Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
October 6, 2004
Cuprins
1 OSCILAŢII 5
2 MECANICĂ ANALITICĂ 35
3 TERMODINAMICĂ 73
1
Capitolul 1
OSCILAŢII
SOLUŢIE
x1 = A sin(ωt1 + ϕ)
v1 = ωA cos (ωt1 + ϕ)
rezultă
x1
= sin (ωt1 + ϕ) (1.1)
A
v1
= cos (ωt1 + ϕ) (1.2)
ωA
Prin ı̂nsumarea pătratelor expresiilor 1.1 şi 1.2 rezultă:
x21 v12
+ =1 (1.3)
A2 ω 2 A2
În mod analog, se obţine relaţia dintre elongaţia x2 şi viteza v2 .
x22 v22
+ =1 (1.4)
A2 ω 2 A2
5
CAPITOLUL 1. OSCILAŢII 6
O
k A k m F
r
1 2
Din sistemul format din relaţiile 1.3 şi 1.4 rezultă pulsaţia
s
v22 − v12
ω=
x21 − x22
şi amplitudinea s
x21 v22 − x22 v12
A=
v22 − v12
Perioada oscilaţiilor este
s
2π x21 − x22
T = = 2π
ω v22 − v12
SOLUŢIE
k1 x1 = k2 (x2 − x1 ) (1.6)
CAPITOLUL 1. OSCILAŢII 7
k 1 k 2
F F
r r
A A
G x 0 x + x
r
G 0
r
a ) b )
SOLUŢIE
πd2
x0 ρg = mg (1.7)
4
unde m este masa areometrului.
Când areometrul este scos din poziţia de echilibru şi este introdus mai
adânc ı̂n lichid forţa arhimedică este mai mare decât forţa gravitaţională.
Rezultanta celor două forţe este:
πd2
R = FA − G = (x0 + x) ρg − mg (1.8)
4
În expresia de mai sus s-a notat cu x deplasarea areometrului faţă de
poziţia de echilibru.
Ţinând cont de relaţia 1.7, din 1.8 rezultă
πd2
R= ρgx = kx (1.9)
4
CAPITOLUL 1. OSCILAŢII 9
SOLUŢIE
∆V = ∆xS
Din ecuaţia transformării adiabatice
pV γ = const
CAPITOLUL 1. OSCILAŢII 10
se obţine
V γ ∆p + γV γ−1 p∆V = 0
Rezultă astfel variaţia presiunii gazului din interiorul recipientului:
γp0
∆p = − ∆V
V
Se arată că dacă volumul de gaz din recipient creşte presiunea acestuia
scade astfel că forţa rezultantă acţionează din exterior ı̂nspre interior, iar
dacă volumul de gaz se micşorează, rezultanta acţionează spre exterior.
Rezultă că forţa are tendinţa de a readuce pistonul ı̂n poziţia de echilibru.
Expresia ei este:
γp0 S γp0 S 2
F = ∆pS = − ∆V = − ∆x
V V
Această forţa este de tip elastic astfel că pulsaţia este:
r
γp0 S 2
ω=
Vm
iar perioada micilor oscilaţii
s
2π Vm
T = = 2π
ω γp0 S 2
x
O
SOLUŢIE
θ mgs2
Ep = mgz = mgR (1 − cos θ) = 2mgR sin2 = (1.15)
2 8R
CAPITOLUL 1. OSCILAŢII 12
1 2
k k k
m
0 0
m
Figura 1.6: Sistem de trei resoarte şi două corpuri care oscileaz
SOLUŢIE
CAPITOLUL 1. OSCILAŢII 13
..
m x2 = −k0 x2 − k (x2 − x1 ) (1.19)
Se adună cele două relaţii
.. ..
m(x1 + x2 ) = −k0 (x1 + x2 ) (1.20)
şi se scad cele două relaţii
.. ..
m(x1 − x2 ) = − (k0 + 2k) (x1 − x2 ) (1.21)
q1 = x1 + x2 (1.22)
q 2 = x1 − x2 (1.23)
Ecuaţiile de mişcare 1.20 şi 1.21 devin:
.. k0
q1 + q1 = 0 (1.24)
m
k0 + 2k
..
q2 + q2 = 0 (1.25)
m
Soluţiile generale ale acestor ecuaţii sunt
r
k0
q1 = A1 sin (ω1 t + ϕ1 ) ; ω1 = (1.26)
m
r
k0 + 2k
q2 = A2 sin (ω2 t + ϕ2 ) ; ω2 = (1.27)
m
Condiţiile iniţiale la momentul t0
CAPITOLUL 1. OSCILAŢII 14
.
x1 = 0 ; x1 = v 0
.
x2 = 0 ; x2 = 0
ϕ1 = ϕ2 = 0
v0 v0
A1 = A2 =
ω1 ω2
Astfel relaţiile 1.26 şi 1.27 devin:
v0
q1 = sin ω1 t (1.28)
ω1
v0
q2 =sin ω2 t (1.29)
ω2
Ţinând cont de modul de definire a variabilelor q1 şi q2 , rezultă:
· ¸
v0 sin ω1 t sin ω2 t
x1 = +
2 ω1 ω2
· ¸
v0 sin ω1 t sin ω2 t
x2 = −
2 ω1 ω2
SOLUŢIE
d2~r ~
m = −k~r + q~v × B (1.30)
dt2
În planul xOy se obţine:
.. k qB .
x+ x= y (1.31)
m m
..k qB .
y+ y=− x (1.32)
m m
Se fac următoarele notaţii: ω02 = k/m şi ωl = qB/2m.
Se ı̂nmulţeşte ecuaţia 1.32 cu i şi se adună cu 1.31. Rezultă:
³ .. ..
´ ¡. ¢
x +i y + ω02 (x + iy) = −i2ωl x +iy (1.33)
Introducând o nouă variabilă:
u = x + iy
ecuaţia 1.33 devine
.. .
u +2i u ωl + ω02 u = 0 (1.34)
Relaţia 1.34 este o ecuaţie diferenţială de ordinul al doilea cu coeficienţi
constanţi a cărei ecuaţie caracteristică este:
r2 + 2iωl r + ω02 = 0
şi are soluţiile q
r1,2 = −iωl ± i ωl2 + ω02
În cazul câmpurilor magnetice slabe B este mic astfel ı̂ncât se poate
considera că
ωl ¿ ω0
Atunci soluţiile ecuaţiei caracteristice pot fi puse sub forma mai
simplă:
r1,2 = −i (ωl ± ω0 )
CAPITOLUL 1. OSCILAŢII 16
ω = ω0 ± ωl
f~ = −6πηr~v
O sferă de masă m este suspendată de un resort cu constanta elastică
k. Perioada de oscilaţie ı̂n aer, unde frecarea este neglijabilă, este T0 .
Când sfera este introdusă ı̂ntr-un fluid perioada oscilaţiilor devine T <
T0 . Să se determine coeficientul de vâscozitate ı̂n funcţie de T şi T0 .
SOLUŢIE
Legea a doua a lui Newton pentru sfera care oscilează ı̂n fluid este
.. .
m x= −kx − 6πηr x (1.35)
mr2 + 2λr + k = 0
În cazul ı̂n care k/m ≤ λ2 /m2 mişcarea este aperiodică. Deoarece
se consideră că sfera efectuează oscilaţii ı̂n fluid se va considera cazul
k/m > λ2 /m2 . Soluţia ecuaţiei 1.36 este:
SOLUŢIE
cu condiţiile iniţiale
x (0) = 0 (1.42)
.
x (0) = 0
x = A0 cos [ω (t − τ ) + α] (1.46)
Pentru determinarea amplitudinii A0 se pune condiţia de continuitate
pentru elongaţie şi viteză ı̂n momentul t = τ
Se obţine
F
(1 − cos ωτ ) = A0 cos α
k
F
sin ωτ = −A0 sin α
k
Cele două relaţii se ridică la pătrat şi se adună. Rezultă
2F ωτ
A0 = sin
m 2
SOLUŢIE
SOLUŢIE
SOLUŢIE
SOLUŢIE
mẍ + kx = F0 (1.60)
SOLUŢIE
mẍ + kx = at (1.65)
A sin ϕ = 0 (1.70)
a
+ Aω cos ϕ = 0 (1.71)
k
CAPITOLUL 1. OSCILAŢII 24
SOLUŢIE
Rezultă:
F0
A2 = (1.75)
mα2 + k
CAPITOLUL 1. OSCILAŢII 25
SOLUŢIE
B v t D A
a
c t
C
a b
SOLUŢIE
SOLUŢIE
(c − v)t c−v (c − v) ³ v´
ν0 = = = =ν 1−
λt λ cT c
Putem astfel să exprimăm frecvenţa receptionată de observatorul care
se apropie sau se depărtează de sursă astfel:
³ v´
ν0 =ν 1±
c
unde semnul + corespunde cazului când observatorul se apropie de sursă
iar semnul − corespunde cazului când observatorul se depărtează de
sursă. Acesta este efectul Doppler.
SOLUŢIE
∂ 2u 1 ∂ 2u
=
∂x2 v 2 ∂t2
pentru o coardă de lungime l = 1 care iniţial este ı̂n repaus şi prezintă
proprietăţile:
½
x/5 dacă 0 ≤ x ≤ 1/2
u (x, 0) =
(1 − x) /5 dacă 1/2 ≤ x ≤ 1
CAPITOLUL 1. OSCILAŢII 30
SOLUŢIE
Se efectuează substituţia:
ξ dξ
nπx = ξ x= dx =
nπ nπ
Atunci:
Z nπ/2 Z nπ µ ¶
2 ξ dξ 2 ξ dξ
An = sin ξ + 1− sin ξ
5 0 nπ nπ 5 nπ/2 nπ nπ
CAPITOLUL 1. OSCILAŢII 31
"Z Z Z #
nπ/2 nπ nπ
2
An = ξ sin ξdξ + nπ sin ξdξ − ξ sin ξdξ
5 (nπ)2 0 nπ/2 nπ/2
Dar Z
ξ sin ξdξ = sin ξ − ξ cos ξ
şi Z
sin ξdξ = − cos ξ
Atunci:
2 h i
nπ/2 nπ nπ
An = (sin ξ − ξ cos ξ)|0 − nπ cos ξ|nπ/2 − (sin ξ − ξ cos ξ)|nπ/2
5 (nπ)2
şi
4 nπ
An = 2 sin (1.83)
5 (nπ) 2
Soluţia ecuaţiei este:
∞
X 4 nπ
u (x, t) = 2 sin sin nπx cos nπvt
n=1
5 (nπ) 2
Deoarece
2π 2πv
k= şi ω = 2πν =
λ λ
k1 x − ω1 t + k2 x − ω2 t k1 x − ω1 t − k2 x + ω2 t
u = u1 + u2 = 2A sin cos
2 2
CAPITOLUL 1. OSCILAŢII 32
· ¸ · ¸
k1 + k2 ω1 + ω2 k1 − k2 ω1 − ω2
u = 2A sin x− t cos x− t
2 2 2 2
În relaţia de mai sus vom introduce notaţiile:
k1 = k + dk k2 = k − dk
ω1 = ω + dω ω2 = ω − dω
Atunci:
u = 2A cos (xdk − tdω) sin (kx − ωt)
Termenul
2A cos (xdk − tdω)
reprezintă amplitudinea undei progresive iar factorul de fază este:
2π ³ ω ´
sin (kx − ωt) = sin x− t
λ k
SOLUŢIE
dω d (vf k) dvf
vg = = = vf + k
dk dk dk
Dar µ ¶ µ ¶
dvf 2π dvf dλ 2π 2π dvf
k = = − 2
dk λ dλ dk λ k dλ
dvf 4π 2 λ2 dvf dvf
k =− 2
= −λ
dk λ 4π dλ dλ
Atunci:
dvf
vg = vf − λ
dλ
Mărimea dvf /dλ măsoară dispersia cauzată de mediu. Dacă nu există
dispersie, energia va fi transportată cu viteza de fază iar vf = vg .
CAPITOLUL 1. OSCILAŢII 33
∂ 2u 1 ∂ 2u
= + v (x)
∂x2 v 2 ∂t2
la trei ecuaţii diferenţiale.
SOLUŢIE
u = X (x) T (t)
se obţine:
d2 X X d2 T
T = +v
dx2 v 2 dt2
Se observă că variabilele nu pot fi separate.
Se alege următoarea substituţie:
Atunci:
∂u dX dγ
=T +
∂x dx dx
2
∂ u d X d2 γ
2
= T + 2
∂x2 dx2 dx
şi
∂ 2u d2 T
= X
∂t2 dt2
Atunci
d2 X d2 γ X d2 T
T 2 + 2 = 2 2 + v (x) (1.84)
dx dx v dt
Se alege funcţia γ astfel:
d2 γ
= v (x) (1.85)
dx2
Atunci 1.84 devine:
d2 X X d2 T
T =
dx2 v 2 dt2
CAPITOLUL 1. OSCILAŢII 34
v 2 d2 X 1 d2 T
=
X dx2 T dt2
Admiţând soluţii periodice se poate face o separare de variabile astfel
ı̂ncât:
d2 X ³ ω ´2
+ X=0
dx2 v
d2 T
+ ω2T = 0
dt2
Se obţin astfel două ecuaţii diferenţiale la care se mai poate adăuga
şi ecuaţia 1.85.
Capitolul 2
MECANICĂ ANALITICĂ
SOLUŢIE
x1 = x x2 = x + l sin ϕ
y1 = 0 y2 = l cos ϕ
Componentele vitezelor sunt:
35
CAPITOLUL 2. MECANICĂ ANALITICĂ 36
O m 1 x
x 1
j
x m 2
2
y
m m
O 1 2
x
l j
m1 + m2 2 m2 2 2
L = Ec − Ep = ẋ + (ϕ̇ l + 2lẋϕ̇ cos ϕ) + m2 gl cos ϕ (2.4)
2 2
Ecuaţiile de mişcare sunt:
µ ¶
d ∂L ∂L
− =0 (2.5)
dt ∂ ẋ ∂x
µ ¶
d ∂L ∂L
− =0 (2.6)
dt ∂ ϕ̇ ∂ϕ
Pentru a determina forma concretă a acestor ecuaţii se va calcula
fiecare termen separat.
∂L
= (m1 + m2 )ẋ + m2 lϕ̇ cos ϕ
∂ ẋ
µ ¶
d ∂L
= (m1 + m2 )ẍ + m2 l(ϕ̈ cos ϕ − ϕ̇2 sin ϕ)
dt ∂ ẋ
CAPITOLUL 2. MECANICĂ ANALITICĂ 37
(∂L/∂x) = 0
SOLUŢIE
F~ (r) = F (r)~r
CAPITOLUL 2. MECANICĂ ANALITICĂ 38
m
r
q
O
Z e x
Mişcarea are loc ı̂ntr-un plan. Astfel, prin derivarea egalităţii ~l = ~r ×~p
rezultă:
x = r cos θ
y = r sin θ
ẋ = ṙ cos θ − rθ̇ sin θ
ẏ = ṙ sin θ + rθ̇ cos θ
Energia cinetică este:
m¡ 2 2
¢ m³ 2 2 2
´
Ec = ẋ + ẏ = ṙ + r θ̇ (2.10)
2 2
Energia potenţială se determină pornind de la faptul că forţele elec-
trostatice sunt conservative. Deoarece
Ze2
dEp = −F dr = dr
4πε0 r2
prin integrare se obţine:
CAPITOLUL 2. MECANICĂ ANALITICĂ 39
Zr ¯r
Ze2 Ze2 ¯¯ Ze2
Ep (r) = dr = − =− (2.11)
4πε0 r2 4πε0 r ¯∞ 4πε0 r
∞
m³ 2 ´ Ze2
L = Ec − Ep = ṙ + r2 θ̇2 + (2.12)
2 4πε0 r
Ecuaţiile de mişcare sunt:
µ ¶
d ∂L ∂L
− =0 (2.13)
dt ∂ θ̇ ∂θ
şi
µ ¶
d ∂L ∂L
− =0 (2.14)
dt ∂ ṙ ∂r
Pentru a determina forma concretă a acestor ecuaţii se va calcula
fiecare termen ı̂n parte.
µ ¶
∂L 2 d ∂L
= mr θ̇; = mr2 θ̈ + 2mṙθ̇r
∂ θ̇ dt ∂ θ̇
Deoarece L nu depinde explicit de θ
∂L
=0
∂θ
Relaţia 2.13 devine:
µ ¶
∂L d ∂L
= mṙ; = mr̈
∂ ṙ dt ∂ ṙ
∂L Ze2
= mrθ̇2 −
∂r 4π²0 r2
Ecuaţia 2.15 devine:
Ze2
mr̈ − mrθ̇2 + =0 (2.17)
4π²0 r2
Această ecuaţie poate fi scrisă doar ı̂n funcţie de r. Pentru aceasta
se ţine cont de relaţiile 2.16 şi 2.17. Rezultă:
l2 Ze2
mr̈ − + =0 (2.18)
mr3 4πε0 r2
PROBLEMA 2.3
Să se demonstreze că ı̂n cazul ı̂n care L nu depinde de timp (sisteme
conservative) mărimea
X ∂L
H= q̇k −L (2.19)
k
∂ q̇k
este o integrală primă a mişcării şi reprezintă energia totală a sistemului.
SOLUŢIE
sau µ ¶
dL X d ∂L
= q̇k
dt k
dt ∂ q̇k
de unde rezultă:
" #
d X ∂L
L− q̇k = 0 (2.21)
dt k
∂ q̇k
Atunci:
X ∂L
H= q̇k − L = const
k
∂ q̇k
Mărimea H poartă denumirea de hamiltonian, iar ı̂n cazul de faţă
este o integrală primă a mişcării.
În plus:
X ∂L X ∂Ec
q̇k = q̇k = 2Ec
k
∂ q̇k k
∂ q̇k
deoarece Ec este o funcţie omogenă (formă pătratică) ı̂n raport cu q̇k .
Atunci
SOLUŢIE
O x
mω 2 x2
Ep = Epc + Epg = − + amgx2 (2.25)
2
Atunci funcţia lui Lagrange este:
m mω 2 x2
L = Ec − Ep = (1 + 4a2 x2 )ẋ2 + − mgax2 (2.26)
2 2
Deoarece L nu depinde explicit de timp, hamiltonianul sistemului
CAPITOLUL 2. MECANICĂ ANALITICĂ 43
∂L
H = ẋ −L (2.27)
∂ ẋ
se conservă şi reprezintă energia punctului material. Cum:
∂L
= m(1 + 4a2 x2 )ẋ
∂ ẋ
relaţia 2.27 devine:
m mω 2 x2
H= (1 + 4a2 x2 )ẋ2 − + gmax2 = const (2.28)
2 2
La momentul iniţial ẋ = v0 şi x = 0. La momentul final ẋ = 0
(punctul material s-a oprit) şi x = xf .
