Viața Sfântului Gheorghe Pelerinul

Troparul Sfântului Gheorghe Pelerinul

17 August
glasul 1, podobie: Locuitor pustiului...

Pe podoaba Bisericii și a Neamțului laudă, pe nevoitorul cel mare și următorul sihaștrilor, pe

Gheorghe, pelerinul lui Hristos și binevestitorul harului, în cântări să-l cinstim credincioşii,
strigându-i cu evlavie: Slavă Celui ce ți-a dat ție putere! Slavă Celui ce minunat te-a arătat!
Slavă Celui ce lucrează prin tine minuni pururea!

Condacul Sfântului Gheorghe Pelerinul

17 August

glasul 8, podobie: Apărătoare Doamnă...

Toată viața cu credință lui Hristos urmând, ai lăsat toate pentru numele cel sfânt al Lui și în
lume L-ai vestit, Sfinte Gheorghe, nici încălțăminte purtând, nici două haine având, și nici
capul, fericite, acoperindu-ți; pentru aceasta, strigăm: Bucură-te, vas al alegerii!

Sfântul Gheorghe s-a născut în anul 1864, în Șugag (astăzi în județul Alba) din părinți
binecredincioși, pe vremea când Transilvania făcea parte din Imperiul Habsburgic.

Încă din fragedă vârstă mânca puțin, postind, și iubea singurătatea, având o mare bucurie să se
roage în biserica satului, chiar și atunci când nu erau slujbe, mai mult noaptea; iar ziua, când
era cu vitele, se retrăgea în locuri tăinuite și făcea multe metanii, cugetând la cele
dumnezeiești. După ce a deprins cititul, se ruga cu Psaltirea, încât a învățat-o pe de rost.

La vârsta de 24 de ani, s-a însoțit, prin Taina Cununiei, cu o tânără credincioasă pe nume
Pelaghia, fiind binecuvântați de Dumnezeu cu cinci copii. Ca soț și tată nu și-a neglijat
deprinderile sale duhovnicești, împlinind cu și mai mare evlavie faptele credinței și căutând
mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui. Fiind milostiv și lipsit de lăcomie, în toată
vremea miluia pe cei săraci, deși el însuși trăia în sărăcie. Nu se tulbura de mustrările celor
apropiați, ci tuturor le spunea cu încredere și pace: „Nu vă tulburați, are grijă Dumnezeu să ne
hrănească; datoria noastră este să ne rugăm fără încetare și să facem voia Lui”. Prin astfel de
cuvinte se îmbărbăta și pe sine și pe cei din jur. Și, așa, omul lui Dumnezeu era totdeauna în
pace, cu fața luminoasă și cu inima senină, blând și neîngrijorat, ca unul care viețuia în lume
și în trup, dar totodată mai presus de lume și de trup. Rugăciunea neîncetată și bucuria
cerească umpleau inima lui, însoțindu-l toată viața.

După ce a trăit paisprezece ani în căsnicie, în anul 1883, cu încuviințarea soţiei sale, a luat
hotărârea să meargă la Ierusalim, ca pelerin, împreună cu mai mulți țărani din satul său.
Luând cu sine Evanghelia și Psaltirea, a mers pe jos până la Constanța, apoi cu vaporul până
la Ierusalim. Acolo a rămas patruzeci de zile, mergând de trei ori pe zi la Sfântul Mormânt
pentru Dumezeiasca Liturghie și celelalte slujbe. Apoi s-a dus și la celelalte Locuri Sfinte:
Betleem, Ierihon, Iordan, Nazaret, Tabor. La peștera Sfântului Xenofont s-a întâlnit cu un
pustnic care i-a prorocit că nu va ajunge călugăr, ci va trăi mergând din loc în loc, în lipsă,
sărăcie și rugăciune neîncetată; numai astfel avea să-și mântuiască sufletul său și să aprindă
evlavia în inimile multor oameni.

Mai înainte însă de a începe această viețuire, a rămas vreme de patruzeci de zile în nevoință
aspră și post, cu multe ispite de la diavolul, în pustia Egiptului de Sus. Uneori îl speria
vrăjmașul cu năluciri de fiare și șerpi veninoși, alteori îl chinuia cu foamea, cu setea, cu arșița
și cu țânțarii. Odată, diavolul i-a tot aruncat căciula de pe cap, vrând să-l pornească spre
mânie, dar viteazul nevoitor a hotărât să o lase jos și a făgăduit lui Dumnezeu că, până la
moarte, va umbla cu capul descoperit. Apoi diavolul i-a aruncat și bocancii, încât nu mai avea
cu ce să se încalțe. Iar nebiruitul ostaș al lui Hristos a cerut de la Dumnezeu darul să umble
toată viața sa desculț, atât vara, cât și iarna. Altădată diavolul i s-a arătat sub chipul unui
plugar, care-l lăuda pentru nevoință, ca să-l facă să cadă în ispita trufiei, dar înțeleptul
Gheorghe l-a biruit prin smerita cugetare. Astfel, cu ajutorul lui Dumnezeu și cu multă
stăruință a trecut de încercarea celor patruzeci de zile de post, izbăvindu-se din toate ispitele
venite fie de la neputințele firii, fie de la vrăjmașul diavolul. Îndată după aceasta, bunul
nevoitor a mers la Ierusalim, unde s-a închinat la Mormântul Domnului. Cum a intrat în
biserică să aprindă lumânarea la Sfântul Mormânt, ca o dovadă neîndoielnică și mângâietoare
că rugăciunile și postul au fost bineplăcute și primite de Dumnezeu, lumânarea din mâna lui s-
a aprins singură.

După ce a mers în pelerinaj și la Sfântul Munte Athos, s-a întors în satul său, după trei ani de
când plecase. Într-o noapte, în timp ce se afla în biserica din Șugag la rugăciune, l-a văzut
aievea pe diavolul venind la el și zicându-i cu mare mânie: „Ce faci aici, Moș Gheorghe?”.
„Mă rog lui Dumnezeu” a răspuns bătrânul cu îndrăzneală, iar vrăjmașul a fugit de la el. Altă
dată bătrânul povestea celor mai de aproape ai săi: „Într-o duminică, pe când mă întorceam de
la sfânta biserică, am văzut la cârciuma din Șugag mulți săteni la băut, și printre ei, mulțime
de diavoli, așa cum n-am mai văzut în altă parte”.

Sfântul n-a mai rămas mult în satul său, ci și-a început călătoria, ca în vremurile apostolice,
făcându-se pelerin străin și călător în hotarele țării. Mergea din biserică în biserică unde se
ruga aproape toată noaptea, umbla fără grabă, desculț și cu capul descoperit, postea și se
depărta de toate desfătările lumii, cutreierând prin părțile Sibiului, Făgărașului și Brașovului.
Aproape în fiecare an făcea câte un pelerinaj la Ierusalim, călăuzind cetele închinătorilor.
Auzind de numeroasele mănăstiri din Moldova, în anul 1895, dreptcredinciosul Gheorghe a
trecut Carpații și s-a așezat la Piatra Neamț, unde a primit o cămăruță în turnul clopotniță al
bisericii Sfântul Ioan domnesc, lăcaș ctitorit de Sfântul Voievod Ștefan cel Mare. În scurtă
vreme a ajuns cunoscut de preoți, călugări și mireni, care îl prețuiau ca pe un adevărat om
duhovnicesc. În acest loc a rămas până la sfârșitul vieții sale, având acolo: biserică și chilie,
liniște, duhovnic, și multe mănăstiri în împrejurimi.

Pravila lui așa era: noaptea dormea cel mult trei ore în chilia sa din turn, apoi, în biserică,
înălța rugăciuni către Dumnezeu și făcea sute de metanii. Ziua străbătea străzile orașului,
șoptind neîncetat psalmi, desculț și cu capul descoperit, vara și iarna. Nu se întorcea până nu
sfârșea toată Psaltirea de rostit într-o zi. Lunea, miercurea și vinerea nu mânca nimic, până a
doua zi. Iar dacă era praznic împărătesc, gusta ceva seara. În celelalte zile mânca o dată pe zi.
Vorbea cu oamenii numai despre Dumnezeu și viața duhovnicească, iar când nu vorbea cu
limba și buzele, propovăduia prin tăcerea sa desăvârșită, mărturisitoare și adâncă, purtând
totdeauna în brațele sale fie Evanghelia, fie Psaltirea.

Adeseori intra în câte o brutărie și cumpăra câte un sac de pâine, pe care cineva îl ducea până
la turn. La ora la care se întorcea, în jurul lui se adunau o mulțime de săraci, și fericitul
Gheorghe le împărțea pâinile. Celor care îi cereau bani le dădea ceea ce primise pe drum. Iar
după ce termina de făcut milostenia trupească, începea pe cea sufletească: venind rândul celor
împresurați de necazurile și poverile vieții, înțeleptul bărbat stătea de vorbă cu fiecare, îl
îmbărbăta, îl sfătuia și se ruga pentru cererea lui, iar oamenii simțeau că harul și mila lui
Dumnezeu se coboară peste ei prin rugăciunile și sfaturile Sfântului.

Toate mânăstirile dimprejur îi erau nespus de iubite, dar mai ales Bistrița, unde era icoana
Sfintei Ana. Aproape de mânăstirea Sihăstria, moșul Gheorghe și-a săpat pentru nevoință o
groapă, în care se ascundea, rugându-se aproape toată ziua; iar când se întorcea în mănăstire,
îi spunea plin de mulțumire părintelui Ioanichie, starețul acestei mănăstiri: „Astăzi am fost în
cer!”.

La aceste mânăstiri mergea adeseori pentru rugăciune și să-i întâlnescă pe părinții

duhovnicești, la care avea multă evlavie și care, la rândul lor, îl primeau pe bătrân ca pe un
sfânt, mulți dintre ei fiindu-i chiar ucenici și alegând cinul îngeresc mișcați de sfințenia vieții
bătrânului.

Odată, Moșul Gheorghe voind să meargă cu trenul spre Roman, s-a urcat fără bilet în vagon,
căci nu avea bani. Conductorul, care din întâmplare nu-l cunoștea, l-a coborât din tren la
prima stație, deși călătorii care-l cunoșteau l-au rugat să-l lase să ajungă la Roman. Bătrânul a
plecat pe marginea căii ferate, zicând: „Drăguță, rămâneți cu Dumnezeu și cu Maica
Domnului!” Însă, când să pornească trenul, trenul nu mai pornea deloc. Au schimbat
locomotiva; au schimbat conductorul, dar trenul nu pornea. Atunci unul dintre funcționarii
gării a zis: „Ați dat jos din vagon pe Moșul Gheorghe? De aceea nu poate pleca trenul. Acela
este un om sfânt. Duceți-vă și-l chemați înapoi.” Au alergat îndată după el, l-au adus, l-au
urcat în vagon și imediat a pornit trenul din gară.

