1 / CE ESTE SOCIALISMUL SI CE URMEAZA?

Prin socialism se mai înțelege ansamblul doctrinelor social-politice care combat individualismul,
apară noțiunile de egalitate și solidaritate și constituie un proiect atât economic (colectivism
economic, autogestiune, economie mixtă), cât și social (egalitate in drepturi, egalitate de șanse) și
politic (democrație).
Astăzi, socialismul cuprinde într-un mod foarte larg și general pe toți cei ce doresc schimbarea
organizării sociale în vederea obținerii unei mai mari justiții sociale: el îl include atât pe socialiștii
marxiști, cât și pe social-democrați și pe anarhiști. Aceste curente se înfruntă în probleme
fundamentale: pentru sau contra statului, pentru sistemul parlamentar sau pentru democrația
directă.
Romania a fost republica socialista in a doua parte a perioadei comuniste

Socialismul este sortit esecului iar principalii factori sunt.

În primul rând, socialismul duce la scăderea investiţiilor, a economisirii şi la standarde de
viaţă mai reduse. Atunci când socialismul este instaurat pentru prima oară, proprietatea
privată va fi în mod obligatoriu redistribuită. dacă socialismul favorizează non-utilizatorul,
non-producătorul, non-contractorul şi non-economul, costurile suportate de către utilizatori,
producători, contractori şi persoanele care economisesc cresc. Este, deci, lesne de înţeles de
ce vor exista tot mai puţine persoane în acest din urmă rol. Prin urmare, se va reduce
alocarea originală a resurselor naturale, va exista un volum mai mic de noi factori de
producţie şi se va contracta mai puţin. Planificarea acţiunilor viitoare se reduce deoarece
supapele de investiţie ale fiecăruia se usucă. Nivelul de economisire va scădea şi se va
consuma mai mult; se va munci mai puţin şi va exista mai mult timp liber.
În al doilea rând, socialismul conduce la ineficienţă, lipsuri şi o uriaşă risipă. Această
observaţie îi aparţine lui Ludwing von Mises care a descoperit că în socialism calculul
economic raţional este imposibil. El a demonstrat că în socialism bunurile de capital sunt
utilizate, în cel mai bun caz, în producţii ce vor satisface nevoi inferioare şi, în cel mai rău
caz, în producţii care nu satisface nici un fel de nevoii.
În al treilea rând, socialismul conduce la supra-utilizarea factorilor de producţie până când
ajung într-o stare proastă şi sunt distruşi
În al patrulea rând, socialismul conduce la o reducere a calităţii bunurilor şi serviciilor
disponibile pentru consummator
În al cincilea rând, socialismul conduce la politizarea societăţii. Nu cred să existe ceva mai
dăunător creării de bunăstare.
Ceea ce urmeaza dupa caderea socialismului este o democratie , societate civila si creerea
unui echilibru al statului liberal
2 teme actuale in Antropologia Europei .
Tema actuala principala in domeniul migratiei in Europa sunt imigrantii de nationalitate araba
si turca care invadeaza spatial European , tarile preferate de catre acestia fiind Marea Brianie
, Franta si Germania.
GERMANIA
Primii musulmani sosiți în Germania au fost diplomații turci acreditați în Prusia în secolul al XVIII-lea.
Până după jumătatea secolului al XX-lea în Germania nu au trăit comunități musulmane numeroase.
Începând cu anii 1960 un număr din ce în ce mai mare de emigranți musulmani sosește în Germania
de Vest pentru a obține un loc de muncă mai bine plătit. Datorită sistemului totalitar din Republica
Democrată Germană în est nu au existat imigranți până la începutul anilor 1990, comunitățile
musulmane făcându-și apariția după reunificarea Germaniei. În contextul unei dezvoltări economice
accelerate după încheierea celui de-al doilea Război Mondial în statele din vestul Europei, acestea
și-au îndreptat atenția, din cauza deficitului de forță de muncă, către muncitorii din orient. Germania
a fost una dintre primele țări care au mizat pe muncitorii turci. Guvernul Germaniei Federale și cel
turc au semnat în anul 1961 un acord privind forța de muncă[1] ce avea să producă, după doar câțiva
ani, schimbări dramatice ale tabloului demografic al Germaniein
În prezent în Germania trăiesc aproximativ trei milioane de turci,[3] aceștia reprezentând 4-5% din
populația totală a Germaniei.[4] Din cauza legislației stricte cu privire la acordarea cetățeniei, doar
jumătate de milion obținând cetățnia germană. Statul german a creat obstacole în calea naturalizării
în mod tradițional. Din 1961 până în 1999 obținerea cetățeniei germane de către etnicii turci era
aproape imposibilă.[5]
Turcii reprezintă aproximativ 75 % din imigranții din Germania. Aceștia sunt parte integrantă a
economiei, societății, culturii și mediului politic din Germania. Mulți turci, urmași ai muncitorilor sosiți
în anii 1960, au ajuns oameni de afaceri care oferă locuri de muncă chiar nativilor germani. O astfel
de evoluție a fost posibilă ca urmare a diminuării problemelor educaționale întâmpinate de cea de-a
doua și a treia generație de turci. În anii 1990 germanii au înțeles că imigranții turci și urmașii
acestora nu se vor mai întoarce în Turcia și a început integrarea acestora în societatea germană.
Datorită educației de care au beneficiat în Germania, turcii din cea de-a doua generație au reușit să
creeze mai ușor legături cu germanii nativi, bariera lingvistică de care s-au lovit predecesorii săi
nemaifiind o problemă.
Comunitatea turcă din Germania este considerată greu de integrat datorită diferențelor culturale și
religioase. Există premize ca noile generații care au o educație superioară și obțin o poziție socială
mai bună să facă integrarea întregii comunități mai ușoară. Aceștia vor contribui de asemenea la
ștergerea etichetei de „muncitori sezonieri” pe care o primiseră primii imigranți turc