Deoarece hamiltonianul este o mărime care se conservă valoarea lui
este aceiaşi ı̂n starea iniţială şi finală. Atunci:
1 2 1
mv0 = − mω 2 x2f + gmax2f (2.29)
2 2
de unde
v02
x2f =
2ag − ω 2
şi
av02
h = ax2f = (2.30)
2ag − ω 2
Dacă ω 2 > 2ag atunci expresia lui h din 2.30 nu are sens. Aceasta
ı̂nseamnă că viteza punctului nu poate deveni nulă şi el urcă până ajunge
la marginea parabolei.
Se observă că dacă ω 2 < 2ag şi ω 2 −→ 2ag atunci h → ∞, iar
particula se deplasează la infinit pe ramura principală.
Pentru ca particula să se ridice la o ı̂nalţime finită este necesar ca
ω 2 < 2ag.
O x
w t
Figura 2.4: Bilă de masă m ce se mişcă ı̂ntr-un tub care se roteşte ı̂n
planul vertical Oxy ı̂n jurul punctului O
SOLUŢIE
Atunci:
x = r cos ωt
y = r sin ωt
ẋ = ṙ cos ωt − rω sin ωt
ẏ = ṙ sin ωt + rω cos ωt
Energia cinetică este:
m¡ 2 ¢ m¡ 2 ¢
Ec = ẋ + ẏ 2 = ṙ + r2 ω 2 (2.31)
2 2
Energia potenţială este doar de natură gravitaţională :
∂L
= mrω 2 + mg sin ωt
∂r
iar ecuaţia 2.34 devine:
r̈ − ω 2 r − g sin ωt = 0 (2.35)
Ecuaţia 2.35 este o ecuaţie diferenţială de ordinul al doilea neomogenă.
Soluţia generală este dată de suma dintre soluţia generală a ecuaţiei omo-
gene şi o soluţie particulară a ecuaţiei neomogene.
Ecuaţia omogenă este:
r̈ − ω 2 r = 0 (2.36)
r = a sin ωt
g
r=− sin ωt
2ω 2
Soluţia generală a ecuaţiei 2.35 este:
g
r = Ae−ωt + Beωt − sin ωt (2.39)
2ω 2
Viteza punctului material este:
g
ṙ(t) = −ωAe−ωt + ωBeωt − cos ωt
2ω
Constantele A şi B se determină din condiţiile iniţiale r(0) = 0 şi ṙ(0) = 0
(iniţial corpul este ı̂n repaus). Rezultă:
A+B =0
g
−ωA + ωB − =0
2ω
Prin rezolvarea acestui sistem de ecuaţii se obţine:
g
A = −B = − 2
4ω
Atunci ecuaţia de mişcare este:
g £ ωt ¤
r= 2
e − e−ωt − 2 sin ωt
4ω
SOLUŢIE
x1 = r sin θ0 cos ω0 t
CAPITOLUL 2. MECANICĂ ANALITICĂ 47
x 3
m
q 0
x
O 2
w t
x 1
Figura 2.5: Bilă ı̂ntr-un tub vertical care se roteşte ı̂n jurul axei Ox3 cu
viteză unghiulară constantă
x2 = r sin θ0 sin ω0 t
x3 = r cos θ0
Derivatele coordonatelor ı̂n raport cu timpul sunt:
∂L
= mrω02 sin2 θ0 − mg cos θ0
∂r
şi ecuaţia 2.43 devine:
r̈ − rω02 sin2 θ0 = 0
t2 − ω02 sin2 θ0 = 0
cu soluţiile t1,2 = ±ω0 sin θ0
Astfel soluţia ecuaţiei omogene este:
r = R0 chω0 t
tubul este orizontal şi bila se depărtează de origine.
c) θ0 > π/2
Tubul este orientat ı̂n jos astfel că bila va coborı̂ depărtându-se de
origine.
CAPITOLUL 2. MECANICĂ ANALITICĂ 50
x = a(ζ + sin ζ)
y = a(1 − cos ζ)
unde ζ ∈ [−π, π]
SOLUŢIE
ẋ = aζ̇(1 + cos ζ)
ẏ = aζ̇ sin ζ
Energia cinetică este:
m¡ 2 ¢
Ec = ẋ + ẏ 2 = ma2 ζ̇ 2 (1 + cos ζ) (2.48)
2
iar energia potenţială:
sau
ζ ζ
L = 2ma2 ζ̇ 2 cos2− 2mga sin2 (2.51)
2 2
Se efectuează schimbarea de variabilă:
ζ ζ̇ ζ
z = sin şi ż = cos
2 2 2
Atunci funcţia lui Lagrange devine:
CAPITOLUL 2. MECANICĂ ANALITICĂ 51
4az̈ + gz = 0 (2.53)
Ecuaţia obţinută este o ecuaţie diferenţială
p omogenă de ordinul al
doilea. Soluţiile ecuaţiei caracteristice sunt ±i g/4a
Soluţia ecuaţiei de mişcare se poate pune sub forma:
r r
g g
z = a1 sin t + b1 cos t (2.54)
4a 4a
Să considerăm că la momentul iniţial ζ = ζ0 şi ζ̇ = 0. Atunci la
t = 0, z = z0 = sin(ζ0 /2), ż(0) = 0
Ţinând cont de condiţiile iniţiale obţinem:
a1 = 0
b1 = z0
Atunci relaţia 2.54 devine:
r r
g ζ0 g
z = z0 cos t = sin cos t (2.55)
4a 2 4a
Cum: r
ζ ζ0 g
sin = sin cos t
2 2 4a
CAPITOLUL 2. MECANICĂ ANALITICĂ 52
k
2 l m
SOLUŢIE
mẏ 2
Ec = (2.56)
2
Energia potenţială este suma dintre energia potenţială gravitaţională
a particulei şi energia potenţială a resoartelor:
k k
Ep = mgy + (y − l)2 + (l − y)2 = mgy + k(y − l)2 (2.57)
2 2
CAPITOLUL 2. MECANICĂ ANALITICĂ 53
z = y − y0
v = ẏ = ωA cos (ωt + ϕ)
CAPITOLUL 2. MECANICĂ ANALITICĂ 54
q 0 O q q 0 x
SOLUŢIE
µ ¶
qq0 x2
Ep ' 1+ 2 (2.65)
2π²0 l l
Funcţia lui Lagrange este:
µ ¶
1 qq0 x2
L = Ec − Ep = mẋ2 − 1+ 2 (2.66)
2 2π²0 l l
Ecuaţia de mişcare poate fi pusă sub forma:
µ ¶
d ∂L ∂L
− =0
dt ∂ ẋ ∂x
Calculând pe rând fiecare termen din ecuaţia de mişcare se obţine:
qq0
ẍ + x=0 (2.67)
mπε0 l3
Relaţia 2.67 este ecuaţia unui oscilator armonic liniar cu pulsaţia:
r
qq0
ω=
mπε0 l3
Ecuaţia de mişcare este:
y = A sin ωt + B cos ωt
m
x O
l 3 l
3 l 4
m 4 l
4
q 4
h
h m
q
Figura 2.9: Bara care la un capăt este legată de un resort iar la celălalt
capăt are un corp de masă m care oscilează
SOLUŢIE
adică
l2 3l
kθ0 − mg = 0
16 4
Rezultă:
12mg
θ0 = (2.76)
kl
Introducând schimbarea de variabilă:
ϕ = θ − θ0 (2.77)
unde ϕ reprezintă deplasarea unghiulară a barei faţă de poziţia de echili-
bru, expresiile 2.74 şi 2.75 care reprezintă energiile cinetică, respectiv
potenţială devin:
µ ¶2 µ ¶2
m 3l 2 m 3l
Ec = θ̇ = ϕ̇2 (2.78)
2 4 2 4
µ ¶2
k l 3l kl2 2 9m2 g 2
Ep = (ϕ + θ0 )2 − mg (ϕ + θ0 ) = ϕ − (2.79)
2 4 4 32 2k
Funcţia lui Lagrange se poate scrie astfel:
µ ¶2
m 3l 2 kl2 2
L = Ec − Ep = ϕ̇ − ϕ (2.80)
2 4 32
deoarece termenul constant din energia potenţială se poate omite.
Ecuaţia de mişcare este:
µ ¶
d ∂L ∂L
− =0 (2.81)
dt ∂ ϕ̇ ∂ϕ
Rezultă:
k
ϕ̈ + ϕ=0
9m
Se obţine ecuaţia unui oscilator armonic liniar cu pulsaţia:
r
k
ω=
9m
CAPITOLUL 2. MECANICĂ ANALITICĂ 59
SOLUŢIE
lϕ̈ + ẍ + gϕ = 0 (2.85)
Din relaţia 2.84 rezultă
m2 l
ẍ = − ϕ̈
m1 + m2
Introducând expresia lui ẍ ı̂n 2.85 se obţine ecuaţia:
g(m1 + m2 )
ϕ̈ + ϕ=0
m1 l
care este ecuaţia unui oscilator armonic liniar cu pulsaţia:
s
g (m1 + m2 )
ω=
m1 l
CAPITOLUL 2. MECANICĂ ANALITICĂ 60
1 2
k 0 k
m m
Figura 2.10: Sistem format din două resoarte şi două corpuri care os-
cilează ı̂ntr-un plan orizontal.
SOLUŢIE
η1 = x1 − l0
η2 = x2 − 2l0
relaţiile 2.86 şi 2.87 devin:
m1 η̇12 m2 η̇22
Ec = + (2.88)
2 2
k1 2 k2
Ep = η + (η2 − η1 )2 (2.89)
2 1 2
Funcţia lui Lagrange este:
CAPITOLUL 2. MECANICĂ ANALITICĂ 61
m1 η̇12 m2 η̇22 k1 2 k2
L= + − η1 − (η2 − η1 )2 (2.90)
2 2 2 2
Ecuaţiile de mişcare sunt determinate dacă se rezolvă ecuaţiile La-
grange: µ ¶
d ∂L ∂L
− =0
dt ∂ η˙1 ∂η1
µ ¶
d ∂L ∂L
− =0
dt ∂ η˙2 ∂η2
Acestea devin:
m1 m2 ω 4 − [(m1 + m2 ) k2 + m2 k1 ] ω 2 + k1 k2 = 0
A1 = A
√
1+ 5
A2 = A
2
unde A este o constantă.
În cazul când ω = ω2 soluţiile sistemului algeric sunt
A1 = B
√
1− 5
A2 = B
2
unde B este o constantă.
Atunci:
η1 = A sin(ω1 t + φ1 ) + B sin(ω2 t + φ2 )
√ √
1+ 5 1− 5
η2 = A sin(ω1 t + φ1 ) + B sin(ω2 t + φ2 )
2 2
Constantele A, B, φ1 şi φ2 se determină din condiţiile iniţiale.
SOLUŢIE
y x
O
l1
q 1
m 1
l2
q 2
m 2
m2 (ẋ22 + ẏ22 ) m2 h 2 2 i
Ec2 = = l1 θ̇1 + l22 θ̇22 + 2l1 l2 θ̇1 θ̇2 cos (θ2 − θ1 ) (2.95)
2 2
Energia potenţială este:
În cazul ı̂n care θ1 şi θ2 sunt foarte mici sinusurile se pot aproxima cu
unghiurile iar cos θ ' 1 − 2 sin2 θ/2. Atunci relaţia 2.97 devine:
m1 + m2 2 2 m2 2 2
L = l1 θ̇1 + l θ̇ + m2 l1 l2 θ̇1 θ̇2 −
2 2 2 2
(m1 + m2 ) gl1 θ12 m2 gl2 θ22
− − + (m1 + m2 ) gl1 + m2 gl2 (2.98)
2 2
Din µ ¶
d ∂L ∂L
− =0
dt ∂ θ̇1 ∂θ1
şi µ ¶
d ∂L ∂L
− =0
dt ∂ θ̇2 ∂θ2
rezultă:
l1 (m1 + m2 ) θ̈1 + l2 m2 θ̈2 + (m1 + m2 ) gθ1 = 0 (2.99)
respectiv
θ1 = A1 sin(ωt + γ)
θ2 = A2 sin(ωt + γ)
se obţine următorul sistem omogen:
³g ´
(m1 + m2 ) − ω A1 − m2 ω 2 A2 = 0
2
l
CAPITOLUL 2. MECANICĂ ANALITICĂ 65
³g ´
−m2 ω 2 A1 + m2 − ω 2 A2 = 0
l
Pentru ca sistemul să aibă soluţii nebanale deteminantul său trebuie
să fie egal cu zero:
¯ ³g ´ ¯
¯ 2 2 ¯
(m
¯ 1 + m 2 ) − ω m 2 ω ¯
¯ l ³g ´¯ = 0
¯ ¯
¯ −m2 ω 2 m2 − ω2 ¯
l
Rezultă ecuaţia:
µ ¶ µ ¶
4 m2 g 2 m2 ³ g ´2
ω −2 1+ ω + 1+ =0 (2.101)
m1 l m1 l
Soluţiile ecuaţiei 2.101 sunt:
µ ¶ s µ ¶
¡ 2¢ m2 g m2 m2 g
ω 12 = 1 + ± 1+ (2.102)
m1 l m1 m1 l
Pentru m1 = m2 = m soluţiile ecuaţiei devin:
³ √ ´g
ω12 = 2 + 2
l
³ √ ´g
ω22 = 2 − 2
l
Pentru ω = ω1 √prin rezolvarea sistemului de ecuaţii algebrice
√ se obţine
A1 = A şi A2 = − 2A. Pentru ω = ω2 , A1 = B iar A2 = 2B
Atunci expresiile pentru θ1 şi θ2 sunt:
θ1 = A sin (ω1 t + γ1 ) + Bsin (ω2 t + γ2 )
√ √
θ2 = − 2A sin (ω1 t + γ1 ) + 2Bsin (ω2 t + γ2 )
unde constantele A, B, γ1 , şi γ2 se determină din condiţiile iniţiale.
SOLUŢIE
SOLUŢIE
∂P
= aq a−1 sin bp
∂q
∂P
= q a b cos bp
∂p
Cu aceste valori paranteza Poisson {P, Q}p.q devine:
√
P = q sin 2p (2.116)
Condiţia de canonicitate se scrie:
e
pdq − (H − H)dt − P dQ = dF
e şi rezultă
Deaorece transformarea este complet canonică H = H
pdq − P dQ = dF (2.117)
Deoarece
1 √
dQ = √ cos 2p dq − 2 q sin 2p dp
2 q
din 2.117 rezultă:
sin 2p cos 2p dq
dF = pdq − + 2q sin2 2p dp (2.118)
2
De aici se obţin ecuaţiile:
∂F sin 4p
=p− (2.119)
∂q 4
∂F
= 2q sin2 2p (2.120)
∂p
Prin integrarea celor două ecuaţii rezultă:
CAPITOLUL 2. MECANICĂ ANALITICĂ 69
µ ¶
sin 4p
F =q p−
4
SOLUŢIE
∂X mωeiωt
= √
∂x 2mω
∂X ieiωt
=√
∂p 2mω
∂P imωe−iωt
= √
∂x 2mω
∂P e−iωt
=√
∂p 2mω
care introduse ı̂n relaţia 2.121 o satisfac.
mω i2 mω
{P, X}p,x = − =1
2mω 2mω
Rezultă că transformarea este canonică.
CAPITOLUL 2. MECANICĂ ANALITICĂ 70
rezultă:
∂F
p= (2.123)
∂x
∂F
P =− (2.124)
∂X
Din relaţia:
1
X=√ (mωx + ip)eiωt
2mω
rezultă:
√
p = imωx − i 2mωXe−iωt (2.125)
Ţinând cont de relaţia 2.123 se obţine:
∂F √
= imωx − i 2mωXe−iωt (2.126)
∂x
Pentru a obţine P = P (x, X), ı̂n relaţia
i
P = (mωx − ip)e−iωt
2mω
se substitue p dat de 2.125. Se obţine:
√ ∂F
P = i 2mω xe−iωt − iXe−2iωt = − (2.127)
∂X
Prin integrarea ecuaţiilor 2.126 şi 2.127 se obţine pentru funcţia ge-
neratoare expresia:
imωx2 √ iX 2 −2iωt
F = − i 2mω e−iωt Xx + e (2.128)
2 2
CAPITOLUL 2. MECANICĂ ANALITICĂ 71
Q = q cos α − p sin α
P = q sin α + p cos α
este o transformare canonică şi să se determine funcţia generatoare a
transformării.
SOLUŢIE
e
pdq − P dQ − (H − H)dt = dF
rezultă
∂F
p=
∂q
∂F
P =−
∂Q
CAPITOLUL 2. MECANICĂ ANALITICĂ 72
q ∂F
P = − Qctg α = (2.130)
sin α ∂Q
Q ∂F
p = qctg α − = (2.131)
sin α ∂q
Prin integrarea ecuaţiilor 2.130 şi 2.131 se obţine funcţia generatoare
1 qQ
F = (q 2 + Q2 )ctg2 α −
2 sin α
Capitolul 3
TERMODINAMICĂ
PROBLEMA 3.1 a) Să se demonstreze că ı̂n cazul unui proces adi-
abatic aplicat unui gaz ideal este adevărată relaţia:
pV γ = const (3.1)
b) Să se calculeze lucrul mecanic efectuat ı̂n cursul unui astfel de proces,
când gazul trece din starea caracterizată prin parametri p1 , V1 , T1 ı̂n
starea caracterizată prin parametri p2 , V2 , T2 .
SOLUŢIE
dU = δQ − pdV (3.2)
ı̂n care dU = νCV dT şi δQ = 0 deoarece procesul este adiabatic.
Atunci relaţia 3.2 devine:
73
CAPITOLUL 3. TERMODINAMICĂ 74
CV
ln T = − ln V + a (3.5)
R
unde a este o constantă. Cum relaţia Robert-Mayer pentru gazul ideal
este Cp = CV + R şi γ = Cp /CV rezultă:
R
CV = (3.6)
γ−1
Astfel din relaţia 3.5 se obţine:
pV γ = const (3.8)
b)
ZV2
L= pdV (3.9)
V1
ZV2
dV V2−γ+1 − V1−γ+1
L= const = −const (3.10)
Vγ γ−1
V1
p = a − bV (3.12)
unde a şi b sunt constante pozitive.