O altă minune, istorisită de Părintele Ilie Cleopa, s-a săvârșit la Târgu Neamț. O evreică
tânără nu putea să nască și era gata să moară. Au venit o mulțime de doctori, dar nu au izbutit
nimic. Atunci rudele ei au venit la Moșul Gheorghe, în timp ce acesta rostea oamenilor pre-
dică, și l-au chemat să se roage pentru ea. Când dreptcredinciosul Gheorghe a deschis ușa
casei ei, a strigat: „Deschide-te, cu Dumnezeu și cu Maica Domnului!” Și îndată s-au deschis
legăturile ei și a născut, iar Sfântul a venit și i-a făcut cruce pe cap copilului și a spus: „Să fie
al lui Hristos!” Și s-a făcut sănătoasă și s-a botezat și ea și copilul, și i-a pus numele
Gheorghe, după Moșul Gheorghe. Și s-au botezat atunci toate rudele femeii din Târgu Neamț.

În anul 1914 fericitul Gheorghe îi spunea tatălui Evdochiei Ștefan că va începe război, dar să
nu se teamă, că se va întoarce sănătos de pe front, însă fratele lui nu se va întoarce întreg. Și
într-adevăr așa a fost, acela s-a întors sănătos, iar fratele lui a venit fără o mână din război.

Maica Zenovia Iacov de la Mănăstirea Văratec amintea că Sfântul i-a prorocit ce avea să i se
întâmple în viață și că va deveni monahie. Starețului Ioanichie Moroi i-a profețit, cu mai mult
de 25 de ani înainte, necazurile prin care avea să treacă atât el, cât și obștea Sihăstriei Secului.

Ziua morții și-a cunoscut-o de mai înainte, arătând-o prin cuvinte prorocești: „O să mor când
s-or tulbura popoarele și, la moartea mea, va fi sărbătoare și vor trage clopotele din țară.”
Aceste cuvinte s-au adeverit când, în anul 1916, de praznicul Adormirii Maicii lui Dumnezeu,
trupul Sfântului a fost găsit răposat, tocmai când țara intra în război iar clopotarul bisericii
Sfântului Ioan din Piatra Neamț urca să tragă clopotele. La îngroparea lui s-au aduna mulțimi
nenumărate, fiecare căutând să ia o ultimă binecuvântare de la cel adormit și cerându-i
rugăciune de mijlocire către Dumnezeu. A fost îngropat în cimitirul orașului Piatra Neamț, cu
același cojoc rupt, desculț, fără acoperământ pe cap, cu toiagul pribegiei sale, având pe față
același zâmbet curat ca în toată viața.

După optsprezece ani, unul dintre ucenicii lui, vrând să-i mute cinstitele moaște la Râșca, a
venit cu căruța la Piatra Neamț și, dezgropându-le și punându-le într-un sicriaș, a pornit la
drum. Dar, prin dumnezeiasca rânduială, căruța nu a ajuns la Râșca, ci la mânăstirea Văratec,
în a căreia gropniță au și fost așezate până astăzi. Sfântul Gheorghe Pelerinul a viețuit în
smerenie și osteneală, fiind propovăduitor, prin viață și prin cuvânt, al Evangheliei lui Hristos,
pentru care a fost hărăzit de Dumnezeu cu bogat har, prin care a săvârșit minuni și vindecări,
atât în vremea vieții pământești, cât și după moarte, fiind cinstit de credincioși. De aceea,
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în rândul Sfinților, cu zi de pomenire la
17 august.

Pentru rugăciunile Sfântului Gheorghe Pelerinul, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul

nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.

Acatistul Sfântului Gheorghe Pelerinul

17 August

Condacul 1

Veniți, toți credincioșii, să lăudăm pe Sfântul Gheorghe Pelerinul care, prin viața lui
minunată, a veselit pe Îngeri și a chemat pe oameni la duhovnicească viețuire; că acesta,
sporind cu râvnă fierbinte darul de a-L căuta și mărturisi pe Dumnezeu, în călătorii, în biserici
și în sfinte nevoințe, s-a făcut izvor de bucurie și mijlocitor pentru cei care cântă: Bucură-te,
Sfinte Gheorghe, fericit pelerin al lui Hristos!

Icosul 1
Încă din tinerețe, Sfinte Gheorghe, ai fost pătruns la inimă de chemarea Mântuitorului, pe
Care L-ai urmat în toată viața ta; astfel, desculț, cu capul descoperit și, purtând pe mâini
Evanghelia iubirii, te-ai făcut priveliște îngerilor și oamenilor și ai ajuns biruitor în Canaanul
ceresc, unde te rogi pentru cei care-ți cântă:
Bucură-te, tinerețe curată și lui Dumnezeu închinată!
Bucură-te, vârf al evlaviei, de care s-a minunat familia ta binecuvântată!
Bucură-te, pelerin pe urmele Mântuitorului în Țara Sfântă!
Bucură-te, rugător cu duh smerit și cu inimă înfrântă!
Bucură-te, cel ce ai trăit toată viața desculț și cu capul descoperit!
Bucură-te, cel ce ai purtat Evanghelia printre oameni necontenit!
Bucură-te, nevoitor care ai viețuit în cetate ca în pustie!
Bucură-te, sărac de bună voie, care săracilor le aduci veselie!
Bucură-te, iubitor al Psaltirii, pe care ai învățat-o pe de rost!
Bucură-te, trăitor în rugăciune, priveghere și post!
Bucură-te, cel ce ți-ai cunoscut ceasul sfârșitului, cu ochi prorocești!
Bucură-te, adeverirea și lauda preoției obștești!
Bucură-te, Sfinte Gheorghe, fericit pelerin al lui Hristos!

Condacul 2

Deși te-ai însoțit prin Taina nunții și ai fost binecuvântat de Dumnezeu cu patru copii, nu ai
uitat că datoriile față de familie nu trebuie să veștejească râvna față de poruncile Domnului.
De aceea, mergând cu ardoare la biserică, împărțind milostenie și rugându-te neîncetat, ai
învățat și pe fiii tăi să cânte Sfintei Treimi: Aliluia!

Icosul 2

Împlinindu-ți datoriile de tată și soț, ai viețuit duhovnicește, în rugăciuni și în post, de aceea,

ai auzit în inima ta chemarea Sfântului Duh către o viață mai înaltă, iar, la vremea potrivită,
te-ai făcut pribeag și pelerin, pentru care auzi de la noi:
Bucură-te, cel ce din zorii vieți ai ales partea cea bună!
Bucură-te, tinerețe în care s-a aprins dorul mântuirii!
Bucură-te, fiu al înțelepciunii, căutător al împărăției cerurilor!
Bucură-te, privire curată, care rușinează pofta ochilor!
Bucură-te, tată credincios, care ai arătat fiilor tăi calea mântuirii!
Bucură-te, cel prin care fiica ta a primit darul rugăciunii!
Bucură-te, gând sihastru, care ai depărtat toată necuviința!
Bucură-te, cuget smerit, care ai biruit trufia vieții!
Bucure-te, cel în care Duhul Sfânt a mărturisit taina înfierii!
Bucură-te, negustor care ai dat pe cele trecătoare pentru cele veșnice!
Bucură-te, cel ce mustri pe bogații înăbușiți de cele vremelnice!
Bucură-te, cel bogat întru cele duhovnicești!
Bucură-te, Sfinte Gheorghe, fericit pelerin al lui Hristos!

Condacul 3

Când a sosit vremea cu bun prilej, Sfinte Gheorghe, ai călătorit la Ierusalim, unde după ce te-
ai închinat la Locurile Sfinte, ai postit patruzeci de zile, iar un pustnic ți-a prorocit că vei
împlini o înaltă și anevoioasă slujire, prin care vei aprinde evlavia în inimile cele reci. Și
întorcându-te în patria ta, cei care vedeau faptele tale, se minunau și cântau: Aliluia!
Icosul 3

Cine va putea spune ispitele pe care le-ai biruit în timpul postului din pustia Iordanului? Că, în
vremea rugăciunii, diavolul te tulbura uneori cu ispita slavei deșarte, alteori îți arunca
încălțămintea și căciula, dar tu l-ai învins, făgăduind lui Dumnezeu că toată viața vei merge
desculț și cu capul descoperit, pentru care te lăudăm, zicând:
Bucură-te, cel ce ai fost covârșit de fericire când ai ajuns la Locurile Sfinte!
Bucură-te, cel răpit de sfințenia slujbelor și de bucurie!
Bucură-te, următor al lui Hristos, prin postul de patruzeci de zile!
Bucură-te, bun luptător, care ai învins cursele celor întunecați!
Bucură-te, cel ce nu te-ai înfricoșat de diavolul prefăcut în plugar!
Bucură-te, cel ce l-ai alungat pe cel ce te ispitea cu mândria!
Bucură-te, smerită cugetare, care ai disprețuit viclenia lui ascunsă!
Bucură-te, cel prin care nălucirea a pierit ca fumul!
Bucură-te, că în Biserica Învierii lumânarea din mână singură ți s-a aprins!
Bucură-te, cel ce ai umblat toată viața desculț și cu capul des coperit!
Bucură-te, cel ce ai fost încununat cu neveștejita cunună în cer!
Bucură-te, pasăre care ai zburat cu dor spre Țara făgăduinței!
Bucură-te, Sfinte Gheorghe, pelerin fericit al lui Hristos!

Condacul 4

Mișcat de dragostea arzătoare pentru Iisus, ai trăit pentru o vreme printre credincioșii ardeleni,
cu care ai călătorit de mai multe ori la Locurile Sfinte. Apoi, auzind de numeroasele mănăstiri
din Moldova, te-ai adăpostit în turnul lui Ștefan Vodă, din Piatra Neamț, de unde, ca un cerb
însetat, alergând la izvoarele harului, îți potoleai dorul inimii și cântai: Aliluia!

