Test final 2

  
 a b c 
1. Consideram multimea M =  0 a d  |a, b, c, d ∈ R inzestrata
0 0 a
 
cu operatiile de adunare si inmultire ale matricelor. Precizati care dintre
afirmatiile urmatoare sunt adevarate:
a) (M, +, ·) inel comutativ; b) (M, +, ·) camp; c) (M, +, ·) corp necomu-
tativ; d) (M, +, ·) inel necomutativ; e) (M, +, ·) nu formeaza inel.
2. Notam cu S1 suma patratelor modulelor solutiilor ecuatiei z 4 + 4 = 0.
Atunci:
a) S1 = 11; b) S1 = 2; c) S1 = 6; d) S1 = 8; e) S√ 1 =
n10. √
n
3. Numarul solutiilor intregi ale ecuatiei 2 + 3 + 2 − 3 = 52
este:
a) 0; b) 1; c) 2; d) 3; e) 4.  √
1 ε −1+i 3
4. Fie matricea A = unde ε = . Stiind ca
ε2 1 2

A2 + A3 + ... + An = an A, ∀n ∈ N∗

atunci:
a) an = 2 − 2n ; b) an = 2n ; c) an = 2n − 2; d) an = 2n + 1; e) an = 2n − 1.
5. Sistemul 
 2x − y + az = 0
x + 2y − z = 0
3x + 4y + (a + 2)z = 0


admite si solutii diferite de solutia nula pentru:

a) a = 5; b) a = −1; c) a = −7; d) a = 31 ; e) a = − 27 .
6. Multimea valorilor reale ale numarul a astfel incat ecuatia

x5 + 3x4 + (2 − a)x3 + (2 − a)x2 + 3x + 1 = 0

sa aiba toate radacinile reale este:

a) a ∈ (−∞, 1); b) a ∈ (−∞, −3); c) a = 1; d) a ∈ [2, ∞); e) a = −1.
7. Domeniul maxim de definitie al functiei f : H → R,
1 + xn (x2 + 4)
f (x) = lim
n→∞ x(xn + 1)
este:

1
 a) H = (−1, ∞)\{0}; b) H = R; c) H = R\{−1, 0}; d) H = (−1, ∞); e)
H = (1, ∞).
8. Valorile reale ale lui m si n astfel incat dreapta y = 2x + 3 este
asimptota spre +∞ la graficul functiei
n no x + |x2 − 1|
f : R\ − → R, f (x) =
m mx + n
sunt:
a) m = 1, n = 0; b) m = 1, n = 5; c) m = 12 , n = − 14 ; d) m = n = 12 ; e)
m = 2, n = 12 .
9. Asimptotele functiei

x2 1
f : R\{−1, 0} → R, f (x) = ex
x+1
sunt:
a) asimptote oblice la +∞ si −∞: y = x; asimptote verticale: x =
−1, x = 0; b) asimptota orizontala: y = −1; asimptota verticala: x = 0; c)
asimptota oblica la +∞: y = x+1; asimptota verticala: x = −1; d) asimptota
orizontala: y = x; asimptote verticale: x = −1, x = 0; e) asimptote oblice la
+∞ si −∞: y = −x + 1; asimptote verticale: x = −1, R πx = 0.
10. Fie f : R → R, f (x) = sin x cos x. Atunci I = 0 f (x)dx este:
a) I = π; b) I = 0; c) I = 1; d) I = −1; e) I = −2.
11. Valoarea limitei
1
L = lim (cos x cos 2x) x2
x→0

este:
a) L = 25 ; b) L = 52 ; c) L = − 25 ; d) L = − 52 ; e) L = 0.
12. Se considera sirurile (xn )n∈N definit prin xn+1 = xxnn +1 +4
, unde x0 ∈
(0, 2). Atunci:
a) xn ∈ (0, 1) pentru o infinitate de indici n ∈ N; b) xn ∈ (1, 2) pentru
o infinitate de indici n ∈ N∗ ; c) sirul (xn )n∈N este crescator; d) sirul (xn )n∈N
este descrescator; e) xn < 0, ∀n ∈ N.

Rezolvarea corecta a grilei: 1.d; 2.d; 3.c; 4.c; 5.c; 6.d; 7.a; 8.c;
9.a; 10.b; 11.d; 12.b.