CAPITOLUL 3. TERMODINAMICĂ 75
SOLUŢIE
a) Avem
ZV2 ZV2
L= pdV = (a − bV ) dV
V1 V1
(V22 − V12 )
L = a(V2 − V1 ) − b (3.13)
2
b) Se elimină V din ecuaţia termică de stare (pV = νRT ) şi ecuaţia
procesului considerat (p = a − bV ). Rezultă:
(ap − p2 ) a−p
T = = (3.14)
νRp νR
SOLUŢIE
- q + q x
O d x
E
r
µ ¶
∂V
dV = dp = −V KT dp (3.17)
∂p T
Atunci:
δL = V KT pdp (3.18)
Dacă se neglijează variaţia volumului ı̂n cursul transformării:
Zp2
p22 − p21
L = V KT pdp = KT V (3.19)
2
p1
SOLUŢIE
Dezvoltând ı̂n serie cel de-al doilea termen din 3.20 se obţine:
· ¸
dEx dEx
fx = −qEx (x) + q Ex (x) + dx = q dx
dx dx
µ ¶
dEx
fx = px (3.21)
dx
deoarece câmpul electric este orientat de-a lungul axei Ox.
Se consideră dipolii orientaţi pe direcţia axei Ox şi câmpul orientat
după aceiaşi direcţie. Forţa totală ce va acţiona asupra dipolilor din
unitatea de volum este:
µ ¶
dE dE
Fx = np =P (3.22)
dx dx
Lucrul mecanic efectuat când sistemul de dipoli este deplasat cu dx
ı̂n câmpul electric este:
δL = −Fx dx = −P~ dE
~ (3.23)
semnul minus intervenind deoarece mediul extern efectuează un lucru
mecanic asupra sistemului.
b) În cazul considerat dielectricul este plasat ı̂ntre plăcile unui con-
densator plan cu aria armăturilor egală cu S şi distanţa dintre ele egală cu
h. Se presupune că dielectricul umple complet spaţiul dintre armături iar
condensatorul este suficient de mare pentru a neglija efectele de margine.
Când se aplică o diferenţă de potenţial, la trecerea sarcinii dq de pe o
armătură pe alta se efectuează un lucru mecanic din exterior δL = −U dq
unde U = Eh iar dq = dσS = SdD (E este intensitatea câmpului electric
iar σ = D, unde D este inducţia electrică). Atunci:
~ D
δL = −V Ed ~ (3.25)
~ = ε0 E
Cum D ~ + P~ , 3.25 devine:
CAPITOLUL 3. TERMODINAMICĂ 78
à !
~2
δL = −V E(ε ~ + dP~ ) = −V d ε0 E
~ 0 dE ~ P~
− V Ed (3.26)
2
Pe unitatea de volum:
à !
δL ~2
E
= −d ε0 ~ P~
− Ed (3.27)
V 2
Primul termen reprezintă lucrul mecanic necesar pentru generarea
câmpului electric care ar exista şi ı̂n absenţa dielectricului iar cel de-
al doilea termen reprezintă lucrul mecanic efectuat pentru polarizarea
unităţii de volum al unui dielectric izotrop.
SOLUŢIE
Φ = N SB (3.29)
Când I creşte, cresc deasemenea H şi M şi deci şi B. Aceasta duce
la apariţia unei tensiuni electromotoare autoinduse:
dΦ dB
e=− = −SN (3.30)
dt dt
CAPITOLUL 3. TERMODINAMICĂ 79
SOLUŢIE
µ ¶
1 ∂V
KS = − (3.42)
V ∂p S
µ ¶
1 ∂V
KT = − (3.43)
V ∂p T
SOLUŢIE
dU + pdV = 0 (3.44)
Se consideră U = U (p , V ) şi atunci:
µ ¶ µ ¶
∂U ∂U
dU = dp + dV (3.45)
∂p V ∂V p
Relaţia 3.44 devine:
µ ¶ "µ ¶ #
∂U ∂U
dp + + p dV = 0 (3.46)
∂p V ∂V p
şi
¶# " µ
∂U
µ ¶ p+
∂p ∂V p
=− µ ¶ (3.47)
∂V S ∂U
∂p V
Se pun sub o altă formă expresiile care apar la numitor, respectiv la
numărătorul relaţiei 3.47:
µ ¶ µ ¶ µ ¶ µ ¶
∂U ∂U ∂T ∂T
= = CV (3.48)
∂p V ∂T V ∂p V ∂p V
unde
µ ¶
∂U
CV = (3.49)
∂T V
CAPITOLUL 3. TERMODINAMICĂ 82
µ ¶ µ ¶ µ ¶ µ ¶ µ ¶
∂U ∂V ∂T ∂U ∂T
p+ =p + (3.51)
∂V p ∂T p ∂V p ∂T p ∂V p
sau
µ ¶ "µ ¶ µ ¶ #µ ¶
∂U ∂U ∂V ∂T
p+ = +p (3.52)
∂V p ∂T p ∂T p ∂V p
SOLUŢIE
SOLUŢIE
µ ¶ µ ¶ µ ¶
∂p ∂V ∂T [p, T ] [p, V ] [T, V ]
=− = −1 (3.71)
∂V T ∂T p ∂p V [V, T ] [p, T ] [p, V ]
T 0 p 0
V 0
SOLUŢIE
∆U = p0 V0 (3.72)
Fie T temperatura aerului ce a intrat ı̂n recipient. Atunci:
νCV (T − T0 ) = p0 V0 (3.74)
care ţinând cont de ecuaţia de stare a gazului ideal p0 V0 = νRT0 devine:
α = pβKT (3.79)
Se exprimă α - coeficientul de dilatare izobar sub forma:
µ ¶ µ ¶
1 ∂V ∂
α= = ln V (3.80)
V ∂T p ∂T p
rezultă:
CAPITOLUL 3. TERMODINAMICĂ 87
1
d (ln V ) = f (T ) dT − dp (3.85)
p
iar prin integrare se obţine:
Z
ln V = f (T ) dT − ln p + const (3.86)
SOLUŢIE
dV = αV dT − KT V dp (3.90)
Introducând expresiile lui α şi KT date ı̂n enunţul problemei relaţia
3.90 devine:
dT dp
dV = (V − a) − 3 (V − a) (3.91)
T p
sau:
dV dT dp
= −3 (3.92)
V −a T p
CAPITOLUL 3. TERMODINAMICĂ 88
SOLUŢIE
dU = δQ − pdV (3.94)
Cum µ ¶ µ ¶
∂U ∂U
dU = dT + dV (3.95)
∂T V ∂V T
Din relaţiile 3.94 şi 3.95 se obţine:
µ ¶ ·µ ¶ ¸
∂U ∂U
δQ = dT + + p dV (3.96)
∂T V ∂V T
Se consideră V = const (dV = 0) şi atunci relaţia 3.96 devine:
µ ¶
∂U
δQ = dT (3.97)
∂T V
de unde rezultă:
µ ¶ µ ¶
δQ ∂U
CV = = (3.98)
dT V ∂T V
Cum V = V (p, T )
µ ¶ µ ¶
∂V ∂V
dV = dp + dT (3.99)
∂p T ∂T p
·µ ¶ ¸ "µ ¶ µ ¶ #
∂U ∂V ∂V
δQ = CV dT + +p dT + dp (3.100)
∂V T ∂T p ∂p T
SOLUŢIE
se obţine:
µ ¶ µ ¶
∂U ∂V
Cp = +p (3.106)
∂T p ∂T p
CAPITOLUL 3. TERMODINAMICĂ 90
SOLUŢIE
Pentru un gaz
H = U + pV (3.108)
dH = dU + pdV + V dp (3.109)
de unde:
µ ¶ ¶ µ µ ¶
∂H ∂U ∂V
= +p +V (3.110)
∂p T ∂p T ∂p T
µ ¶ µ ¶ µ ¶
∂H ∂U ∂V
−V = +p (3.111)
∂p T ∂p T ∂p T
µ ¶ µ ¶ µ ¶ µ ¶ µ ¶
∂ 2T ∂Cp ∂T ∂CV ∂T
(Cp − CV ) + − =1
∂p∂V ∂p V ∂V p ∂V p ∂p V
(3.112)
SOLUŢIE
µ ¶ µ¶ µ ¶ µ ¶ µ ¶
∂2T ∂Cp ∂T ∂CV ∂T
(Cp − CV ) + − =
∂V ∂p ∂p V ∂V p ∂p V ∂V p
· µ ¶ ¸
∂ ∂U
= +1 (3.114)
∂p ∂V T V
dar:
µ ¶ µ ¶ µ ¶
∂CV ∂CV ∂T
= (3.115)
∂p V ∂T V ∂p V
şi:
µ ¶ µ ¶µ ¶ µ ¶ µ ¶
∂ ∂U ∂ 2U ∂T ∂CV ∂T
= = (3.116)
∂p ∂V T ∂T ∂V ∂p V ∂V T ∂p V
astfel că
µ ¶ µ ¶ µ ¶ µ ¶ µ ¶
∂ 2T ∂Cp ∂T ∂CV ∂T
(Cp − CV ) + − =1
∂p∂V ∂p V ∂V p ∂V p ∂p V
(3.118)
CAPITOLUL 3. TERMODINAMICĂ 92
p (z + d z )S
z + d z
r (z )S g d z
z
p (z )S
SOLUŢIE
dp (z)
= −ρ (z) g (3.121)
dz
Cum ı̂n cazul unui gaz ideal:
µp
ρ= (3.122)
RT
CAPITOLUL 3. TERMODINAMICĂ 93
dp (z) pµg
=− (3.123)
dz RT
sau:
dp µg
=− dz (3.124)
p RT
Cum transformarea la care este supus gazul este adiabatică:
(1 − γ) T dp + pdT = 0 (3.126)
adică:
dp γ dT
= (3.127)
p γ−1 T
Din relaţiile 3.124 şi 3.127 rezultă:
γ µρ
dT = − dz (3.128)
γ−1 R
de unde:
dT γ − 1 µg
=− (3.129)
dz γ R
Aceasta ı̂nseamnă că odată cu creşterea altitudinii temperatura scade.
Din relaţia de mai sus se obţine pentru rata scăderii temperaturii cu al-
titudinea o valoare de aproximativ 10 0 C/km. Totuşi scăderea reală este
doar de 6 0 C/km, neconcordanţa datorându-se altor fenomene.
s
dp
vs = (3.130)
dρ
(unde ρ este densitatea aerului)
a) Să se determine relaţia care există ı̂ntre exponentul adiabatic γ şi
viteza sunetului vs .
b) Să se determine variaţia lui vs ı̂n funcţie de temperatură şi să se
evalueze viteza sunetului la 0 0 C la presiunea de 1 atm.
SOLUŢIE
V γ dp + γV γ−1 dV = 0 (3.131)
dp dV
+γ =0 (3.132)
p V
Cum ρ = m/V rezultă:
dV dV
dρ = −m 2
= −ρ (3.133)
V V
sau
dρ dV
=− (3.134)
ρ V
Din relaţiile 3.132 şi 3.134 rezultă:
dp dρ
−γ =0 (3.135)
p ρ
de unde:
dp p
=γ (3.136)
dρ ρ
Atunci:
r
γp
vs = (3.137)
ρ
CAPITOLUL 3. TERMODINAMICĂ 95
Astfel prin măsurarea vitezei sunetului prin metode uzuale ı̂n condiţii
cunoscute se poate determina exponentul adiabatic.
b) Din ecuaţia termică de stare a gazului ideal
mRT
pV = (3.138)
µ
se obţine:
p RT
= (3.139)
ρ µ
şi atunci utilizând relaţia 3.130 şi 3.136 se obţine:
s
RT
vs = γ (3.140)
µ
vs = 332m/s
u = σT 4 (3.141)
iar presiunea
u
p= (3.142)
3
SOLUŢIE
U = uV = σV T 4 (3.143)
În plus:
CAPITOLUL 3. TERMODINAMICĂ 96
u σT 4
p== (3.144)
3 3
Utilizând expresia primului principiu al termodinamicii sub formă
diferenţială δQ = dU + pdV precum şi relaţiile 3.143 şi 3.144 se obţine:
σT 4
δQ = σT 4 dV + 4σV T 3 dT + dV (3.146)
3
4σT 4 dV
δQ = + 4σT 3 V dT (3.147)
3
În cazul transformării adiabatice δQ = 0 şi considerând relaţia 3.147
se obţine:
dV dT
+3 =0 (3.148)
V T
Prin integrare rezultă:
ln V + 3 ln T = const (3.149)
Se obţine astfel ecuaţia transformării adiabatice:
V T 3 = const (3.150)
SOLUŢIE
ZV2 ZV2
σT 4 σT 4
L= pdV = dV = (V2 − V1 ) (3.151)
3 3
V1 V1
Q = ∆U + L (3.152)
rezultă că pentru determinarea lui Q este necesară cunoaşterea lui ∆U .
Dar
∆U = σT 4 (V2 − V1 ) (3.153)
Ţinând cont de relaţiile 3.151 , 3.152 şi 3.153 rezultă:
4
Q = σT 4 (V2 − V1 ) (3.154)
3
SOLUŢIE
3RT2 3RT1
= (3.157)
2 2
de unde:
T1 = T2
Pentru gazul real:
3RT2 a 3RT1 a
− = − (3.158)
2 V2 2 V1
de unde
µ ¶
2a 1 1
T2 = T1 + − (3.159)
3R V2 V1
Cum V2 > V1 rezultă că T2 < T1
Pentru gazul real destinderea are loc cu scăderea temperaturii sale.
SOLUŢIE
Procesul este ilustratat ı̂n Fig. 3.4. Peretele din stânga este ı̂mpins
uşor astfel ı̂ncât volumul compartimentului din stânga să scadă de la
valoarea V1 la valoarea 0 iar volumul compartimentului din dreapta să
crească de la valoarea 0 la valoarea V2 .
Lucrul mecanic efectuat de sistem este:
Z0 ZV2
L= p1 dV + p2 dV = −p1 V1 + p2 V2 (3.160)
V1 0
P e re te p o ro s
p 1 p 2
P is to n P is to n
U2 − U1 = −L = p1 V1 − p2 V2 (3.161)
de unde:
U2 + p2 V2 = U1 + p1 V1 (3.162)
adică:
H1 = H2 (3.163)
¶ µ
∂H
∂p T
∆T = − µ ¶ ∆p (3.166)
∂H
∂T p
Deoarece:
H = U + pV (3.167)
dH = δQ + V dp (3.168)
Când p = const rezultă că dH = δQ şi
µ ¶ µ ¶
δQ ∂H
Cp = =
dT p ∂T p
Atunci µ ¶
1 ∂H
∆T = − ∆p (3.169)
Cp ∂p T
Pentru H = H(p, V )
µ ¶ µ ¶
∂H ∂H
dH = dT + dp (3.170)
∂T p ∂p T
"µ ¶ µ ¶ µ ¶ # µ ¶ µ ¶
∂H ∂H ∂p ∂H ∂p
dH = + dT + dV
∂T p ∂p T ∂T V ∂p T ∂V T
(3.171)
Pentru H = H(V, T )
µ ¶ µ ¶
∂H ∂H
dH = dV + dT (3.172)
∂V T ∂T V
CAPITOLUL 3. TERMODINAMICĂ 101
µ ¶µ ¶
1 ∂L
λ= (3.175)
L ∂T F
precum şi modulul lui Young
µ ¶µ ¶
L ∂F
E= (3.176)
S ∂L T
să se determine lungimea L2 când temperatura creşte la valoarea T2 , iar
forţa devine egală cu F2 .
SOLUŢIE
Rezultă:
µ ¶
L2 F2 − F1
ln = λ (T2 − T1 ) + (3.178)
L1 SE
Observaţii:
a) F = const
µ ¶
L2
ln = λ (T2 − T1 ) (3.179)
L1
L2 = L1 exp [λ (T2 − T1 )]
CAPITOLUL 3. TERMODINAMICĂ 103
L2 = L1 [1 + λ (T2 − T1 )]
b) T = const
L2 F2 − F1
ln =
L1 SE
µ ¶
F2 − F1
L2 = L1 exp (3.180)
SE
În cazul ı̂n care F1 = 0 , iar
F2
¿1
ES
relaţia 3.180 se poate scrie:
µ ¶
F2
L2 = L1 1+
ES
şi se obţine:
F2
∆L = L2 − L1 = L1
ES
adică o expresie care constituie legea lui Hooke.
PROBLEMA 3.25 Să se arate că pentru un metal elastic sub formă
de sârmă cu lungimea L la temperatura T şi asupra căruia acţionează
forţa F este satisfăcută relaţia
µ ¶
∂F
= −ESλ (3.181)
∂T L
unde E este modulul lui Young iar λ este coeficientul de dilatare liniar
(semnificaţiile mărimilor care apar ı̂n problemă au fost date ı̂n problema
precedentă)
CAPITOLUL 3. TERMODINAMICĂ 104
SOLUŢIE
µ
¶ µ ¶
∂L 1 ∂L
µ ¶ −
∂F ∂T F L ∂T F
= −µ ¶ = µ ¶ S = −ESλ
∂T L ∂L S ∂L
∂F T L ∂F T
PROBLEMA 3.26 Să se arate că pentru un gaz ideal este sa-
tisfăcută relaţia
µ ¶
∂U
=0 (3.182)
∂p T
SOLUŢIE
PROBLEMA 3.27 Să se arate că ı̂n cazul unui proces adiabatic
ı̂ntr-un sistem a cărui energie internă depinde de T şi p are loc relaţia:
µ ¶ ·µ ¶ µ ¶ ¸
∂T ∂U ∂V
Cp =− +p (3.186)
∂p S ∂p T ∂p T
SOLUŢIE
Considerând U = U (p, T )
µ ¶ µ ¶
∂U ∂U
dU = dT + dp (3.187)
∂T p ∂p T
Dar:
µ ¶ µ ¶
∂V ∂V
dV = dT + dp (3.188)
∂T p ∂p T
δQ = dU + δL = dU + pdV
şi din relaţiile 3.187 şi 3.188 rezultă:
"µ ¶ µ ¶# ·µ ¶ µ ¶ ¸
∂U ∂V ∂U ∂V
δQ = +p dT + +p dp (3.189)
∂T p ∂T p ∂p T ∂p T
Deoarece:
µ ¶ µ ¶ µ ¶
δQ ∂U ∂V
Cp = = +p (3.190)
dT p ∂T p ∂T p
µ ¶ ·µ ¶ µ ¶ ¸
∂T ∂U ∂V
Cp =− +p
∂p S ∂p T ∂p T
SOLUŢIE
(v − b)2
f (v) = (3.195)
v3
definită pentru v > b
Se studiază variaţia acestei funcţii. Pentru aceasta se consideră derivata
sa ı̂n funcţie de v :
CAPITOLUL 3. TERMODINAMICĂ 107
f (v )
4 / 2 7 b
b 3 b v
df v−b
= (3b − v) (3.196)
dv v4
Când v < 3b funcţia este crescătoare deoarece prima ei derivata este
pozitivă.
