu. Dar raă masei netulburat şi
singur, de-a lungul şedinţelor ei din cursul dimineţii.
Paî naă şi Jaws îîl paă raă sise.
Ceea ce era bine – mai bine decaî t bine. Nu trebuia saă -şi
mai facaă griji caă o saă se pomeneascaă cu paă r de caî ine îîn lacul
de mobilaă sau saă ignore beţele şi mingiile laă sate la picioarele
lui sau privirile acelea rugaă toare, de invitaţie la joacaă .
Reuşise saă taie mai multe piese, saă îîncleieze caî teva
elemente şi acum, caî nd ceasul din perete araă ta abia
îînceputul amiezii, aplicase îîncaă un strat lavoarului, care
scotea îîn evidenţaă pigmentul bogat al lemnului,
accentuaî ndu-i nuanţele.
Cu coada ochiului surprinse momentul şi se opri saă
priveascaă apropierea ei şi a caî inilor.
— Lasaă -i afaraă , da? Chestia asta e umedaă îîncaă . Se scuturaă o
dataă şi o saă fie paă r peste tot.
— Aşezat. Staţi. Am vrut doar saă vaă d dacaă nu vrei un
sandviş sau…
Fiona se opri, zgaî indu-se. Şi Simon avu marea satisfacţie
de a o vedea efectiv cu gura caă scataă .
— Dumnezeule Mare, asta e buturuga? Buturuga mea?
Acum e a mea.
— E uluitoare! Din instinct, îîntinse degetele saă o atingaă .
Simon îîi arse una peste ele, saă i le îîndepaă rteze.
— Ah. Bine, scuze, e udaă . Este cu fundul îîn sus. Aşa o saă
stea. Fireşte. Vaî raî ndu-şi maî inile îîn buzunarele de la spate ca
saă le ţinaă departe de atingere. Fiona îîncepu saă dea ocol
spaă laă torului.
— Raă daă cinile formeazaă baza, suportul cuvei, ca saă paraă ca
ceva care a crescut îîntr-o paă dure fermecataă . Cine s-a gaî ndit
caă nişte raă daă cini de copac pot araă ta ataî t de nemaipomenit?
Maă rog, tu. Dar cuva? Din ce e cuva?
— Dintr-un lemn noduros. L-am gaă sit cu luni îîn urmaă .
Avea nevoie de un postament corespunzaă tor.
— Culoarea e minunataă . Ca un sirop transparent. Este
minunat, Simon. Ştiam caă o saă iasaă ceva interesant, dar nu
am ştiut caă o saă fie aşa de frumos.
Laudele exagerate îîl faă ceau invariabil saă -şi piardaă
cumpaă tul. Dar îîn mod ciudat, îîn faţa îîncaî ntaă rii aceleia uluite
de pe chipul ei, simţi doar satisfacţie.
— IÎncaă nu e gata.
— Şi ce-o saă faci cu el, caî nd o saă fie gata?
— Nu ştiu. Ridicaă din umeri, pentru caă se surprinsese caă ar
fi vrut saă i-l ofere ei. I se potrivea neîîndoios.
— Poate-l vaî nd, poate-l paă strez.
— O saă te simţi ca vraă jit de fiecare dataă caî nd o saă te speli
pe maî ini. Niciodataă nu o saă maă mai uit la o buturugaă ca paî naă
acum. Dumnezeule, saă vezi caî nd o saă afle lumea, spuse ea,
raî zaî nd la gaî ndul acesta. Oricum mai am vreo douaă ore paî naă
la prima şedinţaă din dupaă amiaza asta. Dacaă ţi-e foame, pot
saă -ţi fac un sandviş.
Simon se gaî ndi la sandviş şi la ea.
— Ascultaă , nu vreau saă aştepţi dupaă mine, pentru caă dacaă
faci asta, o saă îîncep saă vreau saă aştepţi dupaă mine.
Fiona taă cu o clipaă .
— Ştii, îîn mod ciudat, te îînţeleg perfect. Bine, haide saă
facem un taî rg.
— Ce fel de taî rg?
— Eu îîţi fac un sandviş iar tu o saă -mi faci nişte stinghiuţe
din lemn. Mi-am notat lungimile pe care le vreau.
