Semiologie medicală - C2 , Amețeala , Vertijul...

Semiologie medicală – curs 2

Amețeala :
 este descrisă frecvent de pacient ca o senzație neplăcută de falsă
deplasare în raport cu mediul ambiant sau ca o senzație de nesiguranță
posturală, instabilitate ;
 poate fi prezentă în anemii, poliglobulii,HTA, simptom inaugural în
sincopă; apanajul unor boli psihiatrice ( nevroză, psihoză,depresia) ;
 o atenție deosebită trebuie acordată amețelilor cu debut brutal, cu
amețeală aparentă, vedere încețoșată și instabilitate
 cauzele unei amețeli recent instalate:

 stările hipoglicemice – amețeli însoțite de transpirație excesivă rece (

atenție la pacienții tratați cu insulină în cazul diabetului zaharat de tip I ) ;
 hemoragii acute ( hematemeză, melene , amețeli cu debut brutal
însoțite cu transpirații )
 simptom premergător sincopei ; simptom premergător accidentului
vascular cerebral
 evaluarea semnelor vitale: puls, TA , respirație, temperatura .
 amețeala cauzată de scăderea bruscă de TA se manifestă frecvent în
ortostatism sau la schimbarea poziției ; cauza iatrogenă a amețelilor este cel
mai frecvent legată de tratamentele diuretice aplicate brutal ( scăderea rapidă
a TA )
Vertijul:
 reprezintă o senzație de mișcare fie a mediului înconjurător în raport cu
persoana , fie a persoanei în raport cu obiectele din jur ; cel mai frecvent ,
această senzație este rotatorie ;
 dpdv al cauzelor : vertij de cauză periferică ( leziuni periferice ) și vertij
de cauză centrală ;
 vertijul periferic : elemente de urmărit :
 modul de debut : brusc sau progresiv ;
 dacă această senzație este modificată sau nu de schimbarea poziției ;
 ce alte simptome însoțitoare prezintă;
 dacă prezintă simptome premonitorii caracteristice ( ex. acufene);
 dacă a efectuat tratament cu eritromicină sau streptomicină ;
 dacă suferă de boli organice (hematologice, cerebrale);
 dacă lucrează în mediul toxic ; dacă are tulburări de vedere .
 aceste elemente sunt urmărite atat în cazul vertijului periferic/ central ,
dar și la amețeli;
 la vertij de tip central acordă o imp. deosebită : vărsăturilor în jet, cu
caracter exploziv ;
 cauzele vertijului periferic :
 infecții labirintice ; toxicele vestibulare ( eritromicina, streptomicina) ;
 particularități semiologice : înfundarea unei urechi ; tulburări de auz
(debut declanșat de schimbarea poziției) ; nistagmus ( se observă dacă există
mișcări – secuse- ale globilor oculari ; privirea fixă ) ;
 boala Menier – tip de vertij periferic caracterizat prin triada : tinitus
(înfundarea unei urechi) , surditate, vertij
 cauzele vertijului central :
 leziuni de trunchi cerebral , cerebeloase, ale cordoanelor posterioare
medulare ;
 caractere semiologice : evoluție de lungă durată ; nesiguranța
permanentă în menținerea echilibrului ; dificultate sau imposibilitate de
deplasare ; nistagmus de origine centrală ; semne asociate de disfuncție
cerebeloasă ; substratul etiologic al amețelii și vertijului se identifică prin
anamneză , examen obiectiv complet , consult interdisciplinar și explorări
complementare .
-1-
Febra :
 temperatura normală a corpului se menține constantă datorită
echilibrului raportului arderii principiilor energetice și pierderii de căldură ;
 valori normale :
 temperatura periferică (axilară) (36,5 – 36,8 ⁰C dimineața ; 36,8 - 37⁰C
seara);
 temperatura centrală ( cavitatea orală, vaginală, rectală)este cu 0,3 -
0,5 diviziuni
de grade mai mare ca temperatura periferică ( 37⁰C – dimineața ; 37,5⁰C-
seara)
 tehnica corectă de termometrizare :
 se verifică coloana de mercur ;
 se verifică axila ( fără a se produce căldură se înlătură transpirația);
 se plasează termometrul în axilă ;
 se lasă minimum 5 minute
 în mod curent în clinică, pacientul se termometrizează dimineața și
seara la orele 7-8 , iar seara la 17-18 ; de asemenea ori de cate ori este
nevoie;
 în FO temperatura este trecută în fișa curbelor biologice ( formată din
linii verticale și orizontale ) alături de TA, puls, nr. respirații; fiecare linie
orizontală reprezintă 2 diviziuni de grad ;
 condiții fiziologice de creștere a temperaturii : digestia ; a II-a parte
a ciclului menstrual ; emoțiile ;
 anamneza :
 modul de debut brusc / progresiv ;
 intensitate : 37-38⁰C ( subfebrilitate); 38-39⁰C (moderat); 39-41⁰C (
mare);
 durata;
 in crisis (brusc) – mod de scădere în decurs de cateva ore însoțită de
transpirație profundă ; de la valori de 40⁰C pană la 37⁰C
 in lisis (insidios)- cand scăderea este progresivă de la o zi la alta ;
 evoluția se urmărește în funcție de trasarea curbei febrile ;
 utilizarea antibioticelor modifică într-un fel sau altul curba febrei;
 febra poate apare atat în boli infecțioase ( bacteriene, virale, parazitare,
SIDA) ; boli neinfecțioase ( colagenoza, artrita politraumatică, polimialgia
reumatică); boli hematologice ( leucemiile acute, gama-patiile ) ;
cauze iatrogene (medicale): citostatice; boli neoplazice (cancer pulmonar)
 anamneza :
 prezentarea simptomelor asociate local/general;
 istoric : data și modul de debut , cronologia, tratament efectuat ;
 APP ( antecedente patologice personale): valvulopatii ( boli cardiace)-
stenoză/insuficență aortică, insuficiență mitrală; endocardită bacteriană ;
patologie neurologică (există tumori cerebrale care pot debuta cu febră de tip
central dacă a efectuat tratament cu neurotrope = febra malignă , chiar și
după anestezice );
 AHC : părinții –boli organice, posibilitatea contagiozității
intrafamiliare(boli infecțioase); expunerea ocupațională; călătorii în zonele
endemice ( atenție la bolile tropicale)
 evaluarea pacientului febril cu stare gravă:
 cauze; evaluarea semnelor și simptomelor care atestă atingere
viscerală ;
 starea hemodinamică; aprecierea pulsului arterial ( 1 grad de ferbă
accelerează pulsul cu 15-20 bătăi); măsurarea TA ;
 aprecierea elementelor de deshidratare (scăderea diurezei)
,somnolența; convulsii febrile la copii ;
 starea de șoc termic se manifestă prin cefalee, polipnee/tahipnee,
scăderea TA pană la starea de șoc ;

