Sunteți pe pagina 1din 14

ȘCOALA PĂRINȚILOR

Formarea unor abilităţi de cunoaştere şi acceptare a propriului copil

1
CUPRINS

Introducere ............................................................................................................... 3

I. Obiective și planul de intervenie .................................................................. 3

I.1.a. Obiectiv general ................................................................................ 3

I.1.b. Obiective specifice ............................................................................. 3

I.1.c. Strategii de intervenție: Activități ...................................................... 4

A.1. Importanța mediului socio-familial în dezvoltarea copilului ...... 4

A.2. Necesitatea educării părinților .................................................... 5

A.3. Activități socio-educative cu părinții ......................................... 8

II. Evaluarea intervenției .............................................................................. 10

III. Bibliografie .............................................................................................. 10

ANEXE

2
Introducere
Cercetările în domeniul psihologiei au arătat că cea mai puternică influență în dezvoltarea
copilului o are familia, iar al doilea factor important este școala. Copiii a căror părinți mențin
în mod constant legătura cu școala sunt avantajați atât din punct de vedere academic, cât și
comportamental. Atunci când copiii înregistrează dificultăți școlare (eșec școlar, absenteism,
risc de abandon școlar), familiile păstrează rareori legătura cu școala. În aceste situații, părinții
se identifică cu copiii sau consideră școala vinovată pentru eșecul copilului. Pe de altă parte,
personalul școlii percepe copilul, drept o sursă a problemelor, fapt care reduce prilejurile de a
interveni și ignoră efectul potențial pozitiv al implicării familiilor în procesul de rezolvare a
dificultăților.
Consilierii școlari încurajează stabilirea unor relații benefice între familie și școală.
Prin reunirea forțelor școlii și familiei, se dezvoltă parteneriate, care asigură succesul
elevilor, pe plan școlar și social.
Noile condiții din societate au ca rezultat și lucruri mai puțin pozitive care au în vedere
creșterea ratei divorțurilor, existența unor standarde de viață și venituri scăzute, criza valorilor
morale, promovarea unei atitudini pragmatice în cazul copiilor și de aceea familiile au nevoie
să cunoască metode adecvate de educație și consiliere pentru a face față acestor situații.

I. Obiective și planul de intervenție


I.1. Planul de intervenţie:

a. Obiectiv general:
 Dezvoltarea unor practici parentale în vederea disciplinării pozitive a copiilor
b. Obiective specifice:
Părinţii trebuie:
 să-şi orienteze în mod conştient atenţia asupra evenimentelor pozitive din activitatea
copilului;
 să cunoască/elimine factorii ce formează/dezvoltă/menţin/activează problemele
comportamentale ale copiilor;
 să identifice/aplice tehnici de comunicare eficientă părinte-copil;
 să identifice aspectele pozitive în relaţia lor cu copilul;

3
 să formuleze cerinţe adaptate la vârsta copiilor, astfel încât acestea să poată fi
respectate de copil;
 să-şi dezvolte abilitatea de a înţelege/interacţiona/colabora cu copilul.

c. Strategii de intervenţie: Activități


A.1. Importanţa mediului socio-familial în dezvoltarea copilului
Studiile actuale de specialitate pun în evidenţă importanţa covârşitoare a mediului familial
asupra dezvoltării copilului în special la vârstele mici. Sunt recunoscute numeroase variabile
care acţionează asupra dezvoltării intelectuale a copilului mic. Aceste variabile puse în evidenţă
sunt:
- QI al mamei;
- atitudinile educative ;
- trăsăturile de personalitate;
- comportamentele educative ;
- construcţia imaginii de sine în familie.
Într-o societate care îşi propune acordarea de şanse egale la educaţie pentru toţi, se
constată o agravare a discrepanţelor între copiii proveniţi din medii sociale şi culturale diferite.
Condiţiile favorabile de dezvoltare psihică şi fizică, climatul spiritual şi nivelul
aspiraţiilor familiei şi al mediului social lărgit, conlucrarea familiei cu şcoala, constituie premise
temeinice pentru educarea capacităţii de învăţare a copiilor. Experienţa arată că influenţa acestor
factori, deşi se face simţită la orice vârstă, are un rol mai mare pe primele trepte ale şcolarităţii,
în învăţământul primar şi gimnazial. Recunoaşterea contribuţiei mediului familial la formarea
şi dezvoltarea personalităţii elevilor au generat multiple forme şi modalităţi de colaborare a
şcolii cu familia, privind participarea copiilor la gestiunea instituţiilor de învăţământ, realizarea
în comun a unor acţiuni educative pe probleme concrete, interesul manifestat de educatori pentru
o mai bună cunoaştere a mediului familial.
Munca pedagogică cu părinţii pentru a crea elevului condiţii cât mai bune de studiu,
îndrumarea acestora pentru a stabili elevului un regim de muncă şi a-i supraveghea timpul
liber, organizarea condiţiilor de pregătire a lecţiilor la şcoală pentru unii elevi, înlăturarea golurilor
din cunoştinţele anterioare ale acestora prin muncă suplimentară cu ei, folosirea unor procedee
adecvate prin care să se înlăture consecinţele unor particularităţi individuale sunt măsuri prin
care se poate asigura progresul la învăţătură al elevilor prin grija învăţătorilor, profesorilor
sau asistenţilor sociali. Cu cât ajutorul este acordat mai curând, când lacunele sunt

