Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Tot în cadrul polemicii cu d-l Motru, despre care vorbeam anterior, Crainic
afirmă: „tendinţa de expansiune e afirmarea personalităţii religioase a poporului
nostru în voinţa de a respira în largul ecumenic al Ortodoxiei”, p. 120. Potrivit
intensităţii cu care trăiesc şi se exprimă, „neamurile ortodoxe se deosebesc prin
individualităţile lor etnice; în virtutea expansiunii se armonizează prin
personalităţile lor religioase pe planul superior al spiritualităţii ecumenice”, cf.
Ibidem.
Drd. Gianina Picioruş însă crede că „Eminescu e cel mai tradiţionalist dintre
toţi poeţii şi scriitorii României, cel mai autentic ortodox iar Nichifor Crainic îl
elogiază excesiv pe George Coşbuc, care nu e atât de ortodox precum Eminescu.
Doar la o interpretare superficială se poate afirma acest lucru. Iar părintele
Stăniloae spune despre Coşbuc acest lucru: că nu e atât de profund ortodox pe cât
sunt alţi poeţi români. Părintele Stăniloae, comparându-l pe Coşbuc cu Goga,
spune că nu vede nici pe departe esenţa Ortodoxiei şi adevărata spiritualitate a
neamului românesc”.
„Vasile Conta e un mare antisemit, dar e materialist şi ateu. Naţionalismul d-lui A.
C. Cuza, întemeiat ştiinţific în economia politică, se mişcă pe temelia arianismului
nordic cu ştiuta-i consecinţă în domeniul religios. Naţionalismul d-lui N. Iorga e
eminescian cu aprecierea Ortodoxiei ca forţă culturală istorică şi cu negarea
vitalităţii ei actuale”, p. 128.
„Nicolae Paulescu e un naţionalist autentic, cum sunt toţi ceilalţi, dar e în plus
creştin autentic”, p. 128. Naţionalismul şi creştinismul în poporul român nu se
autoexclud ci se completează reciproc, p. 128. Pentru că „Hristos n-a venit să
strice natura, ci s-o desăvârşească. Căci natura e creaţia lui Dumnezeu, iar
creştinismul e revelaţia aceluiaşi Dumnezeu”, p. 128-129.
Crainic îl consideră un fiziolog genial pe Paulescu, care a demontat teoria
spontanee a darwinismului şi care e preţuit în occident dar nu şi în România
pentru acest lucru, p. 129 şi preţuieşte cel mai mult de la el teoria sa despre
instincte.
Din acest motiv autorul îl califică pe dr. Paulescu prin elogiul: „Nicolae Paulescu e
filosoful care gândeşte ştiinţific adevărul Evangheliei”, cf. Ibidem.
Din iubirea pentru neamul tău nu trebuie să îţi doreşti să moară un alt neam şi
din iubirea pentru neamul tău, nu trebuie să vrei astăzi, în 2008, să îi omori pe
unguri, pe turci sau pe ruşi, pentru că acum 50 de ani, 100 sau o mie de ani ne-au
căsăpit fără scrupul.
Naţionalismul creştin nu trebuie să fie revanşard şi nici antisemit, pentru că
iubirea de neam e naturală, e firească, ca şi iubirea de părinţi şi de copii, dar,
pentru creştinii ortodocşi trebuie să funcţioneze şi virtutea iertării vrăjmaşilor,
fapt pentru care revanşa nu îşi găseşte locul, dacă istoria s-a închis, dacă
conflictele au murit.
Astfel extrema dreaptă românească, antisemitismul îndreptat spre orice alt neam
sau rasă, nu numai spre evrei, cât şi revanşa, dorinţa de răzbunare sunt aberaţii
ale naţionalismului şi nu iubire creştină de neam.
Pentru Paulescu, Talmudul este „doctrina duşmăniei diabolice împotriva lui Iisus
Hristos, e sursa care hrăneşte sălbaticul spirit de separatism şi de universală
dominaţie iudaică”, p. 135.
Ce pildă covârşitoare de naţionalism creştin ne-a lăsat omul acesta, care îşi
îngenunchea geniul şi imensa-i ştiinţă în faţa sfântului Potir şi care a lăsat [ cu
vorbă de moarte n.n.] ca rămăşiţele lui pământeşti să fie înfăşurate în flăcările
tricolorului românesc!
Pr. Dorin