Scoase lista şi i-o daă du. Simon se îîncruntaă , citind.
— Pentru ce sunt?
— Pentru mine, zaî mbi ea.
— Bine. Dar nu mi-ai dat grosimea.
— Ah. Hmm. Cam aşa? Fiona îîşi apropie degetul mare de
araă taă tor.
— Cam un sfert de centimetru. Din ce fel de lemn?
— Ce fel de lemn – ce gaă seşti pe-aici.
— Finisajul?
— Iisuse, ce de decizii. Simplu. Faă raă nimic.
— Bine. Maă ocup de ele, caî nd termin cu asta.
— Excelent.
Funcţiona perfect aşa, se gaî ndea Simon ceva mai taî rziu.
Primise un sandviş faă raă saă fie nevoit saă şi-l pregaă teascaă şi nu
se îîncurcau unul pe celaă lalt îîn timp ce lucrau. Juraă maî nt
solemn sau nu, ea faă cea curat dupaă el.
— Subtil. O vaă zu spaă laî nd terasa şi caî nd constataă caă uitase
saă -şi aprovizioneze frigiderul din atelier şi intraă îîn bucaă taă rie
dupaă ceva de baă ut, straă lucirea din frigiderul lui aproape caă -l
orbi.
Auzi zgomotul dubios al maşinii de spaă lat rufe.
Foarte bine, o saă facaă un nou taî rg. O saă -i construiascaă nişte
echipamente noi, pentru antrenamente, caî nd o saă aibaă ceva
timp.
Caî nd ieşi afaraă , o vaă zu faă caî nd paşi prin curtea din spate, cu
mobilul la ureche. S-a îîntaî mplat ceva, îîşi spuse el şi se porni
spre Fiona.
— Da, sigur, e perfect. Mulţumesc caă m-ai sunat. Sincer.
Bine. La revedere. Şi îînchise.
— Agentul Tawney. A vrut saă treacaă azi pe aici, dar au
altceva de faă cut. Cred caă au dat de un fir. A avut el grijaă saă nu-
mi spunaă , dar eu cred caă au dat de un fir. Paă rea prea calm.
— Prea calm?
— Deliberat calm. Fiona îîşi frecaă podul palmei îîntre saî ni,
aşa cum faă cea caî nd se lupta saă fie calmaă .
— Ca şi cum nu vroia saă arate surescitare sau interes,
explicaă ea. Poate caă speculez, dar asta este senzaţia mea. Şi
nu mi-a spus nimic pentru caă nu a vrut saă reacţionez exact
aşa cum reacţionez acum.
IÎnchise ochii, inspiraă adaî nc.
— Este bine caă am o dupaă -amiazaă îîntreagaă ocupataă . Nu maă
pot laă sa obsedataă de asta.
— Ba da, poţi. Asta faci. IÎntinse maî na îîn spatele ei, o trase
de coadaă şi schimbaă intenţionat subiectul.
— IÎmi speli rufele, maă mico?
— Mi le spaă l pe ale mele, raă spunse ea cu afectare. Poate caă
or fi şi vreo douaă , trei de-ale tale, ca saă umple maşina.
Şi se îîndepaă rtaă , cu pumnii straî nşi îîn dreptul coapselor.
— Am devenit deja radicalaă . Am schimbat aşternutul.
Simon scuturaă din cap, continuaî nd saă meargaă – şi o faă cu saă
raî daă .
TAWNEY Şi PARTENERA lui îîncepuraă cu ultima reşedinţaă a
lui Eckle, o claă dire micuţaă , cu trei nivele, la o distanţaă de
parcurs pe jos paî naă la campus. Baă turaă la apartamentul cu
numaă rul 202 dar nu le raă spunse nimeni.
— Exceptaî nd o uşaă care se craă paă puţin, îîn partea cealaltaă a
holului.
Domnişoara nu-i acasaă .
Domnişoara?
S-a mutat acum douaă saă ptaă maî ni. Craă paă tura se deschise
mai mult. Era taî naă raă , primul ei apartament. Ce doriţi?
Amaî ndoi agenţii îîşi scoaseraă legitimaţiile. Şi uşa se
deschise acum larg de tot.
FBI! Vocea ei sunase ca şi cum ar fi spus Moş Crăciun!
