UNIVERSITATEA ALEXANDRU IOAN CUZA DIN IAȘI

FACULTATEA DE FILOSOFIE ȘI ȘTIINȚE SOCIAL-POLITICE

ASISTENȚĂ SOCIALĂ
ANUL III
GRUPA 2

COPII ÎN DIFICULTATE

Prof. conf. univ. dr: Irimescu Gabriela

Studenți: Augustin Loredana Ionela
Ghiorghiescu Mariana
Onofrei Sabina Cristina
Sîrghi Nicoleta Viorela
 1. Familia- cadru de dezvoltare al copilului

Familia reprezintă cea mai veche şi mai stabilă formă de comuniune umană, grupul ce asigură
perpetuarea speciei, evoluţia şi continuitatea vieţii sociale. Termenul de familie este unul ce acoperă o
gamă largă de angajamente materiale, seturi de relaţii şi ideologii, include angajamente de locuit şi
gospodărit, relaţii de rudenie, relaţii sexuale, ideologii ale feminităţii şi maternităţii şi ale domeniilor
private.

Sub aspect psihologic, familia reprezintă un grup social care îşi are originea în căsătorie, fiind
alcătuită din soţ, soţie şi copii născuţi din unirea lor (grup ce poate include şi alte rude) pe care îi unesc
drepturi şi obligaţii morale, juridice, sociale, economice. ( Mitrofan 1991, p. 144)

Într-un sens juridic, familia reprezintă “grupul de persoane între care există drepturi şi obligaţii,
care îşi au originea în acte juridice precum căsătoria, înfierea, rudenia sau raporturile asimilate relaţiei de
familie”.

Familia reprezintă instituţia socială primară şi îndeplineşte următoarele funcţii esenţiale:

 joacă un rol central în asigurarea condiţiilor existenţei şi dezvoltării individului pe tot
parcursul vieţii;
 satisface nevoile individului în plan afectiv;
 reprezintă spaţiul primar pentru desfăşurarea procesului de socializare;
 contribuie la construcţia identităţii individului;
 asigură cadrul necesar transmiterii valorilor şi cunoştinţelor de la o generaţie la alta în
vederea integrării funcţionale a individului în societate.

Impactul migrației asupra copilului

Migraţia este un fenomen ce constă în deplasarea unor mulţimi de persoane dintr-o arie teritorială
în alta, urmată de schimbarea domiciliului sau de încadrarea într-o formă de activitate în zona de sosire.
Deplasarea teritorială a unei mase însemnate de oameni s-a produs, de regulă, în istoria societăţii umane,
fie datorită unor evenimente politice şi militare, unor persecuţii religioase şi conflicte inter-etnice etc., cu
consecinţe dramatice asupra vieţii oamenilor, fie din cauza unor cataclisme naturale (seisme telurice,
inundaţii, secetă prelungită ani în şir, care a condus la înfometarea populaţiei).

Atunci când vorbim de profilul copiilor care provin din familii cu cel puţin unul dintre părinţi
plecaţi la muncă în afara ţării, acesta este similar celui al copiilor care provin din familii monoparentale.
Altfel spus, migraţia, chiar şi atunci când este temporară, are efecte pe termen lung asupra evoluţiei psiho-
sociale a copiilor afectaţi de proces. Acestea depind în primul rând de durata migraţiei părinţilor, dar
intensitatea lor nu poate fi măsurată sau evaluată atâta timp cât procesul nu s-a încheiat. Prin urmare,
implicaţiile negative ale migraţiei asupra generaţiilor viitoare se vor vedea în timp, după câteva decenii şi
nu vor mai putea fi combătute. Aceşti copii sunt privaţi de un model parental care să-i orienteze asupra
valorilor şi concepţiei despre viaţă, rolul de introducere şi de ghid în socializare neputând fi îndeplinit
optim de către bunici şi cu atât mai puţin de alte persoane cu sau fără grad de rudenie.

Fenomenul migraţiei s-a extins mult în ultimii ani, iar motivul plecării este în principal câştigul
financiar care nu poate fi obţinut de familie în ţară, problemă care este foarte bine cunoscută de copii

Societatea românească nu a fost pregătită să înfrunte şocul și efectele ce au urmat în urma

migrației, deoarece în vechi societăți nu exista acest fenomen, cel puțin nu într-o măsură mare. În anii ’60
– ’70 migrarea spre sat era considerată o excepţie, iar în anii ’90 a devenit obiectivă datorită pierderilor
locurilor de muncă industriale, pe de o parte, şi datorită recuperării terenurilor agricole, pe de altă parte.

Printre cele mai importante efectele apărute în urma acestui fenomen precizăm:

 Familia este instituţia cea mai afectată întrucât, de regulă, migrează unul dintre soţi, fapt ce
deteriorează grav ansamblul relaţiilor intra-familiale şi, deci, funcţionalitatea grupului de
bază al societăţii;

 Copiii sunt persoanele cele mai afectate atât în relaţiile familiale, cât şi în statutul lor şcolar,
în percepţia publică şi, mai ales, în starea lor emoţională (ruptura de un părinte provoacă
stres, emoţia deprivării, şocul etc.);

 La nivel societal se formează convingerea că asigurarea unor condiţii de viaţă acceptabile în

ţară este imposibilă, copiii aspirând la rândul lor, să emigreze;

 separarea copiilor de unul sau ambii părinţi plecaţi la muncă în străinătate pe o perioadă
prelungită de timp generează sentimentul de abandon cu repercusiuni asupra personalităţii;

 principalele probleme ale acestore copii identificate în mediul şcolar se referă la modul de
relaţionare cu colegii şi, în special, la modul de împlinire a cerinţelor didactice;

 familia suferă schimbări structurale şi întâmpină dificultăţi deoarece trebuie să asigure

îndeplinirea aceluiaşi set de nevoi, dar într-un context fundamental modificat;

 prin plecarea la muncă în străinătate, a unui membru al familiei se produce un dezechilibru la

nivelul sistemului familial în planul exercitării rolurilor, iar disfuncţia trebuie rezolvată
printr-o redistribuţie a sarcinilor specifice.

Problema cea mai gravă provocată de migrarea externă este legată de situaţia copiilor lăsaţi acasă
(abandonaţi temporar). Unele anchete au arătat că rolul părinţilor migranţi este suplinit de rude, mai ales
de bunici, sau, în procente mai reduse (se estimează între 15 -20% sin totalul cazurilor), copiii au fost
plasaţi sub protecţia statului (asistenţi maternali profesionişti, centre de plasament). Migranţii care au
reuşit şi s-au stabilizat în ţările de destinaţie îşi iau copiii în noile gospodării externe astfel că România
pierde anual eşaloane importante de copii şi, prin ei, de valori sociale.

Efectele negative sunt şi mai pronunţate atunci cand ne gandim la lipsa sau imposibilitatea
funcţionării unor servicii specializate într-o astfel de problematică în mediul rural. De asemenea, şi în
mediul urban se înregistrează un procent ridicat de copii lăsaţi în grija minorilor aflaţi in situaţie de
vulnerabilitate extremă altor rude decât bunicii, însă resursele pentru intervenţii profesionale specializate
sunt incomparabil mai mari.

Efectul cel mai puternic al migraţiei externe se manifestă asupra familiei prin câteva fenomene
deja vizibile în România:

 neînţelegeri, tensiuni intra-familiale;

 sub-controlul copiilor, devianţă juvenilă:

 incapacitatea celui rămas acasă de a supraveghea copiii;

 situaţia bunicilor fără autoritate

 absenteismul şi eşecul şcolar, alcoolul, fumatul, droguri.

 destrămarea familiilor, divorţul.

 neglijarea minorului aflat în grijă are deseori, aceasta având multiple forme: neglijare
alimentară, vestimentară, medicală, educației, afectivă;

 atitudinea de indeferenţă sau timiditate a copilului;

 tulburări de atenţie;

 un prag prea scăzut sau prea ridicat în ceea ce priveşte toleranţa la frustrare;

 tulburări ale stimei de sine (sprapareciere sau subapreciere);

 dificultăți în realizarea eforturilor cognitive la şcoală;

 nu au aspiraţii pe termen lung sau au aspiraţii nerealiste determinate de distorsiuni

cognitive;

 dificultăţi de adaptare la noi situaţii dtorită absenţei bruşte a părinţilor şi lipsei unei
consilieri psihologice adecvate cu privirea la plecarea acestora pe termen lung, copiii
traversează o etapă de adaptare la noua situaţie numită în psihotraumatologie reacţie de
adaptare;

 apariţia comportamentelor predelincvente;

  vulnerabilitate la abuzuri fizice, psihice, sexuale, exploatare prin muncă, trafic de persoane
şi protituţie.

Dificultăţile la nivelul îndeplinirii funcţiilor esenţiale ale sistemului familial sunt mult mai mare în
familiile cu mulţi copii. De multe ori părintele plecat la muncă în străinătate nu poate asigura un venit
corespunzător satisfacerii nevoilor primare. Din aceste punct de vedere situaţia este mult mai gravă atunci
când părintele rămas acasă nu lucrează. Efectul cel mai pronunţat apare la primul născut din familie,
manifestându-se printr-o supraîncărcare de rol. În situaţia în care este plecată mama la muncă în
străinătate, iar primul născut este de sex feminin, aceasta ajunge să preia toate sarcinile mamei.

Conform datelor oficiale (ANPFDC), la sfârşitul anului 2008, erau cel puţin 92.328 de copii lăsaţi
în ţară de părinţi plecaţi la muncă în străinătate. Dintre ei, 53.125 de copii aveau un singur părinte plecat
la munca în străinătate, iar 39.203 aveau ambii părinţi plecaţi (cifra include şi pe cei 10.408 de copii din
familii monoparentale unde singurul părinte era plecat la muncă în străinătate).

Dintre problemele semnalate în legătură cu impactul acestui fenomen, cele mai grave se referă la
acei copii care, fie că au părăsit ţara fără a fi însoţiţi de părinţi, fie că, deşi au plecat împreună cu familia
în străinătate, din diferite motive, au ajuns în situaţia de a fi neînsoţiţi ori lipsiţi de o îngrijire
corespunzătoare din partea părinţilor.

