UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE PROTECȚIA MEDIULUI

DEZVOLTAREA
TRANSPORTULUI
DURABIL

SPECIALIZAREA/ AN: ISBE/ ANUL IV

 TRANSPORTUL DURABIL

TRANSPORTUL DURABIL
Transportul durabil reprezinta acel sistem
complex, care va satisface necesitatea de
mobilitate a generatiilor actuale - fara a deteriora
factorii de mediu si sanatatea - si care isi va
eficientiza consumurile energetice, astfel incat sa
fie posibila satisfacerea necesitatii de mobilitate
a generatiilor viitoare.
Pana la inceputul acestui deceniu, industria era
considerata ca fiind principala sursa de poluare a
planetei. Odata cu dezvoltarea accelerata a
transporturilor, si in special prin
anvergura productiei de autovehicule (comparabila
doar cu cea a computerelor), balanta surselor
majore de substante toxice si efecte neplacute si-a
schimbat inclinarea, transportul devenind sursa
principala de agresiune a mediului
si sanatatii umane. Evidenta acestor influente
negative a dus la aparitia unui nou concept
de evolutie a acestui sector - Transportul Durabil.
Exista un consens in sectorul transport
in privinta faptului ca functionarea sa nu este
durabila. Modul in care societatea noastra a
organizat transportul de pasageri si de bunuri
este partial inechitabil social, economic si din punct
de vedere al impactului asupra mediului. Exista si
un consens asupra principiilor fundamentale ale
transportului durabil,
precum internalizarea externalitatilor, principiul
'utilizatorul plateste', al competitiei corecte intre
diferitele moduri de transport; insa acest consens
nu merge mai departe de atat.
Transportul durabil este absolut fezabil
economic. O reducere a transportului duce
la cresterea eficientei economice si
a productiei. Stimuleaza o utilizare mai eficienta a
resurselor si creste productivitatea economica in
zonele care au avut de suferit din cauza
unei distributii dezechilibrate a valorilor
datorita concentrarii spatiale si proceselor de
centralizare.
In mod evident, realizarea practica a unui
astfel de sistem necesita adoptarea a numeroase
masuri specifice, timp dar mai ales vointa politica.
Practica ultimilor ani a demonstrat, din pacate, ca
implementarea unui proces generos de dezvoltare
se loveste atat de conceptiile invechite ale
planificatorilor economici, sustinatori, pe deplin, a
uneia sau alteia din teoriile clasice sau neoclasice,
dar mai ales de interesele financiare a unor
grupuri, din sfera politico-economica, ce-si vad
periclitate profiturile viitoare prin
adoptarea principiilor dezvoltarii durabile. Cu toate
aceste impedimente, societatea, in ansamblu, a
acceptat acest nou tip de dezvoltare si pas cu pas
lupta pentru adoptarea practica a lui.
Pentru dezvoltarea unui Sistem de Transport
Durabil (STD) este necesara luarea in considerare
a unor aspecte, precum:
a)     pe plan socio-ecologic:
-        sporirea accesibilitatii la STD prin
adoptarea celor mai viabile variante, care
sa satisfaca, in totalitate cerintele de
mobilitate ale societatii;
-        asigurarea transparentei tuturor masurilor
si explicitarea acestora, concomitent
cu incurajarea participarii publice la
dezbaterea utilitatii, scopului si costurilor
acestor actiuni;
-        evaluarea impactului social si
ecologic inaintea aplicarii oricarei actiuni;
-        asigurarea unei
permanente informari si educari in
spiritual promovarii STD;
-        acordarea prioritatii in dezvoltarea
sistemelor de transport, in favoarea celor
ecologice, cu impact negativ minim sau nul;
-        reorientarea si reorganizarea tuturor