Tawney aprecie femeia cam îîn jur de şaptezeci de ani, cu
ochi straă lucitori, ca de pasaă re, dupaă ochelarii cu ramaă de
argint.
— Ador filmele cu FBI de la TV. Le urmaă resc pe toate. Şi
show-urile cu poliţişti. A paă ţit ceva fetiţa asta? Nu-mi vine saă
cred. Este prietenoasaă şi politicoasaă . Curataă , chiar dacaă se
îîmbracaă aşa cum se îîmbracaă toate, acum.
— De fapt speram saă vorbim cu Francis Eckle.
— Ah, el aplecat dupaă Craă ciun. Mama lui s-a îîmbolnaă vit.
Sau cel puţin aşa a spus. Pariez caă a intrat îîntr-un program de
protecţie a martorilor. Sau caă este un ucigaş îîn serie. S-ar
potrivi, ca tip.
Mantz ridicaă din spraî ncene.
— Doamna…?
— Hawbaker. Stella Hawbaker.
— Doamnaă Hawbaker, putem intra saă staă m puţin de
vorbaă ?
— Ştiam eu caă era un tip ciudat. Şi doamna Hawbaker
îîntinse un deget spre ei. Intraţi. Puteţi lua loc, le spuse ea
ducaî ndu-se saă stingaă televizorul. Eu nu beau cafea, dar am
puţinaă , pentru caî nd vine vreunul dintre copiii mei saă maă
vadaă . Am şi dulciuri.
— Nu vaă deranjaţi, spuse Tawney. Ziceaţi caă domnul Eckle
a plecat dupaă Craă ciun?
— IÎntocmai. IÎl vedeam caă raî nd valize, pe la mijlocul zilei,
caî nd îîn afaraă de mine nu mai e nimeni aici. Aşa caă l-am
îîntrebat, „Plecaţi îîntr-o excursie?” Iar el mi-a zaî mbit, aşa
cum face el, faă raă saă te priveascaă îîn ochi şi mi-a raă spuns caă
trebuia saă plece saă o îîngrijeascaă pe mama lui care caă zuse şi
faă cuse fracturaă de col femural. Dar îîn trei ani caî t a stat aici,
nu a pomenit niciodataă de mama lui. Oricum, abia dacaă
scotea douaă vorbe. Un om discret, adaă ugaă ea daî nd din cap.
Asta se spune despre oamenii care se duc şi ciopaî rţesc alţi
oameni, cu toporul. Caî t de liniştiţi şi de discreţi erau.
— A spus cumva unde locuia mama lui?
— A spus, pentru caă l-am îîntrebat eu de-a dreptul.
Locuieşte îîn Columbus, Ohio. Acum ia spuneţi-mi – şi araă taă
din nou cu degetul spre ei – dacaă avea o mamaă acolo, pe
coasta de est, cum de nu s-a mai dus niciodataă paî naă atunci saă
o vadaă , sau cum de nu a venit ea niciodataă aici, saă îîl vadaă ?
IÎşi lovi uşor nara, cu degetul.
— Miroase ciudat. Şi miroase şi mai ciudat caă nu s-a mai
îîntors. Şi-a laă sat mobila – sau cea mai mare parte din ea,
dupaă caî te am îînţeles de la proprietar care a venit îîn final saă
elibereze locul. Alte lucruri nu prea a mai laă sat, deşi ştiu caă
avea multe laă zi cu caă rţi – pe care nu le-a luat cu el. Probabil
caă le-a vaî ndut prin internet sau cine ştie.
— Sunteţi o persoanaă vigilentaă , doamnaă Hawbaker.
Femeia acceptaă comentariul lui Tawney cu un zaî mbet
şiret.
— IÎntr-adevaă r, dar cum lumea nu le acordaă prea multaă
atenţie doamnelor îîn etate, am dat uitaă rii totul. IÎn ultimele
douaă luni îîl vaă zusem caă raî nd cutii pentru poştaă sau teancuri
cu pungi pentru poştaă şi îîntorcaî ndu-se cu maî na goalaă . Şi mi-
am îînchipuit caă îîşi vindea caă rţile şi ce-o mai fi avut pe acolo.
