Sunteți pe pagina 1din 1

Despre Păstor

Datoria păstorului de suflete este de a-i face pe oameni să dorească această unire, de a-i
reînnoi sufleteşte şi de a-i sfinţi. Căci ce lucrare poate fi mai deosebită decât aceea de a reda
măreţia pierdută a zidirii lui Dumnezeu? Ce poate fi mai de trebuinţă aproapelui decât a-l
pregăti pentru viaţa cea veşnică? Anevoie este a împlini aceasta, căci trebuie să ne luptăm cu
firea omenească cea stricată de păcat.
Arhiereul este responsabil nu doar pentru oile pe care Domnul i le-a încredinţat, ci şi pentru
păstorii duhovniceşti. El va trebui să dea socoteală pentru fiecare păcătos pe care nu va fi reuşit
să-l îndrepte la vremea cuvenită, pentru fiecare om care mergea pe drumul cel drept şi s-a abătut
de la acesta. Arhiereul este dator să sufere dimpreună cu oile sale şi astfel să le tămăduiască,
asemenea Marelui Arhiereu, Hristos Domnul, „prin ale Cărui răni ne-am vindecat”(Is 58, 5). El
nu are viaţă privată, ci trebuie să se îndeletnicească pururea cu lucrarea mântuirii sufletelor
oamenilor, călăuzindu-le spre Împărăţia cea Cerească. Arhiereul trebuie să fie mereu pregătit
să sufere orice răutate, orice prigoană, şi chiar moartea pentru adevăr, să bea paharul lui Hristos
şi să fie botezat cu botezul Său (Mt 20, 33 ; Mc 10, 39). Dator este arhiereul să poarte de grijă
nu doar de cei care vin la el, ci şi de acele oi care s-au rătăcit, căutându-le, purtându-le pe umeri
şi aducându-le în turmă. Pătruns fiind de universalitatea Bisericii, el nu trebuie să se îngrijească
doar de aceia ce i-au fost încredinţaţi, ci se cuvine să vegheze cu ochi duhovniceşti asupra
întregii Biserici a lui Hristos, dorind luminarea tuturor popoarelor şi creşterea lor în adevărata
credinţă, căci în Biserică „nu mai este nici elin, nici iudeu, nici barbar, nici scit”, ci toţi sunt
deopotrivă fii iubiţi ai Tatălui Ceresc.

Fragment din cuvântarea Sfântului Ioan de Shanghai cu prilejul întronizării sale ca arhiereu,
În Bernard le Caro, Sfântul Ioan de Shanghai și vremea sa,
Editura Apostolia, p. 53-55.