Când v > 3b funcţia este descrescătoare deoarece derivata ei este
negativă. Când v = 3b se obţine valoarea maximă a lui f (v) şi anume:
4
f (3b) =
27b
Menţionăm că dacă: v → b f (v) → 0 iar dacă: v → ∞ f (v) → 0
Graficul acestei funcţii este reprezentat ı̂n Fig.3.5.
Dacă:
4 RT
< (3.197)
27b 2a
atunci:
(v − b)2 RT
− <0
v3 2a
Rezultă: µ ¶
∂p
<0
∂v T
ceea ce ı̂nseamnă că presiunea scade monoton cu creşterea volumului.
Din relaţia 3.197 rezultă că:
CAPITOLUL 3. TERMODINAMICĂ 108
8a
T >
27Rb
Dacă:
4 RT
>
27b 2a
adică
8a
T <
27bR
ecuaţia:
µ ¶ " #
∂p 2a (v − b)2 RT
= − =0 (3.198)
∂v T (v − b)2 v3 2a
are două soluţii v1 , v2 , (v1 < v2 ), unde v1 ∈ (b, 3b) şi v2 > 3b
Când v ∈ (b, v1 ),
(v − b)2 RT
− <0
v3 2a
şi: µ ¶
∂p
<0
∂v T
Când v ∈ (v1 , v2 )
(v − b)2 RT
− >0
v3 2a
şi: µ ¶
∂p
>0
∂v T
Când v > v2
(v − b)2 RT
− <0
v3 2a
şi: µ ¶
∂p
<0
∂v T
CAPITOLUL 3. TERMODINAMICĂ 109
B A
O
v 1 v 2 V
Când v1 = v2 = v
8a
v=
27Rb
Alura unei izoterme este cea prezentată ı̂n Fig.3.6.
Se observă că ı̂n punctul v1 , presiunea are un minim iar când volu-
mul este egal cu v2 , presiunea are un maxim. Când temperatura creşte
v1 → 3b , v2 → 3b adică punctele de extrem se apropie din ce ı̂n ce
mai mult până ajung să coincidă. Acest lucru are loc la o temperatură
critică Tc . Când T < Tc trebuie remarcat că experimental maximele şi
minimele de pe izoterme nu se observă. Sub temperatura critică ı̂ntr-un
anumit punct, A gazul ı̂ncepe să se condenseze. Când volumul descreşte,
presiunea rămâne constantă (linia AB ), până ı̂n punctul B când ı̂ntreg
gazul este transformat ı̂n lichid. Dincolo de punctul B când volumul de-
screşte, este comprimat un lichid, astfel ı̂ncât apare o creştere abruptă
a presiunii chiar când există variaţii mici de volum. Punctul critic core-
spunde cazului când cele două extreme coincid (v1 = v2 ). Volumul critic
molar şi temperatura critică sunt:
vc = 3b (3.199)
8a
Tc = (3.200)
27Rb
CAPITOLUL 3. TERMODINAMICĂ 110
SOLUŢIE
du = δQ + µ0 HdM
sau
δQ = du − µ0 HdM (3.202)
Pentru u = u(T, H)
µ ¶ µ ¶
∂u ∂u
du = dT + dH (3.203)
∂T H ∂H T
CAPITOLUL 3. TERMODINAMICĂ 111
Pentru M = M (T, H)
µ ¶ µ ¶
∂M ∂M
dM = dT + dH (3.204)
∂T H ∂H T
Ţinând cont de relaţiile 3.203 şi 3.204 relaţia 3.202 devine:
·µ ¶ µ ¶ ¸ ·µ ¶ µ ¶ ¸
∂u ∂M ∂u ∂M
δQ = − µ0 H dT + − µ0 H dH
∂T H ∂T H ∂H T ∂T H
şi atunci:
µ ¶ µ ¶ µ ¶
δQ ∂u ∂M
cH = = − µo H
dT H ∂T H ∂T H
SOLUŢIE
δQ = du − µ0 HdM (3.208)
Pentru o transformare adiabatică (δQ = 0) se obţine:
du = µ0 HdM
sau:
µ ¶ µ ¶
∂u ∂u
dM + dH − µ0 HdM = 0
∂M H ∂H M
şi regrupând termenii:
µ ¶ ·µ ¶ ¸
∂u ∂u
dH + − µ0 H dM = 0 (3.209)
∂H M ∂M H
de unde:
µ ¶
∂u
µ ¶
∂M ∂H M
χS = = −µ ¶ (3.210)
∂H S ∂u
− µ0 H
∂M H
Dar:
µ ¶ µ ¶ µ ¶ µ ¶
∂u ∂u ∂T ∂T
= = cM (3.211)
∂H M ∂T M ∂H M ∂H M
şi:
µ ¶ ·µ ¶ µ ¶ ¸µ ¶
∂u ∂u ∂M ∂T
− µ0 H = − µ0 H (3.212)
∂M H ∂T H ∂T H ∂M H
µ ¶ ·µ ¶ µ ¶ ¸
δQ ∂u ∂M
cH = = − µ0 H
dT H ∂T H ∂T H
expresia 3.212 devine:
µ ¶ µ ¶
∂u ∂T
− µ0 H = cH (3.213)
∂M H ∂M H
Ţinând cont de relaţiile 3.211 şi 3.213, 3.210 devine:
µ ¶
∂T
cM µ ¶
∂H M cM ∂M cM
χS = − µ ¶ = = χT
∂T cH ∂H T cH
cH
∂M H
PROBLEMA 3.31 Să se arate că ı̂ntr-un proces ciclic izoterm re-
versibil căldura schimbată cu mediul extern şi lucrul mecanic sunt nule.
Se va utiliza:
a) egalitatea lui Clausius
b) formularea Thomson a principiului al doilea.
SOLUŢIE
Cum:
∆U = Q − L (3.215)
Deoarece procesul este ciclic ∆U = 0 şi rezultă că şi L = 0.
CAPITOLUL 3. TERMODINAMICĂ 114
p
A 1
A 2
b
a
A 3
L≤0 (3.216)
−L ≤ 0 (3.217)
Din relaţiile 3.216 şi 3.217 rezultă că L = 0.
SOLUŢIE
p 1
p 1 V 1
V 2
p 2
V 1
V 1 + V 2 V
SOLUŢIE
Deoarece destinderea este adiabatică şi s-a realizat ı̂n vid Q = 0 şi
L = 0. Rezultă că ∆U = 0 şi cum pentru un gaz ideal ∆U = CV ∆T
rezultă că ∆T = 0, adică temperatura finală este egală cu cea iniţială.
Procesul este reprezentat ı̂n Fig.3.8.
Procesul ar fi reversibil dacă sistemul şi mediul ar putea reveni la
starea iniţială prin aceleaşi stări intermediare, lucru care nu este posibil
deoarece gazul ar trebui să treacă de la sine ı̂n incinta cu volum V1 ı̂n
incinta cu volumul V2 rămânând vid. Procesul este ireversibil şi este
asociat cu creştere de entropie.
CAPITOLUL 3. TERMODINAMICĂ 116
dU = δQ − δL = 0
se obţine:
δQ = δL = pdV (3.219)
Se utilizează ecuaţia termică de stare a gazului ideal
pV = νRT
şi rezultă:
p νR
= (3.220)
T V
Ţinând cont de 3.219 şi 3.220 relaţia 3.218 devine:
dV
dS = νR
V
Integrând:
VZ
1 +V2
dV (V1 + V2 )
∆S = νR = νR ln >0
V V1
V1
SOLUŢIE
M c (Te − T2 ) = M c (T1 − Te )
Pentru temperatura de echilibru rezultă:
T1 + T2
Te = (3.221)
2
Se consideră că are loc un proces de răcire reversibil pentru cantitatea
de apă de la temperatura T1 la temperatura Te (T1 > Te ). Variaţia de
entropie este:
ZT e ZT e
δQ M cdT Te
∆S1 = = = M c ln (3.222)
T T T1
T1 T1
ZTe ZTe
δQ M cdT Te
∆S2 = = = M c ln (3.223)
T T T2
T2 T2
Te2 (T1 + T2 )2
∆S = M c ln = M c ln >0 (3.224)
T1 T2 4T1 T2
PROBLEMA 3.35 Să se arate că ı̂n cazul unei substanţe a cărei
ecuaţie termică de stare are forma p = p (V, T ), este adevărată relaţia
µ ¶ µ ¶
∂U ∂p
=T −p (3.225)
∂V T ∂T V
SOLUŢIE
Dacă U = U (T, V )
µ ¶ µ ¶
∂U ∂U
dU = dV + dT (3.227)
∂V T ∂T V
relaţia 3.226 devine:
· µ ¶ ¸ µ ¶
1 ∂U p 1 ∂U
dS = + dV + dT (3.228)
T ∂V T T T ∂T V
Cum entropia poate fi considerată ca funcţie de V şi T şi cum dS
este o diferenţială totală exactă
∂ 2S ∂2S
=
∂T ∂V ∂V ∂T
se obţine:
· µ ¶ ¸ · µ ¶ ¸
∂ 1 ∂U p ∂ 1 ∂U
+ =
∂T T ∂V T T V
∂V T ∂T V T
de unde rezultă:
CAPITOLUL 3. TERMODINAMICĂ 119
µ ¶ µ ¶
1 ∂U 1 ∂ 2U p 1 ∂p 1 ∂2U
− 2 + − 2+ = (3.229)
T ∂V T T ∂T ∂V T T ∂T V T ∂V ∂T
∂ 2U ∂ 2U
=
∂T ∂V ∂V ∂T
şi din 3.229 rezultă relaţia cerută:
µ ¶ µ ¶
∂U ∂p
=T −p
∂V T ∂T V
SOLUŢIE
SOLUŢIE
dar:
¶ µ
∂V
µ ¶
∂p ∂T p
= −µ ¶ (3.236)
∂T V ∂V
∂p T
Atunci 3.235 devine:
¶2 µ
∂V
∂T p
Cp − CV = −T µ ¶ (3.237)
∂V
∂p T
Cum:
CAPITOLUL 3. TERMODINAMICĂ 121
µ ¶
∂V
= αV
∂T p
µ ¶
∂V
= −KT V
∂p T
se obţine:
α2
Cp − CV = T V
KT
SOLUŢIE
U = V u(T ) (3.239)
Cum:
u (T )
p= (3.240)
3
folosind relaţia:
µ ¶ µ ¶
∂U ∂p
=T −p (3.241)
∂V T ∂T V
densitatea de energie internă devine:
1 du (T ) u (T )
u (T ) = T − (3.242)
3 dT 3
De aici rezultă:
CAPITOLUL 3. TERMODINAMICĂ 122
du (T ) 4dT
= (3.243)
u (T ) T
Integrând se obţine:
ln u (T ) = 4 ln T + const
u (T ) = constT 4
SOLUŢIE
U =Vu
de unde:
dU = udV + V du (3.244)
Atunci diferenţiala entropiei
δQ dU + pdV
dS = =
T T
devine ţinând cont de relaţia 3.244
udV + V du + pdV
dS = (3.245)
T
Cum expresia densităţi de energie este:
u σT 4
u = σT 4 iar presiunea este p= =
4 4
CAPITOLUL 3. TERMODINAMICĂ 123
T 3 V = const
SOLUŢIE
T dS = dU + pdV (3.248)
ı̂n care
dU = νCV dT
iar
νRT
p=
V
Atunci:
dT dV
dS = νCV + νR (3.249)
T V
Integrând rezultă:
SOLUŢIE
U = U (V, T )
Atunci:
µ ¶ µ ¶
∂U ∂U
dU = dV + dT (3.254)
∂V T ∂T V
νRT ν 2a
p= − 2 (3.257)
V − νb V
Atunci:
µ ¶
∂p νR
= (3.258)
∂T V V − νb
Ţinând cont de relaţiile 3.257 şi 3.258 relaţia 3.256 devine:
µ ¶
∂U ν 2a
= 2 (3.259)
∂V T V
Considerând 3.255 şi 3.259 relaţia 3.254 devine:
dV
dU = νCV dT + ν 2 a (3.260)
V2
Prin integrare se obţine:
ν 2a
U = νCV T − + const (3.261)
V
CAPITOLUL 3. TERMODINAMICĂ 126
Se observă că ı̂n cazul gazului real ı̂n afara termenului νCV T ı̂n expre-
sia energiei interne intră şi termenul −ν 2 a/V care exprimă contribuţia
energiilor potenţiale de interacţie dintre moleculele gazului.
b) Din relaţia fundamentală pentru procesele reversibile rezultă:
δQ dU + pdV
dS = = (3.262)
T T
Considerând relaţiile 3.257 şi 3.260, relaţia 3.262 devine:
νCV dT νRdV
dS = + (3.263)
T V − νb
Se integrează această relaţie şi se obţine:
SOLUŢIE
dF = Xdx + Y dy
este o diferenţială exactă este valabilă relaţia:
∂X ∂Y
=
∂y ∂x
a)
dU = T dS − pdV
µ ¶ µ ¶
∂T ∂p
=− (3.269)
∂V S ∂S V
b)
H = U + pV
µ ¶ µ ¶
∂T ∂V
= (3.270)
∂p S ∂S p
c)
F = U − TS
dF = dU − SdT − T dS = T dS − pdV − SdT − T dS = −pdV − SdT
µ ¶ µ ¶
∂p ∂S
= (3.271)
∂T V ∂V T
d)
G = U − T S − pV
CAPITOLUL 3. TERMODINAMICĂ 128
dG = −SdT + V dp
µ ¶ µ ¶
∂S ∂V
=− (3.272)
∂p T ∂T p
SOLUŢIE
µ ¶
∂V
= αV (3.274)
∂T p
Din:
µ ¶ µ ¶
δQ ∂S
Cp = =T
dT p ∂T p
rezultă:
µ ¶
∂T T
= (3.275)
∂S p Cp
Ţinând cont de relaţiile 3.274 şi 3.275, relaţia 3.273 devine:
V αT
dT = dp (3.276)
Cp
Din expresia coeficientului de compresie adiabatic:
µ ¶
1 ∂V
KS = −
V ∂p S
rezultă:
µ ¶
∂V
= −KS V
∂p S
şi variaţia volumului este:
µ ¶
∂V
dV = dp = −KS V dp (3.277)
∂p S
Variaţia energiei interne se scrie:
µ ¶ µ ¶ µ ¶
∂U ∂U ∂V
dU = dp = dp (3.278)
∂p S ∂V S ∂p S
Din relaţia:
dU = T dS − pdV
rezultă:
CAPITOLUL 3. TERMODINAMICĂ 130
µ ¶
∂U
= −p
∂V S
În plus:
µ ¶
∂V
= −KS V
∂p S
Astfel relaţia 3.278 devine:
dU = pV KS dp (3.279)
Variaţia entalpiei este:
µ ¶
∂H
dH = dp (3.280)
∂p S
Cum:
dH = T dS + V dp
atunci:
µ ¶
∂H
=V
∂p S
Astfel relaţia 3.280 devine:
dH = V dp
SOLUŢIE
dS = −V αdp (3.282)
Variaţia volumului este:
µ ¶
∂V
dV = dp = −V KT dp (3.283)
∂p T
"µ ¶ µ ¶ # "µ ¶ µ ¶ #
∂S ∂S ∂V ∂V
dU = T dp + dT − p dp + dT
∂p T ∂T p ∂p T ∂T p
· µ ¶ µ ¶ ¸ " µ ¶ µ ¶#
∂S ∂V ∂S ∂V
dU = T −p dp + T −p dT
∂p T ∂p T ∂T p ∂T p
(3.287)
Atunci:
µ ¶ µ ¶ µ ¶
∂U ∂S ∂V
=T −p (3.288)
∂p T ∂p T ∂p T
Cum:
CAPITOLUL 3. TERMODINAMICĂ 132
µ ¶ µ ¶
∂S ∂V
=− = −αV (3.289)
∂p T ∂T p
µ ¶
∂V
= −V KT (3.290)
∂p T
relaţia 3.288 devine:
µ ¶
∂U
= −αV T + pV KT (3.291)
∂p T
Astfel ı̂ntr-un proces izoterm:
µ ¶
∂U
dU = dp = V (−αT + pKT ) dp (3.292)
∂p T
Variaţia entalpiei este:
dH = TdS + Vdp
µ ¶ µ ¶ µ ¶
∂H ∂S ∂V
=T + V = −T + V = −T V α + V
∂p T ∂p T ∂T p
dH = V (1 − T α) dp
CAPITOLUL 3. TERMODINAMICĂ 133
SOLUŢIE
În acest caz variabilele independente sunt presiunea şi volumul. Cum
S(p, V ) se obţine:
µ ¶ µ ¶
∂S ∂S
dS = dp + dV (3.293)
∂p V ∂V p
Deoarece
dU = T dS − pdV (3.294)
considerând relaţia 3.293 se obţine:
µ ¶ " µ ¶ #
∂S ∂S
dU = T dp + T − p dV (3.295)
∂p V ∂V p
Cum presiunea este constantă:
" µ ¶ #
∂S
dU = T − p dV (3.296)
∂V p
şi
µ ¶ µ ¶ µ ¶
∂S ∂S ∂T Cp 1
= = (3.297)
∂V p ∂T p ∂V p T αV
iar µ ¶ µ ¶
δQ ∂S
Cp = =T
dT p ∂T p
SOLUŢIE
δQ = Cp dT − αV dp (3.307)
c) În coordonate V , p diferenţiala entropiei este:
µ ¶ µ ¶
∂S ∂S
dS = dp + dV (3.308)
∂p V ∂V p
Se utilizează relaţia 3.272 şi se obţine:
CAPITOLUL 3. TERMODINAMICĂ 136
¶ µ
∂S
µ ¶ µ ¶
∂S ∂V ∂T V
=− =µ ¶ (3.309)
∂p V ∂T S ∂S
∂V T
unde:
µ ¶
∂S CV
= (3.310)
∂T V T
iar:
¶ µ
∂V
µ ¶ µ ¶
∂S ∂p ∂T p α
= = −µ ¶ = (3.311)
∂V T ∂T V ∂V KT
∂p T
În 3.311 s-a ţinut cont de definiţiile lui α şi KT (date ı̂n problema
3.6).
