Fiziologie-Curs I

Boron - digestiv
Guyton - glande
departament clinic 2 de pe site-ul facultatii.
Fiziologia studiaza procesele si constantele normale ale structurilor biologice superior
organizate, incepand cu celula si agregatele celulare din tesuturi si organe, sfarsind cu
organismul uman. Termenul ,,fiziologie” este de origine greaca (physis=natura,fiinta;
logos-cuvant despre). Termenul de fiziologie -> introdus in medicina de J. Fernel in tratatul
MEDICINA, ca titlu al primului capitol despre fiziologia naturii. Denumita si ,,anticamera
patologiei” , a abordat de la inceput modul de desfasurare a proceselor vitale, factorii care le
determina si mecanismele lor de intretinere. Obiectul fiziologiei este clar conturat. Evolutia
fiziologiei a fost lenta anevoioasa datorita conceptiilor filozofice dominante si lipsei de
metode si tehnici.

Caracteristicile sistemelor de control ale organismului uman

In ceea ce privesc caracteristicile sistemelor de control:

-cauza feedback-ului negativ; feed-back-ul negativ reprezinta baza majoritatii sistemelor de
control; ​definitie​: efectul unui stimul este invers; ex.: hiperglicemie(stimul) -> stimuleaza
secretia de insulina -> scade nivelul de glucoza in sange (hipoglicemie) ; cresterea tensiunii
arteriale → in peretii arterelor mari din partea superioara a cordului si in special la bifurcatia
carotidei si la nivelul sinusului carotidian exista receptori numiti baroreceptori care sunt
stimulati de intinderea peretelui arterial. Cresterea tensiunii arterialen stimuleaza
baroreceptori, de unde pleaca impulsuri catre bulbul rahidian, impulsuri care vor inhiba
centrul vasomotor, astfel incat se vor reduce impulsurile ce pleaca de la acest nivel prin fibre
simpatice catre inima si vase. In lipsa impulsurilor simpatice, scade activitatea de pompa a
inimii, iar curgerea sangelui prin vasele periferice se face mult mai lent. Ambele efecte
(scaderea functiei de pompa si curgea sangelui mai lenta) vor determina o normalizare a
presiunii arteriale. Gradul de eficienta cu care un sistem de control mentine conditii normale
este determinat de asa zis-ul ,,castig” al feed-back-ului negativ. Exemplu: un volum de
sange este transfuzat unei persoane al carui sistem de control baroreceptor al presiunii
arteriale nu functioneaza. Asta va face ca presiunea arteriala sa creasca de la aprox. 100
mmHg la 175 mmHg. Daca acelasi volum de sange este transfuzat unei persoane la care
sistemul baroreceptor de control functioneaza, presiunea arteriala va creste de la 100mmHg
la 125 mmHg. Astfel, putem spune ca sistemul de control baroreceptor a realizat o corectie
de 50 mmHg. Exista totusi o crestere de +25mmHg care se numeste ,,eroare”, ceea ce
inseamna ca sistemul de control nu este 100% eficient in prevenirea schimbarii. Asa-zisul
,,castig” al sistemului de control se determina facand raportul intre corectie si eroare.Deci el
este egal cu -2.
-feed-back-ul pozitiv: in cele mai multe situatii, mecanismul de feedback pozitiv nu duce la
stabilitate, ci la instabilitate, si deseori, la moarte. Ele se intalnesc in special in situatii
patologice. Exemplu: inima pompeaza aproximativ 5 L/min. Daca o persoana sangereaza
brus 2L de sange, cantitatea de sange din corp scade, realizand modificari la nivelul functiei
de pompa a inimii. Rezultatul este scaderea tensiunii arteriale, precum si scaderea fluxului
sangvin coronarian. Acest ciclul se repeta, ducand in final la o inima ineficienta. Se
realizeaza un cerc vicios. Definitie: efectul unui stimul este acelasi. Un mecanism de
feedback pozitiv poate fi corectat printr-un mecanism de feedback negativ, iar cercul vicios
poate fi stopat. Exemplu: daca se pierde un volum de sange de aproximativ 1L,
mecanismele de feedback negativ pentru controlul activitatii cardiace si a presiunii arteriale
pot echilibra feedback-ul pozitiv, iar persoana paote sa-si revina. De exemplu, se face