modurilor de transport in directia STD;
-        minimizarea producerii si evacuarii de
reziduuri, pentru fiecare faza a ciclului
de viata a vehiculelor, concomitent cu
reciclarea acestora;
 -        stoparea degradarii habitatelor, divizarii ec
osistemelor si a pierderilor de terenuri
agricole sau cu destinatii sociale;
-        reducerea sau eliminarea surselor de
poluare (carburanti, componente ale
autovehiculelor etc.);
-        acoperirea tuturor necesitatilor de
transport pentru membrii colectivitatilor,
concomitent
cu cresterea calitatii si sigurantei vietii.
b)    pe plan economico-ecologic:
-        internalizarea costurilor externe, inclusiv a
celor cu efect pe termen lung;
-        promovarea unor programe de cercetare-
dezvoltare care sa fie axate pe realizarea de
strategii, planuri si masuri
necesare dezvoltarii STD;
-        stabilirea indicatorilor specifici ai STD, care
vor trebui, in permanenta, urmariti, valoarea
acestora necesitand a fi in concordanta cu
cea a indicatorilor generali de dezvoltare
socioeconomica a societatii;
-        asigurarea unei rate de intrebuintare mai
mari pentru resursele regenerabile, fata de
cele neregenerabile, concomitent cu
utilizarea unor noi tipuri de materii si
materiale, eficiente din punct de vedere
tehnic si ecologic;
 -        reducerea, pe ansamblu, a consumului de
combustibil prin eficientizarea sistemelor
si activitatii (in principal adoptarea atat a
traseelor minime de deplasare si a unui mod
de conducere corespunzator);
-        adoptarea unor masuri administrative si de
natura fiscala, in
idea incurajarii transporturilor ecologice (o
prioritate trebuie sa fie transporturile
publice), in detrimentul celor poluante;
-        constituirea unor fonduri speciale
destinate dezvoltarii STD ;
-        utilizarea unor modele de prognoza
specifice necesare adoptarii, pe termen lung,
a tuturor actiunilor care sa concure la
implementarea STD, prin considerarea
concomitenta a spectelor din
domeniul ecologic, economic, social,
financiar, urbanistic etc.
Sistemele durabile de
transport maresc coeziunea sociala, reduce
problemele de mediu si ajuta in crearea unei
economii mai eficiente si
la cresterea calitatii vietii.
Transportul reprezinta un factor important in
dezvoltarea socioeconomica, care insa daca nu
este dezvoltat in mod durabil impune costuri
semnificative pentru societate in ceea
ce priveste impactul asupra mediului si sanatatii.
Un raport al Agentiei Europene de Mediu arata ca
principala provocare in aceasta directie pentru
noile State Membre si tarile in curs de aderare
este mentinerea avantajului pe care il au privind
unele aspecte ale transportului si mediului
in comparatie cu Uniunea Europeana si
in acelasi timp
satisfacerea necesitatilor de crestere a nivelului de
trai si de mobilitate. Avand o cota mai mare a
cailor ferate, consum mai mic de energie in
transporturi si nivel mai redus de emisii precum si
o fragmentare mai mica a teritoriului, noile State
Membre si tarile in curs de aderare au inca presiuni
ale transportului asupra mediului mai
reduse decat in Uniunea Europeana.
Tendintele actuale sunt insa ingrijoratoare in
aceste tari - accentul este pus pe transportul
rutier, consumul energetic al sectorului este
in crestere, ca si nivelul emisiilor de gaze cu efect
de sera iar siguranta necesita imbunatatiri.
Aceste tendinte indica faptul ca noile State Membre
si tarile in curs de aderare risca
sa ajunga la aceleasi modele ne-durabile de
dezvoltare a transportului cu ale Uniunii Europene.
Politicile acestor tari se concentreaza in prezent