Atunci 3.309 devine:
µ ¶
∂S CV KT
= (3.312)
∂p V T α
Deoarece:
¶ µ
∂S
µ ¶ µ ¶
∂S ∂p ∂T p
= = −µ ¶ (3.313)
∂V p ∂T S ∂S
∂p T
şi:
µ ¶
∂S Cp
=
∂T p T
µ ¶ µ ¶
∂S ∂V
=− = −V α (3.314)
∂p T ∂T p
µ ¶
∂S Cp
= (3.315)
∂V p αT V
Considerând relaţiile 3.312 şi 3.313 expresia 3.308 devine:
CV KT Cp
dS = dp + dV (3.316)
Tα V Tα
de unde rezultă:
C V KT Cp
δQ = T dS = dp + dV (3.317)
α Vα
PROBLEMA 3.47 Să se arate că ciclul Carnot ireversibil are ran-
damentul cel mai mare ı̂n comparaţie cu orice alt ciclu ce funcţionează
ı̂ntre două temperaturi extreme date.
SOLUŢIE
Se notează cu:
Z
|Q2 | = − δQ > 0 (3.323)
C
căldura cedată ı̂n cursul ciclului.
Atunci dacă se ţine cont de relaţiile 3.322 şi 3.323, relaţia 3.321 se
poate scrie:
I Z Z
δQ δQ δQ
= + ≤0 (3.324)
T p T C T
sau:
Z Z
δQ δQ
≤− (3.325)
p T C T
Se notează cu TM temperatura maximă atinsă ı̂n cursul ciclului. Atunci
Z R
δQ p
δQ Q1
≥ = (3.326)
p T TM TM
sau:
Z
Q1 δQ
≤ (3.327)
TM p T
Se notează cu Tm temperatura minimă atinsă ı̂n cursul ciclului. Atunci:
Z R
δQ − c δQ |Q2 |
− ≤ = (3.328)
c T Tm Tm
Din relaţiile 3.325 , 3.327 , 3.328 obţinem:
Q1 |Q2 |
≤ (3.329)
TM Tm
Tm |Q2 |
≤
TM Q1
Tm |Q2 |
1− ≥1−
TM Q1
adică randamentul ciclului Carnot este randamentul cel mai mare pentru
ciclurile care se desfăşoară ı̂ntre două temperaturi date.
CAPITOLUL 3. TERMODINAMICĂ 139
SOLUŢIE
Se consideră:
∆T2 = ∆T − ∆T1
astfel că relaţia 3.331 devine:
T2 − ∆T + ∆T1 T1 + ∆T − T2
η =1− = (3.332)
T1 + ∆T1 T1 + ∆T1
Randamentul este maxim când numitorul este minim, adică ∆T1 = 0.
Aceasta ı̂nseamnă că este mai eficient să se scadă temperatura sursei
reci pentru a mări randamentul maşinii termice.
SOLUŢIE
p
3
4
2
1
V
Q12 = 0
Q23 = νCp (T3 − T2 )
Q34 = 0
Q41 = νCp (T1 − T4 )
Atunci:
¶ µ
T4
−1
|Q41 | T4 − T1 T1 T1
η =1− =1− =1− µ ¶ (3.333)
Q12 T3 − T2 T2 T3
−1
T1
Din transformarea 1-2 se obţine:
µ ¶γ−1
T1 V1 1
= = γ−1 (3.334)
T2 V2 ε
Se scriu transformările 1-2 , 3-4 ı̂n coordonate p, T
p 3
2
1 V
T4 T3
= (3.337)
T1 T2
Ţinând cont de relaţiile 3.334 şi 3.57 relaţia 3.333 devine:
1
η =1−
εγ
PROBLEMA 3.50 Să se determine randamentul ciclului Diesel
format din două adiabate, o izobară şi o izocoră (Fig.3.10) având ca
substanţă de lucru un gaz ideal. Se cunosc γ = Cp /CV , V1 /V2 = ε şi
V3 /V2 = ρ.
SOLUŢIE
Q12 = 0
Q34 = 0
Q41 = νCV (T1 − T4 ) < 0
CAPITOLUL 3. TERMODINAMICĂ 142
Randamentul este:
T4
− 1
|Q41 | 1 T1
T1
η =1− =1− (3.338)
Q23 γ T2 T3
−1
T2
Din transformarea 1-2 rezultă:
µ ¶γ−1
T1 V2 1
= = γ−1 (3.339)
T2 V1 ε
iar din transformarea 2 - 3:
T3 V3
= =ρ (3.340)
T2 V2
Pentru a calcula raportul T4 /T1 acesta va fi exprimat sub forma:
µ ¶µ ¶µ ¶
T4 T4 T3 T2
= (3.341)
T1 T3 T2 T1
Din transformarea adiabatică 3 - 4 rezultă:
µ ¶γ−1 µ ¶γ−1 ³ ´
T4 V3 V3 V2 ρ γ−1
= = = (3.342)
T3 V1 V2 V1 ε
Ţinând cont de relaţiile 3.339 şi 3.340 relaţia 3.341 devine:
T4
= ργ (3.343)
T1
Atunci randamentul este:
1 (ργ − 1)
η =1−
γ εγ−1 (ρ − 1)
p
1 2
p 1
p 2
4 3
SOLUŢIE
Reprezentarea ciclului ı̂n coordonate (p, V ) este dată ı̂n Fig. 3.11
Căldurile schimbate de sistem cu mediul extern sunt:
T2 p1 γ = T3 p2 γ (3.345)
1−γ 1−γ
T1 p1 γ = T4 p2 γ (3.346)
de unde prin ı̂mpărţire rezultă:
CAPITOLUL 3. TERMODINAMICĂ 144
T2 T3
= (3.347)
T1 T4
Ţinând cont de relaţiile 3.345, 3.346 şi 3.347, relaţia 3.341 devine:
µ ¶ 1−γ µ ¶ 1−γ
p1 γ 1 γ
η =1− =1−
p2 ε
SOLUŢIE
H = U + pV (3.349)
Prin diferenţiere obţinem:
dH = T dS + V dp (3.350)
dH − V dp
dS = (3.351)
T
dar:
µ ¶ µ ¶
∂H ∂H
dH = dT + dp (3.352)
∂T p ∂p T
astfel ı̂ncât:
· µ ¶ ¸ µ ¶
1 ∂H V 1 ∂H
dS = − dp + dT (3.353)
T ∂p T T T ∂T p
Cum dS este o diferenţială totală exactă:
CAPITOLUL 3. TERMODINAMICĂ 145
· µ ¶ ¸ " µ ¶#
∂ 1 ∂H V ∂ 1 ∂H
− = (3.354)
∂T T ∂p T T p
∂p T ∂T p
T
de unde rezultă:
µ ¶ µ ¶
1 ∂2H 1 ∂H V 1 ∂V 1 ∂ 2H
− 2 + 2− =
T ∂T ∂p T ∂p T T T ∂T p T ∂p∂T
Atunci:
µ ¶ µ ¶
∂H ∂V
= −T +V
∂p T ∂T p
Cp = const (3.356)
SOLUŢIE
Cum:
H = U + pV (3.357)
dH = T dS + V dp (3.358)
Atunci:
dH V
dS = − dp (3.359)
T T
Considerând H = H(T , p):
µ ¶ µ ¶ µ ¶
∂H ∂H ∂H
dH = dT + dp = Cp dT + dp (3.360)
∂T p ∂p T ∂p T
CAPITOLUL 3. TERMODINAMICĂ 146
SOLUŢIE
Se consideră S = S ( T , V ):
µ ¶ µ ¶
∂S ∂S
dS = dT + dV (3.368)
∂T V ∂V T
Rezultă:
CAPITOLUL 3. TERMODINAMICĂ 147
¶ µ
∂S
µ ¶
∂V ∂T V
= −µ ¶ (3.369)
∂T S ∂S
∂V T
Dar:
µ ¶
∂S CV
= (3.370)
∂T V T
şi cum:
µ ¶ µ ¶
∂S ∂p
= (3.371)
∂V T ∂T V
relaţia 3.368 devine:
µ ¶ µ ¶
∂V CV ∂T
=− (3.372)
∂T S T ∂p V
Atunci:
µ ¶
CV ∂T
αS = −
VT ∂p V
SOLUŢIE
Cum:
µ ¶
∂S
CV = T (3.375)
∂T V
CAPITOLUL 3. TERMODINAMICĂ 148
se obţine:
µ ¶ · µ ¶ ¸ ·µ ¶ ¸
∂CV ∂ ∂S ∂ ∂S
= T =T (3.376)
∂V T ∂V ∂T V T ∂T ∂V T V
Cum:
µ ¶ µ ¶
∂S ∂p
= (3.377)
∂V T ∂T V
din relaţia 3.376 se obţine:
µ ¶ µ 2 ¶
∂CV ∂ p
=T (3.378)
∂V T ∂T 2 V
Deoarece:
µ ¶
∂S
Cp = T (3.379)
∂T p
se obţine:
µ ¶ " µ ¶# ·µ ¶ ¸
∂Cp ∂ ∂S ∂ ∂S
= T =T (3.380)
∂p T ∂p ∂T p ∂T ∂p T p
T
Cum:
µ ¶ µ ¶
∂S ∂V
=− (3.381)
∂p T ∂T p
se obţine:
µ ¶ µ ¶
∂Cp ∂ 2V
= −T
∂p T ∂T 2 V
SOLUŢIE
ZH1
CH µ0 C 2
q=− µ0 dH = − H
T1 2T1 1
0
SOLUŢIE
du = T ds − µ0 HdM
rezultă:
du + µ0 HdM
ds = (3.387)
T
unde s, u se referă la entropia şi energia unităţii de volum.
Se consideră u = u(T, M ) şi se arată că
µ ¶
∂u
=0
∂M T
Într-adevăr:
µ ¶ µ ¶
∂u ∂u
du = dT + dM (3.388)
∂T M ∂M T
şi relaţia 3.387 devine:
µ ¶ ·µ ¶ ¸
1 ∂u 1 ∂u
ds = dT + − µ0 H dM (3.389)
T ∂T M T ∂M T
Deoarece ds este o diferenţială totală exactă, din relaţia 3.390 rezultă:
· µ ¶ ¸ ½ ·µ ¶ ¸¾
∂ 1 ∂u ∂ 1 ∂u
= − µ0 H
∂M T ∂T M T ∂T T ∂M T M
sau:
µ ¶ µ ¶
1 ∂ 2u 1 ∂u 1 ∂ 2u ∂ H
=− 2 + − µ0
T ∂M ∂T T ∂M T T ∂T ∂M ∂T T M
de unde:
µ ¶ µ ¶
∂u ∂ 2 H
= −µ0 T (3.390)
∂M T ∂T T M
µ ¶
∂u
=0 (3.391)
∂M T
Aceasta relaţie arată că energia internă a unităţii de volum este in-
dependentă de magnetizare.
Deoarece:
µ ¶ µ ¶
0 H H
dM = f d (3.392)
T T
relaţia 3.387 devine:
µ ¶ µ ¶
du (T ) H H H
ds = − µ0 f 0 d (3.393)
T T T T
Pentru x = H/T se obţine:
Z Z
H/T
du (T )
s= − µ0 xf 0 (x) dx
T
0
Z µ ¶ Z
H/T
du (T ) H H
s= − µ0 f + µ0 f (x) dx
T T T
0
SOLUŢIE
du = T ds + µ0 HdM (3.402)
se poate exprima astfel:
CAPITOLUL 3. TERMODINAMICĂ 153
· µ ¶ µ ¶ ¸
∂s ∂M
du = T + µo H dT +
∂T H ∂T H
· µ ¶ µ ¶ ¸
∂s ∂M
+ T + µ0 H dH (3.403)
∂H T ∂H T
· µ ¶ µ ¶ ¸
∂ ∂s ∂M
T + µ0 H =
∂H ∂T H ∂T H T
· µ ¶ µ ¶ ¸
∂ ∂s ∂M
T + µ0 H (3.404)
∂T ∂H T ∂H T H
Se obţine:
µ ¶ µ ¶
∂M ∂s
µ0 = (3.405)
∂T H ∂H T
Atunci relaţia 3.400 devine:
µ ¶
µ0 T ∂M
dT = − dH (3.406)
cH ∂T H
Deoarece M = CH/T
µ ¶
∂M CH
=− (3.407)
∂T H T2
astfel 3.406 devine:
CH
dT = µ0 dH (3.408)
cH T
unde
CAPITOLUL 3. TERMODINAMICĂ 154
µ ¶
∂V
(3.410)
∂H T,p
SOLUŢIE
"µ ¶ µ ¶ # "µ ¶ µ ¶ #
∂S ∂S ∂V ∂V
dU = T dp + dH − p dp + dH +
∂p H ∂H p ∂p H ∂H p
"µ ¶ µ ¶ #
∂M ∂M
+µ0 H dp + dH
∂p H ∂H p
sau
· µ ¶ µ ¶ µ ¶ ¸
∂S ∂V ∂M
dU = T −p + µ0 H dp
∂p H ∂p H ∂p H
CAPITOLUL 3. TERMODINAMICĂ 155
" µ ¶ µ ¶ µ ¶#
∂S ∂V ∂M
T −p + µ0 H dH
∂H p ∂H p ∂H p
Cum dU este o diferenţială totală exactă:
· µ ¶ µ ¶ µ ¶ ¸
∂ ∂S ∂V ∂M
T −p + µ0 H =
∂H ∂p H ∂p H ∂p H
" µ ¶ µ ¶ µ ¶#
∂ ∂S ∂V ∂M
T −p + µ0 H
∂p ∂H p ∂H p ∂H p
Rezultă: µ ¶ µ ¶
∂M ∂V
µ0 =−
∂p T,H ∂H T,p
PROBLEMA 3.60 Să se arate că atunci când câmpul magnetic este
variat izoterm de la valoarea 0 la H, variaţia volumului (∆V ¿ V0 ) este
dată de relaţia:
µ 2¶½ µ ¶ ¾
H ∂χ
∆V = µ0 V0 βχ − (3.416)
2 ∂p T
unde
µ ¶µ ¶
1 ∂V
β=− (3.417)
V ∂p H,T
şi
M
χ= (3.418)
VH
Se va presupune că ı̂n interiorul probei câmpul este uniform iar β şi χ nu
depind de intensitatea câmpului magnetic (M - este magnetizarea totală,
χ - susceptibilitatea, β- coeficientul de compresibilitate).
SOLUŢIE
Deoarece:
CAPITOLUL 3. TERMODINAMICĂ 156
M = χV H (3.419)
ţinând cont de rezultatul obţinut la problema precedentă:
µ ¶ µ ¶ " µ ¶ µ ¶ #
∂V ∂M ∂V ∂χ
= −µ0 = −µ0 H χ +V
∂H T,p ∂p T,H ∂p T,H ∂p T,H
sau
µ ¶ · µ ¶ ¸ · µ ¶ ¸
∂V ∂χ ∂χ
= −µ0 H −χV β + V = µ0 V H χβ −
∂H T,p ∂p T ∂p T
(3.420)
Se notează pentru simplificare:
µ ¶
∂χ
k = χβ −
∂p T
şi 3.420 devine:
µ ¶
∂V
= kµ0 HV (3.421)
∂H T,p
sau:
dV
= k µo HdH (3.422)
V
Prin integrare se obţine:
ZV ZH
dV
= k µo HdH
V
V0 0
Rezultă:
V H2
= µ0 k ln (3.423)
V0 2
Cum V = V0 + ∆V şi ∆V ¿ V0
µ ¶
V (V0 + ∆V ) ∆V ∼ ∆V
ln = ln = ln 1 + = (3.424)
V0 V0 V0 V0
CAPITOLUL 3. TERMODINAMICĂ 157
Deci:
· µ ¶ ¸
∆V H2 H2 ∂χ
= µ0 k = µ0 χβ −
V0 2 2 ∂p T
ZT
µ0 T 0 M 2
u= cM dT − + const (3.426)
2C
0
ZT
dT µ0 M 2
s= cM − + const (3.427)
T 2
0
SOLUŢIE
M (T − T0 )
H= (3.429)
C
CAPITOLUL 3. TERMODINAMICĂ 158
Atunci:
H M (T − T0 )
= (3.430)
T C T
Se derivează relaţia 3.430 şi se obţine:
µ ¶ µ ¶
∂ H M ∂ T − T0 M T0
= =
∂T T C ∂T T C T2
Atunci relaţia 3.428 devine:
µ ¶
∂u M T0
= −µ0 (3.431)
∂M T C
Considerând s = s ( T , M )
µ · µ¶ ¶ ¸
∂s ∂s
du = T ds + µ0 HdM = T dT + T + µ0 H dM
M ∂T ∂M T
(3.432)
Cum du este o diferenţială totală exactă:
· µ ¶ ¸ · µ ¶ ¸
∂ ∂s ∂ ∂s
T = T + µ0 H
∂M ∂T M T ∂T ∂M T M
sau µ ¶ µ ¶
∂ 2s ∂s ∂ 2s ∂H
T = +T + µ0
∂M ∂T ∂M T ∂T ∂M ∂T M
rezultă:
µ ¶ µ ¶
∂s ∂H
= −µ0 (3.433)
∂M T ∂T M
Cum:
µ ¶
∂s
cM = T
∂T M
atunci:
µ ¶ µ ¶ µ ¶
∂cM ∂ ∂s ∂ 2s ∂ ∂s
=T =T =T
∂M T ∂M ∂T M ∂M ∂T ∂T ∂M T
CAPITOLUL 3. TERMODINAMICĂ 159
SOLUŢIE
δL = −pdV + ϕdq
unde ϕ este diferenţa de potenţial dintre armăturile condensatorului.