Icosul 4

Ai mers ani îndelungați pe străzile orașului Piatra Neamț, desculț și cu capul descoperit,
purtând în mâini o mică Evanghelie și toiagul pribegiei, iar pe buze șoaptele rugăciunii
neîncetate, și așa te-ai făcut, Sfinte Gheorghe, propovăduitor al Crucii, martor neînvins al
învățăturilor sfinte și mijlocitor pentru cei care-ți cântă:
Bucură-te, Golgotă vie, care ai purtat Cartea sfântă printre oameni!
Bucură-te, cel ce nu te-ai rușinat de Evanghelia Fiului lui Dumnezeu!
Bucură-te, scrisoare scrisă de Duhul Sfânt, pe care cei mândri nu o pot înțelege!
Bucură-te, tăcere vie, care vădești deșertăciunea cuvintelor celor fărădelege!
Bucură-te, vestire smerită, însuflețită de putere cerească!
Bucură-te, cel ce ai biruit pe nevăzuții vrăjmași prin smerenie!
Bucură-te, pelerin înstrăinat de orice grijă trecătoare!
Bucură-te, cel ce nu vorbeai decât despre viața duhovnicească!
Bucură-te, rugător în biserica Sfântul Ioan - Domnesc în timp de noapte!
Bucură-te, nevoitor înțelept, doritor de nepătimire!
Bucură-te, viață dusă după poruncile Evangheliei!
Bucură-te, cel ce ai făcut rob trupul și împărat sufletul!
Bucură-te, Sfinte Gheorghe, fericit pelerin al lui Hristos!

Condacul 5
Iubind frumusețea Casei Domnului, fericite, noaptea te retrăgeai în biserica satului în care
ajungeai. Acolo, înălțai rugăciuni și făceai nenumărate metanii, iar vicleanul vrăjmaș, văzând
râvna cu care chemai numele lui Hristos, o dată, a vrut să te tulbure cu necurata lui arătare,
dar, arzându-l cu puterea Crucii, ai cântat: Aliluia!

Icosul 5

Rugăciunea ți s-a făcut viață și suflare, Sfinte, că vorbeai cu Dumnezeu în toată vremea și în
tot locul, iar călăuză în această lucrare duhovnicească ți-a fost Psaltirea Prorocului David, pe
care ai iubit-o din tinerețe și ai învățat-o pe de rost, încât, rostind-o în fiecare zi cu trezvia
minții și simțirea inimii, pentru care auzi de la noi:
Bucură-te, icoană a Ortodoxiei vii!
Bucură-te, cel ce împodobești Biserica lui Hristos!
Bucură-te, făclie tăinuită între zidurile sfintelor lăcașuri!
Bucură-te, îndurerat mijlocitor pentru zidirea care se află în suferință!
Bucură-te, cel ce, cu multă osteneală săvârșeai pravilă pustnicească!
Bucură-te, cel ce ai învățat pe de rost Psaltirea lui David!
Bucură-te, cel ce o rosteai în fiecare zi, mergând pe străzile orașului!
Bucură-te, înțelept cugetător la Legea lui Dumnezeu!
Bucură-te, cel căruia lumea întreagă ți s-a făcut biserică!
Bucură-te, cel ce ai deprins rugăciunea în duh și în adevăr!
Bucură-te, rugător plin de dumnezeiescul har!
Bucură-te, cel ce te-ai îmbogățit prin aflarea Mărgăritarului neprețuit!
Bucură-te, Sfinte Gheorghe, fericit pelerin al lui Hristos!

Condacul 6

Te-ai umplut de mila Mângâietorului, fericite, de aceea, ai dat pâine celor flămânzi, ai
îmbărbătat pe cei slabi la suflet, călăuzindu-i pe calea credinței, și ai cerut de la Domnul, prin
îndelungate rugăciuni, vindecare pentru cei bolnavi, iar cei miluiți de tine, cântau lui
Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 6

Mulți dintre cei care au văzut viețuirea ta în timp de iarnă, își aminteau cum, intrând în
brutărie, milostive, îți topeai gheața lipită de picioare. Apoi, cumpărând câte un sac de pâine,
îl împărțeai săracilor care te așteptau ca pe un bun părinte și, aducându-ți mulțumire, ziceau:
Bucură-te, punte întinsă peste amărăciunile vieții!
Bucură-te, liman de mângâiere pentru cei neajutorați!
Bucură-te, cel ce, prin rugăciune, vindeci pe cei bolnavi!
Bucură-te, mângâietor al celor apăsați de poveri și de întristare!
Bucură-te, cel care împarți pâine flămânzilor!
Bucură-te, om sărac care împarți milostenie săracilor!
Bucură-te, laudă a celor umiliți și cu inima zdrobită!
Bucură-te, cel ce mustri pe cei pururea nemulțumiți!
Bucură-te, călător pe calea cea strâmtă a nevoinței!
Bucură-te, cel ce îmbărbătezi pe cei strâmtorați!
Bucură-te, cel ce împărțeai milostenia primită cu cei nevoiași!
Bucură-te, bărbat milostiv, pururea bucuros!
Bucură-te, Sfinte Gheorghe, fericit pelerin al lui Hristos!
Condacul 7

Mântuitorul lumii, urcând drumul Crucii, a spus celor ce-L urmau pe cale: „Nu Mă plângeți
pe Mine, ci plângeți-vă pe voi”. Tot așa și tu, Sfinte Gheorghe, celor care voiau să-ți cumpere
opinci, văzându-te desculț prin zăpadă, le răspundeai: „Nu mă plângeți pe mine, că picioarele
mele sunt mai calde ca ale voastre!”. Iar cei care auzeau cuvintele tale, se minunau, cântând
lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 7

Limbile de foc ale Cincizecimii, coborând din cer, au însuflețit nenumărate mulțimi de
oameni pentru dragostea lui Dumnezeu. O flacără de foc s-a coborât și peste tine, Sfinte
Gheorghe, încât, făcându-se inima ta izvor de neîncetată rugăciune și vatră a neziditului foc,
ai alergat în urma lui Hristos pe calea cea strâmtă. Pentru aceasta, roagă-te ca să se aprindă și
în noi râvna mântuirii, ca astfel să te lăudăm, zicând:
Bucură-te, nume înveșnicit prin chemarea numelui lui Iisus!
Bucură-te, cel ce te-ai îndeletnicit cu lucrarea minții!
Bucură-te, altar în care a intrat marele Arhiereu spre slujire!
Bucură-te, că Acesta îți încălzea picioarele și capul descoperit!
Bucură-te, făclie aprinsă de focul ceresc!
Bucură-te, mărturisitor plin de puterea Duhului Sfânt!
Bucură-te, vatră în care arde focul cel necreat!
Bucură-te, inimă curată, în care Mângâietorul a scris legea iubirii!
Bucură-te, alergător încununat în întrecerea duhovnicească!
Bucură-te, cel ce nu te-ai oprit înainte de a intra prin porțile împărăției de sus!
Bucură-te, cel mărturisit ca sfânt, încă din vremea vieții tale!
Bucură-te, cel ce ai fost numit mare pustnic și mare apostol!
Bucură-te, Sfinte Gheorghe, fericit pelerin al lui Hristos!

Condacul 8

Vedem, Mântuitorule, că fericirea pe care ai făgăduit-o celor săraci cu duhul, strălucește pe

chipul alesului Tău, de aceea lăudăm pe cerescul Părinte, Care a binevoit să ascundă acest dar
de cei trufași și să-l dăruiască, prin Duhul Sfânt, celor smeriți, iar noi lăudăm Treimea de o
ființă și nedespărțită, cântând: Aliluia!

Icosul 8

Bucuria pe care a făgăduit-o Hristos celor ce-I urmează, Sfinte Gheorghe, a învins toate
întristările din viața ta, și te-ai ridicat mai presus de tulburările lumii, pentru că pacea lui
Dumnezeu era cu tine. Drept aceea, înălțându-te în muntele cel luminos al smereniei, cei care
îți vedeau fața învăluită de lumina celor fericiți, se minunau și ziceau:
Bucură-te, curăție care înflorești fericirea în lume!
Bucură-te, cel ce înalți imnul păcii în mijlocul furtunii!
Bucură-te, glas al Raiului auzit în valea plângerii!
Bucură-te, psaltire cu zece strune, de Hristos cântătoare!
Bucură-te, harpă dulce glăsuitoare la adierile Duhului Sfânt!
Bucură-te, inimă iubitoare care cuprinzi în rugăciune lumea toată!
Bucură-te, conștiință curată, care gustă din veșnica sărbătoare!
Bucură-te, viață de osteneli, închinată lui Dumnezeu cu bucurie!
Bucură-te, cel ce ai adeverit slava învierii prin răstignirea patimilor!
Bucură-te, sihastru care ai adus mireasma pustiei în cetate!
Bucură-te, cel în care împărăția lui Dumnezeu s-a arătat lămurit!
Bucură-te, făclie a virtuților pusă în sfeșnic spre folosul multora!
Bucură-te, Sfinte Gheorghe, fericit pelerin al lui Hristos!

Condacul 9

Prin ostenelile și smerenia ta, Sfinte Gheorghe, ai primit de la Duhul Sfânt darul facerii de
minuni, în care s-a adeverit sfințenia vieții tale, iar cei strâmtorați, izbăviți fiind, aflau credința
cea mântuitoare și lăudau pe Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul 9

În vremea când îi învățai pe negustorii din Târgu Neamț calea mântuirii, a venit la tine o
familie de evrei a căror fiică era pe moarte, pentru că nu putea să nască, iar tu, bunule, te-ai
dus la casa lor și, în semnând cu semnul Crucii pe cea chinuită, îndată ea a născut, iar ei,
văzând această minune, au primit botezul și au zis:
Bucură-te, mijlocitor către Dumnezeu al celor ce năzuiesc la tine!
Bucură-te, cel ce, prin fapte minunate, ne arăți calea mântuirii!
Bucură-te, cel ce aduci mângâiere prin semnul Crucii!
Bucură-te, cel ce prin minuni ți-ai adeverit vrednicia vieții!
Bucură-te, cel ce L-ai mărturisit pe Hristos cu faptele!
Bucură-te, cel ce L-ai propovăduit pe El și prin cuvinte!
Bucură-te, cuvântare smerită, pecetluită de harul minunii!
Bucură-te, pelerin care ai arătat lumii puterea credinței creștine!
Bucură-te, mărturisire pecetluită de Duhul Sfânt!
Bucură-te, aluat sfânt, care dospești frământătura lumii!
Bucură-te, lauda și bucuria poporului noului Legământ!
Bucură-te, propovăduitor al Evangheliei în chip apostolic!
Bucură-te, Sfinte Gheorghe, fericit pelerin al lui Hristos!

Condacul 10

În viața ta, Sfinte Gheorghe, s-au unit cele potrivnice: ai ales pribegia și singurătatea, dar te
vedem înconjurat de dragostea credincioșilor; te-ai purtat aspru cu trupul tău, dar erai covârșit
de bucurie; ai disprețuit lauda și slava, dar Dumnezeu te-a slăvit cu darul facerii de minuni.
Iar noi, încredințându-ne de acestea, cântăm Celui atotputernic: Aliluia!

