SPECIALIZARE ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ

ELEMENTE DE DREPT CIVIL

EFECTELE ACTULUI JURIDIC CIVIL

2016
 CUPRINS

1. Introducere
2. Interpretarea actului juridic civil
3. Principiile efectelor actelor juridice civile
3.1. Aspecte generale
3.2. Principiul forței obligatorii a actului juridic civil
3.3. Principiul irevocabilității unilaterale a actului
juridic civil
3.4. Principiul relativității actului juridic civil
3.5. Excepții de la principiul relativității
4. Concluzie
5. Bibliografie
 1. Introducere

Prin efectele actului juridic civil se înțeleg dreoturile și

obligațiile civile subiective pe care le generează, le
modifică sau le stinge actul juridic.
Deci,ceea ce reprezintă pentru raportul juridic conținutul
acestuia,pentru actului juridic înseamnă efectele lui.
Pentru determinarea corectă a efectelor actului juridic
civil este necesar ca, în prealabil, să se procedeze la
următoarele două operațiuni:
 dovedirea existenței actului juridic ca
negotium,adică proba acestuia;
 interpretarea clauzelor actului juridic civil
 2. Interpretarea actului juridic civil

Potrivit Codului civil,actul juridic se interpretează după

următoarele reguli:
 convențiile obligă nu numai la ceea ce este stipulat
expres în ele, dar și la toate urmările ce
echitatea,obiceiul sau legea dă obligație după natura
sa (art,970 alin.2)
 interpretarea actelor juridice se face după omntenția
reală a părților ,iar nu după înțelesul literar al
termenilor (art.977). Conform art.942, actul juridic
este o manifestare sau un acord de voință.
 când o clauză este primitoare de mai multe
înțelesuri,ea se intepretează în sensul că poate avea
un efect,dar nu în sensul de a nu produce niciunul
(art.978)
 termenii susceptibili de două înțelesuri de
interpretează în înțelesul ce se potrivește mai mult cu
natura actului (art.979)
 dispozițiile îndoielnice se interpretrează după
obiceiul locului unde s-a încheiat actul juridic
( art.980)
 clauzele obișnuite într-un contract se subînteleg deși
nu sunt expres stipulate( art. 981)
 toate clauzele contractului se interpretează unele prin
altele,dându-se fiecăreia înțelesul ce rezultă din actul
întreg (art.982)
 când este îndoială,convenția se interpretează în
favoarea celui ce se obligă (art.983)
 convenția nu cuprinde decât lucrurile asupra cărora
părțile și-au propus a contracta,oricât de generali ar
fi termenii cu care s-a încheiat (art.984)
 când în cuprinsul unui contract a fost detaliată o
anumită obligație,această împrejurare nu poate fi
interpretată ca o restrângere a întinderii
contractului,în sensul că aceatsa ar privi numai acea
obligație,fiind excluse obligațiile neexplicate
(art.985)
 3. Principiile efectelor actelor jurdice civile

3.1 Aspecte generale

Efectele actului juridic sunt guvernate de trei

principii:
 principiul forței obligatorii
 principiul irevocabilității unilaterale
 principiul relativității efectelor actului juridic
Pentru a sintetiza, actul juridic este obligatoriu,irevocabil și
relativ.
3.2 Principiul forței obligatorii a actului juridic civil