Saă facaă bani. Pun pariu. Pe ianuarie nu şi-a plaă tit chiria. Şi
dacaă tot am stat de vorbaă cu proprietarul despre asta, am
aflat caă şi-a paă raă sit slujba şi şi-a scos toţi banii din bancaă .
Paî naă la ultimul penny.
Ochii aceia mari deveniraă şireţi.
— Maă aşteptam saă ştiţi asta.
— Avea prieteni, vizitatori? Avea vreo prietenaă ? îîntrebaă
Mantz.
Doamna Hawbaker scoase un sunet ironic.
— O dataă nu l-am vaă zut cu o femeie – sau cu un baă rbat
maă car, dacaă era dintr-aă ia. Nu era firesc. Politicos, da, trebuie
saă recunosc asta. Vorbea frumos, dar n-ar fi scos un cuvaî nt
dacaă nu îîncepeai tu primul. Ce a faă cut?
— Ne intereseazaă doar saă vorbim cu el.
Femeia daă du din cap „cu îînţelepciune.
— Este ce numiţi voi „o persoanaă de interes” ceea ce
îînseamnaă de obicei caă este suspectat de a fi faă cut ceva raă u.
Avea o maşinuţaă dintr-alea compacte. IÎn ea şi-a îîncaă rcat
toate lucrurile, îîn ziua îîn care a plecat. Şi acum o saă vaă mai
spun ceva, pentru caă sunt baă gaă cioasaă şi pentru caă am stat de
vorbaă cu proprietarul, despre asta. O singuraă fotografie nu
avea îîn casaă , sau o scrisoare sau o vedere. Nici prin cap nu i-a
trecut saă se mai îîntoarcaă vreodataă aici, vaă spun eu. Şi nici n-a
plecat saă o îîngrijeascaă pe mama lui cu fracturaă de col. Dacaă a
avut vreodataă o mamaă , probabil caă a omoraî t-o îîn somn.
Afaraă , Mantz deschise cu foc uşa maşinii.
— Asta da femeie perspicace.
— Eu nu cred caă Eckle şi-a omoraî t mama îîn somn, de
vreme ce îîn dosarul lui scrie caă aceasta a dispaă rut caî nd avea
el opt ani.
— L-a prins perfect, Tawney. Dacaă nu este el subiectul
nostru necunoscut, îînseamnaă caă eu dansez la baraă , la Las
Vegas.
— Ai picioare frumoase, Erin, dar şi eu cred la fel. Haide saă
vorbim cu proprietarul, saă vedem apoi ce putem afla de la
colegiu, dupaă care cred caă o saă mai facem o vizitaă la
îînchisoare.
CAPITOLUL DOUAĂ ZECI ŞI PATRU
Fiona spera ca îîntr-o zi saă simtaă şi altceva îîn afaraă de
groazaă , caî nd îîl va vedea pe Davey intraî nd pe aleea ei.
— Ah-ah, avem probleme, spuse unul dintre clienţii ei şi
Fiona reuşi un zaî mbet forţat.
— Nu-ţi face griji, am relaţii. Jana, vezi cum umblaă Lotus îîn
cerc? Ce-ţi spune asta?
— Ah, a intrat îîntr-un bazin cu mirosuri?
— Posibil. Poate caă îîncearcaă o nouaă evaluare, lucreazaă .
Poate caă a descoperit un alt miros şi îîncearcaă saă -l localizeze.
Trebuie şi tu saă faci la fel. Lucreazaă cu ea. Ajut-o saă se
concentreze. Uitaă -te la coada ei, la blana zburlitaă de pe
grumaz, ascultaă -i respiraţia. Fiecare reacţie îînseamnaă ceva,
iar ale ei pot fi diferite de, saă zicem, reacţiile caî inelui lui
Mike. Maă îîntorc imediat.
Se îîndepaă rtaă cu inima bubuindu-i tot mai tare îîn coaste, cu
fiecare pas pe care-l faă cea îîn îîntaî mpinarea lui Davey.
— Iartaă -maă caă ţi-am îîntrerupt şedinţa – dar nu sunt* veşti
proaste. Caî t mai ai?
— Cincisprezece, douaă zeci de minute. Ce…
— Nu sunt veşti proaste, repetaă el. Dar nu vreau saă
discutaă m cu spectatori. Pot aştepta. Probabil caă am calculat
eu greşit.