Din datele oferite de autorităţile române, reiese că peste jumătate dintre cazurile de minori români
aflaţi în atenţia autorităţilor sociale din străinătate au fost semnalate pe teritoriul Italiei (497 de copii
semnalaţi dintr-un total de 972, reprezentând 51%), urmată de Marea Britanie (293 de copii,
reprezentând 30%), Spania (83 de copii, reprezentând 8,5%) şi Franţa (cu 32 de copii, reprezentând
3,2%).

Efecte psihologice
Durere, anxietate şi depresie

Migraţia lasă urme adânci în dezvoltarea psiho-afectivă a copiilor. Copiii ai căror părinţi sunt
plecaţi în străinătate reprezintă un grup vulnerabil, aflat în situaţie de risc. Printre efectele negative
amintim: durerea, emotivitatea, timiditatea, teama, întârzieri în dezvoltarea psihică, depresie. Mai mult,
potrivit cercetărilor efectuate în domeniu s-a stabilit că cei cu vârste peste zece ani suferă şi de deviaţii
comportamentale şi se luptă deja cu dependenţa de alcool şi de ţigări. Cei mai expuşi diferitelor riscuri
sunt copiii care provin din familii în care mama este plecată la muncă în străinătate.

Orice durere, ca suferinţă, este însoţită de un sentiment al înfrângerii şi o experienţă emoţională şi

morală a individului, care îl separă de lume, îl invalidează şi-l închide, limitându-l în felul acesta ca
persoană. Durerea apare ca o piedică importantă şi imediată în elaborarea existenţei umane.
 Durerea în mod evident, este o reacţie normală, interiorizată la pierdere. Ea apare şi atunci când
are loc separarea părinţilor de copii, separarea de o persoană semnificativă, de pierderea poziţiei
comunitare, a visurilor, a credinţei, a limbii materne, a rudelor, a ţării de origine. Durerea presupune trăiri
emoţionale intense şi variate: regret, neîncredere, disperare, singurătate, resentimente, dor, dragoste,
apreciere, sentimentul lipsei de sens. Altfel spus, pentru a fi vindecată, durerea are nevoie de atenţie.

Anxietatea sau angoasa, reprezintă o emoţie unică, întrucât elementul definitoriu al acesteia,
ambiguitatea sau incertitudinea (starea psihologică rezultantă), care are în principal origini existenţiale, nu
face decât să îi mobilizeze pe indivizi în sensul adaptării. Tulburările anxioase sunt frecvente în copilărie
şi adolescenţă. Aceste afecţiuni se caracterizează prin îngrijorare cronică privind evenimente prezente sau
viitoare şi pot presupune o serie de tipare de reacţii comune: pe plan comportamental (fugă şi evitare),
cognitiv (aprecieri negative cu privire la propria persoană) şi fiziologic (excitaţie involuntară: ritm cardiac
crescut, respiraţie accelerată, tremurături şi tensiune musculară).

Copiii ai căror părinţi muncesc în afara graniţelor ţării manifestă la nivel psihologic simptome
frecvente de deprimare. Dat fiind potenţialul cunoscut al acelora care îşi etalează de mici exteriorizarea
problemelor, este important să se ia în considerare factorii asociaţi cu dezvoltarea problemelor iniţiale în
comportamente ulterioare de risc. Întrucât exteriorizarea problemelor apare adesea împreună cu alte
psihopatologii, acestea din urmă trebuie considerate ca fiind factori ce ajută la dezvoltarea problemelor
iniţiale cu comportamente de risc. În particular, mulţi copii care manifeastă exteriorizarea problemelor
arată, totodată, şi un nivel ridicat de anxietate/depresie.

Depresia în copilărie. Depresia era înţeleasă de teoreticienii psihanalizei, ca o regresie la stadiul

prim al dezvoltării fiinţei umane, stadiul oral, cu tendinţa de încorporare a obiectului pierdut. Pierderea
dragostei părinţilor, respingerea parentală, în copilăria mică, pot cauza serioase injurii narcisismului
infantil provocând sentimente ambivalente, exprimate, pe de o parte, de dorinţa inconştientă de a-i face
rău părintelui, iar pe de altă parte, de frica de a pierde sprijinul acestuia.

Din perspectiva teoriei ataşamentului, depresia a fost pusă în relaţie cu eşecul în stabilirea unei
relaţii securizante şi stabile cu părinţii, în perioada copilăriei. Tulburările cognitive şi schemele negative
erau văzute ca efect al unor părinţi critici şi intoleranţi, al negării iubirii, al unor standarde
comportamentale ambiţioase şi nerealiste fixate de către părinţi, al unor modele de învăţare sau/şi unei
pierderi traumatice precoce în timpul copilăriei mici. Personalitatea părinţilor şi starea lor de sănătate
influenţează atenţia diferită acordată copiilor, la fel ca şi durata prezenţei părinţilor alături de copii.
Disfuncţionalitatea rolului parental, cu părinţi agresivi şi instabili, favorizează apariţia unor trăsături de
tip antisocial prin comportamentul abuziv sau neglijent.

Depresia în adolescenţă. Pentru adolescentul cu tulburări de comportament, reorganizarea şi

creşterea fizică au tendinţa să accentueze personalitatea emoţională imatură. La această vârstă, tinerii cu
tulburări de comportament încep să-şi dea seama că oportunităţile vieţii nu le sunt la fel de accesibile ca şi
celorlalţi. Prin urmare, conflictul dintre dorinţa de a fi independent şi lipsa facultăţilor psihologice mature
duce adesea la vise puternice şi complet nerealiste în legătură cu cariera, în timp ce interesul pentru
învăţare dispare. Din cauza faptului că sunt la şcoală sau singuri majoritatea zilei, aceşti adolescenţi îşi
dezvoltă norme de grup anormale. Separarea şi abandonul timpuriu pot cauza accelerarea vitezei
dezvoltării fizice a copiilor ca mecanism natural de apărare.

Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului

În cadrul Legii 272/2004, capitolul VI intitulat “Protecția copilului împotriva abuzului, neglijării,
exploatării și oricărei forme de violență”, secțiunea 4 – Protecția copilului cu părinții plecați în străinătate

Ordinul 219 reglementează pentru cetăţenii români care au copii minori în îngrijire şi doresc
obţinerea unui contract de muncă în străinătate obligaţia de a notifica Serviciului Public de Asistență
Socială (SPAS) / primăriei de domiciliu intenţia de a pleca la muncă în străinătate, precum şi
nominalizarea persoanei în întreţinerea şi îngrijirea căreia vor rămâne copiii. Părinţii solicitanţi de locuri
de muncă în străinătate au obligaţia prezentării la agenţii de ocupare a forţei de muncă a unei dovezi
emise de SPAS/primăria de domiciliu, care atestă îndeplinirea acestei obligații.

Părintele care exercită singur autoritatea părintească sau la care locuiește copilul, care urmează să
plece în străinătate pentru a munci, are obligația de a notifica acest lucru serviciului public de asistență
socială de la domiciliu, cu minimum 40 de zile înainte de a părăsi țara. În caz contrar acestia riscă o
amendă între 500 și 1000 de lei. Mai mult, în notificarea înaintată către cei de la asistența socială, părinții
trebuie să specifice în grija cui își vor lăsa copilul. Astfel, aceștia vor trebui sa desemneze o persoană din
familia extinsă (rudele pana la gradul IV inclusiv- unchi, matusi, veri, bunici), care să aibă minimum 18
ani și care să îndeplinească condițiile materiale și garanțiile morale necesare creșterii și îngrijirii unui
copil.

La rândul său, persoana căreia urmează să îi fie delegată autoritatea părintească urmează să-și
exprime acordul, personal, în fața instanței, printr-o cerere care va fi soluționată în termen de trei zile de
la depunerea acesteia. Mai departe, instanța se va pronunța printr-o hotărâre care va cuprinde menționarea
expresă a drepturilor și îndatoririlor care se deleagă și perioada pentru care are loc delegarea.

Odată ce instanța hotărăște delegarea drepturilor părintești, persoana în sarcina căreia cad
îngrijirea și creșterea copilului trebuie să urmeze, obligatoriu, un program de consiliere, pentru a preveni
situații de conflict, neadaptare sau neglijență în relația cu minorul. Instanța de judecată va comunica o
copie a hotărârii de delegare primarului de la domiciliul părinților sau tutorelui, precum și primarului de
la domiciliul persoanei căreia i se acorda delegarea autorității părintești.

De asemenea, conform documentului citat, instanța va dispune delegarea temporară a autoritatii

părintești către persoana desemnată de părinți, pe durata lipsei acestora, dar nu mai mult de un an.
 Obligaţiile părinţilor cetăţeni români care au copii în îngrijire şi care sunt sau intenţionează
să plece la muncă în străinătate:
 să colaboreze cu asistentul social sau cu persoana cu atribuţii de asistenţă socială care
instrumentează cazul copilului în vederea prevenirii separării copilului de familie;
 să notifice în funcţie de domiciliu SPAS, persoanele cu atribuţii de asistenţă socială din aparatul
propriu al consiliilor locale comunale, direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului
de la nivelul sectoarelor muncipiului Bucureşti, intenţia de a pleca la muncă în străinătate, precum
şi să nominalizeze persoana în îngrijirea şi întreţinerea căreia vor rămâne copii;
 să se informeze la SPAS sau, după caz, persoanele cu atribuţii de asistenţă socială din aparatul
propriu al consiliilor locale comunale, direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului
de la nivelul sectoarelor muncipiului Bucureşti cu privire la posibilităţile legale de care dispun în
vederea asigurării protecţiei fizice şi juridice a copiilor care urmează să rămână în ţară;
 în situaţia solicitării de locuri de muncă în străinătate au obligaţia prezentării la agenţii de ocupare
a forţei de muncă a unei dovezi emise de SPAS/primăria de domiciliu prin care se arată că au
notificat instituţia.
De asemenea, din 3 octombrie 2013, se consideră că părintele sau reprezentantul legal a făcut o
contravenție în urmatoarele situații:

 nu a participat la ședintele de consiliere efectuate de către direcția generală de asistență socială

și protecția copilului, dacă a săvârșit fapte penale și nu răspunde penal;

 a dat copilul, în schimbul unei recompense, unor datorii sau nu, cu scopul exploatării copilului
prin muncă;

 nu-și supraveghează copilul și nu ia toate măsurile în vederea prevenirii înlesnirii sau

practicării cerșetoriei de către copil;

 pleacă la muncă în străinătate și nu notifică această intenție serviciului public de asistență

socială de la domiciliu, cu minimum 40 de zile înainte de a părăsi țara; se aplică în cazul
părintui care exercită singur autoritatea părintească sau la care locuiește copilul.