Atunci:
G = U − T S + pV − ϕq (3.438)
Se diferenţiază relaţia 3.438 şi ţinând cont de relaţia 3.437 se obţine:
µ ¶ µ ¶ µ ¶
∂V ∂ε V ∂ε
= −ES = −E
∂ϕ p ∂p ϕ d ∂p ϕ
du = T ds + EdP (3.448)
Se consideră un proces izoterm care are loc ca urmare a aplicării unui
câmp electric ce variază de la valoarea 0 la valoarea E. Atunci:
µ ¶
∂s
ds = dE
∂E T
astfel ı̂ncât:
µ ¶
∂s
δq = T dE (3.449)
∂E T
Pentru a exprima derivata
µ ¶
∂s
∂E T
g = u − T s − EP (3.450)
Prin diferenţierea lui g , ţinând cont de relaţia 3.448 se obţine:
dg = −sdT − P dE (3.451)
Cum dg este o diferenţială totală exactă:
µ ¶ µ ¶ · ¸ µ ¶ µ ¶
∂s ∂P ∂ (ε0 χE) ∂χ ∂εr
= = = ε0 E = ε0 E
∂E T ∂T E ∂T E ∂T E ∂T E
(3.452)
CAPITOLUL 3. TERMODINAMICĂ 163
Atunci:
µ ¶
∂εr
δq = T ds = ε0 T EdE (3.453)
∂T E
Prin integrarea aceastei relaţii rezultă:
ZE µ ¶
∂εr 1 dεr 2
∆Q = T ε0 EdE = T ε0 E (3.454)
∂T E 2 dT
o
SOLUŢIE
Cum:
dF = dU − T dS − SdT (3.456)
iar conform principiului I al termodinamicii
dU = T dS − δL (3.457)
Vom exprima lucrul mecanic sub forma:
CAPITOLUL 3. TERMODINAMICĂ 164
δL = pdV + δ L̃ (3.458)
unde δ L̃ reprezintă lucrul mecanic al forţelor generalizate altele decât
presiunea. Atunci relaţia 3.456 devine:
Deoarece:
dH = dU + pdV + V dp (3.460)
şi
dU = T dS − δL (3.461)
unde
δL = pdV + δ L̃ (3.462)
δ L̃ este lucrul mecanic al forţelor generalizate altele decât presiunea. Se
obţine:
dH = T dS + V dp − δ L̃ (3.463)
Când p = const şi T = const rezultă:
dH = −δ L̃
PROBLEMA 3.66 Să se arate că ı̂n procesele reversibile variaţia
cu semn schimbat a entalpiei libere G = U − T S + pV când p şi T sunt
constante este egală cu lucrul mecanic al forţelor generalizate altele decât
presiunea.
CAPITOLUL 3. TERMODINAMICĂ 165
SOLUŢIE
G = U − T S + pV (3.464)
se obţine:
dU = T dS − pdV − δ L̃ (3.466)
unde δ L̃ este lucrul mecanic al forţelor generalizate altele decât presiunea
se obţine:
dG = V dp − SdT − δ L̃ (3.467)
Când p = const şi T = const
dG = −δ L̃
SOLUŢIE
Zf
δQirev
< Sf − S i (3.469)
T
i
Zf
1
δQirev < Sf − Si (3.470)
T
i
adică:
Uf − Ui + Lirev < T Sf − T Si
+Lirev < (Ui − T Si ) − (Uf − T Sf )
SOLUŢIE
Ff < Fi (3.474)
sau:
∆F < 0 (3.475)
Într-o astfel de situaţie starea de echilibru se atinge când energia
liberă este minimă.
Capitolul 4
FIZICĂ STATISTICĂ
SOLUŢIE
168
CAPITOLUL 4. FIZICĂ STATISTICĂ 169
rezultă: r
Z∞
−mv 2 /2kB T 2πkB T
e = (4.4)
m
−∞
şi
µ ¶3/2
m
C=
2πkB T
SOLUŢIE
În acest scop se scrie expresia funcţiei de distribuţie Maxwell ı̂n co-
ordonate sferice:
vx = v sin θ cos ϕ
vy = v sin θ sin ϕ
vz = v cos θ
unde
v ∈ [0, +∞)
θ ∈ [0, π]
CAPITOLUL 4. FIZICĂ STATISTICĂ 170
ϕ ∈ [0, 2π]
Atunci:
dvx dvy dvx = v 2 sin θdθdϕdv
Rezultă:
mv2
− 2k
f (vx , vy , vz ) = Ce B T
v 2 sin θdvdθdϕ
mv2
− 2k
= Ce B T
v 2 sin θdvdθdϕ = f (v, θ, ϕ) dvdθdϕ
Din relaţia de mai sus se obţine forma funcţiei de distribuţie ı̂n coor-
donate sferice:
mv 2
− 2k
f (v, θ, ϕ) = Ce TB v 2 sin θ
Atunci:
Zπ Z2π Zπ Z2π
mv 2
− 2k
f (v) = f (v, θ, ϕ) v 2 dθdϕ = Ce BT v2 sin θdθdϕ
0 0 0 0
SOLUŢIE
Metoda I.
O variantă a funcţiei lui Maxwell de distribuţie a moleculelor după
modulul vitezelor este:
2 /2k
dn(v) = nCe−mv BT
4πv 2 dv (4.6)
Constanta ”C” se obţine integrând dn(v) pe toate vitezele posibile
(modulul vitezelor poate fi cuprins ı̂ntre 0 si ∞) şi egalând cu numărul
CAPITOLUL 4. FIZICĂ STATISTICĂ 171
Atunci:
Z∞
2 /2k
4πnC e−mv BT
v 2 dv = n
0
sau
Z∞
2 /2k T
4πC e−mv B
v 2 dv = 1 (4.7)
0
Cunoscând că:
Z∞ r
−αx2 1 π
e dx =
2 α
0
Introducând
m
α=
2kB T
şi folosind relaţia 4.7 se obţine:
µ ¶3/2
m
C= (4.8)
2πkB T
Metoda a II-a.
Conform condiţiei de normare
CAPITOLUL 4. FIZICĂ STATISTICĂ 172
Z∞
f (v)dv = 1 (4.9)
0
Avem astfel
1
C= R∞ 2
.
− mv
4π v 2 e 2kB T dv
0
Prin urmare
µ ¶3/2
m
C=
2πkB T
Forma funcţie de distribuţie după modulul vitezelor este:
³ m ´ 32 2
− mv
f (v) = 4π v 2 e 2kB T (4.10)
2kπT
PROBLEMA 4.4 Să se găsească viteza cea mai probabilă ı̂n cazul
distribuţiei lui Maxwell a moleculelor după viteza absolută.
SOLUŢIE
f (v) = 4π v2e B T
(4.11)
2πkB T
Condiţia
df
=0
dv
CAPITOLUL 4. FIZICĂ STATISTICĂ 173
implică
µ ¶3/2 µ ¶
m mv
2 − 2kB T
2
mv 2
4π v e 2v − =0 (4.12)
2πkB T kB T
Se obţine: r
2kB T
vp = (4.13)
m
Dar
kB R
=
m µ
unde R este constanta universală a gazelor şi µ este masa molară a gazu-
lui.
Atunci relaţia 4.13 devine:
s
2RT
vp = (4.14)
µ
SOLUŢIE
unde f(v) este dată de relaţia 4.11. Atunci relaţia 4.15 devine:
CAPITOLUL 4. FIZICĂ STATISTICĂ 174
µ ¶3/2 Z∞
m 2 /2k T
v = 4π v 3 e−mv B
dv (4.16)
2πkB T
0
SOLUŢIE
v 2 = 4π v4e B T
dv (4.23)
2πkB T
0
Se obţine astfel:
µ ¶ 23
m 3 1/2 ³ m ´− 52 3kB T
v2 = 4π π = (4.26)
2πkB T 8 2kπT m
3kB T
v2 = (4.27)
m
sau
3RT
v2 = (4.28)
µ
Observaţie. Uneori se foloseşte denumirea de viteză termică
r s
p 3k T 3RT
B
vT = v 2 = =
m µ
CAPITOLUL 4. FIZICĂ STATISTICĂ 176
SOLUŢIE
Se pleacă de la distribuţia
µ ¶3/2
m 2 /2k
dn (v) = n e−mv BT
4πv 2 dv (4.29)
2πkB T
Se efectuează schimbarea de variabilă:
v
u= (4.30)
vp
unde r
2kB T
vp =
m
După calcule simple, se obţine:
4 2
dn (u) = n √ e−u u2 du (4.31)
π
Observaţie. Aşa cum
dn (v) = nf (v) dv
avem şi
SOLUŢIE
Se introduce funcţia:
Z∞ Z∞
4 2
F (u) = f (t) dt = √ e−t t2 dt (4.33)
π
u u
şi rezultă:
SOLUŢIE
SOLUŢIE
SOLUŢIE
21 2 ³ 4 ´ 1 2 ³ 2 ´2
(∆ε) = m v − m v .
4 4
Se au ı̂n vedere rezultatele unor probleme anterioare şi se obţine:
15 9 3
(∆ε)2 = (kB T )2 − (kB T )2 = (kB T )2
4 4 2
adică
3
(∆ε)2 = (kB T )2 .
2
SOLUŢIE
unde i = x, y, z
Datorită izotropiei, nici o direcţie nu e privilegiată. Valoarea inte-
gralei nu se schimbă dacă se face o schimbare de variabilă:
CAPITOLUL 4. FIZICĂ STATISTICĂ 180
Z∞ Z∞ Z∞
|vx |n = |vx |n F (v) dvx dvy dvz =
−∞ −∞ −∞
Z∞ Z∞ Z∞ (
2 +v 2 +v 2
m vx y z )
n −
=C |vx | e 2kB T
dvx dvy dvz =
−∞ −∞ −∞
µ ¶3/2 Z∞ Z∞ Z∞ mv 2 (
m vy2 +v 2
)
m − 2k xT −
x
= n
|vx | e B dvx e 2kB T
dvy dvz =
2πkB T
−∞ −∞ −∞
µ ¶3/2 Z∞ mv 2
Z∞ mv 2
Z∞ mv 2
m − 2k xT − 2k yT − 2k zT
= |vx |n e B dvx e B dvy e B dvz
2πkB T
−∞ −∞ −∞
şi
µ ¶3/2 Z∞ mv 2
n m 2πkB T z
n − 2kB T
|vz | = |vz | e dvz (4.41)
2πkB T m
−∞
Rezultă:
PROBLEMA 4.13 Stabiliţi legătura dintre |vz |n şi |v|n , unde n este
un ı̂ntreg.
CAPITOLUL 4. FIZICĂ STATISTICĂ 181
SOLUŢIE
= e B T
v 2 sin θdvdθdϕ = f (v, θ, ϕ) dvdθdϕ
2πkB T
de unde:
µ ¶ 32
m mv
− 2k
2
f (v, θ, ϕ) = e T
B v 2 sin θ (4.43)
2πkB T
În coordonate sferice
vz = v cos θ (4.44)
Se calculează media |vz |n , atât pentru n par (n = 2r) cât şi pentru n
impar (n = 2r + 1).
Z2π Zπ Z∞ µ ¶ 32
2r 2r m mv
− 2k
2
Se obţine:
Z2π Zπ Z∞
1 2r
|vz |2r = dϕ (cos θ) sin θdθ v 2r f (v) dv (4.46)
4π
0 0 0
CAPITOLUL 4. FIZICĂ STATISTICĂ 182
Deoarece:
Z2π
dϕ = 2π
0
şi
Zπ ¯
2r+1 ¯π
cos θ ¯ = 2
cos2r θ sin θdθ = −
2r + 1 ¯0 2r + 1
0
Z2π Zπ Z∞
1 2r+1
|vz |2r+1 = dϕ (cos θ) sin θdθ v 2r+1 f (v) dv =
4π
0 0 0
Zπ/2 Zπ
1
= (cos θ)2r+1 sin θdθ − (cos θ)2r+1 sin θdθ
2
0 π/2
1
|vz |2r+1 = v 2r+1 (4.48)
2 (r + 1)
cu r 6= −1
Atunci:
1
|vz |n = vn, n 6= −1,
n+1
1
Dar cum |vx |n =|vy |n =|vz |n , avem deci |vx |n = n+1
vn, n 6= −1.
Cazuri particulare:
1) n=1
1
|vx | = |vy | = |vz | = v
2
CAPITOLUL 4. FIZICĂ STATISTICĂ 183
2) n=2
1
vx2 =vy2 =vz2 = v 2
3
SOLUŢIE
a) Prin definiţie
Z∞ Z∞ Z∞
vxn = vxn f (v) dvx dvy dvz (4.49)
−∞ −∞ −∞
cu 2
mv
− 2k
f (v) = Ce T B
unde µ ¶ 23
m
C=
2kB πT
Z∞ Z∞ Z∞ 2
mvx (
m vy2 +v 2
z )
− 2k −
vx = C vx e BT e 2kB T
dvx dvy dvz =
−∞ −∞ −∞
Z∞ Z∞ Z∞ mv 2 (
m vy2 +v 2
z )
− 2k xT −
=C vx e B dvx e 2kB T
dvy dvz = 0,
−∞ −∞ −∞
deoarece
Z∞ 2
mvx
− 2k
vx e BT dvx = 0
−∞
CAPITOLUL 4. FIZICĂ STATISTICĂ 184
vx = 0 (4.50)
µ ¶3/2 Z∞ Z∞ Z∞ ( 2 +v 2 +v 2
m vx )
m −
y z
vx2 = vx2 e 2kB T
dvx dvy dvz =
2πkB T
−∞ −∞ −∞
µ ¶3/2 Z∞ Z∞ Z∞ mv 2
2 2
m − 2k xT − −
mvy mvz
= vx2 e B dvx e 2kB T e 2kB T dvy dvz =
2πkB T
−∞ −∞ −∞
µ ¶3/2 µ ¶ µ ¶3/2
m 2πkB T 1√ 2kB T
= π
2πkB T m 2 m
Astfel că:
kB T
vx2 = (4.51)
m
Rezultă:
¡ ¢
v 2 vx = vx2 + vy2 + vz2 vx = vx3 + vy2 vx + vz2 vx =
= vx3 + vy2 vx + vz2 vx = 0,
deoarece
Z∞ Z∞ Z∞ mv 2 (
m vy2 +v 2
z )
− x −
vx3 =C vx3 e 2kB T e 2kB T
dvx dvy dvz = 0,
−∞ −∞ −∞
ı̂ntrucât
Z∞ 2
mvx
− 2k
vx3 e BT dvx = 0
−∞
vz2 vx = 0
deoarece
µ ¶3/2 Z∞ Z∞ Z∞ 2 2 2
m mvx
− 2k
mvy
− 2k − 2k
mvz
vy2 vx = vy2 vx e BT e BT e BT dvx dvy dvz =
2πkB T
−∞ −∞ −∞
µ ¶3/2 Z∞ Z∞ Z∞ 2 2 2
m mvx mvy mvz
vx e− 2kB T dvx vy 2 e− 2kB T dvy e− 2kB T dvz = 0
=
2πkB T
−∞ −∞ −∞
Analog,
µ ¶3/2 Z∞ Z∞ Z∞ mv 2 mv 2 2
m − 2k yT − 2k xT
mvz
− 2k
vx2 vy = vy e B dvy vx2 e B dvx e BT dvz = 0
2πkB T
−∞ −∞ −∞
SOLUŢIE
µ ¶
1¡ ¢ 1 M12 M22 M32
εrot = I1 Ω21 + I2 Ω22 + I3 Ω23 = + + (4.52)
2 2 I1 I2 I3
· µ ¶¸
1 M12 M22 M32
dωM = C1 exp − + + dM1 dM2 dM3 . (4.53)
2kB T I1 I2 I3
· µ ¶¸
1 M12 M22 M32
f (M1 , M2 , M3 ) = C1 exp − + + (4.54)
2kB T I1 I2 I3
· ¸
1 ¡ 2 2 2
¢
dωΩ = C2 exp − I1 Ω1 + I2 Ω2 + I3 Ω3 dΩ1 dΩ2 dΩ3 (4.55)
2kB T
· ¸
1 ¡ ¢
f (Ω1 , Ω2 , Ω3 ) = C2 exp − I1 Ω21 + I2 Ω22 + I3 Ω23 (4.56)
2kB T
SOLUŢIE
Z∞ Z∞ Z∞ µ 2
¶
M1 M2 M2
− 2k1 + I2 + I3
BT I1
C1 e 2 3
dM1 dM2 dM3 = 1 (4.57)
−∞ −∞ −∞
Z∞ Z∞ Z∞
C2 e
− 2k1
BT
(I1 Ω21 +I2 Ω22 +I3 Ω23 ) dΩ dΩ dΩ = 1 (4.58)
1 2 3
−∞ −∞ −∞
1
C1 = µ ¶µ ¶µ ¶
R∞ M2
− 2k T1 I R∞ M2
− 2k
2
R∞ − 2k
M32
1
C2 = =
R∞ R∞ R∞ I Ω2
− 2k1 1T
I Ω2
− 2k2 2T
I Ω2
− 2k33
e B e B e BT dΩ1 dΩ2 dΩ3
−∞ −∞ −∞
1
=µ ¶µ ¶µ ¶=
R∞ I Ω2
− 2k1 1T R∞ I Ω2
− 2k2 2T R∞ I Ω2
− 2k3 3
e B dΩ1 e B dΩ2 e BT dΩ3
−∞ −∞ −∞
1
=³ ´1/2 ³ ´1/2 ³ ´1/2
2πkB T 2πkB T 2πkB T
I1 I2 I3
SOLUŢIE
dωM = (2πkB T )−3/2 (I1 I2 I3 )−1/2 [exp (−A)] dM1 dM2 dM3 (4.62)
CAPITOLUL 4. FIZICĂ STATISTICĂ 189
unde µ ¶
1 M12 M22 M32
A= + +
2kB T I1 I2 I3
Media pătratului valorii absolute a momentului de rotaţie este prin definiţie:
Z
M2 = M 2 dωM (4.63)
D
π 1/2
= (2kB T I1 )3/2 (2πkB T I2 )1/2 (2πkB T I3 )1/2 =
2
= (2πkB T )3/2 (I1 I2 I3 )1/2 I1 kB T .