— Nu, ar fi trebuit saă terminaă m, dar grupul mi-a solicitat
un antrenament îîncrucişat, pentru caă utarea unui cadavru.
Sunt numai patru şi aveam timp, aşa caă … Fiona ridicaă din
umeri.
— Du-te îînapoi la ei. Te superi dacaă asist?
— Caî tuşi de puţin.
— Fee? Jena îîi faă cu semn, apoi ridicaă maî inile, frustrataă .
— Nu reuşeşte şi este derutataă şi îîn sfaî rşit, plictisitaă . O saă
mai lucraă m acasaă la asta. IÎi place şi o saă reluaă m totul, la rece.
Concentreazaă -te, îîşi spuse Fiona.
— Nu sunteţi acasaă , aici. Nu uita, un loc nou, îîmprejurimi
noi, probleme noi.
— Caî t se poate de adevaă rat. Ştiu caă ai mai spus asta, dar
dacaă reuşim, de fiecare dataă caî nd o saă iasaă la o acţiune de
caă utare o saă se afle îîntr-un loc nou.
— Absolut. De aceea, cu caî t are mai multaă experienţaă , cu
ataî t mai bine. IÎnvaţaă repede. Este deşteaptaă şi dornicaă , dar
astaă zi nu îîi merge – şi simte şi frustrarea ta. Primul lucru,
relaxeazaă -te.
Faă şi tu la fel, îîşi spuse Fiona şi se uitaă îîn spate, unde Davey
se oprise saă priveascaă .
— IÎntoarce-te îîn locul de unde a îînceput saă meargaă îîn cerc
şi şi-a pierdut interesul. Reîîmprospaă teazaă -i mirosul,
recompenseaz-o, restabileşte-i starea de spirit. Dacaă totuşi
nu reuşeşte şi nu reuşeşte astaă zi, las-o saă gaă seascaă obiectul şi
recompenseaz-o.
Formau o echipaă bunaă , îîşi spuse Fiona, raă maî naî nd îîn urmaă .
Dar partenerul uman tindea saă obţinaă rezultate imediate.
Totuşi, investea timp şi energie îîn asta şi avea o relaţie
puternicaă cu caî inele saă u.
Se îîntoarse spre Mike şi ciobaă nescul lui australian,
saă rbaă torind gaă sirea. Caî inele acceptaă fericit premiul îîn
maî ncare şi laudele, îînainte ca Mike saă -şi punaă maă nuşile de
plastic şi saă retragaă cilindrul care conţinea fragmente de
oase de om.
Bine lucrat, îîşi spuse Fiona. Iar cel de al treilea elev al ei îîşi
ţinea îîn sus botul şi coada, ceea ce-i spunea caă îîn curaî nd va
gaă si sursa mirosului.
IÎntr-o zi, se gaî ndea Fiona, unul sau chiar toţi aceşti caî ini ar
putea raă spunde unui apel, saă caute îîn paă dure, pe dealuri, pe
caî mpii, pe straă zile unui oraş, dupaă raă maă şiţe umane. Şi
gaă sirea lor va ajuta familiile şi poliţia ca saă -i gaă seascaă pe cei
raă spunzaă tori.
Cadavre, se gaî ndea ea, ca cel al Annettei Kellworth.
Aruncate cu cruzime sub caî teva picioare de paă maî nt, laă sate
acolo ca nişte jucaă rii stricate, îîn timp ce autorul crimei vaî na
o nouaă pradaă .
Oare va mai fi o alta? Şi mai aproape? Va fi chemataă
unitatea ei îîn acţiunea de caă utare? se îîntreba dacaă ar putea
face asta, dacaă şi-ar putea duce unul dintre preţioşii ei caî ini
saă caute un cadavru care ar fi putut fi al ei.
Ar putea fi al ei, dacaă omul pe care nici maă car nu-l
cunoştea era laă sat saă -şi vadaă de drumul lui.
— L-a gaă sit! strigaă Jena îîn timp ce se apleca saă o
îîmbraă ţişeze pe Lotus. A reuşit!
— Grozav!