-2-
Frisonul :
 precede întotdeauna febra ;
 este o senzație de frig însoțită de tremurături (intense generatoare de
căldură ), la finalul acestor fenomene , bolnavul simte căldură, moment care
concide cu ascensiunea termică ;
 durata : cateva minute sau zeci de minute,evoluand intermitent sau
continuu ;
 apare în boli bacteriene, mai rar în cele virale ; poate avea caracter
solemn în pneumonia acută bacteriană , marcand astfel dechiderea tabloului
clinic al pneumoniei pneumococice
Hipotermia :
 scăderea temperaturii periferice sub 36⁰C;
 este însoțită de tulburări psihice majore ; tremurături; paloare ; cianoză;
puls slab→comă→exitus ;
 cauze : îngheț, consum de alcool, mai rar în hipotiroidism ; coma
barbiturică(34⁰C-35⁰C)
Astenia,fatigabilitatea, adinamia :
 oboseala
 este un fenomen fiziologic reversibil ( dispare de obicei după odihnă ),
corespunzător scăderii rezervelor energetice ale organismului în urma unui
efort;
 oboseala permanentă după odihnă este descrisă imprecis de pacient;
 oboseala simptom este acea senzație de scădere a capacităților fizice ,
psihice ale pacientului și poate fi nuanțată prin limbaj de pacient ;
 fatigabilitatea : desemnează o boală rapid instalată , expresie a
scăderii rezervelor energetice ale organismului (senzație de epuizare fizică ),
 astenia :
 este o stare de oboseală generalizată și permanentă , neameliorată de
odihnă;
 un nevrotic se plange mereu de astenie ;
 astenia recent instalată poate marca debutul unei boli infecțioase;
 astenia progresivă însoțită de paloare arată o anemie;
 bolile endocrine - boala Addison ( insuficiența corticosuprarenală
cronică); boli metabolice ; boli hepatice (B, C ) ;
 sub marca termenului de astenie , pacientul poate relata starea de
oboseala confundand cu dispneea ; dar atenție la bolile cardiovasculare cand
astenia poate însoți dispneea ca urmare a creșterii nivelului de O2 la nivelul
mușchilor scheletici
 adinamia : este oboseala extremă pană la epuizarea capacităților
funcționale și musculare, fiind descrisă ca o slăbiciune musculară marcată ;
 sindromul oboselii cronice : în bolile psihiatrice e matinală, nefiind
ameliorată de repaus