Sanctiunile s-au înmulțit și pentru asistența socială, în cazul în care aceasta:

 nu întocmește planul de servicii; planul de servicii este documentul prin care se planifică
acordarea serviciilor și a prestațiilor, pe baza evaluării psihosociale a copilului și a familiei, în
 vederea prevenirii abuzului, neglijării, exploatării, a oricăror forme de violență asupra
copilului, precum și a separării copilului de familia sa;

 nu oferă servicii și prestații destinate menținerii copilului în familie și de a sprijini accesul

copilului și al familiei sale la alte servicii;

 nu urmărește dezvoltarea copilului, precum și modul în care părinții își exercită drepturile și își
îndeplinesc obligațiile cu privire la copil;

 nu verifică și soluționează toate sesizările privind posibilele cazuri de abuz, neglijare,

exploatare și orice formă de violență asupra copilului.

SPAS / Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) are obligația de a
identifica permanent cazurile de copii ai căror părinţi se află la muncă în străinătate, de a lua măsuri în
vederea prevenirii separării copilului de familia sa (va stabili modalităţile de menţinere a relaţiilor
personale ale copilului cu părinţii, precum şi tipul de servicii de consiliere psihologică de care va
beneficia copilul) și de a identifica serviciile de suport pe care comunitatea le poate oferi
familiei/persoanei la care se află copilul în întreţinere şi îngrijire. Persoanele cu atribuții de asistență
socială au obligaţia reevaluării situaţiei acestora la fiecare 3 luni. Dacă există motive temeinice de natură
să primejduiască dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului, aceștia au obligația de a
sesiza Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului în vederea instituirii unei măsuri de
protecție specială (plasament în regim de urgență sau plasament).

În articolul 106, autoritățile administrației publice locale, prin intermediul serviciilor de asistență
socială, pot iniția în funcție de buget, campanii de informare a părinților în vederea:

 Conștientizării de către părinți a riscurilor asumate prin plecarea lor la muncă în străinătate;

 Informării părinților cu privire la obligațiile care le revin în situația în care intenționează să plece
în străinătate.

În articolul 107, procedura de monitorizare a modului de creştere şi îngrijire a copilului cu părinţi

plecaţi la muncă în străinătate, precum şi serviciile de care aceştia pot beneficia se stabilesc prin hotărâre
a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, în
colaborare cu Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

În articolul 108, serviciul public de asistenţă socială şi centrul judeţean de resurse şi asistenţă
educaţională au obligaţia de a dezvolta servicii de consiliere specializată destinate copilului care a revenit
în ţară, după o perioadă de şedere în străinătate alături de părinţi mai mare de un an.
 MANAGEMENT DE CAZ – SPAS

Procedura de monitorizare a modului de creştere şi îngrijire a copilului cu părinţi plecaţi la

muncă în străinătate şi serviciile de care aceştia pot beneficia vizează:

a) copiii cu ambii părin ţiplecaţi în străinătate;

b) copiii cu părintele unic sus ţinător plecat în străinătate;

c) copiii cu un singur părinte plecat în străinătate;

d) copiii reveniţi în ţară după o perioadă de şedere în străinătate alături de părinţi mai mare de un an.

Atribuții SPAS:
a) Urmărește menținerea relațiilor copii-părinți;

b) Organizează programe de educație parentală pentru părinte/ persoană desemnată/ părinți reveniți
în țară;

c) Organizează întâlniri trimestiale/ de câte ori e nevoie cu părintele/ persoana desemnată;

d) Facilitează și sprijină relația unitate de învățământpărinte/ persoană desemnată;

e) Încurajează părintele/ persoana desemnată și cadrele didactice să stabilească acorduri de învățare;

f) Sprijină părintele/ persoana desemnată în utilizarea unor metode de consiliere care să faciliteze
comunicarea în familie.

Situația de risc a copilului trebuie analizată cel puțin din următoarele aspecte:
a) Situaţia economică a familiei;

b) Situaţia socială a familiei;

c) Starea de sănătate a membrilor familiei;

d) Nivelul de educaţie al membrilor familiei;

e) Condiţiile de locuit ale familiei;

f) Comportamente la risc identificate în cadrul familiei.

 Managementul de caz, aplicat în domeniul protecţiei drepturilor copilului, implică parcurgerea
următoarelor etape:

1. Identificarea şi înregistrarea cazului

Presupune depistarea copilului / familiei aflate în dificultate. Situaţia copiilor rămaşi singuri acasă
ca urmare a plecării părinţilor la muncă în străinătate implică un grad de vulnerabilitate a copilului,
prin absenţa fizică a părinţilor şi lipsa posibilităţilor de dezvoltare a legăturilor afective necesare
evoluţiei psiho-sociale a copilului. Astfel, identificarea acestor copii reprezintă atât o primă etapă a
managementului de caz în asistenţa socială, cât şi o modalitate de exercitare a responsabilităţilor ce ne
revin ca cetăţeni şi / sau ca reprezentanţi ai instituţiilor care promovează şi asigură respectarea
drepturilor copiilor.

Surse pentru identificarea cazurilor:

a) SOLICITAREA DIRECTĂ din partea copilului sau a părin ților/ reprezentantului legal – scrisă,
depusă direct/ prin poștă/ fax/ email sau telefonică;

b) NOTIFICAREA părintelui/ părinților privind plecarea la muncă în străinătate;

c) SESIZAREA – scrisă sau telefonică - din partea altor personae;

d) AUTOSESIZAREA;

e) REFERIREA din partea speciali știlor/ institu țiilor/ organizațiilor.

1. Evaluarea iniţială

Presupune o investigare sumară a situaţiei beneficiarului pentru a decide dacă aceasta se

încadrează în criteriile de asistenţă socială.Această etapă se realizează în 48 de ore de la momentul la care
au intrat in contact cu copilul/au suspiciuni de situatie de risc

Evaluarea iniţială a copilului implică obţinerea unei imagini de ansamblu cu privire la situaţia
copilului la un moment dat şi presupune colectarea unor informaţii minime despre copil, familia
copilului / persoana de îngrijire, alte persoane relevante din viaţa copilului, mediul în care trăieşte copilul,
gradul în care sînt asigurate nevoile de bază (hrană, somn, igienă, siguranţă), concluzii vizând propuneri
de măsuri ulterioare sau nu. Deschiderea cazului – ziua în care asistentul social, cu acordul
supervizorului, decide cu privire la deschiderea cazului în vederea colectării informaţiei şi întreprinderii
acţiunilor pentru soluţionarea acestuia.

2. Evaluarea complexă a situaţiei copilului

Presupune o investigare şi analiză amănunţită a tuturor elementelor implicate în cazul respectiv:
beneficiarul şi mediul său de viaţă, familia şi sistemul de relaţii sociale, factorii care au generat situaţia de
risc, resursele posibile pentru rezolvarea cazului etc. Această etapă se realizează în maxim 72 de ore de la
completarea fişei de observaţie. Pentru completarea fișei de identificare a riscurilor reprezentantul
serviciului public de asistență socială poate solicita informații suplimentare de la profesioniștii care intră
în contact cu copilul, cum ar fi: medicul de familie, cadre didactice, asistentul medical, mediatorul școlar,
mediatorul sanitar, asistentul medical comunitar, preotul, precum și specialiști din organizațiile
neguvernamentale acreditate în domeniul protecției copilului.

Având în vedere drepturile şi nevoile copilului, în procesul de evaluare este necesară urmărirea
unor aspecte ce pot fi asociate cu absenţa părinţilor:

 neglijarea alimentară - privarea de hrană, absenţa mai multor categorii de alimente esenţiale
creşterii, mese neregulate etc.;

 neglijarea vestimentară - haine nepotrivite pentru anotimp, haine prea mici sau prea mari, haine
murdare;

 neglijarea igienei - lipsa igienei corporale, mirosuri respingătoare, paraziţi;

 neglijarea medicală - absenţa îngrijirilor necesare, omiterea vaccinărilor şi a vizitelor de control,

neaplicarea/ nerespectarea tratamentelor prescrise;

 neglijarea locuinţei - locuinţă prost întreţinută, neîncălzită, risc de incendiu, mobilier absent sau
aflat în stare de degradare, substanţe toxice aflate la îndemâna copilului etc.;

 neglijarea educaţiei - sub-stimulare, instabilitatea sistemului de disciplinare, lipsa modelelor de

învăţare a abilităţilor de viaţă independentă, lipsa de supraveghere a situaţiei şcolare.

De asemenea trebuie urmărite posibilele riscuri şi / sau forme de abuz care apar în unele cazuri ca
urmare a nesupravegherii copiilor perioade mai îndelungate de timp. Acestea pot fi:

 supraîncărcarea cu sarcini: preluarea responsabilităţilor de adult (gătitul, menajul, spălatul

hainelor, plata facturilor lunare etc.), îngrijirea şi creşterea fraţilor mai mici;

 vulnerabilitate la abuzuri fizice, psihice, sexuale, exploatare prin muncă, trafic de copii şi
prostituţie (agresorii sexuali, recrutorii sau traficanţii de persoane, persoanele care exploatează
copii prin muncă îşi aleg victimele din rândul copiilor neglijaţi, nesupravegheaţi);
  insuficienta dezvoltare a abilităţilor de viaţă independentă necesare pentru a face faţă dificultăţilor
viitoare ca adult: independenţa în luarea deciziilor, încrederea în forţele proprii, abilităţi de
management a timpului şi a banilor, controlul şi exprimarea emoţiilor, relaţionare şi comunicare
etc.;

 însuşirea deficitară a normelor etico-morale: în absenţa unui model familial funcţional, a unui
mediu sigur şi coerent, copiii singuri acasă pot internaliza modelul de neglijare afectivă din cadrul
familiei de origine pentru a-l aplica ulterior la vârsta adultă;

 debutul precoce al vieţii sexuale: în special puberii şi adolescenţii vor căuta afecţiunea şi
aprecierea de care au nevoie nu numai în grupul de prieteni ci şi în relaţiile intime.