Nu erau veşti proaste, îîşi spuse din nou, îîn timp ce punea
la loc uneltele pentru antrenament. Scoase din frigider caî te o
Cola, pentru amaî ndoi.
— Bine, spuse ea, daă -i drumul.
— Federalii au dat de un fir. Cred caă este unul puternic.
— Un fir. Genunchii îîncepuraă saă -i tremure. Se prinse cu o
maî naă de un scaun din dreptul pultului, ca saă raă maî naă îîn
picioare. Ce fel de fir?
— Cautaă un individ anume, unul care a avut contact cu
Perry, îîn îînchisoare. Un instructor din afaraă . Un profesor de
englezaă de la College Place.
— IÎl cautaă ?
— Da. Şi-a paă raă sit slujba, şi-a îîmpachetat nişte lucruri şi a
plecat undeva îîntre Craă ciun şi Anul Nou. Şi-a lichidat contul
îîn bancaă , nu şi-a mai plaă tit chiria. Federalii spun caă se
potriveşte profilului. Problema este caă de aproape un an de
zile nu a mai luat legaă tura cu Perry – dupaă caî t au putut ei
verifica. Cam de multişor.
— Este raă bdaă tor. Perry. Este un tip raă bdaă tor.
— Federalii pun acum presiune pe Perry. IÎncearcaă saă afle
caî t de mult ştie el. Şi fac saă paă turi îîn trecutul tipului aă stuia.
Ceea ce ştim de la ei este caă e un singuratic. Nu are relaţii, nu
are familie. Mama lui era dependentaă de droguri, aşa caă a
fost îîn sistem îînainte ca ea saă disparaă , caî nd el avea şapte ani.
— Mama, ca motivaţie, şopti Fiona îîn timp ce speranţa şi
spaima clocoteau îîn ea, îîntr-o fierturaă amestecataă . Ca şi
Perry.
— Au asta îîn comun. Davey scoase un fax din buzunar, îîl
despaă turi.
— Ţi se pare cunoscut?
Fiona studie fotografia îîn facsimil, chipul obişnuit, barba
îîngrijitaă , profesoralaă , paă rul uşor vaî lvoi.
— Nu. Nu, nu îîl cunosc. Nu îîl cunosc. Chiar e el?
— Pe el îîl cautaă . Nu îîi spun suspect. Sunt atenţi saă nu o
facaă . Dar ascultaă -maă pe mine, Fiona, ei cred caă el este tipul şi
nu se ocupaă decaî t de el. Davey o frecaă uşor pe umaă r.
— Vreau saă ştii caă se ocupaă numai de el.
— Cine este?
— Francis Eckle. Francis Xavier Eckle. Vaî rstaă , îînaă lţimea,
greutatea, complexul, toate sunt trecute îîn fax. Vreau saă
paă strezi fotografia asta, Fee. Poate caă şi-a schimbat
îînfaă ţişarea. Şi-a ras barba, şi-a vopsit paă rul.
Aşa caă vreau s-o paă strezi şi dacaă vezi pe cineva care aduce
caî t de caî t cu tipul aă sta, nu ezita. Sunaă -maă .
— Fii liniştit, aşa o saă fac. Chipul îîi ardea îîncaă îîn minte. Ai
spus caă a fost profesor.
— Da. Dosarul lui e clar. A avut o copilaă rie grea, dar nu a
faă cut valuri – cel puţin nu îîn dosar. Vor vorbi cu asistenţii
paternali care l-au avut îîn grijaă . Au îînceput deja, au stat de
vorbaă cu supervizorii, cu colegii de muncaă , cu vecinii. Paî naă
acum nu a apaă rut nimic îîn biografia lui la care saă te uiţi de
douaă ori, dar…
— Oamenii pot fi dresaţi. Ca şi caî nii. Pot îînvaă ţa
comportamentul bun sau pe cel raă u. Depinde doar de
motivaţie şi de metode.
— IÎl vor prinde, Fee. Davey îîşi puse maî inile pe umerii ei, îîi
scuturaă uşor, privind-o îîn ochi. Trebuie saă crezi asta.
Pentru caă simţea nevoia saă creadaă , se repezi la Simon, la
atelier.
Simon era la strung, cu muzica la maxim, cu strungul
torcaî nd, îîn timp ce el scobea şi netezea bucata de lemn
deschisaă la culoare, pe care o avea îîn maî ini.