Rezultă:
3 h
X i
−3/2 −1/2
M2 = (2πkB T ) (I1 I2 I3 ) (2πkB T )3/2 (I1 I2 I 3 )1/2 Ii kB T
i=1
CAPITOLUL 4. FIZICĂ STATISTICĂ 190
3
X
M2 = kB T Ii = kB T (I1 + I2 + I3 )
i=1
SOLUŢIE
Z∞ Z∞ Z∞
−3/2 1/2 ¡ ¢
Ω2 = (2πkB T ) (I1 I2 I3 ) Ω21 + Ω2 2 + Ω23 AdΩ1 dΩ2 dΩ3
−∞ −∞ −∞
∞ ∞ ∞
3
X Z Z Z
Ω2 = (2πkB T )−3/2 (I1 I2 I3 )1/2 Ω2i AdΩ1 dΩ2 dΩ3
i=1 −∞ −∞ −∞
3 ·
X ¸
−3/2 1/2 3/2 −1/2 kB T
Ω2 = (2πkB T ) (I1 I2 I3 ) (2πkB T ) (I1 I2 I3 )
i=1
Ii
X3
1
Ω2 = kB T
I
i=1 i
CAPITOLUL 4. FIZICĂ STATISTICĂ 191
SOLUŢIE
µ ¶3/2 Z∞ Z∞ Z∞ ( 2 +v 2 +v 2
m vx )
m −
y z
vy = vy e 2kB T
dvx dvy dvz (4.65)
2πkB T
−∞ 0 −∞
CAPITOLUL 4. FIZICĂ STATISTICĂ 192
După cum se observă s-a considerat vy ∈ (0, ∞), deoarece prin acel
orificiu vor ieşi numai moleculele cu viteza paralelă cu axa Oy, dar ori-
entate ı̂n sensul pozitiv al axei (acolo unde este practicat orificiul).
Prin urmare
µ ¶3/2 Z∞ mv 2
Z∞ mv 2
Z∞ mv 2
m − 2k xT − 2k yT − 2k zT
vy = e B dvx vy e B dvy e B dvz
2πkB T
−∞ 0 −∞
µ ¶3/2 Ãr !2 r
m 2πkB T kB T kB T
vy = = .
2πkB T m m 2πm
Rezultă că viteza medie a moleculelor ce părăsesc incinta este
r
kB T
vy = (4.66)
2πm
SOLUŢIE
dP = e B T
v 2 dvdΩ (4.68)
2πkB T
Pentru a se obţine distribuţia după unghiul solid se integrează după
modulul vitezei:
µ ¶3/2 Z∞
m mv 2
e− 2kB T v 2 dv dΩ
dP (Ω) = (4.69)
2πkB T
0
CAPITOLUL 4. FIZICĂ STATISTICĂ 193
SOLUŢIE
n = n0 e−Ep /kB T
SOLUŢIE
x = r cos ϕ
y = r sin ϕ
Dar:
dxdydz = rdrdϕdz
Atunci: µ ¶
Ep
dN (r, ϕ, z) = C exp − rdrdϕdz (4.73)
kB T
Energia potenţială este datorată energiei gravitaţionale (Ep1 ) şi e-
nergiei potenţiale ı̂n câmpul forţei centrifuge (Ep2 ). Energia potenţială
se scrie astfel:
Prin integrare: Z
Ep2 = − mω 2 rdr
mω 2 r2
Ep2 = − + const (4.76)
2
CAPITOLUL 4. FIZICĂ STATISTICĂ 196
În 4.76 constanta se poate presupune nulă. Ţinând cont de 4.75 şi
4.76 relaţia 4.74 devine:
mω 2 r2
Ep = mgz − (4.77)
2
atunci:
· ¸
−mgz + (mω 2 r2 ) /2
dN (r, ϕ, z) = exp rdrdϕdz (4.78)
kB T
Z h0 µ ¶ · µ ¶¸
mgz kB T mgh0
exp − dz = 1 − exp − (4.82)
0 kB T mg kB T
Se obţine:
µ ¶2 · µ ¶¸ · µ ¶ ¸
kB T 2π mgh0 mω 2 r02
N =C 1 − exp − exp − 1 (4.83)
mω g kB T 2kB T
Atunci:
(µ ¶2 · µ ¶¸ · µ ¶ ¸)−1
kB T 2π mgh0 mω 2 r02
C=N 1 − exp − exp −1
mω g kB T 2kB T
CAPITOLUL 4. FIZICĂ STATISTICĂ 197
SOLUŢIE
Deoarece ı̂n situaţia dată simetria este cilindrică se poate integra după
ϕ " Ã !#
2 2
−mgz + mω2 r
dN (r, ϕ, z) = 2πC exp rdrdz (4.85)
kB T
Elementul de volum fiind 2πrdrdz concentraţia moleculelor din sistem
este: " 2 2
#
dN (r, ϕ, z) −mgz + mω2 r
n(r, z) = = Cexp (4.86)
2πrdrdz kB T
Deoarece densitatea este proporţională cu concentraţia particulelor
(densitatea este produsul dintre masa unei molecule şi concentraţia de
molecule) se obţine:
" 2 2
#
mgz − mω2 r
ρ(r, z) = Cexp
kB T
SOLUŢIE
Ec + Ep = E0 (4.87)
CAPITOLUL 4. FIZICĂ STATISTICĂ 198
unde
p2
Ec =
2m
este energia cinetică a particulei ce oscilează iar
mω 2 q 2
Ep =
2
este energia potenţială a oscilatorului de masă m şi pulsaţie ω. E0 este
energia totală (care rămâne constantă ı̂n timp). Rezultă:
p2 q 2 mω 2
+ =1 (4.88)
2mE0 2E0
Traiectoria ı̂n spaţiul fazelor este o elipsă cu semiaxele
p
a = 2mE0
şi r
2E0
b=
mω 2
SOLUŢIE
Ţinând cont că fiecare particulă se mişcă doar ı̂n volumul V expresia
de mai sus se scrie ca:
Z Z
Ω0 = dq1 dq2 dq3 ... dq3N −2 dq3N −1 dq3N ×
V V
Z
× (dP1 dP2 dP3 ) ... (dP3N −2 dP3N −1 dP3N )
H≤W0
Cum:
Z Z
dq3i−2 dq3i−1 dq3i = dxi dyi dzi = V
V V
i = 1., 2, ..., N
Atunci:
Z Z
N
Ω0 = V ... (dP1 dP2 dP3 ) ... (dP3N −2 dP3N −1 dP3N ) (4.93)
H≤W0
Condiţia ca H ≤ W0 se scrie:
CAPITOLUL 4. FIZICĂ STATISTICĂ 200
3N
X
(Pi )2 ≤ 2mW0 (4.94)
i=1
Atunci integrala de mai sus reprezintă practic √ volumul unei sfere si-
tuate ı̂ntr-un spaţiu 3N - dimensional de rază 2mW0 .
Nu se va calcula cu exactitate acest volum, ci se va face o evaluare.
Dacă ı̂n spaţiul tridimensional volumul sferei este proporţional cu R3 ,
prin generalizare, se presupune că şi ı̂n spaţiul 3N - dimensional volumul
sferei va fi proporţional cu R3N . Atunci:
3N
Ω0 = CV N (2mW0 ) 2 (4.95)
unde C este un factor de proporţionalitate. Astfel:
¯
∂Ω0 ¯¯ 3N 3N
2 V NW 2
3N
−1
¯ = C (2m) 0 (4.96)
∂W W =W0 2
Atunci entropia sistemului va fi:
"µ ¶ # · ¸
∂Ω0 N
3N
−1 3N 3N
S = kB ln = kB ln CV W0 2
(2m) 2 (4.97)
∂W W =W0 2
sau:
µ ¶ · ¸
3N 3N 3N
S = kB N ln V + kB − 1 ln W0 + kB ln (2m) 2 + kB ln C
2 2
(4.98)
Numărul de particule fiind foarte mare se poate considera că:
3N 3N
−1∼ = (4.99)
2 2
Ţinând cont că W0 este energia internă a sistemului, pentru a folosi
notaţii consacrate vom nota W0 cu U . Atunci
3N 3N 3N
S = kB N ln V + kB ln U + kB ln (2m) 2 + const (4.100)
2 2
Cum numărul de particule din sistem este constant se obţine
∂S 1
=
∂U T
CAPITOLUL 4. FIZICĂ STATISTICĂ 201
∂S 3kB N 1 1
= = (4.101)
∂U 2 U T
sau
3
U = kB N T (4.102)
2
Aceasta reprezintă ecuaţia calorică de stare a gazului ideal. Deoarece
∂S p
=
∂V T
se derivează relaţia 4.100 şi rezultă:
p ∂S kB N
= =
T ∂V V
pV = N kB T
Aceasta reprezintă ecuaţia termică de stare a gazului ideal.
Se poate calcula şi capacitatea calorică la volum constant. Rezultă:
µ ¶
∂U 3
CV = = N kB
∂T V 2
SOLUŢIE
q3i−2 = xi
q3i−1 = yi
q3i = zi
şi
CAPITOLUL 4. FIZICĂ STATISTICĂ 202
P3i−2 = pxi
P3i−1 = pyi
P3i = pzi
Hamiltonianul sistemului este:
3N
X Pi2
H= (4.103)
i=1
2m
Atunci funcţia de partiţie este:
Z Z P
N Pi2
− 2mkB T
Z= ... e i=1 dq1 dq2 ...dq3N dP1 dP2 ...dP3N (4.104)
sau:
3N Z
Y
∞
P2
N Z
Y
− 2mki T
Z= e B dPi dq3i−2 dq3i−1 dq3i (4.105)
i=1−∞ i=1 V
3N Z
Y
∞
P2
N − 2mki
Z=V e BT dPi (4.107)
i=1−∞
Deoarece:
Z∞ r
− 12 ax2 2π
e dx = (4.108)
a
−∞
atunci:
CAPITOLUL 4. FIZICĂ STATISTICĂ 203
Z∞ p2 p
− 2mki
e BT dpi = 2πmkB T (4.109)
−∞
· ¸
∂F 3N 3N kB
S= = − N ln V + ln (2πmkB T ) + (4.112)
∂T 2 2
3N kB T
U = F + TS =
2
µ ¶
∂U 3N
CV = = kB
∂T V 2
∂F kB T N
p=− =
∂V V
Se regăseşte teoretic legea gazelor ideale pV = kB N T şi proprietatea
specifică acestuia: energia internă depinde numai de T .
εl = lε unde l = 0, 1, 2, . . . , n − 1 (4.113)
SOLUŢIE
unde β = 1/kB T .
Energia liberă a sistemului este:
1 − e−βεn
F = −kB T ln (4.115)
1 − e−βε
Energia internă se obţine ţinând cont de faptul că energia εl = lε se
realizează cu probabilitatea
1 −βεl
P (εl ) = e (4.116)
Z
Atunci:
n−1
1X
U= εl exp(−βεl) (4.117)
Z l=0
Pentru a calcula suma de mai sus se va deriva relaţia 4.114. Se obţine
n−1
X εne−βεn εe−βε (1 − e−βεn )
− εl exp(−βεl) = − (4.118)
l=0
1 − e−βε (1 − e−βε )2
Atunci · ¸
ne−βεn e−βε
U = −ε − (4.119)
1 − e−βεn 1 − e−βε
· ¸
1 n
U = ε βε − (4.120)
e − 1 eβεn − 1
Capacitatea calorică la volum constant este:
· ¸
∂U ε2 n2 eβεn eβε
CV = = − βεn + (4.121)
∂T kB T 2 (e − 1)2 (eβε − 1)2
CAPITOLUL 4. FIZICĂ STATISTICĂ 205
SOLUŢIE
Z = (Zi )N (4.122)
unde β = 1/kB T .
Z∞ Z∞
− βm ω 2 x2i β 2
Zi = e 2 dxi e− 2m pi dpi (4.125)
−∞ −∞
µ ¶ 21 µ ¶ 12
2π 2πm 2π 2πkB T
Zi = = = (4.126)
βmω 2 β βω ω
Rezultă: µ ¶N
N 2πkB T
Z = (Zi ) = (4.127)
ω
Energia liberă este:
2πkB T
F = −kB T ln Z = −kB T N ln (4.128)
ω
iar entropia este:
∂F 2πkB T
S=− = kB N ln + kB N (4.129)
∂T ω
CAPITOLUL 4. FIZICĂ STATISTICĂ 206
U = F + T S = N kB T (4.130)
SOLUŢIE
∂U eβh̄ω
Cp = Cv = = N kB (βh̄ω)2 (4.141)
∂T (eβh̄ω − 1)2
SOLUŢIE
pE ¿ kB T (4.148)
N p2
εr = 1 + (4.149)
V 3kB T ε0
SOLUŢIE
Atunci
1
C=R h i (4.153)
Ep cos θ
exp kB T
dΩ
Valoarea medie a proiecţiei momentului electric dipolar ı̂n direcţia lui
~ este dată de:
E Z
p cos θ = p ρ(θ) cos θdΩ (4.154)
sau explicit:
R2π Rπ h i
Ep cos θ
p dϕ cosθ exp kB T
sin θdθ
0 0
p cos θ = h i (4.155)
R2π Rπ Ep cos θ
dϕ exp kB T
sin θdθ
0 0
ξ = cos θ (4.156)
Atunci µ ¶
d 1
R1 aξ
da 2
e dξ
−1
p cos θ = (4.161)
1
R1
2
eaξ dξ
−1
Rezultă:
Z1 µ ¶
d 1 d 1
p cos θ = ln e dξ =
aξ
ln sha (4.162)
da 2 da a
−1
1
p cos θ = ctha − = L(a), (4.163)
a
unde L(a) este funcţia lui Langevin.
Atunci: · µ ¶ ¸
Ep kB T
p cos θ = p cth − (4.164)
kB T Ep
µ ¶
Ep
p cos θ = pL (4.165)
kB T
Deoarece densitatea de polarizare P pe unitatea de volum este egală
cu momentul electric dipolar al celor N/V molecule rezultă:
µ ¶
Np Ep
P = L (4.166)
V kB T
a2 a3 a2 a3
1+a+ 2
+ 6
+1−a+ 2
− 6 1 a
L(a) ' a2 a3 a2 a3
− ≈
1+a+ 2
+ 6
−1+a− 2
+ 6
a 3
2 + a2 1 2a a
L(a) ' 3 − = ' (4.168)
2a + a3 a 6 + a2 3
Astfel
N Ep2
P = (4.169)
V 3kB T
Introducând inducţia electrică D prin relaţia:
D = ε0 E + P (4.170)
N Ep2
εr ε0 E = ε0 E + (4.171)
V 3kB T
Se obţine astfel constanta dielectrică:
N p2
εr = 1 + (4.172)
V 3kB T ε0
Capitolul 5
CÂMPUL
ELECTROMAGNETIC
SOLUŢIE
Din considerente de simetrie câmpul electric ı̂n interiorul şi ı̂n exteri-
orul sferei are direcţia razei sferei ( Fig. 5.1). Se foloseşte forma integrală
a legii lui Gauss:
ZZ
~ S
Dd ~=q (5.1)
Atunci:
q
E4πR2 =
ε0
de unde
q
E= (5.2)
4πε0 R2
212
CAPITOLUL 5. CÂMPUL ELECTROMAGNETIC 213
E
r
E
r
R 0
q0
E4πr2 = (5.3)
ε
unde q 0 reprezintă sarcina din interiorul sferei de rază r. Cum:
4 µ ¶3
0 3
πr03 r
q =q4 3 =q
3
πR0 R0
utilizând 5.3 se obţine intensitatea câmpului electric ı̂n interiorul sferei:
1 qr
E=
4πε R03
SOLUŢIE
E
r
n E
r r
n
r
Rezultă:
ε0 E (2πrh) = λh
λ
E= (5.4)
2πε0 r
SOLUŢIE
E
r
E
r
SOLUŢIE
p
r
2
r12
r
p
r
1
ε0 E4πr2 = Q
Rezultă:
Q
E= (5.8)
4πε0 r2
SOLUŢIE
~
W = −~pE (5.9)
CAPITOLUL 5. CÂMPUL ELECTROMAGNETIC 217
SOLUŢIE
Cum:
~ = εE
D ~ (5.13)
şi
~
~j = σ E (5.14)
rezultă: ³ε ´
ρ=∇ ~j (5.15)
σ
Utilizând identiatea
³ ´
∇ a~b = a∇~b + ~b∇a
se obţine: ³ε ´ ε ³ ´
∇ ~j = ∇~j + ~j∇ ε (5.16)
σ σ σ
Deoarece densitatea de curent ~j este aceiaşi ı̂n orice punct al mediului
∇~j = 0, relaţia 5.16 devine:
CAPITOLUL 5. CÂMPUL ELECTROMAGNETIC 218
z q (x + D x , y + D y , z + D z )
- q (x , y , z )
x
E (x , y , z )
r
y
³ε´
ρ = ~j ∇ (5.17)
σ
SOLUŢIE
Se consideră că distanţa dintre cele două sarcini ale dipolului este ∆l,
iar segmentul respectiv este orientat ı̂n aşa fel ı̂ncât proiecţiile acestei
distanţe pe axele de coordonate ∆x, ∆y, ∆z să fie diferite de zero (Fig.
5.5). Forţa care acţionează asupra dipolului pe direcţia Ox este:
Dar:
Fy = p~ ∇Ey (5.22)
Fz = p~ ∇Ez (5.23)
În concluzie:
F~ = (~p ∇) E
~
SOLUŢIE
r1 r2 ' r2
unde r este distanţa de la centrul dipolului la punctul considerat. Deoarece:
r2 − r1 ' 2a cos θ
CAPITOLUL 5. CÂMPUL ELECTROMAGNETIC 220
r1
r
q r
r
2
r
r
2 a p
r
p~ ~r = p r cos θ
potenţialul se exprimă astfel:
1 p~ ~r
V = (5.26)
4πε0 r3
SOLUŢIE
~ =E
E ~1 + E
~2 (5.27)
unde
q
E1 = E2 = (5.28)
4πε0 (a2 + r2 )
CAPITOLUL 5. CÂMPUL ELECTROMAGNETIC 221
q
r P
O
r
q
E
r
2
- q
E
r
1 p~ ~r
V =
4πε0 r3
Să se calculeze intensitatea câmpului electric.