Indicatii pentru rezolvarea grilei:

2
  
0 1 2
1. Se verifica usor axiomele de inel. Daca notam A =  0 0 3 
  0 0 0
0 2 3
si B =  0 0 4  atunci AB 6= BA i.e. inmultirea este necomutativa.
0 0 0
Varianta corecta este d.
2. Vom calcula solutiile ecuatiei. Ecuatia initiala este echivalenta cu
(z 2 + 2i)(z 2 − 2i) = 0. Punand z = a + ib cu a, b ∈ R, ecuatia z 2 + 2i = 0
este echivalenta cu sistemul
 2
a − b2 = 0
,
ab = −1

sistem cu solutiile a = 1, b = −1 si a = −1, b = 1. De aici obtinem primele

doua solutii ale ecuatiei z1 = 1 − i si z2 = −1 + i. In mod analog obtinem
si celelalte doua solutii z3 = 1 + i si z4 = −1 − i. De aici rezulta ca S1 = 8.
Varianta corecta este√d.
√
n √
n
n 1
3. Deoarece 2 + 3 + 2 − 3 = 2 + 3 + 2+√ n observam ca
( 3)
daca n este o solutie intreaga pozitiva a ecuatiei
 √ n 1
2+ 3 + √
n = 52
2+ 3

atunci√ si
x−n este

1
solutie intrega a ecuatiei
0
√
x . Fie f√: [0,
∞) 1→ R, f (x)√=

2 + 3 + 2+√ x . Cum f (x) = 2 + 3 ln 2 + 3 − 2+√3 x ln 2 + 3
( 3) ( )
observam ca f 0 (x) > 0 pe (0, ∞). De aici functia f este strict crescatoare,
deci injectiva, de unde rezulta ca ecuatia f (x) = 52 are o unica solutie reala
pe [0, ∞). Cum x = 3 verifica f (x) = 52, folosind prima observatie rezulta
ca ecuatia are doua solutii intregi. Varianta corecta este c.
4. Stim ca ε este o radacina a ecuatiei x2 + x + 1 = 0 si avem ε3 = 1
si ε2 + ε + 1 = 0. Calculand direct, se observa ca An = 2n−1 A de unde
an = 2 + . . . + 2n−1 = 2n − 2. Varianta corecta
 este c. 
 2 −1 a 

5. Determinantul sistemului este ∆ =  1 2 −1  = 3a + 21. Con-
 3 4 a+2 
ditia ca sistemul sa admita si alte solutii diferite de solutia banala este ca
∆ = 0. Va rezulta ca 3a + 21 = 0 de unde a = −7. Varianta corecta este c.

3
 6. Ecuatia initiala, fiind ecuatie reciproca de grad impar, are solutia −1.
Obtinem ca ecuatia initiala se mai scrie
(x + 1)(x4 + 2x3 − ax2 + 2x + 1) = 0
iar a va fi determinat punand conditia ca ecuatia x4 + 2x3 − ax2 + 2x + 1 = 0
sa aiba toate solutiile reale. Facand substitutia x + x1 = t (1), ecuatia devine
t2 + 2t − a − 2 = 0 (2). Pentru ca ecuatia (2) sa aiba solutii reale trebuie ca
discriminantul ei sa fie pozitiv de unde a ∈ [−3, ∞) (*). Revenind la relatia
(1) si privind-o ca o ecuatie cu necunoscuta x atunci daca (1) are solutii reale
rezulta ca t ∈ (−∞, −2]∪[2, ∞). Acest lucru implica ca ecuatia (2) trebuie sa
aiba solutiile in multimea (−∞, −2] ∪ [2, ∞). Vom nota cu t1 si t2 radacinile
ecuatiei (2). Relatiile lui Viete sunt

t1 + t2 = −2
.
t1 t2 = −a − 2
Vom avea cazurile:
a. Fie t1 ≤ −2 si t2 ≤ −2. Acest caz nu convine pentru ca implica
t1 + t2 ≤ −4, in contradictie cu relatiile lui Viete;
b. Fie t1 ≥ 2 si t2 ≥ 2. Acest caz nu convine pentru ca implica t1 + t2 ≥ 4,
in contradictie cu relatiile lui Viete;
c. Fie t1 ≤ −2 si t2 ≥ 2. Vom avea t1 t2 ≤ −4 ⇔ a ∈ [2, ∞) (**). De
asemenea (t1 + 2) (t2 − 2) ≤ 0 ⇔ t1 t2 + 2 (t2 − t1 ) ≤ 4 (3). Insa
q q
t2 − t1 = (t2 − t1 ) = (t2 + t1 )2 − 4t1 t2
2

p
= 4 + 4(a + 2).
p p
Relatia (3) devine: −a − 2 + 2 4 + 4(a + 2) ≤ 4 ⇔ 2 4 + 4(a + 2) ≤ 6 + a.
Avem doua cazuri si aici:
i) Daca a < −6 ultima inecuatie nu are solutie;
ii) Daca a ≥ −6 ultima inecuatie va fi echivalenta cu a2 − 4a − 12 ≥ 0
care, tinand seama de restrictia asupra lui a ne da a ∈ [2, ∞) (***). Relatiile
(*),(**) si (***) combinate ne dau a ∈ [2, ∞) . Varianta corecta este d.
7. Evident functia nu este definita pentru x = 0 si x = −1. Stim ca