4
mici, cu atât el este mai eficace, oferind perspectiva aducerii elevului la nivelul celor buni din
clasă.

A.2. Necesitatea educării părinţilor


Este un lucru recunoscut că educaţia şi creşterea copiilor revine în principal părinţilor.
Îndeplinirea funcţiei educative ţine de esenţa familiei şi desăvârşeşte existenţa acestui nucleu
fundamental al societăţii omeneşti.
Dezvoltarea armonioasă a personalităţii copilului apare atunci când el beneficiază de
dragoste şi securitate, de experienţe noi, de apreciere şi de stimă, de responsabilitate şi autonomie,
consideră Mia Kellmer Pringle.
Autoarea amintită recomandă 10 comandamente legate de educarea unui copil, (citată
de J. P.Deschamps):
1. Oferiţi copilului îngrijiri permanente, coerente, iubitoare, ceea ce este de o
importanţă fundamentală pentru sănătatea spiritului, la fel cum alimentaţia corectă
este esenţială pentru sănătatea corpului.
2. Oferiţi copilului o mare din timpul şi din înţelegerea dumneavoastră – jocul cu
copilul, lectura sunt mult mai importante decât un menaj bine făcut.
3. Copilul are nevoie de experienţe noi şi de comunicare permanentă, ceea ce îi
asigură dezvoltarea spirituală.
4. Copilul va fi stimulat să se joace, singur sau cu alţi copii, ceea ce permite
explorarea, imitaţia, construcţia şi creaţia.
5. Atunci când eforturile copilului sunt încununate de succes, el trebuie felicitat,
apreciat.
6. Părinţii trebuie să-i dea copilului responsabilităţi din ce în ce mai mari, deoarece
simţul responsabilităţii se dezvoltă doar prin activităţi practice.
7. Fiecare copil este unic în felul lui, astfel că părinţii trebuie să-şi adapteze
comportamentul la caracteristicile acestuia.
8. Atunci când nu suntem de acord cu comportamentul copilului, manifestarea
dezaprobării trebuie să ţină cont de temperament, vârsta şi capacitatea de înţelegere
a copilului.
9. Copilul nu trebuie ameninţat cu pierderea dragostei sau cu abandonul; părinţii
pot respinge comportamentul copilului, dar nu-şi pot respinge propriul copil.