SOLUŢIE
Pentru aceasta se utilizează formula:
~ = −∇V = − 1 ∇ p~ ~r
E (5.32)
4πε0 r3
CAPITOLUL 5. CÂMPUL ELECTROMAGNETIC 222
µ ¶ µ ¶
∂B ∂B ∂B ∂A ∂A ∂A
∇ (AB) = A ~ex + ~ey + ~ez +B ~ex + ~ey + ~ez
∂x ∂y ∂z ∂x ∂y ∂z
Astfel identitatea 5.33 este demonstrată
În cazul problemei propuse se consideră A = p~ ~r şi B = 1/r3 şi se
obţine:
µ ¶ µ ¶
p~ ~r 1 1
∇ 3
= (~p ~r) ∇ 3 + 3 ∇ (~p~r) (5.34)
r r r
Dar:
µ ¶ µ ¶ µ ¶ µ ¶
1 ∂ 1 ∂ 1 ∂ 1
∇ = ~ex + ~ey + ~ey (5.35)
r3 ∂x r3 ∂y r3 ∂y r3
Deoarece
µ ¶
∂ 3 ∂ p 2
1 3x
x + y2 + z2 = − 5
=− (5.36)
∂x 4 r3
r ∂x r
µ ¶
∂ 1 3y
= − (5.37)
∂y r3 r5
µ ¶
∂ 1 3z
3
=− 5 (5.38)
∂z r r
putem exprima relaţia 5.35 astfel:
µ ¶
1 3x~ex + 3y~ey + 3z~ez 3~r
∇ 3 =− 5
=− 5 (5.39)
r r r
CAPITOLUL 5. CÂMPUL ELECTROMAGNETIC 223
Cum:
SOLUŢIE
SOLUŢIE
devine:
ε0 2πrlE = q
de unde:
q
E= (5.45)
2πε0 lr
Tensiunea dintre armături este:
Zb Zb
~ r= q dr q b
U= Ed~ = ln (5.46)
2πε0 l r 2πε0 l a
a a
+ _ _
+ + r + _ _ _
r1 r
r
+ +
2
_
a
r
+ + + _ _ _
+ _ _
q 2πε0 l
C= = (5.47)
U ln (b/a)
SOLUŢIE
~ = Q ρ
E 3
~r = ~r (5.48)
4πε0 R 3ε0
unde ~r este vectorul de poziţie din centrul sferei la punctul de observaţie,
Q este sarcina totală, ρ este densitatea de sarcină şi R este raza sferei.
Astfel ı̂n interiorul cavităţii câmpul electric este dat de suprapunerea
câmpurilor datorate celor două sfere considerate uniform ı̂ncărcate.
~ =E
E ~ 2 = ρ ~r1 − ρ ~r2 = ρ (~r1 − ~r2 ) = ρ ~a
~1 + E (5.49)
3ε0 3ε0 3ε0 3ε0
Rezultă că ı̂n interiorul cavităţii câmpul este uniform
CAPITOLUL 5. CÂMPUL ELECTROMAGNETIC 226
E
r
1
P h d
r
E
r
2
Figura 5.9: Placă dielectrică plasată ı̂ntre placile unui condensator aflate
la acelaşi potenţial
SOLUŢIE
D1 = D2 = D3 (5.50)
Deoarece
D1 = ε0 E1
D3 = ε0 E3
Rezultă că E1 = E3 . Cum:
D2 = ε0 E2 + P (5.51)
condiţia de continitate 5.50 se scrie:
ε0 E1 = ε0 E2 + P (5.52)
de unde
CAPITOLUL 5. CÂMPUL ELECTROMAGNETIC 227
P
E1 = E2 + (5.53)
ε0
Condiţia ca diferenţa de potenţial dintre cele două plăci să fie nulă
este:
E1 (d − h) + E2 h = 0
şi substituind E1 din 5.53 se obţine:
µ ¶
P
E2 + (d − h) + E2 h = 0 (5.54)
ε0
Rezultă:
µ ¶
P h
E2 = − 1− (5.55)
ε0 d
h
D2 = ε0 E2 + P = P (5.56)
d
SOLUŢIE
Deoarece nici ı̂n interiorul plăcii nici ı̂n exteriorul plăcii nu există
sarcină electrică liberă:
CAPITOLUL 5. CÂMPUL ELECTROMAGNETIC 228
~ =0
D (5.58)
Cum
~ = ε0 E
D ~ + P~ (5.59)
ı̂n exteriorul plăcii dielectrice polarizarea este nulă şi rezultă E ~ = 0.
În interiorul plăcii P 6= 0 şi atunci din relaţiile 5.58 şi 5.59 se obţine:
µ ¶
1 P0 x2
E=− P =− 1− 2 (5.60)
ε0 ε0 d
Diferenţa de potenţial dintre plăci este:
Zd Zd µ ¶
P0 x2 4
V2 − V1 = − Edx = 1− 2 dx = Pd (5.61)
ε0 d 3ε0
−d −d
SOLUŢIE
~
~j = σ E (5.63)
ecuaţia 5.62 devine:
~+ ∂ρ
σ∇E =0 (5.64)
∂t
sau
σ ³ ~ ´ ∂ρ
∇ ε0 E + =0
ε0 ∂t
CAPITOLUL 5. CÂMPUL ELECTROMAGNETIC 229
σ ~ ∂ρ
∇D + =0 (5.65)
ε0 ∂t
Notăm
ε0
= +=
σ
~ = ρ ecuaţia 5.65 devine:
Cum ∇D
1 dρ
ρ+ =0
= dt
Prin integrarea acestei ecuaţii rezultă:
ρ t
ln =−
ρ0 =
adică:
t
ρ = ρ0 e− =
Rezultă că densitatea de sarcină electrică liberă din interiorul unui
conductor scade exponenţial ı̂n timp şi după un timp suficient de lung se
va anula.
PROBLEMA 5.17 Două plăci dielectrice paralele sunt plasate ı̂n in-
teriorul unui condensator cu feţe plan paralele (Fig. 5.10). Grosimile
celor două plăci sunt h1 şi h2 conductivităţile σ1 şi σ2 iar permitivităţile
ε1 şi ε2 . Între armăturile condensatorului este menţinută o diferenţă de
potenţial U . Să se determine câmpul electric E, inducţia D, densitatea
curentului j şi densitatea de sarcini libere şi sarcini legate pe cele trei
suprafeţe de separare.
SOLUŢIE
j = σ1 E1 = σ2 E2 (5.66)
CAPITOLUL 5. CÂMPUL ELECTROMAGNETIC 230
+
S h
E 1
e 1 s
1
1
2
S h
E 2 e 2 s 2
1
_
În plus
U = E1 h1 + E2 h2 (5.67)
De aici
σ2 U
E1 =
σ1 h2 + σ2 h1
σ1 U
E2 =
σ1 h2 + σ2 h1
Atunci
ε1 σ2 U
D1 = ε1 E1 = (5.68)
σ1 h2 + σ2 h1
ε2 σ1 U
D2 = ε2 E2 = (5.69)
σ1 h2 + σ2 h1
Densitatea de curent este:
σ1 σ2 U
j = σ1 E1 =
σ1 h2 + σ2 h1
Condiţia de continuitate a componentelor normale ale inducţiei elec-
trice la suprafaţa de separare dintre cele două plăci este:
D1 − D2 = σl (5.70)
unde σl este densitatea superficială de sarcini libere. Introducând 5.68
şi 5.69 rezultă:
(ε1 σ2− ε2 σ1 )U
σl =
σ1 h2 + σ2 h1
CAPITOLUL 5. CÂMPUL ELECTROMAGNETIC 231
Sσ S (σl + σp )
SE1 − SE2 = =
ε0 ε0
unde σ este densitatea totală de sarcini iar σp este densitatea de sarcini
de polarizare.
De aici rezultă, ţinând cont de 5.70:
ε0 (E1 − E2 ) = (D1 − D2 ) + σp
sau:
σp = (ε0 E1 − D1 ) + (D2 − ε0 E 2 )
Atunci:
σ2 (ε0 − ε1 ) − σ1 (ε0 − ε2 )
σp = U (5.71)
σ1 h2 + σ2 h1
La suprafaţa de separare dintre electrodul aflat la potenţial pozitiv
şi dielectric:
(1)
D1 − D+ = σl
(1)
În interiorul plăcii metalice D+ = 0. În relaţia de mai sus σl este
densitatea de sarcini libere pe această suprafaţă.
(1)
D1 = σl
Aplicăm legea lui Gauss pentru suprafaţa de separaţie S1 .
³ ´
(1) (1)
σl + σp S
E1 S =
ε0
Rezultă:
(1)
σp(1) = ε0 E1 − σl
σp(1) = ε0 E1 − ε1 E1 = (ε0 − ε1 ) E1
La cea de a doua frontieră se procedează la fel. Se obţine:
CAPITOLUL 5. CÂMPUL ELECTROMAGNETIC 232
(2)
σl = −D2
(2)
σp = − (ε0 − ε2 ) E2
SOLUŢIE
Rezultă:
Q
E= (5.75)
4πε0 r2
Atunci potenţialul este:
Z ∞ Z b Z ∞
V = ~
E d~r = ~
E d~r + ~ d~r
E (5.76)
a a b
Ţinând cont de relaţiile 5.73 şi 5.75, 5.76 devine:
CAPITOLUL 5. CÂMPUL ELECTROMAGNETIC 233
Z b Z ∞ µ ¶
Q dr 1 dr Q 1 1 Q
V = + = − + (5.77)
4πεr ε0 a r2 4πε0 b r2 4πεr ε0 a b 4πε0 b
SOLUŢIE
d2 V ρ
2
=− (5.78)
dx ε
Prin integrare se obţine:
dV ρ
= − x + C1 (5.79)
dx ε
ρ x2
V =− + C2 (5.80)
ε0 2
Deoarece pentru x = 0 şi V = 0 rezultă C2 = 0. Atunci:
ρ x2
V =−
ε0 2
Când x = d, V = V0 rezultă:
2ε0 V0
ρ=−
d2
CAPITOLUL 5. CÂMPUL ELECTROMAGNETIC 234
SOLUŢIE
d2 V ρ
= − (5.81)
dx2 ε0
În cazul emisiei termoelectronice electronii pleacă de la catod cu
viteze de ordinul vitezei de agitaţie termică, care sunt mici ı̂n comparaţie
cu vitezele atinse de electroni sub influenţa câmpurilor electrice exte-
rioare. De aceea vom considera vitezele iniţiale ale electronilor egale cu
zero. Când electronul părăseşte catodul şi se află ı̂ntr-un punct ı̂n care
potenţialul are valoarea V , viteză v este dată de expresia:
mv 2
= eV
2
Densitatea curentului ce ajunge la anod este:
j = −ρv
unde ρ = ne, n fiind densitatea de electroni.
Semnul minus apare deoarece curentul este determinat de sarcini ne-
gative.
Rezultă:
r
2eV
j = −ρ
m
CAPITOLUL 5. CÂMPUL ELECTROMAGNETIC 235
de unde
r
m −1
ρ = −j V 2 (5.82)
2e
şi ecuaţia 5.81 devine:
r
d2 V j m −1
=− V 2 (5.83)
dx2 ε0 2e
dV
Înmulţim ambii membri cu dx şi integrăm
dx
Z x 2 r Z
d V dV j m x − 1 dV
2 dx
dx = − V 2 dx
0 dx ε 0 2e 0 dx
Deoarece la x = 0, V (x) = 0 şi dV /dx = 0 rezultă:
µ ¶2 r
dV 4j m 1
= V2
dx ε 2e
de unde:
r r
dV j m 1
=2 4
·V 4 (5.84)
dx ε0 2e
sau
r r
dV j m
1 =2 4
· dx
V 4 ε0 2e
Integrând
Z V0
r r Z d
dV j m
1 =2 4
dx
0 V 4 ε0 2e 0
se obţine: r r
4 43 j m
V =2 4
d (5.85)
3 0 ε0 2e
Din 5.85 rezultă:
r
4 2e ε0 32
j= V (5.86)
9 m d2 0
Atunci intensitatea curentului este:
CAPITOLUL 5. CÂMPUL ELECTROMAGNETIC 236
r
4 2e ε0 S 23 3
I = jS = V 0 = KV 0
2
9 m d2
Aceasta este aşa numita lege ”3/2”
SOLUŢIE
Deoarece
³ ´
~ = −∇ −E
E ~ 0~r = ∇ (xE0x + yE0y + zEoz ) (5.87)
Atunci:
∂V
Ex = = E0x
∂x
∂V
Ey = = E0y
∂y
∂V
Ez = = E0z
∂z
Rezultă:
SOLUŢIE
µ0 I dx sin θ
dB = (5.88)
4π r2
Cum orientarea câmpului magnetic este aceiaşi pentru toate elementele
de curent, inducţia magnetică este dată de integrala expresiei 5.88:
Z+∞
µ0 I dx sin θ
B= (5.89)
4π r2
−∞
Deoarece
√
r= x2 + R 2
R
sin θ = sin (π − θ) = √
x2 + R 2
rezultă:
Z+∞
µ0 I Rdx µ0 I
B= = (5.90)
4π (x2 + R2 )3/2 2πR
−∞
CAPITOLUL 5. CÂMPUL ELECTROMAGNETIC 238
d l
r
r d B d B
r r
2
r
R q
x P d B
r
1
SOLUŢIE
µ0 I dl sin (π/2)
dB = (5.91)
4π r2
µ0 I cos θdl
dB1 = dB cos θ = (5.92)
4π r2
Cum:
√
r= R 2 + x2
CAPITOLUL 5. CÂMPUL ELECTROMAGNETIC 239
R
cos θ = √
R2+ x2
Rezultă:
µ0 I Rdl
dB1 =
4π (R2 + x2 )3/2
R
Integrând peste toate elementele de circuit şi ţinând cont că dl =
2πR, rezultă:
µ0 I R2
B1 = (5.93)
2 (R2 + x2 )3/2
Dacă x À R atunci:
µ0 IR2 µ0 IπR2
B= = (5.94)
2x3 2π x3
Deoarece m = IπR2 este momentul magnetic dipolar al spirei respec-
tive:
µ0 m
B= (5.95)
2π x3
1
Az = (Bx y − By x)
2
Cum Bx , By , Bz sunt constante rezultă:
³ ´ ∂Az ∂Ay
~
∇×A = − = Bx
x ∂y ∂z
³ ´
~ = ∂Ax − ∂Az = By
∇×A
y ∂z ∂x
³ ´ ∂Ay ∂Ax
~
∇×A = − = Bz
z ∂x ∂y
Atunci:
~=B
∇×A ~
A~ (~r ) = µ0 m
~ × ~r
4π r3
să se calculeze câmpul magnetic corespunzător. Se va considera că mo-
mentul magnetic m ~ este orientat de-a lungul axei Oz.
SOLUŢIE
m
~ = m~ez (5.97)
m
~ × ~r = −my~ex + mx~ey (5.98)
Atunci
µ0 my
Ax = −
4πr3
CAPITOLUL 5. CÂMPUL ELECTROMAGNETIC 241
µ0 mx
Ay =
4πr3
Az = 0
Cum
~ =∇×A
B ~ (5.99)
³ ´ ∂Az ∂Ay
Bx = ∇ × A~ = −
x ∂y ∂z
" #
µ0 m ∂ x µ0 m 3xz
Bx = − = (5.100)
4π ∂z (x2 + y 2 + z 2 )3/2 4π r5
³ ´ ∂Ax ∂Az
~
By = ∇ × A = −
y ∂z ∂x
" #
µ0 m ∂ y µ0 m 3yz
By = − 3/2
= (5.101)
4π ∂z (x2 + y 2 + z 2 ) 4π r5
³ ´ ∂Ay ∂Ax µ0 m 3z 2 − r2
~
Bz = ∇ × A = − = (5.102)
z ∂x ∂y 4π r5
p
unde r = x2 + y 2 + z 2 . Atunci:
· ¸
~ µ0 3 (mz) ~r m~ez
B= − 3 (5.103)
4π r5 r
Generalizând:
· ¸
~ µ0 3 (m~
~ r ) ~r m~
B= − 3 (5.104)
4π r5 r
SOLUŢIE
unde I = I0 N . Se obţine:
B2πr = µ0 N I0
Rezultă:
µ0 I0 N
B= (5.106)
2π r
PROBLEMA 5.27 Să se determine momentul magnetic al unei
sfere cu raza R ı̂ncărcate cu sarcina q uniform distribuită ı̂n volum care
se roteşte cu viteza unghiulară ω ı̂n jurul unei axe care trece prin centru.
SOLUŢIE
unde
3q
ρ=
4πR3
este densitatea volumică de sarcină.
Rezultă:
3q 2
dq = r sin θdθdϕdr (5.108)
4πR3
Curentul generat ı̂n rotaţie de sarcina dq este
dq 3qω
dI = ω = 2 3 r2 sin θdθdϕdr (5.109)
2π 8π R
iar momentul magnetic asociat:
¡ ¢
dm = πr2 sin2 θ dI
sau
3qω 4 3
dm = r sin θdθdϕdr (5.110)
8πR3
Momentul magnetic total este
Z R Z π Z 2π
3qω 4 3 qωR2
m= r dr sin θdθ dϕ =
8πR3 0 0 0 5
SOLUŢIE
Se ţine cont că dacă o sarcină q se roteşte ı̂n jurul unei axe la distanţa
r de aceasta ea este echivalentă cu o buclă de curent cu intensitatea:
q qω
I== (5.111)
T 2π
unde ω = 2π/T este viteza unghiulară cu care sarcina se roteşte pe orbita
circulară.
CAPITOLUL 5. CÂMPUL ELECTROMAGNETIC 244
Fie o zonă sferică cu raza r = R sin θ şi aria dS = 2πR2 sin θdθ
Sarcina superficială a acesteia este egală cu
dq = σdS (5.112)
Deoarece:
q
σ=
4πR2
Rezultă:
q
dq =
sin θdθ (5.113)
2
Curentul generat de această sarcină ı̂n mişcare este
ω qω
dI = dq = sin θdθ (5.114)
2π 4π
iar momentul magnetic produs:
¡ ¢ qω
dm = πR2 sin2 θ dI = πR2 sin2 θ sin θdθ (5.115)
4π
Atunci momentul magnetic total este:
Z
qR2 ω π 3 qR2 ω
m= sin θdθ =
4 0 3
PROBLEMA 5.29 Să se determine câmpul magnetic ı̂n interiorul şi ı̂n
exteriorul unui cilindru de rază R prin care circulă un curent de densitate
j, ştiind că liniile de câmp sunt cercuri concentrice ı̂n plane perpendicu-
lare pe axa cilindrului.
SOLUŢIE
2πrB = µ0 jπR2
de unde:
µ0 R 2 j
B= (5.118)
2r
B = B0 sin ωt (5.119)
SOLUŢIE
şi
Φ = BS = πr2 B0 sin ωt
Atunci relaţia 5.120 devine:
q = q0 sin ωt
Liniile câmpului electric sunt cercuri concentrice având ca axă de
simetrie axa cilindrului. Se cere câmpul electric ı̂n punctele situate la
distanţa r de axa condensatorului când
a) r ≤ R
b) r > R
SOLUŢIE
µ0 ε0 R2 dE
B= (5.126)
2r dt
Astfel ţinând cont de relaţia 5.124 rezultă:
µ0 q0 ω cos ωt
B= (5.127)
2πr
Bibliograf ie
248