Icosul 10

De Dumnezeu ai fost slăvit atunci când, nefiind primit în tren, nu te-ai întristat, însă, trenul nu
a mai pornit, până când nu te-au readus cu evlavie la locul tău de pelerin. Pentru această
preaslăvită minune, se cuvine a te lăuda așa:
Bucură-te, om al Raiului, care covârșești legile firii!
Bucură-te, pelerin slăvit, căruia îi slujesc stihiile!
Bucură-te, cel ce, prin Hristos, ești mai presus de cele materialnice!
Bucură-te, cel ce nu te-ai împotrivit când ai fost înjosit!
Bucură-te, cel ce erai cunoscut călătorilor ca om evlavios!
Bucură-te, că aceștia au spus că trenul nu va porni fără de tine!
Bucură-te, că, după ce ai revenit, acesta a pornit de îndată!
Bucură-te, că cei care au văzut minunea, pe Dumnezeu L-au slăvit!
Bucură-te, cel ce ți-ai întărit propovăduirea cu semne minunate!
Bucură-te, om smerit, care nu ai primit gânduri de slavă deșartă!
Bucură-te, cel în care Domnul Își împlinește făgăduințele!
Bucură-te, ocrotitor al pelerinilor și al călătorilor credincioși!
Bucură-te, Sfinte Gheorghe, fericit pelerin al lui Hristos!

Condacul 11

Bunule nevoitor, amăgirea vieții, înșelarea demonilor, duhul lumii și toate nălucirile născute
din păcat, le-ai biruit cu rugăciunea, cu luarea aminte și cu postul. De aceea, te-a arătat
Hristos viță cu rod ales, care ai uimit chiar și pe cei de alte credințe, iar noi, văzând lucrarea
Duhului Sfânt în viața ta, cântăm: Aliluia!

Icosul 11

Când Fiul lui Dumnezeu a descoperit oamenilor Evanghelia păcii, mulțimi nenumărate de
păcătoși, albindu-și hainele prin pocăință, sau arătat flori ale Raiului în țarina lumii. Floare
aleasă și bine înmiresmată te vedem și pe tine, Sfinte Gheorghe, pentru care auzi acestea:
Bucură-te, mlădiță crescută din Vița-Hristos!
Bucură-te, aducător de rod bogat duhovnicesc!
Bucură-te, cel ce ai avut ca ucenici stareți, duhovnici și monahi!
Bucură-te, povățuitor nemaiîntâlnit, care pe mulți ai bucurat!
Bucură-te, cel de a cărui viață și evreii s-au minunat!
Bucură-te, că unul dintre ei revelație te-a numit!
Bucură-te, om duhovnicesc, trăitor în privegheri și post!
Bucură-te, cel arătat de Dumnezeu ca făcător de minuni!
Bucură-te, floare-de-colț care ai urmat-o pe Maica Luminii!
Bucură-te, crin care nu ți-ai pierdut frumusețea între spini!
Bucură-te, mireasmă care veselești pe locuitorii cerești!
Bucură-te, cel ce acum și tu viețuiești în grădinile Raiului!
Bucură-te, Sfinte Gheorghe, fericit pelerin al lui Hristos!

Condacul 12

Ca un ostaș viteaz, lupta cea bună ai luptat, ca un străjer treaz ai biruit noaptea acestei vieți, ca
o fecioară înțeleaptă ți-ai umplut candela cu untdelemnul iubirii, iar când dorul inimii tale s-a
împlinit, sufletul tău cuvios s-a înălțat la cer, unde ai primit cununa neveștejită a slavei din
mâna lui Hristos, Căruia cânți: Aliluia!

Icosul 12

Când te întrebau ucenicii despre sfârșitul vieții tale, tu le spuneai: „Eu am să mor când s-or
tulbura popoarele și la moartea mea va fi sărbătoare și vor trage clopotele în țară”. Astfel,
viața ta pământească s-a sfârșit la preaslăvitul praznic al Adormirii Născătoarei de Dumnezeu,
când sunetul clopotelor aducea și vestea războiului. De aceea, aducându-ne aminte de
prorocia ta, îți cântăm:
Bucură-te, cel ce ți-ai cunoscut înainte ceasul sfârșitului!
Bucură-te, pelerin râvnitor, care ai ajuns la Cel dorit!
Bucură-te, cel ce ai fost petrecut la mormânt de mulțimi nenumărate!
Bucură-te, cel ce ai fost binecuvântat cu mulți ucenici!
Bucură-te, călător nejefuit de tâlharii cei din văzduh!
Bucură-te, înălțime la care privim cu evlavie!
Bucură-te, cel înmormântat la Curtea domnească a lui Ștefan Vodă!
Bucură-te, cel ce și la mormânt ai săvârșit minuni!
Bucură-te, că, dorind ucenicii să-ți ducă moaștele la Râșca, nu te-ai învoit!
Bucură-te, că înspre Mănăstirea Văratec au pornit căruța și caii!
Bucură-te, cel slăvit de toți pentru acest semn neobișnuit!
Bucură-te, cel de o râvnă cu Sfântul Iosif de la Văratec!
Bucură-te, Sfinte Gheorghe, fericit pelerin al lui Hristos!

Condacul 13

O, alesule al lui Hristos, care bine ai săvârșit călătoria vieții, Sfinte Gheorghe, roagă-L pe
milostivul Dumnezeu pentru noi, care suntem în pustiul lumii, să ne izbăvim de negura
întristării ce vine din păcat și sădobândim lumina bucuriei, care vine din virtuți, ca
mântuindu-ne din amăgirea vieții, să cântăm împreună cu tine Preasfintei Treimi: Aliluia!
(acest Condac se zice de trei ori)

Icosul 1

Încă din tinerețe, Sfinte Gheorghe, ai fost pătruns la inimă de chemarea Mântuitorului, pe
Care L-ai urmat în toată viața ta; astfel, desculț, cu capul descoperit și, purtând pe mâini
Evanghelia iubirii, te-ai făcut priveliște înge rilor și oamenilor și ai ajuns biruitor în Canaanul
ceresc, unde te rogi pentru cei care-ți cântă:
Bucură-te, tinerețe curată și lui Dumnezeu închinată!
Bucură-te, vârf al evlaviei, de care s-a minunat familia ta binecuvântată!
Bucură-te, pelerin pe urmele Mântuitorului în Țara Sfântă!
Bucură-te, rugător cu duh smerit și cu inimă înfrântă!
Bucură-te, cel ce ai trăit toată viața desculț și cu capul descoperit!
Bucură-te, cel ce ai purtat Evanghelia printre oameni necontenit!
Bucură-te, nevoitor care ai viețuit în cetate ca în pustie!
Bucură-te, sărac de bună voie, care săracilor le aduci veselie!
Bucură-te, iubitor al Psaltirii, pe care ai învățat-o pe de rost!
Bucură-te, trăitor în rugăciune, priveghere și post!
Bucură-te, cel ce ți-ai cunoscut ceasul sfârșitului, cu ochi prorocești!
Bucură-te, adeverirea și lauda preoției obștești!
Bucură-te, Sfinte Gheorghe, fericit pelerin al lui Hristos!

Condacul 1

Veniți, toți credincioșii, să lăudăm pe Sfântul Gheorghe Pelerinul care, prin viața lui
minunată, a veselit pe Îngeri și a chemat pe oameni la duhovnicească viețuire; că acesta,
sporind cu râvnă fierbinte darul de a-L căuta și mărturisi pe Dumnezeu, în călătorii, în biserici
și în sfinte nevoințe, s-a făcut izvor de bucurie și mijlocitor pentru cei care cântă: Bucură-te,
Sfinte Gheorghe, fericit pelerin al lui Hristos!

Rugăciune
Sfinte și dreptcredinciosule plăcut al lui Dumnezeu, Gheorghe Pelerinul, văzând noi că ziua
este spre sfârșite și se lasă umbrele nopții, prietenii cei de aproape se îndepărtează de noi,
tinerețea și sănătatea în fiecare zi se veștejesc, gândurile cele mari se risipesc ca o nălucă,
Judecătorul este la uși, iar noi, fiind cuprinși de întunericul deznădăjduirii, năzuim către
solirile tale! Sfinte Gheorghe, roagă-L pe milostivul Dumnezeu să ne dăruiască mărturisirea
tâlharului, pocăința vameșului și lacrimile femeii păcătoase! Oprește, prin rugăciunile tale
râurile patimilor, usucă noianul păcatelor și povățuiește-ne la limanul voii lui Dumnezeu.
Risipește ispitele care vin de la trup, de la diavoli și de la lume, care ne tulbură cu poftele cele
necuviincioase, că tu ai primit de la Dumnezeu darul de a fi ascultat. O, Sfinte Gheorghe,
umple inimile noastre de bucurie și mulțumire pentru darurile primite de la Dumnezeu,
luminează-ne întunericul vieții, ca privind la viețuirea ta cea minunată, să nu mai fim
nerecunoscători, ci mulțumindu-ne cu pâinea și cu acoperământul nostru, să ne mântuim prin
mijlocirea ta, slăvind pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Treimea cea de o ființă și
nedespărțită, acum și pururea și în vecii vecilor.

Strana:Amin. Apoi se cântă Condacul 1, în timpul căruia preotul cădește. Apoi rostește
Ectenia întreită și face Otpustul. În lipsa preotului, credin ciosul rostește rugăciunea Cuvine-
se cu adevărat… și încheie zicând: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne
Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.

25 martie 2018 - Proclamarea Canonizării

Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei și a Sfântului Gheorghe Pelerinul
Sfântul Gheorghe Pelerinul
17 August

Slujba Sfântului Gheorghe Pelerinul

17 August

LA VECERNIA MICĂ

La Doamne, strigat-am..., punem stihirile pe 4 și cântăm aceste Stihiri asemănânde. Glas 1.

Ceea ce ești bucuria...

Pe cel ce în vremurile de pe urmă s-a arătat următor bărbaților pustiei cu nevoința și harul, pe
Gheorghe, vestitorul lui Dumnezeu, adunându-ne, fraților, să-l lăudăm cu credință, săvârșind
astăzi preacinstită pomenirea lui.

Dobândind de la Hristos Dumnezeu pacea care covârșește toată mintea, ți-ai păzit cugetul și
inima în chip minunat, fericite. Pe aceasta trimite-o și nouă, fii ai păcii arătându-ne.

Izvor neîncetat de apă curgătoare și vie s-a făcut Duhul Sfânt, venind întru tine,
binecredinciosule, izvorând râul înțelepciunii celei de sus, celei curate, pașnice și pline de
dragoste.

