15.10.

2015

Chimie Anorganică

Prof. dr. ing. Cristian MATEI

Chimie Anorganică https://cursuri.chim.upb.ro

UPB.11.F.01.O.003B

Curs Laborator
Seminar

15%

Chimie anorganică
Teme / Exerciţii

Lucrări Examen Colocviu

scrise
50%
10% 25%
NOTĂ

C. Matei

1
 15.10.2015

Chimie Anorganică - introducere

 Chimia – ştiinţă exactă, experimentală
 Definiţie – este o ramură a chimiei ce se ocupă
de obţinerea
ţ şşi p
proprietăţile
p ţ elementelor chimice
şi a compuşilor lor (anorganici).
 Chimie anorganică structurală
 Structura atomului şi sistemul periodic al elementelor
 Legatura chimică
 Chimie descriptivă
 Elementele grupelor principale şi compuşii acestora
(gr. 1, 2, 13-18)
 Metale tranziţionale (gr. 3-12)
C. Matei

Sistemul periodic al elementelor

C. Matei

2
 15.10.2015

Chimie Anorganică - introducere

Substanţele chimice - clasificare
Substanţă chimică - materia cu o compoziţie chimică constantă şi
proprietăţi caracteristice.
Clase de substanţe
ţ chimice
1. Substanţe elementare – au o varietate mare de structuri şi
proprietăţi.
a) atomice – gazele nobile
b) moleculare - solide (S8, P4), lichide (Br2), gaze (Cl2, F2)
c) reţele atomice (diamant, grafit)
d) reţele metalice (metale)

brom mercur, argint, sulf

C. Matei

Chimie Anorganică - introducere

Clase de substanţe chimice
2. Compuşi
a) Substanţe ionice – solide în condiţii normale
Compuşi ionici – reţea ionică
solubili în apă: NaCl,
NaCl Na2S
insolubili în apă: ZrO2, Na2SO4, CaCO3, AgCl, CuS etc.
b) Compuşi moleculari – solide lichide sau gaze
- Simpli, compuşi binari: PF3, SO2, UF6 etc.
- Compuşi coordinativi – combinaţii complexe: [Cu(NH3)4](OH)2
- Compuşi organometalici - Fe(C5H5)2 – feroceni.
Proprietate
p - orice caracteristică ce p
poate fi utilizată p
pentru a identifica
materia sau descrie comportarea acesteia în anumite situaţii.
Proprietăţi fizice: stare de agregare, p.t., p.f., culoare, miros, duritate,
densitate, conductivitate electrică sau termică, solubilitate, etc.
Proprietăţi chimice: reactivitate, caracter acido-bazic, caracter redox,
etc.
C. Matei

3
 15.10.2015

Chimie Anorganică - introducere

 Robert Boyle (1627–1691) a studiat pentru prima dată chimia ca o
disciplină separată şi a realizat experimente chimice riguroase.
 Boyle aduce argumente clare în susţinerea teoriei atomiste a materiei.
 A fost primul ce a definit elementul ca fiind substanţa ce nu poate fi
divizată chimic.
 Joseph Priestley (1733–1804) şi Antoine Lavoisier (1743–1794)
Priestley a preparat şi izolat oxigenul în 1774 prin încălzirea HgO (se
descompune conform ecuaţiei: 2HgO  2Hg + O2)
 Lavoisier a arătat la scurt timp că oxigenul este substanţa implicată în
combustii.
 L
Lavoisier
i i a demonstrat
d t t prin
i masurători
ăt i atente
t t că ă atunci
t i când
â d are lloc
combustia în containere închise, masa produşilor de reacţie este egală
cu masa reactanţiilor.

C. Matei

Chimie Anorganică - introducere

 Legea conservării maselor – lege de bază în chimie.

H (NO3)2 + 2KI  HgI

Hg(NO H I2 + 2KNO3

Masa celor doi reactanţi este egală cu masa celor doi

produşi
Chimistul francez Joseph Proust (1754–1826) a formulat un al doilea
principiu fundamental din chimie, legea proporţiilor definite.
Elementele se combină în proporţii specifice
specifice.
e.g.–
e.g. – orice probă de apă pură conţine 1 parte H şi 8 parţi O (masice).

