5.6.

Prevenirea violenţei în familie

Prevenirea violenţei în familie reprezintă un ansamblu de acţiuni, menite să sisteze apariţia

evenimentelor de violenţă în familie, să reducă incidenţa evenimentelor şi a consecinţelor
violenţei în familie asupra homeostaziei familiei.
Scopul principal al preveniri este extinderea eforturilor de informare, luarea măsurilor de
precauţie pentru a înlătura violenţa în familie şi atragerea atenţiei asupra consecinţelor
negative, dincolo de modelele de educaţie existente, prin promovarea unei game multiple de
activităţi pentru prevenirea eficientă.
Programele de prevenire a violenţei sunt ierarhizate în raport cu gradul de violenţă
manifestat. Tipuri de prevenire:
a) prevenire primară (universală);
b) secundară (selectivă);
c) terţiară (de indice).

a) Prevenirea primară
Această formă de prevenire face parte din demersul general de reducere a incidenţei violenţei
înainte ca violenţa să aibă loc; are ca scop împiedicarea apariţiei evenimentelor de violenţă în
familie. Se adresează populaţiei generale de regulă sub formă de măsuri de informare-
educare-comunicare, urmărind sensibilizarea tuturor membrilor familiilor, la riscurile pe care le
presupune violenţa în familie.
Exemple de activităţi de prevenire primară:
- campanii de sensibilizare a opiniei publice;
- programe de prevenire timpurie (pentru copiii preşcolari şi şcolari);
- programe de educaţie a populaţiei (de exemplu, educaţie pentru sănătate, educaţie
parentală - "şcoli pentru părinţi", completarea studiilor/formare profesională,
programe pentru preşcolari şi şcolari) - eficiente mai ales pentru prevenirea
abuzului fizic/violenţei fizice;
- programe pentru părinţi (de exemplu, programe informative, consiliere
profesională);
b) Prevenirea secundară:
Această formă de prevenire este inclusă în sfera acţiunilor de prevenţie şi are ca scop
identificarea timpurie a factorilor de risc şi prevenirea dezvoltării ulterioare a problemelor şi
identificarea persoanelor care se află în situaţie de risc în producerea violenţei în familie.
Acest tip de prevenire are ca şi ţintă grupele vulnerabile (cu risc, în dificultate). Prevenirea
secundară este benefică, prin impactul imediat şi prin consecinţele pe termen lung -
reducerea posibilităţii de apariţie a tulburărilor de comportament, reducerea riscurilor de
violenţă în familie. În prevenirea secundară activităţile sunt menite să prevină
dezmembrarea şi disfuncţiile în rândul familiilor identificate ca prezentând risc de violenţă.
Un exemplu elocvent de prevenire secundară îl constituie grupurile de sprijin pentru familiile
aflate în situaţii de risc. Multe dintre activităţi sunt aceleaşi ca cele prevăzute în cadrul
prevenirii primare, dar sunt destinate familiilor şi copiilor aflaţi în situaţii de risc.
c) Prevenirea terţiară
Aceasta formă de prevenire vizează diminuarea condiţiilor de producere a violenţei în
cuplurile care se confruntă cu violenţa. Această ultimă formă este îndreptată mai mult spre
intervenţie.
Prevenirea terţiară are ca scop reducerea posibilităţilor de repetare a situaţiei de violenţă în
familie, precum şi a consecinţelor acesteia. În prevenirea terţiară eforturile de tratare sunt
menite să rezolve situaţii în care actele de violenţă au avut deja loc, cu scopul de a împiedica
manifestările violente viitoare şi de a evita efectele negative ale violenţei. Programele constau
în tratamentul efectiv pentru diminuarea efectelor violenţei şi în estimarea gradului de risc sau
siguranţă pentru a confirma şi valida condiţiile de securitate.
Aceste trei tipuri de prevenire sunt definite de aspectul lor temporal- dacă prevenirea are loc
înaintea apariţiei violenţei, imedeat după apariţia primelor forme de violenţă şi după mai mult
timp după apariţia violenţei în familie. Tipurile de prevenire enunţate, sunt complementare şi
când sunt utilizate împreună, produc o sinergie care are ca şi rezultat o eficacitate
considerabilă, decât ar fi posibilă în aplicarea unui singur tip de prevenire.
Prevenirea se adresează astfel victimelor violenţei în familie cât şi agresorilor, oferind un
răspuns la violenţă prin acţiuni de prevenire stadardizate.
Lista instituţiilor cu rol în prevenire şi rol în intervenţie:

Reţea instituţională Instituţii cu rol în Instituţii cu rol în

Nr. crt.
(autorităţi şi instituţii) Prevenire Intervenţie

1. Inspectoratul Judeţean de Poliţie

2. Consiliul Judeţean/Consiliul General

al municipiului Bucureşti
3. Direcţia Generală de Asistenţă
Socială şi Protecţia Copilului
4. Prefectura Judeţului/ Municipiului
Bucureşti
5. Agenţia Judeţeană de Prestaţii
Sociale, structura judeţeană a
Ministerul Muncii, Familiei şi
Solidarităţii Sociale
6. Serviciul Public de Asistenţă Socială
al Consiliului Local
7. Poliţia Locală

8. Instituţia Primarului

9. Direcţia de Sănătate

10. Institutele şi Centrele de Medicină

Legală din structura Institutului
Naţional de Medicină Legală
11. Serviciul Mobil de Urgenţă,
Reanimare şi Descarcerare
(SMURD)
12. Unitaţile de Primiri Urgenţe a
spitalelor
13. Asociaţia Medicilor de Familie din
judeţ
14. Casa Judeţeană de Asigurări de
Sănătate
15. Parchetul de pe lângă Tribunal
(Serviciul de Probaţiune)
 16. Structura judeţeană a Agenţiei
Naţionale Împotriva Traficului de
Persoane
17. Inspectoratul Şcolar Judeţean

18. Direcţia Judeţeană de Tineret şi

Sport
19. Organizaţii non-guvernamentale ce
desfăşoară activităţi de asistenţă
socială în domeniul violenţei în
familie (Centre de Informare şi
Prevenire; Adăposturi pentru
victime; Centre destinate
agresorilor)
20. Organizaţii de cult ce desfăşoară
activităţi de sistenţă socială în
domeniul violenţei în familie
21. Organizaţii ale sectorului privat
interesat în susţinerea activităţilor
din domeniul violenţei în familie

Programele de prevenire sunt derulate în raport de vârsta grupului ţintă, aspectele culturale
implicate şi modalitatea de diseminare a informaţiei.