Forța obligatorie a actului civil se traduce în faptul că

efectele actului juridic se impun părților întocmai ca
și legea.Astfel, în temeiul art.969 alin.1
C.civ.,convențiile legal făcute au puterea de lege
între părțile contractate.
Forța obligatorie a actului juridic derivă din trei
împrejurări, și anume:
 din faptul că însăși legea conferă actelor juridice
forța obligatorie la fel ca și legii înseși (art. 969
alin. 1);
 deoarece actul juridic reprezintă o manifestare
sau un acord de voință, adică un angajament
făcut cu intenția de a produce efecte juridice ;
 fiindcă numai prin obligativitatea actului juridic
se asigură stabilitatea și siguranța raporturilor
juridice, evitându-se consecințele bulversante
 ale nerespectării acestora. De fapt, în cazul în
care actele juridice nu ar fi obligatorii, în
raporturile dintre subiecții de drept ar domina
litigiile.
Excepţii de la principiul forţei obligatorii
Unele împrejurãri - strãine de voinţa pãrţilor - sunt de
naturã a afecta acest principiu, antrenând fie restrângerea, fie
extinderea forţei obligatorii a actului juridic. Astfel:
 încetarea actului juridic se produce indiferent de
voinţa pãrţilor atunci când dispare unul din
elementele constitutive ale actului;
 prorogarea (sau prelungirea) prin lege a unor
contracte, face sã se extindã efectele actului dincolo
de limita în timp stabilitã de pãrţi (exemplu:
contractele de închiriere a locuinţelor în baza Legii
nr. 17/1994 şi a Legii nr. 112/1995);
 suspendarea efectelor unui act juridic cu executare
succesivã se produce datoritã intervenţiei unui caz
fortuit sau de forţã majorã;

3.3 Principiul irevocabilitãţii actului juridic

Acest principiu este consacrat de alin. 2 al art. 969 C.

civ. care, referindu-se la convenţii - dispune cã "ele se pot
revoca numai prin consimţãmânt mutual sau din cauze
autorizate de lege", de unde rezultã per a contrario cã actul
juridic nu poate fi revocat prin voinţa unilateralã a uneia din
pãrţile care l-a încheiat.
Excepţiile de la principiul irevocabilitãţii prevãzute expres de
lege sunt urmãtoarele:
a. În cazul contractelor şi a celorlalte acte bilaterale:
- donaţiile între soţi sunt esenţialmente
revocabile (art. 937 alin. 1 C. civ.); tocmai
pentru a împiedica eludarea acestei prevederi
(printr-o eventualã donaţie deghizatã în forma
unui act de vânzare care nu ar putea fi revocat)
legiuitorul a prevãzut în art. 1308 alin. 1 C. civ,
regula interdicţiei vânzãrilor între soţi;
- contractele de locaţiune încheiate pe duratã
nedeterminatã pot fi revocate prin voinţa
unilateralã a oricãreia dintre pãrţi (art. 1436 C.
civ.);
- contractele de închiriere a locuiţelor pot fi
revocate unilateral numai de cãtre chiriaş;
- contractul de mandat poate fi oricând revocat
de oricare dintre pãrţi (dar cu efecte numai
pentru viitor);
- contractul de depozit poate fi revocat de cãtre
deponent (cu efecte tot numai pentru viitor, art.
1616 C. civ.);
- contractele încheiate în afara spaţiilor
comerciale - în condiţiile Ordonanţei nr. 106
din 30 aug. 1999 - pot fi denunţate unilateral de
cãtre consumator în termen de 7 zile lucrãtoare
 şi fãrã a fi necesarã invocarea vreunui motiv;
evident cu returnarea produselor la comerciant
în termenele stabilite.
b. În cazul actelor juridice unilaterale, acestea pot fi
revocate de cãtre partea prin a cãrei voinţã s-au încheiat,
numai în cazurile expres prevãzute de lege şi anume:
- testamentul este un act unilateral de voinţã
esenţialmente revocabil (art. 802 C. civ.);
- actul unilateral de voinţã prin care un
succesibil renunţã la moştenire poate fi revocat
numai înlãuntrul termenului acceptare (6 luni
potrivit art. 700 C. civ.) şi numai dacã între
timp moştenirea nu a fost acceptatã de un alt
erede (art. 701 C. civ.).

3.4 Principiul relativitãţii efectelor actului juridic

civil

Acest principiu este consacrat de textul art. 973 C. civ. astfel:

"Convenţiile nu au efect decât între pãrţile contractante".
Aplicabil oricãror acte juridice principiul relativitãţii
semnificã cã dintr-un act juridic nu se pot naşte drepturi şi
obligaţii decât în favoarea şi, respectiv, sarcina pãrţilor care au
încheiat actul deoarece nimeni nu poate fi obligat decât prin
voinţa sa; actul juridic nu produce efecte faţã de terţele
persoane.
 Noţiunile de: pãrţi, terţi, avânzi-cauzã
Aceste noţiuni denumesc cele trei categorii în care pot fi
împãrţiţi subiecţii de drept în raport cu un anumit act juridic.
Astfel:
- sunt pãrţi persoanele care au încheiat (fie
personal, fie prin reprezentant) actul juridic;
- sunt terţi persoanele strãine de actul juridic,
care nu au participat nici personal, nici prin
reprezentant la încheierea lui; ei mai sunt
denumiţi "cei de-ai treilea".
- sunt avânzi-cauzã (habentes causam) toţi cei
care nu au participat la încheierea actului
juridic dar totuşi, datoritã unor legãturi juridice
pe care le au cu pãrţile, suferã potrivit legii
unele efecte ale actului juridic.
Astfel, sunt avânzi-cauzã:
a. Succesorii universali şi succesorii cu titlu
universal sunt persoanele care succed la întreg
patrimoniul autorului lor (de exemplu: moştenitorul
legal unic, legatarul universal şi persoana juridicã în
cazul comasãrii) sau la o cotã-parte din acesta (de
exemplu: moştenitorii legali şi legatarii cu titlu universal
şi persoana juridicã în cazul divizãrii).
b. Succesorii cu titlu particular sunt cei care succed
numai la anumite drepturi sau bunuri determinate (de
exemplu, cumpãrãtorul unui bun, donatarul, legatarul cu
titlu particular). Aceşti succesori sunt avânzi-cauzã faţã
 de actele juridice fãcute de autorul lor numai dacã sunt
întrunite urmãtoarele condiţii:
- dacã actul respectiv a dat naştere unor
drepturi şi obligaţii strâns legate de bunul
dobândit de succesor;
- dacã actul respectiv are datã certã anterioarã
dobândirii bunului;
dacã s-au îndeplinit condiţiile de publicitate
cerute de lege.-

c. Creditorii chirografari sunt acei creditori care nu

au o garanţie realã ci doar un drept de gaj general asupra
patrimoniului debitorului lor. Ei sunt avânzi-cauzã
deoarece suferã consecinţele juridice patrimoniale
provenite din actele încheiate de debitorul lor;
patrimoniul debitorului se poate mãri sau micşora.

3.5 Excepții de la principiul relativității

Excepțiile de la acest principiu sunt acele cazuri în care

actul juridic produce efecte și față de alte persoane decât
părțile, ca o consecință a voinței părților ce au încheiat acel
act. Sunt două tipuri de excepții : reale și aparente.
Singura excepție reală sau veritabilă de la principiul
relativității actului juridic este stipulația pentru altul .
 Stipulația pentru altul este actul bilateral prin care o
parte, numită stipulant, convine cu cealaltă parte, numită
prominent, ca aceasta din urmă să efectueze o prestație pentru
o a treia persoană, numită beneficiar, care nu a participat la
încheierea actului.
În doctrina din domeniu sunt evocate și unele excepții
aparente de la principiul relativității efectelor actului juridic
civil, și anume :
 efectele pe care le suportă persoanele ce au
calitatea de avânzi-cauză;
 simulația;
 reprezentarea;
 acțiunile directe (art. 1488 și art.1542 alin. 2 C.
civ.).
 4.CONCLUZIE

Crearea, modificarea, transmiterea sau stingerea unor

raporturi juridice civile reprezintă efectele actului juridic civil.
Aceste efecte sunt guvernate de trei mari principii şi anume:
principiul forţei obligatorii a actului juridic (art. 969 alin. 1
C.civ.); principiul irevocabilităţii actului juridic (art. 969 ali, 2
C.civ.); principiul relativităţii actului juridic civil (art. 973
C.civ.). De la toate aceste trei principii există unele excepţii
care constau, în general, în împrejurări străine de voinţa părţilor
dar care afectează aceste principii.
Pentru înţelegerea principiilor şi excepţiilor de la aceste
principii este obligatoriu să se ânţeleagă unele noţiuni conexe
precum: părţi, terţi, avânzi-cauză, creditori chirografari,
simulaţia, stipulaţia pentru altul, reprezentarea etc.
 5.BIBLIOGRAFIE

2. C.A. Diaconu, Principiul inopozabilitãţii contractelor faţã

de terţi. Noþiunea de terţ, Editura Lumina Lex, Bucureşti,
1999, p. 57-106;