C. Matei

4
 15.10.2015

Elementele chimice

Contribuiţii la descoperirea elementelor chimice:

- dezvoltarea metalurgiei (Suedia, secolul al 18-lea)
- descoperirea şi dezvoltarea chimiei pneumatice
- descoperirea radioactivităţii (în Franţa)
- dezvoltarea chimiei analitice în special analiza spectrală.

Scopul principal al chimiei pneumatice a fost înţelegerea

proprietăţilor fizice ale gazelor şi cum se corelează acestea cu
reacţiile chimice. Mai multe gaze au putut fi izolate şi identificate
în această perioadă.
C. Matei

Formarea elementelor chimice

 Majoritatea elementelor s-au format în stele prin reacţii
nucleare (procese exotermice) – “arderea” hidrogenului

 “Arderea” He şi a elementelor uşoare (procese )

 24Mg  28Si ; 32S; 36Ar; 40Ca

C. Matei

5
 15.10.2015

Descoperirea elementelor chimice

Doar 90 din cele 118 elemente se găsesc în natură.
Celelalte au fost produse artificial prin reacţii nucleare în
acceleratoarele de particule.
 cunoscute din Antichitate (utilizate): nemetale (C, S), metale (Au,
Ag, Cu, Fe, Sn, Pb, Hg)
 descoperite în Evul mediu: P, As, Sb, Bi, Zn
 descoperite prin analiza chimică a compuşilor naturali: Co, Ni, Mn,
Ba, Mo, W, Te, Sr, Zr, Ti, Cr, Be, Nb, Ta, metalele platinice, halogenii,
B, Cd, Li, Se, Si, Al, Th, V, pământurile rare (lantanidele)
 descoperite prin metode electrochimice: metalele alcaline şi
alcalino-pamântoase.
alcalino pamântoase.
 descoperite prin metode spectroscopice: Cs, Rb, In
 elemente prezise de Sistemul periodic: Ga, Sc, Ge.
Geochimia – ştiinţa ce stabileşte abundenţa elementelor în Univers şi
în crusta terrestă (iniţiată de Clark) .

C. Matei

Abundenţa elementelor
 H2 este cel mai abundent element în Univers (88.6%). He
este de 8 ori mai puţin (11.3%) faţă de H2.
Aproximativ 93% din Crusta Terrestră este constituită din
5 elemente: O, Si, Al, Fe şi Ca.
 Multe elemente ce sunt considerate comune (Cu, Sn, As)
sunt rare şi foarte rare, dar sunt concentrate în zacăminte.
Unele elemente abundente sunt uniform distribuite în
crustă ceea ce face dificilă extracţia lor.
 Elementele naturale radioactive sunt situate între Z=84
(Po) şi Z=92 (U).
 Doar Th şi U au fost descoperite înainte ca
radioactivitatea să fie descoperită. Sunt elemente cu timp
de înjumătăţire forte mare.
C. Matei

6
 15.10.2015

Abundenţa elementelor

Abundenţa relativă a elementelor în crusta Pământului

C. Matei

Abundenţa elementelor

Elementele cu Z > 30 (în special

elementele grele) sunt rare.
Elementele cu Z impar sunt mai rare
Elementele
şi mai instabile fată de cele cu Z par.

C. Matei

7
 15.10.2015

Nomenclatuara compuşilor chimici

Compuşi ionici
- În denumirea compuşilor ionici, anionul se numeşte primul, apoi
cationul. Dacă sunt prezenţi mai mulţi anioni sau cationi aceştia se
grupează în ordine alfabetică, anionii şi apoi cationii.
Cation Denumire Anion Denumire
H+ hidrogen H- hidrură
Li+ litiu F- fluorură
Na+ sodiu Cl- clorură
K+ poatsiu Br- bromură
Cs+ cesiu I- iodură
Mg2+ magneziu O2- oxid
Ca2+ calciu S2- sulfură
Sr2+ stronţiu N3- azotură (nitrură)
Ba2+ bariu P3- fosfură
Al3+ aluminiu CN - cianură
Ag+ argint SCN- sulfocianură
C. Matei