1. Planificarea serviciilor şi intervenţiilor concretizată în planul individualizat de asistenţă,

În situația în care se confirmă situația de risc ca urmare a completării fișei de identificare a

riscurilor, în 30 zile ar trebui intocmit PLANUL DE SERVICII.

În conformitate cu legea, planul de servicii cuprinde:

 serviciile care trebuie oferite pentru a răspunde nevoilor identificate ale copilului și familiei lui;

 tipurile de servicii și beneficii oferite;

 finalitatea urmărită prin implementarea planului;

 cine oferă serviciile și pentru ce perioada de timp.

Planul de servicii se aprobă prin dispoziție a primarului.

Pentru întocmirea planului de servicii reprezentantul serviciului public de asistență socială stabilește
nevoile familiei cu copil/copii în funcție de situația de risc, identifică la nivel local resursele și serviciile
publice și/sau, după caz, private disponibile pe plan local și stabilește cu acestea măsurile necesare
susținerii copilului și a familiei.

1. Intervenţia sau implementarea planului individualizat de asistenţă

Constă din acţiuni şi servicii specifice furnizate pentru copil, familie / reprezentant legal şi alte
persoane importante pentru copil de către asistentul social, precum şi prin mobilizarea şi implicarea
tuturor resurselor umane, financiare, materiale, comunitare identificate de către asistentul social în
vederea rezolvării cazului.

2. Monitorizarea
 Reprezintă procesul de urmărire a modului de implementare a planului pentru copil și de furnizare
a serviciilor prevăzute, în scopul determinării progreselor înregistrate în situația copilului și adaptării/
ajustării intervenției specifice pentru fiecare caz. Acesta presupune și presupune vizite la domiciliul
familiilor cu copil/copii astfel:

 anual sau ori de câte ori se impune, în situatia în care în urma completarii fisei de identificare a
riscurilor sunt stabilite mai putin de 5 situatii de risc;

 semestrial sau ori de câte ori se impune, în situatia în care în urma completarii fisei de identificare
a riscurilor sunt stabilite mai putin de 6-10 situatii de risc

 trimestrial sau ori de câte ori se impune, în situatia în care în urma completarii fisei de identificare
a riscurilor sunt stabilite peste 10 situatii de risc.

1. Reevaluarea cazului şi revederea planului individualizat de asistenţă

Prevede constatarea periodică , la 3 si la 6 luni, a progreselor înregistrate, deciziilor şi

intervenţiilor specializate pentru a lua decizia de închidere a cazului sau de îmbunătăţire a planului de
asistenţă.

2. Închiderea cazului

Are loc atunci când asistentul social, prin consultare cu supervizorul său, ia decizia de a încheia
orice implicare în caz.

Închiderea cazului se poate realiza fie atunci când au fost atinse obiectivele stabilite în planul de
asistenţă, fie prin referire către servicii sociale specializate, în situaţia când cazul nu poate fi soluţionat în
cadrul serviciilor sociale primare.
 SALVAȚI COPIII

Salvaţi Copiii România este o organizaţie neguvernamentală, de utilitate publică, non-profit care,
din 1990 militează activ pentru drepturile copilului și protecția copilului în România. Salvaţi Copiii
România este membru al Save the Children International, cea mai mare organizaţie independentă din
lume ce promovează drepturile copilului și protecția copilului. Organizația cuprinde 29 de membri şi
desfăşoară programe în peste 120 de ţări. Salvați Copiii Iași a fost înființată în anul 1991 și a aderat încă
de la început la mișcarea de promovare și de apărare a Drepturilor Copilului. Programele s-au adresat şi
se vor adresa tuturor copiilor, acordând o atenţie deosebită celor aflaţi în situaţii dificile. În 2016, Salvați
Copiii Iași a împlinit 25 ani de activitate, în care peste 100.000 de copii au fost implicaţi în campaniile şi
programele desfăşurate.

La nivelul municipiului Iaşi, din 2006 asociaţia a dezvoltat trei servicii sociale acreditate de
Comisia de acreditare a furnizorilor de servicii sociale din cadrul Direcției de Muncă, Socială și Familie
Iași prin care oferă servicii copiilor şi familiilor din comunitatea ieșeană. Din anul 2017 serviciile care
funcționează în cadrul Salvați Copiii Iași sunt:

1. Serviciul Educație pentru Drepturile Copilului și Voluntariat

2. Centrul de Consiliere și Sprijin pentru Părinţi şi Copii

3. Asistență psiho-socio-educațională și suport pentru grupuri vulnerabile – Centru de zi pentru

copii aflați în situație de risc de separare de părinți

Se asigură servicii prin programele și proiectele oferite pentru următoarele categorii de copii:
copiii abuzaţi fizic, psihic sau sexual; copiii traficaţi; copiii străzii; copiii exploataţi economic; copiii
singuri acasă (care au cel puţin un părinte plecat în străinătate); copiii care suferă de tulburări de sănătate
mintală sau la risc de a dezvolta tulburări din sfera sănătăţii mintale; copiii care au abandonat şcoala sau
care se află în risc de abandon şcolar, copiii afectaţi de sărăcie, copiii cărora le-au fost încălcate drepturile
prevăzute de lege.

De asemenea, s-a dezvoltat servicii şi pentru:

 părinţii, rudele copiilor sau persoanele care au copii în îngrijire;

 profesioniştii din domeniul protecției copilului și domeniile conexe (psihologi, medici,

asistenţi sociali, cadre didactice, poliţişti, judecători, procurori, etc.)
  instituțiile și organizațiile nonguvernamentale care lucrează în domeniul protecției copilului.

MISIUNEA

Misiunea Organizaţiei Salvaţi Copiii România este de a obţine progrese marcante privind modul în
care copiii sunt trataţi şi de a produce schimbări imediate şi de durată în viaţa acestora.

CENTRE DE EDUCATIE INCLUZIVĂ

Salvaţi Copiii Iaşi a deschis încă din 2004 un centru de educație incluzivă (CEI) pentru copiii
aflaţi în dificultate. Datorită numărului mare de beneficiari care au accesat și au solicitat serviciile oferite
în cadrul CEI, în 2014 s-a înființat și cel de-al doilea centru. Beneficiarii CEI sunt copii aflaţi în
dificultate, care au o serie de caracteristici specifice:

 copii care provin din familii cu dificultăţi financiare majore, fără locuinţă sau cu condiţii improprii
de locuit (fără electricitate, apă, canalizare);

 copii fără adăpost sau copii care sunt implicaţi în munca pe stradă (cerşit, prestat diverse munci în
pieţe, încărcat / descărcat, spălat maşini / parbrize, colectat deşeuri), în munca domestică
(îngrijirea fraţilor mici, curăţenie, spălat, gătit);

 copii traficaţi sau cu risc de a fi traficaţi;

 copii care provin din familii în care este prezentă violenţa de orice tip;

 copii cu risc de separare de părinţi

 copii cu părinţi plecaţi în străinătate;

 copii nestimulaţi educaţional, neşcolarizaţi, cu risc de abandon şcolar, cu dificultăţi de adaptare

şcolară.

Modelul CEI propus de noi oferă servicii complexe, structurate pe următoarele componente:

 Recuperare şi monitorizare psiho-socio-educaţională

 Terapie ocupaţională

 Activităţi educaţionale şi de recuperare şcolară

 Integrări / reintegrări școlare

  Servicii psiho-sociale pentru familie

 Servicii de asistenţă socială

 Servicii de asistență medicală

 Servicii de consiliere juridică în vederea obţinerii drepturilor de care beneficiază prin lege.

Metodologia centrului educaţional a fost dezvoltată de la an la an, devenind în timp un model de bună
practică pentru voluntari, profesionişti în domeniul educaţiei, protecţiei copilului, un spaţiu de învăţare
pentru studenţi de la facultăţile din domeniul ştiinţelor socio-umane și, nu în ultumul rând, un laborator de
inovare în domeniul psihologiei, pedagogiei și asistenței sociale.

În prezent, România se confruntă cu un nou fenomen social, cu impact major asupra copiilor şi
anume migraţia unui număr din ce în ce mai mare de părinţi către ţările cu o economie mai dezvoltată,
părinţi care îşi lasă copiii acasă în îngrijirea altor persoane, pe perioade nedeterminate de timp. Copii
lasati acasa de ambii parinţi migranţi, sunt de obicei in grija familiei extinse, de cele mai multe ori în grija
bunicilor. Părinţii iau deciza de a pleca din ţară din motive economice însă astfel se produce separarea lor
de proprii copii. Părinţii atunci când migrează nu anunţă autorităţile şi nu se consultă cu proprii lor copii
înainte de a lua această decizie. De multe ori aceasta decizie duce la destramarea familiei sau la
modificările de roluri şi funcţii în familie , părintele care rămâne în ţară preia rolul de cap de familie ,
efortul celorlalţi de a prelua şi sarcinile celulalt membru sunt resimţie intr-un mod negativ.

Salvaţi Copiii România derulează, începând din anul 2010, programul Creştem împreună destinat
susţinerii copiilor rămaşi singuri acasă ca urmare a plecării părinţilor la muncă în străinătate. Programul a
fost dezvoltat pe baza recomandărilor formulate în urma cercetării realizate de Salvaţi Copiii cu privire la
situaţia acestei categorii de copii, „Impactul migraţiei părinţilor asupra copiilor rămaşi acasă”, care a
evidenţiat impactul plecării părinţilor asupra bunei dezvoltări a copiilor şi nevoile pe care aceştia le au în
perioada lipsei de îngrijire parentală. Programul se adresează deopotrivă copiilor, dar şi părinţilor /
persoanelor în grija cărora au rămas aceştia pentru a-i ajuta să depăşească perioada de criză cu care se
confruntă.