Primit-ai, Sfinte, de la Duhul Sfânt, darul minunilor și cuvânt cu putere multă, încredințându-
ne prin acestea că viu este Dumnezeu și aducând la credință mulțimile, înțelepte al lui Hristos.

Slavă, glasul al 6-lea:

Astăzi harul Sfântului Duh pe toți ne-a adunat; că strălucind în vremerile de pe urmă în vasul
alegerii lui Dumnezeu, ca într-o candelă preacurată și plină de untdelemnul virtuților, lumea o
luminează cu dumnezeiască strălucirea Sa și pe toți ne ridică să cântăm: Dumnezeule al
Părinților, cel ce ești slăvit întru Sfinții Tăi, pentru rugă ciu nile bineplăcutului Tău Gheorghe,
miluiește-ne pe noi.

Și acum... a Praznicului.

Lumină lină... Prochimenul zilei și celelalte.

La Stihoavnă. Stihirile, glasul al 2-lea, podobie: Casa Efratului...

Veniți cu bucurie, ceată a creștinilor, că masă preabogată ne pune înainte Gheorghe, cel sărac
pentru Hristos.

Stih: Minunat este Dumnezeu întru Sfinții Săi, Dumnezeul lui Israil.

Înger în trup fiind, Gheorghe preaminunate, astăzi în cer te bucuri cu ceata îngerească, slăvind
pe Ziditorul tău.
Stih: Prin Sfinții de pe pământul Lui, minunate a făcut Domnul toate voile Sale.

Darul cântărilor primește-l, fericite, și-n schimb ne dăruiește a mijlocirii tale ocrotitoare
pavăză.

Slavă..., asemenea:

Toți să ne închinăm și să cinstim din inimi Treimea în Unime, pe Tatăl și pe Fiul și pe

Dumnezeiescul Duh.

Și acum... a Praznicului:

Maica lui Dumnezeu, însuflețitul chivot, la cer se mută astăzi, scara dumnezeiască a
Domnului Puterilor.

Apoi Troparul,
glas 1, podobie: Locuitor pustiului...î

Pe podoaba Bisericii și a Neamțului laudă, pe nevoitorul cel mare și următorul sihaștrilor, pe

Gheorghe, pelerinul lui Hristos și binevestitorul harului, în cântări să-l cinstim credincioșii,
strigându-i cu evlavie: Slavă Celui ce ți-a dat ție putere! Slavă Celui ce minunat te-a arătat!
Slavă Celui ce lucrează prin tine minuni pururea!

Slavă..., Și acum, a Praznicului.

Ectenie și Otpustul mic.

LA VECERNIA MARE

După Psalmul 103, se cântă Fericit bărbatul...: starea întâi.

La Doamne, strigat-am…, punem stihirile pe 8:3 ale Praznicului și 5 ale Cuviosului
Stihirile Cuviosului, glasul 1, podobie: Ceea ce ești bucuria...

Te-ai mutat de pe pământ la cer, Gheorghe fericite, în ziua adormirii Împărătesei cerurilor; cu
care, fericite, nu înceta a mijloci către Fiul ei să dăruiască iertare de greşeli celor ce se închină
Lui.

Ai făcut, fericite Părinte, turnul Sfântului Voievod Ștefan scară dumnezeiască și slăvită spre
ceruri, nevoindu-te în post, în rugăciune și în multe osteneli; și, ca în pustie în lume viețuind,
te bucuri astăzi cu cetele Sfinților.

Neîncetat te-ai îndulcit pe pământ, fericite, de dumnezeieştile graiuri ale prorocului David,
cele mai dulci decât mierea. Învred niceşte-ne dar şi pe noi, prin rostirea psalmilor, să
dobândim ce rescul cu har.

Alte Stihiri, glasul al 4-lea, podobie: Ca pe un viteaz...

Descălțându-ți picioarele și având capul descoperit, cu multă râvnă ai pășit, Cuvioase, pe

cărarea cea strâmtă; iar năvălirile demonilor, gerul și arșița suferindu-le, ca un viteaz, pentru
Cel ce pentru noi Cruce a răbdat, cu Acesta în cereștile lăcașuri viețuiești acum, de fața Lui
veselindu-te.

Precum Apostolii, ai lăsat, Sfinte, și pământ, și casă, și soţie, și copii, pentru dragostea
Domnului, tuturor mărturisind Evanghelia harului. Pentru aceasta, acum te bucuri în cereasca
cetate, dobândind de la Hristos, îmbelşugat, viaţă veşnică.

Slavă..., glasul al 6-lea:

Veniți, credincioșilor, să ne veselim duhovnicește la prăznuirea cea de peste an a fericitului

Gheorghe. Că acesta, lui Hristos urmând cu credință, toate le-a lăsat pentru dragostea Lui și
propovăduitor al harului s-a făcut în toată viața sa, în osteneală și în trudă, în privegheri
adeseori, în foame și în sete, în posturi, în frig și în nevoinţe; și, încă în trup fiind, precum
Apostolul a mărturisit şi a zis: Astăzi am fost în cer! Acolo se și bucură acum, pururea
lăudând pe Dumnezeu și rugându-se neîncetat pentru sufletele noastre.

Și acum..., a Praznicului:

Ceea ce este mai înaltă decât cerurile, și mai slăvită decât Heruvimii, și mai cinstită decât
toată făptura, care pentru multa curăție s-a făcut lăcaș ființei celei pururea-veșnice, în mâinile
Fiului astăzi și-a dat preasfântul suflet; și împreună cu ea se umplu toate de bucurie, și nouă se
dăruiește mare milă.

Lumină lină. Apoi Prochimenul zilei și Paremiile.

De la Înţelepciunea lui Solomon, citire.

(cap. 3, 1-9)

Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu...

De la Înţelepciunea lui Solomon, citire.

(cap. 5, 15-23 şi 6,1-3):

Drepţii în veci vor fi vii, şi întru Domnul plata lor...

De la Înţelepciunea lui Solomon, citire:

(cap. 4, 7-15):

Dreptul, de va ajunge să se sfârşească, întru odihnă va fi...

LA LITIE

Glasul 1. Însuși glasul.

Să se bucure astăzi toată Biserica și să dănțuiască întru cele de praznic la pomenirea fericitului
Gheorghe, pelerinul lui Hristos; pe care astăzi văzându-l strălucind ca un luceafăr al zilei celei
neînserate și cu cetele Sfinţilor în cer viețuind, să îl cinstim cu laude, rugându-l să mijlocească
pentru sufletele noastre.

Glas 6.
Cu osteneala postului ai dobândit curăția trupului, iar cu truda privegherii – pe cea a inimii; și
de odihna trupului depărtându-te, ai aflat odihnă sufletului tău și întru virtuți te-ai îmbogățit;
pentru aceasta, astăzi te bucuri de bunătățile cereşti, pe care mijlocește-le şi nou, prin
rugăciunile tale cele bine-primite.

Slavă..., glasul al 5-lea:

Cel ce a poruncit să strălucească lumina în întuneric, Cuvântul lui Dumnezeu, Lumina cea
adevărată, Însuși a strălucit în inima ta, Cuvioase Părinte, lumina cunoștinței Sale și,
întrarmându-te cu dumnezeiești cuvinte, întru nevoință, te-a trimis ca semănător al cuvântului
Evangheliei; pe care împlinind-o cu osârdie, fericite lucrătorule, seceri astăzi roadele cele
vrednice de Împărăția cerurilor; deci, o, de Dumnezeu purtătorule, Gheorghe minunate, de
acestea părtași fă-ne și pe noi, cei ce săvârșim cu credință sfântă pomenirea ta.

Și acum..., a Praznicului.

La STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 5-lea, podobie: Bucură-te cămara...

Bucură-te, preaminunat sălaș al râvnitoarei nevoinţe celei către Dumnezeu, cinstită vistierie a
bunătăților celor de la Duhul Sfânt și cădelniță a focului celui aprins de Hristos cu venirea Sa,
care tămâia rugăciunii tale fierbinți o înalți spre El totdeauna îmbelșugat; Gheorghe
preaminunate, bărbatul doririlor Duhului și cinstea nevoitorilor celor mari, mijlocește iertare
de greșeli pentru cei ce-ţi cântă ţie cu evlavie.

Stih: Așteptând am așteptat pe Domnul și El a căutat spre mine și a auzit rugăciunea mea.

Bucură-te, preaînțelept lucrător al viei Domnului, că punând mâna pe plugul Crucii, n-ai privit
nicidecum înapoi, Părinte; ci roadele cele dulci ale Duhului Sfânt rodind însutit în inima ta,
îndulcești cu ele pe cei ce te laudă; pentru aceasta te-a arătat pe tine Domnul, fericite
Gheorghe, sare nestricată pământului, lumină a lumii și sprijin preatare celor ce cu credință
săvârşesc pomenirea ta.

Stih: Minunat este Dumnezeu întru Sfinții Lui, Dumnezeul lui Israil.

Vieţuind îngereşte încă din trup, de Dumnezeu văzătorule, pe cele îndepărtate le-ai cunoscut
lămurit ca fiind de față, minunate, cu semen vestirea ta Dumnezeu însoțindu-o și în
slăbiciunile tale arătându-Și puterea Sa, fericite, cum grăiește Apostolul; căruia și urmând
deplin, în lume ai pribegit în nevoinţă și lipsă, neavând traistă și nici sălaș, toate răbdându-le
pentru Cel ce dăruiește harul Său necreat.

Slavă..., glasul al 2-lea:

Cu neîncetate nevoințe pe tine curățindu-te, fericite Gheorghe, te-ai arătat psaltire bine-
întocmită din virtuți dumnezeiești. Că prin tine a răsunat în lume glasul Evangheliei
Domnului, cea din cuvintele insuflate de Duhul Sfânt. Pentru aceasta, astăzi adunându-ne,
lăudăm sfântă pomenirea ta în cântări duhovnicești, iubitorule de Hristos.

Și acum..., a Praznicului.
Acum slobozește... și celelalte. Apoi troparul (vezi la Vecernia Mică).

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul, punem troparul Praznicului de două ori,

Slavă..., al Sfântului, Și acum..., iarăși al Praznicului.

După întâia Catismă, Sedealna.

Glas 1, podobie: Mormântul Tău...

Veniți să lăudăm cu credință curată pe noul lucrător scos în țarina lumii de Domnul
secerișului la slăvit secerișul Său, și să îi strigăm: Preaminunate Gheorghe, pomenește-ne pe
noi, cei ce astăzi cu dragoste cinstim pomenirea ta.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului.

Glas 3, podobie: De frumusețea...

Mutându-se sufletul tău...