Pruritul :
 senzație neplăcută localizată la nivelul tegumentelor și mucoaselor care
incită la grataj (mancărime )(scărpinare);
 survine în boli dermatologice, boli renale ( uremia, insuficiența renală
cronică), boli parazitare(ascaridioza, lambliaza), alergodermii;
 simptom revelator în diabetul zaharat ( pruritul vaginal vulvar)sau în
cancerul de cap de pancreas ( prurit intens în yona toraco-abdominală) ;
 dpdv al topografiei : pruritul este localizat ( pediculoza-pielea capului ;
hemoroizi-regiunea anală; diabet zaharat- prurit regiunea vulvară ; înțepături
de insecte; dermatoze de contact) sau generalizat ( scabie-acarieni ;
dermatoze alergice cu substanțe autoimune ; cauze alimentare –în general
proteine animale ; prurit sinemateria- fără cauză );
 în situația în care pruritul este asociat cu leziuni elementare ( macule,
pustule), acestea trebuie diferențiate de leziunile de grataj ;
-3-
 dppdv al anamnezei : mod de debut brusc/progresiv; corelarea cu
posibili factori declanșatori ( ex. prurit după baia caldă; factori alimentari ;
contact cu detergenți sau alte substanțe ; anumite plante, păsări, animale de
casă);
 evoluția : continuă / intermitentă / progresivă ;
 cauze iatrogene : efectuarea de tratament generatoare de prurit !!!!!;
prurit generalizat cu/fără erupții eritematoase din cauza administrării unor
medicamente ca : antibiotice ( în special penicilina →testare înainte de
administrare )

Tulburările comportamentului alimentar :

 apetitul : proces complex senzorial afectiv care deseminează pofta de
mancare , dorința și plăcerea de a manca ;
 foamea : necesitatea organismului de manca, caracterizată prin
creșterea ingestiei de alimente; este descrisă de pacient ca o senzație de gol
epigastric ( care necesită ingestia de alimente pentru ameliorarea acestei
senzații); ;
 sațietatea: senzație de plenitudine gastrică ;
 inapetența ( anorexia) : lipsa poftei de mancare ; se întalnește în
neoplasme, nevroze, boli psihiatrice ( anorexia mentală) ; unele parazitoze (
giardia); boli organice de obicei grave , în stadiu terminal (insuficiență renală
cronică)însoțite de scăderea ponderală ( ce duce la apariția plicii abdominale
); anorexia poate fi recent instalată sau cu debut progresiv ( cand este însoțită
de scăderea ponderală);
 hiperfagia ( hiperorexia): creșterea poftei de mancare ; se întalnește
în hipertiroidism(b. Basedow), la gravide (fiziologică) , în parazitoze, diabet
zaharat
 bulimia : creșterea patologică a poftei de mancare ( mese copioase);
de obicei pacientul provocandu-și vărsături , curba ponderală neinfluențată
 sitofobia : teama de a se alimenta ( în aerogastrie și stenoză pilorică );
 sațietatea precoce : apare în bolile care diminuă capacitatea de
rezervor a stomacului ( rezecții gastrice )sau în staza duodenală ;
 parorexia : desemnează un apetit viciat , tendința de a ingera
substanțe nocive sau improprii (pămant, cretă, păr)

Transpirația excesivă și hiposudorația :

 transpirația : secreție sudorală; fiziologic cantitatea de sudoare este de
200 ml ; ca și proces fiziologic participă la menținerea constantă a
temperaturii (homeostazia);tot fiziologic , aceasta crește la efort, la
temperatura crescută a mediului ambiant ,
 transpirația patologică :
 excesivă; hiperhidroză ( creșterea secreției sudorale ) care poate
fi esențială – accentuată de frig și emoții, localizată de regulă palmo-
plantar; în rahitism – zona occipitală și nas ; în hipertiroidie – zona palmelor și
cap);hipersudorație
 redusă ; hipohidroză; hiposudorație; anhidroză : după administrarea
unor medicamente (atropină, tranchilizante); în boli neurologice ( ex.
polinevrite);
 o transpirație cu debut brutal ( rapid instalat),cu caracter exploziv poate
marca o boală gravă (hipoglicemie severă, sincopă);
 în cursul anamnezei urmărim deci modul de debut , simptomele
asociate, evoluția, topografia.