Prin intermediul a 17 programe locale, peste 6.000 de copii şi reprezentanţii lor, persoane în grija
cărora au rămas sau părinţi, au beneficiat până acum de servicii de intervenţie directă. Peste 92.000 de
persoane, părinţi, copii şi specialişti, au fost informate cu privire la impactul negativ pe care plecarea
părinţilor îl are asupra copiilor rămaşi acasă, precum şi cu privire la obligaţiile ce le revin părinţilor la
părăsirea ţării. În 2013, programul Creştem împreună a fost recunoscut în cadrul competiţiei naţionale
Gala Societăţii Civile, obţinând premiul 1 la secţiunea Programe.
 Salvaţi Copiii implementează în perioada 1 ianuarie 2015 – 30 septembrie 2017 un nou proiect
destinat copiilor cu părinţii plecaţi la muncă în străinătate, Protecţie şi educaţie pentru copiiiâ afectaţi de
migraţia pentru muncă în străinătate, prin centre de zi, cu sprijinul financiar al VELUX FOUNDATIONS.

Proiectul urmăreşte reducerea impactului negativ al migraţiei economice a părinţilor asupra

copiilor rămaşi acasă prin:

 Oferirea de servicii pentru 1.280 de copii şi 720 de părinţi/ persoane în grija cărora au rămas
copiii, în 16 centre de zi;

 Crearea unei linii telefonice Help-Line pentru a oferi consiliere copiilor şi persoanelor în grija
cărora au rămas aceştia şi pentru a-i îndruma către diverse servicii;

 Oferirea de suport pentru aplicarea legislaţiei, identificarea, îndrumarea şi oferirea de servicii

pentru copii, prin intermediul unui grup naţional şi a unor grupuri locale de lucru;

 Creşterea nivelului de conştientizare asupra liniei telefonice Help-Line, efectelor migraţiei

părinţilor asupra copiilor rămaşi acasă şi obligaţiilor legale ale părinţilor în ceea ce priveşte
migraţia pentru muncă, prin intermediul unei platforme online, a unor campanii şi evenimente
locale şi naţionale.

În prezent, organizaţia desfăşoară programe în 6 județe ale regiunii de Nord Est a României, are
200 de membri şi peste 100 de voluntari, în majoritate tineri.

Pentru a veni în sprijinul copiilor cu părinții plecați la muncă în străinătate, Salvați Copiii
România a înaintat propuneri de modificare a Legii 272/2004, solicitând introducerea unui capitol separat
care să se refere strict la această categorie de copii. Dintre propunerile făcute de Organizația Salvați
Copiii, menționăm:

 Obligația SPAS-urilor de a identifica periodic cazurile;

 Obligația școlilor de a sesiza SPAS/DGASPC în legatură cu cazurile copiilor ai căror părinți

sunt plecați la muncă în străinătate;

 Obligația SPAS-urilor de a face o evaluare inițială a cazurilor și de a le monitoriza în funcție

de particularități;

 Găsirea unor modalităţi de menţinere a relaţiilor personale ale copilului cu părinţii;

 Obligația DGASPC/SPAS de a se asigura că persoana nominalizată de părinte se ocupă

întradevăr de copil;
  Enunțarea în lege a criteriile pe care ar trebui să le îndeplinească persoana în grija căruia este
lăsat copilul;

 Obligația SPAS/ DGASPC de a oferi servicii sociale relevante care să răspundă nevoilor
speciale ale acestor copii, precum şi ale persoanelor în a căror întreţinere şi îngrijire sunt
rămaşi copiii;

 Reglementarea unui mecanism eficient de schimb de informații între toate instituțiile care
lucrează direct cu acești copii (atribuirea de responsabilități clare școlilor);

 Includerea copiilor ai căror părinți sunt plecați în străinătate, în afara cadrului legal, în
specificațiile Legii 272/2004. În prezent, proiectul de modificare a Legii 272 se află în lucru la
Senat.

Drepturile copilului

Salvaţi Copiii România are ca scop principal apărarea şi promovarea drepturilor copilului şi asigurarea
protecţiei copilului în acord cu Convenţia Naţiunilor Unite.

În aprilie 1990, Salvaţi Copiii a iniţiat programul Şi noi avem drepturi, care îşi propune să educe copiii
şi specialiştii care lucrează cu copii conform principiilor Convenţiei Naţiunilor Unite cu privire la
drepturile copilului şi protecţia copilului. Proiectul cuprinde anual peste 15.000 de copii şi se derulează în
toate filialele organizaţiei, un rol foarte important avându-l tinerii voluntari.

Obiectivele programului:

 diseminarea principiilor Convenţiei O.N.U. la nivelul diferitelor medii sociale;

 schimbarea mentalităţilor despre protecţia copilului şi drepturile copilului;

 educarea copiilor pentru conştientizarea propriilor drepturi şi responsabilităţi;

 creşterea gradului de respect faţă de drepturile copilului;

 implicarea copiilor şi a tinerilor în procesul de educaţie / autoeducaţie, informare şi monitorizare

cu privire la protecţia copilului.

Componentele programului:

 Sesiunile interactive de informare de la egal la egal sunt coordonate de tineri voluntari, special
pregătiţi pentru această activitate. Pe tot parcursul anului şcolar se promovează drepturile copilului
şi responsabilităţile acestuia în grădiniţe, şcoli şi licee atât ca activitate distinctă, cât şi în cadrul
orelor de educaţie civică sau dirigenţie.
  Cursuri de pregătire pentru cadrele didactice pentru a putea promova mai departe, către părinţi şi
copii, drepturile copilului în mediul şcolar şi protecţia copilului în societate. Cursul are o durată de
61 de ore, respectiv 7 zile şi se certifică de către C.N.F.P. cu diplomă de absolvire şi cu 16 credite
profesionale transferabile.

 Concursul de proiecte cu tema drepturile copilului se desfăşoară anual la nivel naţional. La acest
concurs pot participa şcolile în care voluntari ai organizaţiei sau cadre didactice au desfăşurat
dezbateri privind drepturile copilului, activităţi curriculare sau extracuriculare pe tema cunoaşterii
şi promovării acestor drepturi şi protecţia copilului, dar şi şcolile care şi–au exprimat interesul de
a participa cu proiecte privind drepturile copilului.

PROGRAME SALVAȚI COPIII

Comunitate – copil – familie

Scop: Proiectul și-a propus dezvoltarea și furnizarea de servicii sociale specializate în reabilitarea
copiilor și adolescenților care prezintă tulburări emoționale și comportamentale în urma întăririi unor
evenimente traumatice de tipul abuzului sau exploatării sexuale, în zonele urbane și rurale ale regiunii
Nord Est a României.

Obiective specifice:

 Crearea unui model social de intervenție specializat pe copiii cu tulburări emoționale și

comportamentale în urma trăirii unor evenimente traumatice de tipul abuzului sau exploatării
sexuale bazat pe principiile și normele europene;

 Implementarea de servicii de parenting pentru 250 de părinți din mediul rural și urban pentru
prevenirea comportamentelor abuzive asupra copiilor, până la finalul proiectului;

 Creșterea capacității a 75 de profesioniști din domeniul servicii sociale, educaționale și sănătate

pentru valorizarea parteneriatelor cu instituții care sunt interesate în colaborare pluriinstituțională
în vederea asigurării și dezvoltării serviciilor comunitare sociale acordate copiilor abuzați sexual;

 Îmbunătățirea capacității Asociației Salvați Copiii Iași de a-și dezvolta serviciile sociale pentru
copii care au suferit o formă de abuz sau exploatare și familiile acestora.

Principalele rezultate:

 S-a creat un model social de intervenție specializat prin care 42 copii care au suferit o formă de
abuz sau exploatare sexuală și familiile acestora au beneficiat de programe de suport și tratament
pentru reechilibrare psihică și adaptare social.
  În vederea prevenirii comportamentalor abuzive asupra copiilor, 416 părinți au beneficiat de
servicii de parenting, în urma cărora sunt capabili să utilizeze o gamă de strategii parentale
pozitive;

 Pentru informarea beneficiarilor s-au realizat 946 de broșuri pentru părinți și 500 ghiduri pentru
specialiștii care lucrează cu copiii care au suferit o formă de abuz și familiile acestora;

Gândește în afara...stigmei!

Scop: Proiectul își propune dezvoltarea de măsuri active în regiunea Moldovei pentru incluziunea
socială și educațională a copiilor care manifestă o tulburare de sănătate mintală în vederea creșterii
accesului la educație și a gradului de acceptare socială a acestora. Proiectul a apărut în contextul
absenței unei strategii naționale coerente în ceea ce privește tulburarea de sănătate mintală a copiilor,
carență care crește semnificativ riscul de excluziune socială și de stigmatizare a acestora.

Obiective specifice:

 Dezvoltarea de programe educaționale anti-stigma în 105 de școli din mediu rural și urban în
județele implicate în vederea diminuării excluziunii sociale și educaționale a copiilor care
suferă de o tulburare de sănătate mintală;

 Creșterea gradului de acceptare a 7 comunități din regiunea Moldovei cu privire la problemele

de adaptare socială și educațională cu care se confruntă copii care suferă de o tulburare de
sănătate mintală;

 Dezvoltarea organizațională a echipei Salvați Copii Iași pentru elaborarea unei planificări
strategice și pentru dezvoltarea competențelor în domeniile fundrasing și comunicare.

Principalele activități și rezultate:

 Identificarea și selectarea a 105 școli din mediul rural și urban în care se va implementa programul
anti-stigma;

 Formarea a 210 cadre didactice selecatete. Elaborarea design curs formare cadre didactice pentru
implementarea program anti-stigma în școli;

 Consultări între instituțiile implicate în includerea socială și educațională a copiilor cu tulburări de

sănătate mintală;

 Elaborarea, editarea și tipărirea de materiale de informare și promovare a proiectului;

  Seminar pentru dezvoltarea organizațională Asociației Salvați Copiii Iași. Seminarul va avea ca
scop realizarea unei planificări strategice și a unui plan de fundraising.