contractia splinei, ficatului si plexurilor subdermale si se aduce sange in circulatie. Exemplu
de feedback pozitiv este si in coagularea sangelui (factorii se activeaza unii pe altii, in
cascada), in nastere (contractiile uterine determina contractii si mai puternice. Repetarea
acestor contractii → contractie puternica → expulzia fatului), in generarea semnalelor
nervoase (canalele de Na+)
Apa in organism
Continutul de apa:
-60% din greutate: 40% intracelular si 20% extracelular (5% intravascular si 15%
interstitial&transcelular).
Rolurile apei: apa reprezinta constituentul esential al materiei vii, permitand
desfasurarea normala a mecanismelor homeostazice. Este solvent pentru substantele
organice si anorganice si este un transportor si un mediu de desfasurare a unor procese de
biosinteza si biodegradare. Repartizarea apei in organism este variabila, direct proportionala
cu intensitatea proceselor metabolice vitale. Este constanta daca se raporteaza exclusiv la
volumul celular.
Compartimentul lichidian intracelular contine aprox. 25L de apa la un adult de 70 kg.
Ea se gaseste in citoplasma, in nucleu, in organite celulare. Ea se gaseste sub forma de
molecule izolate intr-o proportie mai mica; se gaseste sub forma de agregate moleculare si
se mai poate gasi si sub forma disociata. In compartimentul intracelular putem spune ca
exista apa libera, care contine ioni si molecule nedisociabile, aceasta apa libera putand fi
mobilizata sub influente osmotice. De asemenea, tot intracelular, exista apa legata, care se
afla in agregatele moleculare si care nu participa la schimburile osmotice (nu poate fi
mobilizata). Apa intracelulara contine cantitati mici de ioni de Na+ si Cl- si cantitati mari de
K+, fosfati, precum si Mg2+.
Compartimentul extracelular contine aproximativ 15L la un adult de aprox 70 kg.
Toate lichidele din exteriorul celulelor se numeste lichide extracelulare. Intre toate aceste
lichide exista o miscare permanenta. Lichidele extracelulare sunt impartite in:
1. Lichidul interstitial (aprox. 12L); este cel care face parte din mediul intern al
organismului. El este intre membranele celulare si capilare. Spatiul interstitial contine
fascicule de fibre de colagen si filamente lungi, subtiri si rasucite de proteoglicani.
Proteoglicanii sunt formati din acid hialuronic (98%) si proteine (2%). Filamentele de
proteoglicani alcatuiesc o retea fina care umple spatiile dintre celule si in ochiurile
careia se afla lichidul interstitial. Filamentele de proteoglicani + lichidul din interiorul
retelei de filamente = gel tisular. Din cauza nr. crescut de filamente, lichidele curg
prin gelul tisular cu mare greutate. In schimb, difuzeaza prin gel la fel de eficient ca
intr-un mediu lichid. In afara de lichidele din gelul tisular, exista si mici cantitati de
lichide libere. Ele, impreuna cu lichidele gelului tisular, au schimburi permanente, in
ambele sensuri, prin difuziune, deoarece la interfata lor exista o usoara diferenta de
presiune osmotica, cea a gelului fiind cu 2 mmHg mai mare decat a lichidelor libere.
Compozitia ionica a lichidului interstitial este aproape similara cu cea a plasmei.
2. Plasma. Reprezinta compartimentul acelular sanguin, care comunica continuu cu
lichidul interstitial prin porii capilarelor. Volumul plasmatic este de aproximativ 3L.
3. Lichidul transcelular- este reprezentat de lichidele secretate de celulele epiteliale
(lichidul cefalorahidian, umoarea apoasa, secretiile digestive). Cantitatea de lichid
transcelular este intre 0.3-0.5 L.
4. Lichidele substantei fundamentale- reprezinta compartimentul hidric al tesutului
conjunctiv (dens, dar si al tesutului cartilaginos). Schimburile acestui
subcompartiment cu restul lichidelor organismului sunt foarte lente si acest
subcompartiment nu este afectat atunci cand apar tulburari hidroelectrolitice in
organism.