asupra alinierii standardelor privind autovehiculele,
combustibilii, infrastructura la standardele UE.
Dezvoltarea infrastructurii si in special conectarea
la Reteaua de Transport Trans-Europeana (TEN)
este o prioritate si un pilon al politicilor de
transport. Insa aceste politici nu iau in
considerare relatia dintre aspectele economice,
sociale si de mediu. Este relevant in
aceasta privinta faptul ca nu a fost facuta o
evaluare strategica a retelei transeuropene si a
extinderii acesteia catre est.
Concentrandu-se
asupra implementarii legislatiei UE si
asupra dezvoltarii infrastructurii, tarile in curs de
aderare intarzie in implementarea unor
instrumente de integrare a considerentelor de
mediu, ce castiga tot mai mult teren in UE. Acestea
includ strategii precum taxarea corecta si eficienta,
coordonarea mai buna dintre transport si
planificarea utilizarii terenului, acorduri voluntare
cu industria, monitorizarea si evaluarea in
sprijinul dezvoltarii politicilor.
Tendintele din sectorul transport al tarilor in
curs de aderare se indeparteaza de obiectivele unei
strategii de dezvoltare durabila, respective
decuplarea cresterii transportului
de cresterea economica si trecerea de la transport
rutier la transport feroviar, naval si transport
public.
Legatura automata extinderea infrastructurii
- crestere economica
Perceptia comuna a factorilor de decizie
din intreaga Europa este ca o modalitate buna de a
revigora o zona defavorizata economic si de a oferi
locuri de munca este constructia de drumuri.
Conform acestui mod de gandire, noile
drumuri inseamna comunicatii mai bune, acces mai
facil la piete si noi oportunitati de afaceri.
Economia de
timp inseamna bani economisiti pentru companii,
noi oportunitati si noi locuri de munca. Acest mod
de gandire este caracterizat
de increderea deplina intr-o legatura automata
intre noile investitii in constructia de drumuri pe de
o parte si crearea de locuri de munca
si cresterea economica pe de cealalta parte.
Ca acest mod de gandire este gresit a
fost sustinut de o serie de experti de marca in
domeniu, in cadrul
'Standing Committee for Trunk Road Assessment'
(SACTRA), ce a furnizat guvernului Marii Britanii
consultanta asupra legaturii dintre transporturi si
economie in ansamblu. Raportul SACTRA a respins
categoric ideea unei legaturi automate
intre constructia de drumuri si crearea de locuri de
munca. Locurile de munca si beneficiile financiare
nu sunt generate in mod necesar doar
de imbunatatirea calitatii transportului.
Externalitati
Transportul rutier de marfa a avut
o crestere masiva in ultimele decenii, cu un volum
mai mare decat orice alt mod de
transport, aducand prosperitate celor din aceasta
industrie.
Aceasta crestere are, insa, associate si cateva prob
leme, si anume:
-        cresterea emisiilor de substante poluante si
gaze cu efect de sera
-        poluarea fonica
-        cresterea numarului de accidente si a
victimelor acestora
 -        costuri mai mari
pentru intretinerea si reparatiile infrastructurii
rutiere cauzate de autocamioane,
care platesc pentru o parte dar nu toate
daunele pe care le cauzeaza. Transportul rutier
de marfa a crescut tocmai datorita faptului ca
nu trebuie sa plateasca toate
costurile activitatii sale (externalitati).
Taxarea transporturilor este o masura eficienta
pentru indeplinirea obiectivelor internationale de
reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera,
pentru reducerea poluarii aerului si
a poluarii fonice si pentru cresterea sigurantei.
Scopul taxarii este imbunatatirea performantelor