5
10. Părinţii nu trebuie să aştepte recunoştinţă, deoarece copilul nu şi-a solicitat
naşterea (Deschamps et al., 1981).
Schimbările de natură socio-economică din societate au consecinţe negative asupra
situaţiei copiilor în familie. Părinţii, mult prea preocupaţi de satisfacerea nevoilor materiale ale
vieţii nu mai oferă suficientă afectivitate şi sprijin copilului- elemente atât de necesare
dezvoltării armonioase.
Una din modalităţile de ameliorare a acestor efecte este educarea părinţilor.
Educarea părinţilor are în vedere acţiuni îndreptate spre exersarea funcţiei educative
şi spre dezvoltarea unor practici eficiente de comunicare şi interacţionare în familie.
Aceste acţiuni vor conduce la:
 cunoaşterea şi acceptarea propriului copil;
 abordarea pozitivă a trăsăturilor personalităţii copilului;
 înţelegera comportamentului copilului;
 influenţe pozitive în dezvoltarea competenţelor sociale ale copiilor;
 cunoaşterea etapelor dezvoltării în timp a copilului ;
 procesul de educaţie a copilului ;
 crearea unui echilibru între factorii familiali de educaţie a copilului-rolul egal al
ambilor părinţi ;
 modalităţi non-violente de rezolvare a conflictelor în familie.
Educând părinţii se va realiza şi o schimbare în mentalitatea părinţilor despre copil.
Părinţii trebuie să fie informaţi şi să accepte că orice copil :
-este o persoană cu anumite caracteristici, speciale, diferite, în concordanţă cu gradul de
dezvoltare ;
-are drepturi egale care trebuie recunoscute de către societate şi în special de către părinţi ;
-copilul are o personalitate individualizată.
Atunci când vorbim de asistenţa psihopedagogică a elevilor trebuie să facem referire la
dimensiunile componentei profesionale a educatorilor. Astfel competenţa psihopedagogică este
rezultanta următoarelor cinci capacităţi:
 capacitatea de a cunoaşte elevii şi de a lua în considerare particularităţile lor
de vârstă şi individuale la proiectarea şi realizarea activităţilor instructiv-
educative;
 capacitatea de a comunica uşor cu elevii, de a-i influenţa şi motiva pentru
activitatea de învăţare, în general, şi pentru învăţarea unei anumite discipline
de studiu, în particular;

6
 capacitatea de a proiecta şi de a realiza optim activităţi instructiv-educative
(precizarea obiectivelor didactice, selecţionarea conţinuturilor esenţiale,
elaborarea strategiilor de instruire, crearea unor situaţii de învăţare adecvate,
stabilirea corespunzătoare a formelor, metodelor şi instrumentelor de evaluare
etc.);
 capacitatea de a evalua obiectiv programe şi activităţi de instruire, pregătirea
elevilor, precum şi a şanselor lor de reuşită;
 capacitatea de a-i pregăti pe elevi pentru autoinstruire şi autoeducaţie.

a) Atitudinea emoţională negativă a copilului faţă de şcoală poate să depindă de:


informaţiile inexacte şi nepotrivite pe care copilul le-a dobândit pe tema şcolii, de atitudini şi
înclinaţii incorecte preluate de la cei din jur sau de experienţe negative pe care le-a trăit în
timpul unui antrenament de învăţare prematur şi defectuos.
Atitudinea emoţională negativă poate apărea şi faţă de anumite disipline şcolare, de
care se leagă experienţe mai puţin plăcute. O materie la care au apărut dificultăţi de învăţare
poate genera aversiune, teamă. Atitudinea neînţelegătoare a profesorului, refuzul de a-l sprijini
şi îndruma pentru a depăşi obstacolele, îl vor îndepărta pe elev. „Atitudinea negativă faţă de
şcoală poate fi simptomul unor tulburări afectiv-emoţionale mai profunde şi mai generalizate.”
(H.Spionek)
b) Părinţii dovedesc şi ei, uneori, atitudini nepotrivite faţă de situaţia la învăţătură
a copiilor. Cercetările psihopedagogice au diferenţiat trei atitudini greşite ale părinţilor:
- atitudinea de teamă - părinţi care îşi manifestă teama în legătură cu cariera şcolară a copilului
şi astfel îi transmit aceeaşi atitudine, determinând nelinişte, lipsă de încredere în forţele proprii,
sentimente de vulnerabilitate;
- atitudinea agresivă - părinţii îşi manifestă agresivitatea asupra şcolii, diminuează autoritatea
şcolii şi a cadrelor didactice sau îşi indreaptă agresiunea împotriva copilului care este adeseori
victima unor abuzuri fizice şi psihice iniţiate de părinţi;
- atitudinea de indiferenţă a părinţilor prin bagatelizarea şcolii- care se leagă fie de lipsa de
responsabilitate manifesată în familie, la locul de muncă, fie de o slabă consideraţie faţă de
şcoală, minimalizând eficienţa învăţăturii pentru perspectivele de viaţă.
Cele mai grave consecinte ale atitudinii greşite a părinţilor sunt: rămânerea în urmă la
învăţătură şi eşecul şcolar.