Un bol, pricepu ea, unul dintre bolurile acelea adorabile pe
care le faă cea el, cu un lustru şi o texturaă ca maă tasea şi cu o
grosime care putea concura cu o ţesaă turaă .
IÎl privi cum se îîntorcea şi se apleca, îîncercaî nd saă raă maî naă
caî t mai liniştitaă .
Simon opri motorul.
— Ştiu caă eşti aici, respiraî ndu-i aerul.
— Iartaă -maă . Tu de ce nu-ţi paă strezi din ele? Ai avea nevoie
de un bol de douaă ori mai mare ca aă sta, pentru bufetul din
bucaă taă rie, pentru fructe de sezon.
Simon îîşi scoase antifoanele şi ochelarii de protecţie şi
raă mase pe loc.
— Pentru asta ai venit? Şi se uitaă îîn jos, la picioare, unde
Jaws tocmai îîi laă sa o bucataă de lemn.
— Uite ce-ai declanşat.
— IÎi scot la joacaă îînainte de şedinţa urmaă toare. Simon,
uite. Şi îîi îîntinse faxul.
Limbajul trupului se schimbaă . IÎn alertaă , reflectaă ea.
— Au pus maî na pe el?
Fiona scuturaă din cap.
— Dar îîl cautaă şi… Davey a spus caă … ei cred caă … Trebuie
saă maă aşez.
— Ieşi afaraă , la aer.
— Nu-mi simt picioarele. IÎncercaî nd saă raî daă , o porni
poticnindu-se îînapoi şi se laă saă jos, pe terasa atelierului.
IÎn caî teva secunde, Simon veni la ea cu o sticlaă cu apaă .
— Daă -mi-l mie. Aruncaă apa peste ea şi-i smulse faxul din
maî naă .
— Cine este nenorocitul aă sta?
— Nimeni. Un Oarecare Domn X, doar caă nu chiar. Unde e
funia? Aduceţi funia! Toţi cei patru caî ini îîncetaraă saă -şi mai
vaî re boturile şi trupurile îîn ea şi se repeziraă afaraă .
— Asta o saă le ia caî teva minute. A venit Davey saă -mi spunaă
ce le-au spus federalii. IÎl cheamaă Francis Xavier Eckle, îîncepu
Fiona.
Simon continuaă saă studieze fotografia, ascultaî nd-o. Caî nd
caî inii se îîntoarseraă – Newman cel puternic pe post de
caî ştigaă tor – Simon luaă funia.
— La joacaă , le ordonaă el şi aruncaă funia caî t mai departe. Ei
nu verificaă oamenii îînainte de a-i laă sa saă lucreze îîn puşcaă rie?
— Ba da, desigur. Presupun, adaă ugaă ea, dupaă o clipaă .
Problema este caă nu aveau ce gaă si. Cel puţin paî naă acum. Dar
a avut contact cu Perry iar acum îîşi schimbaă
comportamentul. Drastic. Probabil caă ei ştiu deja mai multe.
Mai multe decaî t i-au spus şerifului, sau mai multe decaî t a
putut Davey saă -mi spunaă mie. Maă uit la poza asta pentru caă
Tawney vrea saă maă uit la ea.
— Predaă la un colegiu mic, speculaă Simon. Se uitaă la fetele
cu picioare lungi, care probabil caă nu îîi îîntorc privirile. Mai e
îîncaă mult, de la un tip obişnuit la copia la indigou a lui Perry.
— Nu chiar ataî t de mult, dacaă predilecţia a existat
îîntotdeauna, dacaă cheia era îîn contact dar nu a ştiut cum saă o
îîntoarcaă , saă porneascaă motorul. Sau nu a avut taă ria saă o facaă .
IÎn fond ea aşa îîi dresa pe caî ini, nu? Recunoscaî nd sau
descoperindu-le potenţialuri ascunse, exploataî nd porniri
inhibate sau canalizaî ndu-le pe cele vizibile, modificaî ndu-le
sistematic comportamentul.
— IÎnainte vorbeai despre importanţa motivaţiei, îîi
reaminti ea. Şi aveai dreptate. Este posibil ca Perry saă fi gaă sit
motivaţia exactaă … joaca… exactaă , recompensa exactaă .
