FIUL PATRIEI

(fragment) de Mihai
Benciuc
Strung, motoare, șină, Ci ăn loc de ramuri,
Sirena-nfășoară,
Toate ale cui? Îi plângeau dinamuro,
Ca un glas ce sună
A dușmanului. Și-n loc de izvoară
Zbătut în furtună,
Ele sug din brață Îi boceau motoară
Inimi, oameni, țară.
Sânge și viață. Și țipau cu vaier
Și stăteau la jar
Și schimbă-n dolar Trenurile-n aer,
Muncitorii roată
Pentru cămătar Și plângea sirena
Ca-n veac legendar
Truda noastră, chinul Din toată puterea,
Voinicii de-altădată.
Și lasă veninul De rupea tăria,
Și la focul viu
Pentru omul muncii Cât e România!
Vorbeau de Gheorghidiu,
Să-și hrănească pruncii. Iar Ghiorghiu-Dej,
Da-mprejur nu fagi,
La Grivița, mări, Cu alti fii viteji,
Nici izvoare dragi,
Muncitorii Țării A fost orins de viu. […]
Ci ateliere
Cumplit au murit
Stăteau în tăcere,
Și nu s-au bocit.
Fier, curent, mașină,