7
Rămânerea în urmă la învăţătură este o problemă socială a timpului nostru. Ea produce
efecte dezastruoase atât elevilor în această situaţie, familiilor acestora cât şi şcolilor. Efectele
sunt: educaţionale, economice şi psihologice.
Rămânerea în urmă la învăţătură este un proces care cuprinde mai multe faze:
 faza iniţială - apar primele goluri, primele nemulţumiri ale copilului în legătură cu
şcoala”;
 faza a doua - se caracterizează prin defecte grave , iar elevul chiar dacă se străduieşte
nu mai poate participa şi profita normal de activitatea şcolară;
 faza a treia - se caracterizează prin apariţia rezultatelor nesatisfătoare;
 faza a patra – nepromovarea-care este o afirmare formală a eşecului tuturor încercărilor
de a înlătura rămânerea în urmă.
Descoperirea eşecului de la început este absolut necesară. Cunoaşterea fazei în care se află
procesul de rămânere în urmă al copilului în orice moment trebuie să faciliteze acţiunea de
remediere.
Cauzele care duc la eşec şcolar se diferenţiază după natura factorilor care le determină
astfel:
- de natură subiectivă: starea psihofiziologică a elevuilui, respectiv nivelul de dezvoltare
intelectuală şi fizică, starea sănătăţii şi gradul de pregătire pentru începerea şcolii, nivelul
motivaţiei (aspiraţii, idealuri) şi al voinţei;
- de natură instituţională: nivelul de pregătire al cadrelor didactice, cunoaşterea şi aplicarea
unor principii didactice şi metodice adecvate, organizarea activităţii şi a regimului şcolii, baza
didactico-materială, precum şi personal de sprijin calificat (psihopedagog, asistent social,
consilier);
- de natură socio-economică: nivelul intelectual al părinţilor, starea materială a familiei,
relaţiile din familie, mediul ambiant nemijlocit în care trăieşte, normele, valorile şi credinţele
comunităţii din care face parte;
Factorii enumeraţi se impletesc între ei, din acest motiv acţiunea lor este de cele mai
multe ori complexă şi poate duce la dereglări în viaţa emoţională şi volitivă, la deformări de
caracter, la afecţiuni neuro sau la psihopatii.(D.M.Jovanovic)

A. 3. Activităţi socio-educative cu părinţii


Orice actor adult al sistemului educativ ar putea, tocmai în perspectiva ameliorării
respectului faţă de sine al elevilor, să-şi îndrepte eforturile către obiectivele următoare:

8
* să favorizeze conştientizarea competenţelor şi calităţilor prin intermediul unor realizări
obiective;
* să conducă la descoperirea domeniilor de împlinire de sine pe care le valorizează şi la
conştientizarea largului evantai de caracteristici posibile ale valorii în specia umană;
* să sprijine copilul în formarea unor idealuri congruente cu competenţele şi interesele
sale;
* să-l ajute să se insereze în contexte sociale mai valorizante pentru el;
* să-i împărtăşească strategii adecvate pentru a face faţă situaţiilor dificile, în care apare
teama de eşec sau de respingere socială; să-i atragă atenţia asupra caracterului controlabil al
situaţiilor (de exemplu, invitând tinerii să discute în grup despre modurile lor diferite de răspuns
în situaţii dificile);
* să lupte împotriva suprageneralizării eşecului, recentrând eşecul asupra sarcinii şi oferind
metode pentru o reuşită ulterioară şi la nivelul instituţiei şcolare, unde sunt uneori enunţate
judecăţi negative care, dincolo cu mult de performanţe, aduc atingere persoanei;
* să se situeze el însuşi ca dătător de valoare pentru copil, care are nevoie să fie tratat ca
persoană şi nu numai ca elev.
Activităţile derulate cu grupurile de părinţi urmăresc :
- realizarea unei bune relaţii părinte-copil;
- prevenirea unor probleme grave de educaţie;
- prevenirea unor atitudini şi reacţii negative în comportamentul părinţilor faţă de copil;
- însuşirea unor abilităţi de bază de care părinţii au nevoie pentru a influenţa pozitiv
comportamentul copiilor.
În decursul acestor întâlniri se vor discuta teme şi se vor executa abilităţi care vor viza :
 nevoile copiilor mici ;
 dezvoltarea psiho-socială pe vârste;
 acordarea atenţiei în manieră pozitivă în vederea stimulării unui comportament
dorit;
 aprecierea (convingerea părinţilor că laudele îi pot determina pe copii săse
comporte într-un mod dorit);
 stabilirea limitelor- diferenţierea între a respinge copilul sau a respinge un
comportament;
 fixarea unor limite verbale ( NU este NU!) ;
 ignorarea unor comportamente nedorite ;