— Şi-a dresat îînlocuitorul.
— A predat acolo îîn patru raî nduri, adaă ugaă ea şi Perry s-a
îînscris la toate cursurile lui. Este un cameleon, Perry. Se
adapteazaă . Se adapteazaă îîn îînchisoare, faă caî ndu-şi programul,
ţinaî ndu-şi capul plecat. Cooperaî nd. Aşa caă devine, îîntr-un
fel, din nou un om obişnuit.
— Iar ei nu mai sunt ataî t de vigilenţi? sugeraă Simon.
Posibil.
— Este un studios îîn arta observaţiei. Aşa îîşi alegea
victimele şi aşa a scaă pat ataî ta vreme. Probabil caă paî ndea şi
renunţa la zeci de femei îînainte de a o alege pe cea pe care
avea saă o raă peascaă . Urmaă rindu-le, studiindu-le
comportamentul, tipul de personalitate.
— Mutaî ndu-se îîn altaă parte, dacaă nu corespundeau
suficient cu nevoile lui.
— Şi apreciind factorii de risc. Poate caă asta este prea
pasivaă şi nu reprezintaă o provocare suficientaă pentru el, sau
asta este prea haoticaă şi dificil de ţintuit.
Fiona îîşi frecaă maî inile îîntre saî ni, de coapsaă – nu putea sta
liniştitaă .
— Ştie ce saă caute la oameni. De aceea a reuşit saă omoare
ataî tea femei, saă circule şi saă raă peascaă altele.
IÎnţeleg asta. Eu pot spune, de obicei, dacaă un caî ine va
raă spunde unei dresuri avansate, sau dacaă el şi staă paî nul lui
vor forma o echipaă sudataă . Sau dacaă le este mai bine doar ca
simple animale de companie. Poţi vedea potenţialul dacaă ştii
unde şi cum saă te uiţi – şi poţi îîncepe saă modelezi acest
potenţial. Perry ştie unde şi cum saă se uite.
Poate caă ea simţea doar nevoia saă creadaă asta, îîşi spuse
Simon, dar era al naibii de convingaă toare.
— Deci tu crezi caă Perry a vaă zut, saă zicem, potenţialul îîn
tipul aă sta?
— Posibil. Sau poate caă acest Eckle s-a apropiat de Perry.
Nimeni nu este cu adevaă rat imun la flataţii, caî nd vine vorba
de meseria lui. Ori, a ucide era meseria lui Perry. Dar
indiferent cum s-a îîntaî mplat, caî nd au intrat îîn contact Perry
a ştiut cum saă îînceapaă saă -l modeleze. Şi, Simon, eu cred –
dacaă aşa a fost – caă plata pentru aceastaă pregaă tire, pentru
aceastaă modelare, sunt eu.
Fiona se uitaă din nou la fotografie.
— Vrea saă maă ucidaă pe mine ca saă -l raă splaă teascaă pe Perry
pentru faptul caă i-a recunoscut şi i-a educat potenţialul.
Caî inele lui Perry, concluzionaă Simon, care vrea saă -şi
mulţumeascaă staă paî nul.
— Perry nu va primi niciodataă aceastaă recompensaă .
— Ar fi trebuit saă vinaă la mine, mai îîntaî i. Amaî ndoi au faă cut
o greşealaă , aici. Eram relaxataă . Maă simţeam îîn siguranţaă şi aş
fi fost o ţintaă mai uşoaraă , atunci. Dar ei au vrut saă traă iesc cu
fricaă . Asta a fost o prostie.
Simon vaă zu procesul. Vaă zu cum nervii ei se canalizau îîntr-
o maî nie calmaă şi o îîncredere de oţel.
— Am traă it cu fricaă îînainte, dar acum sunt mai îîn vaî rstaă şi
mai deşteaptaă şi mai puternicaă decaî t am fost atunci. Faptul
caă ştiu caă nu sunt invincibilaă şi caă lucrurile astea cumplite se
îîntaî mplaă , este îîn avantajul meu. Şi te am pe tine. IÎi am pe ei.
Fiona se uitaă la caî inii care jucau un fel de îîncercatul
put