După a doua Catismă, Sedealna.

Glas 5, podobie: Pe Cuvântul...

Viețuind îngerește, încă în trup fiind, și pe Cuvântul vieții binevestind tuturor prin cuvânt și
prin faptă, Gheorghe slăvite, ca un vrednic lucrător ai luat ca răsplătire viaţa de veci, pe care
și nouă mijlocește-o de la Hristos.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului.

Glas 4, podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

În mâinile Celui ce S-a făcut om...

Apoi Polieleul și Mărimurile:

Mărimu-te pe tine, mult-nevitorule Gheorghe, vestitorule al lui Hristos, și cinstim astăzi

prealăudată pomenirea ta.

Veniți, toți credincioșii, să lăudăm pe Sfântul Gheorghe Pelerinul, ocrotitorul celor săraci și
lauda celor curaţi cu inima.

Stihuri.

1. Auzi, Doamne, dreptatea mea, ia aminte cererea mea, ascultă rugăciunea mea, din buze fără
de viclenie.

2. Ca să nu grăiască gura mea lucruri omenești, pentru cuvintele buzelor Tale, eu am păzit căi
aspre.

3. Făclie picioarelor mele este legea Ta și lumină cărărilor mele.

4. Cât de dulci sunt gâtlejului meu cuvintele Tale, mai mult decât mierea în gura Mea.
5. Lămurit cu foc este cuvântul Tău foarte și robul Tău l-a iubit pe el.

6. Bucura-mă-voi de cuvintele Tale, ca unul ce a aflat comoară mare.

După Polieleu, Sedealna.

Glas 8, podobie: Porunca cea cu taină...

Focul ceresc cuprinzându-te, Părinte, și în pustia Iordanului pe tine curățindu-te, Sfinte

Gheorghe fericite, făclie dumnezeiască te-a întocmit a Soarelui celui mare și nezidit; a Cărui
rază strălucind în lume neîncetat, pe toți i-ai ridicat a striga: Bucură-te, lăcașule al Harului.

Slavă..., Și acum..., a Praznicului.

Glas 4, podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

Strigă, Davide, ce praznic este acesta...

Apoi Antifonul întâi al glasului al patrulea și
Prochimenul. Glas 4.
Cinstită este înaintea Domnului moartea Cuviosului Său.

Stih: Prin Sfinții de pe pământul Lui, minunate a făcut Domnul toate voile Sale.

Evanghelia de la Matei (10: 32 – 11: 1).

(caută în vinerea săptămânii a treia după Pogorârea Sfântului Duh)

Psalmul 50.

Slavă...

Pentru rugăciunile Sfântului Gheorghe cel Nou, Milostive, curățește mulțimea greșelilor
noastre.

Și acum...

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățește mulțimea greșelilor

noastre.

Stihira. Glas 6.

Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge
fărădelegea mea.

Fericite Părinte, în tot pământul a ieșit vestea faptelor tale. Pentru aceasta în ceruri ai aflat
plata ostenelilor tale, taberele diavolești le-ai izgonit, cetele îngerești ai ajuns, a căror viață
fără prihană ai urmat. Îndrăznire având către Hristos Dumnezeu, cere pace pentru sufletele

noastre.

CANOANELE

Se pune canonul Praznicului pe 8 și al Cuviosului pe 6

Cântarea I
Glas 5. Calul și călărețul...

Voind să-ţi aducem, fericite Gheorghe, laudă cuvenită la sfântă pomenirea ta, de sus
luminează-ne cu slăvitele raze ale mijlocirilor tale, bunule.

Înţelegând, fericite, că abur este viaţa aceasta, ce puțin se arată, apoi se duce repede, precum
zice Apostolul, ai alergat spre viața veșnică, înțelepte.

Slavă.

Pribegit-ai în cojoc, desculţ şi cu capul descoperit, minunate Gheorghe, urmând astfel Celui
ce în trup S-a arătat, neavând unde să-şi plece capul Său, precum zice Scriptura.

Și acum.

Scară dumnezeiască te arată Scripturile, Preacurată Fecioară, că ai născut pe Cel ce a suit, în

trupul Său, sus de-a dreapta Tatălui, firea noastră a muritorilor.

Catavasia de rând.

Cântarea a III-a
Cel ce pe nimic pământul ai înfipt...

De dorul dumnezeisc întreg cuprinzându-te, cele trecătoare degrab le-ai lăsat și spre
Dumnezeu, Singurul Care rămâne, te-ai nevoit, întărindu-ți mintea pe a credinței piatră,
slăvite.

Adâncului nepătruns al voilor Domnului te-ai încredințat și, sălășluindu-Se Hristos întru a ta
inimă, lărgimea și adâncimea, înălțimea, și lungimea, împreună cu toți Sfinții ai cunoscut.

Slavă.

Casei lui Dumnezeu te-ai arătat părtaş, Sfinte, că, lăsându-ți casa și rudele te-ai făcut străin și
călător, având, fericite, cuvintele Psaltirii drept scut şi armă.

Și acum.

Adâncul de necuprins al tainei celei din veci, celei săvârșite în tine preaslăvit, l-au cântat,
fiind de Duhul luminați, Prorocii în umbra Legii, mai dinainte arătându-te, Maică, Născătoare
de Dumnezeu.

Catavasia.

Sedealna. Glas 1. Mormântul Tău...

Nici arșița, nici gerul, nici jăratecul, nici gheața, nicidecum n-au vătămat ale tale picioare
desculțe pentru dragostea Domnului și întraripat de Duhul Sfânt spre vestirea Evangheliei
Împărăției, Părinte purtătorule de har.
Slavă..., Și acum..., a Praznicului.

Cântarea a IV-a
Smerenia Ta Avacum înțelegându-o...

Nu te-a amăgit, Părinte, brazda închipuită de cel viclean, ci de cornul Crucii ținându-te, dintr-
a inimii brazdă tot ghimpele mândriei l-ai smuls.

Uscat-ai cu postul mădularele omului celui din afară, a celui trecător, iar pe cel dinlăuntru,
slăvite, cu Duhul l-ai cuprins, înnoindu-l.

Slavă.

Păzind întru toate nunta cinstită, precum îndeamnă Apostolul Pavel, spre mântuire o ai făcut,
și cu cei chemaţi la nunta cerească ai intrat, fericite.

Și acum.

Bogat fiind în milă și îndurări, Cel Preaînalt S-a pogorât și, din tine întrupându-Se, de
Dumnezeu Născătoare, pe noi ne-a mântuit cu puterea Sa.

Catavasia.

Cântarea a V-a
Cel ce te îmbraci cu lumina...

Stea dumnezeieștii Lumini te-ai arătat cu fapta și cu cuvântul, Sfinte, tuturor trimiţând cu
dragoste a Evangheliei rază.

Limba ta cuvântul curat al Cuvântului rostind cu râvnă în toată vremea, a purtat dreptatea Lui,
ca un pom al vieții celei veșnice, Părinte.

Slavă.

Trâmbiţă a dumnezeiescului Duh ai fost în lume, slăvite Gheorghe, trâmbițând vestirile cele
de bucurie și sfinte ale Harului.

Și acum.

Iarna sufletească și viforul patimilor, alungă-le grabnic din suflet, Maică, prin slăvitele raze
ale mijlocirii tale la Fiul și Dumnezeu tău.

Catavasia.

Cântarea a VI-a
Liniștește a patimii înviforare...

Viclenia celui rău cu a Crucii armă biruind, neatins de cursele aceluia ai petrecut viața ta,
preafericite.
Iona vestind prăpăd în Ninive, toți s-au pocăit, iar tu, iertarea în Hristos vestind, întru
nădejdea mântuirii ne-ai întărit, Sfinte.

Descălţându-ţi picioarele în pustie, te-ai încălțat cu propovăduirea Evangheliei, Împărăția

păcii binevestindu-o.

Slavă.

Tatălui și Fiului şi Duhului Sfânt slujind în lume, a Treimii casă te-ai arătat și în ceruri,
fericite Gheorghe, astăzi cântând întru cei de sus.

Și acum.

Nu uita pe robii tăi, Născătoare a Celui milostiv, ci de la El pururea mijlocește ca să ne ierte,

Maică, toate păcatele.

Catavasia.

Condacul
Glas 8, podobie: Apărătoare Doamnă...

Toată viața cu credință lui Hristos urmând, ai lăsat toate pentru numele cel sfânt al Lui și în
lume L-ai vestit, Sfinte Gheorghe, nici încălțăminte purtând, nici două haine având, și nici
capul, fericite, acoperindu-ți; pentru aceasta, strigăm: Bucură-te, vasul alegerii!

Icosul

Hrănindu-te neîncetat din grădina dumnezeieștilor cuvinte și cu dulceața numelui Domnului

pururea îndulcindu-te, ai aflat bucuria tainică a Raiului; și întru smerenie pururea stăruind, te-
ai umplut de har, Părinte Gheorghe; că lucrător preaînțelept al cuvintelor vieții te-ai arătat și
vestitor al lor, prin faptă și prin cuvânt propovăduind măririle lui Dumnezeu. Pentru aceasta
astăzi, Hristos slăvindu-te în ceata prietenilor Săi, slăvești cu negrăite laude pe Dumnezeu în
ceruri, și mijloceşti la El cu îndrăznire pentru cei ce îți strigă: Bucură-te, vasul alegerii!

Sinaxar

În această zi, pomenirea Sfântului Gheorghe Pelerinul din Șugag, cel sărac pentru Hristos.
Pentru ale lui sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Cântarea a VII-a.
Doamne al Părinților...

Din pruncie te-ai făcut următor Domnului, fericite, cu toată osârdia lăudându-L şi
binecuvântându-L pe Hristos întru toți vecii.

Lăudăm viața ta îngerească și slăvim pe Cel ce te-a întărit cu harul Său, Părinte,
binecuvântându-L întru toți vecii pe Domnul.

Slavă.
Uscăciunea patimii cu răcoarea Harului alungând, fericite, cânți cântarea celor trei tineri: Pe
Domnul lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

Și acum.

Ispitire de bărbat neștiind, Stăpâna mea, din tine țesut-ai trup curat Ziditorului, pe Care toată
zidirea Îl binecuvintează.

Catavasia.

Cântarea a VIII-a.
Ție, Lucrătorului a toate...

Izvoarele Harului umplându-ţi inima, Cuvioase, ai strigat cu tinerii din cuptorul Babilonului:
Toată suflarea să laude pe Domnul și să-L preaînalțe pe El întru toți vecii.