economiei si cresterea calitatii mediului,
nu desfasurarea unui exercitiu academic de
economie a transporturilor.
O reforma de taxare a transporturilor trebuie
sa reflecte necesitatea de reducere a volumului
transporturilor; acest fapt poate fi realizat
prin cresterea costului utilizarii infrastructurii si
prin a face utilizatorul/poluatorul
sa plateasca. Cresterea costurilor modurilor de
transport nedurabil intr-o proportie mai
mare decat ale celor mai putin poluante va duce la
o crestere a performantei intregului sector. Pentru
a facilita aceasta echilibrare, veniturile din
taxele diferentiate pe baza impactului asupra
mediului ale diferitelor moduri de transport trebuie
folosite pentru a promova modurile de transport
mai putin poluante. Intro societate foarte mobila,
fezabilitatea restrictionarii utilizarii modurilor
nedurabile de transport este in functie de
furnizarea unor moduri de transport
mai putin poluante.
Poluarea aerului, a apei si a solului
Emisiile de substante poluante, precum oxizi
de azot, hidrocarburi, monoxid de carbon,
pulberi cauzeaza sau exacerbeaza o serie de
probleme de sanatate. In cadrul impactului
asupra sanatatii atribuit traficului
se numara incidenta mai mare a cancerului si
bolilor de inima, a problemelor respiratorii si
a gravitatii acestora. Substantele chimice din aer
trebuie sa nu depaseasca o
anumita concentratie, numitaConcentratia Maxi
m Admisa, pentru a nu deveni periculoase
omului. Imbunatatirile tehnologice, ce au redus
nivelul emisiilor, au fost compensate de
o crestere a traficului, astfel incat emisiile
sunt inca in crestere.
Autovehiculele, si in special autoturismele, sunt
principala sursa de poluare a aerului in zonele
urbane la nivel european. Prin emisiile de gaze
de esapament,
autovehiculele maresc concentratia acestor
elemente - oxizii de azot, monoxidul si dioxidul de
carbon, particulele in suspensie, dioxidul de sulf,
plumbul,
hidrocarburile poliaromatice, compusii organici
volatili (benzenul), azbestul, aerosolii acizi, oxidul
azotos, metanul si altele - care devin astfel
periculoase pentru om, animale si egetatie.
Sectorul transporturi este responsabil pentru
63% din emisiile de NOx, 47% din emisiile
de compusi organici volatili, precum benzenul, 10-
25% din pulberi si 6,5% din emisiile de SO2 in
mediul rural - valorile fiind mai mari in zonele
urbane. Femeile insarcinate si copiii,
tinerii, batranii si cei cu probleme respiratorii
sunt supusi celor mai mari riscuri de sanatate.
Nu numai aerul este poluat de emisiile auto,
dar si solul, prin depunere de substante chimice,
precum si apele, prin patrunderea poluantilor in
cursurile de apa sau in apele subterane dupa care
ajung tot in corpul nostru.
La nivelul Uniunii Europene, circa 28% din
emisiile de gaze cu efect de sera sunt datorate
transportului, 84% din aceste emisii provenind din
transportul rutier. Mai mult de 10% din emisiile de
dioxid de carbon provin in UE din traficul rutier din
zonele urbane.
Poluarea fonica
Traficul auto polueaza in mai multe feluri si nu
doar otravind aerul, solul si apele.
Foarte suparatoare este poluarea fonica, care are
efecte dintre cele mai diferite asupra
omului: stimuleaza stresul; creste presiunea
arteriala; provoaca mici disfunctii psihiatrice
si tulburari ale somnului; scade
abilitatea, dorinta si eficienta muncii; scade
abilitatea de comunicare (in special pe strada);
scade abilitatea de invatare; creste posibilitatea de
accidente in timpul transportului; contribuie
la cresterea numarului de persoane
cu afectiuni auditive si  eranjamente cauzate
de vibratii.