10
 discriminarea situaţiilor când copiii trebuie izolaţi pentru anumite
comportamente;
 stabilirea situaţiilor când trebuie folosită pedeapsa sau recompensa şi pentru
care comportamente.
Modalităţile de realizare au fost variate şi s-au concretizat în:
 vizionări de filme educative ;
 dezbateri;
 jocuri şi exerciţii practic-aplicative cum ar fi “Ce îmi place/ nu-mi
place la copilul meu”, exerciţiul « fierbinte-rece », jocul
« Semaforul », jocul « Scaunul pozitiv şi scaunul negativ », etc.

II. Evaluarea intervenţiei – poate fi făcută într-o ultimă întâlnire cu părinţii,


denumită sugestiv „AM ÎNVĂŢAT SĂ...”

- Părinţii sunt solicitaţi să-şi exprime impresiile despre activităţile desfăşurate


împreună şi despre ceea ce au învăţat la întâlniri, să ofere feed-back, să propună noi tematici;
- Analiza SWOT a programului (Puncte tari, puncte slabe, oportunităţi şi
ameninţări);
- Completare chestionar (Anexa Nr.1);
- Raport final.

Bibliografie:
1. AGABRIAN, Mircea -Cercetarea calitativă a socialului –Teorie, metoda şi practica Seria
DIDACTICA, Alba Iulia, 2002
2. DAVITZ, Joel - Psihologia procesului educaţional - BALL, Samuel - E. D. P., Bucureşti,
1978
3. NICOLA, Ioan - Tratat de pedagogie şcolară - E.D.P., Bucureşti,1996
4. RADULIAN, Virgiliu -Lichidarea şi combaterea repetenţiei - E.D.P., Bucureşti, 1978
5. *** - Dicţionar de pedagogie - E.D.P., Bucureşti

11
ANEXE
ANEXA Nr. 1
CHESTIONAR PENTRU DETERMINAREA NEVOILOR DE CONSILIERE A
PĂRINŢILOR
Alegeţi varianta potrivită prin bifarea răspunsului, după caz. Vă rog să răspundeţi ţinând
cont de situaţia reală şi de opţiunile dumneavoastră. Nu există răspunsuri corecte sau incorecte,
nimeni n-o să vă judece răspunsurile! Datele vor fi folosite pentru proiectarea activităţii de
consiliere psihopedagogică, fără precizarea situaţiei particulare a participanţilor.

1. Persoana/persoanele care se ocupă de cel mai des de copilul/ copiii dvs. sunt............

Mama Tatăl Ambii părinţi Bunicii


Personalul gradiniţei Bona Alte variante şi anume..................................

2. Atunci când mă confrunt cu probleme în Deloc Foarte Uneori Des Foarte


creşterea şi educarea copilului meu, apelez la rar des
sugestiile ....

membrilor familiei
prietenilor şi cunoştinţelor care au copii de vârsta
copilului meu
altor părinţi de pe forumurile internetului
medicului de familie şi/sau altor specialişti din
instituţii
specialiştilor prin consultarea literaturii de
specialitate
specialiştilor în emisiunile radio/TV

3. Faţă de temele propuse Foarte Dezinteresat Interes Destul Foarte


pentru a fi abordate dezinteresat mediu de interesat
împreună cu alţi părinţi, cu interesat
educatoarea şi consilierul
mă declar ...