CONSILIERE PARENTALĂ

A fi părinte este o bucurie și un vis împlinit, acest lucru îți oferă șansa de a avea parte de experiențe și
amintiri plăcute. Copiii se transformă sub ochii noștri și în interacțiunea cu tot ce este în jurul lor. Odată
cu dezvoltarea lor, suntem atrași într-un vârtej emoțional cauzat de stările lor de reușită, de dorințele lor
de a transforma și cuceri lumea, dar și de nemulțumirea în fața obstacolelor și a lucrurilor mai greu de
făcut, mai dificile. Oricine este părinte află, pe propria piele, că nu ești niciodată pe deplin pregătit pentru
provocările care apar din interacțiunea cu copilul.

Centrul de Consiliere Pentru Părinti Iași ajută părinții să redescopere cât de importantă este relația
părinte-copil și cum poate fi ea consolidată, în urma transformărilor datorită fiecărei etape de vârstă,
experiențelor sau individualității copilului. Așa cum, pentru reușita unei rețete, există o ordine a
ingredientelor care garantează succesul, programul Triple P (Pozitive Parenting Program) urmărește
câteva principii de bază care să constituie “plasa de susținere” a unei bune relații copil – părinte.

Triple P a fost dezvoltat de Universitatea din Queensland – Australia și este aplicat cu succes în 27
ţări. Acesta asigură evaluare, intervenţie cât mai aproape de momentul identificării problemelor
comportamentale, tratament, informarea și educarea adulților cu privire la problemele copilului
(anxietate, ADHD, etc…), terapie de grup, intervenţie directă în familie şi şcoală.

Prin Triple P părinții învață moduri de a interveni și modifica comportamentele nedorite pe baza
dezvoltării unor relaţii pozitive, de sprijin între copii şi părinţi.

 Triple P este un program de intervenţie la nivelul familiilor care îi ajută pe părinții:

preocupați de “a face tot ce este mai bun” pentru dezvoltarea armonioasă a copilului lor și a relației
dintre ei.

 “puși în dificultate” de poznele năzdrăvanilor. În lumina zicalei românești “copii mici, probleme
mici; copii mari, probleme mari” dacă intervii mai devreme în a controla “comportamentul nedorit”
al copilului, previi marile probleme comportamentale la preadolescenți;

 îngrijorați de fricile sau interacțiunea agresivă a copilului cu cei din jur ( în grupul de copii, la
grădiniță sau școală, în locuri noi și cu persoane mai puțin cunoscute);
  dornici de idei sau sprijin pentru a-și “trasa” rolul de Părinte într-un mod rezonabil față de celelalte
planuri de satisfacție: profesional, social și personal;

 aflați în situații mai grele ale vieții (stress, depresie, etc…) în care au nevoie să-și reamintească cum
să le depășească fără să influențeze relația personală cu copilul;

 interesați să dezvolte toate modurile de a se simți bine în interacțiunea lor cu copilul, gândindu-se la
cum ar vrea să fie copilul lor peste 5, 10, 15 ani.

Programul îi ajută atât pe părinții din mediul urban, cât și pe cei din mediul rural, membrii echipei
venind cât mai aproape de cei care doresc să se înscrie la cursurile de Parenting. Tot în ajutorul părinților,
dar prin intermediul cadrelor didactice, consilierilor școlari, reprezentanții organizațiilor
neguvernamentale, asistenților sociali din zonele rurale și urbane din Moldova, au venit cursurile de
Disciplinare Pozitivă organizate pentru cele 6 județe ale Moldovei (Botoșani, Suceava, Iași, Vaslui,
Neamț, Bacău) în perioada octombrie 2013-ianuarie 2014. Astfel părinții beneficiază de sprijinul unor
persoane pregătite să îi ajute în problemele personale sau în intervenția asupra comportamentelor nedorite
ale copilului lor, respectându-i unicitatea și ceea ce poate el să facă la vârsta lui.

Asociaţia Salvaţi Copiii Iaşi este acreditată din anul 2003 de către Direcţia de Muncă, Solidaritate
Socială şi Familie Iaşi să ofere servicii de promovare şi consiliere privind drepturile copilului, protectia
copilului, asistenţă psihosocială, socio-medicală şi recuperare socio-şcolară şi suport, pentru copiii,
precum şi consiliere şi reabilitare psiho-socială pentru copilul abuzat, traficat.

1. SERVICIUL DE ASISTENŢĂ PSIHOSOCIALĂ, SOCIO-MEDICALĂ ŞI RECUPERARE

SOCIO-ŞCOLARĂ ŞI SUPORT, PENTRU COPIII EXPLOATAŢI

DESCRIEREA SERIVICIULUI

Serviciul cuprinde următoarele componente:

Componenta de asistenţă socială constă în activităţi de evaluare a situaţiei copiilor şi familiilor

prin efectuarea de anchete sociale, de planificare prin întocmirea de planuri individuale de intervenţie,
consiliere socială, consiliere psihologică, consiliere juridică, activităţi de integrare /reintegrare şcolară şi
familială, integrare în centre de zi/adăposturi de noapte/centre de plasament, obţinere a actelor de
identitate, activităţi recreative şi acordare de suport material de urgenţă(îmbrăcăminte, alimente), activităţi
de informare, îndrumare, însoţire, precum şi de facilitare a accesului familiilor către alte instituţii
guvernamentale sau non-guvernamentale.
 Prin componenta medicală a programului se urmăreşte facilitarea accesul copiilor la serviciile
medicale primare, înregistrarea copiilor la medic de familie, serviciile medicale de specialitate, testări TB,
şi testări pentru alte infecţii cu transmitere sexuală, se vor furniza medicamente şi prezervative. De
asemenea, copiii şi familiile lor vor participa la întâlniri de informare cu tema educaţia pentru sănătate.

Componenta educaţională constă în oferirea de alternative educaţionale pentru copiii care

muncesc: activităţi de recuperare şcolară, activităţi de socializare, terapie ludică, consiliere vocaţională,
formarea deprinderilor de viaţă independentă.

Componenta de formare a profesioniştilor implicaţi în protecţia copilului: asistenţi sociali,

psihopedagogi, psihologi, cadre didactice, poliţişti, magistraţi.

2. Consiliere şi reabilitare psihosocială pentru copilul abuzat, traficat

Componente:

 Recuperarea psihosocială a copiilor care au fost victime ale unei forme de abuz sau neglijare;

 Investigație și tratament a copilului abuzat;

 Prevenirea transmiterii intergenerații a comportamentului abuziv și stabilirea măsurilor de

prevenire a comiterii abuzului.

Servicii oferite:

 Diagnostic și evaluare psihologică și psihiatrică;

 Consiliere psihologică;

 Evaluare și asistare socială;

 Evaluare și asistare psihopedagogică;

 Psihoterapie individuală, de grup sau de familie;

 Acompanierea familiei și orientarea ei către instituții de specialitate pentru rezolvarea

trebuințelor constatate;

 Informarea și formarea specialiștilor în domeniu.

 STUDII/ CERCETĂRI

Organizaţia Salvaţi Copiii, „Impactul migraţiei părinţilor asupra copiilor rămaşi acasă”,
2007.

Organizaţia Salvaţi Copiii şi-a propus ca prin cercetarea „Impactul migraţiei părinţilor asupra
copiilor rămaşi acasă” să evidenţieze: impactul pe care plecarea părinţilor îl are asupra bunei dezvoltări a
copiilor, nevoile pe care aceşti copii le au pe perioada lipsei părinţilor, iar pe baza nevoilor evidenţiate, să
recomande şi să dezvolte cele mai potrivite tipuri de servicii pentru acest grup ţintă. De asemenea, studiul
a analizat situaţia acestor copii din perspectiva respectării drepturilor garantate prin Convenţia ONU
privind drepturile copilului. Fiind un demers cu caracter exploratoriu, s-a optat pentru o cercetare de tip
calitativ, utilizându-se, ca metode de cercetare, focus-grupul şi interviul. La grupele mici de vârstă, au fost
folosite mai multe tehnici proiective (tehnica desenului, a colajului de poze, poveştii despre o zi obişnuită
din viaţa de copil) pentru a facilita comunicarea şi exprimarea opiniilor copiilor. În total, au participat 60-
70 elevi cu vârste cuprinse între 8 şi 18 ani, 40 de persoane care au în întreţinere aceşti copii (unul din
părinţi care a rămas în ţară, alte rude, vecini sau cunoştinţe), 40 de cadre didactice, 8 consilieri şcolari şi 6
reprezentanţi ai serviciilor de asistenţă socială din cadrul primăriilor sau al Direcţiilor Generale de
Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, din Suceava, Iaşi şi Neamţ.

Rezultatele studiului relevă faptul că există o categorie de copii care nu se află sub directa
supraveghere a unui adult (părinte, rudă sau cunoştinţă); astfel, aceştia nu beneficiază de un mediu
familial adecvat pentru dezvoltarea lor psiho-emoţională normală. Ei au în general peste 13-14 ani şi fiind
consideraţi aproape maturi, sunt lăsaţi de părinţi singuri, fără bunici sau alte rude. S-a evidenţiat faptul că,
pentru această categorie de copii, riscurile de abandon şcolar, infracţionalitate și consum de droguri sunt
mai mari.

Dreptul la educaţie:

 Printre adolescenţii, mai ales printre băieţi, care au ambii părinţi plecaţi la muncă în străinătate,
există tendinţa de a abandona şcoala;

 De asemenea tot printre adolescenţi, atât fete cât şi băieţi, se manifestă tendinţa de absenteism
școlar;
  Atât la cei mici cât şi la cei mari se observă o scădere a interesului acordat şcolii şi temelor pentru
acasă, pe fondul lipsei de preocupare a părinților față de educația lor;

 Cei mici şi uneori și adolescenţii întâmpină dificultăţi în realizarea temelor acasă şi a înţelegerii
materiei predate la şcoală, resimţind nevoia unui ajutor din partea unui adult care să se poată
implica în această activitate / care să le acorde sprijin în lipsa părinţilor;

 În familiile unde mama este cea plecată, fetele consumă o mare parte din timpul lor cu activităţile
în gospodărie, uneori în detrimentul programului şcolar şi pregătirii temelor;

 La nivel de şcoală nu există încă un sistem clar de abordare a copiilor cu părinţi plecaţi care
manifestă o scădere a motivaţiei pentru şcoală. Numai în caz de abandon şcolar, instituţia de
învăţământ anunţă fie direcţia de protecţie a copilului, fie serviciile / departamentele de asistenţă
socială din cadrul primăriilor.