FRANTA
Franţa are cea mai importantă populaţie de musulmani din Europa, dintre care unii vorbesc în mod
deschis despre ajungerea la conducerea ţării într-o bună zi şi despre înlocuirea sistemului legal
occidental cu sharia. "Situaţia a scăpat de sub control, iar acest lucru este ireversibil", declară pentru
ziar Soeren Kern, un analist de la Institutul Gatestone, autorul unui raport anual despre "Islamizarea
Franţei". "Islamul face parte permanent, acum, din Franţa", apreciază el, iar "viitorul pare foarte
sumbru". "Problema este că mulţi dintre aceşti musulmani din generaţia tânără nu se integrează în
societatea franceză. Deşi sunt cetăţeni francezi, ei nu au un viitor în societatea franceză, cu
adevărat. Se simt foarte alienaţi de Franţa. De aceea este islamul radical atât de atractiv, pentru că
le dă un sens vieţii", continuă el.
Parisul şi alte oraşe - în pofida faptului că nu s-au transformat întru totul într-un refugiu pentru agenţi
operativi Al-Qaida - au devenit, în ultimul deceniu, nişte "locuri fertile pentru musulmani extremişti".
Conducătorii oraşelor au permis unor adevărate mini-state islamice virtuale să prospere, în timp ce
musulmanii câştigă putere pentru a guverna în felul lor. Există zone interzise nu doar la Paris, ci în
întreaga Franţă, în care ei deţin efectiv controlul"Legătura dintre atacuri şi mişcarea de islamizare
constă în faptul că jihadiştii francezi devin tot mai îndrăzneţi în încercarea de a elimina orice critică a
islamuluPe de altă parte, musulmanii creează o şcoală publică separată, "complet ruptă de studenţi
nemusulmani", se arată într-un document aparţinând serviciilor de informaţii divulgat pentru Le
Figaro. De asemenea, peste 1.000 de supermarketuri vând cărţi islamice care îndeamnă la jihad şi
la uciderea celor care nu sunt musulmani. Potrivit unui sondaj comandat de ziarul Le Monde anul
trecut, 74% dintre cetăţenii francezi consideră islamul intolerant şi incompatibil cu valorile franceze.

Marea Britanie
Comunitatea musulmanilor din Marea Britanie reprezintă una dintre cele mai mari comunități de
musulmani din Europa, acest lucru datorându-se colonialismului. Populatia musulmană de astăzi din
Marea Britanie este formată din oamenii care au imigrat în Marea Britanie în anii 1950, '60, și '70,
sau descendenții acestora.
În primul trimestru al secolului 20 a fost estimat că au existat în jur de 10000 de musulmani din
Marea Britanie. Acum există între 2 și 3 milioane de britanici musulmani (4% - 6% din populație) și
mai mult de jumătate dintre ei s-au născut in Marea Britanie.
Cei mai mulți arabi britanici sunt musulmani sunniți, deși unii - cum ar fi cei cu origini în sudul
Libanului sau Irakiului - sunt șiiți. Un număr mai mic aparțin confesiunilor creștine, cum ar fi copții
egipteni ortodocsi și maroniți. Principalele comunități musulmane arabe din Marea Britanie trăiesc în
zona Greater London, Manchester, Liverpool, și Birmingham. Există, de asemenea comunități
considerabile și foarte bine stabilite, de musulmani yemeniți în Regatul Unit, în Cardiff și lângă
Newcastle.
Celelate comunitati de musulmani sunt de origine pachistaneza, bengaleza,indieni , somalezi turci si
europeni .
Potrivit unui studiu din 2006, aproximativ 81% din musulmanii din Marea Britanie se indentifică în
primul rând ca fiind musulmani, factorul naționalismului având o importanță mai mică. Un alt sondaj
a raportat că 59% dintre musulmani ar prefera să trăiască în conformitate cu legislația britanică, în
comparație cu 28% care ar prefera să trăiască în conformitate cu Sharia
Proporția de musulmani care au declarat că apartenența lor la Marea Britanie este foarte puternică,
este mai mică decât proporția creștinilor; ea este totuși la fel de mare ca cea a celorlaltor grupuri
minoritare. Astfel, aproximativ 44% din musulmani s-au identificat ca fiind foarte integrați în Marea
Britanie, procent în concordanță cu răspunsurile hindușilor (42%), sikhșilor (45%), și al musulmanilor
din Caraibe (44%). Ceea ce aceste modele statistice sugerează la nivelul cel mai general, este că
națiunea nu este deloc un container stabil de identitate, ci un construct social mutabil care
rezonează în diferite moduri pentru diferite grupuri din sistem, și se pot modifica în funcție de context
și de (re)interpretare. Deși dezbaterea publică asupra musulmanilor britanici poartă implicația că
identificarea musulmanilor drept musulmani contrazice normele prin care statul-națiune este izvorul
principal al identității, modul în care musulmanii împacă diferite componente ale identității lor nu
presupune nici o contradicție