Luând putere de la Duhul Sfânt, Cuvioase Gheorghe, cu graiul și faptele strigat-ai pururea:
Toată suflarea să laude pe Domnul și să-L preaînalțe pe El întru toți vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.

Omul cel ceresc și pământescul înger, sălașul virtuților, făclia Harului, vasul alegerii,
Gheorghe minunatul, cheamă credincioșii la ospățul cel de taină.

Și acum.

O, minune nouă, a nașterii celei mai presus de gând, Maică Preacurată! Cum ești fecioară şi
naşti, cum și după naștere, ca și mai înainte de naştere ramâi?

Catavasia.

Cântarea a IX-a.
Isaie, dănțuiește.

Roada ostenelilor dobândind astăzi de la Hristos, de ea te îndulcești pururea în cer împreună

cu cetele Sfinților; îndulcește, dar, cu ea, slăvite Gheorghe, şi pe cei ce săvârşesc cu dragoste
preacinstită pomenirea ta.

Gheorghe fericite, al lui Pavel următorule, în ceata ucenicilor lui Hristos astăzi slăvit
numărându-te, împodobești cerul Bisericii, ca un soare strălucindu-ne.

Slavă.

Săvârşind cu râvnă şi cu dragoste cinstită pomenirea ta, Sfinte Gheorghe, arată-te ajutor celor
ce-ţi cântăm cântări de laudă, milă şi iertare de păcate solindu-ne.

Și acum.

Născătoarea Celui bun, cu îndrăznirea ta către Domnul, îndu plecă-L să ne ierte păcatele cu
care L-am mâniat, că tuturor celor păcătoși eşti caldă scăpare la Fiul și Dumnezeul tău.
Catavasia.

Luminânda. Femei auziți...

De harul cel dumnezeiesc cu totul aprinzându-te, făclie însu fle țită te-ai arătat, Sfinte
Gheorghe, lumina Evangheliei în lume strălucind, credința întărind și alungând întristarea din
suflete și inimi.

Slavă. Și acum. A Praznicului.

LA LAUDE.

Stihirile pe 6: 3 ale Praznicului și 3 ale Cuviosului.

Glas 8. Ce vă vom numi.

Ce te vom numi, Sfinte Gheorghe? Heruvim - că întru tine S-a odihnit Hristos; Serafim - că
neîncetat L-ai proslăvit pe El; Înger - că de trup te-ai lepădat; Putere - că lucrezi cu minunile;
multe sunt numirile tale, și mai multe darurile; roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

Punând limbii tale frâu cuvintele împăratului proroc David, cu înţelepciune, ale trupului
săltări întru totul le-ai strunit; şi poruncile Domnului împlinind cu osârdie, pom al vieţii te-ai
făcut, veselind astăzi cu roadele tale, pe cei ce te cinstesc.

Crucea lui Hristos cu osârdie ridicând-o pe-umerii tăi, ai urmat Acestuia, neuitându-te înapoi,
ca un plugar înțelept; și spinii patimilor smulgându-i cu multe privegheri și cu rugăciuni, harul
vederii dumnezeiești și cel al facerii de minuni l-ai luat de la Domnul, fericite.

Slavă..., Glas 8:

Pe cel arătat prin voia lui Dumnezeu sare a pământului și lumină a lumii, pe noul și
minunatul Apostol, cel spre vestirea Evangheliei rânduit, pe cerbul adăpat la izvoarele
Harului, care cu picioare vesele pe munții dumnezeieștilor miresme a alergat, pe
preaminunatul Gheorghe, veniți toți să îl lăudăm. Și, cu dragoste săvârșind cinstită și de
lumină purtătoare pomenirea lui, să îi strigăm zicând: Bucură-te, oglindă a curăției și candelă
a luminii neînserate! Bucură-te, sălaş al Duhului și vas al alegerii! Bucură-te, stâlp de foc al
rugăciunii celei neîncetate, iubitor al sărăciei și miluitor al săracilor! Roagă-te neîncetat să se
mântuiască sufletele noastre.

Și acum. A Praznicului. Glas 4. A lui Leon.

Iisus, Fiul tău, Născătoare de Dumnezeu, și Dumnezeul nostru, amândouă firile Sale
încredințând....

Doxologie mare, Troparele, Ecteniile și Otpustul.

LA DUMNEZEIASCA LITURGHIE

Antifoanele și Fericirile pe 8, Cântarea a III-a și a VI-a.

Apostolul.
Prochimen. Glasul al 4-lea.

Cinstită înaintea Domnului moartea cuviosului Său.

Stih: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie.

Din Epistola întâi către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel citire: (1 Corinteni 11: 1-12)

Fraților, faceţi-vă următori ai mei, precum şi eu sunt al lui Hristos. Şi vă laud pe voi, fraţilor,
că în toate vă aduceţi aminte de mine şi ţineţi predaniile aşa cum vi le-am dat. Şi voiesc ca voi
să ştiţi că Hristos este capul oricărui bărbat, iar bărbatul este cap femeii, iar capul lui Hristos
este Dumnezeu. Orice bărbat care se roagă sau proroceşte, având capul acoperit, aduce ruşine
capului său. Şi orice femeie care se roagă sau proroceşte cu capul neacoperit, aduce ruşine
capului ei; căci este una şi aceeaşi cu cea rasă. Căci dacă o femeie nu se acoperă, să se şi
tundă. Iar dacă ruşine este pentru o femeie să se tundă ori să se radă, să se acopere. Căci
bărbatul nu este dator să-şi acopere capul, chip şi slavă a lui Dumnezeu fiind; iar femeia este
slava bărbatului. Pentru că nu bărbatul este din femeie, ci femeia din bărbat. Căci nu a fost
zidit bărbatul pentru femeie, ci femeia pentru bărbat. De aceea şi femeia este datoare să aibă
pe capul ei stăpânire, pentru îngeri. Totuşi, nici bărbatul fără femeie, nici femeia fără bărbat,
în Domnul. Căci precum femeia este din bărbat, aşa şi bărbatul este prin femeie, şi toate sunt
de la Dumnezeu.

Evanghelia de la Matei
(5: 1-12)

În vremea aceea, văzând mulţimile, Iisus S-a suit în munte, şi aşezându-Se, s-au apropiat de
El ucenicii Lui. Şi, deschizând gura Sa, îi învăţa zicând: Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor
este Împărăţia Cerurilor. Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia. Fericiţi cei blânzi, că
aceia vor moşteni pământul. Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor
sătura. Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui. Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor
vedea pe Dumnezeu. Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.
Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este Împărăţia Cerurilor. Fericiţi veţi fi când vă
vor ocărî şi vă vor prigoni pentru Mine şi, minţind, vor zice tot cuvântul viclean împotriva
voastră. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri!

Chinonic.
Întru pomenire veșnică va fi dreptul. Aliluia.

Fotografii

Turnul bisericii domneşti din Piatra Neamţ – locul de nevoinţă al Sfântului Gheorghe
Pelerinul (galerie FOTO)
Biserica „Sfântul Ioan Domnesc” – ctitoria ştefaniană din Piatra Neamţ (galerie FOTO)

Osuarul de la Văratec, locul unde se află moaștele Sfântului Gheorghe Pelerinul (galerie
FOTO)

Simpozion la Piatra Neamţ: „Moş

Gheorghe Lazăr - Sfântul oraşului nostru”
17 Iunie 2017 17:26 Tudorel Rusu Arhiepiscopia Iaşilor

Pe data de 22 iunie 2017, Protopopiatul Piatra Neamţ va organiza la Biblioteca „G. T.

Kirileanu” simpozionul „Moş Gheorghe Lazăr - Sfântul oraşului nostru”.
Evenimentul va debuta la ora 18:00 şi îi va avea ca invitaţi pe părintele ieromonah Vasile
Nica de la Mănăstirea Bistriţa, pe scriitoarea şi publicista Raluca Naclad, pe părintele şi
poetul Dorin Ploscaru şi pe scriitorul Dan Iacob. Moderatorul întâlnirii va fi părintele
Valentin Tofan, protoiereul Protopopiatului Piatra Neamţ.

„Cu binecuvântarea şi la sugestia Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Teofan, am luat

hotărârea de a organiza acest simpozion dedicat nevoitorului Gheorghe Lazăr, propus spre
canonizare sub denumirea de Sfântul Gheorghe Pelerinul, cu data de prăznuire 17 august.
Moşul Gheorghe Lazăr, aşa cum este îndeobşte cunoscut de credincioşi, a trăit timp de mai
bine de 20 de ani în turnul-clopotniţă al Bisericii Sfântul Ioan Domnesc din Piatra Neamţ.
Deşi evenimentul este unul de popularizare a vieţii şi nevoinţelor Moşului Gheorghe Lazăr,
am aflat că acest nevoitor este foarte cunoscut în zonă, mulţi credincioşi din oraşul Piatra
Neamţ şi împrejurimi auzind despre acesta de la părinţi sau bunici. Organizarea simpozionului
face parte din manifestările religioase ale Zilelor Oraşului Piatra Neamţ, care vor cuprinde
slujiri arhiereşti, procesiunea cu sfintele moaşte ale Sfântului Cuvios Iosif de la Varatic,
precum şi sfinţirea unui apartament dedicat activităţilor Pro Vita”, ne-a declarat pr. protopop
Valentin Tofan.

Intrarea la simpozion va fi liberă.

Psaltirea – cartea de rugăciuni pe care Moş

Gheorghe Lazăr o iubea cel mai mult
9 Ianuarie 2015 Arhimandritul Ioanichie Bălan Pateric

Dimineaţa pleca, cu toiagul în mână şi cu Psaltirea sub braţ, la unele familii unde era chemat
sau pe stradă, zicând pe de rost psalmii. Din banii pe care îi primea milostenie cumpăra mai
multe pâini calde de la brutărie şi le împărţea săracilor şi cerşetorilor din oraş. Apoi urca în
turn singur, numai cu Psaltirea sub braţ. Acolo zăbovea în rugăciuni de taină până către seară.

Foto: Oana Nechifor

Turnul clopotniță (acum renovat), ctitoria lui Ștefan cel Mare, în care a trăit și s-a rugat 26 de
ani Sfântul Gheorghe Lazăr

Nevoinţa bătrânului Gheorghe Lazăr, după mărturia ucenicilor săi, arhimandritul Mina Prodan
şi protosinghelul Damaschin Trofin din Mănăstirea Neamţ, era aceasta:

Dimineaţa pleca, cu toiagul în mână şi cu Psaltirea sub braţ, la unele familii unde era chemat
sau pe stradă, zicând pe de rost psalmii. Din banii pe care îi primea milostenie, cumpăra mai
multe pâini calde de la brutărie şi, la amiază când se întorcea, le împărţea săracilor şi
cerşetorilor din oraş care îl aşteptau în faţa clopotniţei. Unora le dădea pâine, altora le dădea
bani şi tot ce primea de la credincioşi. Apoi urca în turn singur, numai cu Psaltirea sub braţ.
Acolo zăbovea în rugăciuni de taină până către seară. După asfinţitul soarelui, mânca legume
fierte şi îndată se culca.