Nomenclatuara compuşilor chimici

Denumire cationi
Ion Denumire Denumire alternativă
Cu2+ Cupru (II) Cupric
Cu+ Cupru (I) Cupros
Co3+ Cobalt ((III)) Cobaltic
Co2+ Cobalt (II) Cobaltos
Sn4+ Staniu (IV) Stanic
Sn2+ Staniu (II) Stanos
Pb4+ Plumb (IV) Plumbic
Pb2+ Plumb (II) Plumbos
Hg2+ Mercur (II) Mercuric
Hg22+ Mercur (I) Mercuros
Fe3+ Fier (III) Feric
Fe2+ Fier (II) Feros
CuCl – clorură cuproasă sau clorură de curu (I)
CuCl2 – clorură cuprică sau clorură de cupru (II)
FeCl3 – clorură ferică sau clorură de fier (III)
FeCl2 – clorură feroasă sau clorură de fier (II)
C. Matei

8
 15.10.2015

Nomenclatuara compuşilor chimici

Denumire anioni
Ion Denumire Ion Denumire
SO42- sulfat CO32- carbonat
HSO4- hidrogenosulfat HCO3- hidrogenocarbonat
(sulfat acid) (carbonat acid)
2- 2-
SO3 sulfit O2 peroxid
NO2- azotit ClO- hipoclorit
NO3- azotat ClO2 -
clorit
- -
OH hidroxid ClO3 clorat
PO43- fosfat ClO4- perclorat
2
2-
HPO4 hidrogenofosfat MnO42- 2
manganat
(fosfat acid) MnO4- permanganat
-
H2PO4 dihidrogenofosfat CrO42- cromat
(fosfat diacid) Cr2O72- bicromat
-
CH3COO acetat C2O42- oxalat
C. Matei

Nomenclatuara compuşilor chimici

Oxoanioni
 Oxoanioni- denumirea va include sufixul - it pentru stări de
oxidare inferioare sau sufixul – at pentru stări de oxidare
superioare: sulfit (SO32-) şi sulfat (SO42-).
 cănd in serie sunt mai mulţi de doi oxoanoioni se adaugă -hipo şi
–per ca prefixe ale membrilor seriei.
e.g., ClO- - hipoclorit, ClO2- - clorit, ClO3- - clorat, ClO4- -
perclorat.

e.g. KClO3 – clorat de potasiu NaClO – hipoclorit de sodiu

Na2SO3 – sulfit de sodiu NH4NO2 – azotit de amoniu
MgSO4 – sulfat de magneziu NH4NO3 – azotat de amoniu

C. Matei

9
 15.10.2015

Nomenclatuara compuşilor chimici

Denumirea unor oxoacizi
Oxoacid Denumire Denumire alternativă
H3BO3 Acid boric Acid trioxoboric
H4SiO4 Acid ortosilicic Acid tetraoxosilicic
H2CO3 Acid carbonic Acid trioxocarbonic
HNO3 Acid azotic Acid trioxoazotic
HNO2 Acid azotos
H3PO3 Acid fosforos Acid trioxofosforic
H3PO4 Acid ortofosforic Acid tetraoxofosforic
H4P2O7 Acid difosforic Acid μ
μ-oxo
hexaoxofosforic
(HPO3)n Acid Acid politrioxofosforic
metafosforic
H3AsO4 Acid arsenic Acid tetraoxoarsenic
H3AsO3 Acid arsenos Acid trioxoarsenic
C. Matei

Nomenclatuara compuşilor chimici

Denumirea unor hidracizi

Hidracid Denumire
HF A id flfluorhidric
Acid hid i
HCl Acid clorhidric
HBr Acid bromhidric
HI Acid iodhidric
H2S Acid sulfhidric

Hidracizii se denumesc cu terminaţia hidric

C. Matei

10
 15.10.2015

Nomenclatuara compuşilor chimici

Compuşii covalenţi binari - reguli
1. Anionul este denumit primul.
2. Cationul este denumit.
3 Se
3. S folosesc
f l prefixe
fi pentru
t a evidenţia
id ţi numărul ă l ded atomi
t i
din formulă. Prefixele sunt: mono-, di-, tri-, tetra-, etc.
Prefixul mono- nu se foloseste pentru cationi
e.g. CO se denumeşte monoxid de carbon şi nu monoxid de
monocarbon.
Compus Denumire
N2O monoxid de diazot
NO monoxid de azot
NO2 dioxid de azot
N2O3 trioxid de diazot
N2O4 tetraoxid de dizot
N2O5 pentaoxid de diazot
C. Matei

Chimie anorganica – Structura atomului

Descoperirea electronului
 Sir William Crookes – chimist şi fizician englez (1832 –1919).