Circa 65% din populatia Uniunii Europene este

expusa la nivele inacceptabil de inalte de zgomot -
in cea mai mare parte produs de traficul urban.
Poluarea spatiului
Traficul auto mai contribuie si
la poluarea spatiului, din cauza infrastructurii
necesare (sosele, locuri de parcare, garaje) si
la cresterea timpilor morti - 'poluare a timpului' -
datorita ambuteiajelor, timpului pierdut la semafor
sau pentru gasirea unui loc de parcare.
Autovehiculele, atat in timpul cat
si dupa terminarea ciclului lor
de viata, reprezinta o sursa majora de
deseuri, atat solide (deseuri de feroase si
neferoase, de plastic, de cauciuc) cat si lichide
(uleiuri, emulsii, carburanti).

Unde mergem de aici

Dezvoltarea tehnologica a dus in ultimele
decenii la reducerea cu 85% a nivelului de zgomot
produs de autovehicule, insa problema persista
datorita cresterii numarului de autovehicule si a
volumului de trafic. Corelarea
dintre cresterea traficului rutier si a riscurilor
de sanatate nu este imposibil de schimbat.
Problema nu poate fi insa rezolvata printr-o
singura masura sau politica, ci este necesara o
abordare integrata pentru a reduce efectele
negative atat ale emisiilor cat si ale
zgomotului. Municipalitatile pot adopta strategii de
management pentru transport care sa promoveze
alternative la utilizarea autoturismelor –
reducerea numarului de autoturisme din trafic va
reduce dramatic poluarea si nivelul de zgomot.
Este nevoie de o retea foarte bine dezvoltata
de tramvaie, troleibuze, autobuze si metrou care
sa acopere toate nevoile de deplasare ale
oamenilor.
Mijloacele de transport in comun trebuie
sa aiba o banda proprie de deplasare, sa fie
bine intretinute deci respectate de populatie, sa
ofere avantaje financiare, sa respecte un program
cat mai strict cu putinta si sa aiba facilitati pentru
semenii nostri cu handicap.
Transportul public trebuie sa reprezinte o
prioritate atat pentru populatie cat si
pentru administratia locala. Sa te deplasezi din
orice loc al orasului inspre orice tinta propusa,
cu acelasi bilet sau abonament,
poate inlocui nevoia de a utiliza autoturismul
personal, scazand astfel cheltuielile personale
si crescand respectul pentru cei din jurul tau care
pot respira un aer mai curat si se pot bucura de
un oras curat si plin de verdeata.
Pe baza principiului 'poluatorul plateste',
utilizatorii de transport trebuie sa fie responsabili
financiar de costurile calatoriilor, inclusiv pentru
daunele rezultate din actiunile lor asupra mediului
natural si celui construit, societatii si economiei.
Taxarea pentru utilizarea infrastructurii, taxele de
mediu sau pentru congestiile de trafic ar face mult
in ceea ce priveste diminuarea impactului negativ
al transportului asupra sanatatii.
Sistemul de taxare din Londra introdus pentru
eliminarea congestiilor de trafic ofera dovada
faptului ca implementarea sistemelor de taxare
este posibila politic. Studiile arata ca politicile de
transport ce pornesc de la premisele unui impact
cat mai redus asupra mediului nu numai ca
vor imbunatati calitatea vietii si starea
de sanatate a populatiei urbane ci vor duce si la o
rata mai mare de angajare. In Germania s-a
preconizat un castig de 207 000 locuri de munca
daca va avea loc o trecere la o mobilitate durabila,
cu impact mai redus asupra mediului. Strategii
simple pot ajuta in reducerea daunelor cauzate de
transport sanatatii umane: chiar si implementarea
riguroasa a unor limitari de viteza si a unor
reglementari privind parcarea pot duce in
multe orase la limitarea
emisiilor, cresterea sigurantei si o cerere crescuta
pentru transport public.
Rețeaua trans-europeană de transport (TEN-
T) este un proiect al Uniunii Europene ce prevede
crearea unei rețele complete de transport auto,
feroviar și naval. Rețeaua urmează să conecteze pe
teritoriul Uniunii Europene infrastructura de
transport, telecomunicații și energie a statelor
membre. Crearea acestor rețele are ca obiectiv,
alături de interconectarea rețelelor naționale, și
stabilirea de legături între punctele periferice ale
Uniunii Europene și zona sa centrală.
Construcția rețelei trans-Europene de transport
reprezintă un factor major pentru stimularea
competitivității economice și dezvoltării durabile a
Uniunii Europene care contribuie la implementarea
și dezvoltarea Pieței Interne, precum și la
creșterea coeziunii economice și sociale.

CURIOZITĂȚI

O masina obisnuita produce intr-un an 3 tone

de dioxid de carbon care se evapora in
atmosfera.
* In trafic aglomerat, nivelul de poluare este de 2 -
3 ori mai mare inauntrul masinii decat in afara
ei.
* In Londra circula 40.000 de masini pe oraş in
timpul zilei.
* Reducerea numarului de masini dintr-
un oras cu 5% pana la 10% poate
minimiza intarzierile provocate de un trafic
sufocant cu 10% pana la 30%.
* O tona de plastic inseamna 20.000 de sticle de 2
litri sau 120.000 de pungi.
* Este nevoie de 1,5 litri de ulei pentru a face
un cartus de imprimanta.
* Cerneala de imprimanta costa mai
mult decat combustibilul pentru
navele spatiale sau sampania veche.
* Mazda Motor
Corporation ii recompenseaza pe angajatii din
Japonia cu 12 dolari pe luna daca vin la serviciu pe
jos.