Sunteți pe pagina 1din 1

Morala epicurianistă este un hedonism care nu constituie o apologie a plăcerii și a lipsei de

măsură, ci o promovare a unei juste reglementări a plăcerilor, viața înțeleptului fiind


temperată, contemplativă și virtuoasă. Pentru Epicur criteriul adevarului in privinta teoretica
este perceptia, concret sentimentul de placere sau neplacere ; teoria cunoasterii este la Epicur -
pur senzualista, asa cum intreaga sa filozofie este o filozofie a sensibilitatii. Originea oricarei
cunoasteri este sensibilitatea, simturile. Epicur presimte ceea ce va afirma mai tarziu filozoful
englez John Locke : Nihil est in intellectu, quod non fuerit prius in sensu. daca noi n-am crede
sim-turilor - zice Epicur - atunci n-am avea nici un criteriu al adevarului si astfel am fi lipsiti
de posibilitatea oricarei convingeri precise. Epicur gaseste ca aceste norme si criterii isi au
fundamentul lor ultim in perceptia senzoriala. Intreaga noastra cunoastere isi are ori-ginea,
dupa Epicur, in simturi, asa ca afirmatia lui Locke ca "nihil est in intellectu, quod non fuerit
prius in sensu" si ca la nastere sufletul este "tabula rasa", ar parea a fi - dupa cum am spus -,
presimtita si de Epicur. Senzatia - elementul cel mai simplu al cunoasterii - singura este ceva
nemijlocit, singura si evidenta, ceva care nu mai are nevoie de alta fundamentare. De unde ia
senzatia aceasta evidenta? Din ra-tiune ? Aceasta este dependenta de simturi, asa ca singurul
criteriu al adevarului ramane evidenta senzatiei. Epicur este de parere ca, in toate cazurile in
care ni se pare ca simturile inseala, eroarea nu se afla in perceptia senzoriala, ci in judecata
noastra ; in intelectul nostru, care nu ne lasa sa vedem ceea ce simturile ne arata. Epicur stie
sa faca deosebirea intre un adevar obiectiv si altul su-biectiv. Adevarul obiectiv se
fundamenteaza pe concordanta intre ima-ginea psihica si un anumit obiect. Aceasta afirmatie
Epicur si-o spri-jina pe faptul ca, dupa parerea lui, si visurile si inchipuirile bolnavilor mintali
sunt in sine adevarate, caci ele sunt produse de ceva real ; eroarea se naste abia atunci cand se
depaseste adevarul subiectiv. Eroarea se afla in falsul raport al perceptiei cu obiectul sau.
Genetic, eroarea se naste atunci cand un savant ar explica fals un fenomen ceresc. Perceptia
este adevarata, dar raportarea la o cauza anumita este falsa. Atunci cand noi confundam
imaginea cu lucrul, impresia subiectiva cu subiectul, noi ne gasim in eroare, dar aceasta eroare
nu poate fi pusa pe seama simturilor, ci in socoteala parerii pripite. Epicur afirma criteriul
adevarului tuturor afirmatiilor generale este confirmarea acestora prin perceptia senzoriala,
care devine astfel temeiul intregii cunoasteri. Ele sunt adevarate cand sunt confirmate de
perceptii, sau cel putin nu sunt contrazise de nici o perceptie, si sunt false atunci cand nu sunt
confirmate de nici o perceptie sau sunt contrazise de perceptii.