 A inventat tubul Crookes şi a studiat razele catodice (1879).

-sunt
sunt deviate în câmp electric şi magnetic
-au sarcină negativă
-se propagă în linie dreaptă
-au energie
-produc fluorescenţa peretelui de sticlă

- Catod + Anod

C. Matei

11
 15.10.2015

Chimie anorganica – Structura atomului

Descoperirea ionilor
 Eugen Goldstein–fizician german(1850 –1930).

 A descoperit razele canal (razele anodice)-1886.

 Proprietăţile acestora depind de natura materialului din care este

confecţionat catodul
 Sunt deviate în câmp electric şi magnetic
 Sunt încărcate electric (pozitiv).
 Concluzie: în atom există particule încărcate negativ care sunt
universale şi particule încărcate pozitiv.
- Catod

+ Anod

C. Matei

Chimie anorganica – Structura atomului

Sir Joseph John Thomson – (1856 –1940) fizician englez, laureat
al premiului Nobel. A calculat raportul, e/m, prin măsurarea deviaţiei
razelor catodice în câmp magnetic (1913).
Robert Andrews Millikan - (1868 –1953) fizician american, laureat
al premiului Nobel. A măsurat sarcina unui electron, e, prin
experimentul picăturilor de ulei încărcate electrostatic (1916).
Michael Faraday - (1791-1867) fizician și chimist englez. Enunță
legea electrolizei (1833). Introduce termenii de ion, catod, anod,
anion, cation, echivalent electrochimic.
e
 1.756 1013 C  kg 1
m
e  1.6 1019 C

F 96494
e   1.6 1019 C
N 6.023 1023
J.J. Thomson R.A. Millikan M. Faraday
C. Matei

12
 15.10.2015

Chimie anorganica – Structura atomului

Antoine Henri Becquerel - (1852 –1908) fizician francez, laureat al
premiului Nobel. A descoperit accidental radioactivitatea (1896) şi
radiaţiile β (electroni).
Dmitri Ivanovich Mendeleev – (1834–1907)
(1834 1907) chimist rus
rus. Este
creatorul primului sistem periodic al elementelor. Pe baza sistemului
periodic a prezis existenţa unor elemente încă nedescoperite.

A.H. Becquerel D.I. Mendeleev

C. Matei

Chimie anorganica – Structura atomului

Particul
Simbol Masa (kg) Sarcina
e
A
Electron -, e- 9.11 x 10-31 -1.602·10-19C (-e)
Proton H+, p+ 1.67 x 10-27 +1.602·10
n -27
1.602 10-19C ((+e)
e) Z Eq
Neutron 0 , n 1.67 x 10 0
Principalele particule atomice
 Atomul este cea mai mică particulă ce nu poate fi divizată prin metode
chimice.
 Este caracterizat de numărul atomic Z şi de, numărul atomic de masă, A(n+p)

 Elementul reprezintă o specie de atomi cu acelaşi număr atomic Z (număr de

protoni) Este determinat de numărul atomic Z
protoni). Z.Masă
Masă atomică (relativă) , A(u).
A(u)
 Izotopii sunt specii de atomi ai aceluiaşi element, dar cu număr de masă
diferit.
35 37
17 Cl cu o abundenţă de 75.5% şi 17 Cl cu 24.5% .
ACl = 0,755·35 + 0,245· 37=35,5
C. Matei

13
 15.10.2015

Chimie anorganica – Structura atomului

 Modelul Planetar al lui Rutherford
Ernest Rutherford - fizician și chimist din Noua Zeelandă,
laureat al Premiului Nobel pentru chimie în anul 1908.
Impreuna cu Geiger–Marsden
Geiger Marsden au experimentat trecerea
particulelor α (He2+) printr-o foiţă de aur.

Concluzia: atomul este format dintr-un nucleu pozitiv şi

electroni ce gravitează (precum planetele în jurul Soarelui)
C. Matei

14