Dreptul la opinie şi participare:

 Copilul resimte atât lipsa informării cât şi a participării la decizie într-un mod negativ, cu
consecinţe asupra atitudinii şi comportamentului în absenţa părinţilor de acasă;

 Copilului, indiferent de vârstă, îi este acordat în mică măsură dreptul la participare la decizia
părinţilor de a pleca să muncească în străinătate;

 Cei mici, copiii până în 12-13 ani, nu numai că nu sunt consultaţi în decizia părinţilor de a pleca
de acasă pentru o anumită perioadă, dar de cele mai multe ori aceştia nu sunt nici măcar informaţi
despre plecare, decât în momentul în care aceasta se întâmplă.

Dreptul la timp liber, joc şi activităţi culturale:

 Copiii care provin din familii unde mama este plecată au mai multe activităţi de îngrijire a
gospodăriei, ceea ce le consumă din timpul lor liber;

 Posibilităţile de petrecere a timpului liber împreună cu bunicii sunt reduse din cauza lipsei
disponibilităţii acestora, pe de o parte pentru activitatea de joc şi pe de altă parte, pentru
activităţile ce presupun mişcare ca mersul la iarbă verde, în excursii etc.;

 Posibilităţile de petrecere a timpului liber au fost percepute de către copii ca fiind reduse în
general atât în mediul urban, cât şi în mediul rural.

Dreptul la nediscriminare / incluziune socială:

 Nu se poate vorbi de discriminare negativă a copiilor cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate; mai
mult, există tendinţa de a proteja această categorie de copii în societate;
  La nivel social şi în mass-media se pune mai degrabă accent pe suferinţa şi situaţia dezavantajată
în care aceşti copii se află şi mai puţin pe modul în care sunt respectate drepturile acestor copii sau
pe soluţiile la problemele lor, pe serviciile concrete pe care aceştia le pot accesa. În acest context,
copiii se simt mai degrabă „victime”, accentuându-se efectele negative ale plecării părinţilor de
acasă.

Cele mai importante recomandări:

 Dezvoltarea unei strategii de mobilizare şi intervenţie la nivel local;

 Campanii de informare şi conştientizare adresate părinţilor;

 Campanii de sensibilizare la nivelul comunităţilor de români din ţările de destinaţie;

 Dezvoltarea serviciilor de consiliere pentru persoanele care au în îngrijire copii cu ambii părinţi
plecaţi;

 Extinderea reţelei de consilieri şcolari;

 Extinderea programelor de tip „Şcoala după şcoală”;

 Dezvoltarea mai multor cluburi destinate copiilor cu scopul de a oferi acestora modalităţi
benefice de petrecere a timpului liber;

 Campanii media de promovare a soluţiilor şi oportunităţilor pentru aceşti copii, a exemplelor

pozitive.
 MANAGEMENT DE CAZ- SALVAȚI COPIII

1. EVALUAREA INIȚIALĂ

a) Referirea cazurilor

Cazurile având în vedere copiii cu un părinte sau ambii părinți plecați în străinătate ajung în atenția
centrului Salvați Copiii prin: autosesizare, sunt referite de către DAC, DGASPC sau alte persoane care au
sesizat problema.

b) Persoana care face evaluarea inițială

În cadrul centrului Salvați Copiii, evaluarea inițială este realizată de regulă de către asistentului
social, dar și de către psiholog.

c) Ce presupune evaluarea inițială

În primă fază de stabilesc criteriile pe baza cărora cazul este preluat de centrul Salvați Copiii, și
anume: vârsta beneficiarului să fie sub 18 ani, să aibă unul dintre părinți sau ambii părinți plecați în
străinătate, prezintă tulburări de comportament, probleme în ceea ce privește adaptarea la noua situație,
dificultăți în comunicare cu persoana care îl are în grijă, dar și cu colegii și profesorii din cadrul școlii.

Evaluarea inițială presupune o discuție dintre asistentul social sau psiholog și beneficiar pe baza
căreia se culeg date despre beneficiar, membrii familiei beneficiarului, situația materială (venituri,
locuință, condiții de trai) și problemele cu care acesta se confruntă.

d) Rolul asistentului social în evaluarea inițială

În această etapă asistentul social are rolul de a identifica problemele cu care beneficiarul se
confruntă, măsura în care poate răspunde nevoilor acestuia și serviciile potrivite pentru acesta.

e) Dificultăți întâmpinate
 De cele mai multe ori beneficiarii nu cunosc problemele cu care se confruntă și nici serviciile
sociale de care pot beneficia. Aceștia sunt dese ori confuzi și reticienți în discuțiile cu profesioniștii
centrului.

II. ELABORAREA PLANULUI DE INTERVENȚIE

a) Persoane care întocmesc planul de intervenție

În cadrul centrului Salvați Copiii, planul de intervenție este realizat de asistentul social împreună
cu psihologul centrului. În această etapă psihologul are un rol esențial deoarece lucrează cu beneficiarii
care prezintă tulburări de comportament și dificultăți în adaptarea la noua situație. Centrul urmărește
complexitatea fiecărui caz și în funcție de acest aspect echipa multidisciplinară poate fi alcătuită din mai
mulți membri și anume asistent social, psiholog, medici și profesori.

b) Rolul beneficiarului în întocmirea planului de intervenție

Înainte de elaborarea planului de intervenție, are loc o evaluare a tuturor membrilor familiei
beneficiarului, urmând ca planul să fie întocmit împreună cu aceștia. La fel de importante este sunt
custodia copilului, adică tutorele beneficiarului și acordul în scris pe care acesta este nevoit să îl dea
cu privire la urmarea planului de către beneficiar cu sau fără tutorele său. Beneficiarul joacă un rol
important deoarece acesta participă la procesul întocmirii planului și își exprimă opiniile cu privire la
acesta. Ședințele de consiliere se vor stabili împreună cu beneficiarul și tutorele acestuia și privesc
drepturile și obligațiile asistentului social sau al psihologului, cât și al beneficiarului, data, ora și locul
în care ședințele se vor desfășura.

c) Ce cuprinde planul de intervenție

Planul de intervenție diferă de la caz la caz și se realizează în funcție de complexitatea acestora.

De regulă sunt precizate datele despre beneficiar, problemele identificate, obiectivele ședinței, pașii
urmați, progresul beneficiarului, implicarea părintelui/ tutorelui, dar și evaluarea socială și psihologică și
planul de consiliere.

Servicii oferite:

 Serviciul de Promovare şi Consiliere privind Drepturile Copilului- Serviciului cuprinde

urmatoarele componente: informare/ educare si formare a abilitatilor copiilor, parintilor si
profesionistilor pentru respectarea si apararea drepturilor copilului, consilierea copiilor şi
familiilor copiilor în dificultate, sensibilizare a opiniei publice;

 Centre pentru consilierea parintilor;

 Prevenirea separării copilului de părinte- întărirea relației de atașament dintre copil și părinte;
  Servicii de educație formală/ nonformală/ informală – îmbunătățirea abilităților de socializare,
creșterea stimei de sine, îmbunătățirea capacității decizionale și de rezolvare a problemelor.

a) Durata de întocmire a planului

Durata de întocmire a planului depinde de la caz la caz, de complexitatea acestuia și de multe ori de
gradul de implicare al părinților.

b) Dificultăți întâmpinate

Dificultățile întâmpinate de profesioniști se restâng asupra părinților beneficiarului, aceștia nevrând să

colaboreze sau prezintă neseriozitate în ceea ce privește participarea la ședințele de consiliere
stabilite.

III. EVALUAREA COMPLEXĂ

În cadrul Centrului Salvați Copiii, evaluarea complexă nu se realizează deoarece profesioniștii

centrului lucrează doar cu beneficiarii ce prezintă ușoare tulburări de comportament și de inadaptare
socială. Cazurile severe ce prezintă beneficiarii cu părinții plecați în străinătate, care au fost victime ale
abuzului psihic, fizic sau emoțional sau care au fost abandonați sunt înaintate către DGASPC.

IV. ELABORAREA PLANULUI INDIVIDUALIZAT DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI ÎNGRIJIRE

În cadrul centrului Salvați Copiii, planul individualizat de asistență socială și planul de îngrijire nu
sunt întocmite deoarece profesioniștii centrlui nu urmează acest tipar. Asistentul social împreună cu
psihologul realizează un plan de consiliere în cadrul căruia sunt stabilite etapele ce trebuiesc parcurse de
beneficiar, scopurile și obiectivele planului, parcusul și evoluția beneficiarului, problemele și măsura în
care acestea s-au diminuat și de asemenea sunt aduse propuneri pentru îmbunătățirea situației
beneficiarului.

V. MONITORIZAREA

a) Persoana care monitorizează cazul

Monitorizarea se realizează de către asistentul social împreună cu psihologul centrului.

b) Frecvența monitorizării

De regulă perioada de monitorizarea se stabilește de către asistentul social și psiholog împreună cu

părinții beneficiarilor. Această perioadă se face în primă fază la 3 luni după începerea ședințelor de
consiliere, urmând să se realizeze din nou la 6 ani.
 c) Pe ce perioadă se realizează monitorizarea

Profesioniștii din cadrul centrului urmează procesul continuității, monitorizând beneficiarul până se
observă o îmbunătățire a situației sau până constată că acesta necesită un alt plan de intervenție.

d) Constatări în urma monitorizării

În urma monitorizării se constată pașii pe care beneficiarul i-a urmat, eforturile pe care le-a depus
în vederea îmbunătățirii situației cu care se confruntă, progresele pe care le-a făcut, gradul de implicare al
părinților și măsura în care s-a adaptat la noua situație.

e) Rolul asistentului social – În această etapă rolul asistentului social este de a observa schimbările
ce au avut loc în ceea ce privește cazul beneficiarului, să noteze progresele și eforturile acestuia și să îi
comunice beneficiarului următorii pași de urmat.

f) Dificultăți întâmpinate

Dificultățile pe care profesioniștii centrului le pot întâmpina se raportează la lipsa progresului din partea
beneficiarului.