La ora 11 noaptea, bătrânul cobora din turn, se închidea în biserică şi se ruga acolo singur,
neştiut de nimeni, până dimineaţa. În zorii zilei ieşea din biserică şi pleca să cumpere pâine
pentru săraci.

Psaltirea era cartea de rugăciuni cea mai iubită în viaţa bătrânului Gheorghe Lazăr. O ştia pe
de rost din tinereţea sa şi o rostea regulat în fiecare zi. Pe stradă, însă, bătrânul rostea psalmii
în ison, cu glas tare şi rar, zicând:

Acum să începem drăguţele de rugăciuni ale catismei întâi!

După ce termina, adăuga:

Acum să începem drăguţele de rugăciuni ale catismei a doua!

Aşa continua până ce termina Psaltirea. Apoi împărţea milostenie şi se urca din nou în turn.

(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, p. 498)

Plecarea Moşului Gheorghe Lazăr la

Ierusalim
12 Ianuarie 2015 Arhimandritul Ioanichie Bălan Pateric
Dorind foarte mult să se închine la Mormântul Domnului, în primăvara anului 1884 şi-a pus
Evanghelia şi Psaltirea în traistă, şi-a lăsat casa în rânduială, a luat toiagul în mână şi a plecat
la Ierusalim. Iar când a ajuns la Sfântul Mormânt, s-a rugat cu atâta credinţă şi lacrimi, că i-a
uimit pe toţi.

Foto: Oana Nechifor

Credinciosul Gheorghe Lazăr a fost în viaţa sa un om al rugăciunii. Cel mai mult citea
Psaltirea. Încă de mic o purta cu sine şi, păscând vitele părinţilor săi pe munte, citea mereu
psalmii lui David, până i-a deprins pe de rost.

Dorind foarte mult să se închine la Mormântul Domnului, în primăvara anului 1884 şi-a pus
Evanghelia şi Psaltirea în traistă, şi-a lăsat casa în rânduială, a luat toiagul în mână şi a plecat
la Ierusalim. Până la Constanţa a mers pe jos, apoi cu vaporul, rostind neîncetat psalmii lui
David. Iar când a ajuns la Sfântul Mormânt, s-a rugat cu atâta credinţă şi lacrimi, că i-a uimit
pe toţi. Şi a zăbovit în Ierusalim 40 de zile.

(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, pp. 495-
496)

Lupta Moşului Gheorghe Lazăr cu ispitele

vrăjmaşului
12 Decembrie 2014 Arhimandritul Ioanichie Bălan Pateric

„Frate Gheorghe, pentru că ai biruit pe vrăjmaşul şi nu te-ai lăsat înşelat de cursele lui, iată, ţi-
a dat Dumnezeu darul rugăciunii celei curate şi putere duhovnicească în nevoinţa ta. Că toată
viaţa vei umbla desculţ şi fără acoperământ pe capul tău, dar nici frigul, nici căldura, nici
boala nu te vor vătăma.”
Foto: Ștefan Cojocariu

Foto: Oana Nechifor

Într-o zi, vrăjmaşul i-a aruncat căciula, ca să-l tulbure de la rugăciune. Atunci el s-a făgăduit
Domnului ca să umble până la moarte cu capul descoperit. În altă zi, i-a aruncat bocancii şi nu
i-a mai găsit. De atunci, bunul nevoitor a început să umble toată viaţa desculţ. Iar în altă zi, i
s-a arătat vrăjmaşul în chipul unui om ce ară şi i-a zis:

– Moş Gheorghe, vezi brazda aceasta?

– Da, o văd, a răspuns bătrânul.

– Aşa că este dreaptă?

– Da, este dreaptă.

– Iată, aşa este şi credinţa ta către Dumnezeu! adăugă vrăjmaşul, vrând să-l arunce în păcatul
mândriei.

Dar Moşul Gheorghe, însemnându-se cu Sfânta Cruce, a izgonit pe diavolul de la el.

Împlinindu-se cele 40 de zile (n.r. – de post și rugăciune în pustia Iordanului), Moşul

Gheorghe s-a dus iarăşi la sihastrul din pustie (n.r. – de la peștera Sfântului Xenofont). Iar
pustnicul, sărutându-l, i-a zis:

– Frate Gheorghe, pentru că ai biruit pe vrăjmaşul şi nu te-ai lăsat înşelat de cursele lui, iată,
ţi-a dat Dumnezeu darul rugăciunii celei curate şi putere duhovnicească în nevoinţa ta. Că
toată viaţa vei umbla desculţ şi fără acoperământ pe capul tău, dar nici frigul, nici căldura, nici
boala nu te vor vătăma.

Apoi bătrânul, făcând metanie dascălului său, s-a întors la Ierusalim, s-a închinat la
Mormântul Domnului, a primit Preacuratele Taine şi a plecat spre Muntele Athos. Aici a
zăbovit încă un an şi jumătate, închinându-se pe la toate sfintele lăcaşuri şi cercetând pe
cuvioşii călugări din mănăstiri şi peşteri. Apoi, luând de la toţi binecuvântare, s-a întors iarăşi
în sânul familiei.

(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, p. 497)

Monahul Atanasie Păvălucă cânta fără
încetare psalmii lui David, așa cum îl
învățase Moș Gheorghe Pelerinul
18 Decembrie 2014 Arhimandritul Ioanichie Bălan Pateric

Când aveam 20 de ani şi umblam cu oile pe munţi, am învăţat Psaltirea pe de rost, cu porunca
lui Moşul Gheorghe, şi de atunci o zic necontenit.

Foto: Oana Nechifor

Părintele Atanasie a păstorit oile Mănăstirii Neamţ aproape 50 de ani, întrecând pe mulţi
călugări cu ascultarea, cu răbdarea şi cu rugăciunea. Permanent mergea după oi cu capul
descoperit şi cu Psaltirea în desagă, zicând pe de rost psalmii lui David, după exemplul
bătrânului Gheorghe Lazăr, dascălul său. Singura lui avere erau câteva cărţi, pe care le purta
întotdeauna cu dânsul pe munte.

Odată, l-a întrebat ucenicul:

– Părinte Atanasie, de ce iubeşti aşa de mult Psaltirea?

– Cine nu ştie pe de rost Psaltirea, acela nu este călugăr, a răspuns bătrânul.

– Dar de când o ştii pe de rost?

– Când aveam 20 de ani şi umblam cu oile pe munţi, am învăţat Psaltirea pe de rost, cu

porunca lui Moşul Gheorghe, şi de atunci o zic necontenit.

Altădată, iarăşi l-a întrebat ucenicul:

– Părinte Atanasie, ţi-a rămas vreodată Psaltirea necitită?

– Cu mila lui Dumnezeu, de când m-am făcut călugăr nu-mi aduc aminte să fi mâncat
vreodată înainte de a-mi fi terminat Psaltirea de citit.

– Dar de ce cânţi psalmii, părinte Atanasie?

– Apoi nu auzi pe Prorocul David zicând: Lăudaţi-L pe El în Psaltire şi în alăută. Toată
suflarea să laude pe Domnul (Psalmi 150, 3-5)? Deci, cum aş putea eu să tac, când toată
zidirea Îl laudă pe Domnul?

(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, p. 598)

Moșul Gheorghe Lazăr – modelul

adevăratului pelerin român
10 Decembrie 2014 Arhimandritul Ioanichie Bălan Pateric

Prin trăirea sa cu totul aleasă, el formează un exemplu unic în viaţa duhovnicească a Bisericii
noastre din ultima sută de ani. În anul 1884, s-a dus să se închine la Mormântul Domnului şi a
rămas la mănăstirile din pustiul Iordanului şi al Sinaiului peste un an de zile. Apoi s-a nevoit
un an şi jumătate în Muntele Athos şi s-a întors în ţară. A mai trăit câţiva ani în familie, şi-a
pus copiii în rânduială, iar în anul 1890 s-a retras ca pelerin spre mănăstirile Moldovei.

Foto: Oana Nechifor

Moşul Gheorghe Lazăr

Foto: fototecaortodoxiei.ro

Moșul Gheorghe Lazăr de la Mănăstirea Văratec (1846-1916)

Credinciosul Gheorghe Lazăr este modelul adevăratului pelerin român. Prin trăirea sa cu totul
aleasă, el formează un exemplu unic în viaţa duhovnicească a Bisericii noastre din ultima sută
de ani.

Moşul Gheorghe Lazăr, cum i se spune până astăzi, s-a născut în comuna Şugag, judeţul Alba,
în anul 1846. Când avea vârsta de 24 de ani, părinţii săi l-au căsătorit şi l-au lăsat moştenitor
averii lor. Şi a trăit în însoţire cu femeia sa, Pelaghia, aproape 20 de ani, fiind binecuvântat de
Dumnezeu cu cinci copii. Ducea o viaţă creştinească aleasă, în muncă cinstită, în rugăciune,
în post şi milostenie. Îndeletnicirea lui era creşterea vitelor.

În anul 1884, s-a dus să se închine la Mormântul Domnului şi a rămas la mănăstirile din
pustiul Iordanului şi al Sinaiului peste un an de zile. Apoi s-a nevoit un an şi jumătate în
Muntele Athos şi s-a întors în ţară. A mai trăit câţiva ani în familie, şi-a pus copiii în
rânduială, iar în anul 1890 s-a retras ca pelerin spre mănăstirile Moldovei.

După ce se închină la toate sfintele lăcaşuri, Moşul Gheorghe Lazăr se stabileşte definitiv în
oraşul Piatra Neamţ şi se nevoieşte ca un adevărat sihastru în clopotniţa lui Ştefan cel Mare
din mijlocul oraşului, timp de 26 de ani, până la obştescul său sfârşit. Aici se ostenea singur,
în post şi rugăciune, vară şi iarnă, fără foc, fără pat, fără două haine, fără încălţăminte în
picioare, trăind din darul lui Dumnezeu şi din mila oamenilor.

Astfel, bineplăcând lui Dumnezeu şi cunoscându-şi sfârşitul, s-a săvârşit cu pace în chilia lui,
la 15 august 1916, şi a fost înmormântat în cimitirul oraşului. În vara anului 1934, osemintele
sale au fost aşezate în gropniţa Mănăstirii Văratec.

(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, p. 495)