1 2 3 4 5 6
Cunoaşterea propriului copil
Drepturile şi legislaţia privind
drepturile copiilor
Programul zilnic al copilului
Copilul meu are probleme de
somn/alimentaţie
De ce plânge copilul meu la
grădiniţă?
1 2 3 4 5 6
Copilul neascultător
Copilul curios

12
Cum să mă joc cu copilul meu?
Cum stopăm agresivitatea
copiilor?
Cum comunicăm cu copilul
nostru?
Rivalitatea între fraţi
Sfaturi pentru părinţii singuri
De ce copilul nostru nu are chef de
joacă?
De ce copilul meu este răsfăţat?
Strategii educaţionale pentru
ADHD
Copiii cu cerinţe educative
speciale
Cum se dezvoltă copilului stima
de sine?
Când şi cum îmi
recompensez/pedepsesc copilul?
Copilul şi programele TV
Copilul supradotat
Are copilul meu nevoie de terapie?
Fricile copilului meu sunt
normale?
Trucuri pentru părinţi
Altele....................................

4. Consider că ar fi util pentru mine ca Deloc Foarte Uneori Des Foarte


părinte să fac schimb de experienţă şi să rar des
primesc sprijin de la ......

Alţi părinţi care se confruntă cu situaţii


asemănătoare, în cadrul unor întâlniri organizate
în grădiniţă de educatoare şi/sau consilier
Educatorul grupei la întâlniri destinate tuturor
părinţilor
Educator şi consilier, în mod confidenţial
Consilier, în mod confidenţial
Consilier şi alte instituţii/specialişti autorizaţi

5. În vederea unei bune colaborări între Deloc Foarte Uneori Des Foarte
grădiniţă şi familie mă consider dispus ... rar des

Să observ propriul copil la activităţile


organizate la grupa de copii de către
educatoare/consilier
Să particip la întâlnirile cu ceilalţi părinţi ai
copiilor din grupă
Să particip la activităţile organizate pe teme
propuse de consilierul grădiniţei

13
Să activez ca voluntar pentru sprijinirea altor
părinţi şi copii cu dificultăţi
Să apelez la consiliere individuală sau alături de
copil
Să accept consilierea individuală a copilului
meu

CHESTIONAR PENTRU PĂRINŢI

1. Spuneţi cel puţin un lucru cu care nu sunteți de acord legat de copilul dvs.?
........................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................
3. Considerați că petreceţi zilnic timp suficient cu copilul/copiii dvs.?
.........................................................................................................................................................
4. Care sunt cele mai frecvente cauze ale discuţiilor în contradictoriu cu copilul/copiii dvs.?
a. vestimentaţie nepotrivită
b. limbaj nepotrivit
c. anturaj (prieteni)
d. timp liber prea scurt / mare
e. nu învată suficient
f. cere bani
g. altele. Care?....................
5. Cum procedaţi atunci când copilul/copiii dvs. încalcã regulile?
.........................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................
6. Enumeraţi câteva recomandãri pe care le-aţi fãcut copilului/copiilor dvs.?
.........................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................
7. Ce-i place copilului dvs. sã facã în timpul liber?
.........................................................................................................................................................
8. Alegeţi una dintre preocupãrile de mai sus pe care aţi încuraja-o.
.........................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................
9. Care sunt activitãţile familiale pe care aţi dori sã le facã mai bine copilul/copiii dvs.?
.........................................................................................................................................................
.........................................................................................................................................................
10. Doriti teme mai multe pentru copilul dvs? Dar teme de vacantă?
……………………………………………………………………………………………………
……………….……………………………………………………………………………………

ANEXA Nr. 2 - Fişă de evaluare pentru părinţi

Vă rugăm sa răspundeţi cu sinceritate la următoarele întrebări:

1. Consilierea a fost utilă, v-a ajutat? Motivaţi răspunsul.


………………………………………………………………………………………………….....

14
……………………………………………………………………………………………………
………………….. ………………………………………………………………………………..
2. Cum v-aţi simţit pe parcursul şedinţelor de consiliere?
…………………………………………………………………………………….………………
.. …………………………………………………………………………………………………..
……………………………………………………………………………………...……………..
3. Ce aţi aflat nou / aţi învăţat - ca părinte prin participarea la şedinţele de consiliere?
Dar pentru copilul dvs.?

…………………………………………………………………………………………………….
. …………………………………………………………………………………………………...
…………………………………………………………………………………………………….
4. Cum intenţionaţi să continuaţi sprijinirea copilului dvs.?
…………………………………………………………………………………………………….
…………………………………………………………………………………………………….
…………………………………………………………………………………………………….

20

S-ar putea să vă placă și