VI. REEVALUAREA

a) Persoana care realizează reevaluarea

Reevaluarea se realizează de către asistentul social împreună cu echipa multidisciplinară.

b) Perioda de reevaluare

Reevaluarea se realizează periodic și se urmăresc progresele făcute de beneficiar în urma ședințelor

de consiliere.

c) Hotărâri în urma reevaluării

În urma reevaluării se întocmesc rapoarte pe baza cărora se urmăresc progresele de la o ședință la

alta, precum și măsura în care beneficiarul mai are nevoie de ajutor din partea profesioniștilor.

d) Închiderea cazului

Cazul se închide la solicitarea beneficiarului în momentul în care acesta constată că a depășit

problemele cu care se confruntă și a reușit să se adapteze la noua situație. De asemenea cazul poate fi
redeschis la solicitarea beneficiarului în momentul în care apar noi probleme cu care se confruntă și
necesită ajutor din partea echipei centrului.
 ANEXA 1

SITUAŢIE COPII CU PĂRINŢI PLECAŢI LA MUNCĂ ÎN STRĂINĂTATE

31.03.2017

75584
Total FAMILII PLECATE LA MUNCĂ ÎN STRĂINĂTATE
97841
Total COPII AI CĂROR PĂRINŢI SUNT PLECAŢI LA MUNCĂ ÎN
STRĂINĂTATE
Familii în care ambii părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate 14046
Număr total copii rămaşi acasă care provin din familii în care ambii părinţi sunt 18846
plecaţi la muncă în străinătate

 Număr copii rămaşi acasă în îngrijirea rudelor până la gradul IV, fără măsură 17664
de protecţie
 Număr copii rămaşi acasă care se află în sistemul de protecţie specială, din 1081
 care:
 la asistent maternal 122

 în centre de plasament 204

 la rude până la gradul IV 676

 la alte familii/persoane 79

 Alte situaţii (vecini,alte familii/persoane fără măsură de protecţie) 101

Familii în care un părinte este plecat la muncă în străinătate 50871
Număr total copii rămaşi acasă care provin din familii în care un părinte este plecat 66054
la muncă în străinătate

 Număr copii rămaşi acasă în îngrijirea rudelor până la gradul IV, fără măsură 62222
de protecţie
 Număr copii rămaşi acasă care se află în sistemul de protecţie specială, din 1732
care:
 la asistent maternal 211

 în centre de plasament 396

 la rude până la gradul IV 986

 la alte familii/persoane 139

 Alte situaţii (vecini,alte familii/persoane fără măsură de protecţie) 2100

Familie cu părinte unic susţinător plecat la muncă în străinătate 10667
Număr total copii rămaşi acasă care provin din familii în care părintele unic 12941
susţinător este plecat la muncă în străinătate

 Număr copii rămaşi acasă în îngrijirea rudelor până la gradul IV, fără măsură 11554
de protecţie
 Număr copii rămaşi acasă care se află în sistemul de protecţie specială, din 1304
care:
 la asistent maternal 213

 în centre de plasament 255

 la rude până la gradul IV 728

 la alte familii/persoane 108

 Alte situaţii (vecini,alte familii/persoane fără măsură de protecţie) 83

 ANEXA 2

DECLARAŢIE
nr. .............. din ...................

Subsemnatul/Subsemnata ....................................................., domiciliat/domiciliată în

localitatea ...................................., str. .................................. nr. ....., bl. ....., sc. ....., et. ......, ap.......,
judeţul/sectorul ..................................,telefon ........................., actul de identitate ............., seria ............
nr. ................,
CNP .................................., vă aduc la cunoştinţă intenţia mea de a pleca la muncă în străinătate. Declar
pe propria răspundere că am/nu am copii minori în întreţinere. Menţionez că pe perioada în care voi fi
plecat/plecată la muncă în străinătate copilul/copiii meu/mei (numele, prenumele, data
naşterii) .........................................................................................
.........................................................................................
.........................................................................................
va/vor fi lasat/lăsaţi în întreţinerea şi îngrijirea doamnei/domnului................................................, (gradul
de rudenie) domiciliat/domiciliată în localitatea ..........................................., actul de identitate ........
seria .......... nr. ................., CNP.................................. .

Declarant, Asistent social,

....................... ..........................
 ANEXA 3

Serviciul Public de Asistenţă Socială .................../Primăria ..........

DOVADĂ

nr. ................... din .....................

Se certifică prin prezenta că doamna/domnul ......................., cu domiciliul în

localitatea ............................................., str. ............................. nr. ......., bl. ......., sc. ......, et. ......, ap. .......,
judeţul/sectorul ........................., telefon ...................., actul de identitate .......... seria .........
nr. .........................., având în întreţinere ............. copii minori, a notificat serviciului public de asistenţă
socială/primăriei în raza căruia/căreia îşi are domiciliul .......................... intenţia de a pleca cu contract de
muncă în străinătate. Eliberăm prezenta în vederea completării dosarului conform dispoziţiilor Hotărârii
Guvernului nr. 683/2006 pentru completarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr.
156/2000 privind protecţia cetăţenilor români care lucrează în străinătate, aprobate prin Hotărârea
Guvernului nr. 384/2001.

Director/Primar,

......................................
 ANEXA 4

APLICAȚII

I. Întrebări adresate colegilor:

1. Dacă ați fi părinte ați putea pleca în străinătate și să vă lăsați copilul în grija altei persoane?

2. Ce schimbări apar în urma plecării părinților în străinătate asupra copilului?

3. Ce schimbări apar asupra părinților în urma plecării loc în străinătate?

4. Un copil este mai afectat în urma plecării mamei sau a tatălui în străinătate?

5. Identificați alternative ale migrației (alternative în ceea ce privește plecarea părinților)

I. Test

1. Cu cât timp înainte de a pleca părintele în străinătate trebuie să informeze asistentul social din
cadrul SPAS?

a) 30 zile

b) 7 zile

c) 40 zile

1. Ce criterii trebuie să îndeplinească persoana desemnată pentru a avea grijă de copil?

a) ........................................................................................................................
 b) ........................................................................................................................

c) ........................................................................................................................

1. Ce servicii oferă SPAS persoanei desemnate să aibă grijă de copil?

a) Consiliere

b) Bani

c) Informarea cu privire la răspunderea pentru creșterea și asigurarea dezvoltării copilului

1. Care este perioada legală cât pot fi plecați părinți în străinătate?

a) 5 ani

b) Maxim un an

c) Mai puțin de un an

1. Ce trebuie să conțină obligatoriu planul de servicii?

a) Modalități de menținere a relațiilor personale ale copilului cu părinții

b) Servicii de consiliere psihologică

1. La ce interval de timp se face reevaluarea cazului?

..........................................................................................................

I. Speță

Mihai are vârsta de 11 ani și este singur la părinți. Acesta are domiciliul în Iași și se află
momentan în grija bunicii sale. Părinții lui Mihai au plecat în străinătate în urmă cu 3 ani cu scopul de
a strânge suficienți bani pentru o cumpăra o locuință întrucât aceștia trăiesc în chirie. Legătura dintre
copil și părinți se păstrează prin intermediul internetului deoarece aceștia nu pot veni în țară atât de
des pe cât ar dori din cauza serviciului. Părinții lui Mihai înearcă din răsputeri să îi ofere tot ce are
nevoie, însă pentru copil nu este de ajuns, acesta simțind lipsa părinților lui.

În urma plecării părinților, Mihai a suferit o serie de schimbări în plan psihologic, dar și
comportamental. Bunica precizează faptul că din băiatul cuminte și ascultător, nepotul ei a devenit un
baiat mult mai timid, trist, cu un interes foarte scăzut pentru orice activitate, cu tulburări de atenție și
care întâmpină dificultăți în comunicarea cu ceilalți. Acestea nu sunt singurele aspecte ce descriu noul
comportament al copilului, profesorii lui catalogându-l ca pe un elev ce întâmpină dificultăți în
 realizarea cerințelor pentru școală, în comunicarea cu colegii și cu profesorii și care absentează în
mod frecvent.

Cazul a ajuns în atenția Centrului Salvați Copiii prin intermediul dirigintei lui Mihai, care a
declarat cazul, aceasta observând schimbările de comportament suferite de copil în urma plecării
părinților lui.

Cerințe: Analizați cazul pe baza managementului de caz

a) Evaluarea inițială

b) Elaborarea planului de intervenție

c) Monitorizarea cazului

d) Reevaluarea
 Bibliografie

1. HG nr. 691/2015 - aprobarea Procedurii de monitorizare a modului de creştere şi îngrijire a

copilului cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate şi a serviciilor de care aceştia pot beneficia,
precum şi pt. aprobarea Metodologiei de lucru

2. http://www.copii.ro/transparenta/statistici-page/ , accesat în data de 16.11.2017, ora 21

3. http://www.unicef.ro/wp-content/uploads/Copiii-din-sistemul-de-protectie-a-
copilului_UNICEF_ANPDCA_BM_2016.pdf , accesat în data de 16.11.2017, ora 21

4. Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului

5. Mitrofan I., Familia de A la Z, Editura Științifică, București, 1991

6. Ordinul nr. 219/2006 privind activitățile de identificare, intervenție și monitorizare a copiilor

care sunt lipsiți de îngrijirea părinților pe perioada în care aceștia se află la muncă în
străinătate.

7. www.avocatnet.ro (Drepturile copilului), accesat în data de 16.11.2017, ora 22

8. www.mmuncii.ro, accesat în data de 17.11.2017, la ora 12

9. www.monitoruljuridic.ro, accesat în data de 17.11.2017, la ora 12

10. www.oim.ro , accesat în data de 17.11.2017, ora 20

11. www.salvaticopiii.ro , accesat în data de 16.11.2017, ora 20