 ∞, x>1
1, x=1

lim xn = .
n→∞ 
 0, −1 < x <1
nu exista, x ≤ −1


4
Vom avea:
1+xn (x2 +4) x2 +4
- daca x > 1 vom avea: f (x) = limn→∞ x(xn +1) = x
;
- daca x = 1 vom avea f (x) = 3;
- daca −1 < x < 0 si 0 < x < 1 vom avea f (x) = x1 ;
- daca x < −1 vom avea:
xn x1n + x2 + 4


1 + xn (x2 + 4)
f (x) = lim = lim
n→∞ xn+1 1 + 1n


n→∞ x(xn + 1) x
x2 + 4
= .
x
De aici
x2 +4

 x
,x ∈ (−∞, −1) ∪ (1, ∞)
1
f : R\{−1, 0} → R, f (x) = x
, x ∈ (−1, 1) \{0}
3, x=1


Varianta corecta este a.

8. Punand conditia ca dreapta y = 2x + 3 sa fie asimptota spre +∞
la graficul functiei f vom avea limx→∞ f (x)
x
= 2 si limx→∞ [f (x) − 2x] = 3.
Prima implica m = 12 iar cea de-a doua implica n = − 14 . Varianta corecta
este c.
9. Studiam existenta asimptotelor orizontale. Cum limx→∞ f (x) = ∞ si
limx→−∞ f (x) = −∞ rezulta ca nu exista asimptote orizontale.
Studiam existenta asimptotelor oblice la +∞. Deoarece
f (x)
m = lim =1
x→∞ x
si
 1 
x2 e x − 1 − x
n = lim [f (x) − mx] = lim
x→∞ x→∞ x+1
  1  
x2 e x − 1 −x 
= lim  +
x→∞ x+1 x+1
  1  
e x − 1
x −x 
= lim  · 1 + =1−1=0
x→∞ x+1 x
x + 1

5
rezulta ca y = x este asimptota oblica la +∞. Asimptota oblica la −∞ se
calculeaza identic si se obtine tot ca y = x este asimptota oblica la −∞.
Studiam existenta asimptotelor verticale. Deoarece limx%−1 f (x) = −∞
si limx&−1 f (x) = ∞ rezulta ca x = −1 este asimptota verticala. De aseme-
nea, deoarece limx%0 f (x) = 0 si limx&0 f (x) = ∞ rezulta ca x = 0 este
asimptota verticala.
Varianta corecta este a.
10. Avem:
Z π Z π
1 π
Z
f (x)dx = sin x cos xdx = sin 2xdx
0 0 2 0
1
= − cos 2x|π0 = 0.
4
Varianta corecta este b.
11. Avem cazul 1∞ . Rezulta:
1 1
L = lim (cos x cos 2x) x2 = lim (1 + cos x cos 2x − 1) x2
x→0 x→0
1 cos x cos 2x−1
= lim (1 + cos x cos 2x − 1) cos x cos 2x−1 x2
x→0
cos x cos 2x−1
= elimx→0 x2 .

Pentru limita de la exponent vom avea:

cos x cos 2x − 1 cos x cos 2x − cos x + cos x − 1
lim 2
= lim
x→0 x x→0 x2
cos x (cos 2x − 1) cos x − 1
= lim 2
+ lim
x→0 x x→0 x2
1 5
= −2 − = − .
2 2
Varianta corecta este d.
12. Evident sirul este cu termeni pozitivi si de aici xn > 1, ∀n ∈ N∗ . Fie
x0 ∈ (0, 2). Atunci x1 − 2 = 2−x 0
x0 +1
> 0 i.e x1 > 2. Vom arata prin inductie ca
∗
x2n < 2 si x2n+1 > 2, ∀n ∈ N . Evident pentru n = 0 relatia este verificata.
Presupunem relatia adevarata pentru n si o demonstram pentru n + 1. Vom
avea: x2n+2 − 2 = 2−x 2n+1
x2n+1 +1
< 0 pentru ca, din ipoteza din inductie, x2n+1 < 2
de unde x2n+2 < 2. De asemenea, x2n+3 −2 = 2−x 2n+2
x2n+1 +1
> 0 pentru ca x2n+2 < 2.
Deci xn ∈ (1, 2) pentru o infinitate de termeni. Varianta corecta este b.